Master Psihologie Clinică, Hipnoză și Intervenții de Scurtă D urată [626869]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
Facultatea de Psihologie
Master Psihologie Clinică, Hipnoză și Intervenții de Scurtă D urată

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Evaluare și intervenție cognitiv comportamentală
în tulburarea de stres posttraumatic

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr. Barbara Cr ăciun

Absolvent: [anonimizat]
2019

2
Rezumat

Lucrarea de disertatie prezenta puncteaza atat aspectele teoretice conform literaturi de
specialitate cat si teoriile si studiile aplicate. Lucrarea este structurata si impartita in: partea
teoretica unde sunt explicate si analizate teorii si prezentate st atistici relevante temei alese, iar
partea practica unde sunt analizate si studiate simptomele si sanatatea mintala a clientilor.
In urma unor studii aplicate, se pare ca 70% dintre adulți au prezentat un tip de
eveniment traumati c cel puțin o dată în viața lor, asta însemnnd c ă aproximativ 223,4 milioane
de persoane trec prin evenimente traumatice de -a lungul vie ții. Până la 20% din acești oameni
continuă să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic, acest lucru echivaleaza cu aproximativ
44.7 milioa ne de persoane care au fost sau se lupta cu aceasta tulburare.
Se estimeaza ca una din noua femei dezvolta tulburare de stres posttraumatic, acest lucru
facand ca femeile sa fie de doua ori mai susceptibile decat barbatii.
Un individ care este victima viol enței, rănilor sau abuzului poate dezvolta o problemă de
sănătate mintală numită tulburare de stres postraumatic ( TSPT ) . TSPT se poate declansa în
primele săptămâni după un eveniment sau chia r după ani.
Persoanele care suferă de tulburare de stres posttra umatic își reexaminează adesea trauma
sub formă de "flashback -uri", amintiri, coșmaruri sau gânduri înfricoșătoare, mai ales când sunt
expuși la evenimente sau obiecte care le reamintește de trauma .
Tulburarea de stres posttraumatic este adesea asociat a cu soldații care au participat la
război . Dar oricine, chiar și cop iii, pot dezvolta aceasta tulburare in urma unui eveniment
traumatic .
Traumele care ar putea provoca aceasta tulburare includ moartea neașteptată sau violentă
a unui membru al famil iei sau a unui prieten apropiat, vătămări grave sau amenințări cu moarte a
a sinelui sau a unei persoane iubite .
Deoarece nu toți copiii sau adulții care suferă de o traumă vor continua să dezvolte
TSPT , identificarea mecanismelor etiologice și a factorilor de ris c pentru dezvoltarea acestei
tulburări este esentiala in vederea unui posibil diagnostic.
Tulburarea de stres posttraumatic este din ce în ce mai recunoscută ca fiind o tulburare
predominantă și dezactivatoare la copii și adolescenți, atât în țările dez voltate, cât și în cele în
curs de dezvoltare.
Motivul alegerii acestei teme este cresterea procentelor de la an la an in ceea ce priveste
tulburarea de stres posttraumatic, atat la copii cat si la adulti. Este important de luat acest aspect
in vedere deoarece TSPT afecteaza atat dezvoltarea fizica si cognitiva cat si cea emotionala, in
special in cazul copiilor si adolecentilor.

3
Cuprins

Rezumat……………………………………………………………………………………….2
Introducere …………………………………………………………………………………….7
Partea I – CADRUL
TEORETIC ……………………………………………………………… Error! Bookmark not
defined.
Cap. I: Caracteristici generale tulburarii de stres posttraumatice; tabloul clinic al tulburărilor
de stres posttraumatic …………………………………………………………..9
I.1. Definirea tulburarii posttraumatice …………… ……………………………………..9
Cap. II: Tulburări de stres posttraumatic la adulți …………………………………………10
II.1. Epidemiologia tulburarii de stres
posttraumatice …………………………………. Error! Bookmark not defined.
II. 1.1. Prevalența și susceptibilitatea ………………………………………………..11
II.1.2. Agresiunea Sexuală …………………………………………………………..12
II.1.3. Conflictul masiv si deplasarea ………………………………………………..13
II.1.4. Combaterea… …………………………………………………………………13
II.1.5. Leziuni corporale ……………………………………………………………..14
II. 1.6. Boala medicala……………………………………………………………….14
II.1.7. Infarctul miocardic……………………………………………………………14
II.1.8. Accident vascular cerebral……………………………………… ……………14
II.1.9. Intensitatea unității de terapie intensivă………………………………………15
II.2. Patogeneza…………………………………………………………………………15
II.3. Manifestari clinice…………………………………………………………………16
II.4. Condițiile care apar în mod obișnui t………………………………………………16
II.4.1. Psihiatric………………………………………………………………………16
II.4.2. Medical……………………………………………………………………….17
II.4.3. Durata…………………………………………………………………………18
II.4.4. Funcționare……………………………………………………………………18
II.4.5. Examinare…………………………………………………………………….19
II.5. Evaluare……………………………………………………………………………19
II.6. I nstrumente de evaluare……………………………………………………………20
II.7. Diagnostic…………………………………………………………………………20
II.8. Subtipuri…………………………………………………………………………..23
II.9. Cu termen întârziat………………………………………………………………..23

4
II.10. Complexul TSPT …………………………………………………………………24
II.11. Diferențierea de tulburărea acuta de stres………………………………………..24
III.1. Terapii cognitiv -comportamentale………………………………………………..24
III.1.1. Teorie ……………………………………………………………………….25
III.1.2. Noțiunea științifică a fricii condiționate …………………………………….25
III.2. Terapia cognitivă…………………………………………………………………26
III.3. Terapii bazate pe expunere……………………………………………… ……….27
III.3.1. Eficacitatea……………………………………………………………………28
III.4. Terapia cognitiv -comportamentală………………………………………………29
III.4.1. Eficacitatea………………………………………………………………….30
III.5. Desensibilizarea și reprocesar ea mișcării ochilor…………………………………30
III.5.1. Eficacitatea………………………………………………………………….30
III.6. Cuplurile CBT……………………………………………………………………31
III.7. Abilități de formare a competențelor…………………………………………….31
III.8. Terapia interpersonala……………………………………………………………31
III.9. Mindfullness bazat pe reducerea stresului……………………………………….32
III.10. Alte psihoterapii……………………… ………………………………………….32
III.10.1. Acceptarea și terapia angajamentului (ACT)………………………………32
III.10.2. Psihoterapia psihodinamică………………………………………………..32
III.10.3. Psihoterapia eclectică………………………………………………………33
III.10.4. Psihoterapia combinată pentru TSPT și TBI……………………………….33
III.11. Medicamente – Psihoterapia augumentata………………………………………..33
III.12. Training clinic……………………………………………………………………34
Cap IV – Abordarea tratării tulburării de stres posttraumatic la adulti……………………34
IV.1. Pacientul nou diagnosticat………………………………………………………..34
IV.2. Prima linie: Psihoterapie vs. medicație……………………………………………34
IV.2.1. Condițiile asociate…………………………………………………………..35
IV.2.2. Tulburări ale utilizării substanței……………………………………………35
IV.2.3. Tulburarea de personalitate de tip borderline………………………………36
IV.2.4. Perturbări de somn, coșmaruri………………………………………………36
IV.2.5. Psih oza………………………………………………………………………36
IV.3. Raspunsul la tratament…………………………………………………………….36
IV.3.1. Preferința pentru psihoterapie………………………………………………37
IV.3.2. Preferința pentru medicamente……………………………………………..37
IV.4. A treia linie…………………………………………………………………………38

5
IV.5. Linia a IV -a………………………………………………………………………..38
Cap V – Tulburări de stres posttraumatic la copii și adolescenți……………………………38
V.1. Introducere………………………………………………………………………….38
V.2. Epi demologie………………………………………………………………………39
V.2.1. Expunerea la traume……………………………………………………………39
V.2.2. Următoarea tulburare de stres posttraumatic…………………………………..40
V.2.3. Factori de risc…………………………………………………………………..41
V.2.4. Traumatisme……………………………………………………………………41
V.2.5. Caracteristicile copilului………………………………………………………..41
V.2.6. Caracteristicile familiei…………………………………………………………42
V.2.7. Răspunsurile la evenimentul traumatic…………………………………………43
V.2.8. Comorbiditate…………………………………………………………………..43
V.3. Patogeneza………………………………………………………………………….44
V.4. Manifestari clinice………………………………………………………………….45
V.5. Curs…………………………………………………………………………………47
V.6. Evaluare…………………………………………………………………………….48
V.7. Instrumente de evaluare…………………………………………………………….48
V.8. Diagnostic……………………………………………………………………………….49
V.8.1. Criterii de diagnosti c DSM -5…………………………………………………49
V.9. Copiii în vârstă de șase ani și peste…………………………………………………49
V.10. Copii sub vârsta de șase ani……………………………………………………….52
V.11. Subtipuri…………………………………………………………………………..54
V.11.1. Cu simptome d isociative…………………………………………………….54
V.11.2. Depersonalizarea…………………………………………………………….54
V.11.3. Derealizarea………………………………………………………………….54
V.11.4. Cu manifestare întârziată…………………………………………………….54
V.12. Revizii de la DS M-IV la DSM -5………………………………………………….54
Cap VI – Abordarea tratării tulburării de stres posttraumatic la copii și adolescenți………55
VI.1. Diagnosticarea pacientilor tineri………………………………………………….55
VI.2. Copiii cu vârsta de șapte ani și peste… …………………………………………..57
VI.3. Copii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani……………………………………..57
VI.4. Copiii sub 3 ani……………………………………………………………………58
VI.5. Copiii cu afecțiuni severe care se manifesta simultan……………………………58
VI.6. Raspuns la psihoterapie……………………………………………………………58
VI.6.1. Raspuns puternic…………………………………………………………….58

6
VI.6.2. Răspuns inadecvat……………………………………………………………59
VI.7. Optimizarea psihoterapiei………………………………………………………..59
VI.8. Fidelitatea tratamentului………………………………………………………….59
VI.9. Reamintirea traumei………………………………………………………………59
VI.10. Trauma in curs de desfasurare………………………………………… ………..59
VI.11. Traumatism complex……………………………………………………………60
VI.12. Tulburări psihice co -apărute…………………………………………………….60
VI.13. Factori de mediu…………………………………………………………………60
VI.14. Modificări ale psihoterapiei……………………………… …………………….61
VI.15. Tratamentul medicamentos……………………………………………………..61
VI.16. Simptomele TSPT………………………………………………………………62
VI.17. Perturbarea somnului……………………………………………………………62
Partea a II -a – PARTE PRACTICA………………………………………………………. 62
Cap. VII: Obiective si metodologia studiului…………………………………………………62
VII.1. Obiective………………………………………………………………………..62
VII.2. Metodologia studiului…………………………………………………………..62
VII.2.1. Lista Evenimentelor de Viata(Life Ev ents Checklist)……………………63
VII.2.2. Scala Administrata de Clinician pentru TPTS conform DSM -IV
(CAPS)………………………………………………………………………………………………..63
VII.2.3. Metoda relaxării musculare progresive a lui Jacobson…………………..65
VII.2.4. Descrierea lotului…………………………………………………………65
Cap. VIII: Studii de caz……………………………………………………………………….66
VIII.1. – CAZ I – Pacient cu tulburare de stres posttraumatic…………………………66
VIII.2. – CAZ II – Pacient cu tulburare de stres posttraumatic……………………….77
VIII.3. – CAZ III – Pacient cu tulburare de stres posttraumatic………………………84
Cap. IX. – Concluzi i …………………………………………………………………………94
Bibliografie… …………………………………………………………………………………95
Anexe…………… ……………………………………………………………………………99

7

Introducere
Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) este o tulburare severă, adesea cronică, care se
dezvoltă la unele persoane după expunerea la un eveniment traumatic care implică vătămări sau
amenințari la sine sau a altor persoane. TSPT se caracterizează prin gânduri intruzive, coșmaruri
și flashback -uri ale evenimentelor traumatice din trecut, stare de spirit și cogniții negative,
evitare a reamintirilor care au legatur ă cu trauma, hipervigile nță și tulburări de somn, toate
conducând la disfuncții sociale, ocupaționale și interpersonale.
Deși este imposibil să se prevadă cine va dezvolta TSPT ca răspuns la traume, există
anumiți factori de risc care sporesc vulnerabilitatea. Mulți factori de r isc se rotesc în jurul naturii
evenimentului traumatic în sine. Evenimentele traumatice sunt mai susceptibile de a provoca
TSPT atunci când implică o amenințare gravă la adresa vieții sau a siguranței personale: cu cât
riscul este mai extins și mai prelung it, cu atât mai mare este riscul de a dezvolta TSPT ca
răspuns. Situa țiile provocate de om, cum ar fi violul, asaltul și tortura, tinde să fie și mai
traumatizante decât "act ele lui Dumnezeu" sau accidente le și dezastre le impersonale.
Majoritatea persoanelor care se confruntă cu astfel de evenimente se recuperează cu
timpul , dar unele persoane cu tulburare de stres post traumatic continuă să fie deprimat e și
anxio ase luni sau chiar ani după eveniment.
Femeile sunt de două ori mai susce ptibile de a dezvolta tul burări de stres posttraumatic
spre deosebire de bărbați . Copiii o pot dezvolta, de asemenea. Tulburarea de stres posttraumatic
apare deseori împreună cu depresia , abuz ul de substanțe sau alte tulburări de anxietate.
Supraviețuitori i traumei care au avut tulburarea de strest posttraumatic pot întâmpina
probleme în relațiile apropiate cu familia sau prietenii. Simptomele lor pot provoca probleme cu
încrederea, apropierea, comunicarea și rezolvarea problemelor , care pot afecta felul în care
supraviețuito rul acționează , împreună cu alti factori/tulburari . La rândul său, modul în care o
persoana apropiata răspunde persoanei care sufer ă de respectiva tulburare poate afecta
supraviețuitorul traumei. Se poate dezvolta un model circular care ar putea dăuna relațiilor .
Reacțiile post -traumatice, cum ar fi tulburarea de stres acut, sunt clasificate în DSM ca
membri i ai tulburărilor de anxietate. Acest lucru este bine și bun, deoarece tulburările de traume
implică cu siguranță o simptomatologie de anxietate sporită. Cu toate acestea, spre deosebire de

8
alte tulburări de anxietate, tulburările traumatice, de asemenea, pot implica frecvent
simptomatologie disociativă. În forma sa cea mai ușoară, disocierea presupune "distanțarea",
astfel î ncât evenimentele care apar par a fi ireale. În formele mai severe de disociere, m emoria
evenimentelor poate fi plasată greșit (la fel ca în amnezie), sau o persoană poate fi atât de
afectat ă de ceea ce a experimentat încât poate ie și la iveal ă o altă personalitate. Cel mai greu de
tratat forme de TSPT sunt uneori acelea care s -au format atunci când o victimă a traumei a fost
disociati vă în timpul experienței sale traumatice .
Tratamentele eficiente pentru TSPT includ medicamente și psihoterapii. Cu to ate acestea,
o proporție substanțială de pacienți prezintă simptome rezistente la tratament. Este adesea
necesar să se schimbe sau să se combine tratamente pentru a obține un răspuns terapeutic
satisfăcător.
Tipurile de tratament disponibile pentru tulbura rea de stres posttraumatic includ:
Tratamentul cognitiv -comportamental concentrat pe traume și implică treptat expunerea
la sen timentele și situațiile care amintesc de traume și înlocuind gândurile distorsionate și
iraționale despre experienț ă cu o imagine mai echilibrată.
Terapia familială îi poate ajuta pe cei dragi să înțeleagă prin ce trec și îi poate ajuta și să
treac ă prin probleme împreună ca și familie.
Medicația este prescrisă uneori persoanelor cu tulburare de stres posttraumatic pentru
ameliorarea simptomelor secundare ale depresiei sau anxietății, deși nu tratează cauzele TSPT .
EMDR (Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor) încorporează elemente de
terapie cognitiv -comportamentală cu mișcări oculare sau alte forme de stim ulare ritmică, stânga –
dreapta . Aceste tehnici funcționează prin "dezghețarea" sistemului de procesare a informațiilor
creierului, care este întrerupt în momente de stres extrem.

9

Partea I – Cadrul teoretic
Cap. I: Caracteristici generale tulburarii de stres posttraumatice;
tabloul clinic al tulburărilor de stres posttraumatic
I.1. Definirea tulburarii posttraumatice
Tulburarea de stres posttraumatic ( TSPT ) este o tulburare de anxietate care se poate
dezvolta după ce individul trece sau ia parte la un eveniment traumatic. DSM -5 definește
evenimentul traumatic ca o expunere la moartea reală, amenințari, vătămări grave sau violențe
de natur ă sexuală, dezastru natural, un accident grav, u n act terorist, război / luptă. Sigur, exist ă
multe alte cauze care pot declan șa aceast ă tulburare.
Tulburarea de stres posttraumatic ( TSPT ) a fost descrisă ca fiind " complexul somatic,
cognitiv, afectiv și comportamental al traumei psihologice" . TSPT se caracterizează prin gânduri
intruzive, coșmaruri și flashback -uri ale evenimentelor traumatice trecute, evitarea reamintirilor
în legatur ă cu trauma, hipervigile nță și tulburări de somn, toate conducând la o disfuncție
socială, ocupațională ș i interpersonală considerabilă.
Diagnosticul TSPT poate fi o provocare din cauza eterogenității prezentării și a
rezistenței pacientului de a discuta despre trauma prin care a trecut . Un alt factor complicator
este faptul că evenimentele traumatice sunt asociate cu o serie de alte tipuri de psihopatologii ,
inclusiv tulburări de depresie și anxietate. Pacienții expuși la multiple evenimente traumatice pot
fi diagnosticați în mod eronat cu TSPT mai degrabă decât cu o altă tu lburare primară.
În urma evenimentului, tinerii cu TSPT raportează simptome intruzive, cum ar fi amintiri
repetitive și supărătoare, care pot să se prezinte verbal: "Nu pot să nu mai aud zgomotul mașinii
când aceasta a lovit copacul" sau acest lucru se mai poate observa în momentul în care copilul
lovește sau arunc ă mașina de jucarie în mod repetat. Alte s imptome intruzive includ visele din
timpul noptii, dar și cele din timpul zilei care relateaz ă întampl ări vagi ale vieții (numite și
flashback -uri prin care copilul se comport ca și când evenimentele se întâmplă efectiv în timp
real) și devin extrem de dureroase atunci când sunt expuse individului in vederea reamintirii
evenimentului. De asemenea, tinerii pot evi ta sau încearca să se ferească de eventualele
reamintiri ale evenimentului , raportează incapacitatea de a -și reaminti detaliile semnificative ale
evenimentului respectiv , experimentează o serie de emoții negative cum a r fi tristețea, vina,

10
rușinea, confuzi a și lipsesc interesul sau dorința de a participa în activități importante. În cele din
urmă, copiii și adolescenții care suferă de TSPT se confruntă, de asemenea, cu iritabilitate, fiind
nervoși, cu probleme de concentrare și dificultăți de somn. Aceste s imptome combinate trebuie
să persiste mai mult de o lună după ce evenimentul a avut loc pentru a putea îndeplini criteriile
tulburarii de stres post -traumatic , deși unii copii și adolescenți pot avea o reacție întârziată la
traume, astfel încât semnele cla re să nu fie observabile până la șase luni sau mai mult , după
eveniment.
Tulburarea de stres post -traumatic a fost cunoscută av ând multe nume în trecut, cum ar
fi "shell shock " însemn ând como ție/psihoz ă cerebral ă (în timpul primului război mondial ) și
"combat fatigue " însemn ând oboseal ă în urma luptei ( după cel de -al doilea război mondial ). Dar
TSPT nu își face apari ția doar în cazul veteran ilor. TSPT poate apărea la toți oamenii, la
persoane de orice etnie, naționalitate sau cultură, precum și la orice vârstă. TSPT afectează
aproximativ 3,5% d intre adulții din S.U.A., iar 1 din 11 persoane va fi diagnosticat cu TSPT în
timpul vieții. Femeile au de do uă ori mai multe șanse ca bărbații să aibă tulburarea de stres post-
traumatic .
Persoanele cu TSPT au gânduri intense, perturbatoare și trăiesc sentimente legate de
experiența lor, care durează mult după ce evenimentul traumatic s -a încheiat. Ace știa pot re trăi
evenimentul p rin flashback -uri sau coșmaruri. E i pot simți tristețe, frică sau furi e; și se pot simți
detașați sau înstrăinați de alte persoane. Persoanele cu TSPT pot evita situațiile sau persoanele
care le reamintesc de evenimentul traumatic și pot avea reacții negati ve puternice la ceva
obișnuit cum ar fi un zgomot puternic sau o atingere accidentală.
Majoritatea persoanelor care trec prin evenimente traumatizante pot avea dificultăți
temporare de adaptare și de a face față, dar cu timpul și cu o grijă de sine bună, de obicei, devin
mai bine. Dacă simptomele se agravează, durează luni sau chiar ani și interferează cu
funcționarea zilnică, est e posibil să aiba tulburarea de stres post-traumatic .
Obținerea unui tratament eficient după apariția simpto melor tulbur ării poate fi esențială
pentru reducerea simpto melor și îmbunătățirea funcționalit ății.
Cap. II : Tulburări de stre s posttraumatic la adul ți: Epidemiologie,
patogeneză, manifestări clinice, curs, evaluare și diagnostic
II.1. Epidemologia

11
Au fost găsite multe tipuri de traume care au avut ca rezultat tulburarea de stres post –
traumatic , inclusiv cele enumerate mai jos. Multe dintre aceste evenimente sunt comune,
rezultând un număr mare de persoane afectate. O analiză dintr -un sondaj al unui eșantion larg și
reprezentativ, în 24 de țări, a estimat probabilitatea condiționată de TSPT pentru 29 de tip uri de
evenimente traumatice. Iat ă câteva exemple:
● violența în re lația sexuală – 33% (exemplu: violul, abuzul sexual în rândul copiilor ,
violența față partenerului intim).
● experiențe traumatice în relațiile interpersonale – 30% (exemplu: moartea neașteptată a
unei persoane apropiate/iubite , boala care afectează viața copilului, alt even iment traumatic al
unei persoane dragi ).
● violența i nterpers onală – 12% (exemplu: abuzul fizic în timpul copilariei sau asistarea
la violența interpersonală, atacul fizi c sau amenințarea cu violență).
● expunerea la violența organizată – 3% (exemplu: refugiat, r ăpit, civil în zona de
război).
● participarea l a violența organizată – 11% (exemplu: expunerea la luptă, asistarea la
moarte / vătămare gra vă sau la cadavre descoperite, provocarea accidental ă sau intenționat ă a
morții sau vătămarii grave ).
● alte evenimente traumatice care pun viața în pe ricol – 12% (exemplu: coliziune cu
autovehicule care să pună viața în pericol, dezastru natural, expunere chimică toxică).
II.1.1. Prevalența și susceptibilitatea
Prevalența pe durata de viață a tulbur ării de stres post -traumatic variază de la 6,1 % până
la 9,2% în eșantioanele naționale ale populației generale adulte din Statele Unite și Canada, cu
rate de prevalență de un an de la 3,5% până la 4,7%. De exemplu, într -un eșantion din Statele
Unite de 5692 de respondenți, 82,7% au f ost expuși evenimentelor severe și potențial traumatice,
iar 8,3% din responden ții expu și la traum ă au fost diagnostica ți cu TSPT pe toată durata vieții. În
plus, printre pacien ții dintr -o clinic ă comunitar ă de asisten ță medical ă primar ă, 65% au raportat
un istoric de expunere la evenimente grave, pot ențial traumatice, iar 12% au continuat să
dezvolte TSPT.
Ratele de prevalență au fost mai scăzute, totuși, au fost gă site unele în afara Americii de
Nord:

12
● un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății a con statat o prevalență pe parcursul
vieții a TSPT în țările cu venituri medii superioare și țările cu venituri medii inferioare de 2,3 %
și, respectiv, 2,1%.
● un eșantion național de 10.641 de australieni a constatat o prevalență pe parcursul vieții
a TSPT de 1 %.
Probabilitatea de a dezvolta TSPT și reprezenta rea tulburării par a fi afectate de o serie
de factori individuali ș i sociali precum cei prezenta ți mai jos.
Factorii individuali de risc pretraum ă pentru dezvoltarea PTSD dup ă un eveniment
traumatic include: sexul, vârsta când a avut loc trauma, rasa, învățământ inferior /superior , statut
socio -economic inferior, separare, divorțați sau văduvi, traumati sme anterio are, istoria
psihiatrică personală și familială, au rapo rtat abuzuri în rândul copiilor, sprijin slab social și
severitatea inițială a rea cției la evenimentul traumatic.
Frecvența cu care apare TSPT după ce s -a descoperit că un eveniment traumat ic este
influențat de caracteristicile individului și de evenimentul instigator . Se constată că traumatismul
intenționat are o asociere mai mare cu TSPT decât cu evenimentele traumatice care au fost
neintenționate. Femeile au de patru ori mai multe sanse d e a dezvolta TSPT decât bărbații, după
expunerea la evenimente le traumatice. Ratele de TSPT sunt similare în rândul bărbaților și
femeilor după evenimente cum ar fi accidentele (6.3 % fa ță de 8.8% ), dezastrele naturale (3.7 %
față de 5.4% ) și moartea subită a celor dragi (12.6% fa ță de 16.2% ). Rata TSPT după viol este
mai mare la bărbați decat la femei (65% față de 46% ), chiar dacă probabilitatea de a se întampla
la femei este de 10 ori mai mare decât la bărbați. Rata de TSPT este mai mică la bărbați
comparativ cu femeile , după eveniment e cum ar fi molestarea (12,2% fa ță de 26,5%) și asaltul
fizic (1,8 % față de 21,3%).
Ratele mari de TSPT au fost găsite în subgrupurile de populație din Statele Unite în
comparație cu populația generală, inclusiv a merica nii nativi care trăiesc in rezervatii sau
refugiații din țările în care stresul traumatic a fost endemic. În urma e șantion ării a dou ă grupe
mari de americani nativi, prevalența pe durata vieții a TSPT a variat de la 14,2 % la 16,1%. Într -o
revizuire sistema tică a 19 studii de tulburări psihice în rândul americanilor nativi din Statele
Unite, Canada și America Latină, populațiile indigene aveau 1.4 cote mai mari de TSPT pe
parcursul vieții, comparativ cu cele nonindigene. Printre refugia ții cambogieni, după două
decenii de r einstalare in Statele Unite, 62% dintre ace știa au indeplinit criteriil e pentru TSPT in
ultimii ani.

13
II.1.2. Agresiunea S exuală
Agresiune a sexuală este c el mai frecvent tip de traum ă pe care o experimenteaz ă femei le
cu TSPT . Într -un eșant ion reprez entativ, la nivel național, de 4008 de femei din Statele Unite,
prevalența pe durata de viață a TSPT a fost de 12,3%. Dintre fe meile care au avut o istorie cu
TSPT, 32% au fost violate si 31% au trecut printr -o agresiune sexuală, alta decât violul .
II.1.3. Conflictul masiv și deplasarea
O meta -analiză a 145 de studii privind 64.332 de refugiați și alte persoane afectate de
confli cte internaționale , a constatat o rată medie a prevalenței TSPT de 30,6%. Factorii asociați
cu o rata mai mare a TSPT includ tortura raportată, expunerea cumulativă la evenimente
potențial traumatice, timp mai scurt de la conflict și evaluarea nivelului de teroare politică.
II.1.4. Combaterea
TSPT care apar e după ce vătămarea corporală pare să fie puternic corelată cu amplo area
leziunii, dar si cu apariția și severitatea leziunilor traumatice ale creierului. TSPT se dezvoltă de
obicei în mai multe luni.
Exemple de rezultate ale studiului includ:
● prevalența TSPT a fost de 4,2% la o lună și de 12,2% la patru luni după leziune, într-
un studiu aplicat soldaților spitalizați care au suferit leziuni in urma război ului. Sol dații cu un
nivel ridicat al severit ății problemelor fizice, la o lună după leziune, au fost expuși unui risc mai
mare de TSPT cu șase luni mai târziu, comparativ cu cei cu un nive l al severității problemelor
fizice mai reduse (rata probabilității 7,0, 95%). Aproape jumătate dintre soldații cu leziuni
cerebrale ușoare traumatice (sindromul comoției) au înd eplinit criteriile pentru TSPT.
● într-un studiu efectuat pe 8621 personalul militar britanic , factorii asociați cu un risc
mai mare de a dezvolta TSPT au inclus:
• experiența unui rol de luptă în război (compara tiv cu desfășurarea fără luptă)
• dezavantajul copilariei
• după ce au părăsit serviciul
• accident grav
Un rang militar superior a fost asociat cu un risc mai mic de a dezvolta TSPT .

14
● în Canada, prevalența TSPT în rândul membrilor Regular Force care au fost trimisi în
sprijinul misiunii în Afganistan a fost de 7,7%, comparativ cu 3,2% din per sonalul Regular
Force care nu a fost in misiune.
● experiența traumatismului cerebral în timpul desfășurării militare a fost un predictor
puternic al simptomelor ulterioare de TSPT într-un studiu prospectiv, longitudinal al 1648 de
militari americani din cadrul Irakului sau Afganistanului. Subiecții au fost evaluați înainte de o
misiune de șapte luni și, din nou, în decursul a trei până la șase luni după întoarcerea lor în
Statele Unite.
II.1.5. Leziuni corporale
Simptomele sau anxietatea și durerea în contextul leziunilor fizice sau al altor
evenimente traumatice sunt asociate cu debutul TSPT . Studiile de observație sugerează că frica
de moarte auto -percepută în timpul evenimentului traumatic a fost asociată cu TSPT . Studi ile
multiple au arătat că o frecvență cardiacă ridicată (> 95 bătăi pe minut) la prima prezentare la
departamentul de urgență reprezintă un factor de risc pentru TSPT printre cei cu leziuni fizice .
Un nivel ridicat al durerii a fost legat de TSPT la pacien ții cu leziuni fizice grave . Există un
număr important de dovezi că TSPT și durerea sunt adesea corelate întreținandu -se reciproc.
II.1.6. Boala medical ă
Un număr tot mai mare de cercetări arată că boala fizică gravă este asociată cu TSPT .
Analiza datelor dintr -un studiu epidemiologic reprezentativ la nivel național a constatat că 6,5%
din TSPT din anul trecut se datorau unei boli medicale .
II.1.7. Infarctul miocardic
O meta -analiză a 24 de studii observate, incluzând 2383 pacienți care au prezentat un
sindrom coronarian acut (ACS, adică un infarct miocardic sau angină instabilă) a constatat o rată
de prevalență a TSPT indusă de ACS pana la 12% . Datele din t rei studii e fectuate pe 609 de
pacie nți care au îndeplinit criteriile pentru metaanaliză au constatat că pacienții care suferă de
TSPT indusă de ACS au prezentat un risc dublu de mortalitate ulterioară sau recidivă comparativ
cu pacienți i cu ACS care nu au prezentat s imptome de TSPT .
II.1.8. Accident vascular cerebral

15
Deși mai puțin amplu decât literatura de specialitate privind TSPT și sindromul
coronarian acut, există o literatură în creștere care sugerează că de la unu pana la patru cazuri de
accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitoriu pot fi asociate cu TSPT.

II.1.9. Intensitatea unității de terapie intensivă
Analiza sistematică din 2008 a 15 studii a constatat că prevalența TSPT la pacienții care
au supraviețuit spitalizării la unitățile de terapie intensivă (UTI ) a fost de aproximativ 20% . O
meta -analiză din 2015 a constatat o prevalență globală a simptomelor TSPT de importanță
clinică după externarea cu ICU de 24%, intre 1 si 6 luni, și 22% între 7 și 12 luni mai târziu .
Factorii de risc pentru simptomele TSPT au fost utilizarea de benzodiazepine, amintirile precoce
ale experiențelor înfricoșătoare ale ICU și psihopatologia comorbidă pre -ICU. Nici severitatea
bolilor critice, nici durata șederii la UTI nu au fost predictori ai TSPT . Simptomele TSPT au fost
asociate cu o calitate mai proastă a vieții.
II.2. Patogeneza
Deși o mare parte din patofiziologia TSPT este neclară, se gasesc cateva rezultate
interesante de cercetare. Studiile care utilizează rezonan ța magnetic ă imagistic ă au arătat că
există un volum redus al hipocampului, amigdalei stângi și cortexului cingular anterior la
pacienții cu TSPT comparativ cu con troalele corespunzătoare . Alte rapoarte au aratat niveluri
crescute ale norepinefrinei centrale cu receptori adrener gici centrali reglați în jos , niveluri
scăzute cronice ale glucocorticoidelor cu reglarea în sus a receptorilor lor (posibil constatând
anecdotic că există mai multe boli autoimune la acești pacienți) și emisfera laterală hemisferică
în care există un eșec relativ al funcției hemisferice din stânga (posibil reprezentând confuzia
legată de secvența de timp a evenimentelor traumatice) .
Cercetatorii suspecteaz ă că genetica poate contribui la sensibilitatea unui individ la TSPT
printr -o interac țiune cu factorii de mediu. Cu toate acestea, studiile de cercetare privind genetica
TSPT au fost in general mici si rezultatele au fost neconcludente. Ca un exemplu de interacțiune
genetică -mediu potențială, s -a constatat că prezența unuia dintre cele patru polimorfisme l a
nivelul genei FKBP5 legate de stres este asociată cu un risc crescut de TSPT la pacienții cu
antecedente de abuz asupra copilului, dar nu la pacienții fără o istorie a abuzului asupra
copilului.

16
Expunerea anterioară la traume pare să crească riscul de a dezvolta TSPT cu evenimente
traumatice ulterioare. Mecanismul prin care are loc această "sensibilizare" este neclar. Un studiu
al victimelor grav vatamate în urma accidentelor , care au fost sănătoase înainte de a se confrunta
cu trauma, a constatat că inci dența TSPT a fost scăzută.

II.3. Manifestări clinice
Majoritatea persoanelor care au suferit diverse traume reacțio nează într -o oarecare
măsură atunci cand sunt puse s ă se confrunte cu trauma . Cu toate acestea, pacienții cu TSPT se
confruntă cu răspunsuri cognitive, afective și comportamentale la stimuli, ducând la flashback –
uri, anxietate severă și comportament fugit sau combativ. Acești indivizi compensează o astfel
de excitare intensă încer când să evite experiențele care ar put ea începe să provoace simptome.
Acest lucru poate duce la amorțirea emoțională, la diminuarea interesului față de activitățile
cotidiene și, în cele din urmă, la detașarea de ceilalți.
Există caracteristici distinctive importante ale simptomelor TSPT la pacienții care au
prezentat cea mai mare parte a traumei lor în copilărie (de ex emplu, abuz fizic și sexual) . În
comparație cu martorii, acești indivizi adesea manifestă o mai mare dificultate în reglarea
afecțiunilor (d e exemplu, furia ne controlat ă) și deseori demonstrează o mai mare disociere,
simptome somatice, comportament auto -distructiv și comportament suicidar.
II.4. Condi țiile care apar în mod obișnuit
II.4.1. Psihiatric
Comorbiditatea psihiatrică este ridicată la pacienții cu TSPT . Datele sondajului național
privind comorbiditatea sugerează că 16% au o boală psihică coexistentă, 17% au două tulburări
psihiatrice, ia r 50% au trei sau mai multe boli psihice . Tulburările depresive, tulbur ările de
anxietate și abuzul de substanțe sunt de două până la de patru ori mai răspândite la pacienții cu
TSPT . Abuzul de substanțe se datorează adesea încercărilor pacientului de a auto-medicina
simptomele . Aproximativ 20% dintre persoanele cu TSPT au ra portat consumul de alcool sau
alte substanțe pentru a reduce t ensiunea.
Pacien ții cu TSPT s-au dovedit a avea rate crescute co-aparatoare de tulburare de
personalitate borderline si tulburare de personalitate antisocial ă, comparativ cu popula ția
general ă. Tulburarea de stres post traumatic a fost asociat cu o creștere a șansei de a avea
tulburare de personalitate antisocială pe parcursul vieții și antecedente (ratele de șanse variază de

17
la 1,8 la 3,3) într -un eșantion reprezentativ la nivel n ațional din S tatele Unite . În unele cazuri,
medicii pot face dificilă diferențierea simptomelor TSPT la pacienții care prezintă tulburare de
personalitate borderline (BPD). Un e șantion mare din Statele Unite a demonstrat c ă 24% dintre
pacien ții cu TSPT au avut un diagn ostic de BPD. În comparație cu persoanele care au avut TSPT
singur sau BPD în monoterapie, cei cu TSPT comorbid și BPD au avut mai multă comorbiditate,
o probabilitate crescută de tentative de suicid și un nivel ridicat de evenime nte traumatice în
copilări e.
Studiile sugerează că simptomele somatice sunt de 90 de ori mai mari la pacienții cu
TSPT decât la pacienții fără tulburări .
II.4.2. Medical
Dovezi de cercetare sugerează că expunerea la evenimente traumatice și TSPT sunt
asociate cu o serie de condiții de sănătate fizică, inclusi v:
• Bolile osoase și articulare, neurologice, cardiovasculare, respiratorii și metabolice
(rapoarte de șanse cu prinse între 1,5 și 3,0).
• Factori de risc cardiovascular și pulmonar, incluzâ nd obezitatea, dislipidemia,
consumul de tutun, hiperte nsiunea și diabetul de tip II la femei . Ca exemple:
– Într-un studiu bazat pe o populație de 3171 respondenți comunitari, TSPT a fost asociat
cu un risc crescut de angina pectorală (rata șanselor 2,4 %), insuficiența cardiacă (rapor tul
șanselor 3,4% ), bronșita, astmul, ficatul și boala arterială periferică (interv alul de probabilitate
2,5% ) după ajustarea factorilor sociodemografici, fumatul, indicele de masă corporală, tensiunea
arterială, depresia și tulburările de consum alcool;
– Un studiu din 2018 care includea 6481 de adulți implicați în curățarea resturilor după
atacul terorist de la World Trade Center din Statele Unite a constatat că TSPT este un factor de
risc pentru bolile cardiovasculare. Inci dența cumulativă a infarctului miocardic sau a
accidentului vascular cerebral au fost în mod constant mai ridicate pentru persoanele cu TSPT ,
independent de depre sie (rate de risc ajustate 2,22% pentru infarct miocardic și 2,51 % pentru
accident vascular ce rebral) .
• Tulbu rări autoimune și endocrine . Ca exemple:
– De exemplu, o analiză pe un grup, în 2018, a datelor retrospective din registrul
populației suedeze – incluzând 106.464 pacienți cu tulburări legate de stres, 1 064 640 persoane

18
fizice neexpuse și 126 652 frați – a constatat că diagnosticul clinic al afecțiunilor asociate
stresului a fost asociat cu un risc crescut de boală autoimună ulterioară . Rata incidenței bolii
autoimune a fost mai mare la pacienții cu tulburări legate de stres, comparativ cu indivizii
neexpusi sau fra ții, de la 9,1 față de 6,0 și 6,5 la 1000 persoane -ani). În comparație cu populația
neexpusă, pacienții cu TSPT au prezenta t un risc crescut de manifestare a bolilor autoimune
multiple (rata de risc = 2,29 %). Sunt necesare cercetări privind posibilele mecanisme care stau la
baza acestor asociații.
• Alzheimer și demența vasc ulară (asociații modeste).
•Alte le.
– O analiză sistematică a descoperit legaturile dintre TSPT și posibilii markeri biologici
ai îmbătrânirii accelerate, precum și cu mortalitatea timpurie (rata medie de risc 1,29 %).
– Leziunile cerebrale traumatice (TBI) și TSPT au rate ridicate de coexist ență în rândul
civililor și, în special, în rândul soldaț ilor cu TBI legat de luptă . De exemplu, 11% dintre soldații
amer icani care s -au întors din luptele din Irak și Afganistan au raportat indici pozitivi pentru
TSPT, în 2008. În rândul soldaților care a u reven it cu TBI ușoară, 62% au avut rezultate pozitiv e
pentru TSPT. Un studiu efectuat soldaților din Statele Unite a demonstrat că TBI a fost asociat
independent cu un risc crescut de TSPT în timpul perioadei de observa ție de un an .
II.4.3. Durat ă
Majoritatea persoanelor care dezvoltă TSPT au debutul în câteva luni de la evenimentul
traumatic. Cu toate acestea, studiile epidemiologice au constatat că aproximativ 25% au un debut
întârziat după șase luni sau mai mult .
TSPT este de obicei o afecțiune c ronică, doar o treime dintre pacienți se recuperează la
un an de urmărire și o treime încă simptomatici la zece a ni după expunerea la traumă.
II.4.4. Funcționare
Persoanele cu unul sau mai multe simptome de TSPT au mai multe șanse de a avea
probleme profesionale, au s labe s uporturi sociale și au mai multe esecuri decât reusite. TSPT
poate crește riscu l de tentativă de suicid . Persoanele cu TSPT au rate mai mari in ceea ce
prive ște probleme le în relațiile intime, inclusiv dificultățile conjugale, comparativ cu persoanele
fără TSPT.

19
S-a constatat că psihoterapia individuală îmbunătățește funcțio narea psihosocială
generală . Dovezile acumulate sugerează că terapia conjugată cognitiv -comportamentală pentru
persoanele cu TSPT și partenerii lor este o strategie eficientă de reducere a severității
simptomelor TSPT și de creștere a sat isfacției relațiilor intime .

II.4.5. Examinare
Soldații, veteranii și civilii răniți din punct de vedere traumatic ar trebui să fie examinați
sistematic pentru TSPT . Totuși, “screening -ul” va duce probabil la rezultate clinice mai bune
numai atunci când este cuplat cu servicii de sănătate mintală de înaltă calitate. Pacienții cu
asistență primară care prezint ă o nouă anxietate, frică sau insomnie trebuie să fie examinați
pentru TSPT și antecedente de traume. Altele, în care TSPT ar fi un factor de diagnostic, se
includ pacienții cu simptome de anxietate, izolare socială, abuz crescut de substanțe (alcool și /
sau tutun) sau încercări de distragere a atenției prin muncă excesivă.
II.5. Evaluare
Pacienții cu posibile TSPT ar trebui să primească o evaluare psihiatrică completă.
Exemple de întrebări pe care un clinician le poate solicita pentru a obține simptome de TSPT :
● Cum vă simțiț i când vă amintiți evenimentul?
● Aveți vise sau flashback -uri despre asta?
● Vă regăsiți în situa ții în care evita ți persoanele sau activitățile pe c are le asociați cu
evenimentul?
● Vă regăsiți în situați a de a uita de evenimente le din acea perioadă?
● Vă regăsiți in situați i în care v ă uitați împrejur atent atunci când vă aflați într -un loc
public ?
Pacienților trebuie să li se adreseze întrebări specifice privind experiența lor
traumatizantă pentru a diferenția TSPT de alte tulburări psihiatrice. Aceste întrebări trebuie
adresate cu sensibilitate. Pacienții sunt adesea reticenți în a discuta despre evenimentele
traumatice din trecut din cauza viciilor, jena sau disconfortului inerente re vizuirii amintirilor
dureroase.

20
Pacienții pot reduce la minim simptomele TSPT . Unii pacienți pot simți că traumele din
trecut au un efect redus sau nu asupra simptomelor prezente. Personalul militar din Statele Unite
a fost raportat ca fiind reticent în a divulga simptomele TSPT din ca uza stigmatizării și a temerii
repercusiunilor profesionale.
Pacienții diagnosticați cu TSPT ar trebui, de asemenea, evaluați pentru ideație suicidară
sau parasuicidă sau pentru acte și concomitent cu afecțiuni psihiatrice, tulburări de utilizare a
substanțel or și afecțiuni medicale.
II.6. Instrumente de evaluare
Instrumentul de evaluare TSPT cu patru elemente de asistență primară a demonstrat o
bună fiabilitat e și validitate.
Lista de verificare TSPT (PCL -5), o măsură de auto -raportare de 20 de elemente, poate fi
utilizată pentru a examina pacienții cu TSPT și pentru a monitoriza severit atea simptomelor în
timp. O singură versiune a PCL -5 înlocuiește versiuni separate pentru populațiile civile și
militare. Proprietățile psihometrice ale PCL -5 arată rate ridicate de sensibilitate și specificitate.
Un scor de 38 (din scorul maxim de 80) este asociat cu un diagnostic de TSPT.
II.7. Diagnostic
Diagnosticul TSPT se face pacienților cu vârste mai mari de șa se ani care îndepli nesc
toate criteriile DSM -5:
● A. Expunerea la moartea reală sau amenințată, vătămare gravă sau violență sexuală
într-unul (sau mai mu lte) dintre următoarele moduri:
1. Trăind în mod direct evenimentele traumatice.
2. A fost martor la astfel de evenimente .
3. Este informat că un memb ru apropiat al familiei sau un prieten apropiat a trecut printr –
un eveniment traumatic . În ca zul decesului sau a ameninț ării unui membru al familiei s au a unui
prieten, evenimentul (evenimentele) este posibil să fi fo st violent e sau accidental e.
4. Experiența expunerii repetate sau extreme la detalii aversiv e ale evenimentului
traumatic (de exemplu, cei care au participat la colectarea rămășițelor umane, of ițerii de poliție
au fost expuși în mod repetat la detalii d espre abuzul asupra unui copil ).

21
Criteriul A4 nu se aplică expunerii prin mijloace electronice, t eleviziune, filme sau
imagini, c u excepția cazului în care această expunere este legată de muncă.
● B. Prezența unuia (sau mai multor) dintre următoarele simptome de intruziune asociate
evenimentelor traumatice, încep ând cu evenimentele traumatice:
• 1. Recidivă involuntară și amintiri intruzive dureroas e ale evenimentelor traumatice.
La copiii cu vârst a mai mare de șase ani, joaca repetitivă poate apărea ca o metod ă prin
care ace știa își exprim ă teama sau aspect ele evenimentelor traumatice.
• 2. Vise dureroase recurente în care conținutul și / sau afecțiunea visului sunt leg ate de
evenimentele traumatice.
La copii, pot exista vise înfricoșă toare (coșmaruri) fără conținut recunoscut.
• 3. Reacții disociative (de exemplu, flashback -uri) în care individul se simte sau se
comportă ca și când evenimentele traumatice au fost recurente. (Aceste reacții pot apărea într -un
continuum, simptomul cel mai extrem fiind o pierdere totală de conștienti zare a împrejurărilor
actuale.)
La copii, poate interveni reabilitarea speci fică traumei în timpul jocului.
• 4. Tulburare psihol ogică intensă sau prelungită expunerii la indicii interni sau externi
care simbolizează sau se aseamănă cu un aspe ct al evenimentelor traumatice.
• 5. Reacțiile fiziologice marcate la indicii interni sau externi care simbolizează sau se
aseamănă cu un aspect al evenimentelor traumatice.
● C. Evitarea persistent ă a stimulilor asocia ți evenimentelor traumatice, începand de la
evenimentele traumatice, a șa cum reiese din una sau ambele , din urmatoarele:
• 1. Evitarea amintirilor, gândurilor sau sentimentelor dureroase leg ate de evenimentele
traumatice.
• 2. Evitarea memento -urilor externe (persoane, locuri, conversații, activități, obiecte,
situații) care provoacă amintiri, gânduri sau sentimente dureroas e legate de evenimentele
traumatice.

22
● D. M odificări negative în cogniție și starea de spirit asociate cu evenimentele
traumatice, care au început sau s -au înrăutățit după evenimentele traumatice, după cum reiese
din două (sau mai multe) dintre următoarele :
• 1. Incapacitatea de a aminti un aspect important al eveniment ului (traumatismelor)
traumatic (de obicei datorită amneziei disociative și nu a altor factori, cum ar fi rănirea capulu i,
alcoolul sau medicamentele).
• 2. Credinte negative p erseverente și exagerate sau așteptări despre sine , sau despre
lume , de exemplu:
-"Sunt rău .''
– "Nimeni nu poate fi de încredere ."
– "Lumea este foarte periculoasă ."
– "Intregul meu sis tem nervos este ruinat. "
• 3. Cognitii distorsionate si persistente despre cauza sau consecințele even imentului
(traumelor) traumatic care îl determină pe individ să se în vinuiască pe sine sau pe alții.
• 4. Persistența st ării emoționale negative (de exemplu, frică, groază, furie, vinovăți e sau
rușine).
• 5. Reducerea semnificativă a inte resului sau participar ea la activități semnificative.
• 6. Sentimente de detașa re sau înstrăinare de ceilalți.
• 7. Persistența incapacității de a experimenta emoții pozitive (de exemplu, incapacitatea
de a experimenta fericirea, satisfacț ia sau sentimentele de iubire ).
● E. Modificări semnificative ale excitării și reactivității asociate evenimentelor
traumatice, începând sau agravându -se după evenimentele traumatice, așa cum reiese din două
(sau mai mu lte) dintre următoarele:
• 1. Comportamentul irita bil și izbucnirile furioase (puțin sau deloc provocat e) exprimate
în mod obișnuit ca agresiuni verbale sau fiz ice față de oameni sau obiecte.
• 2. C omportament auto -distructiv.
• 3. H ipervigilen ța.

23
• 4. R ăspuns uri supăr ătoare/raut ăcioas e.
• 5. Probleme cu concentrarea.
• 6. Tulburări de somn (d e exemplu, dificultate la adormire sau somn neliniștit).
● F. Durata perturbării (criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună.
● G. Deficien țe semnificative din punct de vedere clinic în domen ii sociale, ocupaționale
sau în alte dom enii importante de funcționare.
● H. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu,
medicamente, alcool) sau al unei alte afecțiuni medicale.
II.8. Subtipuri
Trebuie specificat dacă p rezentarea unei tulburări este:
Cu simptome disociative – Simptomele individului îndeplinesc criteriile pentru tulburarea
de stres posttraumatic și, în plus, ca răspuns la factorii stresor i, individul are simptome
persistente sau recurente ale oricăruia dintre următoarele:
1. Depersonalizarea
Experie nțe persistente sau recurente senzație i de detașare și pare a fi un observator extern
al proceselor mental e sau al corpului (de exemplu, senzația de a fi într -un vis, senzaț ia de
nerealitate a sinelui, a corpului sau a timpului care se mișc ă încet).
2. Derealizarea
Experiențe persistente sau recurente ale nerealității împrejurimilor (de exemplu, lumea
din jurul individului este experimentată ca fiind ireală, de basm , îndepărtată sau distorsionat ă).
Pentru a utiliza acest subtip, simptomele disociative nu trebuie să fie atribuite efectelor
fiziologice ale unei substanțe (de ex., amnezie , comportament e apărute în timpul intoxicației cu
alcool) sau alte afecțiuni medicale (de ex emplu crize parțiale complexe).
II.9. Cu termen întârziat
Dacă criteriile complete de diagnostic nu sunt îndeplinite până la cel puțin șase luni după
eveniment (deși debutul și apari ția unor simptome pot fi imediate).
Revizuirea criteriilor de diagnosticare pentru TSPT din DSM -4 in DSM -5 include :

24
● criteriul de s tres (Criteriul A) din DSM -5 necesită să fie explicit dacă evenimentele
traumatice au fost experimentate direct, au fost observate sau au fost experimentate indirect.
● criteriul privind reacția subiectivă a pacientului la evenimentul traumatic (Criteriul A2)
în DSM-4 a fost eliminat în DSM -5.
● categoriile de simptome prezentate au fost revăzute la intruziune, modificări negative
ale dispoziției și cogn ițiilor, evitarea și excitația.
● două noi simptome au fost adăugate la criteriile E (modificări marcate ale excitării și
reactivității asociate evenimentelor traumatice, in clusiv comportament iritabil, izbucniri furioase
și comportame nt nesăbuit sau autodistructiv).
II.10. Complexul TSPT
Complexul TSPT , clasificat sub "tulburări de stres extrem nespecificat în alt mod " în
DSM -5 se referă la TSPT cu simptomatologie complexă observată adesea ca răspuns la
traumatizarea prelungită . Simptomele includ disocierea, dereglarea emoțiilor, somatizarea,
relațiile/ atașamentele modificate și alterarea sistemelor de semnificație (de exemplu, crezând că
nu există nici un scop în viață, pierd erea credinței în ceilalți) .
II.11. Diferenți erea de tulburărea acuta de stres
Persoanele care prezintă simptome de stres posttra umatic și tulburări funcționale după un
eveniment extrem de traumatic sunt diagnosticate ca având tulburări acute de stres (ASD) în
primele 30 de zile de la eveniment. Majoritatea oamenilor se recuperează complet în această
perioadă. Pentru cei care rămân simptomatici (la pragul stabilit de criteriile DSM -5) după 30 de
zile, diagnosticul lor este apoi reclasificat ca TSPT .
Cap. III: Psihoterapia pentru tulburarea de stres posttraumatic la
adulți
III.1. Terapii cognitive -comportamentale
Terapiile cognitive și comportamentale utilizate pentru tratamentul TSPT includ terapia
expunerii, terapia cognitivă și diferite combinații ale acestor modalități, adesea cu alte
componente. Aceste modalități sunt uneori descrise colectiv ca terapie cognitiv –
comportamentală concentrată pe traume (CBT) dacă se concentrează în mod specific asupra
materialului traumatic. Abordările cognitive ajută pacienții să corecteze cognițiile eronate, în

25
timp ce abordările comportamentale urmăres c să scadă simptomele prin expunerea la reami ntirea
evenimentului traumatic.
Evaluarea este o componentă importantă a terapie i cognitiv -comportamentală concentrată
pe traume în TSPT , inițial pentru a confirma diagnosticele primare și apoi pentru a stabili
evaluările de bază ale simptomelor și severității funcți onale. Evaluările ulterioare ale severitatii
cu același instrument furnizează informații cu privire la măsura în care pacientul răspunde la
tratament și dacă este necesar să se facă ajustări.
Rezultat ele evaluării ar trebui să fie împărtășite pacienților într -o manieră terapeutică, de
exemplu, în informarea si pacienților cu privire la TSPT și observarea modificărilor care apar
odata cu tratamentul. Rezultatele pot indic ă discuții despre cum și de ce s -au realiz at (sau nu au
fost) schimbări, despre modul în care se pot menține noile obiceiuri și câștigurile terapeutice.
Rezultatele pot lămuri subiectele importante din terapie. De exemplu, discuția cu un pacient care
are o parere format ă de dinainte, poa te aduce îmbunătățir i prin expunerea rezultatelor evaluării.
III.1.1. Teorie
Studiile prospective indică faptul că simptomele TSPT sunt aproape comune imediat
după traumă . Majoritatea persoanelor au simptome de re -experiență, de evitare și de
hiperexcitabilitate , după un eveniment traumatic grav. Pentru majoritatea persoanelor, aceste
simpto me se rezolvă în mod constant cu trecerea timpului , în timp ce aceia care îndeplinesc
criteriile de diagnosticare pentru TSPT continuă să resimtă simptomele . TSPT poate fi astfel
privit ca un eșec de recuperare cauzat în parte de un eșec de dispariție a fr icii ca urmare a
traumei.
Persoanele cu TSPT dezvolt ă strategii de evitare cognitivă și comportamentală în
încercarea de a evita reacțiile emoționale stresa nte. Prezența acestor răspunsuri extinse de evitare
poate interfera cu dispariția fricii prin limitarea cantității de expunere la reamintirea realistă a
evenimentului traumatic.
III.1.2. Noțiunea științifică a fricii condiționate
În urma asocierii unui st imul aversiv (necondiționat) (adică a evenimentului traumatic)
cu un stimul neutru (condiționat) (adică stimuli asociați cu evenimentul traumatic, inclusiv
amintirea acestuia), un răspuns condiționat al fricii este stabilit. Dacă stimulul neutru
(condiționat) este apoi prezentat în mod repetat în absența stimulului aversiv (necondiționat)
(adică expunerea la stimuli asociat cu evenimentul traumatic), o procedură cunoscută ca formare

26
de extincție, rezultatul este o inhibare a fricii condiționate răspunsul ui la stimulul neutru
(condiționat).
Teoria proce sării emoționale susți ne că TSPT apare datorită dezvoltării unei rețele de
frică în memorie care provoacă un comporta ment de evadare și evitare . Această teorie propune
că terapia eficientă presupune corectarea elementelor patologice ale memoriei fricii și că acest
proces corect iv est e esența procesării emoționale.
Au fost propuse două condiții necesare pentru prelucrarea emoțională a incidentului
traumatic. Mai întâi, memoria fricii trebuie să fie activată. În al doilea rând, trebuie furnizate
informații noi, corective, care inc lud elemente incompatibile cu componentele patologice
existente. Procedurile de expunere constau în a ajuta pacientul să se confrunte cu informații
legate de traume într -o manieră terapeutică pentru a activa memoria traumei. Această activare
oferă pacientu lui posibilitatea de a integra informațiile corective și de a modifica componentele
patologice ale memoriei traumei. Informațiile corective au loc sub forma răspunsurilor scăzute la
frică, în timp ce totuși există în prezent semne de traumă și lipsă de rec urență a traumei, chiar și
atunci când sunt expuse la amintiri care au legatura cu trauma .
III.2. Terapia cognitivă
Aplicarea terapiei cognitive la TSPT se bazează pe teoria că semnificațiile pe care le
impunem asupra evenimentelor contribuie la stările e moționale și, prin urmare , schimbarea
modului în care gândim despre ele poate reduce simptomele TSPT și poate îmbunătăți starea de
bine.
În terapiile cognitive, pacienții sunt ajutați să se gândească la evenimentul traumatic și la
ei înșiși mai realist. În țelegerea socratică este folosită pentru a obține informații și a provoca
credinț ele neadecvate ale pacientului.
Un exemplu poate ilustra utilizarea terapiei cognitive pentru TSPT . O feme ie violat ă de
un necunoscut care a intrat peste ea în casa se învinui ește în mod greșit. Terapeutul a condus
femeia printr -o serie de întrebări despre eveniment, stabilind prin răspunsurile sale că acțiunile ei
erau rezonabile, că nu făcuse nimic care s ă fi provocat evenimentul și că nu putea să îl
împiedice. Apoi a fost întrebată dacă sora sau fiica ei s -ar comporta în același m od, în aceleași
circumstanțe, a cui crede că e vina? Permițând femeii să genereze informații în această discuție
și apoi să -și reevalueze pe rcepțiile ei , terapeutul a avut succes în schimbarea convingerilor ei de
auto-vină.

27
Evaluările sistematice ale terapiei cognitive au ajuns la concluzii diferite privind
eficacitatea terapiei cognitive pentru TSPT , cele mai multe fiind pozitive, dar celela lte găsind
dovezi inadecvate pentru a-și susține eficacitatea . Aceste recenzii utilizează definiții diferite ale
ceea ce constituie terapia cognitivă și criteriile de includere diferite în se lectarea studiilor
randomizate.
III.3. Terapii bazate pe expunere
Terapia bazata pe expunere îi ajută pe pacienți să -și confrunte amintirile și situațiile
tematice într -o manieră terapeutică. Re -experiența traumei prin expunere îi permite să fie
procesată emoțional, astfel încât să devină mai puțin dureroasă . Se confru ntă în mod repetat cu
amintirile traumatice sau cu memento -urile în condiții de siguranță ale unei experiențe
traumatizante, individul le poate trăi în siguranță, până când nu mai pot emite emoții atât de
puternice și pot vedea că nu sunt periculoase.
Programele de terapie cu expunere pentru TSPT diferă în funcție de modul în care se
manifestă evenimentele traumatice în timpul tratamentului:
• Expunerea imaginară – Expunerea imaginară se bazează în mod obișn uit
pe rechemarea pacientului în momentul evenimentul traumatic, reexaminată prin
descriere verbală, scriere sau prin alte mijloace.
• Expunerea in vivo – În cazul expunerii in vivo, pacientul se confruntă cu o
situație reală, sigură , care reamintește evenimentul – de exemplu, revenind la locul
accidentului unui autovehicul anterior.
• Expunerea la realitatea virtuală – o metodă mai recent dezvoltată pentru
asigurarea terapiei prin expunere si se poate face prin realitatea virtuală, car e este bine
adaptată pentru a recrea experiențe traumatice care nu pot fi întâmpinate în mod fezabil și
în siguranță în scopuri terapeutice, cum ar fi combaterea, dezastrele catastrofale sau
accidente severe ale unor autove hicule . Terapia cu expunere la re alitatea virtuală
utilizează un afișaj de computer montat pe cap pentru a prezenta pacientului TSPT cu
material vizual, audit iv, tactil și al ți senzori care stimulează amintirile traumatice și
răspunsul afectiv .
Mulți pacienți cu TSPT privesc în mod eronat amintirea sau tratarea traumei ca fiind
periculoasă, probab il pentru că este tulburător. P rin urmare, ei dedică mult efort pentru a evita să
se gândească la ele. Re -trăirea traumei prin expunere servește pentru a infirma această credință

28
greșită și le per mite să experimenteze scăderea nivelului de primejdie, în timp ce înc ă mai
amintesc ce s -a întâmplat.
În urma unei porțiuni de expunere a imaginii sau realității virtuale a unei sesiuni, este
important ca terapeutul și pacientul să discute materialul care a apărut în timpul expunerii.
Discuția sau prelucrarea se axează adesea pe răspunsul emoțional al pacientului la expunere, de
exemplu explicând faptul că trecând prin memorie de trei ori, suferința lui a scăzut și a reușit să –
și amintească mai mult. Acesta este, de asemenea, timpul pentru terap eut să folosească
interogările s ocratic e pentru a contesta gândurile maladaptive pe care pacientul le poate ține,
inclusiv convingerile legate de vinov ăție, vină și responsabilitate.
Terapiile de expunere diferă în ce ea ce privește numărul și tipurile de componente
incluse, inclusiv numărul și frecvența sesiunilor de expunere. Programele de terapie cu expunere
includ adesea exerciții de acasă care fac uz de expunerea imaginară. Într -o abordare comună, o
înregistrare pe bandă este făcută în timpul unei sesiuni a pacientului care descrie evenimentul
traumatic cu voce tare. Între sesiuni pacientul practică expunerea la domiciliu, ascultând banda și
procesând în c ontinuare materialul traumatic.
Expunerea prelungită este un program specific pentru terapia expunerii dezvoltat pentru
TSPT și utilizat de Administrația Veteranilor din SUA pentru a trat a veteranii militari cu TSPT.
Se compune din recalibrarea respirației, educația privind reacțiile comune la traume, expunerea
imag inară la amintirea traumei, prelucrarea materialului traumatic și expunerea in vivo la
momentele traumatice .
III.3.1. Eficacitatea
Terapia cu expunere este un tratament eficient pentru TSPT . O revizuire sistematică a
identificat 23 de studii randomizate de terapie cu expunere la TSPT . Studiile au examinat
expunerea fie individual, fie în combinație cu alte intervenții, de obicei în comparație cu starea
listei de așteptare sau cu îngrijirea obișnuită. Șapte dintre aceștia au fost considerați fă ră limite
metodologice majore. Toți cei șapte au descoperit că terapia cu expunere a redus simptomele
TSPT . Per total, gradul de ameliorare a fost semnificativ clinic. Dovezile privind eficacitatea au
fost demonstrate în cazul populațiilor care se confrunt ă cu multiple tipuri de traume .
De exemplu, un studiu randomizat de 277 de femei cu TSPT cronică în mare măsură care
rezultă dintr -un amestec de evenimente traumatice, inclusiv asalt sexual și luptă militară, a
comparat expunerea prelungită la terapia cent rată pe prezent , o intervenție de susținere . Grupul
care a primit expunere prelungita a prezentat o reducere mai mare a simptomelor TSPT (25 fata

29
de 17 puncte pe scala TSPT clinician -administrat) si a fost mai probabil sa nu mai indeplineasca
criteriile de diagnostic pentru TSPT (41% fata de 28% ) terapia centrată. Expunerea prelungită a
continuat să arate un beneficiu mai mar e la trei luni de la tratament.
Studiile clinice care au comparat psihoterapiile cu traume focalizate cu expunerea nu au
identificat d iferențe în eficacitate. Ca exemple:
● Un studiu clinic din 2018 a comparat o terapie de expunere scurtă, scrisă (60 de minute
pentru primele sesiuni, apoi 40 de minute pentru fiecare dintre cele patru sesiuni rămase), cu 12
sesiuni de terapie cognitivă să ptămânală de 60 de minute pe 126 de pacienți cu TSPT veteran i și
civili. La evaluările de la 6, 12, 24 și 36 de săptămâni după prima sesiune de tratament, s -a
constatat că abordarea succintă nu este inferioară terapiei cognitive de procesare în ceea ce
privește reducerea simptomelor TSPT.
● Un studiu clinic realizat în 2018 a constatat că furnizarea unei terapii expuse imaginar
prelungit într -un format masiv (10 sesiuni zilnice pe parcursul a două săptămâni) a fost la fel de
eficientă ca și în cazul adminis trării pe o bază săptămânală mai des întâlnită (10 sesiuni de opt
săptămâni).
Nu există studii randomizate publicate care să compare expunerea realității virtuale cu o
intervenție de control pentru TSPT . Seriile de cazuri și studiile necontrolate sugerează că
expunerea la realitatea virtuala poate fi un tratament eficient pentru TSPT. Un studiu publicat
randomizat care compară expunerea realității virtuale cu terapia expunerii imaginare prelungite
pentru TSPT la 162 soldați activi de serviciu , a constatat că 10 sesiuni de terapie expunerii
imaginare prelungite sau expunere reală virtual ă au dus la reducerea semnificativă a simptomelor
TSPT prin post -tratament fără diferențe semnificative .
III.4. Terapia cognitiv -comportamentală
CBT pentru TSPT include atât componente cognitive cât și comportamentale. Poate
include și abordări suplimentar e, cum ar fi formarea în domeniul educației și al copingului.
Programele specifice ale CBT focalizate pe traume variază în funcție de compoziția lor.
Încercările au testat în general CBT individual în TSPT , dar a fost testată o terapie cuplur ilor
cognitiv -comportamentale.
De exemplu, terapia cognitivă de procesare, o terapie pe scară largă utilizată pentru
TSPT , este în principal o terapie cognitivă, deși include expunerea la amintiri ale traumei.
Componenta expune rii constă în scrierea unui text detaliat a l traumei și citirea ei în prezența

30
terapeutului și acasă. Terapia cognitivă de examinare analizează gândurile și sentimentele care
apar în timpul exercițiului de expunere și oferă instruire pentru a contesta convingerile
problematice despre siguranță, înc redere, putere, control, stima și intimitate. Persoanele fizice
sunt învățate să pună în discuție ipoteze și autodepoziții defectuoase și să modifice gândurile
maladaptive și credințele supra -generalizate. Terapia cognitivă de procesare este folosită de
Administrația Veteranilor din Statele Unite pentru a tr ata veteranii militari cu TSPT.
III.4.1. Eficacitatea
Intr-o meta -analiză a 14 studii randomizate care au implicat 658 de pacienți cu TSPT ,
CBT concentrată pe traume a condus la o reducere mai mare a simptomelor TSPT decât la
îngrijirea obișnuită . În ciuda variabilității dintre programele CBT, studiile care co mpară
componente în mod individual sau în combinații diferite nu le -au găsit să fie asociate în mod
consecvent cu rezultate diferențiale.
De exemplu, 171 de femei cu TSPT rezultate din atacuri sexuale au fost repartizate
aleatoriu fie în terapie cognitivă de procesare, expunere prelungită, fie în g rup de control de
așteptare . Tratamentul a constat din 12 sesiuni efectuate de două ori pe săptămână timp de 60
până la 90 de minute. Terapiile au fost la fel de eficiente în reducerea simptomelor TSPT ,
ambele fii nd mult mai eficient e decât intervenția de control.
III.5. Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor
Desensibilizarea și reprocesarea mișcărilor oculare (EMDR) este o formă de CBT care
încorporează mișcări oculare în timpul expunerii TSPT.
Tehnica implică clientul care își imaginează o scenă din traum ă, concentrându -se asupra
cunoașterii și excitației însoțitoare, în timp ce terapeutul mișcă două degete în câmpul vizual al
clientului și instruiește clientul să urmărească degetele. Secvența se repetă până când anxietatea
scade, moment în care clientul este instruit să genereze un gând mai adaptiv. Un exemplu al unui
gând asociat inițial cu imaginea traumatizantă ar putea include " Voi muri ", în timp ce gândul
mai adaptiv ar putea fi "Am reușit. E în trecut. ”.
III.5.1. Eficacitatea
Majoritatea, dar nu toate, evaluările sistematice și meta -analizele au concluzionat că
EMDR este un tratament eficace pentru TSPT . O meta -analiză a cinci studii randomizate, cu un
total de 162 pacienți, a evidențiat că EMDR a redus simptomele TSPT mai mult decât starea de
îngrijire o bișnuită sau lista de așteptare. Câteva orientări majore de practică, dar nu toate, au

31
concluzionat în mod similar că EMDR este eficace pentru TSPT . Unii cercetători au sugerat că
expunerea este componenta eficientă a EMD R, iar mișcările oculare nu sunt neaparat necesare ,
însă această ipotez ă necesită studii suplimentare.

III.6. Cuplurile CBT
Terapia conjugată cognitiv -comportamentală este o intervenție manuală bazată pe
componente ale CBT și terapiei cuplurilor pentru persoanele cu TSPT și partenerii lor . În cadrul
unui studiu clinic, 40 de cupluri (heterosexuale și de același sex) au fost repa rtizate aleatoriu
pentru a primi terapia pentru cupluri cu 15 sesiuni sau pentru grupul de control. La sfârșitul
studiului, partici panții care au primit terapia pentru cupluri au prezentat o reducere mai mare a
gravității simptomelor TSPT și o îmbunătățire a satisfacției relațiilor intime, comparativ cu
grupul de control. Efectele tratamentului au fost menținute la o perioadă de trei luni.
III.7. Abilități de formare a competențelor
O varietate de tehnici comportamentale sunt folosite pentru TSPT de către terapeuți de
toate tipurile. Spre deosebire de terapiile de mai sus, aceste intervenții nu se axează pe traumele
pacientului. De obicei, una dintre multele componente ale unei terapii, dovezile lipsesc pentru a
sugera că aceste tehnici sunt uti le pentru a trata TSPT singure.
● Redarea rolurilor
● Formare de asertivitate
● Managementul stresului
● Exerciții de relaxare
● Biofeedback (de exemplu, folosind electromiografia, frecvența c ardiacă sau respirația )
● Învațarea igienei somnului
● Exerci ții recomandat e
III.8. Terapia interpersonală

32
Psihoterapia interpersonală, care se concentrează asupra simptomelor și tulburărilor
specifice tulburărilor în contextul relațiilor interpersonale actuale, a demonstrat eficacitatea
pentru TSPT într -un studiu clinic. Studiul de non -inferioritate de 14 săpt ămâni a comparat
psihoterapia interpersonală, expunerea prelungită și terapia de relaxare (ca si control activ) la
110 pacienți fără tratament cu TSPT . Toate cele trei tratamente au fost asociate cu o scădere
considerabil ă a scorurilor de severitate a simp tomelor TSPT , ratele de r ăspuns care nu ar ătau
diferen țe semnificative statistic prin tratament (63 % pentru psihote rapia interpersonal ă față de
47% pentru expunerea prelungit ă față de 38% pentru terapia de relaxare). Ipoteza nulă a
inferiorității psihotera piei interpersonale minimă a fost respinsă.
III.9. Mindfullness bazat pe reducerea stresului
Reducerea stresului bazată pe sensibilitate, care îi învață pe pacienți să participe la
momentul prezent într -o manieră nonjudgmentală, acceptabilă, a condus la o reducere modestă a
simptomelor TSPT într-un studiu cli nic. Studiul clinic a repartizat la întâmplare 116 de veterani
cu TSPT pentru a primi nouă ședințe focusate pe reducere a stresului bazate pe atenț ie sau terapie
de grup centrate pe prezent, având un control activ. După nouă săptămâni de tratament și două
luni de urmărire, pacienții cărora li s -a administrat intervenția de atenție au arătat o scădere mai
mare a simptomelor TSPT auto-raportate și au fost mai predispuși să arate o î mbunătățire clinică
semnificativă a simptomelor TSPT comparativ cu participanții din grupul de control (48,9%
versus 28,1% ). Cu toate acestea, cele doua grupuri nu au aratat diferente semnificativ e in
propor ția pacien ților care au continuat sa indeplineas ca crit eriile de diagnostic pentru TSPT .
III.10. Alte psihoterapii
III.10.1. Acceptarea și terapia angajamentului (ACT)
ACT presupune învățărea acceptarii în timp ce lucrează, în același timp, la schimbarea
comportamentului către obiective bazate pe valoare. Nu există studii clinice randomizate care să
susțină eficacitatea ACT în TSPT . Rezultatele preliminare ale unui studiu controlat, randomizat,
care a co mparat ACT cu tratamentul centralizat prezent pentru veteranii cu TSPT nu au indicat,
în general, di ferențe între tratamente . Testele necontrolate au indicat schimbări pozitive în
simptomele TSPT , depresie ș i funcționare după ACT.
III.10.2. Psihoterapia ps ihodinamică
Terapia psihodinamică în tratamentul TSPT se concentrează asupra îmbunătățirii puterii
și capacității de ego pentru relaționarea interpersonală. Dovezile existente sunt insuficiente

33
pentru a evalua eficacitatea terapiei psi hodinamice pentru TS PT. Doar un singur studiu
randomiza t a fost efectuat, lipsit de grupul de control fără tratament , care a constatat că pacienții
care au primit terapie psihodinamică au prezentat rate de îmbunătățire similare cu pacienții care
au primit hipnoză sau de sensib ilizare sistematică.

III.10.3. Psihoterapia eclectică
În anchetele medicilor de sănătate mintală din Statele Unite și Ca nada, majoritatea
clinicienilor (psihiatri, psihologi, asistenți sociali și alții) s -au identificat ca practicând o formă
eclectică sau int egrativă de psihoterapie . Terapeuții eclectici și integrativi tratează concepte și
tehnici dintr -o varietate de tipuri diferite de terapii, inclusiv abordări dinamice, c ognitive și
comportamentale . Aceste abordări variază in functie de ter apeut, iar eficacitatea lor pentru TSPT
nu a fost studiată sistematic.
III.10.4. Psihoterapia combinată pentru TSPT și TBI
O abordare psihoterapeutică hibridă care combină elemente ale formării cognitive
compensatorii pentru leziuni cereb rale traumatice ( TBI) cu terapia cognitivă de procesare (CPT)
pentru TSPT a fost eficace într -un studiu clinic pe veterani m ilitari cu ambele tulburări . TSPT
este extrem de comorbidă cu TBI ușoară, o combinație observată în personalul militar care se
întoarce de la luptă. Studiul clinic a repartizat aleatoriu 100 de veterani cu TSPT și TBI ușoară
până la moderată pentru a primi CPT sau CPT- hibridă compensator ie de formare cognitivă.
Terapia combinată a fost administrată individual p entru 12 săptămâni în ședințe de 60 -75 de
minute. La sfârșitul tratamentului și trei luni mai târziu, ambele grupuri au prezent at îmbunătățiri
ale simptomelor TSPT și calității vieț ii. Terapia combinată a fost asociată, de asemenea, cu
îmbunătățiri în domenii multiple de funcționare neuropsihologică.
III.11. Medicația – psihoterapia augumentată
Obiectivele terapeutice ale terapiei farmacologice sunt de a diminua gândurile și
imaginile intruzive, evitarea fobiei, hiperarosalul patologic, hi pervigilanța, iritabilitatea, furia și
depresia. Terapiile cu medica ție au fost, în general, cele mai eficiente în scăderea simptomelor
hiperarosale și de dispoziție (iritabilita te, furie, de presie) și mai puțin eficace pentru simptomele
de re -experiență, amorțe li emoționale și comportament evitant , dar diferențele individuale de
răspuns arată, în general, diferențe.

34
Răspunsul la tratamentul farmacologic al TSPT variază foarte mult, cu câțiva predictori
individuali ai răspunsului . Unele simptome auxiliare ale TSPT , cum ar fi tulburările de somn,
pot fi deosebit de dificil de tratat și se numără printre simptomele care au ca rezultat utilizarea
polifarmației care nu este atât de comună în tratamentul TSPT .

III.12. Training clinic
Mai multe dintre psihoterapiile revizuite aici necesită o instruire specifică care să fie
aplicată pacienților cu TSPT . Manuale terapeutice ș i / sau manuale pentru pacienți sunt utilizate
pentru ghidarea tratamentului. Formarea po ate fi obținută în ateliere și se crede că ar trebui să fie
urmată de supravegherea pentru una sau două cazuri.
Cap. IV: Abordarea tratării tulburării de stres posttr aumatic la adulti
IV.1. Pacientul nou diagnosticat
Tratamentul pentru TSPT trebuie inițiat în mod optim la scurt timp după diagnosticare.
Diagnosticul de TSPT se face după persistența simptomelor timp de cel puțin patru săptămâni de
la traumatism, dar majo ritatea pacienților țin tratamentul timp de mai multe luni sau uneori ani.
În teorie, tratamentul precoce al TSPT poate preveni cronicitatea, dar acest lucru nu a fost
demonstrat empiric, în special pentru farmacoterapie.
IV.2. Psihoterapie versus medicație
Pentru majoritatea adulților nou -tratați pentru TSPT, se sugereaza tratamentul cu o
psihoterapie concentrată pe traume, care include mai degraba expunerea decât un inhibitor de
recaptare serotoninergică (SRI). Psihoterapiile dovedite a fi eficiente pentru TSPT în mai multe
studii clinice includ terapia expunerii (de exemplu, expunerea prelungită), o combinație de
expunere și o terapie cognitivă (denumită și terapie cognitiv -comportamentală orientată spre
traume, de exemplu, te rapia cognitivă de p rocesare), dezagregarea și reprocesarea mișcării
ochilor.
Un SRI este o alternativă rezonabilă pentru pacienții care preferă medicația în
psihoterapie sau când terapia cognitiv -comportamentală nu este disponibilă. Studiile clinice
rando mizate multiple au constatat că pacienții cu experiență TSPT au redus simptomele TSPT

35
atunci când au fost tratați cu un SRI comparativ cu placebo. Mai puține studii randomizate au
constatat că venlafaxina, un inhibitor selectiv de recaptare a norepinefrine i, este eficace în TSPT.
Studiile clinice comparative sugerează că SRI -urile și terapia concentrată pe traume cu
expunerea și combinația celor două modalități sunt în mare măsură comparabile pentru TSPT, cu
un anumit avantaj față de psihoterapie și bazându -se pe alegerea celor două in func ție de
preferința pacientului.
Într-un studiu randomizat de preferință de 200 pacienți cu TSPT, participanții au fost
randomizați pentru prima dată fie la alegerea tratamentului (sertralină sau expunere prelungită),
fie la repartizarea randomizată a tratamentului și apoi au fost tratați cu alegerea lor sau
randomizați pentru tratament. Eficacitatea expunerii prelungite și a sertralinei a fost, în general,
echivalentă într -o serie de rezultate, deși unele rezultate au favori zat expunerea prelungită. A
existat un ușor avantaj (posibil mediată, în parte, prin aderență mai bună) pentru pacienții care au
fost randomizați în alegerea tratamentului (indiferent dacă acest tratament a fost expunere
prelungită sau sertralină), indicân d importanța participării la preferința pacientului în selectarea
tratamentamentului.
Un studiu clinic a repartizat la întâmplare 207 pacienți cu TSPT pentru a primi sertralină
plus administrare îmbunătățită a medicamentelor, terapie cu expunere prelungită plus placebo
sau terapie cu expunere prelungită plus sertralină și a fost tinut timp de 24 săptămâni. Toate
grupurile au prezentat simptome de TSPT reduse, dar grupurile nu au aratat reduceri ale
simptomelor.
Prezentarea pacientului poate influența aleger ea între tipurile de psihoterapie. Dacă
pacientul prezintă frică și evitare extremă, se recomandă o tehnică de expunere. Dacă pacientul
prezintă probleme de vină și încredere extremă, tratamentul cognitiv ar putea fi recomandat, deși
terapia cu expunere es te de asemenea eficientă în reducerea viciilor. Pentru pacienții carora le
este greu să se implice emoțional, expunerea realității virtuale ar putea fi adăugată acolo unde
este disponibil, deoarece natura sa evocatoare face mai dificilă evitarea acesteia.
Dacă prezentarea clinică a pacientului nu evidențiază unul dintre aceste grupuri de
simptome, atunci disponibilitatea terapiei și preferința pacientului determină de obicei tipul de
tratament.
Pentru pacienții cu TSPT care nu doresc să accepte o terapie b azată pe expunere, terapia
interpersonală pare să fie eficien tă, dar este mai puțin testate.

36
IV.2.1. Condițiile asociate
Subgrupurile de pacienți cu TSPT pot beneficia de un tratament psihosocial suplimentar
pe lângă psihoterapia de baz ă:
IV.2.2. Tulburări ale utilizării substanței
Pacienții cu TSPT și cu o tulburare a utilizării substanței active pot fi tratați cu
psihoterapie concentrată asupra traumei, care include simultan tratamentul cu expunerea și
utilizarea substanței. Utilizarea curentă a substanței nu necesită neapărat întârzierea psihoterapiei
pentru TSPT.
IV.2.3. Tulburarea de personalitate de tip borderline
Pacienții cu TSPT și tulburarea de personalitate de tip borderline pot beneficia de un
tratament psihoterapeutic care combină ex punerea prelungită și terapia comportamentală
dialectică, în special dacă sunt proeminente sinuciderea cronică și comportamentele de auto –
vătămare. Dacă nu există comportamente interferente (de exemplu, comportamente de auto –
vătămare ), expunerea prelungită poate fi utilizată inițial, adăugându -se terapi a comportamentală
dialectică dacă este necesar.
IV.2.4. Perturbări de somn, coșmaruri
Pentru pacienții cu TSPT care suferă de tulburări de somn semnificative, de obicei
coșmaruri, se sugereaz ă tratamentul cu prazosin, de obicei, dar nu întotdeauna ameliorând
tratamentul de bază cu un SRI. Studiile clinice ale prazosinului pentru întreruperea somnului în
TSPT au găsit rezultate mixte. În experiența clinică, medicamentul reduce simptomele TSPT,
coșmarurile și t ulburările de somn la aproximativ 50% dintre pacienți.
IV.2.5. Psihoza
SRI sunt de obicei medicamente de bază în tratarea TSPT. La pacienții cu TSPT cu
simptome psihotice comorbide, se sugereaz ă augmentarea tratamentului SRI cu un medicament
antipsihotic.
IV.3. Raspunsul la tratament
Puternic
Pacienții care răspund favorabil unui inhibitor al recaptării serotoninergice (SRI) ar
trebui să continue să o ia timp de cel puțin șase luni până la un an pentru a preveni recidiva sau

37
recurența. Cre șterea tratamentului este in general men ținută după o psihoterapie eficient ă, cu un
tratament bazat pe dovezi pentru TSPT.
Slab sau parțial
Dacă a fost livrată o doză terapeutică de psihoterapie (de exemplu, opt sesiuni) și
pacientul s -a angajat cu adevărat în terapie, urmând toate recomandările terapeutului, dar nu a
răspuns suficient, este necesară o schimbare de curs:
● în urma unui răspuns slab, trecerea la o altă psihoterapie concentrată pe traume, care
include expunerea, la un SRI sau la o combinație a amb elor modalități.
● în urma unui răspuns parțial, augmentarea cu o altă psihoterapie concentrată pe traume,
care include expunerea, unui SRI sau unei c ombinații a ambelor modalități.
Alegerea între psihoterapie, medicație și combinația acestora la pacienții care au
prezentat un răspuns slab sau parțial la tratamentul inițial poate fi făcută pe baza disponibilității
tratamentului și / sau a preferințelor pacientului. Nu există studii clinice care să compare
medicamentele cu psihoterapia la pacienții cu TSPT c are nu răspund la tratamentul inițial.
IV.3.1. Preferința pentru psihoterapie
Tipul de psihoterapie adăugată poate fi sugerat de prezentarea clinică a pacientului. De
exemplu, dacă un pacient nu este capabil să se implice emoționa l cu memoria traumelor și
memento -uri sau refuză să se implice, ar putea fi utilă o schimbare de la terapia cu expunere la o
terapie combinată cognitivă / expunere.
Rezultatele evaluării pot indica decizii ulterioare de tratament. De exemplu, ‘’Interviul de
Rezistență la Tratamentul Emory ’’ pentru TSPT poate fi folosit pentru a evalua sistematic
istoricul tratamentului pacientului (inclusiv dacă au fost administrate doze terapeutice), starea sa
clinică actuală și preferințele de tratament.
IV.3.2. Preferința pentru medi camente
Secundar – Pentru pacienții care au un răspuns slab sau parțial la psihoterapie și nu
doresc un studiu al unei alte psihoterapii care include expunerea, se sugereaz ă un tratament
secundar cu un SRI (fie un inhibitor selectiv a l recaptării serotonin ei sau venlafaxină, un
inhibitor al recaptării seroto ninei de norepinefrină ), în loc de alte medicamente.

38
Studiile clinice care au comparat combinația dintre SRI și terapia cognitiv –
comportamentală cu oricare dintre modalități ca monoterapie nu au găsit ni ci o diferență în
îmbunătățirea susținută între grupuri. Aceste studii nu au privit în mod specific creșterea
tratamentului cu o modalitate suplimentară la pacienții care nu au răspuns la monoterapia
inițială. În experiența clinică, s -a constatat că unii p acienți tratați cu o SRI sau o psihoterapie
concentrată pe traume, care include expunerea, beneficiază de adăugarea celei de -a doua
modalități după un răspuns slab la primul.
Studiile clinice nu au comparat eficacitatea diferitelor medicamente pentru TSPT . În
studiile clinice multiple au fost găsite ISRS pentru a reduce simptomele TSPT comparativ cu
placebo. Venlafaxina, un SNRI, s -a dovedit, de asemenea, eficace în TSPT comparativ cu
placebo, deși a fost studiat mai puțin în comparație cu ISRS.
IV.4. A treia linie
Pentru pacienții care nu răspund la SRI după 8 până la 10 săptămâni la cea mai mare
doză tolerată în intervalul terapeutic și nu doresc un studiu al unei psihoterapii concentrate
asupra traumei care include expunerea, se va recurge la un alt SRI .
IV.5. Linia a IV -a
Pentru pacienții cu TSPT tratați cu medicamente care nu răspund la două studii SRI /
SNRI și nu doresc un studiu al unei psihoterapii concentrate asupra traumei care include
expunerea, se va sugera tratamentul cu un medicament antipsi hotic de a doua generație. Pentru
pacienții cu un răspuns minim la un SRI, favori zăm monoterapia cu quetiapine. D acă răspunsul
parțial este favorabil augmentării cu quetiapină sau risperidonă.
Studiile clinice susțin utilizarea antipsihoticelor de a doua generație în tratamentul TSPT.
Totuși, dovezile eficacității lor sunt mai slabe comparativ cu cele care susțin SRI și cu o mai
mare potențială, de exemplu, creșterea în greutate, dislipidemia, hipertensiunea și / sau
hiperglicemia. Bazându -se pe absența al tor medicamente dovedite a fi eficiente și a experienței
clinice unde pacienții par să beneficieze de acești agenți, aceștia sunt o opțiune pentru pacienții
care nu au un tratament sugerat anterior.
Cap. V: Tulburări de stres posttraumatic la copii și
adolescenți: Epidemiologie, patogeneză, manifestări clinice, curs,
evaluare și diagnostic

39
V.1. Introducere
Tulburarea de stres posttraumatic ( TSPT ) este o tulburare mentală debilitantă și adesea
cronică, care se dezvoltă la unii copii și adolescenți după e xpunerea la un eveniment traumatic.
Evenimentele traumatice sunt experiențe care implică vătămări grave sau amenințări ale sinelui
sau a altor persoane , cum ar fi expunerea la violență interpersonală, accident e, dezastre naturale
și văt ămări.
Majoritatea c opiilor și adolescenților vor trece printr -un eveniment traumatic până la
vârsta adultă, atât în Statele Unite cât și la nivel internațional. Deși expunerea la traume este
obișnuită, doar o mi noritate de copii care suferă dup ă un eveniment traumatic dezv oltă TSPT .
TSPT este definită de patru grupuri de simptome: intruziune, evitare, modif icări negative în
cunoaștere și stare de spirit, și hiperexcitabilitate . Consecințele TSPT includ riscul crescut pentru
alte tulburări mintale și sinuciderea, afectarea substanțială a rolului funcției, reducerea
oportunităților sociale și economice și apariția mai devreme a bolilor cronice, în special a bolilor
cardiovasculare.
V.2. Epidemologi e
V.2.1. Expunerea la traume
Studiile au descoperit rate mari , dar variabile la nivel internațional în randul copiilor și
adolescenților care au trecut printr -un eveniment traumatic înainte de vârs ta de 18 ani.
Ca exemple:
● un studiu realizat la nivel național de peste 6 000 de adolescenți din Statele Unite a
arătat că 62% dintre tineri au avut cel puțin un eveniment traumatic pe parcursul vieții, inclusiv
violența interpersonală, accidentele grave sau vatamare , dezastrul natu ral și moartea unei
persoane apropiate ; 19% au experimentat trei sau mai multe astfel de evenimente.
● un sondaj național privind expunerea la traume în rândul copiilor din Mexic raportează
o rată de prevalență de 68,9%.
● o prevalență mai redusă a expuner ii la traumatisme la copii a fost găsită în unele țări cu
venitur i mari, cum ar fi Germania.
Riscul expunerii la traume variază în funcție de caracteristicile copiilor, de familiile
acestora și de mediul lor social. Cu toate că ratele globale ale expunerii la traume sunt similare la

40
băieți și fete, băieții au mai multe șanse de a suferi violență fizică, în timp ce fetele sunt mai
susceptibile de a fi vic time ale violenței sexuale . Unele tipuri de traume apar mai frecvent
copiilor mai mici, inclusiv abuzul f izic al unui îngrijitor, martorii vi olenței domestice și răpirea .
Aproximativ jumătate dintre copiii care suferă de aceste tipuri de traume în timpul vieții au fost
expuși înainte de vârsta de 8 ani. Adolescenții au mai multe șanse de a experimenta alte ti puri de
traume, inclusiv accidente de automobile, viol și asalt s exual, asalt fizic al membrilor familiei,
spitalizare pentru un motiv grav sau spitalizare a unei rude și moarte ne așteptată a un ei persoane
apropiate .
Anumite forme de psihopatologie plaseaz ă copiii la un risc mai mare de a se confrunta cu
evenimente traumatice. În special, tinerii cu antecedente de tulburări de comportament
perturbator (de exemplu, tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate , tulburare de opoziție ,
tulburare de comport ament) au mai multe șanse de a experimenta violența interpersonală,
precum și accidentele și leziunile, comparativ cu copii i fără aceste afecțiuni . Alcoolul și
consumul de droguri sunt asociate cu un risc crescut de manifestare a violenței interpersonale .
Copiii cu TSPT sunt vulnerabili la revictimizare. A ceastă asociere este parțial mediată de
consu mul problematic de alcool .
Printre caracteristicile familiale influente, copiii care nu locuiesc cu ambii p ărinti
biologici au un risc crescut de a experimenta practic toate formele de traume, mai ales violen ța
interpersonal ă. Acest tipar poate reflecta o supraveghere parentală inferioară a copiilor din
familii care nu au doi părinți în casă sau cu un risc mai mare de maltratare din cauza prezenței
părinților în vârstă sau a altor adulți care nu au leg ătură cu familia din casă .
Alte aspecte ale mediului social influențează, de asemenea, riscul expunerii la traum ă, la
copii. Peste 80% dintre copiii care trăiesc în zonele urbane din Statele Unite au avut un
eveniment traumatic și mai mult de jumătate au experime ntat violențe interpersonale . Aceste rate
sunt mai mari decât la copiii care locuiesc în zone non -turistice .
Copiii care locuiesc în regiuni care se confruntă cu urgențe u manitare, cum ar fi războiul
și conflictele armate, prezintă un risc deosebit de ridicat pentru expunerea la evenimente
traumatice. Peste 15 milioane de copii au fost expuși conflictelor armat e în 2014 în Republica
Centrafricană, Sudanul de Sud, Irak, Palestina, Siria și Ucraina. Se estimează că 230 de milioane
de copii locuiesc în țări sau regiuni afectate de vio lență și conflicte armate .
Copiii care trăiesc în zone care se confruntă cu confli cte armate sunt expuși unui risc de
deplasare internă, devin refugiați, asistă la violență și moarte brutală și sunt orfani, răpiți,

41
torturați, violați sau recrutați ca soldați copii . Catastrofele naturale au crescut dramatic atât în
ceea ce privește pre valența, cât și daunele asociate în ultimele câteva decenii și reprezintă o sursă
suplimentară de expunere totală la traume la nivel mondial . Consecințele acestor dezastre sunt
amplificate în absența resurselor necesare pentru a mobiliza un răspuns coordon at al sănătății
publice.
V.2.2. Următoarea tulburare de stres posttraumatic
O minoritate semnificativă de copii și adolescenți expuși la traume dezvoltă TSPT . O
meta -analiză a 43 de studii privind TSPT la copii efectuate la nivel național indică faptul că
15,9% dintre copiii care au suferit un eveniment traumatic vor dezvolta TSPT . Studiile
epidemiologice efectuate în țările cu venituri mari indică faptul că aproximativ 8 -10% dintre
tinerii expuși la un eveniment traumatic dezvoltă TSPT și o proporție și mai mare dezvoltă
simptome de TSPT . În țările cu venitur i mici și medii, prevalența TSPT în rândul copiilor
variază foar te mult pe parcursul studiilor.
V.2.3. Factori de risc
Factorii de risc pentru TSPT la copii pot fi grupați astfel : caracteristicile traumei,
copilului și familiei, precum și răspuns urile la evenimentul traumatic.
V.2.4. Traumatisme
Riscul de TSPT variază în mod substanțial între diferite t ipuri de evenimente traumatice:
● evenimentele care implică un grad ridicat de a menințare la viață sunt cel mai probabil
să declanșeze TSPT la copii . Acest tipar a fost observat în legătură cu dezastrele naturale,
accidentele auto, atacurile teroriste și împușcăturile școlare și a fost confirmat în meta -analiză .
● copiii care întâmpin ă evenimente care implică violențe interpersonale, inclusiv viol,
agresiune sexuală și abuz fizic de către îngrijitori sau parteneri , prezintă cel mai mare risc de
debut TSPT . În studiile epidemiologice, între 30 și 40% dintre copiii care suferă de abuz fi zic
sau sexual vor dezvolta TSPT.
● expunerea la război și conflictele armate sunt asociate cu un risc condiționat ridicat de
TSPT la copii. O meta -analiză a copiilor afectați de război a raportat o rată de preva lență TSPT
globală de 47% .

42
● au fost raportate rate înalte de TSPT la copiii care trăiesc ca refugiați. TSPT este
deosebit de comună în rândul copiilor soldați, care sunt obl igați să comită violență; Ratele TSPT
au fost estimate la 35 % până la 97% în r ândul copiilor soldați.
Copiii care au un număr mai mare de evenimente traumatice sunt mai vulnerabili la
dezvoltarea TSPT decât cei care su feră de o traumă unică . Acest lucru ar putea sugera că trauma
anterioară sensibilizează copiii și adolescenții la efectele evenimentelor traumatice ulterioare.
V.2.5. Caracteristicile copilului
Fetele sunt de două până la trei ori mai susceptibile de a dezvolta TSPT în comparație cu
băieții . Deși femeile au mai multe șanse de a experimenta anumite tipuri de evenimente
traumatice care prezic debutul TSPT , cum ar fi violul si agresiunea sexuala, femeile r ămân mai
predispuse dec ât bărbații de a dezvolta TSPT , chiar și dup ă contabilizarea acestor tipuri de
diferen țe în expunerea la traumatism . Factorii care explică acest risc mai mare pentru TSPT la
femei nu sunt bine înțeleși.
Copiii cu antecedente de tulburări psihice au mai multe șanse de a dezvolta TSPT după
expunerea la traume decât copiii care nu au suf erit niciodată de o tulburare mi ntală. Într -un
studiu de lungă durată peste 1000 de indivizi, 93,5% dintre persoanele care îndeplinesc criteriile
pentru TSPT până la vârsta adultă au îndeplinit crite riile pentru o altă tu lburare mi ntală ca copil
sau adolescent . În special, copiii și adolescenții cu antecedente de anxietate și tulburări ale
dispoziției sunt mai predispuși să dezvolte TSPT după un eveniment traumatic decât tinerii fără
o tulbura re mintală prealabilă .
V.2.6. Caracteristicile familiei
Caracteristicile famili ei influențează riscul de TSPT :
● meta-analiza indică faptul că funcționarea familială deficitară este un factor de risc
pentru TSPT la copiii expuși la traume .
● reacțiile părinților la traume sunt asociate cu TSPT la copiii lor. În unele cazuri,
părinții dezvoltă simptome de TSPT , depresie, anxietate sau alte tulburări psihice după
expunerea unui copil la un eveniment traumatic. Părinții întâmpină adesea evenimente
traumatice împreună cu copiii lor, cum ar fi vatamari legate de război, accidente de mașină și
dezastre, care pot contribui la apariția tulburărilor psihice TSPT sau a alt or tulburări psihice.

43
● o asociere semnificativă dintre simptomele TSPT parentale și prezența simptomelor
TSPT raportate de către copilul lor a fost găsită într -o meta -analiză a 32 de studii, cu o
dime nsiune moderată a efectului . Această asociere a fost similară între tipurile de traume, dar a
fost mai mare pentru legătura dintre simptome le TSPT mama -copil decâ t pentru simptomele
tată-copil.
● copiii care au un sprij in social mai mare au mai puține sanse de a dezvolta TSPT decât
cei fără a stfel de sprijin . Această constatare a fost observată pentru sprijinul parental, dar, de
asemenea, se extinde dincolo de familie pentru a include sprijinul profes orilor și colegilor .

V.2.7. Răspunsurile la evenimentul traumatic
Răspunsurile cognitive și emoționale la un eveniment traumatic au fost asociate cu risc ul
de TSPT la copii :
● niveluri mai mari de furie des pre evenimentul traumatic .
● niveluri mai ridicate de rumânare (adică, gândirea pasivă și repetitivă asupra cauzelor
și consecințelor stresului) și catastrofizarea (ex. Supraevaluarea consecințelor negati ve ale unui
eveniment) .
● mai multe evaluări negative des pre evenimentul traumatic .
● niveluri ridicate de evitare și suprimare a gândurilor legate de tr aume.
● disocierea în timpul și după evenimentul traumatic. Disocierea mai mare este asociată
cu risc crescut pentru TSPT în rândul copiilor care au prezentat accidente de mașină, ar suri și
abuz sexual .
● ritmul cardiac mai mare în timpul prezentării în camera de gardă pentru leziuni car e
necesită spitalizare .
Strategiile de coping după expunerea la traume sunt, de asemenea, leg ate de riscul de
TSPT la copii. Într -un studiu longitudinal al copiilor care au suferit abuz sexual, un angajament
sporit în ceea ce privește copingul evitant a fost asociat cu apariția ulterioară a TSPT . Copingul a
fost asociat și cu TSPT mai mare la copi ii expuși la uraganul Katrina și la atacurile ter oriste din

44
11 septembrie . O implicare mai mare în distragerea atenției și învinuirea altora prezice r iscul
crescut de TSPT .
V.2.8. Comorbiditate
Copilul cu TSPT prezintă frecvent comorbidit ate psihiatrică, inclusiv:
● Tulbur ări de anxietate
● Depresie
● Externaliza rea problemelor de comportament
● Tulburări ale consumul ui de substanțe la adolescenți
Într-un studiu epidemiologic al unui eșantion reprezentativ de p opulație din Statele Unite
de 1420 de copii, 35% dintre copiii cu TSPT au îndeplinit, de asemenea, criterii pentru o altă
tulburare psihiat rică pe toată durata vieții . O probabilitate crescută de comorbiditate a fost
asociată cu un număr crescut de evenime nte traumatice pe durata vieții.
V.3. Patogeneza
Fiziopatia exactă a tulburării de stres posttraumatic ( TSPT ) nu este cunoscută. Un model
predominant de învățare al TSPT susține că tulburarea reflectă un eș ec de inhibare a fricii .
Evenimentele traumatice p ot provoca condiționarea fricii, astfel încât atracțiile, sunetele,
mirosurile, oamenii și alți stimuli prezenți în timpul experienței devin asociate cu frica intensă și
excitarea cu care se confruntă în timpul evenimentului. Pentru majoritatea indivizilor , frica de
răspunsurile la stimulii legați de traume se diminuează în timp, ca urmare a învățării prin
extincție, prin care expunerea repetată la aceste mementouri de traume în absența amenințării
generează o asociație nouă care concurează cu m emoria iniți ală a fricii . Pentru persoanele cu
TSPT , totuși, memoria inițială a fricii continuă să copleșeasc ă învățarea de extincție . Neintenția
de a menține învățarea extincției după traumă ar putea fi rezultatul unei memorii de extincție
relativ slabă, care nu reuș ește să inhibe memoria inițial ă a fricii , chiar și în prezența ind icațiilor
de siguranță.
Dovezile pentru acest model de TSPT au fost observate în comportamentul și
neuroimagazinarea adulților, ceea ce evidențiază perturbări în structura și funcția regiuni lor
cerebrale implicate în procesul de învățare a fricii și de prelucrare a salienței, incluzând
amigdala, hipocampul, cortexul cingular anterior (ACC) și ventromedi al prefrontal cortexul
(vmPFC).

45
TSPT este asociat în mo d specific cu activarea amigdalei sp orite, activitatea redusă în
vmPFC și ACC de la nivelul rostral ca răspuns la indicii le emoționale sau amenințători și
creșterea activității în ACC dorsal în timpul condiționării fricii, rechemării învățării prin
extincție și selecției răspunsului. Volumul hipocampal redus a fost observat în mod constant în
rândul persoanelor cu TSPT . Măsura în care aceste întreruperi ale funcției neurale reprezintă
markeri de vulnerabilitate pentru tulburarea sau consecințele expunerii la traume sau la debutul
TSPT , cu to ate acestea, nu este cunoscută.
Funcția cortexului prefrontal mediatic atipic a fost identificată ca un potențial factor de
risc familial pentru TSPT , iar volumul hipocampal redus a fost observat în rândul veteranilor cu
TSPT , iar gemenii lor monozigoți dis cordanți pentru expunerea la traume , indicând că unele
dintre acestea diferențele neurale ar putea c rește vulnerabilitatea la TSPT.
Cercetări neuroimagistice scumpe au fost efectuate la copii cu TSPT . Cu toate acestea,
studiile existente dezvăluie anomalii structurale și funcționale care sunt în concordanță cu
dovezile din probele adulte. Copiii cu TSPT au un volum redus de vmPFC și hi pocampus, un
răspuns crescut în ACC dorsal la indicii amenințători și o reducere a conectivității funcționale
între amigdala și cortexul prefrontal medial. Un studiu longitudinal al anului 2014 a constatat că ,
copiii cu activarea amigdalei mai mare la stim uli emoționali negativi au dezvoltat simptome mai
mari de TSPT ca urmare a expunerii la un atac terori st, repetând concluziile anterioare în rândul
veteranilo r de luptă pentru adulți . Acest lucru sugerează că hipersensibilitatea amigdalei la
amenințare ar putea fi un factor de risc pentru dezvoltarea TSPT la copii.
V.4. Manifestări clinice
Simptomele de intruziune reflectă gânduri persistente și incontrolabile, vise și reacții
emoționale legate de un eveniment traumatic. Aceste simptome sunt semnul distinct iv al
tulburării de stres posttraumatic ( TSPT ) și o deosebesc de alte tulburări de anxietate și de
dispoziție. Gândurile intruzive și stresante despre evenimentul traumatic sunt frecvente la copiii
cu TSPT . Aceste gânduri și amintiri sunt experimentate ca fiind involuntare și incontrolabile,
adică apar atunci când copilul nu vrea să se gândeas că la evenimentul traumatic.
Gandurile intruzive sunt adesea declansate de indicii traumatizante: privirile, sunetele,
mirosurile, oamenii si locurile care amintesc co pilului evenimentului traumatic. La copiii mici,
gândurile intruzive pot fi reflectate în jocul repetitiv în care sunt expuse detaliile evenimentului
traumatic sau se tratează temele traumat ice (de exemplu, cineva rănit).

46
Vise uluitoare și coșmaruri sunt frecvente la copiii cu TSPT . Deși cosmarurile legate de
TSPT la adulți implică conținut frecvent care este legat de evenimentul tra umatic (de exemplu,
reluarea unui aspect al evenimentului), la copii, coșmarurile implică deseori un conținut
supărător sau înfricoșător care nu este direct legat de evenimentul traumatic. Coșmarurile
cronice pot contribui la dificultăți de somn la copiii cu TSPT , ca urmare a trezirii înfricoș ătoare
în timpul sau după vis.
Simptomele suplimentare de intruziune includ dificultăți severe și reactivitate fiziologică
ca răspuns la indiciile asociate cu evenimentul traumatic. Rememorările traumatice pot fi atât
interne (de exemplu, gânduri și amintiri, senzații fizice similare celor întâlnite în timpul
evenimentului traumatic) cât și externe (de exemplu, persoane, locuri și experiențe senzoriale
asociate cu evenimentul traumatic).
Simptomele de evitare se dezvoltă adesea ca răspuns la simptomele care suferă de
reaparitie și necontrolabile. Atunci când u n copil suferă după expunerea la situatii legate de
traume, ei încep de multe ori să evit e situațiile care le reamintesc evenimentul traumatic.
Evitarea oricărei rememorări a traumei se poate manifesta în două moduri:
● evitarea gândurilor, a sentimentelor și a amintirilor evenimentului traumatic (a dică a
memento -urilor interne).
● evitarea persoanelor, a locurilor și a activităților asociate evenimentului traumatic
(adică, mementouri externe). La copiii mici, evitarea se poate manifesta ca joc restrâns sau
explorare redusă a mediului lor.
Modificări ale gândurilor și emoțiilor apar frecvent la copiii cu TSPT . O schimbare
persistentă în starea emoțională este deosebit de obișnuită și poate implica creșteri ale emoțiilor
negative cum ar fi teama, furia, vina și rușinea, precum și reducerea emoțiilor pozitive precum
fericirea, interesul și dragostea. Împreună cu emoțiile pozitive reduse, copiii cu TSPT pot
prezenta un interes scăzut sau motivație pentru a se angaja în activități care i -au bucurat î nainte
de evenimentul traumatic. De asemenea, poate fi mai dificil pentru copii să s e simtă atașați și
conectați la alte activitati , ducând la sentimen te de detașare sau înstrăinare.
Copiii pot dezvolta credințe sau atitudini negative despre ei înșiși, des pre alții și despre
lume. Exemple comu ne sunt convingerile că sunt răi sau că au fost distrusi de traume, că nu pot
avea încredere în ceilalți oameni și că lumea este un loc nesigur. Un sentiment distorsionat de
vină este, de asemenea, comun la copiii cu TSPT. Mulți copii se învinuiesc pe ei înșiși sau pe cei
apropiați pentru evenimentul traumatic.

47
Un set final de simptome de bază TSPT implică creșterea excitării și reactivitatea
emoțională. Copiii pot manifesta iritabilitate, au izbucniri de furie sau pot deveni agresivi fizic
față de alții mai frecvent decât îi era înainte de evenimentul traumatic. La copiii mici, tantrurile
extreme de temperament pot deveni mai frecvente. Aceste schimbări po t interfera cu relațiile
egale . Reacțiile emoționale și fiziologi ce exagerate la stimuli, neașteptate sau surprinzătoare,
inclusiv un răspuns sporit la surprindere, pot să apară la copiii cu TSPT . Creșteri ale riscului sunt
frecvente la copiii cu TSPT , în special la adolescenți .
Copiii cu TSPT prezintă adesea probleme d e concentrare, care pot in terfera cu
performanțele lor școlare. Hipervigilanța față de amenințările potențiale este obișnuită, iar copiii
pot deveni mai înfricoșați de străini. Copiii mici pot dezvolta anxietate de separare. În cele din
urmă, după cum s -a menționat mai sus, problemele de somn sunt frecvente la copiii cu TSPT .
Acestea pot include probleme de adormire, starea de adormire sau dificultăți de a se întoarce la
culcare după vise înfricoșătoare. Copiii mici ar putea să se teamă să doarmă singuri, c hiar dacă
nu au prezentat acest comportament înainte de evenimentul traumatic.
V.5. Curs
Cursul tulburării de stres posttraumatic ( TSPT ) este foarte variabil. Majoritatea
adolescenților care dezvoltă TSPT se recuperează din tulburare, deși aproximativ o treime
experimentează un curs cronic de boală care poate dura mulți ani. Această estimare este
consecventă în cadrul studiilor epidemiolo gice și în probele clinice ale copiilor cu TSPT. Ca
exemplu notabil, un studiu care a avut un eșantion de copii care au supraviețuit unui dezastru
natural de-a lungul mai multor ani a constatat că 29% încă îndeplinesc criteriile pentru TSPT 33
de ani mai t ârziu.
Factorii de identificare care prezi c un curs cronic sunt importanti pentru a permite
medicilor să ofere intervenții mai intense pentru copii și adolescenți cu TSPT, care sunt mai
puțin probabil să se recupereze în mod spontan. Factorii care prezic c ursul cronologic al TSPT
diferă de cei care prezic apariția tulburării.
Într-un studiu longitudinal al peste 2500 adolescenți din Germania, aproximativ jumătate
dintre cei cu TSPT s -au recuperat in trei p ână la patru ani mai târziu . Adolescenții care au av ut o
probabilitate scăzută de recuperare din tulb urare au fost cei care au avut:
● evenimente traumatice sup limentare după dezvoltarea TSPT
● mai multe simptome de evitare

48
● anxietate de incidente și tulburăr i somatoforme după debutul TSPT
Într-un studiu a mplu al adolescenților din Statele Unite cu TSPT , caracteristicile
subiecților care au fost cel mai puțin probabil să se r ecupereze au inclus :
● condiții de viață în sărăcie
● tulburar ea bipolară care apare simultan
● evenimente traumatice suplimentare experimentate după trauma care a declanșat
apariția TSPT

V.6. Evaluare
Atunci când evaluează un copil care poate avea tulburare de stres posttraumatic ( TSPT ),
este esențial să se stabilească dacă simptomele sunt sechele a le unui eveniment traumatic, spre
deosebire de o altă tulburare mi ntală. Unele simptome sunt mai ușor de legat de evenimentul
traumatic (de exemplu, gânduri intruzive, evitarea oricărei rememorări a traumelor), în timp ce
altele sunt caracteristici comune ale unei game largi de probleme de sănătate mintală (de
exemplu, probleme de concentrare, iritabilitate, stare emoțională negativă). Pentru a determina
dacă prezentarea este cea mai consistentă cu TSPT , evaluarea ar trebui să se concentreze asupra
simptome lor de intruziune, inclusiv gânduri intruzive, reactivitate puternică la situatii
traumatice, coșmaruri, joc repetitiv; evitarea reamintirilo r de traume; și hipervigile nță.
Deoarece evitarea semnelor de traume este un semn distinctiv al acestei tulburări, copiii
pot ezita să discute detaliile unui eveniment traumatic sau simptome le legate de traume, în
special cu un clinician necunoscut. Evaluarea naturii și a gradului de expunere la traume, precum
și simptome le legate de traume este adesea cel mai bine rea lizată cu un părinte sau îngrijitor
pentru copii mici. Pentru copiii și adolescenții mai mari, istoricul traumelor și simptomele
trebuie evaluate cu sensibilitate.
Evaluarea TSPT la copil ar trebui să includă o evaluare atentă a riscului de sinucidere,
precum și evaluarea tulburărilor de anxietate, externalizarea problemelor de comportament și
utilizarea substanțelor.
V.7. Instrumente de evaluare

49
Indicele de reacție TSPT al UCLA pentru copii și adolescenți ( TSPT -RI) este un
instrument de evaluare utilizat pe scară largă care poate fi administrat copiilor și adole scenților
sau părinților . TSPT -RI poate fi completat prin auto -raport sau ca interviu și evaluează
expunerea la traume (15 articole), simptomele DSM -5 TSPT (31 articole) și valabilitatea
converge ntă a afectării funcționale . Instrumentul furnizează un număr de tipuri distincte de
traume pe care le -a experimentat un copil, un scor de severitate continuă pentru simptomele
TSPT și un diagnost ic TSPT .
Scala TSPT administrată de medic pentru copii și adolescenți (CAPS -CA5) este un
interviu structurat în 30 de articole care evaluează expunerea la traume și simptomele TSPT la
copii i cu vârsta peste șapte ani . Fiecare simptom al TSPT este atribuit unui scor de severitate
bazat pe frecvența și intensitatea simptomelor, iar interviul poate fi folosit pentru a face un
diagnostic de TSPT .
V.8. Diagnostic
Diagnosticul tulburării de stres posttraumatic ( TSPT ) include patru grupuri de simptome:
● intruziune
● evitare
● modificări negative î n cunoaștere și stare de spirit
● hiperexcitabilitate
Simptomele trebuie să reprezinte o diferență semnificativă față de comportamentul
copilului înainte de evenimentul traumatic și să provoace suferinta sau deficiențe semnificative
în funcționarea rolului (de exemplu, în relațiile sociale sau performanța șco lară).
V.8.1. Criterii de diagnostic DSM -5
DSM -5 include două seturi de criterii de diagnosticare pentru TSPT : una aplicabilă
copiilor de 6 ani și peste (adulți) și a celor sub șase ani. Simptomele TSPT se manifestă adesea
diferit la copii în comparație c u adulții, în special la copiii mici. Criteriile pentru copiii mai mici
au fost dezvoltate pe baza dovezilor că un prag mai mic al simptomelor este mai valabil pentru
diagnosticarea TSPT la această populație.
V.9. Copiii în vârstă de șase ani și peste

50
● A. Expunere a la moarte sau la ameninț ări, vătămare gravă sau violență sexuală într –
unul (sau mai mu lte) dintre următoarele moduri:
• 1. Trăind direct evenimentele traumatice.
• 2. Fiind martor al evenimentul ui (evenimentelor ) așa cum a avut loc .
• 3. Vazand că evenimentele traumatice i s-au intamplat unui membru al familiei sau unui
prieten a propiat. În cazul decesului sau al amenințarii al unui membru al familiei sau al unui
prieten, evenimentul (evenimentele) trebuie să fi fost violente sau accidentale.
● B. Prezența unuia (sau mai multor) dintre următoarele simptome de intruziune asociate
evenimentelor traumatice, încep ând cu eveniment ele traumatice:
• 1. Recidivă, involuntară și intruzivă , amintiri dureroas e ale evenimentelor traumatice.
– Notă: La copiii cu vârsta mai mare de șase ani, poate apărea o intervenție repetitivă în
care se exprimă teme ri sau aspecte ale evenimentulu i sau ev enimentelor traumatice.
• 2. Vise recurente în care conținutul și / sau afecțiunea visului sunt leg ate de
evenimentele traumatice.
– Nota: La copii, pot exista cosmaruri fără conținut recunoscut.
• 3. Reacții disociative (de exemplu, flashback -uri) în care individul se simte sau se
comportă ca și când evenimentele traumatice au fost recurente. (Aceste reacții pot apărea într -un
continuum, manifestarea cea mai extremă fiind o pierdere totală de conștienti zare a
împrejurărilor actuale.)
– Notă: La copii, în timpul jocului se poate produce o reabilitare specifică traumei.
• 4. Tulburare psihologică intensă sau prelungită la expunerea la indiciile interne sau
externe care simbolizează sau seamănă cu un aspe ct al evenimentelor traumatice.
• 5. Reacțiile fiziologi ce marcate la indiciile interne sau externe care simbolizează sau
seamănă cu un aspe ct al evenimentelor traumatice.
● C. Evitarea p ersistenta a stimulilor asociati evenimentelor traumatice, incepand de la
evenimentele traumatice, asa cum reiese din una sau ambele din urmato arele:
• 1. Evitarea amintirilor, gândurilor sau sentimentelor dureroase leg ate de evenimentele
traumatice.

51
• 2. Evitarea memento -urilor externe (persoane, locuri, conversații, activități, obiecte,
situații) care provoacă amintiri, gândur i sau sentimente dureroase leg ate de evenimentele
traumatice.
● D. Modificări negative în cognițiile și starea de spirit asociate evenimentelor
traumatice, care au început sau s -au înrăutățit după evenimentele traumatice, după cum reiese
din două (sau mai multe) dintre următoarele:
• 1. Incapacitatea de a aminti un aspect important al eveniment ului (traumatismelor)
traumatic (de obicei datorită amneziei disociative și nu a altor factori, cum ar fi rănirea capului,
alcoolul sau medicamentele).
• 2. Perseverente și exagerate credințe negative sau așteptări despre sine sau despre
lumea inconjuratoare , de exemplu:
-"Sunt rău''
– "Nimeni nu poate fi de încredere"
– "Lumea este periculoasă"
• 3. C ogniții persistente si distorsionate despre cauza sau conse cințele eveniment ului
(traumatismelor) traumatic care îl determină pe individ să se în vinuiască pe sine sau pe alții.
• 4. S tare emoțională negative persistenta (de exemplu, frică, groază, fu rie, vinovăție sau
rușine).
• 5. Reducerea semnificativă a intere sului sau participar ea la activități semnificative.
• 6. Sentimente de detașa re sau înstrăinare de ceilalți.
• 7. Persistența incapacității de a simti emoții pozitive (de exemplu, incapacitatea de a
simti fericirea, satisf acția sau iubirea ).
● E. Modifi cări semnificative ale excitatiei și reactivității asociate evenimentelor
traumatice, care au început sau s -au înrăutățit după evenimentele traumatice, așa cum reiese din
două (sau mai multe) dintre următoarele:
• 1. Comportamentul irit abil și izbucn irile furioase (puțin sau deloc provocate ) exprimate
în mod obișnuit ca agresiuni verbale sau fiz ice față de oameni sau obiecte.
• 2. Comportament auto -distructiv.

52
• 3. Hipervigilenta.
• 4. Un răspuns supărător.
• 5. Probleme cu concentrarea.
• 6. Tulburăr i de somn (de exemplu, somn neliniștit).
● F. Durata perturbării (criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună .
● G. Perturbarea provoacă deficiențe semnificative din punct de vedere clinic în domenii
sociale, ocupaționale sau în alte dom enii important e de funcționare.
● H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe (de
exemplu, medicamente, alcoo l) sau alte afecțiuni medicale.
V.10. Copii i sub vârsta de șase ani
● A. Expunerea la moarte sau la ameninț ări, vătămare gravă sau violență sexuală într –
unul (sau mai mu lte) dintre următoarele moduri:
• 1. Trăind direct evenimentele traumatice.
• 2. Fiind martor, în persoană, la eveniment (evenimente ) așa cum a avut loc
• 3. Vazand că evenimente le traumatice i s -au intamplat unui părinte sau unei persoane
apropiate.
-Not: Copilul nu include evenimente unde este martor numai în medii electronice,
televiziune, filme sau imagini.
● B. Prezența unuia (sau mai multor) dintre următoarele simptome de intruziune asociate
evenimentelor traumatice, începând cu evenimentele tr aumatice:
• 1. Recidivă, involuntară și intruzivă amintiri dureroas e ale evenimentelor traumatice.
– Notă: amintirile spontane și intruzive pot să nu pară neapărat dureroase și pot fi
exprimate in joc.
• 2. Vise recurente în care conținutul și / sau afecțiunea visului sunt leg ate de
evenimentele traumatice.

53
– Notă: Este posibil să nu se poata constata daca contextul înfricoșător este legat de
evenimentul traumatic.
• 3. Reacții disociative (de exemplu, flashback -uri) în care copilul simte sau se comportă
ca și când evenimentele traumatice au fost recurente. (Astfel de reacții pot apărea într -un
continuum, expresia cea mai extremă fiind o pierdere totală a conștientizării împrejurărilor
actuale.) O astfel de reabilitare specifi că traumei poate apărea în joc.
• 4. Tulburare psihologică intensă sau prelungită la expunerea la indiciile interne sau
externe care simbolizează sau seamănă cu un aspe ct al evenimentelor traumatice.
• 5. Reacții fiziologice marcate la reamintirea evenim entului / traumatismelor.
● C. Unul sau mai multe dintre următoarele simptome, reprezentând fie evitarea
persistentă a stimulilor asociati evenimentelor traumatice, fie modificări negative ale cognițiilor
și stării de spirit asociate e venimentelor traumatice trebuie să fie prezente, începând de la
evenimentul ) sau înrăutățir ea după eveniment (evenimente):
• Evitarea persistenta a stimulilor
-1. Evitarea activităților, locurilor sau memento -urilor fizice care trezesc amintirile
evenimen telor traumatice.
-2. Evitarea oamenilor, a conversațiilor sau a situațiilor interpersonale care provoacă
amintiri ale evenimentelor traumatice.
• Alterarea negativă a cognițiilor
-3. Frecventa substantiala a stari i emotionale negative (de exemplu, teama, vina, tristetea,
rusinea, confuzia).
-4. Reducerea semnificativă a interesului sau participarea la activități semnificativ e,
inclusiv îngrădirea jocului.
-5. Comportament social retras.
-6. Reducerea persistenta a exprimarii emotiilor pozitive.
● D. Modifi cări semnificative ale excitabilitatii și reactivității asociate evenimentelor
traumatice, care au început sau s -au înrăutățit după evenimentele traumatice, așa cum reiese din
două (sau mai multe) dintre următoarele:

54
• 1. Comportamentul iritab il și izbucni rile furioase ( provocate puțin sau deloc) exprimate
în mod obișnuit ca agresiune verbală sau fizică față de oameni sau de obiecte (inclusiv acces de
furie extrem).
• 2. H ipervigilenta .
• 3. Un răspuns supărător.
• 4. Probleme cu concentrarea.
• 5. Tulbură ri de somn (de exemplu, dificultăți de cădere sau stare a de somn sau somn
neliniștit).
● F. Durata pertu rbării este mai mare de o lună.
● G. Tulburarea provoacă vatamare sau deficiențe semnificative din punct de vedere
clinic în relațiile cu părinții, fraț ii, colegii sau alte îngrijitoar e sau schimbari in comportamentul
școlar.
● H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe (de
exemplu, medicamente, alcool) sau alte afecțiuni medicale.
V.11. Subtipuri
Trebuie specificat dacă prezentarea tulburării este:
V.11.1. Cu simptome disociative
Simptomele individului îndeplinesc criteriile pentru TSPT și, în plus, ca răspuns la
factorul de stres, individul are simptome persistente sau recurente ale uneia dintre următoar ele:
V.11.2. Depersonalizarea
Experiențe persistente sau recurente de sentiment detașat de, și ca și cum cineva ar fi un
observator din afara, unul a proceselor mentale sau a le corpului (de exemplu, senzație ca și cum
cineva ar fi într -un vis, având un sen timent de irealitate de sine, a corpulu i sau a timpul ui care se
mișcă încet).
V.11.3. Derealizarea
Experiențe persistente sau recurente ale i realității împrejurimilor (de exemplu, lumea din
jurul individului este experimentată ca ireală, visat ă, distantă sau distorsionată).

55
Pentru a utiliza acest subtip, simptomele disociative nu trebuie să fie atribuite efectelor
fiziologice ale unei substanțe (de exempl u, penele de curent, comportamentul din timpul
intoxicație i cu alcool) sau o altă afecțiune medicală (de exemplu , convulsii parțiale complexe).
V.11.4. Cu manifestare întârziată
Dacă criteriile complete de diagnostic nu sunt îndeplinite până la cel puțin șase luni după
eveniment (deși debutul și manifestarea unor simptome pot fi imediate).
V.12. Revizii de la DSM -4 la DSM -5
● Criteriul stresor (criteriul A) din DSM -5 necesită să fie explicit dacă evenimentele
traumatice au fost experimentate direct, au fost observate sau au fost experimentate indirect.
Moartea neașteptată a unei persoane apropiate este evenimentul traumatic cel mai frec vent
raportat la populație .
● Examinarea unui eveniment traumatic nu mai include expunerea bazata pe mass –
media. Copiii dezvoltă adesea simptome de TSPT ca urmare a atacurilor teroriste, chiar și atunci
când aceștia experimentează atacul indi rect prin expu nerea la mass -media .
● Criteriul privind reacția subiectivă a pacientului la evenimentul traumatic (criteriul A2)
în DSM-IV a fost eliminat în DSM -5.
● Cate goriile de simptome prezentat e au fost revizuite la intruziune, modificări negative
ale dispoziției și cognițiilor, evitarea și excitația; în DSM -IV, au fost incluse doar trei grupuri de
simptome de re -experiență, evi tare / amortire și hiperexcitabilitate .
● Două simptome noi au fost adăugate criterii lor E (alterări marcate în excitabilitate și
reactivit ate asociate evenimentului (e) traumatic, inclusiv comportamentul iritabil si accese de
furie și comportament riscant sau auto -distructiv).
Cap. VI: Abordarea tratării tulburării de stres posttraumatic la copii și
adolescenți
VI.1. Diagnosticarea pacientilor tineri
Pentru majoritatea copiilor și adolescenților cu tulburare de stres posttraumatic ( TSPT )
sau a simptomelor TSPT proeminente, inclusiv celor cu TSPT complex, se recomanda
tratamentul de primă linie cu o psihoterapie ba zată pe dovezi, psihoterapie focusata pe trauma,
mai degraba decat alte tratamente medicamentoase sau psihosociale.

56
În cadrul mai multor studii clinice s -au găsit psihoterapii orientate spre traume care au
fost eficace în reducerea simptomelor TSPT la copii și adolescenți cu tulburări [3 -11]; în
comparație, medicamentele pentru TSPT nu sunt susținute în mod fiabil de rezultatele studiilor
clinice randomizate. Nu au fost aprobate medicamente de către Administrația SUA pentru
Alimente și Medicamente pentru tratam entul TSPT la copii. Inhibitorii de recaptare a serotoninei
(SRI), care sunt un tratament farmacologic eficace, de primă linie, pentru adulții cu TSPT , nu s –
au dovedit a fi eficace în mai multe studii mici randomizate la copii.
Modele variate de psihoterap ie axată pe traume subliniază diferite componente și / sau au
fost personalizate pentru tratarea pacienților cu caracteristici specifice, prezentări clinice sau în
anumite situații. Există dovezi limitate disponibile pentru a informa despre selecția dintre aceste
terapii.
Doar studii clinice au comparat direct psihoterapiile și acestea nu au arătat diferențe între
rezultatele tratamentelor active:
● un studiu clinic a repartizat aleatoriu 48 de copii cu simptome de TSPT pentru a primi
desensibilizarea mișcă rii ochilor și reprelucrarea (EMDR) sau terapia cognitiv -comportamentală
concentr ată asupra traumei. Opt sesiuni pentru fiecare intervenție au avut ca rezultat efecte de
dimensiuni m ari pentru îmbunătățirea TSPT . Nu a fost observată nicio diferență în redu cerea
simptomelor TSPT . Părinții copiilor tratați cu TF -CBT, dar nu cei tratați cu EMDR, au raportat o
îmbunătățire a simptomelor depresiv e și hiperactivității copiilor.
● un studiu clinic a comparat eficacitatea a două tratamente TSPT pentru adulți si pentru
pacienții pediatrici, randomizând 103 de tineri la EMDR, terapia de scriere cognitiv –
comportamentală sau un control al listei de așteptare. Ambele condiții active au fo st superioare
condiției de listă de așteptare pentru îmbunătățirea simptomelor TSPT , cu mărimi mari ale
efectului pentru îmbunătățirea TSPT și făr ă diferențe între acestea.
Preferințele în ceea ce privește psihoterapia orientată spre traume variază în func ție de
grupa de vârstă și rezultă în mare parte din studiile clinice care compară terapii individuale cu
controale inactive, analize secunda re de date și experiența clinică. Terapiile multiple s -au
dovedit a fi eficace pentru tinerii cu TSPT comparativ cu un control inactiv. Intervenția trebuie
asigurată de un terapeut care a beneficiat de o pregătire adecvată în modelul utilizat.
Psihoterapia concentrată pe traume poate fi furnizată pacienților individuali sau
grupurilor. Modelele de grup sunt utile în ca zul constrângerilor legate de resurse, al absenței
terapeuților instruiți sau al altor bariere în calea accesului care împiedică terapia individuală, de

57
exemplu, Intervenția comportamentală cognitivă pentru traume în școli (CBITS) . Alegerea dintre
modalită țile individuale și cele de grup poate fi, de asemenea, influențată de preferințele familiei,
de nevoile specifice ale populației (de exemplu, traumatisme și terapie de comportamen t dureros
pentru adolescenți atât cu simptome de TSPT cat și maladaptive de durere), fie prin prezentare
clinică. Sunt propuse terapii specifice pentru subgrupurile de populație, inclusiv:

VI.2. Copiii cu vârsta de șapte ani și peste
Pentru majoritatea copiilor cu vârsta de șapte ani și mai mari cu simptome de TSPT este
intervenția cea mai puternic susținută de dovezile din studiile clinice. Aceste constatări au fost
reproduse în diverse populații de copii cu diverse tipuri de traume.
Un studiu clinic care a comparat CBITS și TF -CBT în rândul tinerilor în urma uraganului
Katrina a constatat că modelul de grup CBITS a oferit un acces mai mare, dar cele două
intervenții au avut o eficacitate comparabilă. Studiul a repartizat în mod aleato riu 118 elevi cu
simptome de TSPT identificați prin screening pentru a primi CBITS la școlile lor sau la TF -CBT
la clinicile comunității. Elevii desemnați la intervenția școlară au avut mai multe șanse de a
accesa tratamentul decât studenții care au fost repartizați la intervenția clinică (98% față de
37%). Ambele grupuri au înregistrat scăderi ale simptomelor TSPT , dar nu s -au ob servat
diferențe între grupuri.
Pentru unii pacienți, alegerea între terapii poate fi influențată de preferințele individuale
sau familiale , de necesitățile speci fice populației și / sau disponibilitatea locală.
VI.3. Copii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani cu simptome de TSPT , se recomanda
mai degrabă psihoterapie parentală (CPP) decât alte psihotera pii, în special pentru copiii cu :
● întârzieri semnifica tive ale dezvoltării cognitive, deoarece acest model nu necesită
particip area la intervențiile cognitive ;
● dificultăți severe legate d e atașament, datorită naturii di adice, bazate pe atașamentul
unui CPP și a duratei sale mai lungi .

58
Se recomanda TF-CBT mai degrabă decât CPP pentru copiii cu :
● problema de comportament sexualizat, pe baza rezultatelor pozitiv e dintr -un studiu
clinic.
● mai multe niveluri de probleme generale de internalizare sau extern alizare, bazate pe
rezultatele unei meta -analize a studiilor clinice multiple.
Sprijinirea utilizării CPP și a TF -CBT în această populație sunt studii clinice care arată o
îmbunătățire comparativă cu condițiile de comparație active și disponibilitatea unor protocoale
de instruire bine stabilite și orientări i de fidelitate . CPP și TF -CBT nu au fost comparate în
studiile clinice cap la cap și nu au fost comparate cu alte intervenții psihosociale la această
populație.
VI.4. Copiii sub 3 ani
Pentru copiii sub trei ani cu simptome de TSPT , se recomanda utilizarea CPP mai
degrabă decât TF -CBT sau tratamentul TSPT preșcolar. Copiii sub trei ani sunt de obicei prea
tineri pentru a participa la intervenții cognitive și ar beneficia mai mult de tera pia bazată pe
atașament. Până în prezent, nu sunt disponibile date empirice care să ghideze luarea deciziilor
pentru această grupă de vârstă.
VI.5. Copiii cu afecțiuni severe care se manifesta simultan
Contraindicații privind psihoterapi a orientată spre traume includ:
● comorbidități care prezintă stări clinice acute care necesită o stabilizare imediată (de
exemplu, suiciditate acută, psihoză, manie sau intoxicație medicamentoasă) .
● pentru terapii cognitive, tulburări de dezvoltare severă sau cognitivă
● pentru terapii de grup, condiții care ar interfera cu participarea (de exemplu, disfuncție
comportamentală severă, tulburar e severă de deficit de atenție)
Tinerii cu afecțiuni comorbide aparente trebuie evaluați cu atenție pentru a prezenta
traume complexe, adesea confundate cu boala comorbidă.
Tinerii cu comorbidități confirmate pot beneficia de tratamentul cu medicamente pentru
simptomele TSPT , precum și pentru tulburările care apar simultan.

59
Unele tulburări asociate pot fi tratate concomitent, în timp ce altele necesită o evaluare
clinică pentru a determin a prioritățile pentru tratament.
VI.6. Răspuns la psihoterapie
VI.6.1. Răspuns puternic
Dupa un puternic la psihoterapie, pacientii si parintii trebuie incurajati sa continue sa
implementeze abilitatile invatate in timpul tratamentului, in special ca raspuns la amintirile
traumatismului, ceea ce poate provoca reaparitia simptomelor. Booster -ul poate fi util în cazul
pacienților care p rezintă reaparitia simptomelor.
VI.6.2. Răspuns inadecvat
Pentru copiii cu tulburare de stres posttraumatic ( TSPT ), care răspund inadecvat la
psihoterapia orientată spre traume, se sugerează următoarele etape:
VI.7. Optimizarea psihoterapiei
Cercetarea până în prezent nu a identificat predictorii consecvenți ai nerespectării
psihoterapiei axate pe traume la copii. A tunci când copiii cu TSPT nu răspund la psihoterapie,
clinicianul ar trebui să reevalueze terapia și prezentarea clinică a pacientului, având în ve dere
considerațiile de mai jos:
VI.8. Fidelitatea tratamentului
Tratamentul nonresponsabil poate să apară atunci când un tratament bazat pe dovezi este
furnizat cu fidelitate scăzută, adică modelul nu este furnizat conform destinației. Dacă
componentele tratamentului de bază sunt furnizate incorect sau deloc, tratamentul va fi probabil
ineficient. În ast fel de cazuri, fidelitatea și rezultatele îmbunătățite pot fi adesea atinse prin
asigurarea faptului că terapeuții beneficiază de o pregătire și consultare adecvată în modelul
selectat, primesc o supraveghere continuă, specifică modelului, și își monitoriz ează fidelitatea în
timp. Certificarea sau altă docum entație conform căreia terapeuții au îndeplinit toate cerințele de
instruire recomandate pentru modelul ales pot spori probabilitatea ca copiii să primească
tratament cu fidelitate ridicată.
VI.9. Reamin tirea traumei
Lipsa răspunsului la terapia cognitiv -comportamentală (CBT) la copiii cu TSPT ar trebui
să determine o examinare mai atentă a eventualelor reamintiri sau declanșări ale traumei,

60
dezvoltarea în continuare a diferitelor strategii de coping pentru aceste declanșatoare și / sau
ajutarea copilului să stăpânească copingul strategii ident ificate (de exemplu, în timpul practicii
în sesiune).
V.10. Trauma in curs de desfasurare
Chiar și în cazul unui tratament adecvat, unele simptome de TSPT pot persista atunci
când trauma reapare în timpul tratamentului; în această situație, unele reacții la traume (de
exemplu, creșterea vigilenței) ar putea fi adaptive. Strategiile clinice includ, de exemplu,
sporirea concentrației atenției asupra siguranței copilului la începutul tratamentului, ajutând
copiii să diferențieze pericolele reale și amintiril e traumatice și ajutând părinții non -părinți să
colaboreze cu copiii pentru a dezvolta strategii eficiente pentr u sporirea siguranței copilului.
VI.11. Traumatism complex
Răspunsul slab sau întârziat la psihoterapia concentrată pe traume poate sugera prez ența
TSPT complexă. Complexul TSPT prezintă simptome suplimentare di sregulări severe în
domenii multiple de funcționare care includ afectarea, atașamentul, biologia, concepția de si ne,
cognițiile, percepțiile . Complexul TSPT este adesea observat ca răspun s la traumatismele
interpersonale precoce și prelungite care apar în perioadele de dezvoltare esențiale . Acești copii
sunt deosebit de vulnerabili la memento -urile traumatice interpersonale (de exemplu, argumente,
respingerea reală sau percepută sau p ierde rea atașamentului).
De vreme ce tinerii cu TSPT au experiență traumatică complexă în contextul relațiilor
apropiate, inițierea unei relații terapeutice servește adesea ca un memento traumatic pentru acești
tineri. Este util să se contextualizeze aceste răs punsuri într -un cadru de traume, în loc să se vada
astfel de dificultăți ca " fara raspuns la tratament ". Cele mai multe tratamente cu eficacitate
pentru TSPT au fost aplicate cu succes în subgrup ul cu traume complexe . Acești tineri necesită
în mod obișnuit un tratament mai lung, cu o fază inițială mai lungă de stabilizare, în timpul
căreia se poate aștepta să testeze încrederea noului terapeut. Alte tratamente au fost dezvoltate
special pentr u acești tineri.
Complexul TSPT nu este încă inclus în DSM sau Cla sificarea Internațională a Bolilor și
există controverse cu privire la modul de evaluare optimă a acestui con struct la copii și
adolescenți.
VI.12. Tulburări psihice co -apărute

61
Tulburările care apar în mod obișnuit sunt adesea observate la copiii cu TSPT , incluzând
depresia, tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea obsesiv -compulsivă.
TSPT nu ar trebui să fie considerat i responsabil pentru psihoterapie până când tulbura rea
comorbidă este tratată în mod adecvat. Multe dintre aceste condiții asociate sunt tratabile cu
CBT.
VI.13. Factori de mediu
Multe trăsături ale vieții cotidiene a unui copil traumatizat (de exemplu, familia,
sănătatea, educația, comunitatea, credința , legalitatea și bunăstarea copilului) pot influ ența
răspunsul la tratament . Exemplele includ schimbări în plasamentul în familie sau în arest /
incarcerare sau boala / deces ul unui membru al familiei. Aceste aspecte pun accentul pe
importanța critică a co laborării cu îngrijitorii pentru a fi conștienți în mod proactiv de
schimbările potențiale care pot apărea în viața copilului și de a adresa amenințări percepute sau
reale la adresa siguranței copilului, care ar putea apăre a ca urmare a acestor schimbări.
VI.14. Modificări ale psihoterapiei
Dacă, după tratarea acestor factori, clinicianul este convins că pacientul nu a răspuns la
un studiu adecvat al psihoterapiei de primă linie, u rmătorii pași pot fi de ajutor:
● trecerea la o altă psihoterapie bazată pe dovezi, care ar putea fi mai utilă. De exemplu,
un copil care nu a răspuns la CBT de grup orientat spre traume poate beneficia de CBT
individualizat pe traume.
● adaptarea psihoterapiei la simptomele TSPT specific e copilului, cum ar fi:
Pentru simptomele hiperarousale (ex. iritabilitate și tulburări de somn) – O abordare CBT
sistematică asupra abilităților părinților și a abilităților d e reglementare comportamentală.
Pentru simptomele reale de re -experiență, evitare, frică sau anxieta te – Narațiunea
traumelor și / sau procesarea cognitivă a cognițiilor maladaptive care includ:
-expresie emotionala;
– creșterea coerenței amintirilor traumatizante pe măsură ce progresează narațiunea;
– focalizarea asupra integrării semnificației experien țelor traumatice din trecut în prezent
și viitor mai pozitiv .

62
VI.15. Tratamentul medicamentos
Medicamentul adjuvant poate fi util pentru copiii cu TSPT atunci când răspunsul clinic la
psihoterapia orientată spre traume nu este adecvată. Tinerii cu TSPT pot beneficia, de asemenea,
de medicamente atunci când psihoterapia concentrată la traume nu este disponibilă sau când
factorii clinici exclud utilizarea lor.
Doar studii comparative sau controlate cu placebo de medicamente, adjuvante sau ca
monoterapie, eva luează eficacitatea medicamentelor pentru simptome generale sau specifice ale
TSPT pediatrică.
VI.16. Simptomele TSPT
Studiile necontrol ate și rapoartele de caz , precum și experiența clinică favorizează
tratamentul simptomelor TSPT pediatrice cu unul dintre medicamentele antiadrenergice,
clonidina, guanfacina sau prazosin , dintre care ultima poate fi deosebit de utilă pentru
simptomele intruzive de noapte (de e xemplu coșmaruri).
Un studiu necontrolat a sugerat că eliberarea prelungită cu guanfacină poate reduce
simptomele TSPT pediatrică. Folosit pentru a trata copiii cu alte tulburări, medicamentul
antiadrenergic pare să fie în general bine tolerat. Cele mai f recvente efecte secundare la copii
sunt gura uscată și sedarea.
În mod similar, rapoartele limitate au sugerat că o reducere a simptomelor TSPT poate fi
obținută din antipsihotice de generația a doua și anticonvulsivante; totuși, toleranța relativă și
profilurile de efecte secundare ale acestor clase de medicamente ne conduc în favoarea
medicamentelor antiadrenergice pentru tratamentul simptomelor TSPT la tineri.
VI.17. Perturbarea somnului
Rapoartele de caz și o serie de cazuri retrospective au sugerat că prazosinul poate fi
eficient și bine tolerat în tratarea tulburărilor de somn la tinerii cu TSPT. I mbunătățirea somnului
copilului poate îmbunătăți considerabil funcționarea în timpul zilei, poate reduce simptomele din
timpul zilei și poate spori capacita tea copilului de a se angaj a în psihoterapia bazată pe dovezi.
Prazosinul poate fi continuat prin durata psihoterapiei bazate pe dovezi. La terminarea
psihoterapiei, prazosinul trebuie reevaluat și titrat corespunzător din punct de vedere clinic.
Partea a II-a – Parte practică

63
Cap VII: Obiectivele și metodologia studiului
VII.1. Obiective
Obiectivul principal este îndrumarea clientului spre un progres emoțional, social și
psihic, în urma experimentării unei traume.
VII.2. Metodologia studiului
Metoda prin care acest studiu s -a efectuat a fost una calitativă și inductivă.
În cele trei studii de caz, informațiile au fost culese prin intermediul interviului clinic,
axat pe anamneza clientului. S -a folosit metoda observației. În urma ședințelor de t erapie s -a
completat câte o fișă de observație ce cuprinde următoarele informații: nume, vârstă, sex, mediul
de proveniență, nivelul educațional precum și aplicarea unor scale.
În cadrul cercetării am folosit următoarele instrumente:
VII.2.1. Lista Evenim entelor de Via ță (Life Events Checklist)
VII.2.2. Scala Administrata de Clini cian pentru TPTS conform DSM -IV (CAPS)
VII.2.3. Metoda relaxării musculare progresive a lui Jacobson
• Lista Evenimentelor de Viață (Life Events Checklist)
‘’Este un instrument dezvoltat de National Center for PTSD, instrument recomandat să
fie administrat împreună cu Scala pentru tulburarea post -traumatică de stres administrată de
clinician ( Clinician -Administered PTSD Scale – CAPS ), cel mai utilizat și răspândit inst rument
de diagnostic, considerată și standardul de aur în diagnosticul acestei tulburări. Lista
Evenimentelor de Viață este destinată să evalueze care dintre cele 16 evenimente inventariate în
această listă a fost experimentat de subiect și dacă acest even iment împlinește criteriul A,
respectiv “expunerea” la traumă, din DSM -5. Spre deosebire de alte instrumente acest checklist
evaluează modul cum a fost experimentat evenimentul de către subiect, de exemplu: i s -a
întâmplat subiectului, a fost martor sau do ar a aflat de el. Verificând proprietățile psihometrice
ale acestui instrument Gray și colab. (2004) au găsit că LEC prezintă o foarte bună stabilitate în
timp și o bună convergență cu rezultatele obținute prin interviu sau prin chestionar.’’ (Vrasti R.,
‘’Măsurarea sănătății mentale’’, pag. 306 -307)
• Scala Administrată de Clinician pentru TPTS conform DSM -IV (CAPS)

64
‘’Aceasta este interviul cel mai utilizat pentru diagnosticul acestei tulburări. Se pare că
acest interviu răspunde cel mai bine la criteriile unui bun instrument diagnostic, adică să acopere
criteriile diagnostice postulate de nosologia actuală, să furnizeze date, atât în mod dihotomic
(absent versus prezent) cât și pe un continuu de severitate, despre simptomele bolii și să posede
o bună validitate (să facă distincția dintre cei cu tulburarea respectivă și cei fără ea) și confidența
(să furnizeze scoruri echivalente în diferite momente), criterii introduse de Watson (1991). În
plus față de aceste criterii, interviul CAPS furnizează în trebări concise și ancore precise pentru
fiecare simptom al tulburării post -traumatice de stres.
Scala administrată de clinician pentru TPTS este un interviu diagnostic dezvoltat de
cercetătorii de la Veteran Affairs Medical Center pentru a decela această tulburare conform
criteriilor de diagnostic din DSM -III-R (Blake și colab. 1990). Acest interviu poartă și
denumirea de scală pentru că este un instrument puternic structurat care trebuie aplicat că atare
fără a fi voie să se aducă modificări atunci când s e administrează. Scala constă în 17 itemi care
acoperă criteriile B, C și D din DSM și pe care intervievatorul trebuie să le evaluaze pe baza
unor întrebări furnizate de interviu. Pentru criteriul B interviul evaluează următoarele simptome:
gândurile intru sive privind evenimentul, visele, flashback -urile și cât de supărătoare au fost
acestea. Pentru criteriul C se evaluează: evitarea peresistenta a gândurilor, activităților și
locurilor care ar putea aminti de evenimentul traumatizant, incapacitatea de a -și aminti aspecte
importante ale situației traumatizante, scăderea interesului pentru activități, sentimente de
detașare, îngustarea afectului și pesimism. Criteriul D cuprinde următoarele simptome de
evaluat: peresistenta hipervigilentei (hiper -arousal): tu lburări de somn, hiper -excitabilitate,
tulburări de concentrare și trasarire. Interevievatorul evaluează frecvcenta și intensitatea fiecărui
simptom pe o scala de la 0 la 4. Pentru evaluarea criteriului A intervievatorul furnizează
subiectului o lista care cuprinde o gama largă de evenimente, iar subiectul trebuie să aleagă până
la trei evenimente pe care le -a trăit în ordinea severitarii. Pentru evaluarea criteriului E subiectul
este întrebat despre durata tulburării iar pentru criteriul F despre trăirea s ubiectivă a tulburării
(distres -ul subiectiv) și interferență cu funcționarea subiectului.
Există mai multe reguli pentru interpretarea scorurilor scalei (Weaters și colab. 1999): a)
un simptom este considerat prezent dacă scorul la frecvență este mai mare de 1 și scorul la
intensitate este egal sau mai mare de 2; b) simptomul este considerat prezent dacă intensitatea
este egală sau mai mare de 4; c) regulă de severitate 65: dacă scorul total de severitate (frecvența
+ intensitatea pentru toate cele 17 simp tome) este mai egal sau mai mare de 65 atunci se poate
consideră că există diagnosticul de tulburare post -traumatică de stres conform DSM -IV.

65
În afara celor 17 itemi pentru tot atâtea simptome, interviul mai cuprinde cinci itemi care
măsoară a) impactul si mptomelor asupra funcționarii ocupaționale și sociale; b) ameliorarea
simptomelor de la prima evaluare; c) validitatea generală a răspunsurilor furnizate de subiect și
d) severitatea generală a tabloului clinic. Interviul permite atât diagnosticul tulburăr ii pentru
timpul prezent cât și pentru o perioadă anterioră.
Cât privește calitățile psihometrice, autorii instrumentului (Black și colab. 1995) găsesc
un indice de confidență test -retest între 0,77 și 0,96 și o consistentă internă pentru evaluarea
severit ății simptomelor de 0,85 -0,87. Validitatea măsurată față de Scala Mississippi și față de
subscala de traumă din MMPI este între 0,77 -0,91 iar sensitivitatea și specificitatea scalei
diagnostice între 0,84 și 0,95. Analiză factorială făcută pe un eșantion d e 524 indivizi care au
experimentat traume de război și care au fost evaluați cu CAPS a arătat că soluția cu patru
factori pe un singur nivel este cea care corelează cel mai bine și răspunde structurii simptomatice
a bolii și acești factori ar fi: reexperi emntarea evenimentului, efortul de evitare, paralizia
emoțională și hipervigilența (King și colab.1998). Acești factori ar reprezenta adevăratul
sindrom postraumatic și o combinație în diferite proporții a acestor factori face să existe o
subtipologie a tu lburării post -traumatice de stres.
Scala CAPS administrată de clinician este considerată “standardul de aur” în evaluarea
tulburării post -traumatice (Mueser și colab. 2001; Weathers și colab. 2001). Există și o versiune
nouă a acestui interviu diagnostic care se adaptează la criteriile DSM -5, versiune numită CAPS –
5 (Weathers și colab. 2013). Această versiune cuprinde 30 întrebări care acoperă lista de
simptome PTSD din DSM -5.’’ (Vrasti R., ‘’Masurarea sanatatii mentale’’, pag. 309 -311)
• Metoda re laxării musculare progresive a lui Jacobson
Metoda relaxării musculare progresive a fost dezvoltată de medicul american Edmund
Jacobson. Această metodă a relaxării este o procedură detaliată care are în vizor eliminarea
tensiunii musculare.
Relaxarea muscu lară progresivă este o metodă non -farmacologică de relaxare profundă a
mușchilor, bazată pe premisa că tensiunea musculară este răspunsul psihologic al organismului
la anxietate, provocând gândurile și că relaxarea musculară blochează anxietatea. Tehnica
implică învățarea pentru a monitoriza tensiunea în anumite grupuri musculare prin întinderea
mai întâi a fiecărui grup muscular. Această tensiune este apoi eliberată, deoarece atenția este
îndreptată spre diferențele resimțite în timpul tensiunii și relaxă rii.
VII.2.4. Descrierea lotului

66
Cercetarea a cuprins 3 clie nți, unul de sex feminin și doi de sex mascul in, cu vârsta
cuprinsă între 27 -30 ani. Studiul a fost efectuat în perioada noiembrie 2018 –aprilie 2019.
Clienții au fost informați că datele obținute în urma participarii si completarii scalelor vor
fi utilizate în cadrul unei cercetări. Aceștia și -au dat acordul prelucrării informațiilor obținute și
au participat în mod voluntar.
S-au aplicat : a) Lista Eve nimentelor de Via ță si b) scala CAPS pentru evaluarea
psihologică. Au fost selectați 3 clienți cu tulburare de de stres post -traumatic.
Cap. VIII : Studii de caz
VIII.1. – CAZ I – Client cu tulburare de stres post traumatic
Sedința 1
Prezentare generală – Anamneză
C.N. în vârstă de 27 ani, necăsătorită, religie creștin -ortodox, studii superioare, profesie:
psiholog în cadrul unui centru de recuperare neuropsihomotor.
Solicită terapia datorită simptomelor care nu mai dispar, care au apărut în urma unui atac
asupra clientei în urmă cu trei ani.
C.N. mai are o soră care este mai mică cu un an. C.N. se descrie ca fiind o persoană care
își pierde răbdarea și cumpătul foarte repede, dar că nu a fost mereu așa. Încearcă să fie bine și
să rămână pozit ivă și optimistă pentru ceilalți care simte că au mai multă nevoie de asta.
Motivul pentru care a vrut să revină la terapie (a mai făcut în trecut, însă pentru alte
probleme) susține clienta este ‘’Nu reușesc să mai trec peste unele stări, rămân ancorată î n
trecut, devin irascibilă și îmi vine să sparg lucruri, chiar dacă nu o fac.’’ Susține că nu mai are
răbdare nici în domeniul profesional unde răbdarea consideră că este calitatea care stă la baza
ajutării copiilor.
Antecedente heredocolaterale: nu are ru de cu probleme psihice (menționează totuși faptul
că atunci când era mai mică i s -a spus de către bunici și părinți că o mătușa de -a ei ar fi fost
‘’vrăjită’’ și și -ar fi pierdut mințile)
Antecedente personale: psihice – depresie
Consum de: Alcool – nu

67
Tutun – nu
Cafea – nu
Istoricul clientului
Este născută în Argeș, Pitești. Clienta ține să menționeze încă de la început că a avut o
copilărie ‘’foarte grea și încărcată’’. Încă de la naștere a avut probleme de sănătate, după o
perioadă 3 luni, mama sa a observat că nu ia deloc în greutate. Aceasta a fost dusă la spital, unde
i s-au pus perfuzii, ulterior i -a fost schimbată și alimentația și a început să ia în greutate. La
vârsta de aproximativ 1 an, tatăl a scăpat -o de pe umeri și s -a lovit cu capul de pragul ușii, a
doua zi dându -și seama că nu mai putea merge. A fost din nou internată, iar în urma unui
tratament aceasta și -a revenit.
C.N.: ‘’Traiul era unul modest. Părinții mei aveau probleme finainciare majore, însă eu și
sora mea nu am resimțit aceste lipsuri.’’
În timpul copilăriei mici a locuit împreună cu părinții într -un cămin de familiști, apoi prin
‘’programul lui Ceaușescu’’, au reușit să cumpere un apartament modest la un preț foarte mic,
unde au stat până la vârstă de 10 ani a clientei.
A avut o familie unită, formată din mamă, tată, soră și bunicii materni. Se simțe a
apropiată de toți membrii familiei.
C.N.: ‘’Din partea părinților am primit multă iubire, atenție, grijă.’’
La vârsta de 6 ani, clienta a trecut printr -un eveniment traumatic, care i -a marcat toată
perioada copilăriei. Un băiat în vârstă de 18 -19 ani, a abuzat atât de ea cât și de sora sa, mimând
actul sexual, îmbrăcat.
C.N.:’’Ne ducea în scări de bloc, ne punea să ne întindem pe spate și se așeza peste noi,
mișcându -se.’’
Părinții au descoperit acest lucru și au făcut tot posibilul să se mute.
La vârsta de 16 ani, în urmă unei vizite la stomatolog, a avut impresia că l -a revăzut pe
acel băiat care a abuzat -o în copilărie și i s -a ‘’reactivat totul’’. În urma evenimentului a făcut o
infecție în gât(severă), fiind din nou internată la spital. În cadrul spit alului a vorbit cu un

68
psiholog, ulterior solocitand terapia unui alt psiholog, acesta ajutând -o să treacă peste
evenimentele traumatice care au avut loc până atunci.
În urma acestor evenimente traumatice, mai târziu, a întâmpinat dificultăți în ceea ce
privește relaționarea, intimitatea, actul sexual, deseori având atacuri de panică.
Mai târziu, în urma unei relații de 6 ani, a suferit o depresie puternică, apelând din nou la
psiholog. Acest psiholog i -a recomandat vizita la psihiatru pentru a -i putea presc rie niște
calmante însă clienta a refuzat, continuând doar cu ședințele de terapie.
La varsta de 24 ani un alt eveniment traumatic a avut loc in viata clientei. Cand se
intorcea de la munca, intr -o seara, a fost talharita in mijlocul de transport in comun , ramanand
fara talefon. In timpul acesta ea facea deja terapie, insa sustine ca tot ce lucrase si invatase pana
in momentul respectiv a disparut, dorind sa puna accentul pe acest eveniment. Insa, pentru acest
lucru, clienta a droit consultarea unui alt ps iholog pentru a o putea lua de la inceput,
concentrandu -se pe acest eveniment. In urma consultarii psihologului clientei i s -a pus
diagnosticul pozitiv de: sindrom de stres posttraumatic, depresie extrem de severa, anxietate
extrem de severa, stres extrem de sever.
Istoricul bolii
Evenimentele majore care au avut loc înaintea traumei provocate de atacul din tramvai,
conform testului psihologic ‘’Lista evenimentelor de viață’’ sunt:
1. Clienta avea 10 ani. În perioada Paștelui, C.N. pleca împreună cu familia(mama, tata,
sora), spre țară. Tatăl clientei luase atât permisul de șofer cât și mașina cu puțin timp în urmă.
C.N.:’’Tata nu circulă cu viteză,fiind începător îi era și frică să facă asta. Am văzut
trecerea de pietoni, am văzut doamna care avea un handicap, dar tata cred că a văzut totul prea
târziu’’.
Îmi spune în continuare că tatăl a frânat, dar a apucat să o lovească pe acea doamnă.
Imediat după impact,
C.N.:’’Am avut impresia că mama a trecut prin parbriz, nu reușeam să o mai văd pe locul
din dreapta’’. Dar odată ce a ieșit din mașină, a văzut că toți cei din mașină erau teferi, doar i s -a
părut că mama sa a sărit prin parbriz. Clienta spune în continuare că doamna de pe trecere a fost
rănită grav și a ajuns în comă, la spital. Pe ea și pe sora sa a venit o mătușă să le ia de acolo, iar
părinții au fost luați de către poliție.

69
C.N. spune că a urmat o perioada foarte dificilă pentru întreaga familie. Îi era teamă că
acea femeie va muri și vor rămâne fără casă, vor rămâne cu nimic. În acea perioad a dormeau
toți, țînându -se de mână.
Tatăl clientei a rămas fără permis (i s -a spus că îl poate lua din nou peste 5 -10 ani) a
primit pedeapsa cu suspendare, urmând procesul care a durat în jur de 2 ani.
C.N.:’’Familia femeii ne spunea mereu că o să facă ori ce să se răzbune pe ei, o să meargă
și până în pânzele albe pentru asta.’’
Datorită acestui eveniment clientei i -a fost foarte dificil să își ia carnetul de șoferi. Într –
un final a făcut acest pas, mai mult împinsă de nevoie, însă refuză să își ia mașină, ajutându -se
de acest motiv pentru a nu conduce.
2. În primul an de facultate a aflat despre un accident de mașină în care au fost implicați
4 prieteni foarte apropiați de -ai clientei, dintre care unul a murit, iar altul a rămas cu traume
severe. În acel moment frica de a conduce și simptomele au reapărut.
3. Un alt moment traumatic pentru clientă a avut loc tot în perioada facultății, când un
prieten apropiat s -a spânzurat. Nu a aflat nici până în ziua de azi de ce a făcut -o.
4. În urmă cu 2 ani a af lat că sora sa are scleroză multiplă. Momentul în care a aflat erau
la spital, iar clienta a leșinat la vederea unei imagini care îi amintea de un moment dureros din
copilărie. În copilărie aceasta se îmbolnăvea foarte frecvent (făcea puroi în gât) și urma
tratamente foarte dureros, cu injecții. A făcut conexiunea între momentul din copilăria sa când
asistentele o țineau de mâini și de picioare pentru a -i putea face injecția, și momentul de atunci
cu sora sa când a pățit același lucru. După această perioadă , sora sa a mai fost suspectă de
vasculită, moment la fel de traumatizant pentru clientă.
5. Alt factor traumatizant pentru C.N. a mai fost momentul în care a aflat că mătușa sa,
pe care o considera ca pe o a doua mamă, a fost violată(a încercat să o viole ze un bărbat, iar altul
a încercat să o ''salveze'', violand -o acesta).
Examenul psihic
Ținută îngrijită, curată, fire calmă, dar cu inflexiuni în voce(ridică tonul în momentul în
care relatează evenimentele traumatice), privire îndreptată în jos sau în ju rul terapeutului, nu
există contact vizual.
Mimica mobilă și detașată.

70
Este lucidă și orientată temporo -spațial.
Nu prezintă și neagă tulburări de percepție.
Nu prezintă probleme de concentrare și atenție.
Prezintă modificări semnificative ale memoriei în ceea ce privește trecutul.
Răspuns rapid, coerent.
Are flux și ritm ideativ spontan.
Somn insuficient din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Apetit alimentar scăzut.
Tablou clinic completat de:
Cefalee – da
Insomnii – trezire precoce, insomnii, din cauza durerilor de spate nu are un somn
odihnitor sau liniștit.
Momente de tristețe – recent s -a separat de partenerul de viață
Relații interpersonale deteriorate – este irascibilă, se închide în ea și nu mai comunică
decât ‘’din politețe’’
Capacitate redusă de concentrare a atenției – din cauza problemelor cu spatele îi este greu
să stea o perioada mai lungă de timp concentrată, obosete mai repede și își pierde răbdarea.
Stări de iritabilitate – așa cum susține clienta ‘’îmi vine de multe ori să sparg și să arunc
cu lucruri’’. Lovește calculatorul de multe ori, mouse -ul.
Lipsa de speranță – consideră că a trecut prea mult timp de când se simte așa și nu știe
dacă își va mai reveni vreodată.
Conceptualizare caz
C.N., vârstă: 27 ani, solicită te rapia datorită simptomelor curente (iritabilitate, stare
generală de agitație, insomnie). Factorul principal care a declanșat și susținut aceste simptome și
acest diagnostic este un incident care a avut loc în urmă cu trei ani. Clienta a fost hărțuită în
mijlocul de transport în comun. Ulterior, s -a confruntat cu insomnie, cefalee, stări de iritabilitate
cu frecvență crescută. Acest eveniment i -a afectat și relațiile interpersonale, iar capacitatea de

71
concentrare este una redusă. Astfel, clienta are un diag nostic pozitiv de tulburare de stres
posttraumatic. Diagnosticul diferențial de depresie a apărut în urma altor incidente din trecut, în
prezent potențat și susținut de hărțuirea acesteia. Ca și condiție medicală generală, aceasta are o
sănătate precară. C lienta are indicele de funcționare globală GAF de 70.
Criteriile tulburarii de stres posttraumatic DSM 5
A. Expunerea la o situație concretă sau la amenințarea cu moartea, vătămarea severă sau
violența sexuală, într-unul (sau mai multe) din următoarele moduri:
1. Individul trăiește direct evenimentul/evenimentele traumatic(e). -da
2. Individul asistă, ca martor , la eveniment(e) prin care trec alte persoane. -da
3. Individul află că evenimentul(ele) a(u) afectat un prieten apropiat sau un membru
apropiat al familiei. În caz de deces sau de risc de deces al unui membru apropiat al familiei,
evenimentul trebuie să fi fost violent sau să fi survenit accidental. -da
4. Individul este expus în mod repetat sau la o intensitate extremă la detalii respingătoare
care țin de evenimentul traumatic (e.g., echipe de descarcerare care adună resturi umane, ofițeri
de poliție care sunt expuși în mod repetat detaliilor privind abuzurile asupra copiilor). -da
B. Prezența unuia (sau mai multe) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu
evenimentul(ele) traumatic/e a(u) avut loc:
1. Amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentului traumatic. -da
2. Visuri neplăcute recurente în care conținutul și/sau afectul visului au legătură cu
evenimentul(ele) traumatic(e). -da
3. Reacții disociative (e.g., retrăiri [flashback]) în care individual simte sau acționează ca
și cum evenimentul traumatic s-ar repeta. (Astfel de reacții pot apărea sub forma unui
continuum, expresiile extreme constând într-o pierdere totală a conștientizării mediului
înconjurător). -da
4. Disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli interni sau
externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic. -da
5. Reacții fiziologice semnificative la stimuli interni sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect din evenimentul traum atic. -da
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, cu debut dupa ce
evenimentul traumatic a avut loc, evidențiată prin unul sau ambele elemente de mai jos:
1. Evitarea sau eforturile de a evita amintirile, gândurile sau senti mentele neplăcute
despre evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da

72
2. Evitarea sau eforturile de a evita elemente externe (oameni, locuri, conversații,
activități, obiecte, situații) care ar declanșa amintiri, gânduri sau sentimente dureroase despre
evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da
D. Alterări ale cogniției și dispoziției asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau
agravare după ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din
următoarele:
1. Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al evenimentului traumatic (în mod
caracteristic din cauza amneziei disociative, și nu a altor factori precum traumatismul cranian,
alcoolul sau drogurile). -da
2. Convingeri și aștep tări negative persistente și exagerate despre sine, despre alții și
despre lume (e.g. ‘’Sunt un om rău’’, ‘’Nu pot avea încredere în nimeni’’, ‘’Lumea este în
totalitate periculoasă’’, ‘’Întregul meu sistem nervos este distrus pentru totdeauna’’). -da
3. Interpretări persistente, distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului
traumatic, care îl fac pe individ să se învinovățească pe sine sau pe alții. -da
4. Stare emoțională negativa persistentă (e.g., frică, groază, furie, sentiment de vinovăție
sau rușine). -da
5. Scădere marcată a interesului pentru sau participării la activități importante. -da
6. Sentimente de detașare sau înstrăinare de alții. -da
7. Incapacitatea persistentă de a resimți emotii pozitive (e.g., incapacitatea de a resimți
bucurie, satisfacție sau sentimente de iubire). -da
E. Afectări semnificative ale excitabilitatii și reactivității asociate cu evenimentul
traumatic, cu debut sau agravare dupa ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două
(sau mai multe) din următoarele:
1. Comportament iritabil și răbufniri de mânie (în urma provocării minime sau fără
provocare), exprimate la modul tipic prin agresiune fizică verbal direcționată către oameni sau
obiecte. -da
2. Comportament nechibzuit și autodistructi v. -da
3. Hipervigilența. -da
4. Răspuns exagerat de tresărire. -da
5. Probleme de concentrare. -da
6. Tulburări ale somnului (e.g., dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit ori somn
agitat). -da
F. Durata perturbarii (Criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună. -da
G. Perturbarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în sfera socială,
profesională, sau în alte domenii importante de funcționare. -da

73
H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice induse de o substanță (e.g.,
medicamente sau alcool) sau alte afecțiuni medicale. –nu
Criteriile tulburării depresive majore DSM 5
A. Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiași
perioade de 2 săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul anterior de funcționare: cel
puțin unul dintre simptome este fie (1) dispoziție depresivă fie (2) pierderea interesului sau
plăcerii.
1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fie indicată prin
relatare personală (e.g., sentimente de tristețe sau vid interior, de lipsă a speranței), fie observată
de alte persoane (e.g., pare trist). -da
2. Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile,
cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată
de alte persoane). -da
3. Scădere ponderală semnificativă involuntară sau creștere în greutate (e.g., o modificare
de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), sau diminuare ori creștere a apetitului aproape
în fiecare zi. -da
4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi. -da
5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observată de alte persoane, nu
doar sentimente subiective de neliniște sau lentoare). -da
6. Fatigabilitate sau lipsa de energie aproape în fiecare zi. -da
7. Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă ori inadecvată (care poate fi
delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar autorepros sau vinovăție în legătură cu faptul de a fi
bolnav). -da
8. Diminuarea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie, aproape în fiecare zi
(indica tă fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane). -da
9. Gânduri recurente de moarte (nu doar teamă de moarte), ideație suicidară recurentă
fără un plan anume sau tentativă de suicid ori plan specific pentru comiterea suicidului. -nu
B. Simp tomele cauzează suferință sau deteriorare semnuficativ ă clinic în domeniul
social, profesional sau în alte arii importante de funcționare. -da
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei
afecțiuni medicale. -nu
D. Apariția epsiodului depresiv major nu poate fi mai bine explicată de o tulburare
schizoafectivă, schizofrenie, tulburare schizofrenică, tulburare delirantă sau de alte tulburări
specifice și nespecificate din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice. -nu
E. Nu a existat nici un episod maniacal sau hipomaniacal. -nu

74
Concluziile examenului psihologic:
În urma efectuării anamnezei și interviului clinic a reieșit un răspuns pozitiv al
diagnosticului, acesta fiind stresul posttraumatic , diagnosticul diferential fiind tulburarea
depresiva majora. Astfel în cadrul acestei lucrări am putut relata atât demersul terapeutic cât și
răspunsul clientului la terapie. În urma celor 5 ședințe i -am adus în vedere clientului diagnosticul
pus și i -am explicat pe înțelesul său ce înseamnă și cum ar putea acționa în continuare.
Demersul terapeutic
Am ales o abordare cognitiv -comportamentală, astfel încât în cadrul primei ședințe am
prezentat clientului atât tehnicile cognitive cât și cele comportamental e. În cadrul ședințelor s -au
pus în aplicare și tehnici ale terapiei suportive. Am cuprins restructurarea cognitivă și cea
atitudinală, identificarea și schimbarea gândurilor negative, reducerea problemelor emoționale,
reducerea simptomelor, monitorizarea activităților de zi cu zi, dar și teme specifice.
Obiectiv: 1. Învățarea clientului de a trece peste momentele de cumpănă;
2. Normalizarea simptomelor de TSPT, evaluarea modului în care pacientul s-a
confruntat cu trauma și cu simptomele TSPT până acum;
3. Creșterea încrederii de sine;
4. Învățarea unor strategii și tehnici de relaxare;
5. Desensibilizarea clientului în ceea ce privește evenimentul traumatic.
Tema pentru acasă: pr opunerea desensibilizarii sistematice începând cu stația de tramvai.
Clienta să poată să stea în stația de tramvai și să vizualizeze tramvaiul, pasagerii care
urcă/coboară.
Ședința 2
În cadrul acestei ședințe am făcut o recapitulare la ceea ce am discutat la prima ședință ,
anamneză, demersul terapeutic cât și ce presupune acesta. Ulterior am avut în vedere punerea în
evidență a unor simptome cu ajutorul unor întrebări de tip: ‘’Ce sentimente apar în mod frecvent
pe parcursul unei zile?/ Ce te nemu lțumește?/Ce probleme consideri că ai?/ Când apare
simptomul/gândul, care crezi că este factorul activator?
Am aprofundat apoi motivul pentru care a venit la ședințele de terapie, axându -ne în
special pe povestea din spatele acestor simptome.

75
Mi-a povestit că la vârsta de 24 ani, se întorcea de la muncă într -o seară (în jurul orei 21).
Clienta a alergat după tramvai, apucând să se urce în ultimul vagon. Specifică faptul că era un
tramvai vechi, cu vagoanele separate.
C.N.:’’Mă mutasem de câteva zile în acel cartier, nu știam drumul, adresa, așa că stăteam
cu telefonul în mâna, dat pe hărți.’’
Era prima dată când mergea cu tramvaiul acela.
C.N.: ‘’Se tot urca și cobora lume, nu eram singură.’’
Ține să menționeze faptul că în seara aceea purta o geacă care ave a buzunare cu fermoar,
unde își pusese salariul. A primit salariul mai devreme deoarece era ziua ei. După un timp,
realizează că a rămas în vagon cu încă un individ.
C.N.: ‘’Momentul în care mă întorc și observ acest lucru, individul se năpustește asupra
mea și mă imobilizează pe scaun. Țipam ‘’lasă -mă, lasă -mă, fix că în filme’’, dar nu avea cum să
mă audă cineva. M -a imobilizat până am ajuns în stație, moment în care mi -a smuls telefonul din
mână, eu rămânând pe scaun, repetând ‘’m -a strâns de gât, m -a strâns de gât .’’
Clienta ajunsă acasă, își dă seama că nu are cum să contacteze pe cineva, așa că s -a dus la
o vecină pentru a cere telefonul. În noaptea aceea nu a dormit acasă, a rămas la o colegă de -a
partenerului ei.
În urma relatării celor întâmplate, tema propusă va fi legată tot de continuarea
desensibilizării. Clienta va trebui să se urce într -un mijloc de transport în comun (pentru început
poate fi metrou sau altul, nu neapărat tramvai), de preferat singură, dar dacă îi este dificil, în faza
incipie ntă poate merge însoțită de cineva apropiat. La finalul ședinței am programat ședința
următoare de terapie.
Ședința 3
A treia ședință a avut ca obiective creșterea stimei de sine. Nu înainte de a aplica anumite
tehnici potrivite stimei de sine, am recapitulat ceea ce am făcut ședința trecută pentru a putea
creea o legătură între ședințe.
Am aplicat în cadrul ședinței cu numărul trei un exercițiu numit ‘’Butonul încrederii’’,
care este împărțit în 6 pași:

76
1. Am rugat clienta să se așeze într -o poziți e cât mai confortabilă și să se gândească la un
moment/situație în care s -a simțit stăpână pe sine și să încerce să retrăiască acel moment.
Clienta și -a amintit momentul în care a reușit să îl învețe un dans pe un copil cu
autism, cu care lucra la momentul respectiv, care avea probleme pe aria motorie. S -a simțit
încrezătoare că este capabilă să facă lucruri bune și să ajute alți oameni.
2. Pe măsură ce retrăiește acea situație, am rugat -o să intensifice imaginea și culorile
acesteia, făcându -le mai pline d e viață, mai vii, mai excentrice, urmând apoi să facă la fel și cu
sunetele pe care le auzea și sentimentele pe care le avea în momentul respectiv.
3. După aceea, am îndrumat -o să își unească degetul mare cu cel mijlociu de la orice
mână.
4. I-am spus clientei să își apese cele două degete unul de celălalt și să retrăiască
sentimentul pozitiv pe care l -a avut atunci.
5. Am rugat clienta să repete pașii de 1 -3 ori aducându -și aminte alte evenimente pozitive
din viața ei, până în momentul în care simte că este suficient să își unească degetele ca să se
simtă cuprinsă de acele emoții și sentimente pozitive.
6. Ținând degetele unite, i -am propus să se gândească la o situație în care ar vrea să se
simtă mai încrezătoare. Să își imagineze că lucrurile decurg e xact cum își dorește și sentimentele
ce o cuprind sunt unele pozitive, care îi oferă încredere în sine.
La final, după stabilirea următoarei întâlniri, i -am cerut un feed -back cu privire la acest
exercițiu și am discutat tema pe care a avut -o de făcut pent ru această ședință.
C.N.: ‘’Mi -am propus și am reușit să înfrunt singură. Dacă luăm pe cineva cu mine mi -aș
fi reproșat apoi că sunt o lașă.,,
Așadar, clienta a reușit să parcurgă această temă cu anxietate, dar a reușit să o ducă la
bun sfârșit de una sing ură.
Că temă viitoare, pentru săptămâna ce -a urmat i-am propus să repete acest exercițiu făcut
în cadrul ședinței de terapie (''Butonul încrederii''), de preferat în fiecare zi. I -am spus că ori de
câte ori se simte neîncrezătoare sau neputincioasă să ‘’ap ese’’ butonul încrederii, iar acest lucru
o va ajuta să gestioneze emoțiile care o cuprind.
Ședința 4

77
Am reluat cu C.N. ceea ce am discutat ședința trecută pentru a putea face legătură cu
această ședință.
O întreb dacă este de acord să răspundă la niște întrebări și să completeze un test
psihologic (CAPS). Îi explic ce presupune acest test, apoi o întreb dacă există nelămuriri. Este de
acord și începe completarea testului care durează aproximativ 30 de minute.
După completarea testului, C.N. mențion ează faptul că știe despre testul respectiv și că
știe și că va ieși la iveală ceea ce caut.
În minutele rămase, după stabilirea următoarei ședințe, discutăm despre tema precedentă.
C.N.:’’Nu credeam că va funcționa. Credeam că este un exercițiu pe care îl voi face aici
și va merge ca prin magie, dar nu și acasă. Am încercat să îl fac zi de zi și cred că într -o oarecare
măsură merge.’’ Clienta îmi spune în continuare că a ajutat -o mai mult în a conștientiza care
sunt momentele în care se simte neîncrezătoar e, cât durează și mai ales, că există și posibilitatea
de a gestiona chiar și astfel de gânduri/simptome.
Nu inainte de a incheia, o rog sa imi dea un feed -back.
Ședința 5
Fiind ultima ședință, cea cu numărul 5, am recapitulat împreună cu clienta ceea ce a
achiziționat în urma terapiei noastre, ce gânduri și sentimente a reușit să schimbe sau elimine.
Am pus apoi câteva întrebări: ‘’Te -ai simțit mai relaxată pe parcursul acestor săptămâni?/
Consideri că ai reușit să mai ameliorezi simptomele? Consideri că a ceste ședințe de terapie te -au
ajutat să gestionezi mai bine problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi?/ Ce consideri că
nu a fost potrivit sau că a fost ineficient pentru tine din ceea ce am discutat sau făcut?/ Vei
continua să mai aplici tehni cile și exercițiile de relaxare?’’
Am discutat apoi parcursul terapeutic, dar și temele pentru acasă, dacă i s -au părut
adecvate, dacă a văzut rezultate. I -am propus apoi o ultimă temă, de data aceasta fără a avea un
termen limitat. Am îndemnat clienta ca de acum încolo, în fiecare zi, timp de 10 minute să își
acorde timp și spațiu, doar pentru ea; în aceste 10 minute să se simtă liniștită, fericită, împlinită.
Nu înainte de a -i mulțumi pentru acest drum pe care l -am parcurs împreună, o rog să îmi
dea un f eed-back general în care a putut include atât pro cât și contra.

78
În urma celor 5 ședințe de terapie, consider că obiectivele terapeutice au fost validate,
reușind astfel împreună restructurarea cognitivă a clientului.
În urma scalei aplicate (scala CAPS), răspunsul a fost unul pozitiv în ceea ce privește
diagnosticul clientului (tulburare de stres posttraumatic).
Concluzii caz
Structurarea parcursului terapeutic în cazul primului client a fost astfel: 5 ședințe cu o
durată de 50 de minute, acestea conținând atât teste aplicate (‘’Lista de Evenimente de Viață’’ și
‘’CAPS’’) din care a rezultat un răspuns pozitiv în ceea ce priveș te diagnosticul de tulburare de
stres posttraumatic cât și un exercițiu de relaxare (metodă de relaxare a musculaturii a lui
Jacobson). Am aplicat și un exercițiu de creștere a stimei de sine (‘’Butonul încrederii’’) și nu în
ultimul rând teme potrivite cl ientului, care au ajutat la desensibilizarea acestuia. Astfel am putut
identifica și am putut pune un diagnostic, și anume, tulburare de stres postraumatic. În urma
intervențiilor aplicate clienteului am putut crește stima de sine, am normalizat simptomele
tulburării de stres posttraumatic, dar și desensibilizarea clientului în ceea ce privește evenimentul
traumatic. Nu în ultimul rând, restructurarea cognitivă și cea comportamentală au fost unele
potrivite și benefice clientului atât în prezent cât și pe v iitor.

VIII.2. – CAZ II – Client cu tulburare de stres postt raumatic
Ședința 1
Prezentare generală – Anamnez ă
L.I. în vârstă de 28 ani, necăsătorit, religie creștin -ortodox, absolvent al facultății de
comunicare, educator și meditator de limbă engleză solicită terapia datorită simptomelor care se
tot repetă și care ii afectează viață de zi cu zi.
L.I. este o fire optimistă, energică, ,,nu poate stă într-un loc mai mult de 5 minute,, ,
consideră că în majoritatea timpului reușește să controleze aceste stări ,,nepotrivite,, , dar în
ultimele luni simte că acestea i-au îngreunat viața și nu reușește să mai facă față.
Motivul acestei traume pe care o prezintă este un accident rutier (accident de mașină)
care a avut loc cu 6 luni înainte de a se preze nta la ședințele de terapie. Celălalt șofer a lovit
mașina clinentului, iar mașina acestuia a deraiat, ajungând într-un șanț. În mașină se aflau încă 3
persoane de vârstă apropiată cu a clientului. În urma acestui accident rutier au apărut și
simptomele pe care le și prezintă în prima ședință: stare de disconfort general, stres continuu,
cefalee, senzație de rău din cauza vinovăției.
L.I. este singur la părinți.
Antecedente heredocolaterale: nu are rude cu probleme psihice

79
Antecedente personale: psihice – o formă de depresie ușoară
Consum de: Alcool – ocazional
Tutun – zilnic, cu pauze cât este la grădiniță/meditații
Cafea – zilnic
Istoricul clientului
Este născut și crescut în București. Familia sa este compusă din părinți, mama și tata,
amândoi prezenți în viața acestuia, locuind încă împreună. Motivează faptul că încă stă cu
părinții lui prin ’’încerc să strâng bani pentru a cumpăra o casă’’. Nu a locuit mereu cu părinții,
aproximativ 4 ani a locuit împreună cu parte nera sa de viață. Mama lucrează în domeniul
economic, iar tatăl este mecanic.
Legătura între client și părinți este una normală, susține că se înțelege la fel de bine cu
amândoi de aceea a și ales să stea cu ei pe o perioadă nedeterminată de timp.
Clientul lucrează în prezent în domeniul educațional, respectiv cu o grupă de copii, la
grădiniță. În timpul liber le oferă și meditații în limba engleză altor copii.
Este o fire rațională, pragmatică, curioasă, considerându -se pro-social și încearcă să fie
activ în cât mai multe domenii sociale. Încearcă să creeze legături în mod constant cu alți
oameni. În ceea ce privește dezvoltarea psiho -intelectuală nu s-au raportat probleme.
A terminat facultatea de comunicare la București și este înscris la master însă susține că
și-a ’’înghețat’’ ultimul an deoarece începuse munca și meditațiile în particular și simțea că nu
mai face față. Își propune să termine masterul când va avea mai mult timp liber.
În prezent nu își dorește momentan o familie, consideră că încă nu poate găși pe cineva
care să îl accepte așa cum este, caracterizandu -se ca fiind ‚’’o persoană greu de suportat într-o
relație’’.
Istoricul bolii
Evenimentul major care a avut loc înaintea apariției traumei datorate accidentului rutier a
fost separarea de partenera de viață(2018).
L.I.: ’’A început dintr -o greșeală, eram conștient de asta, dar am zis că poate merge și
așa.’’
Am întrebat de ce a ales acest drum, împreună, dacă dinainte de a aprofunda și descoperi
relația în sine a crezut că este o greșeală
L.I.: ’’Nu am putut să o părăsesc. Am văzut cât de bine îi era ei și dacă ei îi era așa mie
de ce nu mi-ar fi fost? ’’
Dar timpul a trecut (aproximativ 4 ani) și a hotărât că trebuie să ia o decizie oricât de
mult ar suferi ambele părți implicat e. După ce a avut loc separarea, clientul a fost diagnosticat
cu depresie conștientizând cât de tare a ‚’’rănit’’ cealaltă persoană și cât rău i-a făcut. În

80
momentul apariției depresiei a realizat că are nevoie de ajutor. A apelat la psiholog, acesta i-a
recomandat să consulte un psihiatru, acesta punând diagnosticul de depresie. Psihiatrul i-a
prescris niște calmante, apoi somnifere pe care le ia și în prezent. Clientul relatează o întâmplare
în care la câteva luni după prescrierea somniferelor, acesta a rămas fără ele, uitând să își mai
cumpere și a stat treaz toată noaptea. Îi este teamă să renunțe la somnifere deoarece crede că va
intra din nou în depresie.
Examenul psihic
Ținută îngrijită, curată, calm, privire îndreptată în jos.
Apariția unor cuvinte repetitive.
,,joacă,, permanentă cu un inel în momentul în care vorbește.
Mimica mobilă și detașată.
Este lucid și orientat temporo -spațial.
Prezintă semne de devalorizare și semne autodepreciative.
Nu prezintă și neagă tulburări de percepție.
Nu prezintă și neagă probleme de concentrare și atenție.
Nu prezintă modificări semnificative ale memoriei.
Răspuns rapid și coerent, cu unele cuvinte pe care le repetă în mod involuntar (ex:
înțelegi, știi).
Atât flux cât și ritm ideativ spontan.
Prezintă ambivalență afectivă față de familie și cei din jur.
Apetit alimentar normal, a renunțat la carne de aproximativ 2 ani și susține că se simte
mult mai energic și mai sănătos.
Somn suficient din punct de vedere calitativ, dar indus cu ajutorul medicamentelor.
Tablou clinic completat de:
Insomnii – acestea își fac apariția dacă tratamentul medicamentos este întrerupt chiar și
pentru o noapte;
Cefalee – apariție fluctuantă, luni în care apare și de 2-3 ori, luni în care nu își face
apariția;
Momente de tristețe – își repetă aproape zilnic că a făcut rău persoanelor apropiate;
Conceptualizare caz
L.I., vârstă: 28 ani, solicită terapia datorită simptomelor (insomnie, cefalee,
hipervigilență) care îi afectează viața de zi cu zi. Factorul principal care a declanșat și susținut
aceste simptome și acest diagnostic este un accident rutier (mașină) care a avut loc acum 6 luni.
Ulterior accidentului, clientul s-a confruntat cu insomnii(în prezent adoarme numai dacă ia
medicație), stres, stare de discomfort general, vinovăț ie. Astfel, clientul are un diagnostic pozitiv

81
de tulburare de stres posttraumatic. Diagnosticul diferențial de depresie ușoară i-a fost pus
înainte de accidentul de mașină în urma separării de partenera de viață. Ca și condiție medicală
generală, sănătate a este una bună. Clientul are indicele de funcționare globală GAF de 60.
Criteriile Tulburarii de stres posttraumatic DSM 5
A. Expunerea la o situație concretă sau la amenințarea cu moartea, vătămarea severă sau
violența sexuală, într-unul (sau mai multe) din următoarele moduri:
1. Individul trăiește direct evenimentul/evenimentele traumatic(e). -da
2. Individul asistă, ca martor , la eveniment(e) prin care trec alte persoane. -da
3. Individul află că evenimentul(ele) a(u) afectat un prieten apropiat sau un membru
apropiat al familiei. În caz de deces sau de risc de deces al unui membru apropiat al familiei,
evenimentul trebuie să fi fost violent sau să fi survenit accidental. -da
4. Individul este expus în mod repetat sau la o intensitate extremă la detalii respingătoare
care țin de evenimentul traumatic (e.g., echipe de descarcerare care adună resturi umane, ofițeri
de poliție care sunt expuși în mod repetat detaliilor privind abuzurile asupra copiilor). -da
B. Prezența unuia (sau mai multe) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu
evenimentul(ele) traumatic/e a(u) avut loc:
1. Amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentului traumatic. -da
2. Visuri neplăcute recurente în care conținutul și/sau afectul visului au legătură cu
evenimentul(ele) traumatic(e). -nu
3. Reacții disociative (e.g., retrăiri [flashback]) în care individual simte sau acționează ca
și cum evenimentul traumatic s-ar repeta. (Astfel de reacții pot apărea sub forma unui
continuum, expresiile extreme constând într-o pierdere totală a conștientizării mediului
înconjurător). -da
4. Disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli interni sau
externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic. -da
5. Reacții fiziologice semnificative la stimuli interni sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect din evenimentul traum atic. -da
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, cu debut dupa ce
evenimentul traumatic a avut loc, evidențiată prin unul sau ambele elemente de mai jos:
1. Evitarea sau eforturile de a evita amintirile, gândurile sau senti mentele neplăcute
despre evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da
2. Evitarea sau eforturile de a evita elemente externe (oameni, locuri, conversații,
activități, obiecte, situații) care ar declanșa amintiri, gânduri sau sentimente dureroase despre
evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da

82
D. Alterări ale cogniției și dispoziției asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau
agravare după ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din
următoarele:
1. Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al evenimentului traumatic (în mod
caracteristic din cauza amneziei disociative, și nu a altor factori precum traumatismul cranian,
alcoolul sau drogurile). -nu
2. Convingeri și aștep tări negative persistente și exagerate despre sine, despre alții și
despre lume (e.g. ‘’Sunt un om rău’’, ‘’Nu pot avea încredere în nimeni’’, ‘’Lumea este în
totalitate periculoasă’’, ‘’Întregul meu sistem nervos este distrus pentru totdeauna’’). -da
3. Interpretări persistente, distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului
traumatic, care îl fac pe individ să se învinovățească pe sine sau pe alții. -da
4. Stare emoțională negativa persistentă (e.g., frică, groază, furie, sentiment de vinovăție
sau rușine). -da
5. Scădere marcată a interesului pentru sau participării la activități importante. -nu
6. Sentimente de detașare sau înstrăinare de alții. -da
7. Incapacitatea persistentă de a resimți emotii pozitive (e.g., incapacitatea de a resimți
bucurie, satisfacție sau sentimente de iubire). -da
E. Afectări semnificative ale excitabilitatii și reactivității asociate cu evenimentul
traumatic, cu debut sau agravare dupa ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două
(sau mai multe) din următoarele:
1. Comportament iritabil și răbufniri de mânie (în urma provocării minime sau fără
provocare), exprimate la modul tipic prin agresiune fizică verbal direcționată către oameni sau
obiecte. -nu
2. Comportament nechibzuit și autodistructi v. -nu
3. Hipervigilența. -da
4. Răspuns exagerat de tresărire. -nu
5. Probleme de concentrare. -nu
6. Tulburări ale somnului (e.g., dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit ori somn
agitat). -da
F. Durata perturbarii (Criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună. -da
G. Perturbarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în sfera socială,
profesională, sau în alte domenii importante de funcționare. -da
H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice induse de o substanță (e.g.,
medicamente sau alcool) sau alte afecțiuni medicale. –nu
Concluziile examenului psihologic:

83
În urma efectuării anamnezei și interviului clinic a reieșit un diagnostic pozitiv al
clientului acesta fiind stres posttraumatic. Astfel în cadrul acestei lucrări am putut relata atât
demersul terapeutic cât și răspunsul clientului la terapie. În urma celor 5 ședințe i-am adus în
vedere clientului diagnosticul pus și i-am explicat pe înțelesul său ce înseamnă și cum ar putea
acționa în continuare. I-am propus varianta de a încerca și terapia de grup, iar acesta a fost
încântat de această idee.
Demersul terapeutic
Am ales ca abordare terapia cognitiv -comportamentală, astfel încât în cadrul primei
ședin țe am prezentat clientului atât tehnicile cognitive cât și cele comportamentale. În cadrul
ședințelor s-au pus în aplicare și tehnici ce se regăsesc în terapia suportivă. Am cuprins
restructurarea cognitivă și cea atitudinală, identificarea și schimbarea gândurilor negative,
reducerea problemelor emoționale, auto-evaluare, monitorizarea activităților de zi cu zi, dar și
teme pentru acasă.
Obiectiv: 1. Învățarea clientului de a trece peste momentele de cumpănă;
2. Normalizarea simptomelor de TSPT, evaluarea modului în care pacientul s-a
confruntat cu trauma și cu simptomele TSPT până acum;
3. Creșterea încrederii de sine;
4. Învățarea unor strategii și tehnici de relaxare;
5. Desensibilizarea clientului în ceea ce privește evenimentul traumatic.
Tema pentru acasă: Să aibă în vedere ca obiectiv, să se poată urca în mașină și să aducă
în acel cadru o activitate care îi face plăcere.
Ședința 2
Ulterior primei ședințe în care am făcut anamn eza și am discutat demersul terapeutic cât
și ce înseamnă acesta, în cadrul ședinței cu numărul 2 am adus în evidență unele simptome și
probleme curente cu ajutorul unor întrebări de tip: ,,Ce sentimente apar în mod frecvent pe
parcursul unei zile?/ Ce te nemulțumește? / Ce probleme consideri că ai?/ Când apare
simptomul/gândul, ce crezi că activează aceste lucruri?
Am identificat stările și gândurile negative.
Am întrebat clientul dacă este de acord să îmi completeze un test psihologic, respectiv
‚’’Lista Evenimentelor de Viață’’. A fost de acord, iar durata completării testului a fost de 10
minute.
La final am discutat tema pe care a avut-o de făcut pentru săptămâna aceasta. L.I. mi-a
spus că și-a luat chitara, a urcat în mașină și a început să cânte, cu ochii închiși. Înainte de
expirarea timpului am stabilit următoarea ședință și o altă temă: să repete tema anterioară, de a

84
se urca în mașină și a face un lucru plăcut, dar de data aceasta cu ochii deschiși, vizualizând
unde se află.
Ședința 3
În această ședință am încercat să ne concentrăm pe normalizarea simptomelor TSPT și
relatarea gândurilor și sentimentelor ce au legătură cu trauma suferită. Mi-a relatat faptul că îl
încearcă aceleași sentimente ca în cazul separării de parteneră, că ‚’’am făcut din nou rău unor
persoane dragi’’. În timpul relatării evenimentului am constatat faptul că L. și-a schimbat starea,
a devenit abătut, dar agitat în același timp, așa că am propus un exercițiu de relaxare. Auzind
acastă propunere clientul se linișteșt e brusc și este de acord. I-am propus să se așeze într-o
poziție cât mai comodă și i-am spus că poate închide ochii dacă se simte mai confortabil astfel.
În timp ce inspiră și expiră regulat, este spusă fiecare parte a corpului, îndrumand clientul să își
detensioneze fiecare grupă de mușchi. Am început cu degetele de la picioare și tălpile,
continuând cu picioarele, urcând spre abdomen, urmând pieptul, apoi brațele, sfârșind cu
maxilarul și zona capului.
După terminarea exercițiului de relaxare L. pare mai relaxat și mai liniștit și dorește să
pună în aplicare exercițiul și acasă în momentele mai ,,grele’’.
La finalul ședinței am discutat despre tema dată ședința anterioară. A manifestat din nou
o schimbare a stării de spirit, acesta devenind vesel și dornic de a-mi spune că a reușit să urce în
mașină și să își țină ochii deschiși. Am propus o altă tema pentru ședința următoare. Să se
gândească și să completeze un tabel ce include: situația (traumatizantă), gândurile de atunci, ce a
însemnat pentru mine atunc i, ce știu acum, cum îmi pot reaminti despre ceea ce știu acum.
Ședința 4
Am reluat ceea ce am discutat data trecută pentru a putea face legătură cu această ședință,
însă L. este nerăbdător în a discuta despre tema dată săptămâna anterioară. Îl întreb dacă înainte
de a discuta mai multe despre temă, ar dori să îmi completeze un alt test, de data această ceva
mai lung (testul CAPS). Este de acord, iar completarea testului durează aproximativ 30 minute.
Discutăm apoi despre tema precedentă clasificand astfel:

Situatie Ganduri atunci Ce insemnau
pentru mine
atunci? Ce stiu acum? Cum imi
reamintesc ce
stiu acum?
Accident de
masina. Masina a
deraiat. Eu si celelalte 3
persoane din
masina ar fi putut Imi pierdeam
viata si cei mai
buni prieteni. Nimeni nu a patit
nimic. Toti sunt
in regula. Imi pot auzi
gandurile in care
imi spun ca

85
muri. suntem bine si
vizualizez
momentele
frumoase
petrecute
impreuna.

Clientul raportează că se simte în proporție de 70%-80% mai relaxat și mai încrezător .
Discutăm apoi o temă pentru ședința viitoare, de altfel și ultima. I-am propus să se urce în
mașină, să facă o activitate care îi face plăcere, apoi să pornească mașina și să conducă până la
colțul blocului.
Ședința 5
Dat fiind faptul că este ultima ședință, am recapitulat ceea ce a învățat despre el,
ce gânduri și sentimente a reușit să elimine sau să schimbe și am pus câteva întrebări de tip ,,Te-
ai simțit mai relaxat pe parcursul acestor săptămâni?. Consideri că ședințele acestea te-au
ajutat în viața de zi cu zi?/ Ce consideri că nu a fost potrivit sau ineficient pentru ține din ceea ce
am făcut/discuat?/ Vei continuă să mai aplici exercițîi de relaxare sau poate alte tehnici de acum
încolo?’’
Am discutat apoi parcursul lui terapeutic, dar și temele pentru acasă în mod general, și i-
am propus un ultim tip de terapie, cel suportiv. A fost de acord și am întărit anumite puncte cheie
ale aspectelor observate de-a lungul ședințelor, că de exemplu: sugerarea unei liste a gândurilor
pozitive, complim entarea pacientului în ceea ce privește evoluția pe parcursul terapiei, dar și
cum a reușit să se mobilizeze și să treacă peste această traumă.
În urma celor 5 ședințe de terapie, consider că obiectivele terapeutice au fost validate,
reușind astfel împreun ă restructurarea cognitivă a clientului.
În urma scalei aplicate (scala CAPS), răspunsul a fost unul pozitiv în ceea ce privește
diagnosticul clientului (tulburare de stres posttraumatic).
Concluzii caz
Structurarea parcursului terapeutic în cazul celui de -al doilea client a fost astfel: 5
ședințe, cu o durată de 50 de minute, acestea conținând atât teste aplicate (‘’Lista de Evenimente
de Viață’’ și ‘’CAPS’’), din care a rezultat un răspuns pozitiv în ceea ce privește diagnosticul de
tulburare de s tres posttraumatic cât și un exercițiu de relaxare (metoda de relaxare a musculaturii
a lui Jacobson), care a ajutat clientul să se detensioneze și relaxeze, și nu în ultimul rând teme
potrivite clientului, care au ajutat la desensibilizarea acestuia. Astf el am putut pune un
diagnostic, și anume, tulburare de stres posttraumatic. În urma intervențiilor aplicate clientului

86
am putut normaliza simptomele tulburării, am crescut stima de sine și am desensibilizat clientul
în ceea ce privește evenimentul traumati c. Nu în ultimul rând, restructurarea cognitivă și cea
comportamentală au fost unele potrivite și benefice clientului atât în prezent cât și pe viitor.

VIII.3. – CAZ III – Pacient cu tulburare de stres posttraumatic
Ședința 1
Prezentare generală – Anamnez ă
C.A. în vârstă de 30 ani, necăsătorit, ateu, a terminat doar liceul, profesie: manager la o
companie de jocuri de noroc. Solicită terapia datorită gândurilor repetitive pe care le are cu
privire la evenimentul traumatic care a avut loc în urmă cu aproximativ 9 luni.
C.A. mai are 5 frați, el fiind al 3-lea. C.A. se descrie ca fiind mereu pozitiv și încercând
să îi facă pe cei din jur să se simtă bine.
Motivul acestei traume pe care o prezintă este moartea mamei. Avea o strânsă legătură cu
aceasta din această cauză și afectând clientul atât de puternic. Mama acestuia a murit din cauza
cancerului, însă acesta susține că totul a fost foarte rapid și brutal. Simptomele au început să își
facă apariția dinaintea decesului, acesta spunându -și că nu mai are ce să facă să o ajute. Simte că
nu mai este la fel de optimist și prin comportament îndepărtează persoanele dragi.
Antecedente heredocolaterale: nu are rude cu probleme psihice (susține că tatăl are, chiar
dacă nu are pus un diagnostic)
Antecedente person ale: psihice – atacuri de panică
Consum de: Alcool – nu
Tutun – fuma zilnic, dar s-a oprit în urmă cu 6 ani
Cafea – nu
Istoricul clientului
Este născut în București. În copilărie a locuit departe de părinți, în Camp uluing
Moldovenesc. Părinții au fost nevoiți să plece din țară pentru a munci. Pacientul împreună cu cei
5 frați (4 fete, 1 băiat) au fost nevoiți să se mute cu mătușa lor (sora tatălui), în comuna Vama. În
această comună a urmat și primele 2 clase primare . A locuit aproximativ 4 ani în Vama, 1 an
locuind cu mătușa, 3 doar cu frații. După acești 4 ani a revenit în București, odată cu întoarcerea
părinților. Menționează faptul că s-au întors doar 3 frați din 6. S-a reîntors la școală după o
pauză de 2 ani deoarece părinții nu și-au permis să reînceapă imediat. Astfel este nevoit să repete
o clasa anterioară. În București au schimbat mai multe locuințe pe parcursul anilor. Clientul
spune: ‘’Nu simțeam că îmi cunosc părinții atunci, erau doi străini pentru mine’’.
Mama lucra în domeniul comercial, iar tatăl este pensionar. Avea o relație foarte bună și
apropiată cu mama. Cu tatăl nu considara că a avut vreodată o relație. Toți frații stau în

87
momentul actual în Marea Britanie, el rămânând singur în București. După moartea mamei, au
fost nevoiți să își interneze tatăl într-un cămin pentru bătrânii cu handicap deoarece tatăl are
paralizie pe toată partea stânga și are nevoie de supraveghere permanentă.
C.A. spune că nu a avut o copilărie fericită. Tatăl manifesta comportament agresiv atât
verbal cât și fizic față de el, frații și mama sa. ‘’Când nu era acasă totul era bine și frumos.
Venea acasă și primul lucru pe care îl făcea era să ne bată.’’. Își amintește și povestește în detaliu
o întâmplare din copilăria să când era toată familia la masă, iar tatăl a luat un ceaun de pe masă
și l-a izbit de podea, moment în care tot uleiul încins a sărit pe ei. Este cam tot ce își poate aminti
din perioada aia.
Când avea clientul vârsta de 16 ani tatăl sau a făcut un accident cardio -vascular. Clientul
nu era acasă, fiind sunat de mama sa, cuprizandu -l un sentiment de frică, apoi spunându -și ‘’asta
a meritat pentru că ne-a făcut rău atâția ani de zile’’.
Pe parcursul școlii a avut relații conflictuale cu cei din jur, toate frustrările și
comportamentele de acasă le proiecta în cadrul acesta, agresand verbal colegii și profesorii,
notele reflectând același lucru. La liceu comportamentul agresiv a continuat, dar la un nivel mai
scăzut, violențele de acasă fiind doar verbale, nu și fizice. Comportament agresiv, relaționa greu,
nu reușea să își facă prieteni. Comportamentele s-au diminuat după terminarea liceului, a reușit
să se apropie de câteva persoane. Consideră că maturizarea l-a ajutat să treacă peste aceste
comportamente.
C.A.: ’’Am început să mă înțeleg pe mine si sa fac diferența dintre bine și rău. Sociabil,
calm, extrovert sunt cuvintele ce mă descriau atunci și o fac și acum. ’’
Nu a dorit să urmeze o facultate, considerând că nu are nevoie de facultate pentru a
învăța sau a se descurca în viață.
La vârsta de 20 ani a locuit pentru aproximativ 1 an în Germania, alături de un prieten.
La vârsta de 24 ani a plecat din nou din țară, de data aceasta în Marea Britanie unde locuiau și
ceilalți frați, unde a stat 3 ani.
C.A.: ’’Am avut o viață liniștită. Și mai împăcat cu mine și cu trecutul meu. ’’
La vârsta de 27 ani a revenit în țară pentru relația pe care a format -o la distanță cu cineva.
În prezent stă în continuare cu partenera sa și doresc să își întemeieze în viitorul apropiat o
familie.
Clientul este o fire optimistă, visătoare, în prezent fiind pro-social activ. Dezvoltarea
psiho -intelectuală este limitele normale.
Istoricul bolii
Evenimentul major care a avut loc înaintea traumei datorate decesului mamei a fost
apariția unor atacuri de panică însoțite de palpitații și coșmaruri, la vârstă de 17 ani. Consideră

88
că motivul acestora este trecutul său. C.A. se trezea în fiecare noapte, având următoarele
simptome: contractarea mușchilor, transpirație excesivă, palpitați i.
C.A.: ’’Mă gândeam că poate pățesc ceva și rămân și eu paralizat sau înnebunesc ca
tata.’’
Neștiind la vârsta aceea că sunt atacuri de panică a considerat că are o afecțiune cardiacă.
În urma unui control medical unde i s-a spus că sunt atacuri de panică, i-a fost recomandat să
consulte un psiholog însă nu a făcut -o la momentul acela. Atacurile de panică au încetat după
aproximativ 4 luni.
Examenul psihic
Ținută îngrijită, curată, fire calmă, expresie liniară, fără schimbări majore, privire
îndreptată în jos.
Mimica mobilă și detașată.
Este lucid și orientat temporo -spațial.
Nu prezintă și neagă tulburări de percepție.
Prezintă probleme de concentrare și atenție.
Prezintă modificări semnificative ale memoriei în ceea ce privește trecutul.
Răspuns lent, dar coerent.
Are flux și ritm ideativ spontan.
Nu prezintă ambivalența afectivă față de familia de origine.
Apetit alimentar normal, renunta la carne și zahăr o dată la câteva luni.
Somn insuficient din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.
Tablou clinic completat de:
Cefalee – periodic, o dată sau de două ori pe lună
Insomnii – trezire precoce, somnul este insuficient, doarme 4-5 ore maxim pe noapte,
somnul nu este odihnitor, se trezește obosit
Momente de tristețe – când își amintește de mama sa
Relații interpersonale deteriorate – este mai irascibil, nu mai are dorința de a comunica
cu cei din jur
Capacitate redusă de concentrare a atenției – în special la locul de muncă, obosește mai
repede, nu reușește să mai facă atâtea lucruri cum o făcea înainte
Stări de iritabilitate – discuții contradictorii
Lipsa de speranță – are impresia că nu va mai reuși să iasă din acest impas al vieții
Conceptualizare caz
C.A., vârstă: 30 de ani, solicită terapia datorită simptomelor (atacuri de panică, insomnie,
hipervigilență, stări de iritabilitate). Factorul principal care a declanșat și susținut aceste

89
simptome și acest diagnostic este moartea unei rude (mama) care a avut loc în urmă cu 9 luni.
Ulterior decesului, clientul s-a confruntat cu insomnie, stare de iritabilitate, atacuri de panică
dese (înainte de somn). Astfel, clientul are un diagnostic pozitiv de tulburare de stres
posttraumatic. Ca și antecedente psihice are atacurile de panică pe care le-a mai trăit la vârsta de
17 ani, datorită abuzul ui și violențelor din familie. Condiția medicală este una bună.Clientul are
indicele de funcționare globală GAF de 60.
Criteriile Tulburarii de stres posttraumatic DSM -5
A. Expunerea la o situație concretă sau la amenințarea cu moartea, vătămarea severă sau
violența sexuală, într-unul (sau mai multe) din următoarele moduri:
1. Individul trăiește direct evenimentul/evenimentele traumatic(e). -da
2. Individul asistă, ca martor , la eveniment(e) prin care trec alte persoane. -da
3. Individul află că evenimentul(ele) a(u) afectat un prieten apropiat sau un membru
apropiat al familiei. În caz de deces sau de risc de deces al unui membru apropiat al familiei,
evenimentul trebuie să fi fost violent sau să fi survenit accidental. -da
4. Individul este expus în mod repetat sau la o intensitate extremă la detalii respingătoare
care țin de evenimentul traumatic (e.g., echipe de descarcerare care adună resturi umane, ofițeri
de poliție care sunt expuși în mod repetat detaliilor privind abuzurile asupra copiilor). -da
B. Prezența unuia (sau mai multe) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu
evenimentul(ele) traumatic/e a(u) avut loc:
1. Amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentului traumatic. -da
2. Visuri neplăcute recurente în care conținutul și/sau afectul visului au legătură cu
evenimentul(ele) traumatic(e). -da
3. Reacții disociative (e.g., retrăiri [flashback]) în care individual simte sau acționează ca
și cum evenimentul traumatic s-ar repeta. (Astfel de reacții pot apărea sub forma unui
continuum, expresiile extreme constând într-o pierdere totală a conștientizării mediului
înconjurător). -da
4. Disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli interni sau
externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic. -da
5. Reacții fiziologice semnificative la stimuli interni sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic. -da
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, cu debut dupa ce
evenimentul traumatic a avut loc, evidențiată prin unul sau ambele elemente de mai jos:
1. Evitarea sau eforturile de a evita amintirile, gândurile sau sentimentele neplăcute
despre evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da

90
2. Evitarea sau eforturile de a evita elemente externe (oameni, locuri, conversații,
activități, obiecte, situații) care ar declanșa amintiri, gânduri sau sentimente dureroase despre
evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta. -da
D. Alterări ale cogniției și dispoziției asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau
agravare după ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din
următoarele:
1. Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al evenimentului traumatic (în mod
caracteristic din cauza amneziei disociative, și nu a altor factori precum traumatismul cranian,
alcoolul sau drogurile). -nu
2. Convingeri și așteptări negat ive persistente și exagerate despre sine, despre alții și
despre lume (e.g. ‘’Sunt un om rău’’, ‘’Nu pot avea încredere în nimeni’’, ‘’Lumea este în
totalitate periculoasă’’, ‘’Întregul meu sistem nervos este distrus pentru totdeauna’’). -da
3. Interpretăr i persistente, distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului
traumatic, care îl fac pe individ să se învinovățească pe sine sau pe alții. -nu
4. Stare emoțională negativa persistentă (e.g., frică, groază, furie, sentiment de vinovăție
sau rușine). -da
5. Scădere marcată a interesului pentru sau participării la activități importante. -da
6. Sentimente de detașare sau înstrăinare de alții. -da
7. Incapacitatea persistentă de a resimți emotii pozitive (e.g., incapacitatea de a resimți
bucurie, satisfacție sau sentimente de iubire). -da
E. Afectări semnificative ale excitabilitatii și reactivității asociate cu evenimentul
traumatic, cu debut sau agravare dupa ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două
(sau mai multe) din următoarele:
1. Comportament iritabil și răbufniri de mânie (în urma provocării minime sau fără
provocare), exprimate la modul tipic prin agresiune fizică verbal direcționată către oameni sau
obiecte. -nu
2. Comportament nechibzuit și autodistructiv. -nu
3. Hipervigilența. -da
4. Răspuns exagerat de tresărire. -da
5. Probleme de concentrare. -da
6. Tulburări ale somnului (e.g., dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit ori somn
agitat). -da
F. Durata perturbarii (Criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună. -da
G. Perturbarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în sfera socială,
profesională, sau în alte domenii importante de funcționare. -da

91
H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice induse de o substanță (e.g.,
medicamente sau alcool) sau alte afecțiuni medicale. –nu
Concluziile examenului psiholo gic
În urma efectuării anamnezei și interviului clinic a reieșit un răspuns pozitiv al
diagnosticului, acesta fiind stresul posttraumatic. Astfel în cadrul acestei lucrări am putut relata
atât demersul terapeutic cât și răspunsul clientului la terapie. În urma celor 5 ședințe i-am adus în
vedere clientului diagnosticul pus și i-am explicat pe înțelesul său ce înseamnă și cum ar putea
acționa în continuare. I-am propus varianta de a încerca și terapia de grup, iar acesta a fost de
acord.
Demersul terapeutic
Am ales o abordare cognitiv -comportamentală, astfel încât în cadrul primei ședințe am
prezentat clientului atât tehnicile cognitive cât și cele comportamentale. În cadrul ședințelor s-au
pus în aplicare și tehnici ale terapiei suportive. Am cuprins restructura rea cognitivă și cea
atitudinală, identificarea și schimbarea gândurilor negative, reducerea problemelor emoționale,
reducerea simptomelor, monitorizarea activităților de zi cu zi, dar și teme specifice.
Obiectiv: 1. Învățarea unor tehnici de monitorizare gestionare a atacurilor de panică;
2. Normalizarea simptomelor de TSPT, evaluarea modului în care pacientul s-a
confruntat cu trauma și cu simptomele TSPT până acum;
3. Învățarea unor strategii și tehnici de relaxare;
4. Desensibilizarea clientului în ceea ce privește evenimentul traumatic.
Tema pentru acasă: Să aibă în vedere locurile în care se declanșează atacurile de panică,
momentul zilei și intensitatea acestora notându -le pe o scară de la 1 la 10. Toate aceste lucruri să
le scrie într-o agendă pentru a putea ține evidența lor.
Ședința 2
La începutul celei de-a doua ședințe am făcut o recapitulare la ceea ce am discutat în
prima ședință, anamneză, demersul terapeutic cât și ce presupune acesta. Ulterior am avut în
vedere punerea în evidență a unor simptome cu ajutorul unor întrebări de tip: ‘’Ce sentimente
apar în mod frecvent pe parcursul unei zile?/ Ce te nemulțumește?/Ce probleme consideri că ai?/
Când apare simptomul/gândul, care crezi că este factorul activator?
Am identificat stările și gândurile negative.
Am întrebat clientul dacă este de acord să îmi completeze un test psihologic, respectiv
‘’Lista Evenimentelor de Viață’’. A fost de acord, iar durata completării testului a fost de 10
minu te.
La final am discutat despre tema pe care a avut-o de făcut pentru săptămâna aceasta.
Clientul a început prin a îmi spune că a întâmpinat dificultăți în ceea ce a privit notarea de la 1 la

92
10 a intensității, i s-a părut că au avut mereu aceeași intensit ate. Din punct de vedere al
frecvenței, clientul a ‘’trăit’’ atacul de panică de 2 ori în săptămâna aceea. Ca moment al zilei,
seară/respectiv noaptea i se întâmpla mereu, înainte să adoarmă sau în timpul somnului.
Menționează și că a avut într-o noapte coșmaruri, iar datorită coșmarului consideră că a apărut și
atacul de panică. Dar, cu toate acestea, specifică faptul că acest ‘’jurnal’’ l-a ajutat să
conștientizeze și să înțeleagă mai bine stările pe care la are în momentul atacului de panică.
Înainte de a ne expira timpul am stabilit ziua în care să ne vedem pentru următoarea
ședință și i-am propus o nouă temă: în momentul în care simte că îl cuprinde teama și atacul de
panică își face apariția, dat fiind că se întâmplă cel mai des noaptea, înainte de somn, poate
număra descrescător din 7 în 7, de la 1000, și poate observa cum/dacă stările se diminuează. În
cazul în care se întâmplă vreodată în timpul zilei, acesta își poate focaliza toată atenția asupra
mediului înconjurător, începând să descrie în detali u ceea ce vede. Clientul a fost de acord cu
tema propusă.
Ședința 3
În ședința cu numărul 3 ne-am concentrat atenția asupra normalizării simptomelor TSPT
și relatării gândurilor și sentimentelor ce au legătură cu trauma și suferința.
A început prin a-mi povești despre coșmarurile pe care le are, că sunt legate de mama sa.
Se învinovățește pentru faptul că la înmormântare nu a putut sta în capelă și nici nu a putut
participa la înmormântarea propriu -zisă.
C.A.:’’Am fost acolo,dar nu m-am putut apropia . Nu voiam ca ultima imagine cu ea să
fie așa. Voiam să mi-o amintesc mereu veselă și să rămân cu amintirea frumoasă.’’
C.A. îmi povestește în continuare că are spasme în timpul somnului, țipă(susține faptul că
el încearcă să țipe în timpul somnului pentru a auzi partenera să și a-l trezi).
Îndemn clientul apoi să vorbească despre atacul de panică, de ce consideră că apare și
cum se desfășoară. Mi-a relatat faptul că el în copilărie a mai avut atacuri de panică și consideră
că acelea au apărut din cauza copilăriei sale traumatizante în care tatăl era violent atât verbal cât
și fizic. Acum, simte că aceste atacuri de panică și-au făcut apariția în urma pierderii mamei și
oricât ar încerca să se relaxeze și să nu se gândească la asta, nu reușește și are nopți în care
doarme doar o oră, două, datorită acestor stări și gânduri.
Clientul descrie atacurile de panică desfășurându -se astfel: palpitații, palme transpirate,
gânduri legate de moarte și de mama sa, gânduri pe care nu le poate controla sau opri, stare de
agitație și disconfort general, încordarea mușchilor și uneori dureri de cap.
În urma relatării acestor lucruri îl întreb dacă ar dori să învețe un scenariu de relaxare
pentru a-l ajută să gestioneze simptomele ce apar datorită atacului de panică. A accept at acest
lucru și mi-a spus: ‘’De când tot aștept să învăț să mă relaxez cumva!’’.

93
I-am propus să se așeze într-o poziție cât mai comodă și i-am spus că poate închide ochii
dacă se simte mai confortabil astfel. În timp ce inspiră și expiră regulat, este spusă fiecare parte a
corpului, indrumand clientul să își detensioneze fiecare grupă de mușchi. Am început cu
degetele de la picioare și tălpile, continuând cu picioarele, urcând spre abdomen, urmând pieptul,
apoi brațele, sfârșind cu maxilarul și zona capul ui.
La finalul exercițiului de relaxare i-am spus să își ia câteva minute pentru a se bucura de
această stare generală de relaxare și să revină încet, în ritmul sau, deschizând ochii.
C.A. susține că i-a plăcut acest exercițiu de relaxare și că este fix ce avea nevoie, ‘’un
exercițiu simplu pe care îl pot aplica chiar și în pat, înainte de somn’’.
La finalul ședinței am adus în vedere tema dată ședința anterioară. C.A. mi-a spus că
exercițiul cu descrierea a ceea ce este în jur nu a apucat să îl pună în practică deoarece nu i s-a
întâmplat în timpul zilei, dar pe cel cu număratul din 7 în 7 ‘’adormeam de fiecare dată la
început, nu apucam să număr prea mult că adormeam buștean.’’, însă îmi spune că se trezea în
continuare în timpul nopții și încerca totuși să combine ceea ce i-am propus, vizualizand în minte
ceea ce a văzut pe parcursul zilei respective și acest lucru l-a ajutat să își reia somnul.
M-am bucurat să aud aceste lucruri, iar la final înainte de a stabili următoarea ședință, l-
am felicitat pentru faptul că a reușit să dezvolte singur o tehnică de relaxare înainte de somn,
propunând ca tema pentru acasă să fie chiar acest exercițiu găsit de acesta și ținerea evidenței cu
ajutorul unui jurnal, dacă acest exercițiu a diminuat simptomele și atacurile de panică, scorand
de la 1 la 10 acest lucru.
Ședința 4
Am reluat cu C.A. ceea ce am discutat ședința trecută pentru a putea face legătura cu
această ședință. Îl întreb dacă este de acord să răspundă la niște întrebări și să completeze un test
psihologic (CAPS). Îi explic ce presupune acest test, apoi îl întreb dacă există nelămuriri, iar
clientul este de acord și începe completarea testului care durează aproximativ 30 minute.
În această ședința am plănuit să aduc în vedere stilul de viață al acestuia, aducând în
evidență din nou dacă: consumă alcool(ocazional), tutun(nu), substanțe(nu), cafea(ocazional).
Trecând de aceste aspecte, îl rog să ne concentrăm asupra felului în care își petrece o zi din viață.
Îmi spune că din punct de vedere al locul ui de muncă s-au produs schimbări, cam în aceeași
perioadă în care a avut loc și decesul mamei și consideră că și ăsta a fost un factor stresor care i-
a potențat stările.
C.A.: ‘’Având în vedere că era iarnă când a murit mama, nu am putut ieși sau face
activitățile care îmi făceau plăcere înainte. Îmi place să ies, să stau cât mai mult afară, să mă
conectez cu natura .’’

94
După relatarea și constatarea acestor lucruri, i-am sugerat clientului să își reia activitățile
în natură, iar ca temă viitoare, ar putea să ducă exercițiul de relaxare a părților corpului, a
mușchilor, afară, poate chiar într-o pădure/pe un câmp. A fost încântat de această idee și a
acceptat.
Ședința 5
Fiind ultima ședință, cea cu numărul 5, am recapitulat împreună cu clientul ceea ce a
învățat acesta despre sine, ce gânduri și sentimente a reușit să elimine sau să diminueze. Am pus
apoi câteva întrebări: ‘’Te-ai simțit mai relaxat pe parcursul acestor săptămâni?/ Consideri că ai
reușit să mai ameliorezi simptomele? Consideri că aceste ședinț e de terapie te-au ajutat să
gestionezi mai bine problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi?/ Ce consideri că nu a
fost potrivit sau a fost ineficient pentru tine din ceea ce am discutat sau făcut?/ Vei continua să
mai aplici tehnicile și exerciț iile de relaxare învățate și pe cele găsite chiar de tine?’’
Am discutat apoi parcursul terapeutic, dar și temele pentru acasă, dacă i s-au părut
potrivite, dacă a văzut rezultate. I-am propus apoi o ultimă temă, de data aceasta fără a avea un
termen limitat. Reluarea programului și stilului de viață sănătos și natural. Fiind pasionat de
excursii, de conectarea cu natura, i-am sugerat să își facă timp și să își planifice câteva excursii,
iar dacă timpul nu îl ajută, să își aloce măcar 1 ora pe zi, timp în care să iasă să se plimbe, să stea
pe iarbă, într-un parc și să se gândească la toate lucrurile pozitive din viața sa. L-am rugat la
final să îmi dea un feed-back, acesta spunând că a putut observa beneficiile terapiei și știe cum
să acționeze acum în cazul în care gândurile și stările negative se întorc, iar pe viitor se gândește
să continue terapia.
Concluzii caz
Structurarea parcursului terapeutic în cazul celui de-al treilea client a fost astfel: 5
ședințe, cu o durată de 50 de minute, acestea conținând atât teste aplicate (‘’Lista de Evenimente
de Viață’’ și ‘’CAPS’’), din care a rezultat un răspuns pozitiv în ceea ce privește diagnosti cul de
tulburare de stres posttraumatic cât și un exercițiu de relaxare (metoda de relaxare a musculaturii
a lui Jacobson), care a ajutat clientul să se detensioneze și relaxeze, și nu în ultimul rând teme
potrivite clientului, care au ajutat la desensibil izarea acestuia. Astfel am putut pune un
diagnostic, și anume, tulburare de stres posttraumatic. În urma intervențiilor aplicate am putut
normaliza simptomele tulburării, am crescut stima de sine și am desensibilizat clientul în ceea ce
privește evenimentu l traumatic. Nu în ultimul rând, restructurarea cognitiva și cea
comportamentală au fost unele potrivite și benefice clientului atât în prezent cât și pe viitor.
Cap. IX: Concluzii
Datorită celor două părți ale lucrării prezentate (teoretică și practică), putem concluziona:

95
1. În urma aplicării terapiei cognitiv -comportamentale putem observa
faptul că acest tip de terapie ajută la reducerea semnificativă a simptomelor în
cazul tulburării de stres posttraumatic;
2. Tulburarea de stres posttraumatic apare atât la copii cât și la
adolescenți și, nu în ultimul rând, la adulți;
3. Tulburarea de stres posttraumatic conform DSM -5 poate afecta
numeroase arii, cum ar fi cognitiv sau emoțional.
Date fiind aceste concluzii și rezultate obținute în urma intervenției terapeutice în
cazurile celor trei clienți, se poate afirma faptul că intervenția folosită, respectiv cea cognitiv –
comportamentală este una propice tulburării de stres posttraumatic .

96

Bibliografie
1. Alisi c, E., Zalta , A.K., van Wesel , F. (2014 ). Rates of post -traumatic stress
disorder in trauma -exposed children and adolescents: meta -analysis . Br J
Psychiatry.
2. American Psychiatric Association. (2013 ). Manual de diagnostic si clasificare
statistica a tulburarilor mintale (DSM -5). Editura Callisto .
3. Asmundson , G. J., Coons , M. J., Taylor , S., Katz , J. (2002 ). PTSD and the
experience of pain: research and clinical implications of shared vulnerability and
mutual maintenance model s. Can J Psychiatry.
4. Babette , R. (2017 ). Trauma: 8 strategii de vindecare . Editura Herald.
5. Bisson , J., Andrew , M., (2007 ). Psychological treatment of post -traumatic stress
disorder (PTSD) . Editura Cochrane Database.
6. Bisson , J. I. (2007 ). Post-traumatic stress disorder . BMJ.
7. Brom , D., Kleber , R. J., Defares , P. B. ( 1989 ). Brief psychotherapy for
posttraumatic stress disorders . Editura J Consult Clin Psychol.
8. Cahill , S., Rothbaum , B., Resick , P., Follette , V. ( 2009 ), Cognitive -behavioral
therapy for adults. In: Effective treatments for PTSD: Practice guidelines from
the International Society for Traumatic Stress Studies, 2nd ed. Editura Guilford
Press.
9. Chivers -Wilson , K. A. (2006 ). Sexual assault and posttraumatic stress disorder:
a review of the biological, psychological and sociological factors and treatments .
Mcgill J Med
10. Cohen , J. A., Mannarino , A. P., Kliethermes , M., Murray , L. A. (2012 ). Trauma –
focused CBT for youth with complex trauma . Child Abuse Negl.
11. Cohen , J. A., Mannarino , A. P., Murray , L. K. (2011 ). Trauma -focused CBT for
youth who experience ongoing traumas . Child Abuse Negl.
12. Cook , A., Spinazzola , J., Ford , J. ( 2005 ). Complex trauma in children and
adolescents . Psychiatr Ann.
13. Copeland , W. E., Keeler , G., Angold , A., Costello , E. J. (2007 ). Traumatic events
and posttraumatic stress in childhood . Arch Gen Psychiatry.

97
14. Cori, J. L. ( 2008 ). Healing from Trauma . Da Capo Lifelong Books.
15. Crocq , L. ( 2014 ). 16 conferinte despre trauma . Editura Trei.
16. Davidson , J. R., Hughes , D., Blazer , D. G., George , L. K. (1991 ). Post-traumatic
stress disorder in the community: an epidemiological study . Psychol Med.
17. Difede , J., Cukor , J., Jayasinghe , N. ( 2001 ). Virtual reality exposure therapy for
the treatment of posttraumatic stress disor der. Editura J Clin Psychiatry.
18. Edmondson , D., Richardson , S., Falzon , L. (2012 ). Posttraumatic stress disorder
prevalence and risk of recurrence in acute coronary syndrome patients: a meta –
analytic review . PLoS One.
19. Foa, E. B., Keane , T. M., Friedman , M. J., Cohen , J. (2009 ). Effective treatments
for PTSD: Practice guidelines from the International Society for Traumatic
Stress Studies, 2nd ed. New York : Guilford Press .
20. Franz , R. (2012 ). Trauma, atasament, constelatii familiale . Psihoterapia tr aumei.
Editura Trei.
21. Goldstein , R. B., Smith , S. M., Chou , S. P. (2016 ). The epidemiology of DSM -5
posttraumatic stress disorder in the United States . Social Psychiatry Psychiatr
Epidemiology.
22. Keeshin , B. R., Strawn , J. R. (2010 ). Treatment of Children and Adolescents with
Posttraumatic Stress Disorder (PTSD): A Review of Current Evidence . Child
Adolesc Psychopharmacol News.
23. Kessler , R. C., Rose , S., Koenen , K. C. (2014 ). How well can post -traumatic
stress disorder be predicted from pre -trauma r isk factors? An exploratory study
in the WHO World Mental Health Surveys . World Psychiatry.
24. Kowalik , J., Weller , J., Venter , J., Drachman , D. (2011 ). Cognitive behavioral
therapy for the treatment of pediatric posttraumatic stress disorder: a review and
meta -analysis . J Behav Ther Exp Psychiatry.
25. Kroll , J. (2003 ). Posttraumatic symptoms and the complexity of responses to
trauma . JAMA.
26. Leeies , M., Pagura , J., Sareen , J., Bolton , J. M. (2010). The use of alcohol and
drugs to self -medicate symptoms of posttr aumatic stress disorder . Depress
Anxiety.
27. Mairean, C. (2007). Stres traumatic si dezvoltare personala posttraumatica .
Institutul European.

98
28. McLaughlin , K. A., Koenen , K. C., Hill , E. D. (2013 ). Trauma exposure and
posttraumatic stress disorder in a national sample of adolescents . J Am Acad
Child Adolesc Psychiatry.
29. Monson , C. M., Fredman , S. J., Macdonald , A. (2012 ). Effect of cognitive –
behavioral couple therapy for PTSD . JAMA.
30. Norman , S. B., Stein , M. B., Dimsdale , J. E., Hoyt , D. B. (2008). Pain in the
aftermath of trauma is a risk factor for post -traumatic stress disorder . Psychol
Med.
31. Palmer , S., Woolfe , R. (1999 ). Integrative and eclectic counselling and
psychotherapy . SAGE Publications
32. Perkonigg , A., Pfister , H., Stein , M. B. ( 2005 ). Longitudinal cou rse of
posttraumatic stress disorder and posttraumatic stress disorder symptoms in a
community sample of adolescents and young adults . Am J Psychiatry.
33. Polusny , M. A., Erbes , C. R., Thuras , P. (2015). Mindfulness -Based Stress
Reduction for Posttraumatic Stress Disorder Among Veterans: A Randomized
Clinical Trial . Editura Jama.
34. Riedesser , P., Fischer , G. (2007). Tratat de psihotraumatologie . Editura Trei.
35. Shapiro , D. (2003 ). Behavioural and cognitive psychotherapy . Clin Psychol Rev.
36. Sloan , D. M., Marx , B. P., Lee , D. J., Resick , P. A. (2018). A Brief Exposure –
Based Treatment vs Cognitive Processing Therapy for Posttraumatic Stress
Disorder . Editura JAMA Psychiatry.
37. Smid , G. E., Mooren , T. T. (2009). Delayed posttrau matic stress disorder:
systematic review, meta -analysis, and meta -regression analysis of prospective
studies . J Clin Psychiatry.
38. Stein , D. J., Ipser , J. C., Seedat , S. (2006). Pharmacotherapy for post t raumatic
stress disorder (PTSD) . Cochrane Database.
39. Stein , M. B., McQuaid, J. R., Pedrelli , P. (2000). Posttraumatic stress disorder in
the primary care medical setting . Gen Hosp Psychiatry.
40. Storr , C. L., Ialongo , N. S., Anthony , J. C., Breslau , N. (2007). Childhood
antecedents of exposure to trau matic events and posttraumatic stress disorder .
Am J Psychiatry.
41. Sund , E. A. (2015). Trauma. Partea a 2 -a. Editura Rao.
42. Tedeschi, R. C. (2016). The Posttraumatic Growth Workbook: Coming Through
Trauma Wiser, Stron ger, and More Resilient, Paperb. New Harbinger
Publications.

99
43. Van Emmerik , A. A., Kamphuis , J. H., Emmelkamp , P. M. (2008 ). Treating
acute stress disorder and posttraumatic stress disorder with cognitive behavioral
therapy or structured writing therapy: a randomized controlled trial . Editura
Psychother Psychosom.
44. Vasile , D. (2011). Trauma familiala si resursele compensatorii . Editura Sper.
45. Vieweg , W. V., Julius , D. A., Fernandez , A. (2006). Posttraumatic stress
disorder: clinical features, pathophysiology, and treatment . Am J Med.
46. Vrasti , R. (2 018). Masurarea sanatatii mentale.
47. Wethington , H. R., Hahn , R. A., Fuqua -Whitley , D. S. (2008). The effectiveness
of interventions to reduce psychological harm from traumatic events among
children and adolescents: a systematic review . Am J Prev Med.
48. Yehuda , R. (2002). Post-traumatic stress disorder . N Engl J Med.
49. Zayfert, C. (2011). When Someone You Love Suffers from Posttraumatic Stress:
What to Expect and What You Can Do . Guilford Publications.

100

ANEXE
1. Lista Evenimentelor de Viata (Life Events Checklist)
Evenimentul Mi s-a
intamplat Am fost
martor Am aflat
despre Nu sunt
sigur Nu s-a
întâmplat

101

2. Scala Administrată de Clinician pentru TPTS conform DSM -IV
(versiunea 1998)
(Clinician -Administered PTSD Scale for DSM -IV)
Criteriul A : Persoana a fost expusă la un eveniment traumatic și ambele din următoarele sunt
prezente:
1. Persoana a trăit, a fost martoră sau a fost confruntată cu un eveniment sau evenimente care au
implicat moartea sau amenințarea cu moartea sau accidentare serioasă sau o amenințare serioasă
la integritatea fizică a sa sau a altora; 1. Dezastru natural (de ex. inundație,
furtună, tornadă, cutremur)
2. Incendiu sau explozie
3. Accident de circulație (de
ex.accidemt de mașină, de tren, de
avion sau pe mare)
4. Accident grav, de muncă, acasă sau
în timpul concediului
5. Expunere la substanțe toxice
(chimice sau radioactive)
6. Atac fizic (de ex. să fi bătut, lovit,
pălmuit)
7. Atac cu o armă de foc sau albă ( de
ex. să fi amenințat sau tăiat cu cuțitul,
să fi amenințat cu armă sau împușcat)
8. Atac sexual ( de ex. tentativă de
viol, viol sau amenințare cu violul)
9. Alte experiențe sexuale nedorite sau
inconfortabile
10. Participare sau expunere la o zonă
de război (ca miliar sau civil)
11. Captivitate (de ex. luat ostatic,
răpit, prizonier)
12. Boli sau răni care ți -au pus viața în
pericol
13. Suferință umană severă
14. Moarte violentă, neașteptată (de
ex. omor, suicid)
15. Moarte neașteptată a cuiva drag
sau apropiat
16. Traumatism, afectare sau moarte a
altcuiva în care ai fost implicat
17. Alte evenimente sau experiențe
stresante

102
2. Răspunsu l peresoanei implică a frică intensă, sentimentul de neajutorare sau oroare. Notează:
la copii această poate să apară sub forma unui comportament dezorganizat sau agitație. Doresc
să te întreb despre unele dificultăți sau evenimente stresante care li se întâmplă uneori
oamenilor. De exemplu: să suferi accidente serioase, uragane, cutremure sau să fi fost bătut,
atacat sau amenințat cu arma sau să fi fost forțat să faci sex împotriva voinței tale. Te rog să te
uiți pe o lista cu evenimente de acest tip și să bifezi ceea ce se potrivește cu ceea ce ai trăit. Dacă
ceva din acestea ți s -a întâmplat te rog să descri pe scurt ce s -a întâmplat și cum te -ai simțit
atunci. Unele din aceste experiențe pot fi greu de amintit sau pot să -ți provoace amintiri sau
sentimen te neplăcute. Unii oameni consideră că vorbind despre aceste evenimente este o ușurare
dar tu decizi cât de mult vrei să vorbești despre aceste evenimente. Pe parcurs dacă constați că
devii nervos sau iritat te rog să -mi spui și o să ne oprim să vorbim des pre asta. La fel, dacă ai
unele întrebări sau dacă nu înțelegi ceva te rog să -mi spui. Înainte de a începe vrei să mă întrebi
ceva?
ADIMINISTREAZ Ă LISTA CU EVENIMENTE APOI ÎNTREABĂ DESPRE
EVENIMENTELE PE CARE LE -A BIFAT, DACĂ A BIFAT MAI MULT DE TREI
EVENI MENTE ALEGE TREI EVENIMENTE DESPRE CARE SĂ ÎNTREBI ÎN FUNCȚIE
DE CE S -A ÎNTÂMPLAT MAI ÎNTÂI, SEVERITATE, CE ESTE MAI RECENT, CARE AU
FOST CELE MAI DIFICILE, ETC.
DACĂ NICI UN EVENIMENT NU A FOST BIFAT: ( A fost vre -un moment când viața ta a fost
în pericol sau când ai fost accidentat, rănit sau abuzat?)
DACĂ NU: ( Ai fost vreodată pe aproape să mori sau să suferi vreun traumatism serios, chiar
dacă nu ai fost accidentat, rănit sau abuzat ?)
DACĂ NU: ( Ai fost vreodată martor la astfel de evenimente sau s -au înt âmplat cuiva apropiat
ție?)
DACĂ NU: (Ce ai putea să spui despre unele din cele mai stresante evenimente din viața ta?)
Evenimentul #1
Ce s-a întâmplat? (Ce vârstă aveai? Cine
altcineva a fost implicat? De câte ori s -a
întâmplat? Te -ai simțit amenințat de moarte?
Ai suferit o afectare serioasă? Descrie (de ex. tipul evenimentului, cine l -a
generat, vârstă, frecvența)
Cum s -a reflectat emoțional ? (Ai fost
anxios sau înfricoșat? Înspăimântat? Lipsit de
ajutor? Ai fost șocat sau paralizat de nu ai
putut să mai faci sau să simți nimic?Cine
altcineva a fost martor la ce ți s -a întâmplat?
Ce emoții ai avut dupe ce evenimentul a
trecut?)
A(1)
– Amenințare cu
moartea? DA NU (proprie altuia)
– Afectare severea? DA NU (proprie altuia)
– Amenințare la integritatea
fizică DA NU (proprie altuia)
A(2)
Frică/oroare/neajutorare? DA NU (în
timpul după)
Criteriul (A) împlinit DA PROBABIL NU

Pentru restul interviului aș vrea să păstrezi în minte cum acest/aceste e venimente te -au afectat. În
continuare îți voi pune 25 întrebări. Multe din ele au două părți: mai întâi te voi întreba dacă ai

103
avut anumită problemă și cât de frecvent ai avut -o în ultima lună, apoi te voi întreba cât de mult
te-a supărat sau te -a deranja t această problemă.
Criteriul B: Evenimentul traumatic este în mod persistent retrăit în una sau mai multe
feluri:

1. (B-1): amintiri recurente și intruzive ale evenimentului inclusiv imagini, gânduri sau percepții.
Notează: La copii poate să apară jocuri repetitive în care temele sau aspectele traumei sunt
retrăite.
Frecvența (F):
Ai avut vreodată amintiri
nedorite ale evenimentului?
Care au fost ele? (Ce ți -ai
amintit? S -au întâmplat când
erai treaz sau în
vis?) [EXCLUDE
DACĂ
AMINTIRILE SUNT
NUMAI ÎN VIS]
Cât de des ai avut asemenea
amintiri în ultima lună?

0 = niciodată
1 = o dată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple: Intensitatea (I):
Cât de mult te-au deranjat
sau supărat aceste amintiri?
Ai fost capabil să le ștergi și
să te gândești la altceva?
(Cât de tare ai încercat?) Cât
de mult au interferat cu
viața ta?

0 = nici un pic
1 = puțin, influență minimă
asupra activității
2 = moderat, clar dera njat de
prezența amintirilor dar încă
controlabile, ceva influență
asupra activității
3 = sever, foarte supărător,
dificultăți în controlarea
amintirilor,
marcată perturbarea
activității
4 = extrem, incapacitant, nu
poate alunga amintirile, nu
poate continuă activitatea Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

1. (B-2): frecvențe, vise supărătoare referitor la evenimentul traumatic. Notează: la copii pot
exista vise terifiante fără conținut asemănător
Frecvența (F):
Ai avut vreodată vise
neplăcute despre eveniment?
Descrie un vis tipic. (Ce se
petrece în el?) Cât de des ai
avut astfel de vise în ultima
lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe Intensitatea (I):
Cât de mult te -au deranjat
sau supărat aceste vise? Te –
au trezit totdeauna? [Dacă
DA] ( Ce s-a întâmplat după
ce te-ai trezit? Aceste vise au
afectat și pe altcineva?
Cum?) [De ex. anxietate,
frică, țipete, activități legate
de coșmar)

0 = nici un pic Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

104
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple:
1 = puțin, nu se trezește
totdeauna
2 = moderat, se trezește, dar
adoarme repedela loc
3 = sever, foarte supărător,
dificultăți în adormire la loc
4 = extrem, incapacitant, nu
se poate culca la loc

În întreaga viață

F ________

I _________

3. (B-3): acționează sau simte ca și cum evenimentul traumatic s -ar petrece din nou (include de a
retrăi evenimentul, iluzii, halucinații sau episoade disociative de retrăire a evenimentului –
flashbacks, inclusiv cele care se petrec când se trezește sau când este sub influența substanțelor).
La copii se poate întâlnii retrăirea traumei specific
Frecvența (F) :
Ai simțit sau acționat
vreodată ca și cum
evenimentul s -ar petrece din
nou? ( Ai avut vreodată
flashback -uri despre
eveniment?)
[DACĂ NU E CLAR] (S-a
întâmplat să retrăiești
evenimentul când ești treaz
sau în vis?) [EXCLUDE
CÂND SE ÎNTÂMPLĂ
ÎN VIS] Spune -mi despre
aceasta. Cât de des s -a
întâmplat în ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de mult a semănat cu
ceea ce s -a petrecut cu
adevărat? (S-a întâmp lat să fi
confuz unde ești și ce se
întâmplă cu tine?) Cât de
mult a durat? Ce făceai când
s-a întâmplat? (Alți oameni
au înțeles ce s-a petrecut cu
tine? Ce au spus ei?)

0 = nici un pic
1 = puțin, nu prea realistic,
doar amintind despre
eveniment
2 = mo derat, definit, dar
tranzitoriu disociativ,
conștient asupra ambianței și
a ce se întâmplă cu el
3 = sever, puternic disociativ
(raportează imagini, sunete
sau mirosuri) , puțin
conștient asupra ambianței
4 = extrem, complet
disociativ (flashback),
fără a fi conștient asupra
ambianței, posibilă
amnezie asupra episodului Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

4. (B-4): intens distres psihologic la expunerea de stimuli interni sau externi care simbolizează
sau amintesc de evenimentul traumatic
Frecvența (F) :
Ai fost vreodată tulburat
emoțional de ceva care ți -a Intensitatea (I):
Cât de mult discomfort sau
supărare ți -au produs Ultima
Săptămână

105
amintit de evenimentul
traumatic? ( Ceva ce ți -a
trezit sentimente legate de
eveniment ) Ce fel de lucruri
te fac să -ți amintești
evenimentul? Cât de des s -a
petrecut în ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : lucrurile care îți amintesc de
eveniment? Cât de mult ține?
Cât de tare interferă cu
viața ta?

0 = nici un pic
1 = puțin, puțină supărare sau
perturbare a activității
2 = moderat, distres prezent
în mod clar dar controlabil,
ceva perturbare a activității
3 = sever,
distres considerabil, marcată
perturbare a activității
4 = extrem, incapacitant,
incapabil de a relua
activitatea F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

5. (B-5): reactivitate biologică la expunerea la sugestii interne sau externe (triggers) care
simbolizează sau amintesc de un aspect al agentului traumatic
Frecvența (F) :
Ai avute vreodată reacții
fizice atunci când ți -ai
amintit de eveniment? ( S-a
întâmplat ca corpul tău să
reacționeze în vre -un
fel când ți -ai adus aminte de
eveniment?) Dă-mi câteva
exemple. (Să-ți bată inima
sau să respiri greu, să
transpiri sau să te
simți tensionat sau să
tremuri) Ce te -a făcut să ai
astfel de reacții? Cât de des
s-a întâmplat în ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de puternice au fost
aceste reacții? Cât timp au
durat? Au durat și după ce ai
părăsit situația care le -a
declanșat?

0 = nici o reacție fizică
1 = puțin, reacții fizice
minime
2 = moderat, reacți i fizice
prezente, pot fi menținute de
expunerea la trigger
3 = sever, reactivitate fizică
marcată susținută de prezența
trigger -ului
4 = extrem, chiar după ce
agentul declanșant a dispărut Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

Criteriul C: Evitare persistentă a stimulilor asociați traumei și lipsa de răspuns/reacție
generală (nu a fost prezent înainte de traumatism), indicat de trei sau mai multe din
următoarele:

106
6. (C-1): eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversațiile referitoare la traumă
Frecvența (F) :
Ai încercat vreodată să
eviți gândurile sau
Sentimentele referitoare
la traumă? (Ce fel de
gânduri sau sentimente
ai vrut să eviți?) Dar să
eviți să vorbești cu alții
despre trauma? (De
ce?) Cât de des s -a
întâmplat în ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape
zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de mult efort faci că să eviți
gândurile/sentimentele/conversațiile despre
traumă? ( Ce faci concret? Sau
iei medicamente sau consumi alcool sau
droguri?) Cât de mult această interferă cu
viața ta?

0 = nici un pi c
1 = puțin, efort minim, puțină sau de loc
influență asupra activității
2 = moderat, ceva efort, evitare bine
definită, ceva perturbare a activității
3 = sever, efort considerabil, evitare
marcată, perturbare marcată a activității
4 = extrem, încercări nesfârșite de evitare ,
incapabil de a continuaactivitatea sau ocupat
tot timul de activități de evitare Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

7. (C-2): eforturi de evitare a activităților, locurilor sau oamenilor care îi aduc aminte de traumă
Frecvența (F) :
Ai încercat vreodată să eviți
anumite activtati, locuri,
oameni doar că să nu -ți
amintească de eveniment?
(Ce feluri de lucruri eviți??
De ce?) Cât de des s –
auîntâmplat în ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de mult efort depui ca să
eviți oamenii, locurile,
activitățile pe care le -ai
menționat? (Ce faci în
schimb?) Cât de mult aceasta
interferă cu viața ta?

0 = nici un pic
1 = puțin, efort minim, puțină
sau de loc influență asupra
activității
2 = moderat, ceva efort,
evitare bine definită, ceva
perturbare a activității
3 = sever, efort considerabil,
evitare marcată, perturbare
marcată a activității
4 = extrem, încercări
nesfârșite de evitare ,
incapabil de a
continua activitatea sau
ocupat
tot timul de activități de
evitare Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

107
8. (C-3): Inabilitatea de a -și aminti importante aspecte ale traumei
Frecvența (F) :
Ai avut dificultăți să -ți
aminteșți ceva important
despre eveniment? Spune -mi
mai multe despre
acestea. (Crezi că ar trebui
să-ți amintești aceste
lucruri? De ce crezi că nu -ți
aminteșți?) În ultima lună
cât de des s -a întâmplat să
nu-ți aminteșți
lucruri importante despre
eveniment?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic
Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de multe dificultăți ai
avut să -ți aminteșți lucruri
importante despre
eveniment? (Ai fost
capabil să -ți aminteșți mai
bine dacă te străduiești?)

0 = nici un pic
1 = puțin, dificultăți minime
2 = moderat, ceva dificultăți,
își poate aminti
cu efort
3 = sever, considerabile
dificultăți chiar după
efortul de a -și reaminti
4 = extrem, complet
incapabil de a -și reaminti
aspecte importante despre
eveniment Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

9. (C-4): diminuarea marcată a interesului sau participării în activități semnificative
Frecvența (F) :
Ai fost vreodată mai puțin
interesat de activități care îți
plăceau? (Ce fel de lucruri
de interesau? Există lucruri
pe care nu la mai faci deloc?
De ce?) În ultim a luna în
câte activități ai fost mai
puțin interesat? (Ce lucruri te
mai interesează?) Când ai
început să simți astfel? (După
eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau ap roape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de puternică a fost lipsa
ta de interes? (Te bucuri
odată ce ai început o
activitate ce -ți plăcea?)

0 = nici un pic
1 = puțin, ușoară pierdere a
interesului, se bucură după ce
începe activitatea
2 = moderat, pierdere
evidentă de interes dar se mai
bucură de ceva activități
3 = sever, considerabilă
pierdere de interes
4 = extrem, complet fără
interes, nu mai participă în
activități

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2
probabil 3 improbabil Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

10. (C-5): sentimente de detașare sau înstrăinare față de alții

108
Frecvența (F) :
Ai fost vreodată distant sau
rupt de alți oameni? Cum a
fost? Cât de mult te -ai simțit
așa în ultima lună? Când a
început asta? ( După
eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic s au aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de puternice au fost
sentimentele tale de a fi
detașat sau înstrăinat de
alții? (Cu cine te simți cel
mai apropiat? Cu cât de
mulți
oameni te simți comfortabil
să vorbești de lucrurile tale
perso nale?)

0 = nici un sentiment de
detașare sau înstrăinare
1 = puțin, ușoară
desincronizare cu alții
2 = moderat, sentimente de
detașare evidente, dar încă se
simte conectat la alții
3 = sever, sentimente marcate
de detașare sau înstrăinare
față de cei mai mulți oameni,
mai are 1 -2 oameni apropiați
4 = extrem, se simte complet
detașat sau înstrăinat, nu are
pe nimeni aproape

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2
probabil 3 improbabil Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

11. (C-6): afect îngustat (de ex. incapabil să aibă sentimente de iubire)
Frecvența (F) :
Au existat momente când te –
ai simțit insensibil emoțional
sau ai avut probleme să simți
că iubești sau că ești
fericit? (Cu ce sentimente ai
avut probleme?) Cât de mult
timp ai simțit asta în ultima
lună?
Când ai început să fi
incapabil să trăiești
sentimentele tale?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână Intensitatea (I):
Cât de mult ai fost incapabil
să simți emoții? ( Ce fel de
sentimente ai fost incapabil
să trăiești?)

0 = nici o reducere a
capacității d e a avea
sentimente
1 = puțin, ușoară reducere a
capacității emoționale
2 = moderat, reducere a
capacității de a avea
sentimente dar este capabil
să exprime emoțiile bazale
3 = sever, marcată reducere a
sentimentelor în cel puțin
două domenii importante (de Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

109
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : ex. iubire, fericire)
4 = extrem, lipsă completă de
emoții

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2
probabil 3
improbabil

12. (C-7): sentiment de lipsă de viitor (de ex. Nu se așteaptă la nimic bun la lucru, familiar, de la
copii și de la viață în general)
Frecvența (F) :
Au existat momente când ai
simțit că nu trebuie să -ți faci
planuri de viitor că oricum nu
mai ai mult? Cum? [Întreabă
despre eliminarea
riscurilor raționale] Cât de
mult timp în ultima lună ai
simțit în acest fel? De când ai
început să gândești așa?
(După eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sa u de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de puternice sunt
sentimentele tale că viitorul
va fi sumbru? (Cât de mult
crezi că mai ai de trăit?Cât
de con vins ești că vei muri
prematur?)

0 = nici un sentiment de lipsă
de viitor
1 = puțin, ușor sentiment de
îngustare a viitorului
2 = moderat, sentiment bine
conturat de lipsă de viitor dar
fără o predicție asupra
longevității
3 = sever, maracat sens de
reducere a viitorului care s -ar
putea repercuta asupra
longevității
4 = extrem, sentiment
copleșitor de lipsă de
viitor, convins de moarte
premature

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil
3 improbabil Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

Criteriul D: Simptome persistente de creștere a excitabilității și vigilenței (nu au fost
prezente înainte de eveniment) indicate prin cel puțin două din următoarele:

13. (D-1): dificultăți de adormire sau de menținere a somnului
Frecvența (F) : Intensitatea (I): Ultima

110
Ai avut probleme să adormi
sau să dormi? Cât de des s -a
întâmplat în ultima lună?
Când ai început să ai această
problemă? (După eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Probleme cu
adormitul Da Nu
Trezitul în timpul somnului
Da Nu
Trezitul foarte
devreme Da Nu
Nr. total de ore dormite
______
Nr. de ore de somn normal
______ Cât de mari sunt problemele
tale cu somnul? ( Cât de greu
adormi? Cât de des te
trezești noaptea? Cât de des
te trezești mai devreme decât
ai dorit? Câte ore dormi în
medie p e noapte?

0 = fără probleme cu somnul
1 = puțin, ușoare probleme
cu adormitul sau cu
menținerea somnului (până la
30’ mai puțin somn)
2 = moderat, probleme
evidente cu somnul ,
adormire grea, 30 -90”somn
mai puțin
3 = sever, marcate dificultăți
cu adormir ea sau menținerea
somnului, 90’ -3 h somn mai
puțin
4 = extrem, lungă latentă în
adormire, dificultăți în
menținerea somnului, peste
3h somn mai puțin pe zi

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2
probabil 3
improbabil Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

14. (D-2): iritabilitate sau explozii de mânie
Frecventa (F) :
Au fost momente cand te -ai
simtit iritabil sau manios?
Poti sa -mi dai niste exemple?
Cat de des s -a intamplat in
ultima luna? Cand au
inceput? ( Dupa eveniment?)

0 = niciodata
1 = odata sau de doua ori
2 = 1 -2 ori pe saptamana
3 = de mai multe ori pe
saptamana
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cat de tare te -ai maniat?
(Cum te -ai manifestat? Cat
de greu a fost sa -ti ascunzi
mania?) Cat timp ti -a luat sa –
ti revii? Mania ta ti -a cauzat
ceva probleme?

0 = fara probleme cu mania
1 = putin, usoare iritabilitate,
poate ridica vocea cand este
manios
2 = moderat, iritabilitate
evidenta sau incercare
de a suprima mania, isi
revine repede
3 = sever, marcata Ultima
Saptamana

F ________

I _________

Ultima luna

F ________

I ________

In intreaga viata

F ________

111
iritabilitate sau incercari
evidente de a tine sub control
mania, poate fi agresiv verbal
4 = extr em, manie pentru
orice si incercari drastice de a
o tine sub control, episode de
violenta fizica

Este in legatura cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil
3 improbabil I _________
Frecvența (F) :
Au fost momente când te -ai
simțit iritabil sau mânios?
Poți să -mi dai niște
exemple?
Cât de des s -a întâmplat în
ultima lună? Când au
început? ( După eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple : Intensitatea (I):
Cât de tare te -ai mâniat? (Cum te -ai
manifestat? Cât de greu a fost să -ți
ascunzi mânia?) Cât timp ți-a luat
să-ți revii? Mânia ta ți -a cauzat
ceva probleme?

0 = fără probleme cu mânia
1 = puțin, ușoar ă iritabilitate,
poate ridica vocea când este mânios
2 = moderat, iritabilitate evidență
sau încercare
de a suprima mânia, își revine
repede
3 = sever, marcată iritabilitate sau
încercări evidente de a ține sub
control mânia, poate fi agresiv
verbal
4 = extrem, mânie pentru orice și
încercări drastice de a o ține sub
control, episoade de
violență fizică

Este în legătură cu traumatismul?
1 defini t 2 probabil 3
improbabil Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

15. (D-3): dificultăți de concentrare
Frecvența (F) :
Ai constatat că este dificil să
te concentrezi la ceea ce
aveai de făcut ori la ce se
întâmplă în jur? Descrie? Cât
de des s -a întâmplat în ultima
lună? Când a început să se
întâmple? ( După eveniment?)

0 = niciodată Intensitatea (I):
Cât de dificil a fost să te
concentrezi? [Include
observațiile din timpul
interviului] Cât de mult
aceasta a afectat viața ta?

0 = fără probleme cu
concentrarea
1 = puțin, ușoară nevoie de a Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

112
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
se concentra, puțină sau
deloc interferentă cu
activitatea
2 = moderat, pierdere
evidentă de concentrare, dar
se poate concentra cu efort,
ușoară interferență cu
activitatea
3 = sever, pierdere marcată
de concentr are chiar dacă
face efort, marcată afectare a
activității
4 = extrem, incapacitate
totală de a se concentra,
incapacitate de a se angaja în
activități

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2
probabil 3 improbabil

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

16. (D-4): hipervigilența
Frecvența (F) :
Te-ai simțit alert și în gardă
chiar atunci când nu aveai de
ce? (Te-ai simțit constant
vigilent?) De ce? Cât de mult
timp în ultima lună? Când ai
început să te simți
așa? (După eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
Intensitatea (I):
Cât de tare ai încercat să fi
vigilent față de lucrurile ce se
petrec în jur? [Include și
observația din timpul
interviului] Ți -a cauzat
aceasta ceva neplăceri?

0 = fără hipervigilența
1 = puțin, vigilență minimă,
ușoară stare de alertă
2 = moderat, clară
hipervigilență, în gardă când
e în public (vrea să fie în
siguranță în locuri publice,
teatru, restrarante, etc)
3 = sever, marcată
hipervigilența, preocupare
exagerată față de siguranță
4 = extrem,
hipervi gilență extremă,
consumă timp și eneregie
pentru siguranță,
comportament excesiv de
alertă și siguranță
Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

113
Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil
3 improbabil

17. (D-5): reacție de tresărire exagerată
Frecvența (F) :
Ai avut reacții exagerate de
tresărire? Când se
întâmplă? (Ce fel de lucruri
te fac să
tresari?) Cât de des s -a
întâmplat în ultima lună?
Când a început să se
întâmple? (După eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
Intensitatea (I):
Cât de puternice sunt aceste
reacții de tresărire? (Cât de
puternice sunt comparativ cu
cele ale majorității
oamenilor?) Cât de mult au
ținut?

0 = fără reacții de tresărire
1 = puțin, reacție minimă
2 = moderat, clară reacție de
tresărire
3 = sever, marcată rea cție de
tresărire, urmată de
senzație de vigilitate
4 = extrem, tresărire extremă,
comportament
evidet de tresărire și
sperietură

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil
3 improbabil Ultima
Săptămână

F ________

I _________

Ultima lună

F ________

I ________

În întreaga viață

F ________

I _________

Criteriul E: Durata tulburării (simptomele de la criteriul B, C și D) este mai mare de o
lună

18. Debutul simptomelor
[Dacă nu este încă clar] Când ai început să ai
simptome despre care tocmai am vorbit
(simptome de TPTS) (La cât timp după
eveniment au apărut? Mai mult de 6 luni?) _______ nr total de luni după eveniment
când au apărut simptomele
Întârziere de peste 6 luni Da Nu

19. D urata simptomelor
Cât de mult timp ai
avut aceste simptome
deodată în ultimul Durata mai mult de 1
lună?
Nr. total de Curent

NU DA Dealungul vie ții

NU DA

114
timp?

Cât de mult timp ai
avut aceste simptome
deodată de -a lungul
timpului? luni_____

Acut (< 3 lun i)
Cronic (> 3 luni)

Acut Cronic

Acut Cronic

Criteriul F: Tulburarea cauzeaza semnificativ distress psihologic si afectare a
functionarii sociale, ocupationale si in alte arii de functionare

20. Distre sul psihologic
[CURENT] În ultimul timp
cât de mult ai fost supărat de
aceste simptome pe care
tocmai mi le -ai spus?

[PENTRU TOATĂ VIAȚA]
În general, de -a lungul vieții
cât de mult ai fost supărat de
aceste simptome care pe
tocmai mi le -ai spus?
0 = deloc
1 = puțin, distres minim
2 = moderat, distres clar
prezent dar încă controlabil
3 = sever, considerabil distres
4 = extrem, distres
incapacitant
Ultima săptămână
_________ _____

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

21. Afectarea funcționării sociale
[CURENT] În ultimul timp
aceste simptome ți -au afectat
relațiile cu alți oameni?
Cum?

[PENTRU TOATĂ VIAȚA]
În general, de -a lungul vieții
aceste simptome ți -au afectat
relațiile cu alți oameni?
Cum?
0 = deloc
1 = puțin, impact minim
asupra funcționarii sociale
2 = moderat, impact evident,
dar multe aspecte ale
funcționarii sociale rămân
intacte
3 = sever, impact marcat și
doar puține aspecte ale
funcționarii rămân neafectate
4 = extrem, funcționare
socială slabă sau total
afectată
Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

22. Afectarea funcționarii ocupaționale sau a altor arii importante de funcționare
[CURENT – DACĂ NU
ESTE CLAR]
Lucrezi undeva?
DACĂ DA: Aceste
simptome ți -au afectat 0 = nici un impact
1 = puțin, impact minim
asupra funcționării
ocupaționale sau în alte
domenii Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

115
serviciul? Cum? ( Ia în
considerare toate aspectele
începând de la capacitatea
de muncă până la relațiile
de muncă) [PENTRU
COPII/ADOL ESCENȚI
ÎNTREABĂ DE ȘCOALĂ]
DACĂ NU: Aceste
simptome au afectat alte
domenii ale vieții tale?
[IA ÎN
CONSIDERARE ROLUL
DE PĂRINTE,
ACTIVITATEA
DOMESTICĂ, TIMUL
LIBER, ETC.] Cum?

[PENTRU TOATĂ VIAȚA]
Ai lucrat undeva?
DACĂ DA: Aceste
simptome ți -au afectat
serviciul? Cum?
DACĂ NU: Aceste
simptome au afectat alte
domenii ale vieții tale? Cum?
2 = moderat, impact evident
dar multe aspecte ale
funcționării r ămân intacte
3 = sever, impact marcat și
doar puține aspecte ale
funcționării rămân neafectate
4 = extrem, funcționare slabă
sau total afectată

Pentru toată viața
_______________

Evaluare global ă:

23. Validitate global ă
ESTIMEAZĂ ÎNCREDEREA GLOBALĂ A
RĂSPUNSURILOR ȘI IA ÎN
CONSIDERARE COMPORTAMENTUL
FAȚ Ă DE INTERVIU, STATUTUL
MENTAL ȘI EFORTURILE DE A
MINIMALIZA SAU EXAGERA
SIMPTOMELE
0 = excelent, nici o suspiciune privind
autenticitatea
1 = bun, sunt prezenți factori care ar putea
afecta validitatea
2 = moderat, factori care în mod cert reduc
încrederea în simptomele calamate
3 = proastă, validitate marcat redusă
4 = răspunsuri lipsite de încredere, condiție
mentală severă sau deliberată exagerare sau
minciună

24. Severitate global ă
EVALUEAZĂ
SEVERITATEA GLOBALĂ
A SIMPTOMELOR, IA ÎN
CONSIDERAREDISTRESUL
PSIHOLOGIC, AFECTAREA 0 = fără simptome clinice,
fără probleme sau afectare a
funcționării
1 = ușor, minim distres sau
probleme de funcționare Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

116
FUNCȚIONĂRII,
COMPORTAMENTUL
ÎN TIMPUL INTERVIULUI
2 = moderat, evident
distres și probleme de
funcționare dar funcționarea
este satisfăcătoare
3 = sever, distres și probleme
de funcționare considerabile,
funcționează
doar cu efort
4 = extrem, marcat distres și
marcate probleme de
funcționare în cel puțin două
arii de funcționare
Pentru toată viața
______________

25. Ameliorare global ă
IA ÎN CONSIDERARE AMELIORAREA
GLOBALĂ DE LA EVALUAREA
INIȚIALĂ. DACĂ NU EXISTĂ O
EVALUARE INIȚIALĂ IA ÎN
CONSIDERARE EVOLUȚIA
SIMPTOMELOR ÎN ULTIMELE 6 LUNI.
IA ÎN CONSIDERARE ȘI DACĂ
SCHIMBAREA S -A DATORAT
TRATAMENTULUI SAU NU
0 = asimptomatic
1 = ameliorare c onsiderabilă
2 = ameliorare moderată
3 = ameliorare ușoară
4 = nici o ameliorare
5 = informații insuficiente

Simptomele de TPTS, diagnostic episod curent

Criteriul A împlinit (prezența traumei)? DA NU
Criteriul B (> 1 simptom) DA NU
Criteriul C (> 3 simptome) DA NU
Criteriul D (> 2 simptome) DA NU
Criteriul E împlinit (durata > o lună)? DA NU
Criteriul F împlinit (distress/afectare) DA NU
____________________________________________________________
TPTS, EPISOD CURENT (Criteriile A – F prezente) ? DA NU
DACĂ CRITERIILE PENTRU EPISODUL CURENT NU SUNT ÎMPLINITE EVALUEAZĂ
PREZENȚA TPTS PENTRU “TOATĂ VIAȚA” ADICĂ ÎN ORICE ALTĂ PERIOADĂ A
VIEȚII SUBIECTULUI ȘI IDENTIFICĂ O PERIOADĂ DE CEL PUȚIN O LUNĂ CU
SIMPTOME SPECIFICE CE AU APĂRUT DUPĂ UN EVENIMENT TRAUMATIC
Întreabă:

117
De la producerea evenimentului, a existat o perioadă când aceste simptome au fost mai severe
decât în ultima lună? Când a fost aceasta? Cât a ținut? ( Cel puțin o lun ă?)
DACĂ AU FOST MAI MULTE PERIOADE ÎN TRECUT:
Când ai fost cel mai tare supărat de aceste simptome?
DACĂ A EXISTAT CEL PUȚIN O PERIOADĂ EVALUEAZĂ ITEMII 1 -17 DAR
MODIFICĂ EVALUAREA FRECVENȚEI FĂCÂND REFERIRE DOAR LA PERIOADA
CEA MAI REA
În acea perioadă de timp ai avut (SIMPTOMUL)?
Cât de des?
Simptomele de TPTS, diagnostic “pentru toat ă viața”

Criteriul A împlinit (prez ența traumei)? DA NU
Criteriul B (> 1 simptom) DA NU
Criteriul C (> 3 simptome) DA NU
Criteriul D (> 2 simptome) DA NU
Criteriul E implinit (durata > o lun ă)? DA NU
Criteriul F implinit (distres /afectare) DA NU
_________________________________________________________
TPTS, EPISOD TOATĂ VIAȚA (Criteriile A – F prezente) ? DA NU
Trăsături asociate

26. Vinovăție față de ceea ce a făcut sau nu a făcut în timpul evenimentului
Frecvența (F) :
Te-ai simțit vinovat de ceva
ce ai făcut sau nu ai făcut în
timpul evenimentului?
Spune -mi despre asta. (De ce
te simți vinovat?) Cât de mult
te-ai simțit în acest fac în
ultima lună?

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână Intensitatea (I):
Cât de puternice au fost
sentimentele de vinovăție?
Cât de mult te -au supărat?

0 = fără sentimente de
vinovăție
1 = ușor , minime sentimente
de vinovăție
2 = moderat, evidentă
vinovăție, supărătoare, dar
încă controlabil ă
3 = sever, sentimente marcate
de vinovăție, foarte Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

118
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
supărătoare
4 = extrem, sentimente
generalizate de vinovăție,
dizabilitante

27. Vinovăția supraviețuirii
Frecvența (F) :
Te-ai simțit vinovat că ai
supraviețuit evenimentului în
timp ce alții nu? Spune -mi
mai multe despre asta. (Ce
teface să te simți
vinovat?) Cât de mult timp
te-ai simțit în acest fel în
ultima lună?

0 = niciodată
1 = o dată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
Intensitatea (I):
Cât de puternice sunt aceste
sentimente de vinovăție? Cât
de mult te perturbă sau te
supără?

0 = fără sentimente de
vinovăție
1 = ușor, minime sentimente
de vinovăție
2 = moderat, evidentă
vinovăție, supărătoare, dar
încă controlabil ă
3 = sever, sentimente marcate
de vinovăție, foarte
supărătoare
4 = extrem, sentimente
generalizate de vinovăție,
dizabilitante Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

28. Reducere a conștientizării ambianței (de ex. a cade pe gânduri sau a fi ca în transă, a fi
stupefiat)
Frecvența (F) :
Au existat momente când ai
pierdut contactul cu lucrurile din
jur ca și cum ai fi căzut pe
gânduri sau a fi în transă? Cum a
fost? [DEOSEBEȘTE DE
FLASHBACK] Cât de des s -a
întâmplat în ultima lună?
(Aceasta s-a petrecut datorită
bolii sau din cauza
alcoolului/drogurilor?) Când s-
a întâmplat prima oară? ( După
eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptăm ână
3 = de mai multe ori pe
săptămână Intensitatea (I):
Cât de puternice au fost
experiențele de a fi în transă
sau de a pierde contactul cu
ambianța? (Ai fost confuz
unde ești sau ce faci?) Cât de
mult a ținut? Ce ai
făcut atunci? (Alți oameni și –
au dat seama ce se întâmplă
cu ține? Ce au spus?)

0 = nici o reducere a
conștienței
1 = ușoară reducere a
conștienței
2 = moderată, definită, dar
tranzitorie reducere a
conștientizării, unii
raportează se ntimente de Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

119
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
dezorientare
3 = sever, maracat ă reducere
a conștientizării ce poate dura
câteva ore
4 = extrem, completă
pierdere a conștientizării
anbiantei, cu lipsa de
răspuns față de ambianță,
posibilă
amnezie a episodului
(blackout)

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil 3
improbabil
Curent____ Durata
vietii_____

29. Derealizare
Frecvența (F) :
Au existat momente ca
lucrurile care se petreceau în
jurul tău păreau ireale sau
foarte stranii și necunoscute?
[DACĂ NU]: (Dar despre
momente când oamenii pe
care îi cunoșteai au părut
brusc străini?) Cum a fost?
Cât de des s -a întâmplat în
ultima lună? [DAC Ă NU E
CLAR] Când ai început să ai
astfel de trăiri? ( După
eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
Intensitatea (I):
Cât de puternică a fost
această trăire
[DEREALIZAREA] Cât de
mult a ținut? Ce ai făcut
atunci când a apărut? (Alți
oameni și -au dat seama ce se
întâmplă cu tine? Ce au
spus?)

0 =nici o derealizare
1 = ușor, minimă derealizare
2 = moderată, dar tranzitorie
derealizare
3 = severă, marcată confuzie
asupra a ceea ce e real sau
nu, poate dura câteva ore
4 = extrem, derealizare
profundă, pierderea sensului
realității și familiarit ății

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 proba bil 3
improbabil
Curent_____ Durata
vietii____ Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

30. Depersonalizare

120
Frecvența (F) :
Au fost mumente când ai
simțit că și cum ai fi în afara
corpului privind la tine că și
cum ai fi o altă persoană?
[DACĂ NU]: ( Dar momente
când corpul tău ți -a părut
străin ca și cum s -a schimbat
într-un fel?) Cum a fost?
[DACĂ NU E CLAR]:
(Aceasta s -a petrecut
datorită bolii sau din cauza
alcoolului sau
drogurilor?) Când s -a
întâmplat prima oară? (După
eveniment?)

0 = niciodată
1 = odată sau de două ori
2 = 1 -2 ori pe săptămână
3 = de mai multe ori pe
săptămână
4 = zilnic sau aproape zilnic

Descriere/exemple :
Intensitatea (I):
Cât de puternică a fost
această trăire
[DEPERSONALIZAREA]
Cât de mult a ținut? Ce ai
făcut atunci când a apărut?
(Alți oameni și -au dat seama
ce se întâmplă cu tine? Ce au
spus?)
0 =nici o depersonalizare
1 = ușor, minimă
depersonalizare
2 = moderată, dar tranzitorie
depersonalizare
3 = severă, marcată
deperesonalizare, marcată
detașare de sine, poate dura
câteva ore
4 = extrem, depersonalizare
profundă, dramatic sentiment
de detașare față de sine

Este în legătură cu
traumatismul?
1 definit 2 probabil 3
improbabil
Curent_____ Durata
vietii_____ Ultima săptămână
______________

Ultima lună
______________

Pentru toată viața
_______________

FOAIA DE SCOR PENTRU CAPS -1
Nume______ _________________ Intervievator ____________________Data___________

A. Evenimentul traumatic

B. Retrăirea evenimentului Ultima
Săptămână Ultima
lună
Toată
viața

F
I
F+I F
F I
I F
F+I
F
I
F+I
1. Amintiri intruzive, nedorite
2. Vise terifiante
3. Acțiuni sau sentimente ca și cum
evenimentul se petrece din nou
4. Distres psihologic la expu nerea
la sugestii care amintesc
evenimentul
5. Reactivitate fiziologică la

121
sugestii care amintesc evenimentul
B. SUBTOTAL
Număr de criterii B îndeplinite
(este nevoie de unul )
(F = frecveta ; I = intensitate; F+I = severitate)

C. Detașare și insensibilitate
emoțională Ultima
Săptămână Ultima
lună Toată
viața

F
I
F+I F
F I
I F
F+I
F
I
F+I
6. Evitarea gândurilor și
sentimentelor
7. Evitarea activităților, locurilor și
oamenilor
8. Inabilitatea de a -și aminti
importante aspecte ale
evenimentului
9. Diminuarea interesului pentru
activități
10. Detașare și înstrăinare
11. Afect îngustat
12. Sentimentul de lipsă de viitor
C. SUBTOTAL
Număr de criterii C îndeplinite
(este nevoie de 3)

D. Simptome de hipervigilență și
hiperexcitabilitate Ultima
Săptămână Ultima
lună Toată
viața

F
I
F+I F
F I
I F
F+I
F
I
F+I
13. Dificultăți de a adormi sau a
menține somnul
14. Iritabilitate și explozii de mânie
15. Dificultăți de concentrare
16. Hipervigilență
17. Reacție exagerată de tresărire
D. SUBTOTAL
Număr de criterii D îndeplinite
(este nevoie de 2)

Total Frecvență, Intensitate și
Severitate Ultima
Săptămână Ultima
Lună Toată
Viața
F I F+I F I F+I F I F+I
Suma subtotalurilor (B + C + D)

E. Durata tulburarii Curent Durata vie ții
19. Durata tulburării cel puțin o
lună NU DA NU DA

122

F. Distres semnificativ și afectare a
funcționării Ultima
Săptămână Ultima
Lună Toată
Viața
20. Distres subiectiv
21. Afectarea funcționării sociale
22. Afectarea funcționării
ocupaționale
CEL PUȚIN UNA > 2 NU DA NU DA NU DA

Diagnosticul TPTS
TPTS prezent? Toate criteriile A -F
îndeplinite? Curent Toată
Viața
NU DA NU DA
18. cu debut întârziat (> de 6 luni întârziere) NU DA NU DA
19. acut (< 3 luni) sau cronic (> 3 luni) Acut Cronic Acut Cronic

Evaluarea global ă Ultima
Săptămână Ultima
Lună Toată
Viața
23. Validitate global ă
24. Severitate global ă
25. Ameliorare global ă

Trăsături asociate Ultima
Săptămână Ultima
Lună Toată
Viața
F I F+I F I F+I F I F+I
26. Vinovăție față de ce a făcut și
ce nu a făcut
27. Vinovăția de a supraviețui
28. Derealizare
30. Depersonalizare