MASTER: Psihologie medico -legală și criminalistică. [628666]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
Facultatea: Socio -umane
MASTER: Psihologie medico -legală și criminalistică.
Evaluare și intervenție.

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator știi nțific:
Conferențiar Univ. Brate Adrian
Masterand: [anonimizat]
2018

1

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
Facultatea: Socio -umane
MASTER: Psihologie medico -legală și criminalistică.
Evaluare și intervenție.

Agresivitatea și stima de sine la adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament și adolescenții care provin din familii
biparentale.
STUDIU COMPARATIV

Coordonator științific:
Conferențiar Univ. Brate Adrian
Masterand: [anonimizat]
2018

2
Cuprins
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
Capitolul 1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
Capitolul 2. Aspecte teoretice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
2.1 Agresivitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 6
2.2 Stima de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
2.3 Adolescența ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
2.4 Familia și mediul instituționalizat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
Capitolul 3. Obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
3.1. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
3.1.1. Ob iectivul general ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
3.1.2 Obiectivele specifice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 20
3.2 Ipotezele cercetări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 21
3.2.1 Ipoteza generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 21
3.2.2 Ipotezele specifice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 21
Capitolul 4. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 23
4.1 Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 23
4.2 Instrumentele de investigare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 23
4.2.1 Chestionar de agresiv itate Arnold H.Buss si Mark Perri ………………………….. ……………………… 23
4.2.2 Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S) ………………………….. ………………………….. …………….. 24
4.3 Procedură de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
Capitolul 5. Rezultatele cercetării și interpretarea acestora ………………………….. ………………………….. …….. 27
5.1 Prezentarea, analizarea datelor și interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………… 27
Biblografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 62
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 62
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 64

3
Abstract

The main objective of the present scientific research is represented by highlighting the
differences of the level of agressivity and self -esteem between institutionalized teenagers and
teenagers that come from biparental families. The participants of this study have been 80
teenagers, in which 40 of them are insti tutionalized in placement centre s and 40 of them came
from biparental families. A group of sampling in a high s chool and placement centre s in the
Harghita County was used as a selection mode, all students b eing between 18 and 19 years old.
To analyze data from our study we used the Agressivity Questionnaire by Arnold H. Buss and
Mark Perri, and Toulouse Self -estee m scale (E.T.E.S)

Key-words: Adolescent, self -esteem , aggressivity

4

Capitolul 1. Introducere
Adolescența este o perioadă deosebit de importantă în dezvoltarea fiecărei persoane, este
o etapă cu numeroase și profunde schimbări la nivel biologic, fizic, psihic, moral, în care dispar
trăsăturile copilăriei și se cimentează formarea particularităților complexe ale fiecărei persoane
în parte.
În literatura psihologică sunt numeroase studii cercetează stima de sine în raport cu
emoțiile, cog nițiile, dar și cu comportamentul adolescentului, în aceste studii efectuate stima de
sine corelează cu orice alt factor cu care a fost corelată. În urma acestor studii se demonstrează
legătura strânsă între nivelul stimei de sine înalt și fi factori de or din pozitiv cu care
interacționează, cum ar fi: emoții pozitive, optimism, încredere în forțele proprii, curaj etc.
(Scheier & Carver, 1985; Myer & Diener, 1995; Siu & Watkins, 1997; Vingilis et al., 1998), dar
în același timp s -a demonstrate și nivelul s căzut al stimei de sine, conectat cu anumite factori de
ordin negative, cum ar fi: timiditate, frică, singurătate etc. (Buss & Plomin, 1975; Russel et al.,
1980; Chek & Buss, 1981; Philot et.al., 1995).
Lochman și Lampron , au comparat stima de sine l a băieții non -agresivi și agresivi. A
utilizat sub scala stimei de sine din Scala Competenței Percepute pentru copii a lui Harter, în
urma acestei cercetări a rezultat că băieții agresivi au un nivel mai scăzut de stimă de sine în
comparație cu băieții non -agresivi.
Buss și Perry au depistat o relație între mânie, agresivitatea fizică și verbal, și stima de
sine, dar în același timp au depistat o corelație negativă între ostilitate și stimă de sine.
Unele studii demonstrează faptul că copiii cu s timă de sine crescută reușesc să facă față
mai bine situațiilor și comportamentelor de risc ( relații interpersonale nesănătoase), situațiilor de
criză, eșecurilor.
În acest complex și laborios proces de formare a unei stime de sine sănătoase de -a lungul
vieți, persoanele adulte sunt cele mai importante modele pentru adolescenții, din această cauză ei
au un rolul foarte mare în formarea stimei de sine.
În perioada adolescenței se tinde să se atingă un nivel cât mai înalt de reglare a
conduitelor emoțional e și expresive. Adolescentul copiază comportamentul adultului ajutându -l
să se adapteze mai ușor situațiilor pe care le întâmpină (Crețu T. , 2001 , p.315)

5
Aceste studii au fost ca drept punct de plecare, în formularea ipotezei a acestei lucrării
științifice :Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au un nivel al
agresivități mai ridicat și un nivel al simei de sine mai scăzut, decât adolescenții care provin din
familii biparentale.
Deoarece în viața cotidiană agresivitate este un fenomen tot mai des întâlnit, ne -am
propus evidențierea nivelului agresivității și a stimei de sine la adolescenții, în funcție de mediul
în care aceștia au crescut ( mediul instituționalizat și mediul biparental).
În continuare urmea ză să va prezentăm un studiu comparativ, obiectivul general al
acestei lucrări științifice este reprezentat de evidențierea diferenței a nivelului de agresivitate și
de stimă de sine, între adolescenții instituționalizați în centrele de plasament și adole scenții care
provin din familii biparentale.
Pentru început vă prezentăm aspectele teoretice ale acestui studiu, iar mai apoi
obiectivele și ipotezele cercetării, metodologia cercetării, iar în final prezentarea, analizarea
datelor și interpretar ea acestora.

6
Capitolul 2 . Aspecte teoretice

2.1 Agresivitate
Cuvântul ”agresivitate” provine din limba latină – ”agressio” – care înseamnă ”a ataca”.
Se referă la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana răspunde prin anumi te
conduite ostile atât în plan conștient, cât și în plan inconștient și în plan fantastic, având ca scop
degradarea, distrugerea, negarea sau uitarea unei persoane sau a unui lucru semnificativ, pe care
el o resimte și ca drept o provocare. (Păunescu M , 1994 , p.15)
Agresivitatea este definită ca fiind un instinct pentru luptă, din punct de vedere etnologic,
el fiind întâlnit atât la om cât și la animale. „Agresiunea este un instinct ca oricare altul și, în
orice condiții naturale, este menit și el s ă contribuie la menținerea în vieții și a speciei”.( Lorenz
K. , 1998 , p.87)
Agresivitatea este manifestarea actelor de agresivitate prin intermediul agresivități fizic ,
agresivități verbale, a furiei ,a mâniei și a ostilități, tendința de dom inare în anturaj, hiperenergie
în reacții și atitudinii.(Păunescu M. , 1994 , p.16)
Agresivitatea este procesul de tranziție de la potențialitate la acțiunea propriu -zisă, acest
proces poate fi definit ca drept fiind un comportament a cărui intenție este de a distruge un luc ru
sau o persoană. (Preda V. , 1998 , p. 38)
Agresivitatea poate fi definită ca fiind : „ ansamblu de conduite ostile care se pot
manifesta în plan conștient, inconștient sau fantasmatic în scopul distrugerii, degradării,
constrânge rii, negării sau umilirii unei persoane, unui obiect investit cu semnificație socială sau
orientate spre propria persoană (autoagresivitate), cum sunt conduitele autodistructive întâlnite în
unele tulburări psihice sau chiar în afara lor (suicidul rațional )”. (Gorgos C. , 1987, pp.110 –111)
Adriana Mihai susține că există patru teorii ale agresivități.( M. Adriana , 2013, p.157 –
158):
– Teoria frustrare – agresivitate ( frustration and aggression theory) . Reacția
adolescentului la frustrări este una viole ntă,
– Teoria învățării sociale (social learning theory). Reacția adolescentului este influențată
de factori sociali și de mediu.

7
– Teoria stimul (indiciu) – excitație (cue -arousal theory). Reacția adolescentului este
provocată de către stimuli c are provin din mediul social, ea evoluează de la frustrare la
agresivitate.
– Teoria transferului excitației (ex citation transfer theory). Reacția adolescentului este
provocată de către un stimul și poate trece la alte surse, astfel dezvoltând un comport ament
agresiv
Din cauza tulburărilor din sfera afectivă și motivațională și din cauza nediferențierii
afective apar probleme de adaptare în rândul adolescenților. În cazul în care afectivitatea este
afectată , adolescenți nu mai pot face diferența își mai pot controla comportamentul la stimuli
externi, astfel rezultând un comportament agresi v.(M. Adriana , 2013, p.194)
BANDURA (M.A.HOGG, 1998, p.409), susține că un om e ste agresiv în anumite situații:
 Trecutul persoanei
 Rezultatele comportame ntului agresiv avut anterior, dacă el a fost certat sau lăudat
 Mediul în care el trăiește și societatea
Comportamentul agresiv dacă are loc într -un mod repetate, el poate deveni un stil de
viață.
Agresivitatea este definită drept ca fiind un fenomen foart e complex, ea având un rol
adaptativ, fiind prezent atât la om cât și la animale.
Agresivitatea se manifestă sub diferite forme în funcție de anumiți factori, cum ar fi :
scop, structură, mod de menținere.
În funcție de aceș ti factori ea poate f i (M. Adriana , 2013, p.39 -40) :
 ,,Agresivitatea ofensivă (agresivitatea de atac) și agresivita tea defensivă (agresivitatea de
apărare).
 Agresivitatea impulsivă (reactivă, afectivă, expresivă) sau premeditată (pro -activă,
plănuită, instrumentală).
 Auto -agresivitatea și heteroagresivitatea.
 Agresivitatea colectivă și agresivitatea individuală.
 Agresivitatea fizică și agresivitatea verbală.
 Agresivitatea structurat direcționată și agresivitatea dezorganizată.’’
În ceea ce privește comportamentul agresiv se p ot diferenția următoarele tipuri de
agresivitate (D. Virgil Tiberiu , 1990 , p.98) :

8
a) Agresivitatea ocazională, cea de tip nediferențiată
b) Agresivitatea propriu zisă, cronică și poliformă, aici incluzându -se și comportamentul
criminal
c) Agresivitatea fiind o expresie integrantă și nemijlocită, a unei stări de natură patologică,
fie dobândită fie consecutivă a unei afecțiuni neuropsihologice
În ceea ce privește problemele de adaptare socială la adolescenții, ele sunt create pe
fondul tulburărilor din sfera a fectivă și motivațională. Din cauza lezării afectivități, adolescenți
nu pot să diferențieze și să ordoneze efectele provocate de stimularea socială, totodată ei nu pot
găsi răspunsuri la aceste probleme.
Reacțiile pe care adolescenții le expun sunt : vulnerabilitate mare, toleranță scăzută,
reacții inadecvate, opunere la toți factori din mediul înconjurător, incapacitate de afirmare,
prezentând agresivitate. ( G. Marian , B. Alexandrina , 2009 , p.5)

2.2 Stima de sine

Stima de sine reprezintă compone nta evaluativă a sinelui și se referă la trăirea afectivă,
emoțiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană (Constantin,
2004).
În anul 1890, a fost folosit pentru prima dată termenul de „self esteem” în lucrarea lui W.
James Principles of Psychology : „Stima de sine este de două feluri: satisfacția și nemulțumirea
de sine” (cit in. Andree 2009). „Avatar modern al conceptului de demnitate al filosofilor, stima
de sine este instrumentul libertății și al autonomiei noastre psi hologice” (C. André , 2009, p.35)
James consideră că stima de sine este „o anume raportare afectivă globală la propriul eu,
independentă de rațiuni obiective ce țin de satisfacții sau dez amăgiri personale”. (C. André,
2009 , p.29)
Conform afirmației lui James, stima de sine este raportarea afectivă care cuprinde și
acceptarea propriei persoane, și auto evaluarea lui.
Cu alte cu vinte, stima de sine (C. André, 2009 , p.30) :
– care este părerea despre propria persoană;
– cum accept părerea pe care o am;
– cum va fi viața mea, trăind cu această părere;

9
Cunoașterea de sine reflectă analiza detaliată a Eului, prin intermediul căreia el se
deschide părți sale interioare. Dar în același timp același Eu, analizează și partea sa exterioară.
Prin răspu nsurile găsite analizând cele două părți ale sale, Eul reușește să se justifice pe sine , dar
și pentru lume. (E. Constantin , 2006, p.21)
Baron definește conceptul de sine ca fiind : „ o colecție organizată de credințe și
simțăminte despre noi înșine”. Conceptul de sine (self -conception) este modul cu ajutorul căruia
reușim să ne categorizăm stărilor interioare pe care le trăim, dar și conduitele exterioare pe care
le afișăm. Totoda tă, acest concept ne influențeze procesarea informațiilor, dar și sto carea și
utilizarea lor. ( I. Petru , 2001 , p.20)
Cunoașterea de sine mai este co nsiderată, un act complex de natură interioară , prin
intermediul căruia persoana ne dezvăluie propria imagine interioară. ( E. Constantin , 2006 , p.23)
Cunoașterea de s ine se construiește de a lungul vieții nu este ceva simplu și de moment.
Este concluzia luată asupra modului de a trăi a propriei persoane datorată tuturor trăirilor
anterioare. ( E. Constantin , 2008 , p.30)
Sursele principale ale stimei de sune sunt: p ărinții, cadrul didactic, colegi de la școală, și
prietenii. Ordinea importanței acestor surse este diferită de la adolescent la adolescent, în funcție
de vârstă. (C. André, Fr. Lelord , 1999, p.86)
Adriana Băban susține că „o stimă de sine pozitivă și re alistă dezvoltă capacitatea de a
lua decizii responsabile și abilitatea de a face față presiunii grupului. Imaginea de sine se
dezvoltă pe parcursul vieții din experiențele pe care le are copilul și din acțiunile pe care le
realizează și la care participă. Experiențele din copilărie au un rol esențial în dezvo ltarea imaginii
de sine”. (B. Adriana, 2001, pag. 73)
Adolescenții cu o stimă de sine crescută se caracterizează prin : doresc mereu să fie
independenți, își acceptă eșecurile, le consideră chiar const ructive pentru realizări mai mari, își
stabilesc obiective înalte, sunt mereu dispuși să îi ajute pe cei din jurul lui.
Trăirile din copilărie contribuie foarte mult la nivelul stimei de sine. Un adolescent cu o
stimă de sine ridicată, este un copil cu o copilărie fericită, un copil căruia i s -a explicat când a
greșit, a fost lăudat când a făcut o faptă bună, a fost ascultat când dorea să vorbească cu cineva, a
fost respectat, i s -a acordat atenție. Toate acestea au contribuit și la performanțe ridicate în
activitățile școlare și extrașcolare.

10
Pe de cealaltă parte, adolescenți cu un nivel scăzut de stimă de sine, sunt cei care sunt
mereu nemulțumiți de ei însuși, cei care dau mereu vina pe ceilalți pentru eșecurile lor, se simt
neapreciați, simt că nu conte ază pentru societatea în care trăiesc, evită să se implice în activității
noi. Un adolescent cu stimă de sine scăzută, este un copil care a fost mereu criticat, un copil care
mereu a fost comparat mereu cu alți, are rezultate slabe în activitățile școlare și extrașcolare. (B.
Adriana, 2001, p.73 -74)
„În general, conceptul de sine și stimă de sine se folosesc în mod interșanjabil.’’ Alți
specialiști care investighează sinele preferă să definească conceptul de sine drept dimensiunile
sau categoriile prin car e privim sinele (elev, atlet, prieten), respectiv o măsură calitativă, iar
stima de sine drept evaluarea sau aprecierea propriei persoane (de exemplu pe o scar ă Likert) în
funcție de fiecare dimensiune, respectiv o măsură cantitativă. Noțiunea de sine glob al presupune
ca:
– adolescentul să î și sintetizeze oarecum sinele din domenii variate,
– fiecare domeniu să fie la fel de important atât pentru fiecare adolescent în parte, cât și
pentru adolescenți, în ansamblu, ambele condiții reprezentând o presupunere foarte
subtilă. (G.R. Adams, M.D.Beryonsky, 2009, pp.327 -328)
În formarea stimei de sine un rol esențial îl au părinții, „practicile parentale de creștere” și
„contextele familiale” (G.R. Adams, M.D.Beryonsky, 2009, pp.339 -341) „Extinzând perspectiva
stimei de sine în vederea includerii imaginii de sine pozitive și negative, va fi posibilă o
înțelegere mai profundă a rolului sinelui.” (G.R. Adams, M.D.Beryonsky, 2009, p. 342)
Potrivit lui Erikson sunt există următoarele categorii de adolescenți:
– Adolesce nți care își formează rapid identitatea de sine, sunt cei care își nu țin cont de
ceea ce își doresc cu adevărat, și acceptă ceea ce stabilesc părinți lor pentru ei.
– Adolescenți care își formează greu identitatea de sine, sunt cei care încearcă să descope re
ceea ce li se potrivește cu adevărat.
– Adolescenți care cei care își formează identitatea într -un timp mai îndelungat, cei care nu
se mulțumesc cu deciziile pe care le iau, cei care se află într -o confuzie. (Crețu T. , 2009 ,
p. 303)
Adolescenți cu un ni vel de stimă de sine ridicată, sunt cei care sunt deschiși și doresc să
se implice activ în diverse activități noi. Iar adolescenți cu stimă de sine scăzută, sunt foarte des
încercați de emoții negative. ( Crețu T. , 2009 , p. 87)

11
Stima de sine este de mul te ori schimbătoare, Atunci când ne apropiem de ceea ce ne
dorim, și ceea ce ne -am propus să obținem, iar în momentul în care ne îndepărtăm de realizarea a
ceea ce ne -am propus, ea poate scădea. De a lungul vieții, este posibil ca uneori să atingem un
nivel foarte ridicat de stimă de sine, iar alteori un nivel mai scăzut de stimă de sine.
Conștiința de sine mai înseamnă și înțelegerea impactului pe care noi ca persoane îl avem
asupra celorlalți. A deveni conștient de sine are legătură cu recunoașterea faptu lui că anumite
emoții sunt trăite de noi ca persoane, iar apoi recunoașterea impactului pe care -l îl avem asupra
emoțiilor celorlalți ceea ce duce la influențarea lor afectivă. Yeung spunea: „dacă inteligența
emoțională ar fi o călătorie, atunci conștiința de sine ar reprezenta abilitatea de a citi o hartă, ea
indică unde v ă aflați într -un anumit moment și starea sau emoția pe care o trăiți, și unde vreți să
ajungeți – un țel sau poate o emoție ori o stare care să vă ajute să realizați acel obiectiv, însă nu
vă permite să treceți de la una la alta.”Autodirecționarea este abilitatea de a ajuta persoana să își
găsească alt traseu dacă calea este blocată, găsind calea cea mai bună pentru a depăși obstacolele
care stau în drum.(Yeung, R. , 2012, p. 46)

2.3 Ad olescența

Cuvântul adolescență derivă din verbul latinesc „adolescere” , care se caracterizează prin
perioada schimbărilor biologice, psihologice și sociale, adolescența înseamnă creștere,
schimbare, maturizare. (Stelatt K. , 2011 , pag.6)
Pe vre mea antichități adolescența era o etapă necunoscută, iar în societatea medievală ne
se făcea nici o distincție între perioada adultă și copilărie. Studierea comportamentelor de către
psihologi a început abia pe la sfârșitul secolului al – XIX – lea.
Stanley Hall definește pentru prima dată adolescența, în 1904, după părerea lui
‚‚comportamentele provocatoare și câteodată iresponsabile ale tinerilor trebuie considerate
normale, deoarece dezvoltarea ființei umane este o reproducere a evoluției societăț ii noastre de la
faza primitivă la cea civilizată’’. (Stelatt K. , 2011 , pag.7)
Adolescența (adolescence) este privită ca fiind perioada de trecere de la perioada
copilăriei la perioada adultă. (Atkinson, L.R. , Atkinson, C.R., Smith , E.E., Bem, J.D. , 2002 , p.
946)

12
Din punctul de vedere al Ursulei Șchiopu, adolescentul trece prin trei stadii. Primul este
cel al preadolescenței în care se conturează și se adâncește mult individualizarea, conturându -se
caracteristicile conștiinței și ale conștiinței de sine fiind o fază de intensă dezvoltare psihică
încărcată de conflicte interioare. Al doilea st adiu este cel al adolescenței propriu – zisă sau marea
adolescență (16/18 ani la 20 ani) ce se caracterizează printr -o intelectualizare intensă, prin
îmbogăț irea și lărgirea încorporării de conduite adulte, adolescentul că utând mijloacele personale
de a fi și de a apărea în ochii celorlalți. Apropierea de valorile culturale este de asemenea largă.
Intensă este și socializarea aspirațiilor, aspectelor vocațion ale, profesionalizarea ce se conturează
treptat, cuprinzând în esență elemente importante ale concepției despre lume și viață. Al treilea
stadiu este cel al adolescenței prelungite ce cuprinde tineretul deja integrat în forme de muncă și
tineretul studențe sc (de la 18/20 ani la 25 ani). Sub o formă sau alta, independența este dobândită
sau pe cale de a fi dobândită la această vârstă, fapt ce duce cu sine un plus de energizare și
dilatare a personalității.( Șchiopu U. , Verz a, E., 1995, p. 207)
Adolescen ța este cuprinsă între 14 și 20 de ani și se caracterizează prin foarte multe
schimbări și transformări, de aceea a fost considerată o a doua naștere sau un moment esențial în
dezvoltarea psihică umană. Adolescența este vârsta învățării. M. Debesse spunea că: „Situația de
școlar sau licean rămâne comună tuturor adolescenților ” în toate țările civilizate. Acest fapt
favorizează, pe de o parte, o dezvoltare cognitivă remarcabilă, iar pe de altă parte, formarea
culturii generale. (Crețu T. , 2009, pp. 270 – 271)
Adolescenții învață valori și roluri, dezvoltă aut onomie față de părinți și trec printr-o
integrare critică a maturizării sexuale, cogni tive, a gândirii abstracte. (Muntean A. , 2006, p.236)
Adolescența este considerată o perioadă de criză, dar și o perioadă de „doliu” sau a
travaliului în devenire, așa cum este văzută e către Golu, el considerând că este transfigurată de
două evenimente majore: „moartea” copilului și „nașterea” adultului. Ana Birch apreciază și ea
două opinii cu privire la abordar ea adolescenței, una fiind cea tradițională în care adolescența
este o perioadă de dezvoltare dominată de agitație, revoltă, stres, frământări, acumulare de
presiune, datorate tra nsformărilor fizice, emoționale, cogni tive și sociale și alta este opinia
sociologică ce caracterizează această perioadă punând accentul pe alte cauze precum nevoia de
independență, sensibilitatea față de evaluările ce lorlalți și confuzia de rol. ( Golu F. , 2010,
p.204) Începutul adolescenței fiind marcat prin refuzul jocului de g rup, prin nevoia de afirmare,
de a fi acceptat de ceilalți, observându -se și tendința de negare, chiar de auto -negare și

13
insatisf acțiile legate de propria persoană. (Dinca M. , 2002 , p. 51)
Adolescența este considerată vârsta învățării, în această et apă tânărul este supus
transformărilor și schimbărilor sociale, psihice și fizice. Tot în această perioadă el își acumulează
cunoștințele generale. (Crețu T. , 2009 ,p.270)
Florin Golu consideră că în această perioadă au loc două evenimente:,, moart ea
copilului’’ și ,,nașterea adultului’’. Aceste evenimente au loc datorită tuturor transformărilor
suferite de către adolescent, cele fizice, biologice, psihice și sociale. (Golu F. , 2010 , p.204)
În această perioadă are loc momentul în care adolescentul este nemulțumit de el însuși,
simte nevoia să se afirme, simte nevoia de a se integra și de a fi acceptat de ceilalți așa cum este.
(Dinca M. , 2002 , p.51)
Este momentul în care are posibilitatea de a alege lucruri pe care le consideră cu adevăr at
importante în acel moment,dar și comportamente, anturaj, lucrurile care le fac bine sau nu.
Alegeri care contribuie la fericirea lor, la nivelul stimei de sine.(Adams G.R., Berzonsky, M.D. ,
2009 , p.26 -28)
Analizând perioada adolescenței Erik son consideră că în formarea identității
adolescentului, un accent foarte mare este pus pe implicarea conștiinței de sine, astfel devenind
un punct central imperativ care îl scoate în evidență caracteristi cile care îl definesc. (V. Emil ,
2002)
În formarea conștiinței de sine, un rol foarte important joacă imaginea corporală a
adolescentului, el le percepe în detaliu și vrea să se facă admirat.
Tot în această perioadă, apar îndoielile pe plan fizic, el analizându -și fiecare parte a
corpul.
Principalele etape ale identificării comportamentului și a personalității( V. Emil , V.
Florin Emil , 2000, pp.207 -208):
– cristalizarea conștiinței dar și a vieții interioare, prin introspecție prin analiza tuturor
stărilor trăite.
– instalarea conștiinței ma turizării și a vieții de a fi adult, printr -o raportare pertinentă a
însușirilor proprii la conduitele celor din jur;
– menținerea și chiar accentuarea, în unele împrejurări, a conduitelor de opoziție, de teamă,
de conflict și frustrare, prin zbaterea spre c âștigarea independenței și autonomiei
personale;

14
– dezvoltarea capacității de afirmare socială și creșterea responsabilități;
– dezvoltarea capacității de integrare socială, a personalității bazându -se pe forțele volitive
și motivaționale, dar și prin trăirea experiențelor afective avute anterior.
– dezvoltarea treptată a capacității de se autocontrola și de a se stăpâni de sine, prin
exercitarea unor conduite de sacrificiu și proiectarea aspirațiilor pentru servirea cauzelor
generoase.
Unele descoperiri sugerea ză că adolescenții sunt în continuare de părere că valorile
morale sunt arbitrare, că orice poziție asumată de un individ sau de un grup este la fel de validă
ca oricare alta și că oamenii ar trebui să fie liberi să creadă și să facă ce vor. În trecerea la
adolescență, tinerii judecă într -o măsură mai mare în ceea ce privește normele și valorile
analizate, au un sentiment pozitiv legat de respectarea valorilor (sau cel de vină pentru
nerespectarea lor), precum și o preocupare sporită pentru drepturile celor lalți, pentru dreptate și
bunăstare(Gerald R. Adams, Michael D. Berzonsky, 2009, p.285 – 286).
În adolescență, principalul motor de dezvoltare sunt schimbările biologice. Dezvoltarea
pe plan biologic, tânărul adolescent aspiră spre echilibru, iar pe plan p sihologic, el suferă
schimbări complexe rapide, generând noi modalități de relaționare cu persoanele din jurul său și
formând noi conduite. În această perioadă adolescentul este tensionat, are frământări interioare,
conflicte dar și unele trăiri dramatice. (V. Emil , 2000 , p.185)
La dezvoltarea cognitivă a adolescentului contribuie, raționamentul (deductiv și
inductiv), evaluarea oportunităților în luarea deci ziilor, impunerea unor anumite limite și
memorare, diferențierea tipurilor de informații pe care le memorează (memoria de scurtă durată
și memoria de lungă durată). (Gerald R. Adams, Michael D. Berzonsky, 2009 , p.267)
În cartea sa Psihologie Cognitivă, Miclea amintește de faptul că ”în situații de risc sau nu,
mecanismele cognitive au rolul determin ant în procesualitatea deciziei. Comportamentul
decizional: modele normative și modele descriptive. Principala asumpție a modelelor normative
este cea a raționalității subiectului decident. Se presupune că, în luarea deciziei, subiectul uman
se comportă ra țional, căutând întotdeauna să aleagă posibilitatea optimă, adică acea opțiune care
îi asigură câștigul maxim dintre toate variantele posibile. A doua asumpție a modelelor
normative vizează omnisciența subiectului decident.
Altel spus se presupune că în luarea deciziei, individul cunoaște toate posibilitățile și o
selectează pe cea optimă.” Autorul consideră că modelele normative au ”valoare corectivă, în

15
majoritatea situaților” Mai departe, modelele descriptive ”mai poartă numele și de modele ale
raționalității limitate. Decidentul, având resurse de timp și de calcul limitate, e silit să recurgă la
diverse euristici de decizie și reprezentări simplificate ale alternativelor asupra cărora trebuie să
se hotărască”.(Miclea M. , 2003 , pp.265 -271)
În ce ea ce privește evoluția motivației în perioada adolescenței sunt relevante două
planuri esențiale :
– ierarhizarea structurilor emoționale generale;
– intensificare, amplificarea și diferențierea motivației
Structura generală a motivației are u rmătoarele ca racteristici ( Crețu T. , 2009 , pp.290 –
291):
– implicarea activă a adolescentului în activitățile la care participă, se afirmă si face tot
posibilul să își îndeplinească scopul
– cristalizarea asupra interesului în ceea ce privește viitorul profesional, bazâ ndu-se pe
cunoașterea de sine
– manifestarea accentuată a interesului pentru activității extrașcolare (excursii, drumeții
etc.)
– cristalizarea intereselor sociale și politice
– dezvoltarea unor noi forme de motivație ( exemplu: imaginarea ideală a propriei vie ții )
În procesul de maturizare noile capacității cognitive câștigate îl fac pe adol escent să
funcționeze ca un întreg. El având noi concepții despre lume. El devine capabil să se
îndrăgostească, să iubească, să piardă controlul asupra situației în mod conștient, aceasta fiind
drept o caracteristică importantă a dragostei mature. (Muntean A. , 2006 , p.237).
Particularități ale dezvoltării afective a adolescenților sunt: „rezonanța afectivă amplă,
entuziasm juvenil, amplificarea și consolidarea unor sentimente cristalizate în stadiile anterioare
și totodată se formează altele noi, sentimentele ce apar în cadrul relațiilor dintre sexe, grad ridicat
de conștientizare a experiențelor afective, nivel mai înalt de reglare a conduitelor afective, se
aprofu ndează structurarea componentelor morale din structura sentimentelor, la unii adolescenți
rămâne un anumit gr ad de fragilitate afectivă” ( Crețu T. , 2009 , pp. 286 -289)

16

2.4 Familia și mediul instituționalizat

„Armonia și unitatea grupului familial, c limatul moral și afectiv adecvat,
responsabilitățile cu caracter educativ împărțite în mod echitabil între părinți reprezintă premise
absolut obligatorii ale dezvoltării în bune condiții, ale socializării și educă rii morale a tinerilor.” (
Crețu T. , 2001, p. 226)
Tinca Crețu în Adolescența și contextul său de dezvoltare , propune 6 feluri în care familia
poate influe nța dezvoltarea copiilor ( Crețu T. , 2001, p. 224):
– copierea de către adolescent a comportamentelor întâlnite în familie;
– recompensarea fa ptelor și comportamentelor pozitive, și corectarea celor negative;
– dezvoltarea modului de a comunica, de a gândi și de a acționa în diferite situați;
– definirea regulilor de interacționare în mediul social
– folosirea gândiri logice pentru dezvoltarea c omportamentului și a atitudinilor
– obținerea și asigurarea condițiilor necesare de existență
Adolescența este perioada în care nu adolescentul nu este suficient de pregătit pentru a
menține relații armonioase cu persoanele din jur, datorită faptului că n u se cunoaște destul de
bine pe el însuși, nu în cunoaște suficient de bine propriile sale limite, atât pe plan fizic cât și pe
plan fizic, văzând relațiile cu ceilalți mai degrabă ca un oarecare pericol.(Clerget Stephane , 2008,
p.50)
În moment ul în care ne decidem să ne întemeiem o familie, unul dintre primele gânduri
care ne vin în minte este cum ar arata familia ideală, soțul, probabil un viitor tătic, puternic și
hotărât, soție, mămica iubitoare și calmă, băiețelul dorind ca să fie asemănăto r tatălui, sau dacă
va fi fetiță dorind să fie copia fidelă a mămici.
Un alt model de părinți pe cere ni l -am dori ar fi cel în care am crescut noi. În cea mai
mare parte părinții își urmează modelul părinților alături de care au crescut ei. Majoritatea
oamenilor care provin din familii adevărate sunt cei care au crescut într -un cămin exemplare , și
face parte din categoria oamenilor care știu cum arată și cum vor arăta familiile exemplare, doar
pentru simplul fapt că au crescut într -un asemenea cămin.
Pe de altă parte, alți părinții pe care îi cunoaștem și care au trăit în familii nefericite, în
ciuda acestui fapt ei s -au străduit să -și construiască familii de succes, și în mare parte ei au și

17
reușit, dorind ca copii lor să aibă parte de o familie opusă familiei în care ei au crescut. (Baran –
Pescaru Adina, 2004, p.11)
Impactul divorțurilor asupra adolescenților este diferit de la un caz la altul. Totul
depinzând de modul în care acesta și -a format propria personalitate, de mediul în care a
conviețuit, de relația pe care au avut -o părinți înaintea divorțului, atât cu el cât și între ei (traiul
adolescentului într -un mediu conflictual sau amiabil).
De regulă, adolescenți care provin din familii în care a intervenit divorțul sunt foarte
predispuși la un comportament agresiv. În cazul în care existau tulburări psihologice înainte de a
interveni divorțul, acestea se pot agrava mult mai tare. (Clerget Stephane , 2008, p.61 -62)
Relația dintre părinți și adolescenții, uneori este tensionată în ur ma culpabilității și a
opoziției, în prezența tuturor acestor instabilități, adolescentul simte nevoia de afecțiune,
protecție și iubire din partea părinților. Tot în această perioadă apar și sentimentele de iubire,
simpatie, tristețe, furie, mânie, ferici re etc. Stările de respingere și acceptare se conturează mai
tare, în raport cu adulți. ( V. Emil , 2000 , p.175)
Adole scenții care sunt neglijați pe plan afectiv, devin incapabili să se motiveze să
schimbe situația în care se află, încep să se î nchidă î n ei să nu mai comunică . Ei nu mai luptă
pentru a -și împlini visele, și pentru a face ceea ce își doresc, simțindu -se incapabili. (Mitrofan I. ,
2003 , p.47)
Rolurile familiei în dezvoltarea psihică a adolescentului este foarte important,
adolescentul ca re provine dintr -o familie normală, în care există armonie, liniște și înțelegere este
predispus să realizeze succese înalte, el fiind sprijinit, susținut și încurajat de părinți, toate astea
determinând și o creștere bună și un nivel de stimă de sine ridi cată.
An Birch subliniază că:„ Părinții joacă un rol important în determinarea performanței
adolescenților pentru dobândirea unui simț al identității durabil și netulburat.” (Crețu T. , 2001,
p.219)
A. Birch subliniază, la rândul său:„ Influența famil iei este diferită de ceea a prietenilor,
datorită puterii materiale mari și maturității psihologice a părinților. În cadrul familiei se transmit
valori, expectanțe tipare de comportament.’’ ( Crețu T. , 2001 , p.223)
Autoarea consideră că familia poate i nfluența dezvoltarea copiilor în următoarele feluri (
Crețu T. , 2001 , pp.223 – 224):

18
– ,,modelează intenționat sau neintenționat comportamentele prin exemplele pe care le
oferă;
– pedepsește și recompensează, întărind astfel comportamentele pozitive și elimi nându -le
pe cele negative;
– emite indicații directe asupra modului de a gândi, comunica și acționa;
– stabilește regulile de bază ale interacțiunilor din cadrul sau și din contexte sociale variate;
– impune judecarea logică a lucrurilor pentru a influența și ma i puternic atitudinile și
comportamentele;
– asigură condițiile necesare de viață.’’
Putem spune că familia are o influență puternică și de durată asupra propriilor copii.
Părinții joacă un rol foarte important în formarea stimei de sine.
Potrivit lui Eriks on sunt există următoarele categorii de adolescenți:
– Adolescenți care își formează rapid identitatea de sine, sunt cei care își nu țin cont de
ceea ce își doresc cu adevărat, și acceptă ceea ce stabilesc părinți lor pentru ei.
– Adolescenți care își formea ză greu identitatea de sine, sunt cei care încearcă să descopere
ceea ce li se potrivește cu adevărat.
– Adolescenți care cei care își formează identitatea într -un timp mai îndelungat, cei care nu
se mulțumesc cu deciziile pe care le iau, cei care se află în tr-o confuzie. (Crețu T. , p. 303)
Adolescenți cu un nivel de stimă de sine ridicată, sunt cei care sunt deschiși și doresc să
se implice activ în diverse activități noi. Iar adolescenți cu stimă de sine scăzută, sunt foarte des
încercați de emoții negativ e. (C r e tu T., 2 0 09 ,p. 87)
Centrele de plasament
Sunt servicii subordonate Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului .
Potrivit Regulamentul cadru de organizare și funcționare a serviciilor de tip rezidențial abrogat
prin hotărârea 867/2015:
Serviciul de tip rezidențial ca drept urmarea are a măsurii de plasament luate în
conformitate cu legea, el are rolul de a crește, de a proteja și de a îngrijii adolescentul în cele
mai bune condiții, temporar, definitiv sau separat, de părinț ii săi.
Serviciile care fac parte din această categorie sunt :
– Centrele de plasament
– Centrele de primire în regim de urgență a copilului

19
– Centrele maternale
Beneficiarii acestui serviciu de tip rezidențial pot fi :
– în condițiile prevăzute de lege, vor ave a parte de această categorie de servicii sunt: copii
separați de părinții lor, temporar sau definitiv.
– în condițiile prevăzute de lege, copii care sunt în regim de urgență
– în condițiile prevăzute de lege, copii care au nevoie de protecția specială și care nu au
vârsta de 18 ani
– cuplul copil – părinte, în cazul în care se constată condițiile că acesta ar putea fi
abandonat, din diverse motive neimputabile.
– în condițiile prevăzute de lege privind regimul refugiaților, copii care sunt singuri și
solicită o ast fel de formă de protecție
Accesul la acest serviciu se poate face pe bază de :
– în urma deciziei instanței judecătorești sau la stabilirea unor măsuri luate de către comisia
pentru protecția copilului
– plasament în regim de urgență,în urma deciziei instan ței judecătorești sau în urma
deciziei directorului din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului
Atribuțiile serviciilor de tip rezidențial sunt:
– hrana, cazare, echipamente și condiții de igienă necesare pentru protecția spe cială a
persoanelor din incinta serviciului
– supravegherea permanentă, asistență medicală, și după caz chiar recuperare
– siguranță
– cunoașterea drepturilor și obligațiilor și exercitarea acestora
– susținerea în educație și informare
– asigurarea educației formal e și non -formale
– susținerea în dezvoltarea relațiilor cu comunitatea
– asigurarea condițiilor dezvoltării copiilor în cel mai bun mod posibil
– asigurarea condițiilor de participare la programe individuale și de grup
– asigurarea diverselor activității de petre cere a timpului liber

20
Capitolul 3 . Obiectivele și ipotezele cercetării

3.1. Obiectivele cercetării
3.1.1. Obiectivul general al acestei lucrări științifice este reprezentat de evidențierea diferenței
a nivelului de agresivitate și de stimă de sine, înt re adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament și adolescenții care provin din familii biparentale.

3.1.2 Obiectivele specifice
3.1.2.1 Obiectivul specific 1 : Evidențierea diferenței nivelului de agresivitate, între adolescenți
instituțio nalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul agresivitate fizică.
3.1.2.2 Obiectivul specific 2 : Evidențierea diferenței nivelului de agresivitate, între adolescenți
instituționalizați în centre le de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul agresivitate verbală.
3.1.2.3 Obiectivul specific 3 : Evidențierea diferenței nivelului de agresivitate, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament f ață de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul agresivitate furie/mânie.
3.1.2.4 Obiectivul specific 4 : Evidențierea diferenței nivelului de agresivitate, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adoles cenții care provin din familii biparentale,
la factorul ostilitate.
3.1.2.5 Obiectivul specific 5 : Evidențierea diferenței nivelului stimei de sine, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din fam ilii biparentale,
la factorul sine fizic.
3.1.2.6 Obiectivul specific 6 : Evidențierea diferenței nivelului stimei de sine, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factoru l sine emoțional.
3.1.2.7 Obiectivul specific 7 : Evidențierea diferenței nivelului stimei de sine, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul sine școlar.

21
3.1.2.8 O biectivul specific 8 : Evidențierea diferenței nivelului stimei de sine, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul sine social.
3.1.2.9 Obiectivul specific 9 : Evid ențierea diferenței nivelului stimei de sine, între adolescenți
instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii biparentale,
la factorul sine prospectiv.
3.1.2.10 Obiectivul specific 10 : Evidențierea diferenței n ivelului global al stimei de sine, între
adolescenți instituționalizați în centrele de plasament față de adolescenții care provin din familii
biparentale.

3.2 Ipotezele cercetări
3.2.1 Ipoteza generală
Având ca punct de plecare obiectivul formulate a nterior și în vederea realizării acestuia,
s-a desprins următoarea ipoteză, acesta urmând a fi verificată în cadrul demersului experimental.
Ipoteza generală : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au un
nivel al agresivi tăți mai ridicat și un nivel al simei de sine mai scăzut, decât adolescenții care
provin din familii biparentale.

3.2.2 Ipotezele specifice
3.2.2.1 Ipoteza specifică 1 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul agresivitate fizică.
3.2.2.2 Ipoteza specifică 2 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridicat , decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul agresivitate verbală.
3.2.2.3 Ipoteza specifică 3 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții ca re provin din familii
biparentale, la factorul furie/mânie.
3.2.2.4 Ipoteza specifică 4 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparental e, la factorul ostilitate.

22
3.2.2.5 Ipoteza specifică 5 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine fizic.
3.2.2.6 Ipoteza specific ă 6 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine emoțional.
3.2.2.7 Ipoteza specifică 7 : Presupunem că adolescenții instituționaliz ați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine școlar.
3.2.2.8 Ipoteza specifică 8 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine social.
3.2.2.9 Ipoteza specifică 9 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparen tale, la
factorul sine prospectiv.
3.2.2.10 Ipoteza specifică 10 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel mai scăzut de stimă de sine ( valoarea globală ), decât adolescenții care
provin din familii biparentale.

23
Capitolul 4 . Metodologia cercetării

4.1 Participanți
Participanți cercetării de față au fost 80 de adolescenții ( 40 de adolescenții instituționalizați
în centrele de plasament și 40 de adolescenții care provin din familii biparental) s-a folosit ca și
mod de selecție eșantionarea grupată din cadrul unui liceu și a centrelor de plasament din județul
Harghita . Toți participanți având o medie de vârstă de 18 -19 ani.
Subiecții
Adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament
Adolescenții care provin din
familii biparentale

4.2 Instrumentele de investigare
4.2.1 Ch estionar de agresivitate Arnold H.Buss si Mark Perri
Autori: Arnold H.Buss și Mark Perri
Descriere: Acest instrument cu 29 de itemi măsoară patru aspecte ale agresivității:
Agresivitatea fizică (PA: 1, 5, 9, 13, 17, 21, 24, 26, 28)
Agresivitatea verbală ( VA: 2, 6, 10, 14, 18)
Furia/mânia (A: 3, 7, 11, 15, 19, 22, 29)
Ostilitatea (H: 4, 8, 12, 16, 20, 23, 25, 27)
AQ reprezintă o prelucrare a Inventarului de ostilitate, un instrument folosit în mare
măsură/la scară largă dezvoltat de primul autor acum pest e treizeci de ani. AQ a fost dezvoltat
dintr -un lot de 52 de itemi, dintre care mulți au aparținut Inventarului de ostilitate, cu ajutorul

24
analizei factorului component principal și al factorului de întărire/confirmator. Instrumentul
permite să se apreciez e/evalueze nu doar cât de agresiv este cineva, utilizând scorul total, ci și
cum se manifesta agresivitatea sa, ceea ce se determină prin scorurile subscalelor.

Chestionarul este anexat în Anexa 1.

4.2.2 Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S)
Scala To ulouse a stimei de sine (E.T.E.S) a fost elaborată în 1991 de N. Oubrayrie, C.
Safont și M. De Leonardis și publicată în 1994 în Revista de psihologie aplicată. În alcătuirea ei,
autorii s -au inspirat din scalele uni si multidimensionale deja existente. Ea a fost concepută astfel
încât să permită reflectarea percepției – mai mult sau mai puțin pozitivă – pe care subiectul o are
în raport cu sine, poate identifica anumite rezonanțe afective ce însoțește autoevaluarea identității
sub aspect multiplu: sinele e moțional – S.E, sinele social – S.S, sinele fizic – S.F, sinele școlar –
S.Sc., sinele prospectiv – S.P. Cei 60 de itemi ai scalei – afirmații cu răspuns forțat dihotomic -,
elaborați într -o manieră empirică și repartizați în mod egal la nivelul celor 5 su bscale, reflectă
conținutul dimensiunilor considerate după cum urmează:
a. Sinele emoțional exprimă reprezentarea controlului emoțiilor și al stăpânirii
impulsivității. Controlul afectelor permite o mai bună organizare a activității, facilitează
plani ficarea și elaborarea realistă scopurilor și strategiilor prin care acestea pot fi atinse. Exemplu
de itemi: “Sunt adesea anxios”.
b. Sinele social capacitatea de comunicare și de adaptare în colectiv, aceasta condensează
reprezentarea interacțiunilor cu c eilalți (părinți, colegi, prieteni) și a sentimentului de
recunoaștere socială. Exemplu: “Îmi place să mă fac remarcat și să fiu recunoscut în cadrul unui
grup”.
c.. Sinele fizic reprezentarea autoaprecierea pe care o are subiectul față de aparența sa
fizică (aspect corporal, abilități fizice, sănătate). Se știe că, la 13 -14 ani, există un interes sporit
față de înfățișarea proprie (the look), cu impact deosebit în construirea identității de sine.
Exemplu : “Mă simt prea gras/slab”.
d. Sinele școlar reflectă percepția pe care subiectul o are asu pra propriilor lui
competențe, în comportamentele și performanțele sale școlare. Exemplu de itemi: “Mă
descurajez cu ușurința când obțin rezultate slabe la scoală”.

25
e. Sinele prospectiv vizează reprezentările subiectului asupra sinelui așa cum va fi
acesta în viitor; în construirea acestei subclase autorii au plecat de la ipoteza conform căreia la
puber și adolescent planul de viitor privește inserția în lumea adultă și participarea la activitățile
proprii vâr stei adulte . De aceea autorii au propus itemi care să corespundă rolurilor jucate de
adult. Exemplu: “Aș vrea să -mi asum responsabilități cât mai târziu posibil”.
După totalizarea punctajului pentru fiecare sine, se va calcula valoarea globală a stimei de
sine și se va verifica corespondența valorii globale obținute, conform unei grile de interpretare a
scorurilor.
Tabel ul 1. Sumarizarea scorurilor
Da Nu Cota parți ală:
Sinele fizic 4, 14, 19, 30, 33, 57 9, 23, 27, 41, 47, 52
Sinele
emoțional 6, 16, 21, 31, 35, 44 1, 11, 18, 40, 49, 54
Sinele școlar 10, 24, 26, 42, 48, 60 3, 13, 20, 29, 38, 51
Sinele social 2, 12, 22, 28, 50, 53 7, 32, 36, 45, 56, 58
Sine p rospectiv 8, 37, 39, 46, 55, 59 5, 15, 17, 25, 34, 43
Stima de sine /
valoare globală:

Tabelul 2. Fișǎ de interpretare a scorurilor
Componentele stimei de sine Stima d e sine – valori parțiale
Subestimare Apreciere
obiectivă Supraestimare
Sinele fizic 0 – 6 puncte 7 – 11 puncte peste 11 puncte
Sinele emoțional 0 – 5 puncte 6 – 10 puncte peste 10 puncte
Sinele școlar 0 – 4 puncte 5 – 9 puncte peste 9 puncte
Sinele social 0 – 7 puncte 8 – 11 puncte peste 11 puncte
Sine prospective 0 – 6 puncte 7 – 10 puncte peste 10 puncte
Stima de sine – valoare globală 0- 21 puncte 22 – 48 puncte peste 48 puncte

Chestionarul este anexat în Anexa 2.

26

4.3 Procedură de lucru
Întrucât în această cercetare s -a avut în vedere evidențierea diferenței agresivității și al stimei
de sine între adolescenții instituționalizați în centrele de plasament și adolescenții care provin din
familii biparentale, design -ul folosit este unul comp arativ, am comparat rezultatele obținute la
următorii factorii:
– Factorul agresivitate fizică
– Factorul agresivitate verbală
– Factorul furie
– Factorul ostilitate
– Factorul sine fizic
– Factorul sine emoțional
– Factorul sine școlar
– Factorul sine social
– Factorul sin e prospectiv

27
Capitolul 5 . Rezultatele cercetării și interpretarea acestora

Datele au fost introduse și prelucrate în programul SPSS ( Statistical Package for the
Social Sciences), utilizând testul T cu eșantioane independente pentru a identifica diferen țele,
figurile au fost realizate cu ajutorul aceluiași program
5.1 Prezentarea, analizarea datelor și interpretarea rezultatelor
Pentru a confirma Ipoteza specifică 1 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din
familii biparentale, la factorul agresivitate fizică , am folosit Chestionarul de măsurare a
agresivității a lui Arnold H.Buss și Mark Perri, pe care l -am aplicat subiecților. În urma
prelucrări i statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabelul 3. Factorul 1 – Agresivitatea fizică
N Valid 80
Missing 0
Mean 21.9750
Std. Error of Mean .91851
Median 23.5000
Mode 14.00a
Std. Deviation 8.21541
Skewness -.054
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.200
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum 9.00
Maximum 36.00
Sum 1758.00
a. Multiple modes exist. The smallest value is shown
În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 21.97 abatere standard cu o
valoare de 8.921 simetri a cu o valoare de -0.054 și curbarea cu o valoare de -1.200. Deoarece

28
valoarea indicatorilor de forma Skewness ( -0.054) și Kurtosis ( -1.200 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.
Figura număr ul 1: Histograma scorurilor l a variabila agresivitate fizică

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
în jurul valori de 30,00 ale scorurilor obținute la adolescenți care provin din centru de plasament,
iar la adolescenți care provin d in familii biparentale în jurul valori de 15,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 1 –
agresivitatea fizică.
Ipoteza specifică 1.
Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au un nivel al agresivități
mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul agresivitate fizică .
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rezultatele
sunt prezentate mai jos:

29

Tabelul 4. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Agresivitatea
fizica adolescenț ii
instituționalizați în
centrele de plasament 40 28.8750 4.00760 .63366
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 15.0750 4.79523 .75819

Tabelul 5. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila agresivitate fizică
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t Df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confi dence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Agresivitatea
fizica Equal
variances
assumed .551 .460 13.966 78 .000 13.80000 .98812 11.83281 15.76719
Equal
variances
not
assumed
13.966 75.617 .000 13.80000 .98812 11.83183 15.76817

Din tabel ul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 28.87, comparativ cu grupul de
adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie de 15.07. Cele două

30
medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea testul T de 13.96 semnificativ la un prag
de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică numărul 1 se confirmă.

Pentru a confirma Ipoteza specifică 2 : Presupunem că adolescenții i nstituționalizați în centrele
de plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul agresivitate verbală , am folosit Chestionarul de măsurare a agresivității
a lui Arnold H.Buss și Mark P erri, pe care l -am aplicat subiecților.
În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabelul 6. Factorul 2 – Agresivitatea verbală
N Valid 80
Missing 0
Mean 15.1250
Std. Error of Mean .52902
Median 14.5000
Mode 10.00
Std. Deviation 4.73173
Skewness .277
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -.962
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum 7.00
Maximum 25.00
Sum 1210.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 15.12 abatere standard cu o
valoare de 3.93 s imetria cu o valoare de 0 .277 și curbarea cu o valoare de -0.962 . Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.277) și Kurtosis ( -0.962) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

31
Figura numărul 2: Histograma scorur ilor la variabila agresivitate verbală

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
la mijlocul valorilor 20.00 la adolescenți instituționalizați în centrele de plasament, iar la
adolescenți care provin din fa milii biparentale, în jurul valori de 10.00 ale scorurilor obținute,în
formă aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 2 –
Agresivitatea verbală.
Ipoteza specifică 2. : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul agresivitate verbală.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rezultatele
sunt prezentate mai jos:

32
Tabelul 7. Grup Statistic

Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Agresivitatea verbal adolescenții
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 18.5750 3.55100 .56146
adolesce nții care provin
din familii biparentale 40 11.6750 2.88575 .45628

Tabelul 8. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila agresivitate verbală
Levene's Test
for Equality
of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Agresivitatea
verbal ă Equal
variances
assumed 1.803 .183 9.537 78 .000 6.90000 .72348 5.45965 8.34035
Equal
variances
not
assumed
9.537 74.868 .000 6.90000 .72348 5.45870 8.34130
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 18.57, comparativ cu grupul de
adolescenți care provin din famili i biparentale, care au obținut o medie de 11.67. Cele două
medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea testul T de 9.537 semnificativ la un prag
de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică numărul 2 se confirmă.

33

Pentru a confirma Ipote za specifică 3 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din
familii biparentale, la factorul furie/mânie. Am folosit, Chestionarul de măsurare a agres ivității
a lui Arnold H.Buss și Mark Perri, pe care l -am aplicat subiecților.
În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabelul 9 . Factorul 3 – Furie/mânie
N Valid 80
Missing 0
Mean 18.5500
Std. Error of Mean .65287
Median 19.0000
Mode 13.00
Std. Deviation 5.83941
Skewness .188
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.155
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum 9.00
Maximum 30.00
Sum 1484.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 18,55 abatere stand ard cu o
valoare de 5.839 simetria cu o valoare de 0.188 și curbarea cu o valoare de -1.155. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.188) și Kurtosis ( -1.155)au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

34

Figur a numărul 3: Histograma scorurilor la variabila furie/mânie

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
la mijlocul valori de 20.00 la adolescenții instituționalizați în centrele de plasament, iar la
adolesce nții care provin din familii biparentale în mijlocul valorilor de 15.00 ale scorurilor
obținute,în formă aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește
Factorul 3 – Furie/mânie.
Ipoteza specifică 3.
Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au un nivel al agresivități
mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul furie/mânie.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rez ultatele
sunt prezentate mai jos:

35
Tabelul 10. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Furie/mânie adolescenții
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 22.4500 4.34387 .68683
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 14.6500 4.35919 .68925

Tabelul 11. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila furie/mânie.
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidenc e
Interval of the
Difference
Lower Upper
Furie/mânie Equal
variances
assumed .258 .613 8.016 78 .000 7.80000 .97303 5.86284 9.73716
Equal
variances
not
assumed
8.016 77.999 .000 7.80000 .97303 5.86284 9.73716
Din tabelul de mai sus se const ată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 22.45, comparativ cu grupul de
adolescenți care provin din familii biparentale, care au obținut o medie de 14.65. Cele două
medi i diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea testul T de 8.016 semnificativ la un prag
de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică numărul 3 nu se confirmă.

36

Pentru a confirma, Ipoteza specifică 4 : Presupunem că adolescenții instituționaliza ți în
centrele de plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din
familii biparentale, la factorul ostilitate. Am folosit Chestionarul de măsurare a agresivității a
lui Arnold H.Buss și Mark Perri, pe care l -am aplica t subiecților.
În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabelul 12. Factorul 4 – Ostilitate
N Valid 80
Missing 0
Mean 21.5750
Std. Error of Mean .77781
Median 22.0000
Mode 13.00
Std. Deviation 6.95697
Skewness .133
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -.511
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum 9.00
Maximum 40.00
Sum 1726.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 2 1,57 abatere standard cu o
valoare de 6.95 simetria cu o valoare de 0.133 și curba rea cu o valoare de -.511. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.133) și Kurtosis ( -.511) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

37
Figura numărul 4 : Histograma scorurilor la variabila ostilitate.

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
la mijlocul valori de 20.00 la adolescenții instituționalizați în centrele de plasament, iar la
adolescenții care provin din familii biparentale, în jurul valori de 15.00 ale scorurilor obținute,în
formă aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 4 –
ostilitate
Ipoteza specifică 4 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul ostilitate.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rezultatele
sunt prezentate mai jos:

38
Tabelul 13. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Ostilitatea adolescenții
instituționalizaț i în centrele
de plasament 40 26.6750 4.73063 .74798
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 16.4750 4.72303 .74678

Tabelul 14. Testul T pe eșantioane independent e pentru variabila ostilitate
Levene's Test
for Equality
of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Ostilitatea Equal
varia nces
assumed .051 .823 9.650 78 .000 10.20000 1.05695 8.09577 12.30423
Equal
variances
not
assumed
9.650 78.000 .000 10.20000 1.05695 8.09577 12.30423
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plas ament, au obținut o medie la această variabilă în valoare de 26.67, comparativ cu grupul
de adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie de 16.47. Cele două
medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea testul T de 9.650 semnificativ la un prag
de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică numărul 4 se confirmă.

39
Pentru a confirma Ipoteza specifică 5 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul sine fizic. Am folosit Scala Toulouse a stimei de sine, pe care am
aplicat -o subiecților.
În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabel ul 15. Factorul 1 – Sinele fizic
N Valid 80
Missing 0
Mean 5.5000
Std. Error of Mean .31523
Median 6.0000
Mode 3.00
Std. Deviation 2.81946
Variance 7.949
Skewness .320
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.029
Std. Error of Kurtosis .532
Range 10.00
Minimum 1.00
Maximum 11.00
Sum 440.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 5.50 abatere standard cu o
valoare de 2.81 simetria cu o valoare de 0.320 și curbarea cu o valoare de -1.029. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.320) și Kurtosis ( -1.029) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

40
Figura număr ul 5 : Histograma scorurilor la variabila sinele fizic

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
în jurul valor i de 3,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament, iar la adolescenți care provin din familii biparentale în jurul valori de 8,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce prive ște Factorul 1 – Sinele
fizic.
Ipoteza specifică 5 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul sine fizic.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rezultatele
sunt prezentate mai jos:

41

Tabelul 16. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Sinele fizic adolescenț ii
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 3.1750 1.35661 .21450
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 7.8250 1.78149 .28168

Tabelul 17. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila sine fizic
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t Df Sig. ( 2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
fizic Equal
variances
assumed 8.697 .004 –
13.134 78 .000 -4.65000 .35405 -5.35486 -3.94514
Equal
variances
not assumed
–
13.134 72.849 .000 -4.65000 .35405 -5.35565 -3.94435
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 3.17 ( subestimare ) ,
comparativ cu grupul de adolesce nții care provin din familii biparentale care au obținut o medie
de 7.82 (apreciere obiectivă ). Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea
testul T de -13.13 semnificativ la un prag de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică
numărul 5 se confirmă.

42
Pentru a confirma Ipoteza specifică 6 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul sine emoțional, Am folosit Scal a Toulouse a stimei de sine, pe care am
aplicat -o subiecților. În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabel ul 18. Factorul 2 – Sinele emoțional
N Valid 80
Missing 0
Mean 5.9750
Std. Error of Mean .42396
Median 6.0000
Mode 10.00
Std. Deviation 3.79198
Variance 14.379
Skewness .031
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.453
Std. Error of Kurtosis .532
Range 12.00
Minimum .00
Maximum 12.00
Sum 478.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 5 .97 abatere standard cu o
valoare de 3.79 simetria cu o valoare de 0.31 și curbarea cu o valoare de -1.453. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.31) și Kurtosis ( -1.453 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție norma lă.

43
Figura număr ul 6 : Histograma scorurilor la variabila sinele emoțional

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
în jurul valori de 3,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament, iar la adolescenții care provin din familii biparentale în jurul valori de 9,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 2 – Sinele
emoțional.
Ipoteza specifică 6 : Presupunem c ă adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul sine
emoțional.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T rezu ltatele
sunt prezentate mai jos:

44

Tabelul 19. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Sinele emoț ional adolescenții
instituționalizaț i în centrele
de plasament 40 2.6750 1.75977 .27824
adolescen ții care provin din
familii biparent ale 40 9.2750 1.92137 .30380

Tabelul 20. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila sine emoțional
Levene's Test
for Equality
of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t Df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Co nfidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
emoț ional Equal
variances
assumed 1.083 .301 –
16.021 78 .000 -6.60000 .41196 -7.42015 -5.77985
Equal
variances
not
assumed
–
16.021 77.406 .000 -6.60000 .41196 -7.42025 -5.77975
Din tabe lul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 2.67 ( subestimare ) ,
comparativ cu grupul de adolescenții care provin din familii biparentale care au o bținut o medie
de 9.27 (apreciere obiectivă ) . Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea

45
testul T de -16.02 semnificativ la un prag de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică
numărul 6 se confirmă.
Ipoteza specifică 7 : Presup unem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul sine
școlar. Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T
rezultatele sunt prezentate mai jos:
Tabel ul 21. Factorul 3 – Sinele școlar
N Valid 80
Missing 0
Mean 5.7125
Std. Error of Mean .46224
Median 6.0000
Std. Deviation 4.13443
Variance 17.094
Skewness .058
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.651
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum .00
Maximum 12.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 5.71 abatere standard cu o
valoare de 4.13 simetria cu o valoare de 0.580 și curbarea cu o valoare de -1.651. Deoarece
valoarea indicatoril or de forma Skewness (0.58) și Kurtosis ( -1.651 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

46
Figura număr ul 7 : Histograma scorurilor la variabila sinele școlar

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuți e normală a datelor cu un vârf
în jurul valori de 2,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament, iar la adolescenți care provin din familii biparentale în jurul valori de 9,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 3 – Sinele
școlar.
Ipoteza specifică 7 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la fa ctorul sine
școlar. Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T
rezultatele sunt prezentate mai jos:

47
Tabelul 22. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Sinele ș colar adolescenții
instituți onalizaț i în
centrele de plasament 40 1.9000 1.41058 .22303
Adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 9.5250 1.67925 .26551

Tabelul 23. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila sine școlar.
Levene's Test
for Equality
of Variance s t-test for Equality of Means
F Sig. T Df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
școlar Equal
variances
assumed 2.027 .158 –
21.989 78 .000 -7.62500 .34676 -8.31534 -6.93466
Equal
variances
not
assumed
–
21.989 75.744 .000 -7.62500 .34676 -8.31566 -6.93434
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 1.90 ( subestimare ) ,
comparativ cu grupul de adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie
de 9.52 (supraestimare ). Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea testul
T de -21.98 semnificativ la un prag de 0 ,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică numărul 7 se
confirmă.

48
Pentru a confirma. Ipoteza specifică 8 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii
biparent ale, la factorul sine social. Am folosit Scala Toulouse a stimei de sine, pe care am
aplicat -o subiecților. În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele rezultate:
Tabel ul 24. Factorul 4 – Sinele social
N Valid 80
Missing 0
Mean 6.2500
Std. Error of Mean .38050
Median 6.0000
Std. Deviation 3.40327
Variance 11.582
Skewness .051
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.221
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum .00
Maximum 12.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care est e de 6.25 abatere standard cu o
valoare de 3.40 simetria cu o valoare de 0.051 și curbarea cu o valoare de -1.221. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.051) și Kurtosis ( -1.221 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuț ie normală.

49
Figura număr ul 8 : Histograma scorurilor la variabila sinele social
După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție n ormală a datelor cu un vârf
în jurul valori de 3,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționali zați în centrele de
plasament, iar la adolescenți care provin din familii biparentale în jurul valori d e 9,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 4 – Sinele
social.
Ipoteza specifică 8 : Presup unem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul sine social.
Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul T r ezultatele
sunt prezentate mai jos:

50

Tabelul 25. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Sinele social adolescenții
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 3.3750 1.68990 .26720
adolescenț ii care provin
din familii biparent ale 40 9.1250 1.91067 .30210

Tabelul 26. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila sine social.
Levene's Test
for Equality
of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T Df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Conf idence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
social Equal
variances
assumed .171 .680 –
14.257 78 .000 -5.75000 .40331 -6.55293 -4.94707
Equal
variances
not
assumed
–
14.257 76.853 .000 -5.75000 .40331 -6.55312 -4.94688
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 3,37 (subestimare) ,
comparativ cu grupul de adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie
de 9,12 (apreciere obiectivă). Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea

51
testul T de -14.25 semnificativ la un prag de 0,000; p<0,01. Prin urmare ipoteza specifică
numărul 8 se confirmă.
Pentru a confirma, Ipoteza specifică 9 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul sine prospectiv. În urma prelucrării statistice, s -au obținut următoarele
rezultate:
Tabe lul 27. Factorul 5 – Sinele prospectiv
N Valid 80
Missing 0
Mean 5.5625
Std. Error of Mean .34807
Median 5.0000
Std. Deviation 3.11324
Variance 9.692
Skewness -.019
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.252
Std. Error of Kurtosis .532
Minimum .00
Maximum 11.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 5.56 abatere standard cu o
valoare de 3.11 simetria cu o valoare de -0.019 și curbarea cu o valoare de -1.252. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness ( -0.019) și Kur tosis ( -1.252 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

52
Figura număru l 9 : Histograma scorurilor la variabila sinele prospectiv

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vâ rf
în jurul valori de 3,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament, iar la adolescenți care provin din familii biparentale în jurul valori de 8,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Factorul 4 – Sinele
social.
Ipoteza specifică 9 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de plasament au
un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la factorul sine
prospectiv. Pentr u a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și la testul
T rezultatele sunt prezentate mai jos:

53

Tabelul 28. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Sine prospective adolescenții
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 2.9250 1.62335 .25667
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 8.2000 1.65173 .26116

Tabelul 29. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila sine prospectiv.
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equalit y of Means
F Sig. t Df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sine
prospectiv Equal
variances
assumed .300 .586 –
14.406 78 .000 -5.27500 .36618 -6.00400 -4.54600
Equal
varia nces
not
assumed
–
14.406 77.977 .000 -5.27500 .36618 -6.00401 -4.54599
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 2 ,92 (subestimare) ,
comparativ cu grupul de adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie

54
de 8,20 ( apreciere obiectivă) . Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de valoarea
testul T de -14.40 semnificativ la un prag de 0,000; p<0,01. Pr in urmare ipoteza specifică
numărul 8 se confirmă.
Pentru a confirma, Ipoteza specifică 10 : Presupunem că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au un nivel mai scăzut de stima de sine ( valoarea globală ), decât
adolescenții care provi n din familii biparentale. În urma prelucrării statistice, s -au obținut
următoarele rezultate:
Tabelul 30. Stima de sine – valoarea globală
N Valid 80
Missing 0
Mean 28.8000
Std. Error of Mean 1.79207
Median 28.5000
Mode 12.00
Std. Deviation 16.028 77
Variance 256.922
Skewness .080
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.663
Std. Error of Kurtosis .532
Range 48.00
Minimum 5.00
Maximum 53.00
Sum 2304.00

În acest tabel putem observa valoarea mediei care este de 28.80 abatere standard cu o
valoare de 16.02 simetria cu o valoare de 0.080 și curbarea cu o valoare de -1.663. Deoarece
valoarea indicatorilor de forma Skewness (0.080) și Kurtosis ( -1.663 ) au valori încadrate în
limitele de+_1,96 ne indică o distribuție normală.

55
Figura numărul 10 : Histograma scorurilor la variabila stimă de sine – valoarea globală

După cum se poate remarca, avem de -a face cu o distribuție normală a datelor cu un vârf
în jurul valori de 14,00 ale scorurilor obținute la adolescenți instituționalizați în centrele de
plasament, iar la adolescenți care provin din familii biparentale în jurul valori de 43,00 în formă
aproximativă de clopot și cu o tendința neta de simetrie, în ceea ce privește Stima de sine –
valoarea globală
Ipoteza specifică 10 : Presupunem că adol escenții instituționalizați în centrele de plasament au
un nivel mai scăzut de stima de sine ( valoarea globală ), decât adolescenții care provin din
familii biparentale. Pentru a demonstra această ipoteză recurgem la comparația independentă și
la testul T rezultatele sunt prezentate mai jos:

56

Tabelul 31. Grup Statistic
Grup N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Stima de sine – valoare
globală adolescenții
instituționalizaț i în
centrele de plasament 40 14.3500 5.72243 .90479
adolescenț ii care provin
din familii biparentale 40 43.2500 7.70531 1.21832

Tabelul 32. Testul T pe eșantioane independente pentru variabila Stima de sine – valoare globală .
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T Df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Stima
de sine
–
valoare
globala Equal
variances
assumed 2.964 .089 –
19.044 78 .000 -28.90000 1.51755 –
31.92120 -25.87880
Equal
variances
not
assumed
–
19.044 71.986 .000 -28.90000 1.51755 –
31.92518 -25.87482
Din tabelul de mai sus se constată că grupul de adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut o medie la această variabilă în valoare de 14 ,35 ( subestimare ),
comparativ cu grup ul de adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut o medie
de 43,25 ( apreciere obiectivă ) . Cele două medii diferă semnificativ, fapt demonstrate de
valoarea testul T de -19.044 semnificativ la un prag de 0,000; p<0,01. Prin urmare i poteza
specifică numărul 10 se confirmă.

57
Capitolul 6 . Concluzii și implicații

În această lucrarea s -au confirmat toate cele zece ipoteze propuse, fiind prezente diferențe
semnificative între adolescenții instituționalizați în centrele de plasament și ad olescenții care
provin din familii biparentale, în ceea ce privește nivelul de agresivitate și de stimă de sine.
Media nivelului de agresivitate la adolescenții instituționalizați fiind mai mare decât cea a
adolescenților care provin din familii biparental e, iar media nivelului stimei de sine fiind mai
scăzut la adolescenții instituționalizații față de adolescenții care provin din familii biparentale.
Prima ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul agresivitate fizică, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizații
în centrele de plasament, au obținut un nivel mai ridicat de agresivitate față de adolescenții care
provin din familii biparentale care au obținut un nivel mai scăzut de agresivitate, la factorul
agresivitate fizică.
A doua ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al a gresivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul agresivitate verbală, se confirmă, rezultând că adolescenții
instituționalizați în centrele de plasament au obținut un nivel mai ridicat de agresivitate față de
adolescenții care provin din familii biparentale care au obținut un nivel de agresivitate mai scăzut
la factorul agresivitate verbală.
A treia ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agre sivități mai ridicat, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul furie/mânie, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au obținut un nivel mai ridicat de agresivitate față de adolescenții c are
provin din familii biparentale care au obținut un nivel de agresivitate mai scăzut la factorul
furie/mânie.
A patra ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel al agresivități mai ridica t, decât adolescenții care provin din familii
biparentale, la factorul ostilitate, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în
centrele de plasament au obținut un nivel mai ridicat de agresivitate față de adolescenții care
provin din famil ii biparentale care au obținut un nivel de agresivitate mai scăzut la factorul

58
ostilitate.
A cincea ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine fizic, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au obținut un scor mai scăzut, față de adolescenții care provin din familii biparentale
care au obținut un scor mai ridicat la factorul sine fizic.
A șasea ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine emoțional, se confirmă, rezultând că adole scenții instituționalizați în centrele de
plasament au obținut un scor mai scăzut, față de adolescenții care provin din familii biparentale
care au obținut un scor mai ridicat la factorul sine emoțional.
A șaptea ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine școlar, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au obținut un scor mai s căzut, față de adolescenții care provin din familii biparentale
care au obținut un scor mai ridicat la factorul sine școlar.
A opta ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolesc enții care provin din familii biparentale, la
factorul sine social, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au obținut un scor mai scăzut, față de adolescenții care provin din familii biparentale
care au obținut u n scor mai ridicat la factorul sine social.
A noua ipoteză în care presupunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un scor mai scăzut, decât adolescenții care provin din familii biparentale, la
factorul sine prospectiv, se confir mă, rezultând că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au obținut un scor mai scăzut, față de adolescenții care provin din familii biparentale
care au obținut un scor mai ridicat la factorul sine prospectiv.
A zecea ipoteză în care pre supunem că adolescenții instituționalizați în centrele de
plasament au un nivel mai scăzut de stimă de sine ( valoarea globală ), decât adolescenții care
provin din familii biparentale, se confirmă, rezultând că adolescenții instituționalizați în centrele
de plasament au obținut un scor mai scăzut, față de adolescenții care provin din familii
biparentale care au obținut un scor mai ridicat la factorul stimă de sine (valoarea globală).

59
Cercetarea aduce o contribuție semnificativă la o mai bună înțelegere, a diferenței dintre
adolescenții instituționalizații în centrele de plasament și adolescenții din familii biparentale.
Evidențierea atât a importanței, familiei în viața, dezvoltarea și educația adolescentului, cât și
consecințelor lipsei acesteia din viața adolescentului. Implicarea familiei în viața adolescentului
încă din copilărie, contribuie foarte mult la dezvoltarea unei stime de sine înalte a adolescentului.
Încurajarea, acordarea atenției, lăudarea, respectarea, îmbrățișarea și multe altele pe parcu rsul
timpului determină un nivel de stimă de sine ridicat. Iar lipsa la toate acestea din viața lui
determină un nivel scăzut de stimă de sine.
O limită a cercetării ar fi numărul restrâns de participanți la realizarea studiului, aceștia
aparținând doar unei zone a țări, rezultatele nu ar putea fi generalizate la nivel de țară fiind
semnificative doar pentru zona implicată în actualul studiu.
O altă limită, ar fi neidentificarea unei diferențe semnificative în funcție de gen a
participanților, datorată numărului inegal al acestora în funcție de categorie ( feminin și
masculin).
Direcții viitoare privind această lucrare ar putea fi, abordare la nivel de țară a temei și
încercare de a găsi diferențe în funcție de regiune, de gen și identificarea cauzelor ce determină
comportamente agresive și o stimă de sine scăzută la adolescenții din mediul instituționalizat.

60
Biblografie

Adams G.R., Berzonsky, M.D. , (2009), Psihologia adolescenței. Manualul Blackwell.,
Editura Polirom, Iași
Atkinso n, L.R., Atkinson, C.R., Smith, E.E., Bem, J.D., (2002), Introducere în
psihologie, Ed.Tehnică, București
Baran -Pescaru Adina (2004), Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura
Aramis, București
Băban A. , (2001). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție
și consiliere. Editura Imprimeria Ardealul, Cluj -Napoca
Buss, A.H. si Perry, M. (1992). The Agression Questionnaire, Journal of Personality and
Social Psychology, 63, 452 -459
Bushman B. & Baumeister R. Threatened e gotism, narcissism, self -esteem, and direct
and displaced aggression: does self -love or self -hate lead to violence? J Pers Soc Psych 75. 1998,
p.219 -229.
Christophe André, François Lelord (1999). Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege
mai bine cu ceilalți..Ed. Trei, Bucureșt
Christophe André, (2009). Imperfecți, liberi și fericiți. Ed.Trei, București
Clerget Stephane, (2008), Criza adolescenței, București, Editura Trei
Constantin Enăchescu, (2008), Tratat de Psihologie morală, Editura Polirom, Iași
Crețu T. (2001). Adolescența și contextul său de dezvoltare, București, Editura Credis
Crețu, T. , (2009), Psihologia vârstelor, Ediția a -III-a, Editura Poliro, Iași
Dinca M., (2002), Adolescența și conflictul adolescenței, Editura Paideia, Bucur ești
Dragomirescu Virgil -Tiberiu , (1990), Determinism și reactivitate umană, București,
Editura Științifică
Enăchescu Constantin (2006), Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine, Editura
Paideia, București
Gerald R. Adams, Michael D. Berzons ky, 2009, Psihologia adolescenței, ed. Polirom,
Iași
Golu F., (2010), Psihologia dezvoltării umane, Editura Universitară, București
Gorgos C., (1987), Dicționar enciclopedic de psihiatrie, Edit. Medicală, București

61
Howitt D. , Duncan C., (2010) , Intro ducere în SPSS pentru psihologie , Editura Polirom
Iași
Iluț Petru , (2001), Sinele și cunoașterea lui, Editura, Polirom, Iași
Lochman J. & Lampron L. Situational social problem -solving skills and self -esteem of
aggressive and nonaggressive boys. J Abnor m Ch ild Psychol 14. 1986, p.605 -617
Lorenz K. , (1998), Așa -zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii. București, Editura
Humanitas
Marian G. Baloescu A. (2009), Comportamentul agresiv,Editura Tronic,București
Miclea M. (2003), Psihologie cognitiv ă, Iași, Editura Polirom
Mihai Adriana (2013) , Agresivitatea, o abordare bio -psiho -socială, Editura Risoprint,
Cluj – Napoca
Mitrofan I. , (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Editura: Polirom Iași
Munteanu, A., (2006), Psihologia dezvoltăr ii umane, Editura Polirom, Iași
Păunescu M. , (1994) , Agresivitatea și condiția umană,Editura Tehnică,București
Preda V. (1998). Delicvența juvenilă o abordare multidisciplinară. Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
Regulamentul cadru de or ganizare și funcționare a serviciilor de tip rezidențial abrogat
prin hotărârea 867/2015
Stelatt K. , (2011), SOS adolescenții. Nesiguranță, emoții, prietenii de tot felul, limbajul
corpului, inteligență emoțional, sex, droguri, alcool. Editura ALL, Bucur ești
Șchiopu U. , Verza, E. , 1995, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, Editura Didactică și
Pedagogică, R. A – București
Verza E. , Verza F.E. , (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Huanitatea, București
Verza E. , (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate. București
Yeung R. , (2012), traducere Eugen Damian, Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura
Meteor Press, Bucure ști

62

Anexe
Anexa 1
Vă rugăm să evaluați cât de caracteristică este pentru dumneavoastră. fiecare dintre următoar ele
afirmații. Înregistrați răspunsurile dumneavoastră. În spațiul din stânga fiecărei afirmații/item
folosind următoarea scală de evaluare:

1 = foarte necaracteristic pentru mine
2 = oarecum necaracteristic pentru mine
3 = puțin caracteristic
4 = oarecum caracteristic pentru mine
5 = foarte caracteristic pentru mine

1. Rareori nu -mi pot controla impulsul de a lovi pe cineva.
2. Le spun deschis prietenilor atunci când nu sunt de acord cu ei.
3. Mă aprind repede dar îmi trece la fel de repede.
4. Uneori ge lozia nu -mi da pace.
5. Dacă sunt provocat, s -ar putea sa lovesc vreo persoana.
6. Adesea mă găsesc în situația de a mă contrazice cu lumea.
7. Când sunt frustrat, îmi manifest iritarea.
8. Îmi dau seama că nu sunt de acord cu ceilalți oameni
9. Dacă cinev a mă lovește, îl lovesc și eu.
10.Dacă oamenii mă enervează, s -ar putea să le spun ceea ce cred despre ei.
11. Uneori mă simt că un butoi cu pulbere gata să explodeze.
12. Alți oameni par că se pot stăpânii întotdeauna.
13. Sar la bătaie mai des decât majo ritatea oamenilor.
14. Nu mă pot abține să nu intru în dispută atunci când oamenii mă contrazic.
15. Unii dintre prietenii mei cred ca sunt iute la mânie.
16. Mă întreb de ce sunt câteodată atât de înverșunat.
17. Daca trebuie să recurg la violență pentru a-mi apăra drepturile, o voi face.
18. Prietenii mei spun ca sunt cam certăreț.

63
19. Câteodată îmi ies din sărite fără nici un motiv.
20. Știu că “prietenii” mă vorbesc pe la spate.
21. Sunt oameni care mă provoacă într -atât, încât ajungem la bătaie.
22. Am dificultăți în a -mi controla temperamentul.
23. Sunt suspicios în ceea ce privește străinii prea drăguți/prietenoși.
24. Nu găsesc nici un motiv pentru a lovi o persoană.
25. Câteodată am senzația că oamenii râd de mine pe la spate.
26. Am amenințat pers oane cunoscute.
27. Atunci când oamenii sunt drăguți, mă întreb ce vor.
28. Am fost atât de furios, încât am spart lucruri.
29. Sunt o fire calmă/echilibrată.

64
Anexa 2
CONSEMN: Răspundeți cu spontaneitate și sinceritate la toate întrebări le chestionarului.
Citiți -le cu atenție și bifați răspunsul DA, când afirmația corespunde conduitei dvs. obișnuite,
respectiv răspunsul NU, când aceasta nu vi se potrivește. Răspundeți cât mai repede posibil.
Majoritatea celor care au folosit acest instrum ent de autoanaliză au reușit să răspundă în maxim
15 minute. La sfârșitul chestionarului verificați dacă ați răspuns la toți cei 60 de itemi.
Răspunsurile se dau pe foaia de răspuns !
NR.
CRT. ITEMI DA NU
1. Mă înfurii cu ușurință
2. În general, părinții mă înțeleg atunci când discut cu ei.
3. Mă descurajez cu ușurință la școală.
4. Înfățișarea mea este apreciată ca plăcută, atrăgătoare.
5. A deveni tu însuți înseamnă a -ți îndeplini dorințele
6. Mă simt bine în propria -mi piele.
7. Ceilalți nu -mi fac confidențe.
8. Nu voi fi mulțumit de mine decât dacă voi realiza lucruri mari în
viață.
9. Mă simt neîndemânatec, inabil , nu știu ce să fac cu mâinile.

10. Profesorii sunt mulțumiți de mine.
11. Mă simt tensionat și agitat.
12. Sunt fidel pri etenilor mei.
13. Nu știu să -mi organizez activitatea.
14. Sunt încântat de corpul meu (de aspectul meu fizic).
15. Singurul lucru care contează în viață este să câștigi mulți bani.
16. Mă simt rareori intimidat.
17. Nu-mi fac niciod ată proiecte de viitor.
18. Sunt adesea anxios.
19. Corpul meu este bine proporționat.

65
20. Am rezultate slabe la școală pentru că nu învăț suficient.
21. În general, am încredere în mine.
22. Țin cont de complimentele și criticile pe care mi le fac ceilalți.
23. Mă simt mai bine atunci când folosesc stimulente: cafea, tutun,
alcool
24. Asimilez cu ușurință cunoștințele predate la ore.
25. Mi-ar plăcea să devin o persoană importantă și apreciată.
26. Îmi place să răspund la lecții.
27. Cred că sun t prea gras (slab)
28. Îmi plac activitățile în grup.
29. Rezultatele școlare slabe mă descurajează repede.
30. Acord importanță felului în care mă îmbrac și în general ținutei
mele.
31. În general, am încredere în mine.
32. Cred că este plictisito are compania mea.
33. Capacitățile fizice îmi permit să mă adaptez cu ușurință la orice
sport.
34. Aș vrea să -mi asum responsabilități cât mai târziu cu putință.
35. Cel mai adesea reflectez înainte de a reacționa.
36. Mă cert adesea cu ceilalți .
37. Consider că fiecare om trebuie să fie util societății.
38. La ore nu îndrăznesc să cer lămuriri atunci când nu înțeleg
explicațiile.
39. Aș dori să particip la acțiuni de solidaritate.
40. Trec cu ușurință de la râs la lacrimi.
41. Mă simt nestinghe rit atunci când sunt privit in timp ce dansez sau
fac sport.
42. Rețin bine când învăț.
43. Nu mai cred în nimic.
44. Sunt o persoană optimistă.

66
45. Nu mă simt bine decât atunci când sunt singur.
46. Am încredere în viitor.
47. Deseori mă îngrijorează star ea sănătății mele.
48. La școală colegii îmi caută compania.
49. Am impresia că, în ceea ce fac, reușesc mai puțin decât ceilalți.
50. Când sunt într -un grup, îmi place să mă fac remarcat și apreciat.
51. Nu fac nici un efort pentru a învăț a mai bine.
52. Nu mă consider frumos și nici suficient de atrăgător.
53. Am influență asupra celorlalți.
54. Îmi pierd cu ușurință calmul când mi se fac reproșuri.
55. Scopul meu principal este de a avea o meserie care să -mi placă.
56. Când sunt într -un grup nu -mi p lace să iau inițiativa.
57. Sunt mulțumit de dezvoltarea mea fizică.
58. Când mă aflu într -un grup încerc un sentiment de izolare.
59. Unul din obiectivele mele de viitor este de a -mi întemeia o familie.
60. Sunt mândru de rezultatele mele școlare.