Master Psihologie Judiciar ă [629969]
1
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Psihologie
Master Psihologie Judiciar ă
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE CYBERBULLYING -ULUI ,
ANXIETĂȚII ȘI STIMEI DE SINE ÎN SOCIETATEA
CONTEMPORANĂ
Coordonator științific: Lect.univ.dr. Oana Mateescu
Masterand: [anonimizat]
2020
2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
CAPITOLUL I – CADRUL TEORETIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
I.1Cyberbullying ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
I.1.1Definirea bullying -ului traditional ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
I.1.2Definirea cyberbullying -ului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
I.1.3Tipuri și metode de cyberbullying ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
I.1.4Profilul cyberbullies ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 10
I.1.5 Medii de propagare ale cyberbullying -ului ………………………….. ………………………….. ……….. 11
I.1.6 Factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
I.1.7 Cauze și efecte ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 13
I.2 Stima de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 17
I.2.1Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
I.2.2 Predictori ai stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
I.2.3 Teorii semnificative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 20
I.3 Anxietatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
I.3.1 Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 22
I.3.2 Teorii semnificative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
I.3.3 Predictori ai anxietății ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
I.3.4 Efectele anxietății ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 25
I.4 Personalitate -adolescen ța ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 28
I.4.1 Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 28
I.4.2 Etapele adolescen ței………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 29
I.4.3 Profilul adolescenței – trăsătura dominantă, frustrarea ………………………….. …………………….. 29
I.4.4. Criza adolescenței ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 32
CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……….. 33
II.1 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 33
II.2 Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 33
II.3 Des ignul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 34
II.4 Instrumentele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 35
II.5 Lotul de participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 38
Capito lul III -REZULTATELE CERCETĂRII, INTERPRETARE, COMENTARII …………………….. 39
III.1 Analiza datelor statistice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 39
III.2 Interpretarea statistică și psihologică ………………………….. ………………………….. …………………… 42
CAPITOLUL IV – CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 63
3
Anexe
Anexa 1: Scala de personalitate IPIP
Anexa 2: Scala Rosenberg -scala stimei de sine
Anexa 3: Scala anxietății sociale la studenți -SAS
Anexa 4: Scala Cyberbullying -ului – Revised Cyberbullying Inventory (RCBI)
Anexa 5: Rezultatele testelor ( Scala Rosenberg, Scala an xietății sociale și IPIP -de personalitate)
Anexa 6: Rezultatele scalei cyberbullying -ului -RCBI -Cyberbully/Cybervictim
Anexa 7: Chestionar bio -socio -demografic
4
INTRODUCERE
Motivația alegerii temei lucrării derivă tocmai din dorința de a semnala această
problemă majoră – cyberbullying ul, de a face cunoscut fenomenul acesta complex, deoarece eu
consider că are consecințe mult mai grave decât bullyingul traditional . În ceea ce privește
victima, sim te că este atacat ă oriunde s-ar afla, chiar ș i în propria casă, poate părea o situație
fără scăpare, efectele pot fi de lungă durată și pot afecta persoana în mai multe feluri : psihic,
emotional, fizic. Un rol important în acest caz îl are familia, care poate fie să te ajute să -ți
recapeți încredere a, sau, din contră, dacă la rândul ei te blamează, te poate împinge în această
lume virtuală care, de și pare dur ce spun, poate fi fără scăpare, poate deven i universul tău,
astfel încât să aducă niște tulburări puternice de personalitate, chiar suicid, în cele mai grave
forme. Anonimatul agresorului îți dă o stare de disconfort continuu, de insecuritate, de teamă,
de suspiciune, îți afectează toată viața perso nală și profesională.
Astfel, obiectivul acestei lucrări este de a prezenta ce înseamnă fenomenul de
cyberbullying șice legături există între cyberbullying, anxietate și stimă de sine și care sunt
trăsăturile de personalitate care duc la apariția acestui fenomen.
Copiii de ast ăzi sunt prima generație care utilizează tehnologia pentru a hărțui, iar
părinții de astăzi sunt primii care au avut nevoie să învețe cum să abordeze această problemă
cu copiii lor. Internetul a facilitat ușurința cu care tinerii din zilele noastre devin a gresori sau
victime. De cele mai multe ori, tinerii nu sunt conștienți de amploarea și scopul publicului care
accesează Internetul și, prin urmare, de potențialele pericole legate de publicarea informațiilor
private în mediul online. În plus, atitudinea fa ță de protejarea vieții private este influențată, în
mare parte, de preferințele personale – care le pot fi insuflate de către părinți. Un agresor online
are multe în comun cu omologii săi din viața reală, ambii exploatând dezechilibrele de putere
pentru a -și hărțui victima. Posibilitatea de a fi anonim în mediul virtual încurajează agresorii
și permite comportamente care, în viața reală, nu ar fi puse în practică.
Dezvoltarea Internetului a creat un mediu de comunicare care există în afara limitelor
și structurii "lumii reale", precum și departe de ochii părinților. În timp ce Internetul aduce
beneficii majore tinerilor în ceea ce privește educația, exprimarea de sine și dezvoltarea socială,
utilizarea acestuia implică, de asemenea, un spectru larg de ris curi la care copiii sunt mai
vulnerabili decât adulții. În timp ce copiii și adolescenții se bucură de libertatea pe care o poate
aduce Internetul și anonimatul on -line, acestea poartă și pericole ascunse, cum ar fi prădătorii
sexuali și hărțuirea cibernet ică.
5
Internetul a oferit un nou mediu prin care exploatarea, maltratarea, abuzul sexual și
emoțional al tinerilor se pot propaga. Acesta oferă hărțuitorilor acces instantaneu la un grup
mare de potențiale victime, precum și posibilitatea de a -și crea prop riile "comunități" pentru a
face schimb de idei și de experiențe, precum și de a forma o bază de date cu potențiale victime.
6
CAPITOLUL I – CADRUL TEORETIC
I.1Cyberbullying
I.1.1 Definirea bullying -ului traditional
Bullying -ul este definit ca a fi o formă repetată de agresiune, fizică sau verbală,
direcționată către o persoană sau un grup de persoane, în care există o diferență de
putere .(Craig, Pepler 2007 )
Acestă diferență poate consta în ceva tangibil (o persoană este mai impozantă fizic
decat alta) sau ceva perceput de ceilalți (o persoană este mai populară decât alta, are mai mulți
prieteni). (S.Hinduja, J.W. Patchin, 2008)
În 2001 D.R.Coy define ște mai clar bullying -ul, și anume: bullying -ul poate fi definit
ca fiind “un comportament care intenționează să facă rău sau sa deranjeze, care apare în mod
repetat de -a lungul timpului și are drept caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul că o
persoană sau un grup de persoane mai puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane
mai slabe”. (D.R.Coy,2001)
În principiu, bullying -ul apare ca urmare a oric ăror diferențe dintre două sau mai multe
persoane. Studii începute încă din anii ’70 arat ă că școala este locul principal unde apar cele
mai multe incidente de bullying, copiii și adolescenții petrecându -și mare parte din timp aici,
dar asta nu exclude posibilitatea ca o astfel de confruntare să apară și în alte context sociale.
Pot fi mai mulți agr esori la o singură victimă, sau mai multe victime în fața unui singur agresor.
Motivele apariției acestui tip de comportament sunt variate, unele alimentând plăcerea, altele
provenind dintr -un soi de răzbunare.
Bullying -ul este împărțit în două mari categorii: bullying direct și indirect. Bullying -ul
direct este considerat comportamentul care este imediat dăunător victimei, altfel spus violența
fizică. A doua categorie, bullying -ul indirect este definit ca fiind acel comportament care se
folosește de amenințări și zvonuri false pentru a face rău victimei.
De cele mau multe ori, victim ale acestor tipuri de agresiuni sunt cei care au una sau
mai multe din următoarele caracteristici:
• supraponderali sau subponderali;
• au abilități sociale scăzute;
• au puțin i prieteni sau nu au prieteni;
• sunt săraci sau foarte bogați;
• au religie sau rasă diferită;
7
• sunt scunzi sau prea înalți;
• au slabe abilități sportive;
• sunt inteligenți, talentați;
• au dizabilități fizice;
• sunt persoane noi din grup;
• au părinți divorțați;
• pur și simplu sunt „diferiți” de ceilalți.
O altă clasificare a bullying -ului îl împarte în:
• verbal: amenințări, etichetări, batjocură;
• psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;
• fizic: lovire, împingere.
Cazurile de bullying, care se bazează pe d iferen țe de ordin economic, rasial, cultural, etc.
sunt resimțite de victime într -un mod mai agresiv și datorită faptului că agresorul, de cele mai
multe ori, a deprins o „ură ” profund ă, de multe ori nefondată pentru respectiva categorie de
oameni, aliment ată de părinți, mass -media și societate.
Victimele bullying -ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe,
în general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor; agresorii îi aleg după
aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se
răzbună .(Gabriela Rus „Bullying -ul sau comportamentul de intimidare” )
Nu doar victimele pot suferi urmări pe termen lung ca urmare a bullying -ului, ci și agresorii.
Dacă pe victime le face să se simtă neajutorate, să le fie frică, iar într -o încercare de a scăpa de
acest fel de comportament agresiv, mulți renunță la activită țile sociale, fapt care poate da
naștere altor probleme grave, pe termen lung, precum depresia și tentativele de suicide, la
agresori se manifestă prin deprinderea unui caracter violent care duce la excluderea socială,
vandalism, etc.
I.1.2 Definirea cyber bullying -ului
Dezvoltarea Internetului a creat un mediu de comunicare care există în afara limitelor
și structurii "lumii reale", precum și departe de ochii părinților. În timp ce Internetul aduce
beneficii majore tinerilor în ceea ce privește educația, exprimarea de si ne și dezvoltarea socială,
utilizarea acestuia implică, de asemenea, un spectru larg de riscuri la care copiii sunt mai
vulnerabili decât adulții. În timp ce copiii și adolescenții se bucură de libertatea pe care o poate
8
aduce Internetul și anonimatul on -line, acestea poartă și pericole ascunse, cum ar fi prădătorii
sexuali și hărțuirea cibernetică.
Astfel, odat ă cu răspândirea masivă a conexiunilor la Internet, un nou mediu prin care
exploatarea, maltratarea, abuzul sexual și emoțional al tinerilor se pot propaga a ieșit la iveală.
Acesta oferă hărțuitorilor acces instantaneu la un grup mare de potențiale victime, precum și
posibilitatea de a -și crea propriile "comunități" pentru a face schimb de idei și de experiențe,
precum și de a forma o bază de date c u potențiale victime.
Cyberbullying -ul este deci, o formă a bullying -ului tradițional, facilitat de Internet și
tot ce ține de tehnologia digitală (telefonie mobilă, rețele de socializare, chaturi, email,
platforme de gaming, bloguri, diverse site -uri etc. ).
Multe dintre riscurile pe care le prezintă Internetul pot fi atenuate în cazul în care tinerii
își păstrează, într -un mod proactiv, intimitatea online. În acest sens, este necesar ca aceștia să
fie conștienți de consecințele dezvăluirii informațiilor de identificare online, deoarece, din
păcate, mulți tineri nu recunosc cu ușurință situațiile în care divulgarea informațiilor i -ar putea
pune în pericol. Majoritatea tinerilor au tendința de a vedea interacțiunea online și offline, ca
parte a aceleiași re alități, și au mai multă încredere în persoanele cu care interacționează online
decât în părinții lor. De asemenea, aceștia consideră că informațiile pe care aleg să le
împărtășească vor rămâne în cercul virtual de prieteni, și nu înțeleg că, mai târziu, a ceste
informații private ajung să fie diseminate și să se întoarcă împotriva lor.
Prin urmare, cyberbullying -ul poate fi de cele mai multe ori mai periculos dec ât cel
tradițional și datorită caracterului său de persistență (datorită sharing -ului masiv din tre
utilizatorii rețelelor de socializare, publicării materialelor cu un astfel de conținut pe mai multe
site-uri, posibilitatea descărcării lui de către orice persoană), astfel că victima retrăiește
experiența marcantă de mai multe ori și pe o perioadă ma i mare de timp, dovada fiind “vie” în
motoarele de căutare ale Internetului, la un singur click distanță. (Albescu, 2019)
I.1.3 Tipuri și metode de cyberbullying
Există moduri diferite prin care hărțuitorii ajung la victimele lor, inclusiv prin utilizarea
mesajelor instant pe site -uri web de social networking, prin mesaje text sau apeluri telefonice.
Hărțuirea cibernetică este un fenomen complex, având mai multe forme de manifestare.
Conform site -ului inițiat de Kaspersky privind siguranța copiilor online, au fost identificate
următoarele forme de manifestare a hărțuirii cibernetice:
9
• Gossip – presupune postarea, în mediul online, a unor declarații publice speculative, ce
pot denigra reputația unei persoane sau pot instiga și alte persoane în a adopta un
comp ortament restrictiv față de victima în cauză;
• Exclusion – descrie acțiuni menite a exclude în mod intenționat o persoană dintr -un
grup online;
• Harassment – presupune batjocura constantă și deliberată față de o persoană, ce implică
trimiterea repetată de mesaje ofensatoare;
• Cyber stalking – presupune un comportament de hărțuire intimidant, cu scopul de a
aduce conflictul în viața reală. Acest tip de comportament se manifestă atunci când
agresorul solicită o întâlnire reală cu victima, amenințând -o, de dat a aceasta, fizic;
• Trolling – este o formă de hărțuire cibernetică realizată prin insultarea unei persoane,
în mediul online, atât de tare încât să provoace victima să răspundă. De obicei, aceste
atacuri sunt personale și instigă mânia victimei, făcând -o să se piardă cu fire a și să
răspundă într -un mod negativ;
• Comments – presupune postarea de răspunsuri negative și denigrante la adresa unor
fotografii, clipuri video sau mesaje, postate de o anumită persoană în mediul online;
• Dissing – presupune trimiterea permanentă de mesa je sau e -mail-uri către o persoană,
în pofida refuzului ei de a răspunde sau de a comunica;
• Fake profiles – sunt profilurile create de către agresorii cibernetici sub identitatea altor
persoane, cu scopul de a facilita comunicarea cu diferite persoane. În protecția
anonimatului, agresorii își amenință victimele sau, alteori, își însușesc chiar identitatea
victimei pentru a denigra alte persoane;
• Trickery – actul câștigării încrederii unei victime, astfel încât aceasta să dezvăluie
secrete sau informații s tânjenitoare, pe care agresorul le postează ulterior online.
Agresorul îi insuflă victimei sale un fals sentiment de încredere, ulterior folosind acest
lucru în favoarea sa;
• Fraping – presupune modificarea neautorizată a informațiilor de pe pagina person ală a
unei persoane. Această modificare are loc într -un context offline, atunci când victima
își lasă telefonul sau computerul deblocat sau în condițiile în care victima nu își
restricționează accesul la dispozitive. Sabotarea include și comunicarea în num ele
victimei cu persoane cunoscute sau necunoscute, pentru a -i denigra reputația;
10
• Happy slapping – pentru a crește gradul de umilință la care este supusă victima,
agresorii filmează atacul și îl uploadează pe internet pentru ca mii de alte persoane să
îl poată vedea și comenta;
• Sexting – trimiterea fotografiilor nud sau seminud pe telefoanele mobile sau alte
mijloace electronice de comunicare.
De asemenea, cyberbullying -ul poate include și alte tipuri de discriminare: hărțuirea
orientată spre rasism și re ligie, agresiunea legată de orientarea sexuală (agresiune
homofobă sau bifobă), agresiunea legată de identitatea de gen (agresiune transfobă) și
intimidarea oamenilor cu nevoi speciale sau dizabilități. (Mason, 2008)
I.1.4 Profilul cyberbullies
Cyberbullies nu sunt personae cu abilități fizice sau intelectuale mari, ei au nevoie doar
de acces la un telefon mobil sau la un computer, o conexiune la Internet și de dorința de a
teroriza alte persoane. Oricine poate fi un cyberbully, iar astfel de ind ivizi privesc, de obicei,
cu îngrijorare potențiala confruntare față în față cu victimele lor. De fapt, anonimatul (prin
crearea unui cont fals) hărțuirii cibernetice este unul dintre principalele motive pentru care o
persoană care, în mod normal, nu ar fi devenit un hărțuitor tradițional să devină un Cyberbully.
Agresorii au deasemenea și diverse probleme de comportament cum ar fi: hiperactivitate, fumat
frecvent, alcolism sau comportament prosocial scăzut. Deși nu au fost găsite diferențe de gen
în relați e cu victimizarea, unele date susțin că posibilitatea de a fi cyberbully este mai mare la
băieți decât la fete. (Li, 2006)
Cyberbullies tind să aibă relații deficitare cu familiile lor și își petrec cea mai mare parte
din timp în mediului online. Un cyberb ully poate să fie o persoană cunoscută de victimă, sau
nu, hărțuitorii din mediul online rămânând adesea anonimi, ceea ce face dificil, sau chiar
imposibil, ca victimele să le cunoască adevărata identitate.
Un indicator care prezice riscul de a deveni cyb erbully sunt părinții mai puțin implicați
în
folosirea Internetului de către copii. Informarea părinților despre evoluția tehnologiei și
încurajarea lor să se implice în supravegherea folosirii internetului de către copii par niște pași
logici în prevenire a cyberbullyingului. (Vandebosch , Van Cleemput, 200 9)
Programul ”STOP Cyberbullying” descrie patru tipuri principale de Cyberbullies:
• ”Vengeful Angel”(Îngerul Răzbunător”) – nu se vede pe sine însuși ca fiind un hărțuitor,
ci mai degrabă un răzbunător, de oarece, de cele mai multe ori, se implică în procesul
11
de hărțuire în încercarea de a proteja un prieten care este agresat tradițional sau în
mediul online;
•”Power -Hungry”(Avidul de Putere”) – vrea să -și exercite autoritatea și controlul
asupra celorlalți prin intermediul sentimentului de frică și este, deseori, victima unei agresiuni
tradiționale;
•”Mean Girls'”(“Fetele Rele”) – agresiunea cibernetică ce apare adesea într -un grup de
indivizi, autorii sunt,de obicei,plictisiți și caută divertisment;
•”Inadvertent”(Necugetatul”) – acest tip de cyberbully nu intenționează să provoace
rău,el răspunde fără să se gândească la consecințele acțiunilor lui (Revista Română de
Informatică și Automatică, 2019) .
I.1.5 Medii de propagare ale cyberbullying -ului
Există numeroase tipuri de comunicare tehnologică care pot fi folosite de agresori. Cele
mai frecvente metode sunt: mesageria instant, email -ul, SMS -urile, rețelele de socializare,
platformele de gaming. blogurile și site -urile.
• Mesage ria instant – este una dintre cele mai utilizate metode de a agresa. Mesageria
instant se referă la comunicarea în timp real pe internet dintre indivizi, prin intermediul
unei liste de contacte. Agresorii pot trimite mesaje de amenințare, sau ofensatoare, pot
trimite fotografii sau materiale video, sub propriile nume sau sub anonimat. Mai mult,
există agresori care fac acest lucru într -un mod automatizat, folosind mecanismele de
inteligență artificială.
• Email -ul – poșta electronică sau email -ul este una din tre cele mai răspândite forme de
comunicare în era digitală. Acestea reprezintă o formă principală de agresare din două
motive: un singur email poate fi transmis câtorva sute sau mii de persoane cu un singur
click, al doilea motiv este că, deși în mare par te email -urile pot fi urmărite, agresorul
își poate crea un cont anonim sau poate trimite conținutul de pe contul altcuiva fără
știrea posesorului. Mai mult, dacă agresorul are acces la adresele de email a unei
categorii anume de oameni care s -au autentifi cat pe un site cu un profil fix, atunci
acestuia îi este mult mai la îndemână să construiască mesajele jignitoare.
• SMS -urile – sau mesajele text trimise prin intermediul telefoanelor mobile sunt un alt
mod de a agresa pe cineva. Vast folosite de către tine ri, pentru că reprezintă o metoda
ieftină de comunicare în timp real, majoritatea acestora au o platformă care permite
12
înregistrarea de materiale video, și totodată de a le putea trimite, de a face și trimite
fotografii. În ultimul timp însă acestea au fos t înlocuite aproape în totalitate de serviciile
de mesagerie instant.
• Rețelele de socializare – reprezintă un mediu care facilitează cyberbullying -ul. Printre
cele mai populare se numără FaceBook, MySpace, Twitter, Tumblr, LiveJournal, Bebo,
Friendster, Ne xopia, Xuga,Xanga și Imbee. Conform FBI, rețelele sociale sunt siteuri
care încurajează oamenii să posteze detalii despre ei, să le completeze cu fotografii,
interese personale, sau chiar jurnale.
• Platformele de gaming – reprezintă locul unde la fiecare s ecunda un individ aduce
injurii partenerilor de joacă. Platformele precum Steam, GOG Galaxy și Xbox sunt din
ce în ce mai utilizate de adolescenți și nu numai. Ca și măsură de prevenire, după
terminarea jocului utilizatorii au posibilitatea de a raporta as tfel de acțiuni toxice.
• Blogurile – sunt un alt exemplu de mijloc extrem de popular printre adolescenți, și nu
numai. Dacă victima are un blog, un agresor poate citi în mod anonim ceea ce postează
victima și poate lăsa comentarii rau -voitoare, poate scoate din context anumite lucruri
și a le poate reproduce pe propriul blog cauzând pierderea încrederii cititorului în
persoana care deține blogul sau obșinerea popularității în rândul propriilor cititori.
• Site-urile web – reprezintă de asemenea un alt mijloc f acil pentru agresori. Pe lângă
rolul util pe care îl au, unele persoane își crează un site având ca scop doar postarea de
informații, fotografii sau materiale video ofensatoare la adresa altor persoane. (Velicu)
I.1.6 Factori de risc
De cele mai multe ori adolescenții se confruntă cu o serie de probleme specifice vârstei
care îi fac să fie vulnerabili în fața agresiunilor de orice tip, inclusiv cele cibernetice. Cei mai
importanți dintre acești factori de risc, conform psihologului american dr.Paul Don ahue sunt:
• Comportamentul impulsiv – adolescenții care manifestă un astfel de comportament tind
să nu se gândească înainte de a face ceva la consecințele acțiunilor lor. Internetul le
permite să pună în practică unele comportamente printr -un singur click, și tot ei sunt
cei care sunt predispuși să publice sau să facă un lucru, pe care ulterior îl postează, pe
care mai apoi să îl regrete.
• Asumarea riscurilor – deși adolescența este vârsta experimentelor, pentru unii dintre
aceștia nu există limite. Multe d in oportunitățile de experimentare regăsite în online pot
13
fi inofensive, dar adolescenții care au o predispoziție în a -și testa limitele proprii și ale
altora, sunt cel mai probabil cei care vor încerca să le încalce.
• Nesiguranța socială – majoritatea ado lescenților sunt procupați de statutul lor social și
de cum se raporteaza ei în relațiile cu ceilalți, în special cu cei de vârsta lor. Cei care
sunt mai puțin siguri de ei au un risc ridicat de a se exprima agresiv în mediul online.
• Izolarea – adolescenț ii care nu au niște relații de prietenie solide în viața reală, tind să
se reinventeze în mediul virtual și să lege astfel noi relații de prietenie. Aceștia își pot
asuma o identitate creată de ei și deseori își lasă garda jos fiind astfel mult mai
vulnera bili agresiunilor online. Alt scenariu caracteristic izolării este că acești
adolescenți se pot refugia în virtualitate pentru a se răzbuna pe cei care i -au ignorat de –
a lungul vremii și astfel trăiesc doar în acea lume paralelă creată.
• Depresia – deseori ignorată ca fiind o fază normală adolescenței, mulți dintre aceștia
sunt copleșiți de sentimente de inutilitate și se simt lipsiți de speranță. Astfel de
adolescenți își pot folosi profilele online pentru a se confesa, în speranța de a găsi
înțeleg ere și suport. În schimb, ei pot fi ridiculizați, hărțuiți ceea ce nu face decât să le
adâncească starea de depresie. Ignorată și lăsată netratată, aceasta poate fi fatală.
• Reacții la evenimente importante care le schimbă viața – adolescenții care trec pri n
momente dificile în viața, trăiesc de multe ori sentimente puternice greu de exprimat
verbal. Separarea părinților, un deces în familie, mutarea într -un loc nou, o despărțire
dureroasă, eșecul școlar, toate acestea îi pot face să se simtă copleșiți și de zechilibrați.
Este o perioadă când sunt vulnerabili influențelor negative venite din afară și se vor
implica mai ușor în activități riscante, pe care de obicei nu le -ar lua în calcul.
I.1.7 Cauze și efecte
Majoritatea literaturii de specialitate este de natură descriptivă, nu se axează pe
explicarea apariției fenomenului. Cu toate acestea, studii mai recente, cum este cel realizat de
Organizația Salvați Copiii, ne relevă câteva dintre motivațiile agresorilor:
• 22% din răzbunare;
• 18,7% au spus că victi ma o merita;
• 10,6% au spus că au facut -o pentru distracție;
• 3,9% au urât victima;
• 3,5% au fost presați de colegi.
14
Robin Kowalski identifică câteva motivații, precum anonimitatea, plictiseala, gelozia,
plăcerea de a cauza durere altei persoane, sentimen tul de putere, nevoia de atenție. Într -un
studiu realizat în perioada 2011 -2012 de către Sabina Low la Universitatea din Arizona, pe un
eșantion de 1023 de adolescenți, relevă că principala cauză a apariției comportamentului
agresiv apare din cauza lipsei supravegherii părintești sau supravegerea necorespunzătoare.
Conform unui studiu realizat la nivel european de către Bitdefender în 2012, cercetătorii susțin
că există o strânsă legătură între comportamentul agresiv (atât cel fizic cât și cel verbal) al
părinților și cel al copiilor (Sabina Low, 2012 ) .
În ceea ce privește efectele fenomenului nu putem lua în calcul decât unele pe termen lung
asupra adolescenților, fie ei victime sau agresori. O serie de cercetări au scos la iveală faptul
că agresorii sau victimele cyberbullying -ului sunt predispuși la a avea dificultăți în a dezvolta
relații interpersonale pe viitor (T. Beran, 2008 ).
Există studii care afirmă că tinerii care joacă rolul de victime agresive (copii care au fost
agresați dar car e la rândul lor au agresat alți colegi de școală) au trăsături psihosociale și
background mai apropiate de agresorii "puri" decât de victim (J.D. Unnever,2005 ).
În ceea ce privește agresivitatea online, cercetările arată că linia dintre agresori și victim e
este din ce în ce mai neclară, adesea victimele ripostând la rândul lor prin comportament
agresiv online. Victimele agresiunilor online raportează stări de depresie, stimă de sine scăzută,
sentimente de neajutorare, anxietate socială, evitarea activități lor de grup, concentrare redusă,
înstrăinare, absenteism și abandon școlar, performanțe școlare scăzute, se simt singuri, triști,
frustrați și în unele cazuri au tendințe de suicid. (J. Palfrey, 2010 )
În tot acest proces, nu doar victima are de suferit. Agr esorii vor fi predispuși să fie implicați
în bătăi, în vandalizări, să renunțe la școală sau să ajungă în închisoare.
Consecințele manifestării cyberbullying -ului se pot împărții în 3 mari categorii:
• efecte la nivel social:
➢ diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online, cât și în
viața reală, motiv pentru care unele victime pot alege să se izoleze de societate;
➢ comportament necorespunzător în societate, victimele putând acționa agresiv
sau prezenta co mplexe a căror manifestare inhibă socializarea;
➢ absenteismul – copiii sau adolescenții agresați în mediul virtual refuză să
meargă la școală pentru a evita întâlnirea cu unuii colegi, care au vizualizat sau
citit mesajele denigrante distribuite pe interne t de agresor.
• efecte la nivel emo țional:
15
➢ comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din jur la postările
agresorului cu privire la victim;
➢ frică și anxietate, determinată de impresia victimei că este urmărită permanent
de agresor sau c ă urmează un nou atac la adresa sa;
➢ îmbufnare – adolescentul este mereu nemulțumit și supărat, refuzând să
participe la activități de grup sau cu caracter social;
• efecte la nivel fizic:
➢ rănirea fizică pricinuită de agresorul cu care victima s -a întâlnit ulterior față în
față;
➢ sinuciderea – în anumite cazuri extreme, victima, izolată și refuzând să ceară
ajutor din exterior, recurge la a -și lua viața, fie din convingerea că este singura
modalitate de a opri agresorul, fie pentru că nu mai poate să îndure tratamentul
abuziv al agresorului sau reacțiile celor din jur.
Deseori adolescenții se confruntă cu o serie de probleme specifice vârstei care îi fac să
fie vulnerabili în fața agresiunilor de orice tip, inclusiv cele cibernetice, fie să devină a gresori,
fie să fie agresori. Cei mai importanți dintre acești factori de risc, conform psihologului
american dr.Paul Donahue sunt:
Comportamentul impulsiv – adolescenții care au un comportament impulsiv tind să nu se
gândească înainte de a face ceva la consecințele acțiunilor lor. Internetul le permite să pună în
practică unele comportamente dintr -un singur click, și tot ei sunt cei care sunt predispuși să
spună sau să facă un lucru pe care mai apoi să îl regrete.
Asumarea riscurilor – deși adolescența este vârsta experimentelor, pentru unii dintre aceștia
nu există limite. Multe din oportunitățile de experimentare regăsite în online pot fi inofensive,
dar adolescenții care au o predispoziție în a -și testa limitele proprii și ale altora, sunt cel mai
probabil cei care vor încerca să le încalce.
Nesiguranța socială – majoritatea adolescenților sunt procupați de statusul lor social și de cum
se raporteaza ei în relațiile cu ceilalți. Cei care sunt mai puțin siguri de ei au un risc crescut de
a se exprima agresiv în mediul online.
Izolarea – adolescenții care nu au niște relații de prietenie solide în viața reală, tind să se
reinventeze în mediul virtual și să lege astfel noi relații de prietenie. Aceștia își pot asuma o
identitate creată de ei și deseori își lasă garda jos fiind astfel mult mai vulnerabili agresiunilor
online. Alt scenariu caracteristic izolării este că acești adolescenți se pot refugia în vir tualitate
pentru a se răzbuna pe cei care i -au ignorat de -a lungul vremii.
16
Depresia – deseori ignorată ca fiind o fază normală adolescenței, mulți dintre aceștia sunt
copleșiți de sentimente de inutilitate și se simt lipsiți de speranță. Astfel de adolesc enți își pot
folosi profilele online pentru a se confesa, în speranța de a găsi înțelegere și suport. În schimb,
ei pot fi ridiculizați, hărțuiți ceea ce nu face decât să le adâncească starea de depresie. Ignorată
și lăsată netratată, aceasta poate fi fata lă.
Reacții la evenimente importante care le schimbă viața – adolescenții care trec prin
momente dificile în viața, trăiesc de multe ori sentimente puternice greu de exprimat verbal.
Divorțul părinților, un deces în familie, mutarea într -un loc nou, o desp ărțire dureroasă, eșecul
școlar, toate acestea îi pot face să se simtă copleșiți și dezechilibrați. Este o perioadă când sunt
vulnerabili influenâelor negative venite din afară și se vor implica mai ușor în activități
riscante, pe care de obicei nu le -ar lua în calcul. (Bologa, 2010)
17
I.2 Stima de sine
I.2.1 Definirea conceptului
Imaginea de sine influențează tonusul trăirilor afective și ne îndrumă spre dobândirea
stimei de sine. Aceasta este o particularitate a sentimentelor despre sine, pe care James le
prezintă astfel : “So our self -feeling in this world depends entirely on what we back ourselves
to be and do” (James, 1983).
Termenul stimă de sine provine de la verbul “ a estima”, care, din punct de vedere
etimologic, derivă din la tinescul “o estimare” (a evalua),(Andrè și Lelord, 2011).
James definește stima de sine ca fiind raportul dintre succes și aspirații. Succesul este
reprezentat de competențele și abilitățile actuale ale unei persoane, iar aspirațiile de potentialul
și obie ctivele pe care aceasta dorește să le atingă (James,1983, p.296).
De asemenea, James este cel care a introdus conceptul de stimă de sine în psihologie,
provocând schimbări majore în perioada behavioristă. Ulterior, alți cercetători au abordat acest
subiec t: A. Adler (1927) considera că aceasta este o modalitate de a depăși un sentiment
profund de inferioritate ce marchează comportamentul uman; K. Horney (1937) afirma că
stima de sine pozitivă este soluția multor probleme psihologice și comportamentale; A. Maslow
(1964) introduce conceptul de actualizare a sinelui prin trăirea unei vieți întregi și autentice; S.
Coopersmith (1959) abordează stima de sine din perspectiva învățării, M. Rosenberg (1965)
creează un instrument de măsurare a stimei de sine format din 10 itemi iar N. Branden (1969)
este primul care introduce acest concept în cultura cotidiană (Mruk, 2013).
Mruk prezintă cele trei abordări ale definirii stimei de sine din perspectivă sociologică:
stima de sine este asociată cu succesul unei persoane în domeniile importante din viața acesteia;
aceasta poate să fie înțeleasă ca sentimentul unei persoane de a fi valoroasă iar a treia abordare
sociologică le combină pe cele două, reprezentând abilitatea unei persoane de a face față
provocărilor întâlnite într-un mod sănătos și pozitiv (Mruk, 2013, p.13).
În limbajul comun, stima de sine este definită astfel : “modul în care ne vedem și dacă
ne place ceea ce vedem” (Andrè și Lelord, 2011).
Heatherton, Wyland și Lopez (2003) remarcă importanța deosebirii dintre stima de sine
(self-esteem) și concepția despre sine (self -concept): concepția de sine este rezultatul propriilor
convingeri cognitive despre sine (exemplu: nume, rasă, greutate, înălțime, preferințe antipatii
etc.) iar stima de sine este răspunsul emoțional al impresiilor despre sine în urma experiențelor
cotidiene.
18
Apariția stimei de sine în viața psihică corelează cu formare conștiinței de sine, și anume
în jurul vârstei de 8 ani, când copiii pot să își recunoască propriile caracteristici, precu m
trăsăturile fizice, și propriile emoții (Andrè și Lelord, 2011).
Însă, reușitele copilului până în această perioadă au însemnătate pentru formarea
ulterioară a stimei de sine, Purcaru susținând că stima de sine este legată de nevoia de integrare
socială a copilului (apartenența la un grup social), care apare la vârsta de 3-4 ani. De asemenea,
Purcaru susține că formarea stimei de sine este favorizată de competiția/ comparația social
(Purcaru, 2010).
Stima de sine poate să fie definită ca diferența dintre sinele ideal( “ideal self”) și sinele
real (“perceived self”). A stfel, cu cât diferența dintre cele două este mai mare, cu atât stima de
sine este mai scăzută (Mruk, 2013).
Stima de sine se formează în funcție de performanța individului în diverse domenii ale
vieții sale, astfel cercetătorii o împart în stimă de sine g lobală și stimă de sine specifică. Stima
de sine globală determină starea de bine psihologică, iar stima de sine specifică este observată
în comportament (Rosenberg, M., Schooler, Schoenbach și Rosenberg, F.,1995).
Stima de sine a copilului se formează în toate domeniile vieții sale cotidiene: social
(sentimentele persoanei despre sine ca prieten al celorlalți), academic (modul în care se percepe
persoana ca elev, gradul în care îsi atinge propriile standarde legate de performanța școlară),
familial (senti mentele lui vizavi de contribuția/importanța sa ca membru al familiei), aspectul
fizic (modul în care arată și acționează) și stima de sine globală (viziune de ansamblu asupra
propriului sine) (Pope, McHale și Craighead, 1988).
Rosenberg (1986) identifică două categorii ale stimei de sine: barometrică și de referință
(de bază). Stima de sine barometrică se referă la evaluarea sinelui la un moment dat, care
fluctuează în funcție de experiențele imediate, iar stima de sine de referință cuprinde
momentele evol utive ale individului dintr -un anumit domeniu al sinelui (de exemplu: o notă la
o anumită materie poate să modifice stima de sine barometrică, dar cea de referință rămâne
neschimbată sau se modifică treptat și lent)( Rosenberg, 1986 apud Dusek și McIntyre, 2009).
Odata conturată stima de sine, cercetătorii susțin că ea are tendința de a rămâne stabilă,
dar poate să fie influențată de diverse evenimente majore din viața unei persoane. Iulia
Iurchevici susține în lucrarea sa “Stima de sine – dimensiunea fund amentală a personalității”
(2011), că stima de sine este un fenomen care se auto -întreține: persoanele cu stima de sine
înaltă nu se vor descuraja și vor persevera până la obținerea succesului, fapt ce le va menține o
stimă de sine ridicată, în timp ce, pe rsoanele cu stimă de sine scăzută se descurajează repede
iar realizările lor nu îi motivează destul de mult pentru creșterea stimei de sine. De altfel,
19
Heatherton, Wyland și Lopez (2003) consideră că stima de sine este stabilă, formându -se, de –
a lungul tim pului, în funcție de experiențele personale, dar pot exista fluctuații ale acesteia
asociate cu evaluările primite din partea celorlalți.
Din punct de vedere al nivelului, stima de sine are două dimensiuni: stimă de sine ridicată
și stimă de sine scăzută.
Persoanele cu stimă de sine scăzută nu au încredere în ele și încearcă să mascheze acest
lucru, pentru a le demonstra celorlalți și, implicit, lor că sunt valoroși. Aceștia prezintă o
tendință spre introversie și refuzul de a lua contact cu ceilalți. (Po pe, McHale și Craighead,
1988) Stima de sine scăzută poate să fie asociată cu 24 de tulburări mentale, precum deficiențe
de atenție, anxietate socială etc . (American Psychiatric Association, DSM IV, 2000).
Persoanele cu stimă de sine crescută au o imagine sănătoasă asupra sinelui(“healty view
of self”), seauto -evaluează în mod pozitiv, au încredere în propriile calități și lucrează la
îmbunătățirea punctelor slabe. Stima de sine pozitivă este o componentă a sănătății mintale și
corelează pozitiv cu performa nța, remarcându -se fenomenul de “self -fulfilling prophecy”
(modul în care se autopercepe persoana are un efect major asupra performanțe ei) (Pope,
McHale și Craighead, 1988).
I.2.2 Predictori ai stimei de sine
De-a lungul timpului, cercetătorii au încerc at să determine predictorii stimei de sine,
precum și efectele acesteia în viața persoanei.
F. Lelord și C. Andre (2011) prezintă existența a patru surse importante pentru formarea
stimei de sine: părinții, profesorii, colegii și prietenii apropiați. Cele patru surse reprezintă patru
roluri sociale , pe care copilul le joacă pentru obținerea unei stime de sine ridicate, având
posibilitatea de compensare a stimei de sine între aceste roluri.
În cazul copiilor mici, influența părinților este cea mai important ă. Apoi, pe parcursul
adolescenței, accentul se pune pe persoanele din exteriorul mediului familial, în special asupra
grupului de prieteni (Lelord și Andre, 2011).
De asemenea, cei doi autori afirmă că ordinea la naștere este un predictor pentru stima de
sine: primul născut și copilul unic la părinți vor avea o stimă de sine bazată pe performanță
mai crescută decât ceilalți, prin urmare vor avea rezultate școlare mai bune (Lelord și Andre,
2003).
20
Conform lui C. Andre, stima de sine prezintă următoarele b eneficii:efectul de protecție și
autorevelație (facilitează depășirea dificultăților de -a lungul timpului); efectul favorabil asupra
sănătății somatice și psihice (Andre, 2009).
De asemenea, C. Andre (2009) susține că simptomele suferinței stimei de sine s unt
normale atâta timp cât sunt ocazionale, altfel, ele se pot manifesta prin : obsesie de sine
(preocupare exagerată față de propriul eu), tensiune interioară, sentimente de singurătate și de
impostură, comportamente inadecvate față de propriile interese, dificultatea de a cere ajutorul
etc.
Simons și colegii lui (1994) au identificat patru factori care pot determina creșterea stimei
de sine: identificarea cauzelor unei stime de sine scăzute și a domeniilor importante în viața
persoanei, suportul primit di n partea persoanelor importante, motivația/ dorința de realizare și
asimilarea tehnicilor de coping necesare pentru a face față dificultăților (Simons apud Iluț,
2001).
J. Crocker și L. Park (2004) afirmă că în școlile din Statele Unite s -au introdus progr ame
pentru creșterea stimei de sine a elevilor,ce au ca scop reducerea abandonului școlar, a sarcinii
nedorite, a abuzul de alcool și droguri, și vor conduce la obținerea unor performanțe școlare
mai mari.
I.2.3 Teorii semnificative
De-a lungul timpului, s -au conturat numeroase teorii, care au încercat să aprofundeze
formarea acestei componente din viața psihică a persoanei, cu manifestări evidente în
comportament.
În 1890, James susține că oamenii își formează stima de sine în funcț ie de performanța lor
în anumite domenii relevante pentru ei.Succesul sau eșecul în aceste domenii determină
valoarea întregii persoane. Oamenii sunt motivați de îndeplinire obiectivelor pe care ei și le
stabilesc și în care își investesc energia (Crocker și Park, 2004).
În1902, C. H. Cooley elaboreazăteoria “Eului -oglindă” (Looking – Glass Self Theory).
Teoria se centrează pe ideea că stima de sine se conturează atât în urma propriei păreri despre
sine, cât și a anticipării evaluărilor celorlalți despre noi. Indiferent de nivelul stimei de sine,
feedback -ul negativ din partea celorlalți ne afectează pe termen scurt (în cazul unei stime de
sine ridicate) sau lung (când stima de sine este redusă). Aprobarea socială are o influență
pozitivă asupra oamenilor, dar durata efectului ei este relativă. G. Mead (1934) lărgește
orizontul social de la persoanele semnificative la contextul sociocultural ( Lupu, 2008).
21
Conform teoriei trebuințelor a lui Maslow, activitatea omului este determinată de două
tipuri de forțe : cele care orientează individul spre menținerea siguranței și cele care împing
individul spre atingerea maximului de potențial și autoactualizare acestuia. Astfel, persoanele
cu o stimă de sine scăzută nu își vor asuma riscuri pentru atingerea potențialul maxim de
realizare, în timp ce, persoanele cu o stimă de sine crescută vor urmări oportunitățile care îi
ajută să se dezvolte și să obțină statutul dorit ( Lupu, 2008).
De asemenea, o altă teorie importantă în ceea ce privește stima de sine este teoria
sociometrică (Sociometer Theory). Această teorie pornește de la ideea că oamenii au o nevoie
fundamentală de a aparține unui grup.Stima de sine este utilizată ca un instrument pentru
măsurarea popularității, a integrării sociale. Aceastaeste mai sen sibilă la respingerea socială,
decât la acceptarea socială, astfel, creșterea acceptării sociale duce la o creștere minoră a stimei
de sine, iar scăderea acceptării sociale determină o scădere majoră a stimei de sine(Lelord și
Andre, 2003). Conform “sociom etrului”, în cazul persoanelor cu stimă de sine ridicată, este
indicată o probabilitate mică de respingere socială, drept pentru care acestea nu sunt îngrijorate
de părerile celor din jur. În ceea ce privește persoanele cu stimă de sine redusă, respingerea
socială este inevitabilă, drept pentru care acestea sunt foarte atente la impresia socială pe care
o creează (Heatherton, Wyland și Lopez, 2003). De asemenea, stima de sine redusă este
asociată cu anxietate socială, dificultăți interpersonale și înstrăina re socială (Crocker și Park,
2004).
Bandura face trecerea de la stima de sine la o conștiință a eficacității proprii, pe care o
definește ca fiind “reversul estimării potențialului propriu în funcție de performanță”
(Pîrvulescu, 2009, p.17).Cunoașterea aut oeficacității ridicate are o influență pozitivă asupra
motivației și investirii efortului pe termen lung. Conștiința eficacității proprii poate oscila în
sens ascendant (din succes în succes) sau în sens regresiv (din eșec în eșec). Această oscilație
este circulară, cauza și efectul schimbându -și permanent locul (Pîrvulescu, 2009).
22
I.3 Anxietatea
I.3.1 Definirea conceptului
Conform studiilor recente, anxietatea este un element cu o mare influență asupra
performanței școlare a adolescenților, și nu numai. Anxietatea poate să influențeze într -un mod
pozitiv reușita școlară, dar, de asemenea, poate să fie și un efect al insuccesului școlar.
Anxietatea este o ,, stare de neliniște în care predomină percepția unei situații care, deși în
general nedeterminată, s -ar putea dovedi dezagreabilă, ba chiar periculoasă ” (Postel, 1998, p.
65-66).
Țifrea susține că „anxietatea este o stare afectivă patologică caracterizată prin neliniște
psihomotorie, teamă nedeslușită, fără obiect sau legată de propunerea posibilității unui pericol
iminent sau insucces – este însoțită de reacții vegetative multiple.”( Țifrea, 2013, p.7). Această
tulburare emoțională poate să devină patologică, subiectul ne mai putând să o controleze.
„Anxietatea este în genera l acceptată, ca fiind o emoție neplăcută…Cercetătorii în
psihologie au sugerat că anxietatea poate să aiba cel puțin două componente diferite: o
componentă psihică numită anxietate cognitivă și o componentă fiziologică numită anxietate
somatică sau excit are psihologică.” ( Woodman și Hardy apud Rauh și Seccia, 2006, p.4).
Anxietatea se diferențiază de sentimentul de frică: frica este răspunsul emoțional la o
amenințare reală sau percepută, iar anxietatea reprezintă anticiparea viitoarei amenințări.
Persist ența și intensificarea stării de anxietate sau frică poate determina apariția tulburărilor de
anxietate (de separare, mutismul selectiv, fobiile, anxietatea socială, tulburările de panică etc).
Cele mai multe dintre tulburările de anxietate apar în copilăr ie și au tenđința să persiste dacă
nu sunt tratate. De asemenea, femeile sunt mai predispuse acestor tulburări decât bărbații
(American Psychiatric Association, DSM V, 2003).
Beck (1985) evidențiază faptul că „nucleul tulburării anxioase nu se află la nive l afectiv,
ci la nivelul schemelor cognitive caracterizate prin hipervigilență, subiectul apreciind realitatea
ca fiind periculoasă, iar pe sine însuși ca vulnerabil” (Beck, 1985 apud Holdevici, 2002).
De asemenea, Holdevici afirmă că schemele cognitive al e persoanei anxioase sunt
prezentate prin supraestimarea pericolelor și, implicit, subestimarea capacității persoanei de a
face față situației (Holdevici,2002).
Țifrea susține că anxietatea determină schimbări la 4 nivele: subiectiv (persoana își descrie
propriile sentimente de teamă, neliniște), cognitiv (abordarea preferențială a stimulilor
axiogeni, ignorarea stimulilor neutri, epuizare mentală etc), comportamental (evitarea
23
situațiilor axiogene, oboseală generalizată, insomnii, exprimare verbală agitată etc) și biologic
(dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, tremurat, gol in stomac etc) (Țifrea, 2013).
I.3.2 Teorii semnificative
Prima teorie care urmează să fie detaliată este teoria psihanalistă a lui Sigmund Freud .
În concepția acestuia, anxietatea reprezintă un declanșator al operațiunilor de defensă, ca
rezultat al evenimentelor psihice, simptom al unor complexe psihologice, o consecință a
reprimării sexuale (libido). Acest sentiment de amenințare servește ca sem nal la supraviețuirea
eului și împreună cu acesta a întregului organism este pusă în pericol.
Freud menționează două tipuri distincte de anxietate: cea realistă și cea nevrotică.
Anxietatea realistă sau obiectivă reprezintă răspunsul la un pericol cunosc ut sau, așa cum mai
este ”cunoscută”, frica,sursa ce generează pericolul aflându -se în lumea externă eului.
Anxietatea nevrotică apare ca urmare a tensiunii sexuale reprimate, sursa generatoare aflându –
se în impusliunile interne ale eului. În urma acestei diferențieri, S. Freud a redefinit anxietatea
utilizând trei caracteristici: ocolirea situațiilor specifice neplăcute, implicarea fenomenului de
descărcare a impulsiunilor reprimate și perceperea situațiilor specifice neplăcute.
În concluzie, Freud susți ne că anxietatea ia naștere pe baza conflictului inconștient
rezultat în urma impulsiunilor între Sine și Eu. Impulsiunile sexuale si cele de agresiune se cer
a fi satisfăcute, însă Eul nu poate permite acest lucru din cauza unei temeri inconștiente că ar
urma o pedeapsă. (apud Boeree, 1997)
Cea de a doua teorie, teoria învățării , susține că anxietatea este rezultatul perpetuării
prin condiționare a reacției de teamă, fiind nemijlocit determinată de raportul subunitar dintre
reușite și eșecuri (Golu, 2000) . Teoreticienii comportamentali au afirmat că anxietatea se poate
dezvolta prin condiționare clasică atunci când persoana învață să se teană de un obiect neutru
pentru simplul fapt că este asociat cu o experiență dureroasă sau care cauzează frică. Un alt
model de învățare este reprezentat de modelarea comportamental – atitudinală. În acest fel,
reacțiile anxioase pot fi învățate ca urmare a imitării reacției celorlalți. Anxietatea poate fi
învățată de asemenea și prin modelul condiționării operante, unde re întărirea sau pedeapsa sunt
strâns legate de reacțiile subiectului în diferite situații. Acest model permite înțelegerea și
tratamentul dezordinilor compulsiv – obsesive. Toate aceste modele sunt orientate asupra
comportamentului de evitare, iar rezultatel e iomplică reîntărirea pozitivă prin aproximări
progresive.
A treia teorie, teoria întreruperii , a fost enunțată prima dată în 1964 de către psihologul
David Watson. Această teorie susține că anxietatea apare când nu se află la dispoziție nici o
reacție prin care să se încheie un demers comportamental, suscitarea inițiata de întreruperea
24
repetată a unei activități și nu este disponibil nici un comportament alternativ, fapt ce produce
neputință, dezorganizare, adică anxietate (Spielberger, 1966). Cu alte c uvinte, atunci când un
individ își face planuri pentru a asigura succesiunea comportamentului său, dar această
succesiune este întreruptă, apare starea de suscitare, ce ulterior se poate transforma în anxietate
dacă nu există un alt comportament disponibil .
În cadrul acestei teorii, sunt diferențiați trei termeni: conflict, frustare, anxietate. Deși
conflictul și frustarea pot fi asemănați cu anxietatea din punctul de vedere al întreruperii,
psihologul Watson explică această diferențiere prin faptul că an xietatea este un sentiment
specific ce apare atunci când nu existp un comportament alternativ în conduita individului.
Conform acestei teorii, anxietatea primară se poate transforma în anxietate secundară,
atunci când se adoptă un comportament ce este vă zut negativ în ochii societății.
Stresul și anxietatea ce rezultă din situația ce a creat întreruperea pot avea mai multe
cauze: potențialul caracter stresor al situației, sensibilitatea persoanei la întrerupere și stilul de
apărare al persoanei.
I.3.3 Predictori ai anxietății
Cauzele anxietății sunt diverse, întreaga sa manifestare reprezentând o interacțiune
complexă între trei mari factori: factorii biologici/genetici, factorii comportamentali și factorii
cognitivi.
Cercetătorii Kendlers, Nea le, Kessler, Heath și Eaves au efectuat un studiu pe perechi
de surori gemene ce a condus la teoria transmiterii genetice a anxietății. Aceștia au efectuat
separat interviuri psihologice cu fiecare participant în parte și au ajuns la concluzia că
anxietate a este transmisă mai degrabă genetic, decât favorizată de elemente de ambianță din
cadrul mediului familial. Cu toate acestea, gradul de moștenire nu este unul ridicat, fiind de
30%, alți cercetători respingând această teorie a transmiterii genetice a anxi etății ( Kendlers,
Neale, Kessler, Heath, Eaves, 1993).
În ceea ce privesc factorii comportamentali, o contribuție importantă a avut -o
psihologul Joseph Wolpe, care după un studiu efectuat pe pisici a descoperit că acestea își pot
infrânge temerile prin expunere treptată la factorii ce cauzau anxietate. Astfel, el a enunțat o
teorie conform căreia frica este achiziționată prin asocierea unuii stimul neutru cu unu
necondiționat care produce starea de frică, anxietate (Wolpe, 1961). Wolpe susține că persoana
poate fi ”dezvățată” să îi fie frică prin asocierea stia uției ce produce teamă cu o situație ce
25
produce relaxare, asertivitate. Alte modalități de reducere a stării de frică sunt extincția,
habituarea, expunerea, schimbarea aștepărilor și dezvoltarea auto -eficacității.
Psihologul cognitivist Aaron Beck susțin e o abordare cognitivă a anxietății. Conform
lui Beck, atunci când o persoană se confruntă cu o situație ce produce agitație, frică, aceasta
poate avea două tipuri de reacții. Poate avea o reacție anxioasă, ce constă în mobilizare,
inhibiție, sau chiar evi tarea comportamentelor de risc, sau poate avea o reacție inhibitorie,
constând în blocaje de gândire, pierderea cunoștinței sau rigiditate musculară. Abordarea
cognitivă accentuează importanța distorsiunilor procesului de gândire și a procesării
informație i, distorsiuni specifice anxietății: hipervigilența, alarma falsă, pierderea
obiectivității, generalizarea situației (Leahy, Holland, 2010).
Pe lângă acești factori, se adaugă și teama de eșec, de infrângere, văzută ca pe o
amenințare a stimei de sine, a autoaprecierii, dar și teama de a nu greși, de a nu fi capabil să
controleze situația cu care individul se confruntă. În plus, lipsa controlului asupra activității
exercitate, lipsa de comunicare și de apreciere a efortului depus în soluționarea unei activ ități
sunt de asemenea factori generatori ai stării de anxietate. Dar și factorii ambientali au o
influență majoră în declanșarea stării anxioase: accidentele, bolile, intervențiile chirurgicale,
dezastre naturale etc. Toate acestea duc la o combinație com plexă de stres emoțional, anxietate
și depresie, combinație deseori întâlnită în sindromul post -traumatic (Țifrea, 2013).
I.3.4 Efectele anxietății
Psihologul Charles Spielberger consideră că persoanele anxioase manifestă adesea
atitudini ce implică percepții negative despre sine și expectanțe pesimiste . Această atitudine
auto-depreciativă predispune persoanele la experimentarea fricii în situațiile stresante și
intensificarea manifestărilor fiziologice, acest aspect ducând la o interpretare diferențială a
stimulilor din mediu.
J. D. Wine susține că persoanele cu un nivel ridicat al anxietății prezintă următoarele
manifestări: preocupări continue ale individului cu privire la propriile percepții auto –
deceptive, stări emoționale negative, cogniții anticipatorii ale percepției negative, sentimentul
unei eficiențe scăzute și evitarea situațiilor ce cauzează starea de anxietate . Altfel fiind spus,
aceste persoane reacționează în fața anxietății prin percepția negativă a amenințării, scăderea
încrederii în sine, cogniții anticipatorii legate de un viitor eșec, reacții emoționale intense și
creșterea vigilenței cu privire la orice stimul ce ar putea indica un eșec (Robu, 2011).
26
În opinia lui P. Salame, anxietatea se manifestă predominant prin activarea s istemului
nervos autonom: palpitații, transpirație excesivă, tremurul vocii și al mâinilor. Ca urmare a
instalării stării de anxietate, persoana manifestă o încredere scăzută în sine, îngrijorare cu
privire la propria competență, cogniții pesimiste cu priv ire la propria persoană și propriile
capabilități (Robu, 2011).
Cu toate acestea, anxietatea poate avea și un efect benefic asupra persoanei. Indivizii
cu o stare anxioasă slab conturată sunt mai puțin predispuși să evalueaza o situație posibil
amenințăt oare într -un mod pesimist, sau chiar dacă fac acest lucru reacționează într -un mod
pozitiv. Ei privesc această situație ca pe o provocare, consideră emoțiile resimțite o excitație
benefică, prezintă o stare generală de bine și sunt orientați spre rezolvare a sarcinii, nu spre
propriile sentimente și competențe.
Această influență pozitivă este integrată în curba lui Yerkes -Dodson. Aceasta surprinde
relația complexă dintre anxietate și performanța de orice tip. Robert M. Yerkes și John D.
Dodson susțin că la început, când se manifestă o anumită teamă, performanța se ameliorează;
când aceasta din urmă atinge un optimum, dacă anxietatea continuă să crească, performanțele
încep să se deterioreze (Robu, 2011). În concluzie, performanța poate scădea atunci când
anxietatea este excesivă, sau atunci când motivația nu este îndeajuns de satisfăcătoare.
Conform studiilor realizate de Spielberger și Gandry (1971), precum și a altor cercetători,
anxietatea are două componente: anxietatea ca stare (stare emoțională a persoanei, a cărei
intensitate poate varia) și anxietatea ca trăsătură (tendința persoanei de a deveni anxioasă într –
o situație stresantă). De altfel, Cattell și Scheier (1961) consideră că anxietatea poate să fie
deschisă („overt” – stare con știentă asociată cu diferite evenimente din viața persoanei) sau
ascunsă („covert” – stare inconștientă, stabilă de anxietate), (Onwuegbuzie, Jiao și Bostick,
2004).
Krishan Lal susține că adolescența este o perioadă solicitantă deoarece se face trecerea de
la copilărie la maturitate. Adolescenții pot sa fie stresați din numeroase motive, precum
problemele de la școală, aspectul financiar, problemele din familie și din cadrul grupurilor de
prieteni, presiunea din partea părinților etc. (Lal, 2013).
Kulcsar a firmă că anxietatea elevilor poate să fie determinată de subaprecierea propriilor
capacități și supraaprecierea situațiilor amenințătoare, pe scurt, neputința eului de a face față
dificultății crescute a sarcinilor (Kulcsar, 1978).
G. Andrews, M. Creamer, R. Crino, C. Hunt, L. Lampe și A. Page susțin că în cazul unei
situații amenințătoare apare excitația ca răspuns automat al demarării acțiunii, iar, dacă această
acțiune nu este posibilă, se instalează tensiunea fizică ce determină schimbări fiziologice de
27
tipul „luptă sau fugi”. Aceste simptome ale anxietății se manifestă prin accelerarea ritmului
cardiac, redirecționarea sângelui spre mușchi (uscarea gurii, greață, disconfort abdominal),
respirație îngreunată, tensiune musculară și diminuarea atenției (An drews, Creamer, Crino,
Hunt, Lampe și Page, 2007).
Holdevici susține că în urma activării mecanismelor de evitare a pericolelor, se formează
un număr de reacții circulare care mențin starea de anxietate. Simptomele anxietății afectează
performanțele persoa nei, determină comportamente dezadaptative și pot fi interpretate ca
semne ale unei boli psihice sau somatice (Holdevici, 2002).
28
I.4 Personalitate -adolescen ța
I.4.1 Definirea conceptului
Despre adolescență s -a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a dezvoltării
umane, ea constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi și stăruitoare preocupări, atât din
partea psihologilor, cât și a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor, medicilor și psihiatrilor. Cu
toate că numărul celor care au scris despre adolescență este foarte mare și numărul lucrărilor
legate de această etapă a vieții este poate chiar și mai mare, adolescența rămâne o temă
controversată.
Considerată, metaforic, c ând “vârsta de aur”, când “vârsta ingrată”, adolescența
rămâne, pe drept cuvânt, ceea ce J.J.Rousseau numea “a doua naștere”, sau, conform definiției
date de Pantelimon Golu („Psihologia copilului”, 1994, p.159), „vârsta oglinzii, vârsta la care
adolescent ul caută să coincidă cu sine”.
Printre cei mai cunoscuți cercetători care s -au ocupat de adolescență, de anumite
probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera:
• F. Mendeuse, care considera adolescența “o anarhie mintală”;
• M. Debesse (Psihologia copilului de la naștere la adolescență, București, 1970),
care arată că adolescența este „epoca entuziasmului juvenil”, este “afirmarea eului”,
ocupându -se și de “criza juvenilă”;
• Ch. Buhler, care arată că adolescența este “epoca ne gației” și indică consecințele
maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca:
anarhism, fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene
izolate determinate de factori nefavorabili, decât trăsătu ri specifice adolescenței;
• E. Spranger consideră că adolescența se caracterizează prin “sentimentul adânc de
singurătate”, prin “radicalism și tendință de idealizare”, acordând importanță
fenomenului de conștientizare.
• V. Pavelcu, ocupându -se de formarea și dezvoltarea personalității cu toți factorii și
trăsăturile sale, punctează unele caracteristici ale adolescenței, considerând -o
“vârstă a furtunilor”, a “conflictelor și frământărilor”, o “vârstă metafizică a
sistemelor și teoriilor”, “vârsta adevărate i prietenii”, scoțând în evidență trăsături
psihologice și sociale ca: afirmare de sine, autonomie, independență, aspirații și
năzuințe, izolare și singurătate, solidaritate, egoism și altruism, realizarea
personalității pe plan social prin integrarea în p rofesie și societate în conformitate
29
cu un “plan de viață” și cu schimbarea normelor de conduită prin voință liberă,
autocontrol și creații personale și originale (1972, p. 89 -90).
I.4.2 Etapele adolescen ței
Majoritatea specialiștilor subdivizează adolescența în trei etape care, în ordine
cronologică, sunt:
Preadolescența: 11 -14 ani, caracterizată prin întrepătrunderea și oscilația între
conduitele infantile și cele “mature”. Familia și ambianța îl consideră pe adolescent când copil,
când tânăr, ambiguitate care îi creează anxietate, irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă
se conturează dorința să de afirmare personală, crește nevoia de cunoaștere abstractă.
Adolescența propriu -zisă: 14 -19 ani, m arcată de diversificarea și precizarea
aptitudinilor particulare și a gândirii abstracte, îmbogățirea cunoștințelor, socializarea
aspirațiilor. Adolescentul își stabilește opțiunile profesionale, conturându -și concepția despre
lume și viață, căpătând drept uri și obligații civice prin majorat .
Adolescența prelungită: 19 -25 de ani, caracterizată prin câștigarea independenței într –
o măsură mai mare de către tineri, care capătă un statut nou din punct de vedere profesional și
social cu responsabilități cresc ute.
Adolescentul contemporan trăieste într -o lume plină de tensiuni, de schimbări socio –
economice și politice, de evoluție și redefinire a profesiilor și ocupațiilor.
Familia și școala sunt instituțiile a căror sarcină primordială este de a realiza
social izarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele și modelele care îi
dimensionează structurile flexibile și stabile ale personalității. Sarcinile sociale ale familiei
rămân aceleași: de a facilita tânărului achiziția normelor, valorilor și deprinderilor necesare
dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăți. Rolul școlii este acela de a crea o punte
de legătură între familie și profesie, deoarece prezintă adolescentului – elev un set de experiențe
sociale care au menirea de a -i înlesni învățarea unor valori ca independența, consecvența,
acumularea academică, responsabilitatea.
I.4.3 Profilul adolescenței – trăsătura dominantă, frustrarea
Adolescenții se caracterizează și printr -o evoluție vulcanică a capacităților creative în
multe domenii în care până acum nu excelau sau nu se făceau remarcați. Așa cum subliniază
Ursula Șchiopu și Emil Verza, adolescența este perioada cu cele mai intense schimbări și cu
cele mai vizibile efecte în înfățișare, comportamente și relaționarea inte rnă cu lumea exterioară.
30
Adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri dobândite și
statusuri sociale în viața școlară sau în cadrul grupului de prieteni. În această etapă se realizează
autoeducarea și dorința de perfecți onare ca revers al dorinței de independență. În perioada
adolescenței are loc reconstituirea pe fundamente noi a personalității și a caracteristicilor sale
principale de o foarte mare intensitate, și care crează un joc de libertate interioară a conștiințe i,
dialoguri interne tot mai numeroase raportate la momente complexe din viață, în care trebuie
luate decizii, făcute evaluari, înțelese situații. Este perioada în care se formează sentimentele
de responsabilitate și de datorie, ca expresie a sinelui socia l. Sub aspect afectiv, în adolescență
se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale (prima iubire,
gelozia, ura). Formarea unei personalități armonioase este rezultanta dezvoltării unui atașament
securizant, bazat pe afecțiune și siguranța familială încă din primii ani de viață, asumarea
valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalți, stimulării aptitudinilor creative, a
responsabilității și independenței individuale, ansamblul factorilor purtători de educație
reprezent ând și ei un element important în formarea personalității. Referindu -se la
particularitățile bio -psiho -sociale pe care le impune ierarhizarea calitativă și motivațională a
conflictelor în adolescență, Maurice Debesse sublinia necesitatea precizării particu larităților
dominante “nucleare”, pe seama cărora apar anumite conflictualități dinamice corespunzătoare
“schemei lor ontogenetice, situațiilor -tip și evenimentelor”. Astfel, el identifica:
• la 11 -13 ani – conflictul pubertar (căutarea de sine)
• la 14 -17 ani – conflictul de afirmare (afirmarea de sine)
• la 17 -20 de ani – conflictul între rol și statut, profesie, carieră, vocație, prin care se
realizează sau nu dominanta vectorială de integrare socio -profesională, de adaptare
și integrare. Fenomen general um an, frustrarea se plasează în centrul problematicii
umane, a problemei educației, a formării și integrării etico -sociale a personalității.
Studiul acestui fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme ridicate de
diferitele ramuri ale științei de spre om.
Frustrarea este un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul
personalității în mod tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizării unei dorințe, a
obstrucționării satisfacerii unei trebuințe, a privării subiectului de c eva ce îi aparținea anterior
în ordinea materială sau în plan proiectiv și afectiv. Frustrarea intervine și atunci când, după
expresia lui N. Sillamy, “subiectul se înșală în speranțele sale”.
31
Dintre reacțiile la frustrare trebuie menționate:
• Agresivitatea, care poate fi orientată asupra obiectului frustrației sau, prin comutare, asupra
oricărui alt obiect (R. Sears constată că violența actelor agresive se mărește în funcție de
intensitatea motivației frustrate);
• Regresia la modalități inf erioare de comportament (primitivizarea);
• Depresia;
• Reacțiile de abandon;
• Procesele de compensație corelate cu tendința de exaltare a dificultăților și dobândirea de
performanțe în același sau în alt domeniu.
Cunoașterea fenomenului de frustrare ne permite:
• prevederea conduitei de frustrare pe baza cunoașterii structurii personalității și a situației
obiective de frustrare;
• diagnosticarea personalitatii celui frustrat pe baza cunoașterii conduitei și a situației
frustrante;
• discernerea mo dului în care se reflectă situația contrariantă în conștiința subiectului, pornind
de la analiza conduitei în situații de frustrare și a structurii personalității celui frustrat.
La copil, frustrarea este provocată, de obicei, de interdicțiile părinților s au de simple
conflicte cu frați, surori sau alți copii. Se apreciază că frustrările produse în copilărie au efecte
persistente, influențând reactivitatea adultului în situațiile de frustrare care în aparență sunt
analoge celor petrecute în copilărie. În preadolescență se produc profunde restructurări în sfera
personalității, care va evolua trecând succesiv prin stadiile căutării de sine (11 -14 ani), al
afirmării de sine (14 -17 ani) și al impunerii de sine.
Până a ajunge însă la acest ultim stadiu al integ rării socio -profesionale, adolescentul va
trece prin vârsta pubertală a conflitelor, când apar numeroase cazuri de inadaptare, de rupere a
echilibrului psihic în favoarea emoționalității, când tensiunea interioară este mai puternică
decât controlul de sine , când instalarea funcțiilor de reproducere generează transformări ce
influențează capacitatea intelectuală, afectivitatea și temperamentul puberului.
Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacțiile imediate la frustrare vor deveni mai
puțin frecvente și vor pierde din intensitate, aceasta datorită, pe de o parte, creșterii gradului de
toleranță la frustrare, iar pe de altă parte interdicțiilor educației care va sancționa în principiu
toate reacțiile inadaptate ale adolescentului.
32
I.4.4. Criza adoles cenței
Literatura de specialitate vorbește în acest sens de adev ărata “criz ă” a adolescenței,
constând în multiple conflicte interne și externe, acte impulsive sau conduite deviante,
exprimate prin ostilitatea faț ă de părinți, revolta contra interdicțiilo r puse de adult și afirmarea
unor modele contestatare de conduitã.
Trăsături specifice crizei de originalitate:
• atunci când apare se manifest ă prin episoade lente și spectaculoase;
• este generat ă se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin; adolescentului i se neag ă
identitatea de copil, dar nu i se recunoaște înc ă capacitatea de a îndeplini rolurile adultului.
Ralph Linton („The Study of Man, 1936) definește doi termeni fundamentali în psihosociologia
personalității: status și rol. El acord ă termenului de „status“ înțelesul de „loc al individului în
societate“, definitorie fiind „colecția de drepturi și datorii“, care este asociată poziției sociale a
individului. Rolul, în concepția autorului, reprezintă aspectul dinamic al status -ului;
• sentimente de solitudine și tandrețe egocentrist ă;
• anumit ă oscilație a personalit ății adolescentine între normal și patologic.
După opiniile mai multor cercetători, criza de originalitate comport ă trei etape:
1. Perioada revoltei:
• prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i -l
provoac ă ideea c ă i se ordon ă ceva;
• adolescentul nu mai este serviabil și se înfurie împotriva micilor ajutoare pe care trebuie s ă
le dea în cas ă;
• revolta împotriva p ărinților și a familiei este cea mai frecvent ă și mai evident ă;
2. Perioada inchiderii în sine:
Aceste excentrit ăți dureaz ă de la caz la caz, de la un an la trei ani, apoi se atenueaz ă, pentru a
dispărea între 16 și 17 ani;
• gustul pentru scandal scade când personalitatea a devenit destul de puternic ă încât s ă nu mai
aibă nevoie de a se afirma;
3. Perioada de exaltare și afirmare:
• în urma acestui examen de conștiinț ă, tânărul se simte gata s ă înfrunte pe cei de o seam ă cu
el și pe cei mai vârst nici;
• plin de încredere în el, este gata să ia cu asalt tot ceea ce e mai pl ăcut sau mai dificil de obținut
din lume;
33
CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII
II.1 Obiectivele cercetării
Studiul prezent urmărește relațiile dintre nivelul stimei de sine, al anxietății și al
personalității adolescenților care sunt hărțuiți virtual, dar și adolescenților care hărțuiesc
virtual.
Obiectivul general al cercetării este de a investiga măsura în care cyberbullying -ul ( atât
ca victimă, cât și ca agresor) influențează în vreo măsură stima de sine și anxietatea elevilor,
dar și dacă personalitatea elevilor influențează apariția acestui fenomen.
II.2 Ipotezele cercetării
Ne întrebăm dacă adolescenții ce prezintă mai multe simptome anxioase sau au stima de
sine scăzută se implică mai mult în cyberbullying (indiferent de rolul avut) sau acestea sunt
efecte ale implicării în cyberbullying.
Ca rezultate, ne așteptăm:
Să existe relații reciproce între cyberbullying (cyberagresivitate, cybervictimizare), stimă
de sine și anxietate la adolescenți.
• Adolescenții care au fost victimele cyberbullying -ului sunt predispuși la a fi și
agresori.
• Stima de sine scăzută este o cauză a cyberbullying -ului ( Cu cât ai stima de sine
mai scăzută, probabilitatea să fii victima cyberbullying -ului crește).
• Extraversiunea și deschiderea spre experiență sunt trăsături ale agresorilor
cibernetici.
• Anxietatea ridicată este o consecință a cyberbullying -ului.
34
II.3 Designu l cercetării
În cadrul acestei cercetări se remarcă trei variante independente (stima de sine,
personalitatea și anxietatea) și o variabilă dependentă (cyberbullying).
Testele folosite sunt :
a. Anxietate – Scala anxietății sociale
b. Stima de sine -Rosenberg
c. Cyberbullying – Revised Cyberbullying Inventory (RCBI) cu cele două
dimensiuni Cyberbully și Cybervictim
d. Personalitate -IPIP cu cele 5 subscale
Acestea vor fi aplicate pentru 70 de adolescenți cu vârste între 14 -18 ani.
Acest studiu este de tip ex ploratoriu, realizând o comparație între adolescenții agresori,
victime, neimplicați și cei care au fost și agresori și victime ale cyberbullyingului, în ceea ce
privește nivelul stimei de sine, al personalității și al anxietății.
Cercetarea constă în apli carea a patru teste care măsoară nivelul celor trei variabile,
stima de sine, personalitate și anxietatea, precum și determinarea nivelului cyberbullying -ului
prin identificarea aplicarea unui test RCBI, atât din perspectiva de victimă, cât și de agresor.
Înainte de aplicarea testelor, am aplicat un chestionar demografic adolescenților pentru a afla
vârsta, mediul de proveniență, genul și alte detalii despre ei și ce părere au despre mediul
online. După aplicarea testului RCBI, în funcție de rezultatele ado lescenților, vom face o
împărțire în 4 grupuri : agresor, victimă, victimă/agresor (cei care au fost și agresori și victime)
și cei care nu sunt implicați.
În cadrul acestei cercetări se remarcă trei variante independente (stima de sine,
personalitatea și anxietatea) și o variabilă dependentă (nivelul cyberbullying -ului).
Pentru identificarea nivelului stimei de sine am utilizat testul Rosenberg, pentru nivelul
anxietății am utilizat testul Anxietășii sociale (SAS), pentru trăsăturile de personalitate s -a
folosit testul IPIP, iar pentru determinarea nivelului de hărțuire online (în postura de agresor și
de victimă) am folosit RCBI.
Durata aplicării testelor a fost de aproximativ jumătate de oră . O parte a testelor a fost
aplicată fizic adolescenților și o parte a fost aplicată online prin google forms. Înaintea aplicării
testelor, subiecții au fost informați în legătură cu tema cercetării și testele pe care le vor
complete și și -au dat acordul pentru participare.
35
II.4 Instrumentele cercetării
Nivelul stimei de sine al elevilor l -am măsurat prin intermediul testului Rosenberg.
Scala Rosenberg este cel mai cunoscut instrument pentru evaluarea stimei de sine. Aceasta a
fost publicată prima oară de către M. Rosenberg în lucrarea “Society and the Ad olescent Self –
Image”(“Societatea și imaginea de sine a adolescentului”), în anul 1965. Scala a fost contruită
pentru evaluarea stimei de sine a adolescentilor, dar, în prezent, se utilizează în cazul
persoanelor de orice vârstă. Este formatădin 10 itemi, dintre care cinci sunt formulați pozitiv
(1, 2, 6, 8 și 10), iar ceilalți cinci sunt formulați negativ(3, 4, 5, 7 și 9), existând posibilitatea
de răspuns de la total dezacord (1 punct) la total acord (4 puncte).În funcție de punctajul
obținut, subiecții p uteau avea o stimă de sine ridicată (34 -40 puncte), mediu (17 -33 puncte) sau
scăzută (10 -16 puncte). Coeficientul de consistență internă Alpha Cronbach pentru populația
din România a fost elaborat de către ISDP (International Sexuality Descrip tion Project ) și este
egal cu 0,79. (Robu, 2013)
Scala anxietății sociale (SAS) a fost elaborată de Shelima Brahmani. S -a pornit inițial
de la un chestionar cu 26 de itemi, cu răspunsuri de tip Likert, de la 1 la 4, 1 reprezentând
nivelul inferior și 4 nivelul superior, ce a fost ulterior revizuit și mo dificat, având la final 15
itemi. Chestionarul a fost aplicat pe un loc de participanți de 114 studenți. Itemii au fost
împărțiți în 3 subscale: perceperea propriei imagini de sine, perceperea imaginii sociale,
perceperea imaginii de sine de către ceilalțt i.
În urma efectuării statisticii descriptive asupra rezultelor, s -a concluzionat că
coeficientul de fidelitate alpha Cronbach este 0.742, reprezentând consistența internă ridicată,
iar în urma corelațiilor Pearson a reieșit corelații pozitive între subs calele chestionarului aplicat
(Brahmani, Hussain, 2012).
Scala de anxietate socială (SAS) a proiectat factori de anxietate în trei sfere, adică a)
sine, b) social și c) de la egal la egal. Aceste fațete au fost luate în considerare deoarece
anxietatea soci ală este un rezultat al percepției despre sine, despre sine sau despre sine într -o
situație socială (Ruscio, Brown, Chiu, Sareen și Kesseler, 2008). Există mulți factori care
contribuie la anxietatea socială în rândul studenților universitari și ai univers ității și o serie de
modele au fost dezvoltate pentru a explora și evalua acest fenomen. Mulți psihologi au
dezvoltat diverse modele de anxietate socială și Schlenker și Leary (1982) în documentația lor
au împărțit modelele în patru categorii majore care d etermină sau provoacă anxietate socială.
Prima categorie se concentrează pe domeniul social și răspunde la întrebări despre cum lipsa
36
abilităților sociale contribuie la anxietatea socială. A doua categorie oferă o perspectivă din
modelul cognitiv care pune accent pe autoevaluarea și percepția sinelui și asupra influenței sale
asupra anxietății sociale. Cea de -a treia categorie evoluează din domeniul comportamentului
dezvoltării care oferă un răspuns al unei persoane la consecințele sociale, iar a patra se
concentrează pe teoria personalității, unde diferențele individuale provoacă anxietate socială
(Heimberg și Becker, 2002; Rapee & Spence, 2004).
Pentru evaluarea celor 5 dimensiuni ale personalității adolescenților am folosit testul
IPIP. International Pers onality Item Pool (IPIP) este un proiect care î și propune dezvoltarea
unor instrumente de evaluare a diferen țelor interindividuale ca parte a domeniului public. Acest
proiect a apãrut ca o alternativã la instrumentele clasice de evaluare a personalitã ții protejate
de drepturile de autor. IPIP -50 este un instrument dezvoltat în cadrul proiectului IPIP care
evalueazã cele cinci dimensiuni ale personalitãții: Deschidere, Extraversiune, Stabilitate
emoționalã, Con știinciozitate și Agreabilitate. Studiul de validareal testului și-a propus
adaptarea scalei IPIP -50 pe un e șantion de studen ți români. Analiza structurii factoriale a scos
în eviden țã cã din modelele testate, modelul celor cinci factori corela ți descrie cel mai bine
structura IPIP -50. Validitatea convergentã a fost evaluatã prin corelarea IPIP -50 cu DECAS
(Sava, 2008) și NEO -FFI (Costa & McCrae, 1992/2008); cu excep ția factorului Agreabilitate,
toate celelalte scale au înregistrat corela ții ridi cate (între .38 și .70). Referitor la consisten ța
internã, scalele IPIP -50 înregistreazã valori acceptabile (între .73 și .84). Validitatea predictivã
a IPIP -50 a fost evaluatã, prin raportarea la indicatori comportamentali relevan ți pentru fiecare
dimensi une, identifica ți în literatura de specialitate. Cu ajutorul scalei de dezirabilitate socialã
Marlowe -Crowne (Crowne & Marlowe, 1960), a fost construit un indicator al dezirabilitã ții
sociale format din 10 itemi IPIP -50. Rezultatele raportate în acest stud iu recomandã folosirea
cu succes a IPIP -50 în cercetãri care utilizeazã e șantioane române ști, constituind un sprijin
autentic pentru comunitatea psihologicã din România. IPIP-50 este un instrument dezvoltat în
cadrul proiectului International Personality Item Pool și evalueazã markerii de personalitate
descri și de Goldberg (1992). Proba con ține 50 de itemi sub forma unor afirma ții scurte
referitoare la caracteristici și comportamente pe care participan ții le evalueazã folosind o scalã
Likert de la 1 la 5, în func ție de cât de mult îi caracterizeazã. Cei 50 de itemi au fost tradu și
prin retroversiune de cãtre doi traducãtori independenți.
Cyberbullying Inventory revizuit a constat în două forme paralele (intimidarea
cibernetică și victimizarea cibernetică), fiecare dintre acestea cuprinzând 34 de elemente la
începutul procedurii de revizuire. Participanților li s -a solicitat să -și evalueze experiența pe o
37
scară de tip Likert în patru puncte (0 = niciodată, 1 = o dată, 2 = de două ori de trei ori, 3 = mai
mult de trei ori) pentru fiecare articol de două ori; odată pentru intimidare cibernetică și o dată
pentru victimizare cibernetică. Pentru a evalua RCBI, s -a format un grup de șase studenți (2
femei și 4 bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani). Partici panții grupului focus au fost
recrutați pe baza scorurilor pre -test la un scurt chestionar, solicitând frecvențele de utilizare a
internetului, MSN, SMS, site -uri de forum, e -mail, chat room, SMS, cantitatea totală de timp
petrecută folosind Internetul și activitățile desfășurate pe Internet. Un număr de 79 de studenți
(42 de femei, 37 de bărbați) cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani au răspuns la chestionarul
scurt. Printre acești participanți, două dintre femei și patru dintre bărbați au fost rugați să f acă
parte din grupul de focalizare și au acceptat cu toții să participe la focus grup. Elementele din
chestionar au fost revizuite cu studenții din grupul focal din punct de vedere al formulării,
stilului și conținutului. Pe baza sugestiilor membrilor grup ului, s -au făcut unele modificări
minore. Numărul final al articolului adăugat până la 26 evaluat pe o scară Likert în patru puncte
(0 = niciodată, 1 = o dată, 2 = de două ori de trei ori, 3 = mai mult de trei ori) pentru fiecare
afirmație. Fiecare articol a fost solicitat să fie evaluat în două forme: „Mi s -a întâmplat mie”
pentru victimizarea cibernetică și „Am făcut -o” pentru intimidare cibernetică. Scorurile mai
mari au indicat o experiență de intimidare cibernetică mai frecventă. RCBI a fost dat la tre i
experți și, în conformitate cu recomandările lor, problemele de gramatică au fost corectate și
cuvintele străine au fost înlocuite cu omologii lor turci. Exemplu de la RCBI citit ca „Am trimis
e-mailuri jenante, dureroase și amenințatoare către cineva”.
Inventarul revizuit al intimidării informatice (RCBI), cel pe care l -am folosit în lucrarea
mea a fost conceput de Erdur -Baker și Kavsut (2007, în Topcu și Erdur -Baker,2010) RCBI
este o măsură de auto -raport de 28 de itemi cu o scală Likert în 4 puncte, care impune
participantului să răspundă la două subscale: în primul rând dacă au efectuat cele paisprezece
comportamente enumerate (scala Bully) și în al doilea rând, dacă aceste comportamente li s –
au întâmplat (scala victimei) în ultimele douăsprezece l uni. Comportamentele incluse în
chestionar se referă la e -mail agresiv, telefon mobil, rețele de socializare și utilizarea generală
a computerului. Scorurile rezumate variază între 14 -56, cu scoruri mai mari, care indică o
cibernetică sau victimizare mai f recventă. RCBI s -a dovedit a avea o fiabilitate puternică cu
coeficienții Cronbach la .92 pentru scara Bully și .80 pentru scara Victimă. De asemenea,
asigură o valabilitate mai mare a construcției decât scări similare prin evaluarea a paisprezece
cazuri s pecifice de comportament, mai degrabă decât măsuri globale singulare de
comportament de intimidare (Topcu și Erdur -Baker, 2010). Pentru acest eșantion, s -a calculat
38
scara Bully pentru a avea un coeficient Cronbach de .79; în timp ce scara Victimă a avut un
coeficient de .86.
II.5 Lotul de participanți
Lotul de participanți este format din 70 de adolescenți din România, care provin medii
diferite, zone diferite ale țării și licee diferite. Adolescenții au vârste curpinse între 15 și 18 ani.
Gen Vârstă
Feminin Masculin 15-16 ani 16-17 ani 17-18 ani
49 21 5 14 51
Descrierea lotului de participanți
După cum am spus, adolescenții vin din medii diferite, astfel : 51 sunt din mediul urban,
iar 19 vin din mediul rural. Profilul liceului pe care-l urmează adolescenții este diferit: 26
urmează cursuri la profil mate -info, 9 la profil economic, 9 la profil filologie și 26 la profil
științe ale naturii.
39
Capitolul III – REZULTATELE CERCETĂRII, INTERPRETARE, COMENTARII
III.1 Analiza datelor statistice
În urma aplicării celor 4 teste pe lotul de subiecți, am obținut următoarele date
statistice, în ceea ce privește mediile, abaterile standard, simetria și distribuția valorilor:
N Minimu
m Maxim
um Mean Std.
Deviation Skewness Kurtosis
Stati
stic Statistic Statistic Statisti
c Statistic Statisti
c Std.
Error Statisti
c Std.
Error
anxietate 70 15.00 55.00 42.528
6 7.91206 -.788 .287 .730 .566
stima 70 10.00 31.00 22.957
1 3.43653 -.488 .287 1.939 .566
Agreabilitate -IPIP 70 16.00 43.00 33.728
6 5.01569 -1.228 .287 2.009 .566
Constiinciozitate –
IPIP 70 19.00 42.00 32.485
7 4.16939 -.680 .287 1.801 .566
Stabilitate -IPIP 70 16.00 48.00 32.442
9 7.43598 -.521 .287 -.447 .566
Deschidere -IPIP 70 18.00 44.00 33.385
7 5.68316 -.304 .287 -.072 .566
Cyberbully 70 .00 21.00 6.2714 6.06468 1.139 .287 .358 .566
Cybervictim 70 .00 21.00 5.6143 6.22825 1.241 .287 .487 .566
Extraversiune -IPIP 70 14.00 41.00 30.457
1 4.65221 -.478 .287 1.584 .566
Valid N (listwise) 70
Tabel III.1 Statistica descriptivă a testelor utilizate în cadrul cercetării
Pentru scorurile obținute la testul Anxietății sociale (SAS) se înregistrează media M=
42,53, cu abaterea standard AS=7,91. În cazul subscalei Agreabilitate a testului IPIP de
măsurare a celor cinci dimensiuni ale personalității , am obținut media M=33,73 și abaterea
standard AS= 5,01. Scorurile subscalei Conștiinciozitate a testului IPIP au media M= 32,48 și
abaterea standard AS= 4,169, subscala Stabilitate a acestui test are media M= 32,44 și abaterea
40
standard AS= 7,43. Scorurile subscalei Deschidere a testului IPIP are M= 33,38 și AS= 5,68,
iar ultima subscală, Extraversiune, are M= 30, 45 și AS= 4,65. În cazul testului de stimă de
sine, Rosen berg, am obținut pe scorul total media M= 22, 95 și abaterea standard AS= 3, 43.
În cazul testului RCBI, Cyberbulying Inventory , avem cele două dimensiuni Cybervictim – mi
s-a întâmplat și Cyberbully – am făcut, astfel pentru Cyberbully avem media M= 6, 27 și
abaterea standard AS=6,06 și pentru Cybervictim M= 5,61 și AS= 6,22.
Din punct de vedere al distribuției, cu excepția scalelor Cyberbully, Cybervictim și
subscalei Agreabilitate de la testul IPIP unde distributiile nu sunt în limite normale (S nu se
încadreaza în intervalul -1,+1, pentru restul, valorile obținute la funcțiile Skewness și Kurtosis
avem limite normale ( S este în intervalul ( -1,+1); K<3).
Dat fiind faptul că atunci când discutăm despre cyberbullying vorbim despre agresori
și victime, în urma rezultatelor testului RCBI, atât de la Cybervictim, cât și de la Cyberbully,
am împărțit participanții în: agresori, victime, agresori/victime ( cei care au fost și victime și
agresori) și neimplicați, astfel :
N Procente
Agresor/victimă 33 47.14%
Agresor 11 15.71%
Victim ă 2 2.86%
Neimplicați 24 34.29%
Total 70 100.00%
Tabel III.2 Împărțirea participanților în 4 grupe (agresor/victimă, agresori, victime, neimplicați)
După cum putem observa în tabel, dintr -un total de 70 de participanți, 33 (47,14%) sunt
cei care au fost și victime, dar și agresori, 11(15,71%) sunt doar agresori, două (2,86%) sunt
victim și 24 (34,29%) sunt cei neimplicați, care nu au fost nici victim, nici agresori. Putem
observa numărul cel mai mare pentru cei neimplicați, acest lucru fiind posibil fie datorită
faptului că participanții nu au fost sinceri în totalitate la răspunsuri, desi li s -a garantat
confidențialitatea, fie numărului mic de partici panți pentru o astfel de cercetare care, din
punctul meu de vedere ar presupune un număr mult mei mare pentru o acuratețe a datelor și
rezultatelor. Cel mai mic număr de participanți îl regăsim în grupul victimelor, acest lucru fiind
41
datorat faptului că an umite sentimente cum ar fi rușinea îi împiedică pe participanți să fie în
totalitate sinceri.
tip Statistic
Agresor/Victimă Mean Cyberbully 10.4242
Cybervictim 9.9394
N Cyberbully 33
Cybervictim 33
Victimă Mean Cyberbully 2
Cybervictim 5
N Cyberbully 2
Cybervictim 2
Agresor Mean Cyberbully 4.6364
Cybervictim 2.0909
N Cyberbully 11
Cybervictim 11
Neimplicați Mean Cyberbully 1.6667
Cybervictim 1.3333
N Cyberbully 24
Cybervictim 24
Total N 70
Tabel III.3 Media statistică pentru dimensiunile testului RCBI – Cyberbully/Cybervictim,
pentru fiecare grup
42
III.2 Interpretarea statistică și psihologică
anxietate agreabilitate stima constiincio
zitate stabilitate deschidere extraversiune
Cyberbull
y Pearson
Correlation .322** .110 -.104 -.032 -.016 .421** .317**
Sig. (2 –
tailed) .007 .366 .393 .791 .898 .000 .007
N 70 70 70 70 70 70 70
Cybervicti
m Pearson
Correlation .307** .073 -.046 -.093 -.079 .352** .315**
Sig. (2-
tailed) .010 .547 .704 .446 .518 .003 .008
N 70 70 70 70 70 70 70
Tabel III.4 Corelațiile dintre scorurile obținute la RCBI (Cyberbully și Cybervictim) cu
fiecare test aplicat (SAS, subscalele IPIP și Rosenberg)
La o primă vedere a tabelului cu corelațiile Pearson dintre scorurile obținute la RCBI
(dimensiunile Cyberbully și Cybervictim) cu scorurile obținute la celelalte teste aplicate, putem
observa corelații pozitive semnificative între Cyberbully, anxietate, deschidere spre exper iență
și extraversiune, dar și între Cybervictim și acestea. Așa cum am menționat și mai sus, avem
corelații pozitive și între Cybervictim și anxietate (r= 0,307, p< 0,05), între Cybervictim și
subscala IPIP deschidere spre experiență (r= 0, 352, p< 0,05), dar și între Cybervictim și
subscala IPIP extraversiune (r= 0, 315, p< 0,05). Corelații pozitive sunt și între Cyberbully și
anxietate (r= 0, 322, p<0,05), o corelație pozitivă între Cyberbully și subscala IPIP deschidere
spre experiență ( r= 0,421, p< 0 ,05) și între Cyberbully și subscala IPIP extraversiune (r= 0,317,
p< 0,05).
Ipoteza 1: Adolescenții care au fost victimele cyberbullying -ului sunt predispuși la
a fi și agresori.
• Interpretare statistică a rezultatelor
În ceea ce privește ipoteza 1 observ ăm o corelație pozitivă semnificativă între
rezultatele participanților la dimensiunea cyberbully și cybervictim (r= 0, 939, p<0.05). Astfel,
43
cu cât rezultatele la cybervictim sunt mai mari, rezultatele la cyberbully cr esc și ele. Putem
spune că ipoteza se confirmă, adolescenții care au fost victimele cyberbullying -ului sunt
predispuși la a fi și agresori.
Cyberbully Cybervictim
Cyberbully Pearson Correlation 1 .939**
Sig. (2 -tailed) .000
N 70 70
Tabel III.5.1Corelația dintre dimensiunile RCBI – Cyberbully/Cybervictim
În vederea testării primei ipoteze a cercetării, mai precis, pentru a verifica dacă
adolescenții care au fost victimele cyberbullying -ului sunt predispuși la a fi și agresori am
folosit mai sus corelațiile Pearson, dar pentru a o verifica am folosit și testul one -way ANOVA
pentru grupurile avute în cercetare, atât pentru cybervictim, cât și pentru cyberbully.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1143.903 3 381.301 18.054 .000
Within Groups 1393.939 66 21.120
Total 2537.843 69
Tabel III.5.2 Testul ANOVA pentru grupuri – Cyberbully
(I) groups (J) groups Mean
Difference (I –
J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Bully/Victi
m agresor 5.78788* 1.60001 .003 1.4357 10.1401
victims 8.42424 3.34666 .086 -.6790 17.5275
Non-
involved 8.75758* 1.23289 .000 5.4040 12.1112
Tabel III.5.3 Bonferroni, comparații multiple ale testului ANOVA între grupuri, pentru C yberbully
44
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1194.465 3 398.155 17.730 .000
Within Groups 1482.121 66 22.456
Total 2676.586 69
Tabel III.5.4 Testul ANOVA pentru grupuri – Cybervictim
(I) groups (J) groups Mean
Difference (I –
J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
BullyV/ictim agresor 7.84848* 1.64984 .000 3.3607 12.3362
victims 4.93939 3.45090 .942 -4.4474 14.3262
Non-
involved 8.60606* 1.27129 .000 5.1480 12.0641
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.
Tabel III.5.5 Bonferroni, comparații multiple ale testului ANOVA între grupuri, pentru Cybervictim
Mai sus am am observat că există o corelație pozitivă semnificativă între dimensiunile
cyberbully și cybervictim pentru rezultatele tuturor participanților la cercetare . Acum ne
referim strict la grupurile formate, victimă/agresor, victimă, agresor și neimplicați.
După cum reiese din tabelele de sus, atât pentru cyberv ictim, (F=17,73, p<0,05) cât și
pentru cyberbully (F=18, 05, p<0,05) există diferențe semnificative între mediile grupurilor
agresor/victimă și agresor, ceea ce întărește ideea conform căreia adolescenții care au dublu –
rol au media mai mare atât la dimen siunea cybervictim cât și la dimensiunea cyberbully față
de restul grupurilor. Putem afirma faptul că cei care au fost victime, ulterior au devenit agresori,
sau cei care au fost agresori, ulterior au devenit victime.
• Interpretare psihologică a rezultatel or
Această primă ipoteză se confirmă. Rezultatele arată că adolescenții care au fost
victimele cyberbullying -ului, ulterior au devenit și agresori, dar și că cei care au fost agresori,
ulterior au devenit victime. Mulți autori au emis ipoteza conform căreia o parte din victimele
hărțuirii tradiționale foloseau internetul pentru a ataca alte persoane, aceasta fiind o formă de
recompensare sau de răzbu nare mai puțin periculoasă pentru ei decât confruntarea față -în-față.
45
Anonimatul hărțuirii cibernetice este unul dintre principalele motive pentru care o persoană
care, în mod normal, nu ar fi devenit un hărțuitor tradițional devine un cyberbully . O victim ă
poate să devină agresor, aici motivele fiind fie frustrare sau răzbunare, fiind mult mai ușor
ascunzându -se în fața unui monitor . Această ipoteză este susținută și de numeroasele cercetăr i
care arată că linia dintre agresori și victime este din ce în c e mai neclară, adesea victimele
ripostând la rândul lor prin comportament agresiv online . Sunt studii care susțin rezultatele
cercetării mele, iar unul dintre ele arată faptul că și cyberbullies ar putea avea nevoie de ajutor.
Un studiu realizat în 2015 arăta faptul că cyberbullies se luptă cu niveluri mai mari de depresie,
stres și anxietate în comparație cu studenții victi me, că pot suferi de probleme de sănătate
mentală, deoarece au fost probabil victime în trecut și au tra ume emoționale persistente ,. Astfel
observăm cum există un ciclu, victimă -agresor -victimă și trebuie avut în vedere acest lucru,
deoarece știm că personalitățile agresive se pot dezvolta de la expunerea la abuzul și ostilitatea
copilăriei , acesta fiind un motiv pentru care mulți agresori nu au avut o copilărie tocmai
frumoasă.
Ipoteza 2: Stima de sine scăzută este o cauză a cyberbullying -ului ( Cu cât ai stima de sine
mai scăzută, probabilitatea să fii victima cyberbullying -ului crește).
• Interpretare statistică a rezultatelor
În ceea ce privește ipoteza 2, putem observa din tabelul cu corelații Pearson faptul că
există o corelație negativă între rezultatele la RCBI – dimensiunea cybervictim și rezultatele la
Scala Rosenberg, dar și între re zultatele la RCBI – dimensiunea Cyberbully și rezultatele la
Scala Rosenberg, dar nu sunt corelații semnificative. Astfel, dacă corelațiile nu sunt
semnificative, ipoteza se infirmă.
Cyberbully Cybervicti
m stima
stima Pearson Correlation -.104 -.046 1
Sig. (2 -tailed) .393 .704
N 70 70 70
Tabel III.6.1 Corelații între rezultatele la testul Rosenberg și Cyberbully/
Cybervictim
46
Pentru a întări demonstrația la această ipoteză , am aplicat testul one -way ANOVA
pentru rezultatele la testul Rosenberg pentru grupuri, astfel:
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 75.095 3 25.032 2.233 .093
Within Groups 739.777 66 11.209
Total 814.871 69
Tabel III.6.2 Testul ANOVA pentru grupuri -stima de sine
Observăm că nu există o diferență semnificativă între rezultatele la stima de sine pentru
cele 4 grupuri (F=2,233, p>0,05), deci ipoteza conform căreia stima de sine scăzută este o
cauză a cyberbully ingului se infirmă.
Totuși, la o analiză atentă a diferențelor între grupuri, observăm că diferența dintre
grupul agresor și restul grupurilor este una negativă, nu semnificativă, dar există o diferență
vizibilă, în ceea ce privește stima de sine, fapt pentru care putem spune că stima de sine scăzută
este o caracteristică a agresorului cibernetic.
Observăm, de altfel că, mediile grupului victimă pentru rezultatele la scala stimei de
sine sunt chiar mai mari decât mediile celorlalte grupuri. (vezi mai jos)
(I) groups (J) gro ups Mean
Difference (I -J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Bully/Victim agresor 1.93939 1.16560 .605 -1.2312 5.1100
victims -2.15152 2.43804 1.000 -8.7832 4.4802
Non-involved -1.02652 .89816 1.000 -3.4696 1.4166
agresor BullyV/ictim -1.93939 1.16560 .605 -5.1100 1.2312
victims -4.09091 2.57359 .700 -11.0913 2.9095
Non-involved -2.96591 1.21902 .106 -6.2818 .3500
victims BullyV/ictim 2.15152 2.43804 1.000 -4.4802 8.7832
agresor 4.09091 2.57359 .700 -2.9095 11.0913
Non-involved 1.12500 2.46402 1.000 -5.5774 7.8274
Non-involved BullyV/ictim 1.02652 .89816 1.000 -1.4166 3.4696
agresor 2.96591 1.21902 .106 -.3500 6.2818
victims -1.12500 2.46402 1.000 -7.8274 5.5774
Tabel III.6.3 Bonferroni, comparații multiple ale testului ANOVA între grupuri, pentru stima de sine
47
• Interpretarea psihologică a rezultatelor
Contrar așteptărilor, această ipoteză se infirmă. Majoritatea studiilor arată faptul că
victimele cyberbullying -ului au o stimă de sine scăzută, dar rezultatele cercetării realizate de
mine arată, din contră, faptul că agresorii sunt cei care au stimă de s ine scăzută. Poate pare
puțin ciudat, dar dacă stăm să ne gândim că o stimă de sine scăzută poate determina oamenii
să se simtă înfrânți sau triști, să se urască, să se disprețuiască, să se simtă fără valoare, să simtă
că nu sunt suficienți de buni, că nu se pot afirma, că nimeni nu -i place, nu sunt încrezători în
forțele proprii, le e frică de eșec, observăm o descriere a agresorului cibernetic și cauzele
pentru care acesta ajunge să -și exprime frustrările, gândurile, părerile, sub elgida anonimatului,
în fața monitorului.
Acest rezultat este susținut și de cercetări, și unul dintre ele este studiul din Australia
care a examinat prevalența tipologiilor cibernetice și relația lor cu stima de sine în cadrul unui
eșantion convenabil de 164 adulți tineri au stralieni (72% sunt femei; 17 -25 ani). Rezultatele
găsite arată că cel mai mare grup identificat au fost agresori / victime (62%), urmate de
persoane care nu sunt implicate (17%), cyberbullies (11%) și, respectiv, cybervictims (10.
Ipoteza 3: Extraversiunea și deschiderea spre experiență sunt trăsături ale agresorilor
cibernetici.
• Interpretare statistică a rezultatelor
Dacă ne referim la ipoteza 3, observăm faptul că avem corelații pozitive semnificative
între rezultatele RCBI – dimensiunea cy bervictim și subscalele extraversiune (r= 0,317, p<0,05)
și deschidere spre experiență (r= 0,421, p<0,05) ale scalei IPIP de personalitate, astfel ipoteza
se confirmă.
agreabilitate constiinciozitate stabilitate deschidere extraversiune
Cyberbully Pearson
Correlation .110 -.032 -.016 .421** .317**
Sig. (2 –
tailed) .366 .791 .898 .000 .007
N 70 70 70 70 70
Cybervictim Pearson
Correlation .073 -.093 -.079 .352** .315**
Sig. (2 –
tailed) .547 .446 .518 .003 .008
N 70 70 70 70 70
Tabel III.7.1 Corelații între subscalele IPIP și Cyberbully/Cybervictim
48
Pentru a întări ipoteza 3, am folosit și testul one -way ANOVA pentru testul IPIP la cele
4 grupuri.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
agreabilitate Between Groups 63.419 3 21.140 .834 .480
Within Groups 1672.424 66 25.340
Total 1735.843 69
constiinciozitate Between Groups 9.789 3 3.263 .181 .909
Within Groups 1189.697 66 18.026
Total 1199.486 69
stabilitate Between Groups 179.150 3 59.717 1.084 .362
Within Groups 3636.121 66 55.093
Total 3815.271 69
deschidere Between Groups 143.749 3 47.916 1.517 .218
Within Groups 2084.837 66 31.588
Total 2228.586 69
extraversiune Between Groups 450.220 3 150.073 9.495 .000
Within Groups 1043.152 66 15.805
Total 1493.371 69
Tabel III.7.2 Testul ANOVA pentru grupuri -IPIP (trăsături de personalitate)
Observ ăm o diferență semnificativă între grupuri la subscala extraversiune ( F=9,495,
p,<0,05).
Observ ăm în tabelul de mai jos că pentru subscala deschidere nu avem diferențe
semnificative între grupuri, dar pentru subscala extraversiune avem diferențe semnificative
între grupul agresor și grupul neimplicați și între grupul agresor/victimă și neimplicați.
Observăm diferențe pozit ive, dar nu semnificative și între grupul agresor și celelalte grupuri.
Putem afirma că se confirmă ipoteza, pentru subscala extraversiune, aceasta fiind o trăsătură
pentru agresorii cibernetici. Observăm diferențe și între grupul agresor și restul grupur ilor
pentru subscala deschidere spre experiență, dar aceastea nu sunt semnificative.
49
Dependent
Variable (I) groups (J) groups Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig.
deschidere BullyV/ictim agresor .60606 1.95676 1.000
victims 4.60606 4.09285 1.000
Non-involved 2.89773 1.50778 .354
agresor BullyV/ictim -.60606 1.95676 1.000
victims 4.00000 4.32040 1.000
Non-involved 2.29167 2.04643 1.000
victims BullyV/ictim -4.60606 4.09285 1.000
agresor -4.00000 4.32040 1.000
Non-involved -1.70833 4.13647 1.000
Non-involved BullyV/ictim -2.89773 1.50778 .354
agresor -2.29167 2.04643 1.000
victims 1.70833 4.13647 1.000
extraversiune BullyV/ictim agresor -.60606 1.38412 1.000
victims 2.21212 2.89510 1.000
Non-involved 5.21212* 1.06654 .000
agresor BullyV/ictim .60606 1.38412 1.000
victims 2.81818 3.05606 1.000
Non-involved 5.81818* 1.44755 .001
victims BullyV/ictim -2.21212 2.89510 1.000
agresor -2.81818 3.05606 1.000
Non-involved 3.00000 2.92596 1.000
Non-involved BullyV/ictim -5.21212* 1.06654 .000
agresor -5.81818* 1.44755 .001
victims -3.00000 2.92596 1.000
Tabel III. 7.3 Bonferroni, comparații multiple ale testului ANOVA între grupuri, pentru subscalele
extraversiune și deschidere spre experiență
50
• Interpretarae psihologică a rezultatelor
Această ipoteză se confirmă. Adolescenții care fac parte din grupurile agresor și
agresor/victimă sunt cele care au ca trăsături predominante de personalitate extraversiunea și
deschiderea spre experiență, ceea ce arată că ei sunt mai curioși, caută stimularea în compania
altora, sunt mai dornici de comunicare, deși în cazul de față este o comunicare virtuală, în fond
sunt mai vulnerabili. Extraversia crescută este adesea percepută ca un comportament de
atragere a atenției sau un comportament dominator, deși în acest caz, agresori i o fac în mediul
virtual. În schimb, adolecenții care fac parte din grupul victimă au ca trăsătură de personalitate
predominantă agreabilitatea, sunt mai politicoși, mai respectuoși, mai naivi, în fond, mai ușor
de manipulat. Așa cum se poate observa, din diferite motive (unele benefice, cum ar fi
învățarea, dezvoltarea), copilul caută în mod activ senzații noi, ceea ce îl duce mai aproape atât
de statutul de victimă cât și de cel de agresor.
Ipoteza 4: Anxietatea ridicată este o consecință a cyberbullyin g-ului.
• Interpretarea statistică a rezultatelor
La o primă analiză, putem afirma faptul că av em o corelație pozitivă între rezultatele
adolescenților la RCBI – dimensiunea Cybervictim și rezultatele la scala anxietății sociale (r=
0,307, p< 0,05).
anxietate Cyberbully Cybervicti
m
anxietate Pearson Correlation 1 .322** .307**
Sig. (2-tailed) .007 .010
N 70 70 70
Tabel III.8.1 Corelații Scala anxietății cu RCBI_Cyberbully și
Cybervictim
Pentru a arăta confirmarea ipotezei, am aplicat și testul one -way ANOVA pentru cele
4 grupuri formate , în ceea ce privește testul anxietății sociale, astfel:
51
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 136.519 3 45.506 .718 .545
Within Groups 4182.924 66 63.378
Total 4319.443 69
Tabel III.8.2 Testul ANOVA pentru grupuri – anxietate
La o prim ă analiză nu observăm diferențe semnificative între grupuri (F= 0,718, p>
0,05).
(I) groups (J) groups Mean
Difference (I –
J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
BullyV/ictim agresor .63636 2.77167 1.000 -6.9029 8.1756
victims 8.27273 5.79736 .950 -7.4967 24.0422
Non-
involved 1.18939 2.13571 1.000 -4.6200 6.9988
agresor BullyV/ictim -.63636 2.77167 1.000 -8.1756 6.9029
victims 7.63636 6.11968 1.000 -9.0098 24.2825
Non-
involved .55303 2.89868 1.000 -7.3317 8.4377
victims BullyV/ictim -8.27273 5.79736 .950 -24.0422 7.4967
agresor -7.63636 6.11968 1.000 -24.2825 9.0098
Non-
involved -7.08333 5.85914 1.000 -23.0208 8.8542
Non-
involved BullyV/ictim -1.18939 2.13571 1.000 -6.9988 4.6200
agresor -.55303 2.89868 1.000 -8.4377 7.3317
victims 7.08333 5.85914 1.000 -8.8542 23.0208
Tabel III.8.3 Bonferroni, comparații multiple ale testului ANOVA între grupuri, pentru anxietate
Observ ăm că nu avem diferențe semnificative nici între grupuri, ceea ce înseamnă că
această ipoteză se infirmă, dar ce este interesant de urmărit este faptul că agresorii și grupul
agresor/victimă au mediile la scala anxietății mai mari față de restul grupurilor, ceea ce ara tă
faptul că anxietatea ridicată este o cauză a cyberbullyingului, nu o consecință.
52
• Interpretarea psihologică a rezultatelor
Această ipoteză se infirmă. Deși ne așteptam ca anxietatea să fie o consecință a
cyberbullying -ului,din contra, rezultatele cercetării arată faptul că anxietatea crescută este o
cauză a cyberbullyng -ului, lucru care se observă prin faptul că grupul agresor ilor și grupul
agresori/victimă au rezultatele cele mai mari la Scala anxietății comparativ cu grupul
victimelor, contrar majorității studiilor care arată faptul că victimele au anxietatea mai ridicată.
Pentru grupul agresor/ victimă e foarte posibil ca a nxietatea crescută să fie din cauza faptului
că și ei , la rândul lor, au fost victime, iar pentru grupul agresorilor, aceste rezultate cred că
sunt posibile datorită temerilor față de oameni, de acțiunile lor, de reacțiile lor, de istoricul
personal al fi ecărui agresor, ca urmare a unei traume, dar și datorită faptului că agresorii trăiesc
în permanență cu o conștiință încărcată și sunt puși în general sub presiune de existența victimei
lor.
53
CAPITOLUL IV – CONCLUZII
În prezenta lucrare, analiza de conținut a scos în evidență informațiile de interes
obținute din documentele și cercetările deja existente pe tematica luată în discuție.. Astfel, am
realizat o cercetare cantitativă cu privire la aspectele psihosociale ale cyberbullyi ngului, stimei
de sine și anxietății în societatea contemporană, apelând și la trăsăturile de personalitate. În
acest fel, am realizat o radiografie a ceea ce s -a documentat până în acest moment pe tema
aleasă pentru a putea susține propria interpretare a acestei teme. Această temă este una de
actualitate în condițiile în care h ărțuirea cibernetică a devenit tot mai întâlnită în mediul virtual,
este un subiect tot mai discutat , atât în rândul adolescenților, ceea ce am arătat și în cercetarea
de față, dar și în rândul adulților. Cele prezentate până în acest moment au subliniat faptul că
în România fenomenul de cyberbullying este frecvent întâlnit, țara noastră poziționându -se pe
primul loc în topul statele europene privind rata de manifestare a actelor de cyberbullying.
Concluziile cercetării sunt valabile doar pentru grupul studiat. Pentru spațiul românesc
fenomenul nu a fost analizat în profunzime. Sunt două -trei menționări tangențiale în cadrul
unor studii făcute în special cu privire la folosirea internetului. De aceea, nu există un punct de
reper științific fundamentat pentru a putea trage concluzii clare. La nivel internațional, în
special în Occident, fenomenului de cyberbullying i-au fost dedicate studii complexe. Însă,
considerăm că nu putem interpreta rezultatele și în cheia societății românești, existând o
diversitate de factori care pot influența.
Spre exemplu, în România există o discrepanță mare cu privire la acce sul la Internet
între mediul urban și cel rural, ceea ce împarte practic societatea în două. Sunt date care relevă
faptul că, din totalul gospodăriilor din România, mai mult de jumătate (54,4%) au acces la
rețeaua de internet acasă, majoritatea (70,9%) din tre acestea concentrându -se în mediul urban.
Se poate observa o discrepanță foarte mare între mediul rural și cel urban. În mediul rural însă,
cifrele sunt diferite când se discută de tineri. Chiar și la persoanele tinere, cu vârste cuprinse
între 16 și 3 4 ani, care trăiesc în localități rurale, ponderea celor care nu utilizează calculatorul
este de 22,7%. Cu alte cuvinte, tinerii, indiferent de zona de rezidență, folosesc calculatorul în
număr foarte mare și, implicit, internetul.
Un element despre care a m vrut să văd dacă are o influență asupra implicării copiilor
în bullying (ca victime și/sau ca agresori) este profilul de utilizator de internet. Astfel am
verificat dacă timpul petrecut pe internet, numărul mediu de activități în online și cele mai
folos ite platforme. În lucrarea de față, 72.86% dintre participanți au reședință în mediul urban
și 27.14% au reședință în mediul rural. Dintre cei 70 de participanți, cei mai mulți urmează un
54
profil real, 37,14% științe ale naturii, 30% mate -info, 12,86% profil filologie, 12,86% profil
economic și 5,71% un alt profil. În cercetarea mea, 98.57% dintre participanți au afirmat că
accesează internetul în fiecare zi și 1.43% că -l accesează de 3 -5 ori pe săptămână. În ceea ce
privește rețelele de socializare, 97,14% le accesează în fiecare zi, iar 2,86% de 3 -5 ori pe
săptămână, iar ca număr de ore petrecute zilnic, 51.43% au afirmat că petrec mai mult de 5 ore
zilnic pe rețelele de socializare, 27.1 4% petrec 1 -2 ore, iar 21.43% petrec 2 -5 ore. Rezultatele
cercetării arată că 50.00% folosesc cel mai mult Instagramul, 37.14% Facebookul, 8.57% Tik
Tok-ul și 4.29% Steamul. În ceea ce privește conturile, 67.14% afirmă faptul că nu au conturile
private. Consider că orice platformă de socializare online crează iluzia că ai mulți prieteni, îți
crează un “avatar al adolescentului popular”, care se simte important în lumea virtuală, îi
hrănește nevoia lui interioară de expunere, de grandoare, o nevoie care d e multe ori nu poate
fi manifestată de adolescent face to face din varii motive. Referindu -ne la hărțuirea online,
54.29% recunosc că au fost hărțuiți online, în timp ce 45.71% spun că nu. Acestea sunt
rezultatele calitative, dar urmează concluziile rezul tatelor cantitative care arată în ce măsură
anumite variabile influențează sau sunt cauze ale fenomenului cyberbullying.
Așa cum aminteam mai sus, în bullying precum și în cyberbullying , copiii pot lua
oricare din cele trei roluri: agresor, victimă sau m artor. Din motive care țin de rațiuni practice
(intervenția adultului pentru diminuarea fenomenului sau a impactului suferit de victimă),
studiile de până acum au focalizat mai degrabă asupra victimelor și a agresorilor, încercând să
afle care sunt adolesc enții mai predispuși să ia unul sau altul dintre roluri.
Am început această lucrare cu 4 ipoteze, dintre care doar două ipoteze s -au confirmat,
dar și în cazul ipotezelor care se infirmă, rezultatele sunt interesante. Cercetarea arată că
adolescenții care au fost victimele cyberbullyingului, ulterior au devenit și agresori, dar și că
cei care au fost agresori, ulterior au devenit victime. Mulți autori au emis ipoteza că o parte din
victimele hărțuirii tradiționale foloseau internetul pentru a ataca alte per soane, aceasta fiind o
formă de recompensare sau de răzbunare mai puțin periculoasă pentru ei decât confruntarea
față-în-față.
Grupul agresor/victimă are cele mai mari rezultate dintre toate cele 4 grupuri, atât la
dimensiunea cyberbully, cât și la dimen siunea cybervictim. Adolescenții care fac parte din
grupurile agresor și agresor/victimă sunt cele care au ca trăsături predominante de personalitate
extraversiunea și deschiderea spre experiență, ceea ce arată că ei sunt mai curioși, mai dornici
de comun icare, și în fond sunt mai vulnerabili. În schimb, adolecenții care fac parte din grupul
victimă au ca trăsătură de personalitate predominantă agreabilitatea, sunt mai politicoși, mai
respectuoși, mai naivi, în fond, mai ușor de manipulat. Așa cum se poate observa, din diferite
55
motive (unele benefice, cum ar fi învățarea, dezvoltarea), copilul caută în mod activ senzații
noi, ceea ce îl duce mai aproape atât de statutul de victimă cât și de cel de agresor.
Ceea ce este cel mai intersant din aceasta cercetar e sunt rezultatele la anxietate și la
stima de sine. Cei care au cea mai mica stimă de sine și cea mai mare anxietate sunt, contrar
așteptărilor mele și rezultatelor majorit ății cercetărilor, agresorii și cei care au dublu -rol, iar cei
care fac parte din g rupul victimelor au stima de sine mai mare, dar anxietatea mai scăzută.
Cyberbullies/agresorii nu trebuie să fie puternici sau rapizi, ei au nevoie doar de acces
la un telefon mobil sau la un computer și de dorința de a teroriza. Oricine poate fi un cyberbully,
iar astfel de persoane au, de obicei, câteva îngrijorări cu privire la confruntarea față în față cu
victimele lor. De fapt, anonimatul hărțuirii cibernetice este unul dintre principalele motive
pentru care o persoană care, în mod normal, nu ar fi d evenit un hărțuitor tradițional să devină
un cyberbully. Hărțuitorii din mediul online sunt atât de gen feminin cât și de gen masculin.
Asemănător cu agresorii tradiționali, cyberbullies tind să aibă relații precare cu familiile lor și
își petrec cea mai mare parte din timp în mediului online. Un cyberbully poat e să fie o persoană
cunoscută de victimă, sau nu, hărțuitorii din mediul online rămânând adesea anonimi, ceea ce
face dificil, sau chiar imposibil, ca victimele să le cunoască adevărata identitate. Din studiul
meu, cauzele agresiunilor virtuale sunt numero ase, dar cele mai frecvente au fost: din
răzbunare, au spus că victima o merita, au făcut -o pentru distracție, au urât victima, au fost
presați de colegi sau din invidie. Anonimitatea, plictiseala, gelozia, plăcerea de a cauza durere
altei persoane, senti mentul de putere, nevoia de atenție, sunt alte motivații pentru care
cyberbullyingului a devenit un fenomen tot mai răspândit.
Din cercetarea efectuață de mine, am văzut că factori precum anxietatea crescută, stima
de sine scăzută, dorința de afirmare, su nt responsabili de propagarea acestui fenomen,
cyberbullying. Nu am intrat în istoricul fiecărui participant la studiu, deși era foarte interesant
să aflăm motivațiile interne ale fiecărui agresor sau celor care au fost și agresori și victime, dar
acestea pot fi realizate pe viitor într -un studiu calitativ.
Există studii care arată faptul că tinerii care joacă rolul de victim/ agres or (copii care au
fost agresați dar care la rândul lor au agresat alți colegi de școală) au trăsături psihosociale și
backgroun d mai apropiate de agresorii "puri" decât de victime. În ceea ce privește agresivitatea
online, cercetările arată că linia dintre agresori și victime este din ce în ce mai neclară, adesea
victimele ripostând la rândul lor prin comportament agresiv online, așa cum reiese din studiul
realizat de mine. Victimele agresiunilor online raportează stări de depresie, stimă de sine
scăzută, sentimente de neajutorare, anxietate socială, evitarea activităților de grup, concentrare
56
redusă, înstrăinare, absenteism și aba ndon școlar, performanțe școlare scăzute, se simt singuri,
triști, frustrați și în unele cazuri au tendințe de suicid. Din studiul de față, victimele nu
raportează stimă de sine scăzută și nici anxietate crescută, din contră, grupul agresorilor și celor
cu dublu rol raportează aceste caracteristici.
Sunt numeroase studii pe tema bullyingului, iar în ultima perioada s -au efectuat foarte
multe studii și pe tema cyberbullying -ului, aceasta devenind o temă de actualitate, de o
importanță deosebită, atât pentru adolescenți, așa cum reiese și din cercetarea mea, cât și pentru
adulți.
Un studiu interesant a fost realizat în Australia de către departamnetul de Psihologie de
la Universitatea James Cook în 2014 și arată faptul că domeniul cyberbullying -ului se
concentrează în prezent pe identificarea factorilor personali care cresc riscu l apariției unui
comportament violent . Descoperirile recente indică faptul că în cadrul cyberbullying -ului se
află un grup mare de indivizi atât cyberbullies, cât și victime. S -a dovedit că există o diferență
între agresori , agresori/ victime și victime în ceea ce privește stima de sine, așa cum am arătat
și eu în cercetarea mea. Studiul din Australia a examinat prevalența tipologiilor cibernetice și
relația lor cu stima de sine în cadrul unui eșantion convenabil de 164 adulți tineri australieni
(72% sun t femei; 17 -25 ani). Rezultatele găsite arată că cel mai mare grup identificat au fost
agresori / victime (62%), urmate de persoane care nu sunt implicate (17%), cyberbullies (11%)
și, respectiv, cybervictims (10%). Raportul dintre bărbați și femei în fiec are dintre cele patru
tipologii cibernetice nu a fost semnificativ (Brack, 2014) .
Un grup de psihologi din România au făcut mai multe cercetări în ceea ce privește
utilizarea excesivă a platformelor(Facebook, tiktok, Instagram) și rezultatele nu au fost
îmbucurătoare. Au avut ca rezultat faptul că utilizarea excesivă a acestor platforme poate să
ducă la stimă de sine scăzută, anxietate și chiar dependență, atât la adulți, cât și la adolescenți
( sursă www. Academicus.ro ).
În România, 86% dintre adolescenți au un profil pe o rețea socială, 42% dintre
adolescenți folosesc servicii de mesagerie instant (Skype, Messenger) și 32% dintre aceștia au
fost expuși mesajelor cu caracter sexual, conform studiului EU Kids Online II, finanțat de
Comisia Europe ană, prin programul "Safer Internet for Children". Cercetarea a fost aplicată pe
un eșantion aleatoriu stratificat de 23.420 de copii cu vârsta între 9 și 16 ani care folosesc
internetul, plus unul din părinții lor, în primăvara -vara 2010 în 25 de țări eur opene. (sursă
http://globalkidsonline.net/eu -kids-online /)
57
Studiul realizat în Europa de Bitdefender în 2012, relevă faptul că, în România, 2%
dintre copii i care se joacă pe calculator au mai puți n de 5 ani, 17% dintre copiii până în 10 ani,
și 25% dintre cei care au până în 12 ani au un cont pe FaceBook, iar 17% dintre copii accesează
siteuri adresate adulților, mulți având abia 6 ani împliniț i. Patru din cinci adolescenți cu vârsta
sub 18 ani din România spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online, arată acest studiu publicat
de Bitdefender, iar p rincipalele arme de atac folosite pe internet pentru a agresa victimele se
leagă de înfățișare și felul în care se îmbracă (67%). Alte motive frecvente pentru care tinerii
sunt hărțuiți sunt hobby -urile și preocupările de zi cu zi (30%), situația materială a familiei din
care provin (13%), rezultatele de la școală (12%) și orien tarea sexuală (8%). Două treimi dintre
cei hărțuiți nu au povestit nimănui despre incident, tinerii invocând motive precum teama, lipsa
de încredere că ar putea schimba ceva sau faptul că nu au crezut că e necesar să implice și alte
persoane, deși au fost afectați în mod direct de incident. Cele mai populare rețele de socializare
unde are loc fenomenul de cyberbullying sunt Facebook, Messenger și, la mare distanță,
Instagram, iar mijloacele de propagare a fenomenului cel mai des folosite sunt mesajele de
amenințare și cele negative primite în canalul privat, urmate de comentarii negative la fotografii
și furt de identitate. Potrivit studiului, 65% dintre tineri admit că au fost direct marcați de
hărțuirea suferită online și au observat inclusiv schimbări com portamentale involuntare ce au
urmat agresiunii. Cei mai mulți afirmă că incidentele de acest fel le -au scăzut încrederea în sine
și i-au determinat să se izoleze de ceilalți. Mai puțini, dar nu de neglijat, sunt cei care au afirmat
că au intrat în depresi e (20%) sau au compensat lipsa prietenilor din mediul online prin consum
de alcool sau droguri (5%). Mai mult, 84% dintre respondenți spun că au asistat la un astfel de
atac, fără să fie agresori sau victime, însă doar 36% au intervenit în conflictul dintr e cele două
părți. Deși majoritatea ar fi dorit să ia partea celui hărțuit, cei mai mulți devin indiferenți sau
chiar agresori de teama de a nu fi atacați la rândul lor și, deci, transformați în victime.
„Rezultatele studiului ne pun în fața unei imagini m ai alarmante decât am fi putut bănui.
Cyberbullyingul este unul dintre acele fenomene de masă insidioase în fața căruia nu există
strategii de apărare optime. În ciuda amplorii, gravitatea acestuia scapă de multe ori atenției
publice. Tinerii învață din pr oprie experiență cum arată ura celorlalți față de ei, iar numărul
victimelor poate fi chiar mai mare căci persoanele cele mai traumatizate refuză de multe ori să
recunoască, uneori chiar față de sine, ceea ce li s -a întâmplat. Adolescenții încep viața crez ând
că societatea reprezintă un spațiu al urii îndreptate împotriva lor, iar efectele psihologice și
sociale sunt severe și de lungă durată”, spune lector univ. dr. Nansi Lungu, analist
comportamental la Bitdefender. La nivel european, potrivit cercetării, cele mai mari amenințări
ale cyberbullying -ului, la care copiii sunt expuși, sunt: împrăștierea de zvonuri – în 93% din
58
cazuri, ridiculizarea – 83%, insulta – 75%, amenințarea – 63% și distribuirea de fotografii fără
permisiune – în 58% din situații. ( sursă https://www.bitdefender.ro)
În Statele Unite ale Americii, un studiu realizat în 2011 de Organizația Common Sense
Media, relevă că 52% dintre copiii cu vârste până în 8 ani au acces la o gamă variată de
instrumente media mobile (iPod, smartphone, iPad) , 53% dintre copiii cu vârste cuprinse între
2 și 4 ani au acces la internet de pe un calculator, iar 90% dintre copiii cu vârste între 5 și 8 ani
folosesc calculatorul cel puțin o dată pe zi.
Conform unui studiu efectuat de Organizația "End to Cyberbully ing" în perioada 2010 –
2011, la nivel internațional21, 18% dintre adolescenți au răspuns că au fost victime ale violenței
pe siteurile de socializare, 9% au spus că au primit SMS -uri batjocoritoare la adresa lor, 8% că
au fost victime ale cyberbullyin -ului online și 7% că au fost agresați la telefon. Același studiu
relevă că 41% dintre adolescenții care au folosit social media au fost victime sau au fost martori
ai cyberbullying -ului, 25% dintre cei care folosesc platformele social media au spus că au avut
experiențe negative online constatând într -o confruntare cu altcineva, 22% dintre adolescenți
au spus că au încheiat o prietenie prin intermediul acestor platforme de comunicare, 13% dintre
respondenți au spus că au avut parte de experiențe negative care i -a determinat să nu meargă
la școală a doua zi, 8% au spus că disputele din mediul online s -au mutat în lumea reală,
cauzând reacâii violente, 6% dintre aceștia având apoi probleme la școală, 20% dintre
adolescenții participanți la studiu spun că persoanele din listele lor de contacte nu se comportă
corespunzator.
Un alt studiu, realizat de organizația Salvați Copiii în septembrie 2012, în România, pe
600 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani și 600 de părinți, sub numele "Studiul privind
utilizarea internetului în familie" arată că 86,2 la sută dintre copii spun că folosesc internetul
zilnic, iar 87% dintre ei au cont pe FaceBook. Dintre cei prezenți pe o rețea de socializare, 29%
au profiluri publice. De asemenea, peste jumătate dintre copii afirmă că au fost jigniți sau
deranjați în mediul online, iar 43% spun că în ultimul an au văzut pe internet imagini sau filme
cu conținut sexual. 62,9% dintre părinți spun că nu verifică ce prieteni sau contacte adaugă
copiii lor pe profilul de rețea socială sa u în lista de messenger, 71,3% nu controlează mesajele
de pe e -mail sau messenger, iar 58,7% nu verifică site -urile vizitate cei mici. Potrivit studiului,
aproape jumătate dintre părinții chestionați au afirmat că știu despre copiii lor că în ultimul an
au văzut imagini agresive sau violente cu oameni care atacă sau omoară alți oameni, 21,% – că
au văzut imagini cu conținut sexual pe internet, iar 19,9% – că cei mici s -au întâlnit cu față în
59
față cu o persoană pe care au cunoscut -o pe internet. Dintre copii i care afirmă că s -au întâlnit
față în față cu cineva cunoscut pe internet (55% din total eșantion), 10% spun că au fost
deranjați ca urmare a acestui fapt. Studiul mai arată că majoritatea se întâlnesc cu persoane de
aceeași vârstă, vorbesc cu alte persoa ne despre această întâlnire, iar jignirile sunt principalul
lucru pe care copiii îl menționează ca fiind deranjant. Furtul identității, cel mai frecvent în cazul
copiilor și mai rar la adulți și apoi răspândirea zvonurilor răutăcioase sau mincinoase care î l
pot afecta pe acesta, este una dintre metodele de hărțuire întâlnită în mod frecvent. Alte tactici
sunt: furtul identității și expedierea mesajelor răutăcioase, asociate cu o fotografie falsificată,
postarea informațiilor dăunătoare pe bloguri sau site -uri, votarea pe internet în numele altcuiva
prin furtul identității.
În domeniul educației, internetul este o sursă unică și prețioasă de informații pentru toți
adolescenții ( Shemesh & Heiman, 2014 .). Prin intermediul resurselor de cercetare ca Google
sau Yahoo, enciclopediile ca Wikipedia, sau arhivele video pe care le oferă YouTube, le este
stimulată curiozitatea tinerilor și contribuie la pregătirea prezentărilor sau documentelor. Ca
dovadă, un studiu a arătat că utilizarea moderată a Internetului a adu s o creștere economică mai
favorabilă, comparată cu non -utilizarea sau cu o utilizare excesivă (Willoughby, 2008). Pentru
acei tineri care suferă de timiditate, lipsa de încredere, inhibare, Internetul le oferă posibilitatea
de a face un prim pas pentru a ieși din izolarea lor (Williams, Merten , 2008). Pentru tinerii
care suferă de un handicap sau de o boală cronică, telefonul mobil și Internetul reprezintă un
mijloc de a compensa izolarea în are se află. Ei pot, prin intermediul site -urilor specializate, să
facă schimb de experiențe sau emoții cu alți adolescenți, care se află în situații similare. Dincolo
de aspectele pozitive care au fost enumerate și care merită să fie luate în seamă, trebuie să
recunoaștem că utilizarea noilor tehnologii de către adol escenți pun o serie de probleme greu
de gestionat, adevărate riscuri. O problemă constă în dificultatea pentru adolescenți de a măsura
validitatea informațiilor pe care le găsesc.
Hărțuirea prin intermediul internetului este un adintre problemele majore ale utilizării
Internetului și rețelelor de socializare(Williams, Merten2008): adolescenții sunt luați drept țintă
de unii colegi sau adolescenți mai mari și se confruntă cu comentarii denigratoare sau
amenințări. O astfel de conduită are repercursiuni ps ihice care se manifestă la tinerii care sunt
victime. Un alt risc este violența indusă prin jocurile disponibile on -line. Mai multe analize
arată un efect de stimulare a filmelor și jocurilor violente, mai ales la copii și la adolescenți
(Anderson , Bushma n, 2001). Riscul de a trece la actul agresiv poate fi mult redus prin prezența
60
adulților responsabili, capabili de a relua cu copilul emoțiile și reacțiile pe care le determină
aceste tipuri de mijloace de comunicare.
Lucrarea de față îi are în prim -plan pe adolescenți. Așa cum arată și studiile de
specialitate, este o perioadă mai dificilă din viața noatră, cu atât mai mult în ultimii ani, când
tehnologia caracterizează această perioadă. În jurul adolescenței s -au realizat numeroase studii
în cee ace pri vește comportamentul lor în cee ace privește numărul de ore petrecut pe Internet.
Un studiu publicat în 2012 în Journal of Addiction Medicine sugerează că dependența
de Internet nu este produsul imaginației noastre. Studiul publicat în Proceedings of the Royal
Society B (2011) a demonstrat referitor la utilizatorii Facebook o cablare neuronală special ă a
creierului și o asociere între numărul de contacte Facebook, numărul de relații în lumea reală
și cantitatea de materie cenușie în regi unile creierului asociate percepției sociale și memoriei.
O echipă de cercetători canadieni de la Queen’s University din Ontario a realizat un studiu, în
2011, al comportamentului a circa 8000 de tineri între 10 și 16 ani și au constatat că adolescenții
care petrec mai multe ore pe zi în fața calculatorului ajung să aibă adesea comportamente
nedorite : fumat, alcool, canabis, raporturi sexuale neprotejate. Timp de un an, specialiștii au
observat numărul de ore petrecute de fiecare la televizor, calculator ș i consolă de jocuri. Valerie
Carson, unul din autorii studiului ale cărui rezultate sunt publicate în revista Preventive
Medicine afirmă : Copiii și adolescenții care petrec multe ore pe internet văd mereu imagini și
comportamente pe care le pot adopta ult erior. În plus, sunt la curent cu tehnologia informatică
și cu internetul, ajungând să destrame diferite tipuri de control stabilite de părinți, îndeosebi
pentru site -urile web nedorite. În timp ce numeroși psihiatrii și psihologi, în special în SUA,
care se confruntă cu efectele suprautilizării Internetului în practica cotidiană, reacționează după
mai mulți ani la pericolele adicției de Internet (și de social media), absența criteriilor de
diagnostic și absența descrierii clinice dovedesc necesitatea acest ora în comunitatea științifică
și psihiatrică. Fenomenul secolului, Internetul devine adicție și patologie ( State, Adolescenții
și dependența de Internet) .
Cercetători de la Universitatea Korea din Seul ne avertizează că există numeroase
motive de îngrijo rare când vine vorba de adolescenți și social media. Ei atenționează faptul că
această dependență este foarte periculoasă, dezvoltă un dezechilibru chimic în creier care îi
predispune la depresie și anxietate. Un doctor a lucrat cu 19 adolescenți ce fusese ră
diagnosticați ca fiind dependenți de internet, dar și 19 care nu aveau această dependență. Toți
au fost măsurați cu ajutorul spectroscopiei de rezonanță magnetică (MRS), un examen
61
imagistic noninvaziv ce măsoară modificările biochimice din țesuturi, în special la nivel
cerebral, examen prin care cercetătorii au fost interesați de măsurarea nivelurilor de acid gama
aminobutiric (GABA) și glutamate -glutamina (Glx) din creier. Pentru acest studiu au apelat și
la psihoterapie cognitiv -comportamentală pentru 12 dintre adolescenți timp de 9 săptămâni, s –
au folosit teste standardizate concentrându -se pe modul în care folosirea internetului
influențează performanța în activitatea cotidiană, afectând viața socială, productivitatea,
somnul, sănătatea mintală. Parti cipanții cu dependență severă de Internet s -au confruntat cu
probleme de depresie și anxietate, insomnia și comportament impulsiv. ( Subramanian, 2014 )
Concluzionând, cred că este necesară abordarea temei violenței cibernetice în discuții
în diferite grupur i în care indivizii se formează și căpătă identități. Faptul că încă de la o vârstă
din ce în ce mai mică, copiii au acces la internet, trebuie să îi facă pe părinți să își asume rolul
de protector, cel puțin prin educarea copilului și aducerea la cunoști nță a riscurilor cu care se
poate confrunta. Chiar dacă în România, fenomenul de violentă cibernetică nu este atât de
răspândit, cred că ar trebui întărite măsurile de protecție împotrivă fenomenului care, totuși, ia
amploare odată cu dezvoltarea tehnologi ei și creșterea procentului de oameni care au acces la
diferite instrumente tehnologice și la internet. Cred că părinții au un rol esențial în prevenirea
cazurile de violentă, dar trebuie să se dezvolte și alte grupuri, organizații care să ofere protecție,
acolo unde părinții nu mai au influența. În cadrul școlilor, liceelor, facultăților ar trebui să
existe o persoană care să aibă rolul de a ajuta persoanele care se pot confruntă cu statutul de
victimă.
Multe dintre riscurile pe care le prezintă internetul pot fi atenuate în cazul în care tinerii
își păstrează, într -un mod proactiv, intimitatea online. În acest sens, este necesar ca aceștia să
fie mai conștienți de consecințele dezvăluirii informațiilor de identificare online, deoarece, din
păcate, mulți ti neri nu recunosc cu ușurință situațiile în care divulgarea informațiilor i -ar putea
pune în pericol. Majoritatea tinerilor au tendința de a vedea interacțiunea online și offline, ca
parte a aceleiași realități, și au mai multă încredere în persoanele cu ca re interacționează online
decât în părinții lor. De asemenea, aceștia consideră că informațiile pe care aleg să le
împărtășească vor rămâne în cercul virtual de prieteni, și nu înțeleg că, mai târziu, aceste
informații private ajung să fie diseminate și să se întoarcă împotriva lor.
Acest studiu are unele limitări în orice încercare de generalizare a rezultatelor. În primul
rând, deoarece eșantionul a fost unul realativ mic, dar cercetările viitoare ar putea investiga
cyberbullying cu grupuri mai mari. Cu s iguranță un număr mai mare de participanți ar fi adus
o serie de rezultate interesante în ceea ce privește relația dintre grupul victimelor și grupul
62
agresorilor în raport cu anxietatea și stima de sine. În al doilea rând, utilizarea chestionarelor
cu au to-raport are riscul unor răspunsuri dorite social, iar studiile viitoare pot utiliza mai multe
surse. Deci, sunt necesare mai multe studii longitudinale. După cum am observat numărul
persoanelor care fac parte din grupul „ victimă” este unul foarte mic, deși eu consider că ele
sunt mult mai multe, dar rușinea este unul dintre factorii care intervin atunci când vorbim de
victime în general și acest lucru se aplică și în cazul victimelor cyberbullying -ului.
După cum am mai spus, atunci când vorbim despre cyberbullyingul este posibil să
adunăm un număr mare de pagini deoarece subiectul este unul complex, cu atât mai mult când
aducem în discuție o categorie de vârstă așa ușor de manipulat – adolescenții. Astfel , putem
vorbi de un număr mare de direcții noi de cercetare pornind de la lucrarea de față: o ulterioară
cercetare poate arăta care sunt trăsăturile de personalitate care definesc agresorii virtuali,
victimele cyberbullyingului, dar și grupul care a fost și victimă, a și hărțuit, o altă cercetare
interesantă ar fi una calitativă, astfel rezultatele ar arăta care sunt cauzele ce determină un
anumit comportament al adolescentului ( ca agresor, victimă, victimă/agresor), care e legătura
cu familia, care este ponderea celor care au devenit din agresor – victimă și invers și ce i -a
determinat să facă această trecere, cum s -au simțit după, iar lista poate continua.
Este foarte important de știut faptul că părinții, rudele, profesorii trebuie să
conștientizeze exi stența fenomenului și să știe să identifice comportamentul schimbat al
victimei sau agresorului și să intervină când identifică efectele cyberbullingului în
comportamentul acesteia: orice semn care indică modificări ale stării psihologice cum ar fi
depresi a, anxietatea socială, izolarea, stima de sine scazută, reacții negative și stres în privința
utilizării dispozitivelor . Importanta oamenilor din jurul celui abuzat este mai mare ca
oricand. Adultii, profesorii, parintii, rudele sau orice alta figura fata de care persoana abuzata
se simte atasata trebuie sa ii ofere suport neconditionat si incredere. Victima trebuie sa
semnaleze orice actiune care a avut loc asupra sa, insa are extrem de multa nevoie de aliati de
incredere care sa ii asigure confortul de a vorbi. Un psihoterapeut în acest caz este un aliat
obiectiv și foarte util pentru a ajuta victima să treacă peste evenimentele neplăcute. Un alt
factor important în diminuarea acestui fenomen ar fi o legislație adecvată.
63
BIBLIOGRAFIE
• American Psychiatric Association (2000), Diagnostic and Statistical manual of mental
disorders, Forth Edition;
• American Psychiatric Association, (2003),Diagnostical and statistical manual of
mental disorders, Fifth Edition;
• Anca Velicu,Bullyingul online și offline:victime versus agresori
• Anderson CA, Bushman BJ., 2001, Effects of violent video games on aggressive
behavior, aggressive cognition, aggressive affect, physiological arousal, and prosocial
behavior : A metaanalytic review of the scientific literatu re. Psychol Sci.
• Andre, C., Lelord, F. (2011),Cum să te iubești pe tine însuți pentru a te înțelege mai
bine cu ceilalți, București: Editura Trei
• Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., & Page, A.
(2007),Psihoterapia tulburărilor anxioase : ghid practic pentru terapeuți și pacienți;
• Asociația Salvați Copiii. Studiu privind utilizarea Internetului în familie. București,
2015.
• Asociația Telefonul Copilului. Fenomenul bullying în unitățile de învățământ din
România. 27 noiembrie 2014.
• Banciu, D., Rădulescu, D., Voicu, M.(1985) – „Adolescenții și familia”, Editura
Științifică și Enciclopedică, București
• Bologa, Lia: Factori determinanți ai formelor actuale de manifestare a violenței școlare.
Strategii de prevenție și intervenție, Cluj -Napoca, 2 010
• Caltabiano N., Brack K., Cyberbullying and self -esteem in Australian adults,
Department of Psychology, James Cook University, Australia
• Copiii și internetul.Utilizări, riscuri, oportunități „Revista română de sociologie”, serie
nouă, anul XXV, nr. 1 –2, p. 19 –36, București, 2014
• Cosmovici, A., Iacob L.(1998) – “Psihologie școlară”, Ed. Polirom, Iasi
• Craig, W.M., Pepler D.J.(1996) Understanding bullying at school:what can we do about
it?, Safe by Design
• Crețu, T. (1994) – „Psihologia vârstelor”, Ed. Univer sității, București
• Crocker, J.,Park, L. E. (2004),The costly pursuit of self -esteem.Psychological
bulletin, 130(3), 392;
• D.R.Coy, Bullying, ERIC/CASS Digest, 2001
64
• Debesse, M.(1970) – „Psihologia copilului de la naștere la adolescență”, EDP,
București
• Gabri ela Rus „Bullying -ul sau comportamentul de intimidare” , ROmedic
• Golu, P.(1994) – „Psihologia copilului”, EDP, București
• Hardy, L., Parfitt, G. (1991),A catastrophe model of anxiety and performance. British
journal of Psychology, 82(2), 163 -178;
• Heatherton, T. F., Polivy, J. (1991),Development and validation of a scale for
measuring state self -esteem. Journal of Personality and Social psychology,60(6), 895;
• Heatherton, T. F., Wyland, C. L., & Lopez, S. J. (2003),Assessing self -esteem.Positive
psychological assessment: A handbook of models and measures, 219 -233;
• Holdevici, I. (2002),Psihoterapia anxietații: abordări cognitiv -comportament ale,
București: Editura Dual Tech;
• Iluț, P. (2001),Sinele și cunoașterea lui: teme actuale de psihosociologie, Iași: Editura
Polirom;
• Institutul Național de Statistică. Accesul populației la tehnologia informațiilor și
comunicațiilor în anul 2014.
• Iulia-Laura Dobre, Elena Enăchescu ,Cyberbullying -o problem majoră favorizată de un
cadru legislative deficitar ,Cibernetică economică, An III, grupa 1056
• J. Palfrey, Enhancing Child Safety and Online Technologies. Berkman Center for
Internet & Society at Harvard University, 2008, Sameer Hinduja, Justin Patchin,
Bullying, Cyberbullying, and Suicide, Archives of Suicide Research 14, nr. 3, 2010
• J.D. Unnever, Bullies, Aggressive Victims, and Victims: Are They Distinct Groups?
Aggressive Behavior, Wiley InterScience, 2005
• James, W. (1983),The Principles of Psychology, Londra: Editura Harvard University
Press;
• Jongho H., Juhwan O., Subramanian V., Kim Y., Kawachi I., (2014) Addictive Internet
Use among Korean Adolescents: A National Survey.
• K.L.Mason,(2008) Cyberbullying: A preliminary assessment for school personnel.
Psychology in Schools
• Kendlers, K. (1993), Generalized anxiety disorder in women. A population -based twin
study, Arch Gen Psychiatry
• Kowalski, R.M., Limber, S.P., Agatston, P.W. Cyberbullying: Bullying in the Digital
Age. Ed. a 2 -a.
65
• Kulcsar, T. (1978),Factori psihologici ai reușitei școlare, București: Editura Didactică
și Pedagogică;
• Lupu, D. A. (2008),Relația stimă de sine -reușită școlară din perspectiva eficacității
activități lor de consiliere psihopedagogică;
• Mruk, C. J. (2013),Self -Esteem and Positive Psychology: Research, Theory, and
Practice, New York: Springer Publishing Company;
• Neveanu, P.P (1978). – „Dicționar de psihologie”, Editura Albatros, București,
• Onwuegbuzie, A. J., Jiao, Q. G. și Bostick, S. L. (2004),Library Anxiety: Theory,
Research, and Applications, Scarecrow Press;
• Pîrvulescu, M. (2009),Stima de sine factor al reușitei școlare, Craiova: PrintXpert;
• Pope, A.W., McHale,S. M. &Craighead,W.E. (1988),Self -Esteem Enhancement with
Children and Adolescents, New York : Editura Pergamon Press;
• Popescu, T.(1943) – “Psihologia copilului și a adolescentului”, Editura Scrisul
Românesc, Craiova
• Postel, J. (1998),Dicționarul de psihiatrie și de psihopatologie clinic, Bucureș ti: Editura
Univers Enciclopedic;
• Purcaru , D. O. (2010),Stima de sine a adolescenților, Bacău: Rovimed Publishers;
• Rauh, M. T., & Seccia, G. (2006),Anxiety And Performance: An Endogenous
Learning‐By‐Doing Model. International Economic Review, 47(2), 583-609.
• Revista Română de Informatică și Automatică, Vol. 29, Nr. 2, 63 -68, 2019
• Rosenberg, M., Schooler, C., Schoenbach, C., Rosenberg, F. (1995),Global self -esteem
and specific self -esteem: Different concepts, different outcomes.American sociological
review, 141 -156.
• Rusu S., Maricuțoiu L., Macsinga I., Vîrgă D., Sava F., Evaluarea personalității din
perspectiva modelului Big Five. Date privind adaptarea chestionarului IPIP -50 pe un
eșantion de studenți români,
• S.Hinduja, J.W. Patchin, Cyberbullying: an exploratory analysis of factors related to
offending and victimization, Deviant behavior, 2008
• Sabina Low, Differentiating cyber bullying perpetration from non -physical bullying:
Commonalities across race, individual, and family predictor s. Psychology of Violence,
2012
• Șchiopu, U. (1956) – „Psihologia copilului”, partea a II -a, “Copilul școlar și
adolescentul”, Editura Litografia învățământului, București,
66
• Șchiopu, U. (1997) – "Dicționar de psihologie", București, Ed. Babel
• Șchiopu, U.(1967 ) – „Psihologia copilului”, București, EDP
• Șchiopu, U., Verza, E. (1989) – “Adolescența – personalitate și limbaj”, Ed. Albatross,
București,
• Șchiopu, U., Verza, E.(1997) – “Psihologia vârstelor”, ediția a treia revizuită și
adăugită, EDP, București.
• Sheme sh, D. O., & Heiman, T. (2014). Cyberbullying victimization: Linkages with
loneliness and depressive mood. In S. Cooper & K. Ratele (Eds.), Psychology serving
humanity: Proceedings of the 30th International Congress of Psychology, Vol. 2.
Western psycholog y (p. 176 –182). Psychology Press.
• State -Știrbu A.M., – Adolescenții și dependența de Internet – articol apărut în nr.21 al
revistei SINTEZA, revistă de gândire strategică
• Sweety, (2013),Competitive exams stress in teenagers, preluat din „Indian Journal o f
Health and Wellbeing”;
• T. Beran, (2009) , Correlates of peer victimization and achievement: An explanatory
model,
• Țifrea, C. (2013),Relația dintre anxietate și performanță,Brasov:Editura Etnous;
• Turliuc M.,Zamfir M., (2019) Cyberbullying among Romanian adolescents; the
relathionship between the cyberbullying status and depression, anxiety, and self -esteem
• Ungureanu L., Ursu G., Cyberbullying – violența în era digital, Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza”, Iași
• Vevera A., Albescu R. (2019), Hărțuir ea cibernetică , București
• W.M. Craig, D.J. Pepler, (2007) Understanding bullying:from research to practice,
Canadian Psychology.
• Willoughby T., 2008, A short -term longitudinal study of Internet and computer game
use by adolescent boys and girls : Prevalen ce, frequency of use, and psychosocial
predictors. Dev Psychol. Williams AL, Merten M., 2008, A review of online social
networking profiles by adolescents : Implications for future research and intervention.
Adolescence.
• https://www.bitdefender.ro
• http://globalkidsonline.net/eu -kids-online/
• www.Academicus.ro
67
Anexa 1
IPIP -50
Scala de personalitate
Vă prezentăm mai jos propoziții care descriu comportamentul oamenilor. Vă rugăm să
folosiți scala de mai jos pentru a descrie gradul în care vă caracterizează fiecare afirmație.
Descrieți cum sunteți în general, acum, nu cum ați dori să deveniți în viitor. De scrieți într -un
mod sincer: cum vă vedeți pe dumneavoastră, cum vă vedeți în relațiile cu persoanele
cunoscute, de același sex, și de aproximativ aceași vârstă. Pentru a vă putea descrie cu
onestitate, răspunsurile voastre vor fi absolut confidențiale.
Vă rog să citiți fiecare afirmație cu atenție și apoi marcați cu un x căsuța care corespunde
opțiunii dumneavoastră.
Nr. Itemi Dezacord
total Dezacord
parțial Nici acord,
nici dezacord Acord
parțial Acord
total
1 Sunt sufletul petrecerii.
2 Sunt puțin preocupat(ă) de alții.
3 Sunt întotdeauna pregătit (ă).
4 Mă stresez cu ușurință.
5 Am un vocabular bogat.
6 Nu vorbesc mult.
7 Îmi plac oamenii.
8 Îmi las lucrurile peste tot.
9 Aproape tot timpul sunt relaxat (ă).
10 Înțeleg greu ideile abstracte.
11 Mă simt confortabil în jurul oamenilor.
12 Jignesc oamenii.
13 Sunt atent (ă) la detalii.
14 Mă îngrijorez.
15 Am o imaginație vie.
68
Nr. Itemi Dezacord
total Dezacord
parțial Nici acord,
nici dezacord Acord
parțial Acord
total
16 Rămân în umbră.
17 Înțeleg sentimentele altora.
18 Învălmășesc lucrurile.
19 Rareori mă simt tristă.
20 Nu sunt preocupat(ă) de ideile abstracte.
21 Inițiez conversații.
22 Nu mă interesează problemele altora.
23 Termin treaba repede.
24 Sunt perturbat(ă) cu ușurință.
25 Am idei excelente.
26 Am puține de spus.
27 Am o inimă caldă.
28 Uit des să pun lucrurile înapoi la locul lor.
29 Mă supăr cu ușurință.
30 Nu am o imaginație bogată.
31 Vorbesc cu o mulțime de oameni diferiți la
petreceri.
32 Nu sunt chiar interesat(ă) de ceilalți.
33 Îmi place ordinea.
34 Îmi schimb dispoziția de multe ori.
35 Sunt rapid(ă) în înțelegerea lucrurilor.
36 Nu îmi place să atrag atenția asupra mea.
37 Îmi fac timp pentru alții.
38 Îmi evit responsabilitățile.
39 Am schimbări frecvente de dispoziție.
40 Folosesc cuvinte dificile.
41 Nu mă deranjează să fiu în centrul atenției.
69
Nr. Itemi Dezacord
total Dezacord
parțial Nici acord,
nici dezacord Acord
parțial Acord
total
42 Simt emoțiile celorlalți.
43 Urmez un orar.
44 Mă irit ușor.
45 Îmi petrec timp reflectând asupra lucrurilor.
46 În jurul oamenilor necunoscuți sunt tăcută.
47 Fac oamenii să se simtă liniștiți.
48 Sunt exact(ă) în munca pe care o fac.
49 Adesea mă simt melancolic(ă)
50 Sunt plin(ă) de idei.
70
Anexa 2
Scala Rosenberg – Scala stimei de sine
Chestionarul de mai jos își propune s ă vă ofere o indicație despre nivelul
stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai
scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctul dvs. de vedere
actual.
Total de
acord
De acord
Dezacord
Total
dezacord
1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine.
2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic.
3) Cred că am o serie
de calități.
4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalți.
5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru (ă).
6) Câteodată mă simt
realmente inutil.
7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puțin la fel ca alte
persoane.
8) Mi-ar plăcea să am mai
mult respect fată de mine
însumi.
9) Ținând cont de toate, am
tendința sa cred ca sunt
un (o) ratat(ă).
10) Am o părere pozitivă
despre mine.
71
Anexa 3
SCALA ANXIETĂȚII SOCIALE LA STUDENȚI (SAS)
În fiecare caz, sunteți rugat să bifați cifra corespunzătoare stării dvs cu privire la
situațiile prezentate.
1 = NICIODATĂ 2 = FOARTE RAR 3 = CÂTEODATĂ 4 = ÎNTOTDEAUNA
NR. SITUAȚII RĂSPUNS
1 2 3 4
1 Mă simt confortabil când fac cunoștință cu persoane noi.
2 Mă simt confortabil să fiu privit de cineva când lucrez la
ceva.
3 Am prieteni doar de același sex.
4 Mă simt confortabil să vorbesc în public.
5 Măa simt confortabil să ma împrietenesc cu persoane ce
nu au același stil vestimentar ca mine.
6 Merg la concerte și petreceri în cadrul facultății.
7 Merg acasă la colegi pentru a învăța împreună.
8 Îmi invit colegii să învățăm împreună la mine acasă.
9 Mă simt confortabil să stau lângă colegii de sex opus.
10 Mă simt confortabil să particip la cursurile profesorilor
de sex opus.
11 Prietenii mă consideră încrezător/încrezătoare.
12 Prietenii mă consideră extrovert/extrovertă.
13 Prietenii mă consideră ușor de abordat.
14 Prietenii se simt confortabil să mă invite la ei acasă.
15 Prietenii consideră că eu pot comunica cu ușurință cu
persoanele de sex opus.
72
Anexa4
Revised Cyberbullying Inventory (RCBI)
Vă rog să citiți itemii din căsuțele din coloana “acest lucru mi s -a întâmplat”, cu atenție.
Vă rog să ne spuneți cât de frecvent situațiile descrise mai jos vi s-au întâmplat și le-ați făcut
altora în ultimele 6 luni de zile. Spuneți -ne dacă și cât de fre cvent ați făcut aceste lucruri altora
prin marcarea căsuței potrivite din coloanal am făcut asta .
AM FĂCUT
MI S -A ÎNTÂMPLAT
Niciodată
O Dată
De 2 -3 ori
Mai mult de 3 ori
Niciodată
O Dată
De 2 -3 ori
Mai mult de 3
ori
1)Furt de date cu caracter personal
din calculator ( precum fișiere,
adrese de email, fotografii, cont de
facebook, conversații pe
facebook)
2) Furt de nickname (identitate
virtuală, precum numele
utilizatorului de pe platforma steam,
utilizator facebook, instragram, chat –
uri, tik tok)
3) Amenințări în forum -uri online
(chat, facebook, twitter,
instagram, facebook messenger)
4) Aducerea de insulte în forum -uri
online (chat, facebook, twitter,
instagram, facebook messenger)
5) Excluderea din chat, facebook,
twitter, instagram, facebook
messenger, youtube prin blocarea
comentariilor sau scoaterea de la
prieteni, raportarea conturilor,
postărilor sau comentariilor.
6) Defăimare prin postarea de poze
false pe internet (facebook,
instagram, twitter, youtube, tiktok)
73
7) Împărtășirea unor conversații
private sau video -uri, altora fără ca
interlocutorul să știe și să -și dea
acordul( ex discuția pe skype cu un
prieten este auzită de alte persoane
care se află în camera unuia dintre
cei doi)
8) A râde prin comentarii de postarea
cuiva (facebook, instagram, youtube)
9) Trimiterea de email -uri (gmail,
yahoo mail, outlook) care conțin
amenințări sau comentarii jignitoare.
10) Furtul credențialelor de acces (
utilizator și parolă) la email și
blocarea accesului adevaratului
deținător.
11) Intrarea pe căsuța de email a
altuia și citirea mesajelor personale.
12) Trimiterea de mesaje text
amenințătoare și/sau jignitoare către
o persoană (whatsapp, mesaje
telefon, facebook messenger)
13) Crearea unei identități de
persoană de sex opus. (folosit în scop
batjocoritor )
14) Publicarea online a unei
fotografii stânjenitoare care aparține
altcuiva fără a avea acordul acestuia.
74
Anexa 5
Rezultatele testelor (Rosenberg, Anxietății sociale și IPIP_de personalitate)
Am
vârsta
cuprinsă
între: Gen: Anxietate Stima
de sine Extraversiune Agreabilitate Constiinciozitate Stabilitate Deschidere
17-18
ani Feminin 48 24 21 33 34 19 42
17-18
ani Feminin 50 25 29 37 30 32 42
17-18
ani Feminin 39 21 28 37 36 30 30
17-18
ani Feminin 50 25 28 34 34 18 35
17-18
ani Masculin 44 21 28 38 35 29 30
16-17
ani Masculin 15 10 14 16 19 16 18
17-18
ani Feminin 49 20 29 36 31 34 41
17-18
ani Feminin 50 21 27 37 32 34 40
17-18
ani Masculin 33 29 21 33 34 19 42
17-18
ani Feminin 48 20 29 37 30 32 42
17-18
ani Masculin 42 24 33 40 33 28 30
17-18
ani Feminin 42 23 27 33 29 36 33
17-18
ani Feminin 30 26 25 27 24 19 21
16-17
ani Masculin 36 24 32 35 35 40 33
16-17
ani Feminin 28 25 27 40 36 27 36
17-18
ani Feminin 52 23 29 23 29 33 25
17-18
ani Feminin 50 22 26 34 33 40 38
17-18
ani Feminin 39 22 24 32 32 31 32
17-18
ani Feminin 28 26 27 32 31 36 30
17-18
ani Feminin 49 28 19 20 20 20 20
17-18
ani Feminin 43 20 27 30 30 36 33
17-18
ani Feminin 35 18 28 38 32 40 31
17-18
ani Feminin 37 22 29 28 33 34 37
75
17-18
ani Masculin 50 23 41 39 42 41 44
17-18
ani Feminin 52 23 26 40 34 30 33
15-16
ani Feminin 30 28 28 25 30 25 24
17-18
ani Masculin 55 26 29 43 40 26 40
17-18
ani Feminin 50 22 26 34 33 40 38
16-17
ani Feminin 42 23 28 35 35 38 32
15-16
ani Feminin 46 17 38 35 39 48 41
17-18
ani Feminin 44 22 29 33 35 41 33
17-18
ani Masculin 54 23 28 40 36 33 29
17-18
ani Masculin 43 29 32 32 28 27 30
17-18
ani Feminin 46 22 28 32 36 25 31
17-18
ani Masculin 42 21 26 30 30 33 32
16-17
ani Feminin 44 24 30 36 35 40 39
15-16
ani Feminin 45 21 28 32 34 37 34
15-16
ani Feminin 47 26 28 37 33 16 31
16-17
ani Feminin 45 24 30 38 42 39 33
16-17
ani Feminin 40 24 22 23 26 25 27
17-18
ani Feminin 54 26 30 39 35 24 40
17-18
ani Feminin 31 31 31 28 33 39 31
17-18
ani Masculin 48 21 28 38 37 42 32
17-18
ani Masculin 39 21 26 36 33 29 32
17-18
ani Feminin 36 21 30 36 38 43 36
17-18
ani Feminin 51 25 27 38 31 35 29
17-18
ani Feminin 54 26 30 39 35 24 40
17-18
ani Masculin 46 20 32 35 35 33 27
17-18
ani Masculin 32 24 32 35 33 38 36
16-17
ani Feminin 45 18 29 33 32 40 37
76
16-17
ani Feminin 45 18 29 33 32 40 37
17-18
ani Feminin 33 28 25 29 27 26 27
17-18
ani Feminin 33 28 27 29 27 26 27
16-17
ani Feminin 35 21 27 23 26 18 26
17-18
ani Feminin 46 19 35 36 34 39 34
17-18
ani Feminin 34 26 30 33 27 35 30
17-18
ani Masculin 46 20 32 35 35 33 27
17-18
ani Masculin 32 24 32 35 33 38 36
17-18
ani Masculin 54 23 28 40 36 33 29
17-18
ani Masculin 43 29 32 32 28 27 30
17-18
ani Feminin 50 25 29 37 30 32 42
17-18
ani Feminin 39 21 28 37 36 30 30
17-18
ani Masculin 42 21 26 30 30 33 32
16-17
ani Feminin 44 24 30 36 35 40 39
15-16
ani Feminin 45 21 28 32 34 37 34
17-18
ani Masculin 32 24 32 35 33 38 36
16-17
ani Feminin 45 18 29 33 32 40 37
16-17
ani Feminin 45 18 29 33 32 40 37
16-17
ani Masculin 36 24 32 35 35 40 33
17-18
ani Feminin 50 25 29 37 30 32 42
77
Anexa 6
Rezultatele testului RCBI -Cyberbully/Cybervictim
Am
vârsta
cuprinsă
între: Gen: CB am facut CB mi s –
a
intamplat B/V Bullies Victims noninvolved
17-18 ani Feminin 18 21 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 21 19 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 5 3 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 7 6 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 1 0 0 0 0 1
16-17 ani Masculin 0 1 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 19 21 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 19 21 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 0 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 17 18 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 3 8 0 0 1 0
17-18 ani Feminin 0 1 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
16-17 ani Masculin 7 3 1 0 0 0
16-17 ani Feminin 5 1 0 1 0 0
17-18 ani Feminin 8 8 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 2 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 8 7 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 1 2 0 0 1 0
17-18 ani Feminin 14 14 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 3 3 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 2 1 0 1 0 0
17-18 ani Feminin 15 13 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 1 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
15-16 ani Feminin 2 1 0 0 0 1
17-18 ani Masculin 18 17 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
16-17 ani Feminin 4 9 1 0 0 0
15-16 ani Feminin 18 15 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 3 3 0 0 0 1
17-18 ani Masculin 3 0 0 0 0 1
17-18 ani Masculin 3 2 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 1 1 0 0 0 1
78
17-18 ani Masculin 4 3 0 0 0 1
16-17 ani Feminin 7 5 1 0 0 0
15-16 ani Feminin 2 0 0 1 0 0
15-16 ani Feminin 10 6 1 0 0 0
16-17 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
16-17 ani Feminin 6 6 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 1 2 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
17-18 ani Masculin 4 8 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 5 0 0 1 0 0
17-18 ani Feminin 1 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 2 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 1 1 0 0 0 1
17-18 ani Masculin 9 8 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 8 6 1 0 0 0
16-17 ani Feminin 7 3 0 1 0 0
16-17 ani Feminin 7 3 0 1 0 0
17-18 ani Feminin 0 0 0 0 0 1
17-18 ani Feminin 0 2 0 0 0 1
16-17 ani Feminin 12 12 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 6 7 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 4 7 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 11 12 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 8 10 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 5 5 0 1 0 0
17-18 ani Masculin 2 4 0 1 0 0
17-18 ani Feminin 21 19 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 5 3 1 0 0 0
17-18 ani Masculin 4 3 0 0 0 1
16-17 ani Feminin 7 5 1 0 0 0
15-16 ani Feminin 2 0 0 1 0 0
17-18 ani Masculin 8 6 1 0 0 0
16-17 ani Feminin 7 3 0 1 0 0
16-17 ani Feminin 7 3 0 1 0 0
16-17 ani Masculin 7 3 1 0 0 0
17-18 ani Feminin 21 19 1 0 0 0
79
Anexa 7
Chestionar bio -socio -demografic
• Vârsta :
• Gen: ( ) F ( ) M
• Orașul/ localitatea în care locuiți :
1. În prezent sunteți la:
• Școală gimnazială
• Liceu:
2. Din ce mediu proveni ți:
• Mediu l rural
• Mediu l urban
3. Orașul/ localitatea în care învățați :
4. Locuiți în prezent : cu părinții ( ), în cămin ( ), la o rudă ( ), în chirie ( ).
5. Aveți calculator personal unde locuiți? Da ( ) nu ( )
6. Aveți t elefon personal ? Da ( ) nu ( )
7. Accesați internetul :
• ( ) în fiecare zi ( ) de 2 ori pe săptămână ( ) De 3 sau 5 vori pe săptămână ( ) fără acces
8. Accesați rețelele de socializare :
• ( ) în fiecare zi ( ) de 2 ori pe săptămână ( ) De 3 sau 5 ori pe săptămân ă ( ) fără acces
9. Câte ore petreceți pe zi folosind calculatorul sau telefonul , în medie?
• 1-2 ore
• 2-5 ore
• Mai mult de 5 ore
• Deloc
10. Câte ore petreceți pe zi pe rețelele de socializare, în medie?
• 1-2 ore
• 2-5 ore
• Mai mult de 5 ore
• Deloc
80
11. Pentru ce anume folosiți internetul?
• Pentru a căuta informații pe Google
• Pentru a vorbi pe rețelele de socializare
• Pentru teme pentru școală
• Să vizionez filme
• Să ascult muzică
• Să mă joc
• Alte activități
• Nu folosesc internetul
12. Ai un cont pe una dintre rețelele de socializ are facebook, instagram, tiktok sau pe
platforme de gaming , steam ?
• Da
• Nu
13. Dintre cele menționate mai sus, folosesc cel mai des:
• Facebook
• Instagram
• Tiktok
• steam
14. Conturile tale sunt ?
• Private
• Pot fi accesate de oricine
15. Obișnuiești să accepți și să vorbești cu necunoscuți pe rețelele de socializare?
• Da
• Nu
16. Ai fost jignit vreodată în mediul online, fie el steam, facebook, instagram ?
• Da
• Nu
17. Te-ai întâlnit față în față cu o persoană cunoscută doar online?
81
• Da
• Nu
18. Te consideri popular in mediul online?
• Da
• Nu
19. Ai auzit până acum de termenul “hărțuire online – cyberbullying”?
• Da
• Nu
20. Ați fost hărțuit online de cineva până acum ?
• Da
• Nu
21. Dacă da, de un bărbat sau o femeie?
22. Care a fost motivul ?
• Situația ta financiară și a familiei tale
• Indiferență la ceea ce ți -a scris
• Rezultatele tale școlare
• Aspectul tău fizic
• Modul în care te îmbraci
• Modul în care te comporți
• Nu am fost hărțuit
23. Ați hărțuit online pe cineva din varii motive?
• Da
• Nu
24. Dacă da, bărbat sau femeie?
25. Care a fost motivul?
• Situația financiară a persoanei respective și a familiei
• Indiferență la ceea ce i -ai scris
• Nu ați fost de accord cu ceva ce susținea
• Aspectul fizic al persoanei
• Aspectul vestimentar
82
• Unei situații stânjenitoare în care v -a pus la un moment dat
• Rezultatele lui școlare
• Nu am hărțuit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Master Psihologie Judiciar ă [629969] (ID: 629969)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.