Master Studii Religioase – Texte și tradiții [602736]

FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE DIN BUCUREȘTI
Master Studii Religioase – Texte și tradiții
ANUL II
Curs : Religie și politică în secolul al XX -lea

Legionarismul între misticismul ortodox și fascismul interbelic

MASTER AND
PĂUN ANDREEA MADĂLINA

Legionarismul între misticismul ortodox și fascismul interbelic

În lucrarea de față voi încerca să descriu ce a fost legionarismul,dacă poate fi încadrat sau
nu în categoria fascismelor europene interbelice pornind de la na tura fascistă a mișcării
legionare sau este o mișcare individuală bazată pe un misticism ortodox, sau o împletire a
celor două.
Legionarismul românesc este văzut de către cercetători ca o expresie a unui
ultranaționalism exotic . Duhul mistic al ortodoxismu lui era pus laolaltă cu acel cult al
violenței politice precum și cu crimele care erau făcute în numele Legiunii.
Modelele de referință ale fascismului sunt fascismul italian și socialismul național german,
pe când legionarismul românesc a continuat să f ie expus marginal în universului fascist al
Europei interbelice. Din postura de “fascism abortiv”, care a apărut la periferia orientală a
continentului( Griffin, 1993) , miscarea legionară reușește să capteze atenția.
Individualitatea legionarismului în r aport cu fascismele contemporane era marcată de
trăsături specifice ca de exemplu cultul febril al morții, violența care era dusă la extrem și
care avea puteri ispășitoare, mistica de influență ortodoxă, precum și locația periferică,
contextul rural, o făc ea să se distingă de celelalte mișcări sociale ale vremii.
Armin Heinen încadrează legionarismului în categoria fascismelor europene, cartea sa
apîrută în 1999 a rămas până în prezent cea mai explicită monografie a mișcării legionare.
Heinen reabilitează “normalitatea ” fascistă a acestei mișcari si o poziționează în rândul
celorlalte mișcări fasciste interbelice, raportând -o la modelul generic al facismului,
evidențiind însă ș i particularitățile acesteia.
Rogger Griffin în lucrarea sa Modernism and Fascism : The Sense of Beginning under
Mussolini and Hitler (2007 ) conchide c ă fascismul constituie o formă de “modernism
politic”, ce trebuie re -clasificată dintr -o revoltă împotriva modernității. În acest sens,

răzvrătirea radicală manifestată față de modernita te nu însemna revenirea la vechile
rânduieli ale societății tradiționale.
Olivier Jens Schmitt, autorul volumului biografic Corneliu Zelea Codreanu : Ascensiunea și
căderea “Căpitanului ”(2017), explică cum legionarismul, în rând cu celelalte fascisme
europe ne aspira la o modernitate națională alternativă ce îmbina avantajele tehnicii
moderne cu spiritualitatea tradițională românească, exprimată prin duhul ortodox. Făcându –
se vizibil încă de la începutul anilor 1920, “socialismul na țional creștin ”predicat de Liga
Apărării Național Creștine, înființată și condusă de A.C. Cuza, modernismul Legiunii
devine proeminent după mobilizarea muncitorimii.
Putem distinge o Românie modernă, dar bine înrădăcinată în trecut, în care se interpolau
furnale și clopotnițe, unif orme militare și sutane unde se îmbina modernizarea și mântuirea.
Violența a fost o constantă a vieții legionare care a străbătut istoria sângeroasă a mișcării
de la un capăt la altul al existenței sale,menționând doar asasinatele, comploturile,
brutal itațile antisemite pe care membri Legiunii le -au facut de -a lungul timpului.
Schmitt plasează această violență a legionarilor în contextul socio -politic al vremii, context
care era marcat de corupție, alegeri măsluite, criză economică, precum și de violenț a care
era promovată de Guvern și întreținută prin aparatul represiv al statului.
Campaniile electorale și nu numai, constituiau un bun prilej pentru a manifesta violența
care domnea în perioada interbelică, prin intervenția armatei și jandarmeriei împot riva
partidelor de opoziție. Practica comună a partidelor politice în reglarea conturilor electorale
cu contracandidații politici se facea prin apelarea la bandele de bătăuși :“În provincie,
alegerile însemnau întotdeauna o manifestare a forței : jandarmi c u bastoane, b ătăuși plătiți de
marile partide, țuică împărțită gratuit maselor de alegători, fără experiență democratică ”( Schmitt,
2017, p.21).
Dar, cum poate fi înțeleasă ascensiunea fulminantă a mișcării legionare în interbelicul
românesc și care au f ost factorii care au făcut posibilă această dezvoltare a unei mișcări pe
cât de mistică, pe atat de violentă?
Pentru a putea r ăspunde la aceste întrebări, trebuie menționate două aspecte și anume : primul
vizează contextul în care a apărut extremismul de dr eapta din anii 1920, din care s -a desprins

mișcarea legionară, când se înființează Legiunea Arhanghelului Mihail, la data de 24 iunie1
1927; al doilea aspect îl reprezintă ascensiunea legionarismului dintr -un grup de cinci
scandalagii din provincie la o mi șcare cunoscută pe plan național, care avea aproape un
milion de simpatizanți și votanți. (Heinen, 2006, p.280.).
Triumful nesperat de la sf ărșitul Primului Război Mondial a creat în rândul populației
românești, pe lângă euforia creării României Mari și o s tare de nemulțumire, pentru că deși
România și -a dublat atât suprafața cât și populația, aceasta a însemnat și o diversitate
etnică. În acestă diversitate etnică minoritățile reprezentau aproximativ 30 la sută din
populație, transformând statul într -un moz aic etnic și confesional. În fostele teritorii
habsburgice2, minoritățile se bucurau de un statut superior din punct de vedere socio –
economic și cultural, iar noua situație demografică, la care se adăuga și emanciparea
evreilor, care era condiționată de ma rile puteri de recunoașterea granițelor României Mari,
au resuscitat antisemitismul românesc.
Contextul în care s -a radicalizat violen ța legionară este pe de o parte expresia
comportamentului pe baza unei ideologii care glorifica violența și pe de altă par te ca un
răspuns la violența statală.
Legionarismul românesc, spre deosebire de fascismul italian și social naționalismul
german, nu a urmărit o politică expansionistă, deoarece statul român postbelic prin dublarea
teritoriului care includea Transilvania, Basarabia și nordul Bucovinei, ajunsese deja la
maximul teritorial în cadrul României Mari. Cu toate că prin Tratatul de la Trianon din anul
1920, Ungaria nu putea accepta prevederile acestui Tratat și faptul că Uniunea Sovietică nu
recunoscuse granițele de est, România dorea mai degrabă păstrarea granițelor de la sfârșitul
războiului, decât să ducă o politică de expansiune.
Deși Stanley Payne în A History of Fascism, 1941 -1945 (1995, p289), clasifică
legionarismul românesc ca fiind una din cele “patru vari ante majore ale facismului”, Griffin
fundamentează un nou tip de fascism generic, bazat pe ceea ce el numește “ultrana ționalism
palingeneric ”(Griffin, 1993, p.38).

1 Data nu a fost aleasă la întâmplare 24 iunie în calendarul creștin – ortodox se pomenește
nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare mare pentru creștini.
2 Transilvania și nordul Bucovinei

Acesta este caracterizat printr -un naționalism destul de radical stimulat de acea aspirați e
mitică a renașterii morale, pe fondul conștiinței declinului modernității liberale. Altfel spus,
fascismul este definit ca “o ideologie politic ă al unui nucleu mitic care constă într -o formă
palingenetică de ultranaționalism populist ” (Griffin, 1993, p.2 6).
Oliver Schmitt eviden țiază că în doctrina și practica mișcării legionare a existat acest
nucleu palingeneric al fascismului,așa cum a fost expus și propovăduit de către liderul
legionar Corneliu Zelea Codreanu. Dar, spre deosebire de fascismul german și cel italian,
care au sacralizat politicul și care pot fi analizate drept “religii politice”(Gentile,1990),
legionarismul românesc s -a bazat pe acea religiozitate mistic ă de inspirație ortodoxă.
Exacerbarea acestei “mistici a ultrana ționalismului ” cum e ste caracterizată de Francisco
Veiga(1993) este eviden țiat de Corneliu Zelea Codreanu în cartea Pentru legionari unde
este expus explicit “ țelul final al neamului nu este viața ci Învierea neamurilor în numele
Mântuitorului Isus Hristos ”, iar țelul supre m spre care poate accede un neam este “ învierea
din morți ”(Codreanu, 1936, p. 425).
Codreanu folosind același limbaj mistic oferă și calea care trebuie urmată până la trăirea
momentului final din lumea de dincolo, anume renașterea neamului românesc prin
participarea la revoluția spirituală propovăduită de legionari, care se poate realiza încă din
timpul vieții.
Legionarii se auto -identificau ca făcând parte din curentul fascist, iar Codreanu credea că el
împreună cu Hitler și Mussolini, făceau parte dintr -o triadă fascistă internațională (Schmitt,
2017, p.340). El înțelegea legionarismul ca fiind înrudit ideologic cu fascismul italian și
social -naționalismul german, dar care se distingea de cele două prin caracterul creștin al
mișcării.
Dacă includem termen ul de “ultranaționalism palingeneric” ca nucleu al fascismului,
atunci “Codreanu cu doctrina sa despre izbăvire,mântuire și înviere colectivă neamului, era
un fascist în stare pură ”(Schmitt, 2017, p. 332). Dar, trebuie s ă precizăm și diferența
specifică, trăsătura individuală în cadrul spectrului fascist care este dată de mistica ortodoxă
ce imprimă și entuziasmează devenind un element de unitate și identitate a ideologiei
legionare.

Doctrina cu privire la “Învierea națiunii ” se deosebește radical de celelalte fascism, “prin
modul său nemetaforic, profund religios, de a înțelege învierea. Nu este vorba doar de
renaștere pe pământ, ci de o cale îndreptată în sus, de o făgăduință a mantuirii
transcendente, asa cum promite creștinismul ”(Schmitt, 2017, p. 242 ).
Esența mistico -creștină a legionarismului a fost elementul inovator al Legiunii, ceea o face
unică și totodată o diferențiază de celelalte fascisme. Mai mult, nu atât miezul creștin al
doctrinei legionare, care poate fi contrazis prin practica violentă a mișcării, ci mai ales
complicitatea de care a dat dovadă Biserica Ortodoxă Română, care nu s – a putut delimita
niciodată complet de ideologia și practicile legionare, prin întreținerea în cadru ecleziastic a
cultului memoriei lui Codreanu, care era cins tit ca mucenic creștin și care poartă o aureolă
de sfânt în icoanele ortodoxe. (Schmitt, 2017, p. 329)
Legionarismul “a fost singura mi șcare studențească din istoria europeană recentă căreia i -a
reușit trecerea din campusul universitar în popor care a ati ns cea mai largă imobilizare în
masă, indiferent de clasa socială, în raport cu populația totală ”(Schmitt, 1997,p. 260)
Ascensiunea legionarismului are loc odată cu mutarea taberei lui Codreanu de la Iași la
București, din 1931, capital simbolizând naționa lizarea unei mișcări, care până atunci avea
un caracter provincial.Ascensiunea ar putea fi explicat ă ca reacție la dubla criză atât
economică, cât și politică prin care trecea societatea românească.
.Discursurile lui Codreanu denunțau instabilitatea guv ernamentală, corupția care se
generaliza, precum și politicianismul, evidențiind o criză morală a elitelor. Criza economică
mondială a adâncit și mai mult decepția în partidele politice care nu puteau răspunde
favorabil nevoilor românilor. Nu trebuie uitat e nici manevrele carliste, prin care regele a
urmarit să submineze partidele politice în tentativa sa încununată de succes de a -și impune
regimul de dictatură regală, din 1938. ”(Schmitt, 1997,pp 126 -129).
Deși Legiunea promova o ideologie văzută ca o comu nitate națională a muncii pentru
bunăstarea întregului neam românesc, membri de bază erau recrutați din rândurile clasei de
mijloc, nicidecum din mediul rural și din clasa muncitorimii.
Armin Heinen (2006) analizeaz ă structura socială a celor opt sute de adulți din tabăra de
muncă Carmen -Sylva, care era imaginată de Codreanu ca un microcosmos legionar, ce
prefigura România de mâine, era dominată de studenți și absolvenți de studii superioare

urmată de funcționari și alți profesioniști. ”Țăranimea era clar subreprezentată, numărul
muncitorilor fiind uimitor de mic ” (Heinen ,2006 p.340).
În ideologia mișcării s -au regăsit crezul socialist al dreptății sociale precum și aspirația
liderului la o omogenizare socio -economică a societății, pentru a deveni o comu nitate
etnico -națională condusă cu autoritate de un lider providențial. Pe măsură ce Legiunea
dorea să se transforme într -o mișcare de masă de anvergură națională, înăuntrul său debutau
primele forme de tensiune între membri marcanți. Acestă stare de tensi une era amplificată
de problema trădarilor, stare c are a urmărit Mișcarea de -a lungul timpului.
Misticismul ortodox și năzuința transcendentală în învierea colectivă a neamului romanesc
în lumea de apoi, a fost luat de revoluționarismul Corpului Muncitores c Legionar, care
dorea transformări radicale încă din lumea aceasta. (Schmitt, 2017, pp 340 – 341).

Concluzi i:

Legionarismul a fost produsul unei crize care a avut mai multe aspecte care a debusolat
societatea interbelică românească, prin transforăarile pe care le -a avut de trecut, de la un
stat agrar către o societate modernă, mobilizând și radicalizând studențimea română în jurul
unui proiect politic presărat cu elemente mistice de mântuire a neamului, sub tutela unui
lider cu alură mesianică.
În foart e puțin timp, îmbinând violența mascată cu asceza, mistica și postul cu atitudinea
extremistă a studențimii, Legiunea s -a transformat într -o mișcare politică națională. Apariția
legionarismului a fost activată și de efectul traumatizant pe care l -a avut pă trunderea
modernității în straturile rurale ale României profunde . Această dezorientare spirituală și -a
găsit cea mai sugestivă expresie în reacția societății față de miracolul de la Maglavit (1935),
locul unde se considera că mesajul divin a fost transmis prin Petrache Lupu – este o
confirmare a faptului că mesajele religioase și mistice pe care legionarii le lansaseră timp
de un deceniu în lumea românească erau de inspirație divină.

În fața acestei instigări a modernității, “Legiunea a oferit un dublu răspu ns și anume, o
comunitate etno -națională care avea o dimensiune transcendentă, iar făgăduință mântuirii ce a fost
întruchipată de un conducător iconizat ” (Schmitt, 2017, p.361).
Corneliu Zelea Codreanu a fost un produs al vremurilor sale, o întrupare a crizei pe care o
traversa societatea românească, înăuntrul căreia își făceau simțite ecoul tensiuni lor sociale,
resentimentele entice, brutalitatea războiului, dar și o religiozitate în scopul mântuirii
maselor.
Aura de lider cu alură mesianic ă a lui Cod reanu s -a împletit cu dialectica carismatică , cum
o numește Schmitt. Carisma lui Codreanu ia naștere prin interferența agresivității cu
situația structural ă, caracterizată de foame carismatică la nivelui societății.
În contextul critic al României Mari di n 1920, foamea de carismă a socetății românești, a
fost parțial potolită de figura generalului Alexandru Averescu, care însă și -a ruinat rapid
capitalul carismatic. Criza economică din 1930 și chinuiți de efectele acestei crize, tot mai
mulți români aveau nevoie de un lider messianic care să le promită salvarea.
Printr -o mișcare inteligentă, Corneliu Zelea Codreanu, captează repede imaginația maselor
prin dubla sa ipostază de profet politico -religios al mântuirii neamului și de luptător fervent
împotriva nedreptății sociale.
În concluzie legionarismul este greu de încadrat , el este prezentat ca o formă de extremism
mistic, o specie de fascism situat pe același nivel cu fascismul italian și naționalismul
socialist german.

BIBLIOGRAFIE

– Codreanu, Corneliu Zelea (1999). Pentru legionari Ediția a IX-a București,
Editura Scara

– Gentile, Emilio (1990) .Fascism as Political Religion. Journal of Contemporary
History, Nr 25, Vol 2/3 pp 229 -251

– Griffin, Roger (1993). The Nature of Fascism. Routlege

– Griffin ,Roger (2007). Modernism and Fascism: The Sense of Beginning under
Mussolini and Hitler. Palgrave Macmillan

– Heinen, Armin (2006). Legiunea ”Arhanghelului Mihail ”:mi șcare socială și
organizație politică.O contribuție la problema fascismului internațional. Ediția a
II a. București, Editura Humanitas

– Payne, Stanley J. (1995). A History of Fascism, 1914 -1945. Routlege

– Schmitt,Olivier Jens (2017). Corneliu Zelea Codreanu :Ascensiunea și căderea
“Căpitanului ”. București, Editura Humanitas

– Veiga, Franci sco (1993). Istoria Gărzii de Fier, 1919 – 1941. Mistica
ultranaționalismului. București, Editura Humanitas