Master Psihologie Medico-Legală și Criminalistică. [305627]

[anonimizat], [anonimizat]-Legală și Criminalistică.

Evaluare și Intervenție în Devianță Comportamentală

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

Sibiu

2017

[anonimizat], [anonimizat]-Legală și Criminalistică.

Evaluare și Intervenție în Devianță Comportamentală

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

AGRESIVITATEA LA COPIII INSTITUȚIONALIZAȚI.

STUDIU DE CAZ

Sibiu

2017

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………..Pag.5

CAPITOLUL I: AGRESIVITATEA: [anonimizat]……………………………………………………………………..Pag. 7

[anonimizat], violență……………………Pag.7

Considerente privind cadrul legislativ………………………………………….…….Pag.9

Etiologia comportamentului agresiv la copii……………………………………………………..Pag.11

1.3.1.Modele biologice ale agresivității…………………………………………………………………..Pag.11

1.3.2. Modelul etologic al agresivității…………………………………………………………………….Pag.12

1.3.3. [anonimizat]………………………………………………………………………….Pag.12

Modelul neoasociaționist……………………………………………………………………………Pag.13

Teoria învățării sociale……………………………………………………………………………….Pag.14

Teoria scenariilor agresive………………………………………………………..Pag.16

1.3.6.1.[anonimizat]…………………………………………Pag.16

.Jocurile pe calculator și influența lor…………………………………………….Pag.19

Cerințele educative speciale………………………………………………………Pag.20

Rolul psihologului ………………………………………………………………..Pag. 21

Studii de actualitate privind agresivitatea………………………………………………………Pag.22

Formele agresivității ……………………………………………………………………………………..Pag.23

CAPITOLUL II : OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII…………………Pag.29

CAPITOLUL III : METODOLOGIA CERCETĂRII…………………………………………..Pag. 31

3.1. Organizarea cercetării………………………………………………………………………………………Pag. 31

3.2.Prezentarea subiectului investigat……………………………………………………………………….Pag. 32

3.3.Metode și procedee utilizate în cercetare…………………………………………..….Pag. 34

3.3.1. Convorbirea…………………………………………………………………………Pag. 34

3.3.2. Observația…………………………………………………………………………..Pag..35

3.3.3. Inventarul de personalitate Freiburg………………………………………………..Pag. 36

3.3.4. Inventarul de ostilitate Buss și Durkee…………………………………………………………….Pag. 38

3.3.5. Chestionarul de agresivitate A.Q……………………………………………………Pag. 38

3.3.6. [anonimizat]………………………………………..Pag. 39

3.3.7. Studiul de caz……………………………………………………………………………………………….Pag. 41

3.3.7.1. Interviul anamnestic……………………………………………………………………………………Pag. 42

3.3.7.2. Interviul semistructurat……………………………………………………………………………….Pag. 42

CAPITOLUL IV : PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR……………………………………………………………………………………………..Pag. 43

4.1. Anamneza…………………………………………………………………………………..Pag. 44

4.2. Interviul semistructurat…………………………………………………………………Pag. 48

CAPITOLUL V: INTERVENȚII ASUPRA REDUCERII MANIFESTĂRILOR AGRESIVE…………………………………………………………………………………………………………Pag. 54

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………Pag. 62

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………….Pag. 69

REZUMAT………………………………………………………………………………………………………….Pag. 90

SUMMARY…………………………………………………………………………………………………………Pag. 91

INTRODUCERE

Motto : “ Agresivitatea este o formă de curaj, dar o formă foarte proastă .”

Sinclair Lewis

Agresivitatea reprezintă una din problemele cu care se confruntă lumea actuală. Acest fenomen nu este unul nou. “ El a existat dintotdeauna și continuă să se manifeste în cele mai diverse spații geografice, tradiții culturale, regnuri.’’( Marian, 2011, pag.9 ) .

Aproape zilnic observăm cum mass-media ne prezintă scene agresive ce se petrec în unități școlare, începând de la forme mai ușoare și terminând cu cele mai grave. Astfel apar zilnic informații cu privire la manifestările agresive ale copiilor, începând cu cei din mediul preșcolar , continuînd cu cei din ciclul primar și gimnazial și terminând cu elevii de liceu.

Agresivitatea copiilor /adolescenților constituie una din problemele deosebit de delicate cu care se confruntă cadrele didactice, dar și părinții. La ora actuală acest fenomen înregistreazăo amploare deosebită.

Alegerea acestei teme este reprezentată de faptul că societății în general și școlii în mod particular îi revine o mare responsabilitate, în scopul educării și formării copiilor, în special în vederea dezvoltării unor aptitudini și comportamente non-agresive.

Putem spune că trăim într-o lume în care agresivitatea prezintă un caracter tot mai îngrijorător. Apare astfel în jurul nostru , în mijloacele de transport în comun, în unitățile de învățământ , în cadrul familiei.

Referindu-ne la societatea românească, se evidențiază o creștere îngrijorătoare a manifestărilor agresive începând cu anii ’90 și aceasta datorită perioadei de criză prin care trecem, cu multe schimbări în plan politic, economic și social. Astfel după Revoluția din Decembrie 1989 a început să se manifeste o devalorizare a normelor și valorilor, precum și o scădere a respectului față de legi și față de instituțiile care joacă un rol important în menținerea acestora .

De asemenea șomajul, sărăcia, numărul tot mai mare de familii dezorganizate, ca și libertatea prost înțeleasă și-au pus amprenta asupra copilului și l-au determinat să adopte diferite manifestări agresive.

Prezenta lucrare nu are rolul să prevină manifestările agresive în rândul copiilor instituționalizați pentru că aceasta ar fi o iluzie. Ea urmărește însă să tragă un semnal de alarmă asupra unor cazuri tot mai grave și care , din păcate, încep să se înmulțească.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol prezintă partea teoretică a problemei studiate. Capitolul II se referă la obiectivele și ipotezele cercetării. Următorul capitol , al – III-lea, prezintă metodologia cercetării, incluzând organizarea cercetării, metodele și procedeele utilizate. Capitolul IV evidențiază prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor, iar ultimul capitol pune accentul pe reducerea manifestărilor comportamentale, prin intervenții asupra gestionării agresivității.

CAPITOLUL I

AGRESIVITATEA: FUNDAMENTARE

TEORETICO-EXPERIMENTALĂ

Delimitări privind conceptele de agresivitate, agresiune, violență

Etimologic termenul agresivitate provine de la latinescul “ aggressio” ce înseamnă atac, lovitură.

Potrivit DEX agresivitatea reprezintă o “ tendință de atac, comportament ostil, distructiv sau limbaj ostil față de orice persoană sau obiect care reprezintă un obstacol în obținerea unei satisfacții imediate ’’.

Agresivitatea este percepută ca ’’ orice comportament agresiv (verbal sau fizic ) care are intenția de a face rău cuiva ’’ ( Aniței, Chraif, Burtăverde, Mihăilă apud Berkowitz).

‘’Agresivitatea se referă pe de o parte la aspecte comportamentale și atitudini ostile ( violență, atac fizic, atac verbal, insulte etc.), iar pe de altă parte la tendința cronică de a descărca emoții puternice precum mânia sau furia.’’ (Crețu apud Zuckerman , 2008 ). Ea reprezintă“ un comportament social, manifestare obiectiv observabilă a unor procese psihologice în context social.” ( Pahlavan , 2011, p. 12 ).

O altă definire a acestui termen este următoarea : ’’ conduită manifestată prin atac neprovocat și brutal; atitudine provocatoare, ostilă, ofensivă;tendință impulsivă de a se certa, de a se bate, de a altera relațiile cu cei din jur; mânie dușmănoasă îndreptată împotriva cuiva sau ceva ; comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine ‘’ ( Popescu , Arădăvoaice apud Neveanu ).

Agresiunea este văzută ca ‘’ tendința copilului spre comportamente brutale, distructive și de atacare. “ ( Moisă, 2015, p.45 ).

Același autor vorbește despre două tipuri de agresiune, respectiv :

“ agresiunea care apare dintr-un sentiment de ură și care este asociată cu aceasta; se generează astfel o stare de tensiune psihică.” ( Moisă, 2015, p.45 );

“ agresiunea care izvorăște din tendința pulsională a individului ; în această situație specialiștii susțin că avem de-a face cu o structură dizarmonică a personalității la copil, înclinat spre rău, care chiar simte bucurie atunci când face rău.’’ ( Moisă, 2015, p.45).

Agresiunea poate fi văzută și ca o ‘’ distrugere parțială sau totală, în sens propriu sau figurat, a unui obiect sau a unei persoane ‘’ ( Iucu, 2006, p.183).

Violența potrivit Wikipedia reprezintă ‘’ utilizarea forței și a constrângerii de către un individ,grup, clasă socială în scopul impunerii voinței asupra altora. “ .

Violența, potrivit DEX,înseamnă ‘’faptul de a întrebuința forța brutal; constrângere, violentare;siluire; încălcare a ordinii legale “.

Violența după Organizația Mondială a Sănătății (OMS), semnifică ’’folosirea intenționatăa forței sau puterii, reală sau sub formă de amenințări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui grup sau comunități, care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare ’’.

Violența este un ‘’act distructiv ce nu poate fi justificat în nici un fel în condițiile civilizației contemporane ‘’( Muntean , Munteanu, 2011, p. 31).

Există o diferență între termenii de agresivitate și violență, fapt pe care îl voi prezenta sub forma unei analize realizată de către M.Floro .

Tabel I. Analiza comparativă a conceptelor de agresivitate și violență

(Sursa:Eftimie, Agresivitatea la vârsta adolescenței, 2014, p.19)

1.2. Considerente privind cadrul legislativ

Cadrul legislativ, administrativ și contextual social din România a înregistrat modificări în direcția sprijinirii drepturilor copiilor în ceea ce privește violența. În acest sens putem menționa diferite hotărâri de guvern sau legi emise de către acesta. Acestea sunt următoarele :

‘’H.G. nr. 972/1995 privind aprobarea Planului național de acțiune în favoarea copilului;

Conform acestuia , Comitetul Național pentru Protecția Copilului, în conlucrare cu diferite ministere , cu organisme internaționale , precum și non-guvernamentale care folosesc pentru protejarea unor persoane ( copiii sau tinerii ) prin diferite programe , trebuie să aplice o serie de măsuri în :

I: domeniul drepturilor copilului, Secțiunea A, pct. 3, pct. 4

IV: educația copilului prin promovarea unor programe care să asigure : – prevenirea și combaterea violenței verbale și fizice, precum și a oricăror forme de comportament antisocial ;

-antrenarea familiei în activitatea instituției de învățământ;

V : familia- mediu privilegiat pentru dezvoltarea copilului’’.

‘’Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014 , Capitolul II, Secțiunea 1, art. 29, alin. (2) ; Secțiunea 2, art. 35, art.37, art.39 ; Secțiunea 4 , art. 51, art. 52

Capitolul VI, art. 89 ; Secțiunea 3, art. 94, art. 95, art. 98 ;

Capitolul VII, Secțiunea 2 , art. 114, art.118 .

Aceeași lege a fost actualizată în 2016, putându-se vorbi de Capitolul II, art. 6, alin. (k), Capitolul VI, art. 89 , urmată apoi de Secțiunea 3 , art. 94, art.95 , art. 98’’

’’OMECT nr. 1409/29.06.2007 privind Strategia Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violență în unitățile de învățământ preșcolar’’

’’H.G. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie, Anexa 1 , Capitolul II, pct. E ( violența în familie ), Capitolul III , pct. 2.2.( violența asupra copilului în familie), pct. 3.1.(consecințele violenței asupra copilului), Capitolul IV : identificarea situațiilor de violență asupra copilului, identificarea situațiilor de violență în familie, echipa multidisciplinară și interinstituțională în problema violenței

”Legea 29/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ”, art. 3, art. 4, art. 6

’’H.G. nr.1113/2014 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 și a Planului Operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2016’’

“H.G.889/2016-Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale pentru sănătate mintală a copilului și adolescentului”, punctul 2.3.(grupurile-țintă relevante ) , punctul 3.2. (obiective și activități ).

Etiologia comportamentului agresiv la copii

Modele biologice ale agresivității

Primul psiholog care a dat o explicație în privința agresivității a fost Sigmund Freud. Acesta vorbea despre existența a două instincte diferite într-un om, ce se manifestau în sens contrar, apărând fie sub forma unui instinct al morții ( Thanatos) ,fie sub forma unuia al vieții ( Eros). Potrivit acestui renumit psiholog, ’’ pulsiunile vieții sunt orientate spre conservare ’’ ( Curelaru,2013, p.18) . Ele sunt îndreptate în sens contrar altor pulsiuni care acționează spre moarte. Acele pulsiuni , cele ale morții, ‘’ sunt responsabile și de producerea agresiunii “ ( Curelaru, 2013, p.19). Pulsiunile morții acționează sub forma unui “ instinct de autodistrugere a cărui orientare este una exterioară, spre ceilalți ‘’ ( Chelcea, 2006, p.96 ).

În concepția lui Freud ‘’ tendințele agresive rezultă din acumularea unei energii pulsionale care creează o presiune psihică ce necesită o rezolvare ’’( Curelaru, 2013. p.19 ). În cazul în care această energie nu este îndreptată spre efectuarea unor acțiuni constructive și care pot să fie acceptate de către societate, respectiva energie se va canaliza spre săvârșirea unor fapte antisociale.

Această situație este ne apare sub denumirea de model hidraulic. Respectiva denumire are la bază ‘’analogia cu apa aflată sub presiune, într-o oală care fierbe : emoțiile neexprimate generează o presiune asupra psihicului în sensul exprimării lor, asemănătoare cu presiunea exercitată de apa aflată la punctul de fierbere într-o oală acoperită ’’ (Chelcea, 2006, p.96 ).

În acest model o contribuție însemnată o are și cromozomul Y suplimentar, ca și acțiunea unor factori neuronali, biochimici și hormonali.

Modelul etologic al agresivității

Reprezintă modelul propus de către Konrad Lorenz. Potrivit acestuia agresiunea semnifică ‘’ un instinct al luptei, comun oamenilor și animalelor, îndreptat spre indivizii din aceeași specie ‘’ ( Curelaru, 2013, p.19).

Lorenz a făcut în cercetările sale distincție între manifestările oamenilor și animalelor ca și între agresivitatea intraspecifică și cea interspecifică. El a subliniat pentru om prezența unui ’’ instict al luptei care este răspunzător de apariția comportamentelor agresive ” ( Chelcea, 2006, p.92).

Oamenii manifestă o tendință spre agresivitate și de aceea societatea a fost nevoită să ia o serie de măsuri , prin implementarea unor mecanisme de tip compensator.

Teoria frustrare-agresivitate

Această teorie a fost concepută de către John Dollard , care împreună cu câțiva colaboratori ca Neil Miller, Leonard Doob, O.H. Mowrer și R.H. Sears , au publicat lucrarea ’’ Frustration and Aggression ‘’. În respectiva lucrare se menționează faptul că ‘’ agresivitatea este determinată de frustrare, care reprezintă o stare afectivă negativă provocată “ (Curelaru, 2013, p.20).

Acești autori au ajuns la concluzia că agresivitatea a apărut ca urmare a unor experiențe frustrante trăite de o persoană cu câtva timp în urmă.

Frustrarea provine de la existența unui piedici reale sau imaginare care apare în fața unei persoane dar și prisma faptului că aceasta nu poate deține ceea ce crede că are dreptul legitim să o aibă.

Un rol important în dezvoltarea teoriei l-a jucat ulterior Leonard Berkowitz. Acesta era de părerea că ’’ la ființele umane pot coexista determinări învățate și înnăscute ” ( Eftimie, 2014, p. 29)

Trebuie subliniat faptul că frustrarea nu conduce neapărat la comportamente agresive la o persoană, ci este necesar a preciza faptul că aceste comportamente agresive se declanșează atunci când autocontrolul persoanei scade sau în momentul când aceasta nu mai poate accepta o neplăcere decât până la un anumit prag. Frustrarea , considera acest psiholog, “ produce mânie, stare emoțională pregătitoare a comportamentului agresiv “ ( Chelcea, 2006,p.100).

Curelaru (2013) susține faptul că “frustrarea provocată de piedici în atingerea scopului

poate fi orientată și spre alte comportamente, nu numai către cele agresive ”(p.21).

Astfel frustrarea poate avea ca posibilități renunțarea sau retragerea în fața diferitelor obstacole.

Dimitriu-Tiron (2005) apud Neveanu susține că frustrările ’’ își au originea în mediul intern al subiectului,fiind determinate de propriile inferiorități sau incompetențe’’.

Modelul neoasociaționist

Modelul respectiv a constituit o preocupare a lui Berkowitz, cel care a făcut referiri atât la frică cât si la comportamentul agresiv în cadrul acestui model.

Potrivit acestuia o rețea psihică are în componența ei o serie de reacții emoționale și în special , frica. În concepția respectivului psiholog “ comportamentul agresiv este asociat în memorie cu gândurile și emoțiile resimțite când acesta se produce “ ( Curelaru, 2013, p.21 ).

Chelcea apud Eysenck (2004) preciza care sunt consecințele modelului agresiv , respectiv : ‘’ 1) comportamentul agresiv poate fi declanșat de o serie de condiții care determină un nivel ridicat al stărilor afective negative ; 2) emoțiile negative, ca mânia, pot fi determinate de cogniții despre agresivitate sau de agresivitate, la fel cum agresivitatea determină apariția unor afecte negative “ ( Chelcea, 2006, p.100).

Stimuli agresivi Experiențe Activitatea rețelelor Comportament

(filme cu violență) emoționale asociative (gânduri, agresiv sau

negative sentimente, acțiuni) violent

Figura I. Teoria neoasociaționistă a comportamentului agresiv.(Sursă: Chelcea, Psihosociobiologie. Teorie și aplicații, 2006, p.100)

1.3.5.Teoria învățării sociale

Este o teorie propusă de către Albert Bandura și în cadrul căreia acesta menționa faptul că “ agresivitatea este rezultatul unui procesde învățare socială, oamenii doândind astfel de comportamente prin observarea și imitarea celorlalți “ ( Chelcea, 2006, p.102).

Agresivitatea copiilor “ este canalizată cultural, sancționată social și modelată prin intermediul principiilor de învățare “ ( Harwood, Miller, Vasta, 2010, p.677). Aceștia afirmau că “ copiii învață bine când, unde, cu cine și cum să fie agresivi din experiențele lor sociale “( Harwood et al , 2010, p.677).

Copiii învață aceste comportamente în primul rând din familie, dar o contribuție o au și alți factori , precum televiziunea, relațiile cu alte persoane de aceeași vârstă sau prietenii.

S-a dovedit faptul că există o legătură strânsă între nivelul de agresivitate al unui copil și violența emisiunilor televizate. Astfel “ un copil imită actele violente pe care le vede ”( Harwood et al, 2010, p.680).

Violența difuzată de către televiziuni duce la creșterea unor forme de agresivitate la copii, chiar dacă nu sunt la fel cu comportamentul unor modele TV .

Se poate afirma că ”violența televizuală stimulează agresivitatea, dar și copiii mai agresivi tind să se uite la programe TV mai violente “ ( Harwood et al, 2010, p.680).

Teoria scenariilor agresive

Teoria are la bază două modele de procesare a informațiilor sociale în privința explicării agresivității. Cele două modele au fost elaborate de către Huesman, respectiv Crick& Dodge și aveau la bază teoria învățării sociale a lui Bandura dar și teoria neoasociaționistă a lui Berkowitz.

Huesman a descris în modelul său ” rolul structurilor de cunoștințe și al celor procedurale ce funcționează conjugat în producerea de noi cogniții și comportamente agresive la un input al mediului ” ( Marian , 2011, p. 98). Acesta a pus accent pe rolul structurilor cognitive.

Structurile cognitive pe care le explică acesta sunt următoarele : scenariile agresive, ce au funcția de definire a unei situații, precum și de coordonare a pașilor unui comportament agresiv și credințele normative, care au rolul de reunire a percepțiilor pe care le are persoana respectivă față de justificarea unei reacții agresive într-un anumit context.

“Scenariile agresive asigură un repertoriu de comportamente disponibile, aflate la îndemâna subiectului, cu care va răspunde stimulărilor din mediul înconjurător ’’ ( Marian , 2011, p.98-99).

Cognițiile potrivit teoriei lui Huesman acționează ca ’’ filtre în selectarea scenariilor agresive și sunt elaborate pe baza normelor sociale la care individul a aderat, dar și a propriilor convingeri și concepții despre lume ’’ ( Curelaru, 2013,p.24).

Agresivitatea și mass-media

Efectele mass-media asupra agresivității

Mass-media poate influența oamenii în numeroase moduri. Influența unei mass-media violente și agresive asupra copiilor și adolescenților a constituit un subiect de îngrijorare de mai multă vreme. S-a discutat astfel mult despre influența mass-mediei asupra persoanelor .În acest sens există posibilitatea ca unele dintre acestea să devină victim ale violenței, dar și prin prisma faptului că acele persoane pot deveni insensibile la acele manifestări agresive și ca urmare a acesui fapt ele se pot comporta mult mai agresiv atât față de ele, cât și față de altele.

În urma unor cercetări realizate de către Huesman și colaboratorii săi s-a evidențiat “ o corespodență între mecanismele de învățare implicate în generarea agresivității ca urmare a vizionării programelor TV cu conținut violent și efectele pe termen scurt și lung asupra comportamentelor și dispozițiilor agresive ale indivizilor “ ( Marian, 2011,p.102).

Acești cercetători au creat și dezvoltat, alături de Craig Anderson, modelul GAM (General Aggression Model).Modelul evidenția ’’impactul conjugat al variabilelor de personalitate (trăsături, credințe,atitudini etc.), cu cele situaționale (durere, frustrare) asupra interpretării unei situații sociale ’’( Curelaru, 2013, p.24).

Modelul prezenta inițial pe termen scurt ale creșterii agresivității copiilor ca urmare a urmăririi unor programe violente. Agresivitatea a fost evidențiată prin modificarea stării interne a individului, prin transferul de excitație, creșterea arousalului general ca și prin creearea unei stări afective agresive , precum și a unor mecanisme specifice de imitație.

Apoi au urmat efectele pe termen lung, concretizate în ‘’ conservarea nivelului ridicat al agresivității la copiii ajunși maturi’’ (Marian, 2011, p.102 ).

Efectele respective aveau la bază procese ale învățării observaționale, ca și cognitive.

Structura personalității Variații situaționale

– ostilitate, iritabilitate – frustrare

– atitudini de față – provocare

– violență – modele agresive

– abilități de luptă

– credințe

Cogniții accesibile Emoții accesibile Arousal

– gânduri ostile – sentimente ostile fiziologic

– scenarii agresive – răspunsuri motorii expresive perceput

Evaluarea primară – interpretarea situației

– trăirea unui sentiment: frică / furie

Alegerea comportamentului Reevaluare –

agresiune – reinterpretarea situație –

altă alegere posibilă – reinterpretarea emoției

Figura II. Modelul GAM – Efectele de scurtă durată ale expunerii la scenarii violente.Sursă:( Marian, Agresivitatea în școală. Determinări, mecanisme și traiectorii, 2011,p.110)

Potrivit respectivilor autori dacă aceste trasee se repetă ele vor duce pe tremens lung la o învățare sau chiar supraînvățare și ca urmare se va ajunge la efecte pe termen lung (Fig. III).

Repetarea jocurilor violente

(învățare, repetiție, reîntărirea agresiunii)

Credințe și Scheme Scheme Scenarii Desensibilizare

atitudini perceptive agresive de comportamente dată de

agresive agresive expectanță agresive agresiune

Creșterea potențialului agresiv al personalității

Personalitate agresivă Variabile situaționale

Un nou ciclu GAM

Figura III. Modelul GAM – Efectul pe termen lung al expunerii îndelungate la scenarii violente.Sursă: (Marian, .Agresivitatea în școală. Determinări, mecanisme și traiectorii., 2011,p.111)

Jocurile pe calculator și influența lor

O serie de studii realizate pe diferite persoane au arătat că jocurile video produc o serie de efecte agresive asupra acestora, o stare de excitare fiziologică ca și un comportament agresiv în comparație cu jocurile non-violente. Există în acest sens o serie de dovezi concludente care demonstrează că imaginile violente din jocurile video și de pe calculator au efecte substanțiale pe termen scurt asupra excitării, gândurilor și emoțiilor , crescând probabilitatea unui comportament agresiv sau dimpotrivă fricos la copii, în special la băieți.

Jocurile video ce se bazează pe teme agresive determină, cu ajutorul procesului de învățare, ’’ modificări în sfera psihismului uman, cu posibilități de inducere a unei conduite agresive celui care le practică timp îndelungat ‘’ ( Marian, 2011,p. 105-106).

Rezultă deci că jocurile video afectează în primul rând cogniția și apoi afectivitatea, iar modificările ce apar în plan biologic, cognitiv și afectiv ’’ se răsfrâng asupra comportamentului persoanei ‘’ ( Marian, 2011, p.108).

Reprezentativ este în acest sens modelul GAM , care prezintă efectele pe termen lung în ceea ce privește jocurile violente de pe calculator.

Pe lângă aceste jocuri video un rol important l-a avut și îl are Internetul , cu ajutorul codurilor, practicilor și diferitelor sisteme promovate.

Cerințele educative speciale

Conceptul de cerințe educative speciale a apărut în anul 1978, în Marea Britanie , prin redactarea raportului Warnock , constituind baza în ceea ce privește reforma desfășurată în domeniul educației speciale din țara respectivă.

UNESCO a introdus acest concept ulterior, în anii ’90 , pentru orientarea educației speciale către diferiți copii .

Marcu (2016) apud Gherghuț consemnează că ‘’ cerințele educative speciale sunt cerințe educative care survin unor disfuncții/deficiențe de natură senzorială, psihomotrică,intelectuală, carențe psihoafective și/sau sociale, etc.-care determină apariția situației de dificultate în raport cu solicitările mediului ’’ ( Marcu, p.92).

Un alt cercetător al acestui fenomen , respectiv Daniel Mara, sublinia că cerințele educative speciale ‘’ desemnează necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale educației școlare, necesități care constau într-o școlarizare adaptată particularităților individuale, caracteristice unei deficiențe, precum și o intervenție specific, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare ’’ ( Mara,2009, p.79,apud Vrășmaș, 2001, p.27).

De asemenea trebuie menționat faptul ’’ dreptul de a fi educați în același fel și în același context social ca și ceilalți copii este apreciat a fi un drept universal de care să se bucure orice copil indiferent de handicap ‘’ ( Mara, 2009 apud Irimie, 1992, p.76).

Conceptul acesta este utilizat în țara noastră , în Legea Învățământului , cu numărul 84 /1995, urmată de o serie de amendamente, ca și de ’’Regulamentul învățământului special ‘’.

Rolul psihologului

Potrivit Wikipedia cuvântul ‘’ psiholog’’ reprezintă acea persoană specializată în studiul psihologiei, un observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, cineva care este cunoscător al sufletului omenesc.

Potrivit lui Aniței, ‘’ psihologul este o persoană profund implicată în observarea permanentă a manifestărilor comportamentale ale celor din jurul său ‘’ ( Aniței, 2007, p.34).

Conform Oficiului Internațional al Muncii, psihologul ‘’ studiază comportamentul uman, procesele mintale și investighează , recomandând căi de soluționare, probleme psihologice din domeniul medicine, educației și industriei, concepe și efectuează experimente și observații asupra oamenilor și animalelor pentru a măsura caracteristici mintale și fizice, analizează efectele eredității, mediului sau altor factori asupra gândirii și comportamentului indivizilor, desfășoară activitate de diagnoză, terapie și prevenire a tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional, elaborează și aplică teste pentru măsurarea inteligenței, aptitudinilor și a altor caracteristici umane, interpretează datele obținute și face recomandările pe care le consideră necesare;se poate specializa în domenii aplicative, particulare ale psihologiei cum sunt: diagnoza și tratamentul deficiențelor mintale, problemele specifice procesului educațional și dezvoltării sociale a copiilor, probleme psihologice de ordin industrial sau profesional cum sunt cele legate de selecția și orientarea profesională, antrenarea profesională ”.

În problema agresivității la copii cel care se ocupă de aceștia este psihologul școlar.

“Psihologul școlar are în principal misiunea de evaluare a capacității intelectuale ale elevilor, de a sfătui în materie de orientare și de a repera dificultățile individuale, de a propune și de a aduce remedii. Psihologul școlar asigură adaptarea elevilor la sarcinile didactice, depistează elevii cu diverse tulburări, face observații continue asupra elevilor, fapt care permite individualizarea învățării, reducerea eșecului școlar.’’ ( Sima, 2008, p.10).

Studii de actualitate privind agresivitatea

Printre studiile care s-au realizat pe plan mondial putem menționa programul ’’Putem alege ’’ ce s-a desfășurat pentru prima oară în S.U.A. de către Fraser și o serie de colaboratori.

În țara noastră programul s-a dezvoltat începând cu anul 2003-2004 . La el au participat ’’ un grup de studenți conduși de A.Lazar și coordonați de Maria Roth la Cluj, într-o clasă cu copii cu dificultăți de învățare ( în limba maghiară)’’ (Fraser,Nash, Galinsky,Darwin, 2010,p.9).

A urmat apoi testarea programului într-o școală din Cluj-Napoca , la nivelul clasei a –III-a , fiind realizată de către Nicoleta Golea. Ulterior a urmat ‘’ o altă testare a programului în limba română a fost realizată de un grup de cercetători de la Universitatea de Vest, sub conducerea d-nei Muntean în perioada martie-iunie 2009, la nivelul a două clase de a –IV-a dintr-o școală din Timișoara ‘’ (Fraser et al 2010, p.10).

După testarea lui a urmat implementarea lui în perioada noiembrie 2009- martie 2010 în cadrul unor școli din județele Cluj și Sibiu, respectiv în orașele Cluj- Napoca și Mediaș. Programul a fost aplicat unei clase de a –VII-a în municipiul Cluj-Napoca și o clasă de a –VI-a la Mediaș.

Un alt program pentru reducerea agresivității a fost elaborat de către Ann Vernon în anul 2006 , accentul fiind pus pe Teoria Rațional-Emotivă și Comportamentală.

În același an Franz și Ulricke Peterman au elaborat un program de intervenție în vederea micșorării comportamentelor agresive, fiind adresat unor copii cu vârste între 6 și 12 ani.

Formele agresivității

Agresivitatea constituie o temă de cercetare pentru mulți cercetători din diverse domenii de activitate. În activitatea lor au făcut demersuri pentru a afla care sunt cauzele declanșării unor comportamente și ce forme îmbracă acestea.

Formele diverse de manifestare a agresivității au condus și la o diversificare a criteriilor de clasificare a acesteia , în funcție de diferiți autori. Astfel se utilizează o serie de criterii care țin cont de unele aspecte ale copiilor , respectiv particularitățile de vârstă , genul copiilor, tipul de manifestare a acțiunilor, scopul acestora, modul cum se manifestă, mijloacele folosite în acțiune și consecințele acestor manifestări.

După genul persoanelor implicate deosebim agresivitatea copilului, tânărului sau persoanei adulte, precum și între băieți și fete .

După tipul de manifestare a agresivității se face distincția între agresivitatea violentă și cea opusă, cu caracter non-violent.

Din punctul de vedere al scopului se remarcă o agresivitate ofensivă , în scop de atac , și una cu caracter defensiv, pentru apărare.

În privința manifestării există o formă fizică și una verbală, iar prin prisma mijloacelor utilizate în acțiune putem vorbi de unele directe și altele indirecte.

Ca și consecințe ale actului agresiv remarcăm fie o suferință corporală, dar și una morală.

Ilustrativ pentru concepțiile diferite ale unor psihologi în problema agresivității este și tipologia propusă de Buss, care pune în evidență câteva forme de agresivitate, plecând de la o serie de dimensiuni.

Tabel II. Tipologia comportamentelor agresive propusă de Buss

(Sursa:Pahlavan, Comportamentul agresiv 2011,p.16)

O părere distinctă o are Feshbach, care pornind de la scopul actului agresiv deosebește două forme de agresivitate, respectiv cea instrumentală și cea ostilă.

Putem vorbi apoi și despre o agresivitate pasivă, care se remarcă prin faptul că ’’ subiectul nu face un lucru necesar sau care putea fi de folos altcuiva ’’ ( Murphy, HoffOberlin, 2013, p.24).

În mediul școlar, potrivit unor cercetători precum Oana Benga, Adriana Băban și Adrian Opre, există diferite tipuri de agresivitate și care prezintă manifestări diferite .

Tabel III. Tipuri de agresivitate

(Sursa:Benga,Băban,Opre, Strategii de prevenție a problemelor de comportament,2015, p.151)

În legătură cu problematica agresivității la copiii instituționalizați se poate evidenția faptul că aceștia prezintă manifestări agresive în urma unor diverse influențe.Aceste influențe se datorează atât unor factori interni, psihoindividuali, cât și a unora externi, sub acțiunea mediului.

Factorii psihoindividuali

Factori biologici

Pornesc de la argumentele etologilor, care susțineau caracterul înnăscut pentru persoanele cu comportament agresiv. Agresivitatea, potrivit acestora , se manifesta în câștigarea unei poziții cât mai bune într-o ierarhie socială, în plan intelectual sau ca să obțină plăcerea.

Ca factori înnăscuți din punct de vedere fiziologic care au influență asupra unor manifestări de tip agresiv la copii se remarcă temperamentul ca și nivelul hormonilor.

Pe lângă aceștia un rol important în manifestarea agresivității îl joacă și prezența cromozomului Y suplimentar la băieți .

Factori psihologici

În cadrul acestor factori o importanță deosebită o au emoțiile ( cu manifestări de tip pozitiv, dar și negativ, sub forma mâniei) și impulsivitatea.

Emoțiile pot fi văzute sub forma unor ‘’porniri de răspuns sau secvențe de acțiuni cu orientări specifice de evitare sau de apropiere ‘’( Pahlavan , 2011, p.117 apud Lang și Cuthberth, 1984).

’’ Impulsivitatea reprezintă tendința de a acționa sub imboldul momentului,fără a lua în considerare consecințele pe termen lung ’’ ( Eftimie, 2014, p.54).

Există câteva tipuri de impulsivitate care prin acțiunea lor pot duce la diferite probleme de comportament, respectiv :impulsivitatea stabilă, impulsivitatea de dezvoltare, o impulsivitate prescrisă, una care se bazează pe valori, urmată de cea ce se bazează pe procesare și în final, una tranzitorie.

Un alt factor care are o contribuție în manifestarea agresivității este reprezentat de către empatie. Aceasta reprezintă , conform Wikipedia, ’’ capacitatea de a recunoaște și într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimente care sunt experimentate de către o altă persoană, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit ‘’.

Potrivit studiilor efectuate de către Institutul de Științe ale Educației , ‘’ elevii violenți manifestă un grad scăzut de empatie pentru că ei tolerează cu plăcere nu numai vizionarea scenelor de violență din filme și participarea la scene virtuale de violență prin exersarea jocurilor video, dar își asumă și un rol activ, prin însăși violența pe care o provoacă și trăiesc ‘’ ( Eftimie, 2014, p.56 apud Institutul de Științe ale Educației, 2006, p.108).

Factorii de mediu

Mediul familial

‘’ Familia are un impact major în dezvoltarea copiilor, este responsabilă de socializarea lor și oferă modelele pe care aceștia le adoptă ‘’ ( Curelaru, 2013, p.90).

Familia constituie de multe ori un factor important în manifestarea comportamentelor agresive ale unui copil. Multe din actele agresive comise de către copii se datorează unor relații dificile dintre aceștia și cei din familie. Atitudinea părinților joacă un rol deosebit de important în acest sens. Se poate aminti aici despre violența din interiorul familiei. Datorită utilizării pedepselor de către părinți pentru a disciplina copilul și folosirii insuficiente a argumentelor sau explicațiilor , copiii , și în special băieții învață și manifestă comportamente agresive în diferite situații , ce pot conduce ulterior la delicvență și la alte manifestări antisociale.

‘’ Comportamentul agresiv reprezintă o formă inadecvată de stabilire a relației cu o persoană ‘’ ( Ștef, 2012, p.5).

În același timp poate semnifica un mod de atragere a atenției asupra sa sau că are nevoie de sprijin .

Alți factori care determină o creștere a agresivității la un copil sunt reprezentați de către unele situații stresante ,de lipsa locului de muncă al părinților , de problemele financiare, de consumul de băuturi alcoolice sau droguri și de educație.

Se poate afirma că sărăcia și nivelul scăzut de educație al părinților contribuiesemnificativ la adaptarea socială a copiilor.

De asemenea un rol important în privința manifestărilor agresive ale unui copil îl are structura familiei, și în principal interacțiunea dintre membrii ei, alături de gradul de coeziune din punct de vedere afectiv.

Mediul școlar

Agresivitatea copilului în mediul școlar provine în special din cauza relației de multe ori deficitară între familie și școală, de interacțiunea dintre copil și cadrele didactice. De asemenea poate apare un decalaj ce se manifestă ‘’ între așteptările elevilor (o relație empatică, în care ei pot avea inițiativă, pot fi indepedenți, pot negocia) și practica școlară curentă (profesorii doresc să dețină controlul, prefer o relație de autoritate, cu elevi conformiști) ’’ (Eftimie, 2014, p.63 apud Păun, 1999).

Alți factori care conduc la o agresivitate a copilului sunt dați de devalorizarea școlii de către familie, de erorile comise în școală în vederea adaptării sau obținerii unor rezultate cât mai bune, influența unor grupuri școlare , divergențele între elev și profesori.

Mediul social

Mediul social influențează agresivitatea copilului în special de către anturajul acestuia, al mediului în care trăiește și intră în contact cu diferite persoane.

Deoarece în ultima perioadă rolul familiei a scăzut este nevoie de o intervenție a comunității pentru a tempera această influență a mediului și aceasta în special prin măsuri legislative , ca și educative .

CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII

Problema cercetării este dată atât de agresivitatea fizică cât și de cea verbală a unor copii cu cerințe educative speciale.

Domeniul acestei cercetări este evidențiat prin atitudinile de refuz, ca și prin manifestările agresive ale unor elevi, în timpul desfășurării unor activități școlare sau extrașcolare.

Obiectul respectivei lucrări constă în depistarea unor factori care generează un comportament agresiv al elevilor.

Dată fiind tema de cercetare aleasă privind agresivitatea la copiii instituționalizați , în această lucrare propun următoarele obiective:

Obiectivul principal constă în evaluarea și monitorizarea comportamentului agresiv la copiii cu C.E.S., care sunt elevi ai unei școli speciale.

Pe lângă acest obiectiv cercetarea urmărește și o serie de obiective secundare, precum următoarele:

identificarea factorilor genetici ce determină comportamente agresive;

identificarea manifestărilor agresive în cadrul familiei prin anamneză;

îmbunătățirea relației părinte/tutore-copil în vederea reducerii comportamentelor agresive;

identificarea rezistenței la frustrare al elevilor.

În cercetarea efectuată am pornit de la premisa că agresivitatea reprezintă atât o formă de adaptare dar în același timp și un răspuns la frustrare pentru unii copii cu C.E.S.

Ipoteza principal este următoarea: dacă agresivitatea reprezintă o formă de adaptare și un răspuns la frustrare, atunci ea este întâlnită în unități din învățământul special.

Se pot formula și o serie de ipoteze secundare, precum:

Ipoteza 1: dacă agresivitatea reprezintă o formă de adaptare și răspuns la frustrare atunci unii elevi din unități școlare din învățământul special utilizează un comportament agresiv;

Ipoteza 2: dacă se observă și analizează orice manifestare agresivă atunci monitorizareafactorilor generatori ai agresiunii se va realiza mult mai rapid;

Ipoteza 3: dacă se realizează o bună relaționare între copil și familie atunci se poate extinde și între acesta și cadrele didactice.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Organizarea cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în anul 2016-2017 cuprinzând :

etapa I : constatativă: s-a realizat pe parcursul semestrului I al anului școlar 2016-2017 și a urmărit colectarea datelor cercetării prin diferite metode ;

s-a ales subiectul cercetării;

s-a obținut consimțământul subiectului, dar și din partea tatălui său, fapt atestat prin declarația de confidențialitate (ANEXA I);

s-au fixat metodele de investigare a temei, având în vedere includerea unor diferite metode și instrumente de cercetare.

etapa a II-a : experimentală , care s-a desfășurat în aceeași perioadă în care au avut loc intervenții directe și indirecte asupra elevului, pentru aplicarea metodelor propuse

etapa a III-a: finală, desfășurată pe parcursul anului școlar 2016-2017, în care s-au aplicat chestionarele și metodele din etapa inițială.

Condiții asigurate în timpul aplicării probelor

În cercetarea efectuată pentru o bună administrare a probelor, desfășurate în mod individual , s-au respectat pe cât posibil, condițiile unei bune examinări, conform instrucțiunilor de aplicare.

Uneori, au apărut factori perturbatori, fie din cauza ambientului școlar, fie din cauza dispoziției socio- afective a subiectului în contactul cu examinatorul.

S-au consemnat câteva situații cu factori perturbatori, care au distras atenția elevului, alături de lipsa de concentare, precum :

-zgomotul populației școlare în recreații;

` -intrarea unor cadre didactice în cabinet în timpul examinării;

-intervenția părintelui, uneori;

-lumina artificială a neonului, necorespunzătoare;

-oboseala subiectului,acumulată în timpul activității școlare;

-relaționarea ‘’examinator-copil’’ uneori emoționantă.

Timpul de administrare a fost uneori prelungit, față de cel stabilit inițial, din cauza instabilității conduitei.

S-au folosit diferite tehnici pentru a ajuta elevul cu deficiență să-și concentreze atenția asupra sarcinii testului:

-modularea vocii pentru relaționarea cu subiectul (de încurajare);

-elemente de comunicare nonverbal prin mimică;

-recompensa verbală, stimulativă.

Luarea în considerare a evitării factorilor perturbatori, reprezentați mai sus, și utilizarea tehnicilor descrise determină creșterea eficienței în evaluarea subiectului.

3.2. Prezentarea participantului investigat

În scopul realizării cercetării propuse, activitatea practică s-a desfășurat în următorul mod:

s-au fixat metodele de investigare a fenomenului studiat, având în vedere includerea unor diferite instrumente de cercetare, care să asigure strângerea unor informații suficiente,din punct de vedere calitativ ;

au avut loc intervenții directe și indirecte pentru aplicarea metodelor propuse.

Cercetarea s-a desfășurat pe un participant, în cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă ( C.S.E.I.) , din clasa a –VIII-a,dintr-unoraș din România.

Elevul prezintă o deficiență mintală ușoară și beneficiază de sprijin din partea cadrelor didactice și consilierului școlar.

Diagnosticul acestuia (conform fișei psiho-pedagogice întocmită de către consilierul școlar ) este de deficiență mintală ușoară. Aceasta este asociată cu aspecte psihopatologice: tulburări de atenție, tulburări de limbaj, reprezentate prin dislalie și disgrafie, beneficiind pentru aceasta de intervenție logopedică. Antecedentele nu au fost determinate în apariția acestui tip de deficiență.

Mediul familialal subiectului este necorespunzător, subiectul trăind într-o familie dezorganizată, alături de tatăl său, mama părăsindu-și copiii și trăind în prezent în București.

Condițiile materiale sunt precare.Se poate constata o corelație între natura dezorganizată a familei și condițiile precare. Doar tatăl ,cu care copilul stă, lucrează ca zilier , mama sa fiind plecată într-un alt oraș.

Nivelul cultural/profesional al familiei este scăzut, fiind vorba în acest caz de o familie cu școlarizare incompletă.

Acest subiect pe care am realizat acest proiect este de etnie romă și a frecventat grădinița.

3.3. Metode și instrumente utilizate în cercetare

În scopul realizării ipotezelor și plecând de la elaborarea obiectivelor, am utilizat următoarele metode și instrumente:

-convorbirea;

– observația;

– inventarul de personalitate Freiburg;

– inventarul de ostilitate a lui Arnold H. Buss și Ann Durkee;

– chestionarul de agresivitate A.Q. a lui Arnold H. Buss și Mark Perry;

– testul de frustrare –agresivitate Rosenzweig;

– studiul de caz.

3.3.1. Convorbirea

Convorbirea reprezintă ’’ o discuție premeditată, angajată între cercetător/psiholog și subiectul investigat, presupunând relația directă, de tipul față în față, dar și sinceritatea deplină a subiectului ‘’

Metoda respectivă este utilizată pentru a investiga viața subiectivă a unei persoane .

Cu ajutorul acestei metode se obțin într- un timp destul de scurt ’’informații numeroase, utile în înțelegerea motivelor interne ale conduitei și opiniilor subiecților intervievați ’’ (Gherghuț, 2007, p.118 ).

Cu ajutorul convorbirii putem sonda viața interioară a unuia sau mai multor subiecți, putem afla diferite lucruri despre intențiile și despre modul de manifestare al comportamentului, ca și despre opiniile,atitudinile și convingerile acestuia. De asemenea putem vedea care sunt aspirațiile lui, precum și conflictele, prejudecățile și mentalitatea față de anumite persoane sau situații, ca și modul de exprimare a unor sentimente și ce valori are.

Convorbirea poate fi considerată o metodă mai complexă și mai dificil de învățat întrucât apare o influență reciprocă între cercetător și persoana cercetată, iar datorită acestui fapt trebuie să se facă o selecție din cele relatate de către subiect.

Putem vorbi de câteva tipuri de convorbiri, remarcându-se următoarele :

convorbirea standardizată,dirijată, structurată;

convorbirea semistandardizată, semistructurată;

convorbirea liberă, spontană;

convorbirea psihanalitică;

convorbirea nondirectivă.

Aceste metode sunt eficiente dacă se respectă o serie de condiții.

Avantajul acesteia este dată de faptul că prin utilizarea ei obținem informații într-un timp destul destul de scurt. Dezavantajul pleacă de la lipsa de receptivitate a celui pe care îl investigăm și din această cauză este nevoie ca datele obținute să le completăm și verificăm și cu ajutorul unor alte metode.

3.3.2. Observația

‘’Observația este cea mai veche metodă psihologică, fiind prezentă practic în toate domeniile psihologiei ‘’ ( Aniței, 2007, p.34).

Observația reprezintă o metodă veche de cercetare. Ea înseamnă ‘’ urmărirea conștientă și sistematică a reacțiilor, atitudinilor și comportamentelor unei persoane, în totalitatea lor, în cele mai variate situații, pe baza evidențierii trăsăturilor caracteristice fiecărui individ în parte ‘’ ( Gherghuț, 2007, p.118).

Cu ajutorul acesteia se produce o constatare cât mai fidelă a unui fenomen, folosind diverse mijloace de cercetare, urmând apoi o studiere cât mai în profunzime a respective constatări. Persoana observatoare poate fi privită ca un fotograf al unor fapte sau manifestări, iar metoda folosită are rolul de redare cât mai exactă a naturii diferitelor fapte sau fenomene.

După modul cum o persoană rostește diferite cuvinte sau propoziții, după mersul acestuia, utilizează diferite gesturi sau își expune o serie de trăiri psihice ne putem da seama despre stările, însușirile, dar și trăsăturile psihice ale acestuia.

Metoda observației este utilizată în procesele de cunoaștere și implicit în diferite cercetări științifice.

În lucrarea prezentă am folosit observația științifică, sistematică a comportamentului subiectului.

Observarea sistematică a permis posibilitatea de culegere a unor informații despre capacitatea de acțiune și relaționare a subiectului, asupra manifestărilor sale, a competențelor dar și a abilităților de care dispune.

3.3.3. Inventarul de personalitate Freiburg

Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.) reprezintă un instrument de evaluare care a fost conceput de către John Fahrenberg, alături de Herbert Selg și Rainer Hampel după modelul multifazic, în scopul evaluării dimensiunilor de personalitate la persoane adulte.

Respectivul inventar a apărut în anii ’60 . Astfel prima ediție a testului a apărut în anul 1970, iar în decursul timpului au urmat o serie de revizuiri. În anul 2001 poate fi menționată ultima apariție revizuită a testului, respectiv cea de –a șaptea.

În țara noastră F.P.I. este întâlnit sub forma versiunii FPI-G, cea mai des folosită, dar și sub forma FPI-R, care reprezintă a șaptea versiune.

FPI-G are în structura sa 212 itemi care sunt împărțiți în 9 scale. Ulterior pentru a avea o imagine detaliată în ceea ce privește personalitatea unui subiect s-au mai pus încă 3 scale secundare.

Testul se folosește în diverse domenii, pornind de la cel clinic și terminând cu cel neclinic.

Cele 9 scale ale inventarului evidențiază o serie de aspecte ale personalității, respectiv :

F.P.I. 1- nervozitatea, conține 34 de itemi;

F.P.I. 2- agresivitatea, cu 26 de itemi;

F.P.I.3- depresivitate, cu 28 de itemi;

F.P.I.4- excitabilitatea, care are 20 itemi;

F.P.I. 5- sociabilitate, cu 28 de itemi;

F.P.I. 6- calm, care are în componență 20 de itemi;

F.P.I. 7 – reprezintă tendința de dominare, și are în structura sa 20 de itemi;

F.P.I. 8- inhibiție , cu 20 de itemi;

F.P.I. 9- sinceritate, ce are în componență 14 itemi.

Cele 3 scale suplimentare sunt următoarele: F.P.I. E- arată extraversiunea, apoi F.P.I. N – exprimă labilitatea emoțională, iar F.P.I. M ,evidențiază masculinitatea.

3.3.4. Inventarul de ostilitate Buss și Durkee

Reprezintă un chestionar conceput în anul 1957 de către cei doi autori. Aceștia au urmărit să vadă care este nivelul de ostilitate al unei persoane. Potrivit acestora ostilitatea a fost percepută ca un rezultat al asocierii frustrarii cu diferite nivele care au un grad ridicat de stres.

În concepția lui P.Popescu-Neveanu ostilitatea este un comportament care pune accentul de acte de distrugere și de violență, și care sunt orientate spre diferite persoane, precum și spre obiecte sau chiar spre sine.

Inventarul are în componență 66 de afirmații la care subiectul investigat poate să răspundă prin Adevărat (A) sau Fals(F) și care include 7 dimensiuni. Acestea sunt următoarele:

NE-arată negativismul;

RE- exprimă resentimentul;

IN- indică ostilitatea indirectă;

AT- se referă la violența fizică;

SU- e vorba de suspiciune;

IR- arată iritabilitatea;

VE- se referă la violența verbală.

3.3.5. Chestionarul de agresivitate A.Q.

Chestionarul de agresivitate a fost inițial conceput de către Durkee.Ulterior a fost preluat și dezvoltat de către Buss și Perry. El este o prelucrare a Inventarului de ostilitate al acestora și are în componența sa 29 de itemi care măsoară 4 dimensiuni ale agresivității.

Dimensiunile măsurate sunt :

agresivitatea fizică (PA) – are 9 itemi;

agresivitatea verbală(VA)- conține 5 itemi;

furia ( A) – are 7 itemi;

ostilitatea ( H)- conține 8 itemi.

La aceste dimensiuni se poate să se răspundă pe o scală Likert, care are 5 variante de răspuns.

Acest chestionar poate să evalueze nu numai cât de agresiv este un subiect ci ne indică și modul de manifestare a agresivității sale.

Cei doi autori sunt de părere că PA și VA reprezintă itemii unor componente instrumentale, motorii sau comportamentale, H indică componenta cognitivă, iar A are la bază elemente afective și emoționale.

3.3.6. Testul de frustrare-agresivitate Rosenzweig

Testul de frustrare-agresivitate a fost creat de către Rosenzweig, ca o metodă de cercetare proiectivă și prin care se evidențiază tipurile de reacție ale unor persoane față de evenimentele stresante curente.

Metoda conține 24 de imagini în care sunt prezentate diferite frustrări din cadrul vieții sociale curente. Subiectul cercetat este pus în situația de a-și imagina cum ar reacționa în diferite situații. În aceste imagini apar două personaje care dialoghează, în care una pune o întrebare ce este înscrisă în imaginea respectivă,în partea stângă a paginii, iar cealaltă îî răspunde , respectiv în partea dreaptă a paginii.

Testul constă în analizarea succesivă a imaginilor, urmată apoi de scrierea răspunsului ce îi vine în minte persoanei cercetate în căsuța liberă, dar cu condiția ca acest răspuns să aibă legătură cu ceea ce-ar răspunde persoana aflată în partea dreaptă.

După modul cum răspunde subiectul la aceste situații se evidențiază câteva tipuri de răspunsuri, respectiv: extrapunitive, intrapunitive și impunitive.

Reacția extrapunitivă , notată cu E, evidențiază modul prin care ‘’ individul atribuie agresiv frustrarea persoanelor sau lucrurilor exterioare, având ca emoții adiacente, mania și iritarea ’’ (Butoi, I., Butoi, T., 2006, p. 433).

Reacția intrapunitivă (I) arată felul prin care un individ își manifestă frustrările față de el însuși, exprimate prin culpabilitate, urmată de inacțiune.

Reacția impunitivă, care se notează cu M, pune în evidență modul de manifestare al individului. Acesta nu vrea să facă reproșuri față de acea situație de frustrare adoptând în acest sens o atitudine conciliantă.

În funcție de răspunsurile de mai sus se pot evidenția câteva tipuri de reacții, așa cum sunt:’’ de dominanță a obstacolului, de de apărare a Eu-lui și de persistență a necesității’’ ( Butoi, I., Butoi, T., 2006, p. 434).

Reacția frustrantă a unui individ o putem arăta sub forma a trei forme, așa cum sunt următoarele:

‘’A-tipul de reacție după trebuințe frustrate;

B- tipul de reacție după direcție;

C-tipul de reacție după caracterul mai mult sau mai puțin adevărat”( Butoi, I., Butoi, T., 2006, p.434).

Cele trei modalități de răspuns, se pot împărți apoi după tipul de reacție care apare în interiorul ei. Astfel putem aminti aici de existența unor reacții de tip Obstacle-Dominance (OD), în care în interiorul răspunsurilor predomină o barieră frustrantă, urmate apoi de reacții de Ego-Defense ( ED), unde se poate vorbi despre supraevaluarea Eului, de protecția sau referința asupra acestuia. Ultimul tip de reacție ce apare este Need –Persistence (NP), în care se accentuează modalitățile de rezolvare a unei situații de tip problematic.

3.3.7. Studiul de caz

În cercetarea de față, pentru a pătrunde mai adânc în fenomenul investigat, s-a utilizat și studiul de caz.

‘’Studiul de caz poate fi definit ca o metodă de cercetare/evaluare calitativă cu caracter clinic’’ ( Gherghuț, 2011, p.165).

Acesta urmărește să studieze un fenomen, un individ, într-un anumit context,de cele mai multe ori real, folosind în acest scop o multitudine de informații obținute cu ajutorul interviului, dovezilor sau a unor diferite documente.

‘’Studiul de caz poate fi focalizat pe un eveniment specific sau pe un moment problematic din viața unei persoane sau unui grup de persoane, aflați într-o situație deosebită, cu implicații majore în evoluția lor ulterioară” ( Gherghuț, 2011, p.165).

Metoda respectivă ’’își propune exersarea capacității de analiză în situații complexe, a capacității de decizie a elevilor sau de aplicare a unor cunoștințe la o situație particulară.Cazul antrenează informații din mai multe domenii, favorizează o abordare globală a situației sau problemei,mult mai apropiată de realitate’’ ( Cocoradă, 2006, p.140).

Acesta este perceput ca o ’’metodă de confruntare directă a participanților cu o situație reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și evenimente problematice ‘’ ( Oprea, 2009, p.228 ).

3.3.7.1. Interviul anamnestic

Interviul anamnestic se bazează pe relatarea subiectului investigat asupra diferitelor evenimente, respectiv cele din dezvoltarea sa, atât din punct de vedere fizic cât și psihic, a dezvoltării sale educative, familiale, gradul său de adaptare la schimbări ale mediului, față de boli sau diferite evenimente frustrante.

Cu ajutorul anamnezei se pot obține o serie de informații referitoare la subiectul cercetat în vederea realizării biografiei acestuia precum și analizei factorilor sociali și a celor educativi în studierea personalității acestuia.

Anamneza joacă un rol deosebit de important prin prisma faptului că arată care este mediul de viață al subiectului, situația sa familială, starea sa de sănătate, dar și informații despre debutul și evoluția în timp a diferitelor tulburări fizice și psihice.

3.3.7.2. Interviul semistructurat

Interviul semistructurat reprezintă o componentă a interviului. Acesta este o modalitate prin care se obțin informații, prin participarea persoanei care pune întrebările, numit intervievator și a unuia sau mai multor participanți, ce au rol de intervievați, și care răspund la întrebările care le sunt adresate.

Interviul semistructurat are la bază un ghid de interviu cu întrebări predefinite, permițând totuși intervievatorului să se abată de la planul inițial pentru a pune o serie de întrebări specifice.

Prezintă un grad destul de mare de subiectivitate, este utilizat pentru a evidenția diferite trăsături de personalitate și are rolul de a motiva pe subiectul investigat să vorbească despre propria persoană.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Ca urmare a aplicării unor diferite teste unui elev cu cerințe educative speciale se pot prezenta câteva aspecte.

În urma aplicării inventarului de personalitate Freiburg (F.P.I) subiectului investigat a reieșit faptul că acesta poate comite spontan acte de agresiune corporală, fizică sau imaginară. În relațiile cu oamenii prezintă un comportament impulsiv, uneori agresiv, dar în același timp are și o atitudine de neîncredere față de ei. Are un comportament sadic, se bucură de răul altuia. Știe să-și impună interesul propriu, are o concepție egocentrică. Are nevoie de o permanentă schimbare a mediului, prezintă o sete de aventură și o tendință spre exaltare. În concluzie participantul cercetat este caracterizat printr-o imaturitate emoțională.

Prin aplicarea chestionarului de ostilitate Buss și Durkee unui subiect se poate evidenția faptul că acesta prezintă scoruri ridicate la toate scalele, respectiv la negativism (5), resentiment (5), ostilitate indirectă (8), atentat (10), suspiciune (8), iritabilitate (8), ostilitate verbală (13), Toate acestea sunt demonstrate prin următoarea analiză.

Pe baza cumulării rezultatelor acestor scale s-a evidențiat faptul că participantul cercetat prezintă un indicator de ostilitate generală (I.O.G.) de 57, ceea ce semnifică faptul că acesta are un nivel crescut de ostilitate și faptul că el se implică în relații dificile și dezagreabile.

După folosirea chestionarului de agresivitate A.Q. se remarcă faptul că subiectul investigat are manifestări agresive la toate componentele testului. El a înregistrat următoarele rezultate:

34 – pentru agresivitatea fizică (PA)

21- pentru agresivitatea verbală (VA) ;

23- pentru furie (A) ;

24- pentru ostilitate ( H) .

În urma acestora se poate afirma că scorul total obținut de către participantul respectiv este de 102, ceea ce evidențiază un grad ridicat de agresivitate. . Acesta este dovedit prin documentul următor.

Prin corelarea celor trei teste de agresivitate se poate afirma că subiectul cercetat prezintă manifestări agresive, atât din punct de vedere fizic, cât și verbal ca și de furie sau ostilitate față de diferite persoane cu care intră în contact.

După utilizarea testului de frustrare-agresivitate Rosenzweig se poate afirma că subiectul investigat prezintă o pondere majoritară ca reacții extrapunitive ( E), în 15 cazuri din cele 24 de imagini, urmată apoi de reacția impunitivă (M) în 6 cazuri, iar restul, de 3 imagini sunt reprezentate prin reacția intrapunitivă ( I).

După tipul de reacție se poate concluziona că predomină în cazul acestui participant reacțiile de tip OD, în 14 cazuri, urmată de cele de tip ED, în 8 cazuri și continuând cu cele de tip NP , în două cazuri.

Voi prezenta în rândurile de mai jos un studiu de caz al unui elev cu C.E.S. din unitatea școlară în care profesez.

STUDIU DE CAZ

În studiul de caz realizat am utilizat două metode, respectiv anamneza și interviul semistructurat.

4.1. Anamneza subiectului cuprinde:

Date personale:

Nume și prenume: T.I.C.

Vârsta cronologică: 18, 4 ani

Domiciliul: Or. Victoria

Școala: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Or. Victoria, cl. a –VIII-a

Diagnostic: deficiență mintală ușoară, Q.I. = 53

Date familiale:

Numele și prenumele părinților:

-tata: T.I.

-mama: T.A.

Vârstă și profesie:

-tata: 54 ani, muncitor

-mama: 49 ani, casnică

Structura și componența familiei:

-părinții: părinții sunt despărțiți, elevul locuind cu tatăl

– frații sunt plecați din localitate, ca și mama lui

Bugetul familiei:

Atmosfera și climatul familial:

-conflicte frecvente între părinți, determinând părăsirea căminului conjugal de către mama sa

-conflicte între părinte și elevul investigat

-gradul de integrare al copilului în familie: destul de slab

-atitudinea părinților față de băiat:slabă preocupare

-condiții de viață ale copilului în familie:climat educativ corespunzător nivelului de trai

Colaborarea cu școala: părintele este de cele mai multe ori dezinteresat de ceea ce face băiatul în școală și are o relație slabă de cooperare cu cadrele didactice

Antecedente personale:

Naștere: sarcina mamei a decurs normal

Greutatea la naștere: 3 kg, înălțime 51 cm

Copilul a avut un comportament normal la naștere (a țipat, a respirat)

Scor Apgar:8

Alimentație: nu există informații

Date medicale:

primul zâmbet intenționat: nu sunt informații

somnul: nu prezintă tulburări

achiziția controlului sfincterian: nu există informații

Boli ale copilăriei:

– nu putea să stea în ‘’ întreg-șezând” la 6-7 luni;

– la 1 an și două luni a început să meargă;

– internare la Spitalul Municipal Făgăraș la vârsta de 5 ani și 7 luni pentru scarlatină;

– scabie suprainfectată la vârsta de 7 ani și 4 luni;

– varicelă la vârsta de 9 ani și 5 luni;

– bronșită la vârsta de 13 ani și 10 luni;

– epilepsie pe fond de consum de băuturi alcoolice și energizante: 17 ani și 4 luni

Condiții de viață: precare

Somnul: doarme de obicei 8 ore

Tulburări de somn: manifestă stări de insomnie pe fondul consumului de energizante

Evenimente relevante din copilăria mică:

-își amintește cu plăcere prima ieșire din localitate și vizitarea unor obiective turistice

-vrea să uite prima bătaie încasată de la tatăl său

-amintiri despre modul de comportament al părinților în relația cu el: își amintește despre dulciurile primite cu ocazia zilei de naștere, dar și de momentele în care era certat pentru prostiile care le făcea. De asemenea își amintește despre pedepsele primite, despre faptul că mama lui nu reușea să-l apere în fața manifestărilor agresive ale tatălui. Îi reproșează aceste manifestări tatălui și astăzi, de multe ori având divergențe de opinii și certuri cu acesta.

-amintiri despre prima întâlnire cu colegii de grădiniță și de școală, despre relația cu aceștia și cu profesorii. Are amintiri și despre comportamentul său din prima unitate de învățământ, de problemele care le crea acolo, dar și de modul în care a fost tratat și pedepsit.

Evenimente relevante din adolescență:

-visează să ajungă în străinătate, să câștige mulți bani și să poată să-și cumpere o mașină nouă

-este stresat de faptul că este certat și urmărit de către cadrele didactice din actuala unitate școlară

-compensează frustrările acumulate în decursul timpului prin manifestări agresive

Activități terapeutice în care este inclus elevul:

Elevul T.I.C. posedă certificate C.E.S. cu numărul 1265 eliberat în data de 22.10.2013 de către Comisia pentru Orientare Școlară și Profesională a copiilor, elevilor și a tinerilor cu cerințe educative speciale Brașov.

Viața școlară:

Elevul T.I.C. a frecventat grădinița. A fost elev al Lic. Teoretic ’’ I.C. Drăgușanu ‘’ din localitate începând cu anul școlar 2006/2007 și până în anul școlar 2012/2013. În anii școlari 2009/2010, 2010/2011 și 2012/2013 a fost repetent.În această perioadă a obținut rezultate slabe la învățătură, iar ca urmare a acestui fapt, coroborat cu comportamentul său, a fost transferat la C.S.E.I., începând cu anul școlar 2013/2014. După sosirea acestuia în noua locație a înregistrat rezultate modeste la învățătură. Datorită comportamentului său necorespunzător și manifestărilor sale agresive, atât din mediul școlar, cât și extrașcolar, a intrat sub observația serviciului de probațiune Brașov și a fost sancționat într-un dosar penal, în anul 2016.Astfel față de acesta a fost aplicată măsura educativă de supraveghere pe o durată de 6 luni, recomandându-i-se frecventarea cursurilor școlare.

Cu toate aceste probleme elevul T.I.C. a continuat să prezinte un comportament necorespunzător în timpul activităților școlare și față de cadrele didactice, fiind sancționat cu exmatricularea sa pentru câteva zile în cele din urmă.

4.2. Interviul semistructurat cuprinde următoarele etape:

atitudinea elevului:

-atitudinea părinților față de copil;

-relația copilului cu părinții/membrii familiei;

-relația băiatului cu alte persoane semnificative;

-climatul afectiv.

b) stilul de viață/anturajul elevului;

c) situații care duc la manifestări agresive;

Voi prezenta în rândurile de mai jos un extras din interviul semistructurat în ceea ce priveste manifestările agresive în diferite situații ale subiectului,urmând ca primele aspecte ale acestuia să fie prezentate ulterior.(ANEXA II).

Care sunt cauzele acestor manifestări agresive ?

Atunci când mă supără careva normal că îl înjur și îl iau la bătaie.

Doar pentru acest motiv îi bați pe unii copii ?

Nu ! Mă mai întărâtă și prietenii pe care îi am !

Acești prieteni te întărâtă des ?

Nu mai știu! Dar nu mă iau neapărat după ei !

Dar de unde îți vin asemenea manifestări agresive ?

Mă mai uit la filme la televizor sau de pe internet ! Sau la unii de pe stradă!

Și consideri că e bine să faci ceea ce vezi ?

Nu știu!Dar vreau să mă lase în pace, să nu mă mai enerveze.

Și îi bați rău pe cei care te enervează ?

Pe unii pe care am pică, da ! Le dau câteodată ca să știe de frică și să nu mă mai scoată din sărite.

Ce persoane agresezi mai des ? Pe colegii tăi de la școală sau pe băieți de pe stradă sau oraș ?

Bat mai mult pe colegii de la școală. Ăia mă supără mai mult și pe ăia îi pot și bate !

Ce te deranjează mai mult încât să bați pe cineva acolo ?

Atunci când mă înjură, mă deranjează sau îmi iau din lucrurile mele.

S-a întâmplat vreodată să fii victima unei agresiuni în școală ?

Nu am luat bătaie, dar am fost și eu înjurat de unii mai mari.

Cum ai reacționat în această situație ?

Pe care i-am putut bate i-am bătut !

Și față de ceilalți cum te-ai comportat ?

Am zis ce am pățit d-nei directoare sau am pus pe cineva, după ore să vadă de el, adică să-l ia la bătaie !

Dacă ai asistat la o bătaie între colegii de școală cum ai reacționat ?

Dacă a fost un copil mai mic care era bătut de unul mai mare și era prieten cu mine atunci am sărit în apărarea lui !

Și dacă erau copii mai mari ce ai făcut ?

Nu m-am băgat ! I-am lăsat să se bată.

Când au loc manifestările agresive ?

În timpul pauzelor.

Doar atunci ai bătut sau văzut manifestări agresive ?

Nu ! De multe ori s-au întâmplat după ce am plecat de la școală.

În timpul programului școlar ai primit vreodată observații din partea profesorilor din cauza comportamentului tău ?

Da, de multe ori !

Și ce urmări au avut manifestările tale agresive ?

Mi-a fost scăzută nota la purtare !

Și ai ascultat de recomandările profesorilor ?

Nu ! Puțin îmi pasă de ce zic ei !

Și pentru asta nu ai pățit nimic ?

Ba da ! Am fost exmatriculat pentru câteva zile !

Tatăl tău ce zice de ceea ce faci ?

Mă ceartă ! A fost chemat și la școală pentru asta !

Are un comportament agresiv cu tine ?

Mă mai ia la bătaie, mai ales atunci când e băut !

Alte măsuri s-au luat asupra ta ?

Am fost chemat și pe la Poliție și au vorbit cu mine.

Toate astea nu te-au determinat să nu mai ai asemenea manifestări ?

M-am gândit puțin, dar o să văd eu ce fac !

În cercetarea pe care am realizat-o plecând de la obiectivele propuse se confirmă ipotezele menționate. Acest fapt se datorează implicării cadrelor didactice din instituția de învățământ menționată.

Rezultatele obținute la testele de agresivitate/ostilitate confirmă faptul că subiectul investigat prezintă manifestări agresive, atât verbale cât și fizice. La aceste manifestări un rol destul de însemnat îl joacă și frustrarea pe care copilul o simte, dar și coeficientul său de inteligență.

În consecință în varietatea manifestărilor sale trebuie să se țină seama nu numai de trăsătura sa concretă ci și de mediul social în care trăiește și se dezvoltă.

În cazul celor mai multe comportamente agresive trebuie efectuată o diagnosticare.

Pentru o diagnosticare temeinică a acestui elev, ar trebui să studiem și să evidențiem neapărat următoarele aspecte: nivelul dezvoltării mintale, factorii psihosociali și starea generală de dezvoltare.

O asemenea evaluare complexă a manifestărilor sale nu poate fi realizată, însă, decât pe baza unor investigații amănunțite, variate, care necesită o echipă de specialiști și un timp suficient de lucru, ca și o serie de instrumente adecvate obiectivelor urmărite.

Potrivit cercetării realizate se poate concluzina că subiectul investigat prezintă asemenea manifestări datorită unor diverși factori, așa cum sunt cei psihologici (temperament dificil, control scăzut al diferitelor impulsuri,empatia redusă ), precum și factorilor sociali ( control insuficient din partea tatălui, nivelului scăzut din punct de vedere educativ al acestuia, abuzul fizic și verbal). Alături de acestea condițiile materiale scăzute contribuie și ele la o serie de manifestări comportamentale agresive ca și la un risc crescut de adaptare socială a copilului.Se poate menționa faptul că multe dintre faptele agresive ale copilului sunt comise datorită unor relații dificile dintre acesta și părinte, sau între copil și diferite persoane din anturajul său sau din școală.

Lucrarea nu are drept scop stoparea agresivității, ci doar ea a constatat faptul că manifestările agresive ale copiilor sunt în creștere.

Pentru ca să putem preveni manifestările agresive trebuie luate măsuri încă de la apariția acestora. În primul rând este necesară creșterea numărului de specialiști din unitățile școlare ( acum fiind doar un psiholog la 600-800 de elevi ).

Este necesară și realizarea unor ore de prevenție prin participarea psihologului, a unor persoane cu autoritate din sistemul de ordine publică dar și cu participarea familiei copilului.

Copiii cu probleme de comportament și în special cei cu manifestări agresive trebuie să participe la terapii, dar să aibă și suportul părinților.

Trebuie să conștientizăm faptul că agresivitatea nu va putea fi eliminată dar sunt necesare eforturi din partea tuturor pentru a realiza schimbări pe plan social.

CAPITOLUL V.

INTERVENȚII ASUPRA REDUCERII MANIFESTĂRILOR AGRESIVE

În vederea reducerii manifestărilor agresive consider că trebuie luate o serie de măsuri din diverse domenii, respectiv: măsuri educative, consiliere și psihoterapie.

Școala în acest context joacă un rol deosebit de important în primul rând în prevenirea unor manifestări agresive , urmată apoi de monitorizarea și luarea unor măsuri eficiente de reducere a acestor comportamente. Ignorarea sau neluarea unor măsuri de către cadrele didactice în ceea ce privește copiii instituționalizați,ce prezintă tulburări emoționale și comportamentale, pot conduce ulterior și la acte agresive deosebit de periculoase, de genul omorurilor.

Pentru reducerea acestor manifestări agresive din punct de vedere educativ consider că este necesară realizarea unei fișe psihologice. Aceasta este detaliată în rândurile de mai jos.

Fișa psihologică:

Numele și prenumele: T.I.C.

Data nașterii: 11.01.1999

Tipul de dizabilitate: deficiență mintală ușoară

Dizabilități asociate: tulburări de comportament

Nivel de dezvoltare intelectuală:

Gândirea:capacitate redusă de analiză, sinteză și abstractizare

Memoria:predomină memoria de scurtă durată, reproductivă

Atenția:capacitate redusă de concentrare

Imaginația:slab dezvoltată

Limbajul și comunicarea:prezintă tulburări de limbaj (dislexie și dislalie), exprimare redusă, cu un vocabular redus

Motivația:redusă, necesită stimulare

Voința:scăzută în activitățile școlare, lucrează numai în condiții de supraveghere

Creativitatea:nesigur, dependent, fără inițiativă

Atitudini:nu se implică în activitățile școlare

Aptitudini:sportive

Personalitate: introvertit, cu trăsături de nonconformism, spirit reactiv, dispoziții fluctuante, superficialitate. Prezintă o stare de agitație, o imaturitate afectivă. Elementele emotive le dezvoltă prin agitație, tonalitate ridicată, ceartă, elemente de minciună.

Comportament socio-afectiv: Prezintă carențe afective, imaturitate emoțională, manifestări disonante comportamentale. Reacții afective fluctuante, participă la viața de grup, spirit voluntar, atras de viața socială activă, dar nu rezistă la presiunea grupului.

Comportamentul în timpul evaluării: Este cooperant în timpul evaluării, dar nu are răbdare, se agită. Este repezit, nu se concentrează. Evită contactul vizual și are stări de manifestări interiorizări evidente.

Alte trăsături:

-autonomia personală și socială: are un bun sentiment al proprietății asupra obiectelor personale

-posedă deprinderi de autoservire și de relaționare în cadrul colectivului de elevi

-conduite și interese sexuale: este interesat de sexul opus, îi place să discute și să se întâlnească cu diferite fete

Instrumente: Observația, directă cât și cea indirectă, mediul școlar și social, Matricele Progresive Standard Raven, interviul semistructurat, tehnici proiective

Concluzii /Recomandări: Elevul investigat are o serie de manifestări, așa cum sunt:stimulare care se datorează faptului că nu reține decât violența fizică și verbală, exprimată prin injurii, cuvinte de batjocură și jigniri la adresa colegilor, cadrelor didactice sau tuturor persoanelor care îl îndrumă sau sprijină, impulsivitate față de aceștia.Băiatul are un stil de muncă neglijent, neîngrijit, dezordonat, se plictisește rapid și nu vrea să lucreze decât atunci când dorește, având de multe ori stări de încăpățânare.Prezintă o stare de absenteism la obiectele care nu-l interesează. Manifestă un comportament necorespunzător caracterizat agresivitate, stări de nesiguranță, provenite din mediul educativ precar.Se recomandă acestuia o mai bună motivație pentru procesul instructiv-educativ prin conștientizarea actului de instruire pe diferite arii cognitive.Are nevoie de un program de consiliere, atât individual, cât și de grup, oferirea de alternative comportamentale, de o bună relaționare cu grupul de egali și personalul didactic. Are nevoie de un suport emoțional-afectiv, de încurajare, de stabilirea intereselor personale. De asemenea pot să fie luate o serie de măsuri, cum sunt realizarea unor lecții, bazate pe proiecte didactice ( ANEXA III)

Din punct de vedere educativ se pot elabora și utiliza diferite proceduri de intervenție în situații de violență în școală. Aceste proceduri se aplică atât la forme ușoare, cât și grave de violență. Aceste proceduri sunt prezentate sub formele următoare (ANEXA IV și ANEXA V).

Se pot folosi ca metode următoarele:

consilierea psihologică individuală și de grup (maxim 5 persoane);

tehnici de eliberare a impulsurilor psihice prin procedee agreate de subiect (ex.: sport, sub forma fotbalului și exercițiilor fizice);

tehnici de a se capacita pe resursele pozitive din el ( abilități practice, muzică);

psihoterapie.

Alături de măsurile educative un rol deosebit de important îl deține consilierea băiatului. Voi prezenta în rândurile de mai jos un plan individual de consiliere.

Plan individual de consiliere:

Numele și prenumele elevului: T.I.C.

Data nașterii: 11.01.1999

Unitatea școlară: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă

Nevoile copilului:

stimularea senzorială și cognitivă;

dezvoltarea abilităților emoționale;

dezvoltarea abilităților sociale;

automotivare pentru școală;

creșterea stimei de sine și a încrederii în propria persoană;

creșterea capacității de concentrare, atenție și memorare.

Obiectivele propuse sunt următoarele:

formarea și consolidarea abilităților senzoriale și cognitive;

creșterea inteligenței emoționale;

identificarea metodelor compatibile pentru dezvoltarea abilităților sociale;

stimularea încrederii personale, automotivației;

reducerea nivelului comportamentelor agresive

identificarea modalităților de lucru pentru creșterea capacității de concentrare și stimulare a memoriei

Se propun o serie de activități bazate pe:

consiliere individuală;

consiliere de grup;

implicarea în activități stimulative ce privesc deprinderi de viață (jocuri).

Voi prezenta în rândurile următoare planul de consiliere.

Tabel IV. Consilierea individuală.

S-au desfășurat de asemenea și ședințe cu părinții copiilor, fapt dovedit prin următorul document (ANEXA VI).

Din punct de vedere al psihoterapiei consider a se ține cont în primul rând de dimensiunile comportamentului, respectiv:

-frecvența manifestărilor;

-durata acestora;

-intensitatea actelor agresive;

-latența.

În psihoterapia cognitiv-comportamentală se pornește de la următoarele:

Precizarea problemei

Calibrarea intervenței

Ameliorarea comportamentului

Figura. IV. Obiective ale psihoterapiei cognitive-comportamentale

Totodată se pot utiliza câteva tehnici specifice, care sunt:

– identificarea gândurilor negative

– modificări ale acestora precum și a diferitelor comportamente

Voi menționa în finalul acestei cercetări despre limitele acesteia. Acestea sunt următoarele :

-cercetarea s-a realizat doar pe un singur elev, putându-se extinde în perioada următoare pe un număr mai mare de subiecți agresivi;

-subiectul nu a răspuns întotdeauna la cerințele examinatorului, prezentând probleme de concentrare, instabilitate emoțională, precum și concentrare asupra sarcinilor primite;

-dispozițiile sale au fost fluctuante în timpul desfășurării observației, dar și a interviului;

– nu a răspuns întotdeauna cu plăcere la întrebările examinatorului;

-a manifestat o atitudine de reticență atunci când a fost întrebat despre anumite aspecte din viața lui, sau despre manifestările sale .

BIBLIOGRAFIE

Adachi, P.J.C. , Willoughby, T. (2011). Aggression and Violent Behaviour, vol.16

Aniței, M. ( 2010). Fundamentele psihologiei,București : Editura Universitară

Aniței, M. (2007).Psihologie experimentală, Iași: Editura Polirom

Aniței , M., Chraif, M., Burtăverde, V., Mihăilă, T. ( 2016). Tratat de psihologia personalității, București : Editura Trei

Barna, I., Barna, O. (2014). The Effectiveness of School-based Violence Prevention programs for Reducing Aggressive Behaviour în ’’ Procedia-Social and Behavioral Sciences ‘’, vol.137,p.88-92

Becerra, S., Munoz, F., Riquelme, E. (2015).School Violence and School Coexistence Management:Unresolved Challenges în ’’ Procedia-Social and Behavioral Sciences’’, vol.190, pp. 156-163

Benga, O., Băban, A., Opre, A., (coord.). (2015). Strategii de prevenție a problemelor de comportament, Cluj-Napoca: Editura Asociației de Științe Cognitive din România

Berger, M, Berger, E.(2009). L’enfants tres violent în ’’ Archives de Pediatrie “, vol.16

Blândul, V.C., (2012). Psihopedagogia comportamentului deviant, București : Aramis Print

Browne, K.D., Hamilton-Giachritsis.(2005). The influence of violent media on children and adolescents:a public-health approach în ‘’ The Lancet ‘’, vol. 365

Bushman, B.J., Whitaker, L. (2016). Media influence on Behaviour, în ‘’ Reference Module in Neuroscience and Biobehavioral Psychology ‘’

Butoi, I.T., Butoi, T. (2006).Tratat universitar de Psihologie judiciară-teorie și practică, București: Pinguin Book

Cannone, P., Marie, D., Dany, L., Gros, A.M., Leussier, A., Dudoit, E. (2008). La culture Internet en cancerologie:entre virtuel, fiction et narration în ’’ Psycho-Oncologie’

’ Chelcea, S., (coord)., Ivan, L., Jderu,G.,Moldoveanu, A. (2006). Psihosociobiologie.Teorie și aplicații, București : Editura Economică

Clerget, S. (2008). Criza adolescenței. Căi de a o depăși cu succes, București: Editura Trei

Clerget, S.(2011). Ghidul adolescentului pe înțelesul părinților, București: Editura Aramis Print

Cocoradă, E. (2006). Didactica psihologiei, Brașov: Editura Universității Transilvania

Cote, S.M., Pingault, J.B., Boivin, M., Japel, C., Nagin, D.S., Xu, Q., Zoccolillo, M., Junger, M. , Tremblay, R.E. (2010). Services d’education prescolaire et comportaments aggresifs:un role de prevention pour les familles vulnerable în ’’ Psychopathologie de L’Enfance et de L’Adolescence ’’

Crețu R.Z, (2010). Amprenta comportamentală și evaluarea personalității,Iași:Editura Polirom

Cristea, D. (2015). Tratat de psihologie socială, București: Editura Trei

Crocq, L. (2014). Traumatismes Psychiques. Prise en charge Pschologique des Victimes

Curelaru, M. ( coord.), (2013). Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție, Iași: Editura Universității ’’ Alexandru Ioan Cuza ‘’

Eibe-Eibesfeld, I. (2009). Agresivitatea umană, București: Editura Trei

Eftimie, S.( 2014). Agresivitatea la vârsta adolescenței, Iași: Institutul European

Eisenbraun, K.D. (2007). Violence in schools:Prevalence, prediction and prevention în ’’ Aggression and Violent Behaviour ‘’, vol. 12, p.459-469

Goldberg, R. (2016). Dependențele copiilor și tinerilor. Lupta pentru libertate, București: Editura Univers Enciclopedic Gold

Fraser, M.W., Nash, J.K., Galinsky, M.J., Darwin, K., M. (2010).Reducerea violenței între copii. Programul ‘’ Putem alege’’, Cluj- Napoca: Presa Universitară Clujeană

Gentile, D.A., Bender, P.K., Anderson, C.A. (2017).Computers in Human Behaviour

Gherghuț, A. (2007). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Iași: Editura Polirom

Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională. Terapii educaționale recuperatorii și compensatorii, Iași: Editura Polirom

Goriot, E. (2005). Role des equipes de soins dans l’evaluation et la prevention de l’aggressivite în ’’ Annales Medico-psychologiques, revue psychiatrique ‘’, vol.163, pp.827-830

Gunter, B. (2016). Does Playing Video Games Players More Violent ?

Harwood R., Miller, A.S., Vasta, R. (2010). Psihologia copilului, Iași: Editura Polirom

Hermann, D. (2011). Virtual words and criminality

Houbre, B., Tarquinio, C., Lanfranchi, J-B. (2010). Expression of self –concept and adjustment against repetead aggressions:the case of a longitudinal study on school bullying în European Journal of Psychology of Education

Hromek, R., Walsh,A. (2015). Positive Relationship în ’’ Peaceful and Compassionate Futures: Positive Relationship as an Antidote to Violence

Iucu B.R. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Iași: Editura Polirom

Jigău, M.(coord.), Balica, M., Fartușnic, C,. Liiceanu, A., Măruțescu, A,. Săucan, D,. Voinea, L. (2006). Prevenirea și combaterea violenței în școală. Ghid practic pentru directori și cadre didactice, Buzău: Editura Alpha MDN

Linares, J.J.G, Canges –Diaz, A.J., Perez-Fuentes, M., Lucas Acien, F. (2009).Teacher’sperception of school violence in a sample from three European countries în European Journal of Psychology of Education

Mag , A.G. (2015). Copiii și agresivitatea, Sibiu: Editura Universității ‘’ Lucian Blaga ‘’

Mara, D. (2009).Strategii didactice în educația incluzivă, București: Editura Didactică și Pedagogică

Marcu, M.(2016). Integrarea școlară a elevilor cu C.E.S. în școlile de masă. De la teorie la practică, Sibiu: Editura Universității ’’ Lucian Blaga ‘’

Marian, C. (2011). Agresivitatea în școală. Determinări, mecanisme și traiectorii, Cluj-Napoca: Editura Limes

Miller, T.W., Kraus, R.F. (2008). School –Related Violence: Definition,Scope and Prevention Goals în School Violence and Primary Prevention, pp.15-24

Millet, B. , Vanelle, J.M, Benyaya, J. (2010). Troubles de l’aggressivite în ” Prescrire les psychotropes “, pp. 210-215

Mitrofan, I. (coord.), Cucu-Ciuhan, G., Vladislav E.O., Anghel-Stemate, R., Negreț, M., Albișor, G., Olteanu, A., Veleanovici, A., Marc, G. (2014). Probleme, tulburări, evaluare și intervenție psihoterapeutică, București: Editura Sper

Moisă, C., A. (2015). Efectele stilului parental asupra comportamentului de revolt la școlarul mic, Bacău: Editura Cadrelor Didactice

Morasz, L. (2012). La violence et le soin en psychiatrie în ’’ L’infirmier en Psychiatrie ‘’

Muntean, A., Munteanu, A. (2011). Violență, traumă, reziliență, Iași: Editura Polirom

Murphy, T., Hoff-Oberlin, L. (2013). Agresivitatea pasivă. Cum să o recunoști și controlezi la tine și la ceilalți, București: Editura Trei

Oprea, C.L. (2009). Strategii didactice interactive, București: Editura Didactică și Pedagogică

Pahlavan, F. (2011). Comportamentul agresiv, Iași: Institutul European

Petermann, F., Petermann, U. (2006). Program terapeutic pentru copiii agresivi, Cluj-Napoca: Editura RomanianPsychologycal Testing Services

Petermann, F., Dopfner, M., Schimdt, M.N. (2010). Tulburări de comportament antisocial-agresiv. Manual de psihoterapie pentru copii și adolescenți, Cluj-Napoca: Editura Romanian Psychological Testing Services

Popescu, Ș., Arădăvoaice, G. (2005).Dicționar de psihologie, Filipeștii de Târg: Antet XX Press

Rengade, C.-E.( 2009). Gestion comportamentale de l’aggressivite:un cas clinique în ‘’ Journal de Therapie comportamentale et cognitive ‘’, vol.19, pp. 97-101

Rezette, S. (2008). L’agressivitte dans la relation de soin în ‘’ Psychologie Clinique et soins infirmiers ‘’, pp.33-39

Shorey, R.C., Zucoscky, H. , Brasfield, H., Febres, J., Cornelius, T.L., Sage, C., Stuart, G. (2012). Dating violence prevention programming: Direction for future interventions în ’’Aggression and Violent Behaviour ‘’, vol. 37, pp. 289-296

Sima, I. (2008).’’Percepția socială asupra psihologiei și a profesiei de psiholog’’. Articol publicat în: Revista Universității ’’ Alma Mater ’’, nr.1, Sibiu

Stan , E.(2009). Managementul clasei, Iași: Institutul European

Stănculescu, E. (2008). Psihologia educației. De la teorie la practică, București: Editura Universitară

Ștef, I. (2012). Agresivitatea la adolescenți, Sibiu: Editura Universității ‘’ Lucian Blaga’’

Time, V., Payne, B.K. (2008).School violence prevention measures: School official’s attitudes about various strategies în ’’ Journal of Criminal Justice ’’, vol. 36,p.301-306

Turliuc,M.N. (2007). Psihosociologia comportamentului deviant. Concepte și teorii, Iași: Institutul European

Van de Weiger, S.G.A., Bijleveld, C.C.J.H., Blokland, A.A.J. (2014). The Intergenerational Transmission of Violence Offending, în’’ Journal of Family Violence ’’, vol.29, pp.109-118

Vasile A.S. (2010). Psihologia delicvenței juvenile, București: Universul Juridic

Wiederman A., Black, J.A., Dolle, A.L., Finney, E.J., Coker, K.L. (2015). Aggression and Violent Behaviour, vol. 25

Wilmshurst, L.(2007). Psihopatologia copilului.Fundamente, Iași: Editura Polirom

https://ro.wikipedia.org./wiki/Violență(accesat la data de 23.05.2017, ora 11.38)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Psiholog (accesat la data de 28.05.2017,ora 16.45)

https://dexonline.ro/definiție/violența(accesat la data de 23.05.2017, ora 11.27)

www.dspvs.ro/dsp2/…/analiza%20de %20situație%20VIOLENȚA%202014/201.pdf (accesat la data de 24.05.2017, ora 9.43)

www.scritub.com/sociologie/psihologie/Psihologia-ca-profesie2442214324.php (accesat la data de 27.05.2017, ora 12.08)

Legislație internă:

HG nr. 972/1995 privind aprobarea Planului național de acțiune în favoarea copilului

Lg. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

OMECT nr. 1409/29.06.2007 , Ordin cu privire la aprobarea Strategiei Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violență în unități de învățământ preuniversitar

Legea 29/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.35/2007 privind creșterea siguranței în unitătile de învățământ

HG nr. 49/20011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituționalizată privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state

Hotărâre nr. 1113 din 12 decembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2016

Hotărârea nr. 889/2016 privind aprobarea Strategiei naționale pentru sănătatea mintală a copilului și adolescentului 2016-2020

ANEXA I.

DECLARAȚIE DE CONFIDENȚIALITATE

Subsemnatul Țurlea Gabriel-Nicolae, masterand al Universității “ Lucian Blaga “ Sibiu,specializarea Psihologie, vă invit prin acest formular să vă exprimați acordul în vederea participării la o cercetare ce are ca scop realizarea lucrării de disertație.

Studiul cuprinde o serie de activități cu scopul de a cerceta manifestările agresive ale copilului d-voastră.

Am fost informat cu privire la desfășurarea studiului, precum și asupra modului în care vor fi utilizate datele obținute.

Înțeleg că toate datele obținute vor fi confidențiale.

23.11.2016 Semnătura

ANEXA II.

Ce vârstă ai ?

Cum se numesc părinții tăi ?

Unde locuiesc aceștia ?

Câți frați/surori ai ?

Cum se numesc aceștia ?

Ce relații ai cu părinții ?

Ce vârstă au părinții tăi ?

Când ai văzut-o ultima dată pe mama ta ?

Și ai stat mai mult acolo ?

Ți-a plăcut acolo ?

Dar cât de des vorbești cu ea ?

Cu tatăl tău vorbești des ?

Cu cine te înțelegi mai bine dintre părinții tăi ?

Din ce cauză te cerți cu tatăl tău ?

În afara părinților mai ai alte rude ?

Cu ea cum te înțelegi ?

Dar cu ceilalți din familie te înțelegi bine ?

La cine ții mai mult dintre părinți ?

Dar dintre fratele și sora ta ?

Îți place la școală ?

De ce spui asta ?

Și când îți dă doamna dirigintă sau altcineva de lucru ce faci ?

Și nu îți pare rău pentru asta ? Nu te înțelegi bine cu ea ?

Dar cu ceilalți profesori cum te înțelegi ?

Cine te enervează dintre ei ?

Ce alte persoane îți sunt antipatice ?

Dar cu educatoarea cum te înțelegi ?

Și ce își place ție să faci în timpul programului școlar ?

Cu colegii de clasă cum te înțelegi ?

De ce doar cu unii ?

În timpul liber ce îți place să faci ?

Cu cine îți petreci cea mai mare parte din timp ?

Cum sunt băieții aceștia ? Sunt mai mari sau mai mici decât tine ?

De ce îți place să mergi și să vorbești cu ei ?

Și nu ți-e frică că o să ai probleme dacă umbli cu ei ?

Și tu asculți de ei ? Faci ce îți spun aceștia ?

Da ! Dacă atunci când am nevoie de ceva și mă ajută, de ce să nu ascult de ei ?

Prietenii aceștia ai tăi nu au sau avut probleme cu Poliția ?

Îți petreci mult timp cu ei ?

Tatăl tău ce zice de asta ?

Nu ai conflicte cu el ?

Și tu când ești băut cum te comporți ?

Și nu îți pare rău după aceea ?

REZUMAT

Aproape zilnic observăm cum mass-media ne prezintă scene agresive ce se petrec în unități școlare, începând de la forme mai ușoare și terminând cu cele mai grave. Astfel apar zilnic informații cu privire la manifestările agresive ale copiilor, începând cu cei din mediul preșcolar , continuînd cu cei din ciclul primar și gimnazial și terminând cu elevii de liceu.

Agresivitatea copiilor /adolescenților constituie una din problemele deosebit de delicate cu care se confruntă cadrele didactice, dar și părinții. La ora actuală acest fenomen înregistreazăo amploare deosebită.

Obiectivul principal constă în evaluarea și monitorizarea comportamentului agresiv la copiii cu C.E.S., care sunt elevi ai unei școli speciale.

Lucrarea nu are drept scop stoparea agresivității, ci doar ea a constatat faptul că manifestările agresive ale copiilor sunt în creștere.

SUMMARY

Almost everyday we see the media showing aggressive scenes that happen in school units, starting from lighter and ending with the worst. Thus, daily information on the aggressive manifestations of children, starting with the pre-school environment, continues with those in the primary and gymnasium and ending with the high school students.

Aggressiveness of children / adolescents is one of the particularly delicate problems faced by teachers, but also by parents. At present, this phenomenon is of great magnitude.

The primary objective is to evaluate and monitor aggressive behavior in children with C.E.S. who are students of a special school.

The work is not intended to stop aggressiveness, but only found that the aggressive manifestations of children are growing.