MASTER PSIHOLOG IE CLINICĂ, HIPNOZĂ Ș I INTERVENȚII TERAPEUTICE [613729]

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
MASTER PSIHOLOG IE CLINICĂ, HIPNOZĂ Ș I INTERVENȚII TERAPEUTICE
DE SCURTĂ DURATĂ

IMPLICA ȚIILE STIMEI DE SINE ÎN
AFEC ȚIUNILE GASTRICE

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Margareta Dinc ă
Absolvent: [anonimizat]
2017

2

Cuprins

Introd ucere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
I. PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
1. Conceptualizarea stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
1.1 Stima de sine contingentă și non -contingentă ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.2 Cei trei stâlpi ai stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3 Reacț ia la succes ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 12
1.4 Avantajele unei stime de sine scăzute ………………………….. ………………………….. …………………………. 12
1.5 Cum se naște stima de sine? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 14
2. Caract eristicile indivizilor ce suferă de tulbură ri gastrice ………………………….. ………………………….. … 17
3. Stomacul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 26
3.1 Funcț iile stomacului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 26
3.2 Afecț iunile stomacului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 28
3.3 Stomacul ca simbol ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
II. PARTEA PRACTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 35
Test aplicat – Contingenț ele stimei de sine (CSW) ………………………….. ………………………….. …………….. 38
Scorarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 41
Test aplicat – Scala stimei de sine Rosenberg ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Scorarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 47
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 51
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 54
ANEXA 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 55

3
Introducere

Încă din antichitate, faptul că există o interdependență puternică între minte ș i corp a fost
puternic recunoscut, Platon însuși spunâ nd: „Cea mai mare greșeală la tratarea bolilor este
că există doctori pentru bolile fizice și doctori pentru bolile de suf let, când acestea nu se pot
despărți una de alta.”
În secolul al XIX -lea, cercetă torul Cl aude Bernard afirma că :”Bolile ne afectează pe toți,
germenii patogeni sunt împrăștiați de vânturi, dar nu încolțesc decât pe terenul care este
pregătit să -i primeasc ă”.
Profesorul Louis Pasteur, pă rintele microbiologiei, a spus: ― Bernard avea dreptate. Germenul
patogen nu înseamnă nimic. Totul depinde de terenul pe care cade el”. Terenul se referă la
mediul în care tră im, iar acesta include deop otrivă lumea noastră e xterioară ș i lumea
interioară . Jacque Salome, la rândul să u, reflecta : Bolile sunt limbaje metaforice și simbolice .
Din pă cate, „medicina care face abstracție de suflet‖, încă domină practica de astăzi, lucru
care explică ș i o realita te îngrijorătoare recu noscută in vremurile noastre: „în cazul unei
pătrimi dintre pacienț i nu sunt identificate deloc sau sunt identificate insuficiente cauze
organice ale bolilor, deși aparatura medicală utilizată este de ultimă generație, iar
investigațiile medicale întreprin se sunt amănunț ite.‖ (Morschitzky, 2016)
Ideea lucr ării de fata își are originea în contextul personal de via ță, prin prisma propriei
interac țiuni cu persoane le afectate de tulbur ări gastrice și a observ ării unor caracteristici
comune acestora, cum ar fi c ompetitivitatea crescut ă, focusarea puternic ă pe realizarile
academice sau profesionale , fapt care m -a determinat s ă studiez mai îndeaproape literatura de
specialitate, ap ărând și o întrebare la care am g ăsit că este necesar s ă găsesc un raspuns valid.
Ce determin ă aceste persoane s ă se dedice cu at âta ardoare ob ținerii performan țelor încât își
construiesc întreaga via ță în jurul acestora? În acest sens, am pornit pe drumul construirii
ipotezei de față și al cercetării ce are ca scop testarea validității ac esteia.
In abordarea psihosomatică a bolii, simptomul nu este un inamic ce trebuie anihilat, ci poate fi
descifrat si deveni chiar motorul schimbării psihologice, al vindecării suferințelor emoționale
exprimate prin trup. Așa cum James Hillman spunea : ―Su fletul înseamnă imaginație, este o
comoară adânc îngropată, atât confuzie cât și bogăție‖.

4
I. PARTEA TEORETIC Ă

1. Conceptualizarea stimei de sine

Stima de sine continuă să fie una dintre cele mai frecvent cercetate concepte din psihologia
socială (Baumeister 1993; Mruk 1995; Wells & Marwell 1976; Wylie1979). În general
conceptualizată ca parte a conceptului de sine, pentru unii, stima de sine este una dintre cele
mai importante părți ale acestuia . Într -adevăr, pentru o perioadă de timp, atât de multă atenție
a fost acordată stimei de sine încât pă rea sinonimă cu conceptul de sine în literatura destinată
sinelui. (Rosenberg 1976, 1979).
Stima de sine se referă, în general, la evaluarea de ansamblu, pozitivă a unui individ (Gecas
1982, Rosenberg 1990, Rosenber g și colab., 1995). Este compusă din două dimensiuni
distincte, competență și valoare (Gecas 1982; Gecas & Schwalbe 1983). Dimensiunea de
competență (bazată pe ef icienț a de sine) se referă la masura î n care oamenii se v ăd ca fiind
capabili și eficienț i. Dimen siunea valorii (stima de sine bazată pe valoare) s e referă la gradul
în care indivizii simt că sunt persoane de valoare.
Multe teorii ale pionierilor î n psihologie au sugerat că respectul de sine este o necesitate sau
motivație fundamentală. Psihologul ame rican Abraham Maslow a inclus respectul de sine în
ierarhia sa de nevoi umane. El a descris două forme diferite de "stimă": nevoia de respect
primit de la ceilalți sub formă de recunoaștere, succes și admirație și nevoia de respect față de
sine sub forma i ubirii de sine, a încrederii în sine, nevoia de îndemânare sau de aptitudine.
Respectul primit de la ceilalț i era considerat a fi mai fragil și mai ușor de pierdut decât stima
de sine interioară. Potrivit lui Maslow, fără implinirea oferită de stima de sin e, indivizii vor fi
determinaț i să o caute, altfel nu pot să crească și să obțină auto -actualizarea. Maslow afirmă,
de asemenea, că cea mai sănătoasă expresie a stimei de sine "este cea care se manifestă sub
forma respectului, mai mult decât renumele, faim a și lingușirea".
În momentul î n care toate nevoile au fost satisfăcute, omul tinde să -și dezvolte propriul
potențial. Având la îndemână toate instrumentele, acesta înțeleg că acum își poate atinge/
realiza cele mai înalte aspirații/ obiective. Omul tinde spre perfecțiune, spre ideal. Maslow a
ajuns la concluzia, că mulți oameni, gândindu -se la propriul lor potențial, rămân uimiți/
speriați de ceea ce ar putea deveni. Unii dintre ei, chiar se feresc să -și dezvolte potențialul,

5
anume din cauza fricii. Acea stă tendință a fost numită de Maslow – complexul lui
Iona (profetul biblic care a fost înghițit de o balenă, tocmai când a încercat să fugă de
misiunea care -i fusese „sortită‖, iar mai apoi a fost eliberat pentru a -și împlini destinul).
―Desigur, iubim și admirăm oamenii deosebiți, sfinț ii, oamenii virtu oși… Dar oare poate
cineva care a scrut at profunzimile naturii umane să nu -și dea seama de s entimentele noastre
amestecate și adesea ostile față de oamenii neprihăniț i? Sau față de bărbații foarte frumoș i,
sau femeile foarte frumoase? Sau față de marii cre atori? Sau față de geni ile intelectuale? Nu
e nevoie să fii psihoterapeut pentru a vedea acest fenomen, pe care l -am p utea numi
„contravalorizare‟…. În mod cert iubim ș i admirăm orice persoană care întrupea ză
adevărul, bunătatea, frumuseț ea, dreptatea, perfecțiunea (subl. ns. ), în fine, succesul. Și
totuși, aceste persoane ne fac să ne simțim stânjeniți, anxioși, confuzi, poate puțin geloși și
invidioși, puțin cam inferiori și stângaci. Ei ne fac să ne pierd em aplombul, stăpânirea de
sine ș i respectul de s ine (Nietzsche este încă cel mai bun profesor î n acest domeniu) .
(Maslow, 2008, pp. 35)

Imaginea 1. Piramida nevoilor umane, Abraham Maslow
Teoriile moderne ale stimei de sine explorează motivele pentru ca re oamenii sunt motivați să
păstreze o înaltă stimă pentru ei înșiși. Teoria sociologică susține că stima de sine a evoluat

6
pentru a verifica nivelul de statut și de acceptare în grupul social al indivizilor. Potrivit teoriei
managementului terorii, stima de sine servește unei funcții protectoare și reduce anxietatea
legată de viață și moarte.
Cercetările privind stima de sine au avu t, în general, o prezumție plecâ nd de la cele trei
conceptualizări și fiecare conceptualizare a fost tratată aproape independe nt de celelalte. În
primul rând, stima de sine a fost investigată ca ș i efect.
Cercetătorii care au avut această abordare s -au concentrat asupra proceselor care cresc sau
inhibă stima de sine (de exemplu, Coopersmith 1967; Harter 1993; Peterson & Rollins 1 987;
Rosenberg 1979). În al doilea rând, stima de sine a fost investigată ca ș i motiv privind propria
persoană , remarcând tendința oamenilor de a se comporta în moduri care să mențină sau să
crească pozitiv evaluările eului (Kaplan 1975, Tesser 1988). În c ele din urmă, stima de sine a
fost i nvestigat a ca un bandaj pentru sine, oferind protecție în fața experiențelor care sunt
dăunătoare (Longmore & DeMaris 1997; Pearlin & Schooler 1978; Spencer, Josephs & Steele
1993; Thoits 1994). Cercetarea prezentată ai ci încearcă să sintetizeze păr erile despre stima de
sine c oncentrându -se asupra rolului vital pe care îl joacă stima de sine în procesul de auto –
verifi care, mai ales in cadrul societăț ii, al interactiunilor cu ceilalti.
Stima de sine functionează ca și mec anism de apărare. Când indivizii se găsesc în poziția de a
fi incapabili să își măsoare competențele, stima lor de sine suferă, prin înregistrarea unor
scăderi. Ea functionează astfel ca și mijloc de protecț ie.
Stima de sine, de asemenea, vine din capacita tea de a atinge obiectivele personale, care
trebuie să fie posibile și motivante, nu atât de neatins încât acestea să devină coplesitoare.
Pentru a ne putea simți confortabil cu noi înș ine, distanța dintre ce ea ce suntem și ceea ce
dorim să fim trebuie să fie stimulativă, nu insurmontabilă. Când stima de sine este de teriorată,
indivizii nu se pot accepta, nici nu se pot iubi așa cum sunt cu adevărat. Aceș tia vor tinde, de
asemenea, să se judece cu asprime, ceea ce va reduce chiar mai mult stima de sine și va duce
la crearea cercului vicios în care se găsesc atât de mulți oameni care suferă de stima de sine
scăzută .

7
1.1 Stima de sine contingentă și non -contingentă

O distincție importantă este facută între stima de sine contingentă (condiționată) si cea non –
contingentă (necondiționată). Cea contingentă este derivată din sursele ext erne, cum ar fi ceea
ce spun alții despre noi, succesele sau eșecurile înregistrate, competențele dobândite ș i
relațiile pe care le avem cu ceilalț i.
Stima de sine contingentă, fii nd derivată din surse externe, este marcată de instabilitate, lipsa
fiabilității și vulnerabilitate crescută. Persoanele care nu au o stimă de sine non -contingente
sunt mai "predispuse la o p ersecuție neîncetată a valorii proprii ". (Victoria Blom, "Strivi ng
for Self -esteem" (Department of Psychology, Stockholm University, 2011), 17. Online
at http://www.diva -portal.org/smash/get/diva2:406035/FULLTEXT01.pdf )
Fiind bazată în ese nța pe obținerea aprobării celorlalți este condamnată eș ecului. Nimeni nu
primește aprobarea constantă, iar dezaprobarea evocă adesea depresia. În plus, teama de
dezaprobare inhibă activitățile în care eșecul este posibil. (Harriet Brown, "The Boom and
Bust Ego" ( Psychology Today , January 01, 2012) published on January 01, 2012. Online
la http://www.psychologytoday.com/articles/201112/the -boom -and-bust-ego)
Jennifer Crocker , psiholog la Univer sitatea din Michigan, studiază stima de sine contingentă
sau sentimentele de auto -valoare care depind de validarea sau lauda din exterior într -un
anumit domeniu care contează pentru persoan a respectivă . Punerea în evidență a unei victorii
în acea zonă dete rmină creșterea stimei de sine, dar cr eșterea nu durează. "Cum va simțiț i
după ce ați trecut proba orala a disertaț iei?" Întreabă Crocker. "Te simți bine pentru o zi, dar
apoi grijile tale revin."
Atunci câ nd stima de sine a unei persoane este condiționată de anumite rezultate, cu atât mai
greu se va prăbuși dacă nu înregistrează rezultate pozitive. Succesul nu este foarte dulce
pentru acești oameni, dar eșecul este foarte amar.
Stima de si ne contingentă este, prin definiție, o himeră . Chiar si cele mai fru moase, realizate
si celebre ființ e umane nu primesc un flux constant de complimente sau feedback pozitiv
constant. Urmărind această himera, pot ajunge, in mod paradoxal, să se auto -saboteze. ―când
oamenii doresc să își crească stima de sine sau să evite un eșec, pot face lucruri care să ii
submineze ca intreg ‖, spune Crocker.
Cercetarea ei arată că cei cu stimă de sine contingentă sunt adesea timizi in situații care ar
putea produce chiar si o scadere temporară a calităț ii modului în care se văd pe ei înși și – ceea

8
ce ii poate face mai predispuși la eșecuri: Imaginați -vă un chirurg care nu dorește să practice
noi tehnici în sal a de operații deoarece nu le stăpâneste perfect încă de la inceput – o atitudine
care, cu siguranță , nu le va ajuta cariera pe terme n lung.
O altă cercetare importantă, realizată în anii ’80 de că tre Roy Baumeister de la Universitatea
de Stat din Florida, cercetător de pionierat și un adevă rat promotor al efectelor pozitive ale
stimei de sine crescute, a avut rezultate neaș teptate. Ace sta a realizat o meta -analiză a relaț iei
dintre stima de sine și indicatorii externi ai succesului în școală, la locul de muncă și în relații.
În 2003, Baumeister și colegii săi au raportat că nu au găsit nici o dovadă cum că stima de
sine crescută i-a făcut pe oameni mai buni studenți, să aibă mai mult succes la locul de muncă
sau să fie mai sănătoși. "După toți acești ani", spune Baumeister pe site -ul universității,
"recomandarea mea este următoarea: Să uităm de stima de sine și să ne concentrăm mai mult
pe autocontrol și auto -disciplină. Lucrările recente sugerează că acest lucru ar fi benefic
pentru individ și pentru societate și ar putea fi chiar în măsură să umple unele dintre acele
promisiuni pe care stima de sine le -a făcut o dată, dar nu le -a putut păstra. "
Stima de sine non -contingentă este descrisă ca fiind acea stimă de sine adevarată, stabilă și
solidă. Ea izvorăște din credința că o persoană este ―pur si simplu demnă de a fi acceptată,
acceptată ontologic‖. Credința că o persoana este "ontolog ic acceptabilă" este să crezi că
acceptarea este "modul în care lucrurile sunt, fără contingență". Conform aceastei credințe,
așa cum a explicat teologul Paul Tillich, acceptabilitatea nu se bazează pe virtutea unei
persoane. Este o acceptare dată "în ciud a vinovăției noastre, nu pentru că nu avem nici o vină"
(Baumeister RF1, Campbell JD2, Krueger JI3, Vohs KD4., Does High Self -Esteem Cause
Better Performance, Interpersonal Success, Happiness, or Healthier Lifestyles?,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26151640)
Sursa exterioară a stimei de sine este cea mai observabilă ș i cea care face subiectul cercetării
de față . Cea mai vizibilă din toate, deoarece provine în cea mai mare parte din exterior și are
de-a face cu recunoașterea validării pe care individul adult o primește de la ceilalți. Acționând
în așa fel încât sa fie apreciat de cei care il înconjoară, individul va intreprinde demonstraț ii de
validare pentru a atrage recunoașterea si validarea de la alții, care vor contribui la stima de
sine. Când există defici te în stima de sine, această sursă va fi cea pe care individul va încerca
să o folosească cel mai mult pentru a umple lipsa de valoare interioară pe care o simte.
Valoarea contingenta depinde si de altceva pentru a avea o valoare, un lucru are o valoare
comtingenta cand este intreprins cu un alt scop, nu pentru el in sine. Atunci cand avem
valoare in anumite roluri, iar valoarea in acele roluri depinde de un anumit standard al

9
performantelor noastre. Sub acest aspect, un proiect poate avea o valoare conting enta pentru
valoarea pe care o are pentru altceva sau altcineva. Valoarea contingenta este valoarea care
pur si simplu este acolo, prin simplul fapt ca exista. In secolul al XVIII -lea, filosoful german
Imannuel Kant sustinea ca faptul ca oamenii sunt capab ili sa aleaga, sa aiba propriile decizii
in legatura cu ce vor sa faca in ceea ce priveste viata lor, reprezinta o valoare inerenta, adica o
valoare non -contingenta. In mod similar, unele activitati sunt intreprinse pentru ca au o
valoare prin ele insele.
De exemplu, a merge la banca prin ploaie si vant este o activitate cu valoare contingenta –
trebuie sa imi platesc taxele pentru a nu fi amendat. A face o plimbare pe o pajiste inflorita
intr-o zi frumoasa de primavara are o valoare non -contingenta, intre prinsa pentru placerea
plimbarii in sine.

A considera ceva ca fiind de o valoare non -contingenta, propria noastră valoare și a lumii
sociale din care facem parte, pare a fi un aspect important al infloririi umane sau chiar al
functionarii sale. Acesta est e contextul în care detaliile specifice ale vieții umane capata sens.
Ancorează existenta fiecărei vieți în ceva mai permanent și mai stabil. Mai concret, este ceea
ce ne permite să continuăm cu viața noastră fără a ne întreba constant dacă suntem destul d e
buni sau dacă ceea ce suntem angajați sa facem merită făcut.

William James (1842 -1910), unul dintre fondato rii psihologiei stiințifice moderne, este ș i unul
dintre primii c are au studiat stima de sine. Acest medic ș i filosof american a fost frapat de
absența legăturii dintre calităț ile obiective ale unei persoane și nivelul de satisfacție pe care o
are față de sine însăși: „Astfel, un om cu capacităț i extrem de limitat e poate fi dotat cu o
suficientă de neclintit, în timp ce un altul, deși asigurat că a reușit în viața și se bucură de o
apreciere universală, va fi atins de o neîncredere incurabilă î n propriile s ale capacităț i.― (W.
James Apud F. Andre et al, 2015)

W. James a concluzionat că satisfacția sau nemulț umirea de sine nu depinde doar de reușitel e
noastre, ci și de criteriile după care le judecăm – ceea ce a rezultat în ecuaț ia :
Stima de sine=

Altfel spus, cu cât obținem mai multe reușite, cu atât crește stima de sine, cu condiția absolut
necesară că pretențiile n oastre să nu fie prea mari. Pretențiile ridicate pot, cu siguranță, să

10
constituie o frână importantă î n consolidarea stimei de sine. Ernest Hemingway, laureat al
premiului Nobel pentru literatură, î n apu sul faimei sale, a declarat, puțin î nainte de a se
sinucide: ―Important nu este ceea ce am scris, ci ceea ce aș fi putut scrie.‖ În acest fel se
explică multe alte insatisfacț ii paradoxale. Fericirea este a desea o chestiune de perspectivă
personală. Și este î ntotdeauna puternic core lată cu stima de sine: cu cât este mai bună aceasta
din urmă, cu atâ t se va declara subiectul mai mulțumit de viaț a sa. (J. Brockne, A. J. B.
Hulton, 1981, pp 564 -578)
A acționa asupra pretențiilor este ș i un mijloc eficient d e administrare a managerierii
eșecurilor. Un exemplu bun în acest sens est e dat de experimentarea adecvată a senectuții.
Pentru a îmbătrâni fericiți, trebuie să ne limităm puțin câte puțin pretențiile, cel puțin în unele
domenii – performanț ele fizice sau corpul de atlet. Oscar Wilde, un puer aeternus, care din
punct de vedere psiho logic nu a ajuns la o suficientă maturizare, declara: ―Îngrozitor la
bătrînețe este că rămâ nem tineri.‖

1.2 Cei trei stâ lpi ai stimei de s ine

Stima de sine, această privire -judecată despre noi înș ine este vitală pentru echilib rul no stru
psihologic. Atunci când este pozitivă, ne permite să acționăm eficient, să ne simțim bine în
propria piele, să facem față dificultăților existenței. Dar când este negativă, provoacă
numeroase suferințe și neplă ceri, care vin să ne perturbe viața cotid iană.
Căutarea aprobării, a confirmă rii se manifestă în directă legătură cu lipsa de autoprețuire ș i de
încredere î n sine. La Melanie Klein lipsa de autoapreciere este pusă în legatură cu sentimentul
de vinovăție refulată care duce la pertubări în relaț iile personale. D e exemplu unii oameni se
simt răniți cu usurință de persoane care nu înseamnă nimic pentru ei; motivul este acela că î n
inconș tient se simt nedemni de stima oamenilor. Deasemenea, motivul pentru care unii
oameni a u o nevoie atâ t de puternică de laudă și aprobare generală constă în nevoia lor de
dovezi că pot fi iubiți și că sunt demni de a fi iubiț i. (Klein M., 2011, pp. 87)

Iubirea de sine – este elementul cel mai important. A ne stima înseamnă a ne evalua, dar a ne
iubi nu suportă nicio condiție: ne iubim în ciuda defectelor și limitelor, în ciuda eșecurilor și
înfrângerilor, pur și simplu pentru că suntem demni de iubire și respect. Această iubire de sine
necondiționată nu depinde de performanțele noastre. Ea explică faptul că putem rez ista la

11
adversități și ne putem restabili după eșecuri. Ea nu ne ferește de suferintă sau de indoială în
cazul dificultăților, dar ne apără de dispe rare. Iubirea de sine depinde, î n mare pa rte, de
dragostea pe care ne -a împărtășit -o familia noastră atunci cand eram copii, așadar de ceea ce
numim ―hrană afectivă‖. Carențele stimei de sine care îș i au sursele la acest nivel sunt, fără
îndoială , cel mai dificil de compensat. A te iubi este tocmai soclul stimei de sine,
constituentul sau cel mai profund ș i cel mai intim. De aceea, nu este niciodată ușor să
discernem la cin eva, dincolo de masca sa socială , nivelul exact al iubirii pe care și -o poartă .

Concepț ia despre sine – Părerea pe care o avem despre noi, această evaluare, fondată sau nu,
a calităților ș i defec telor noastre, este al doilea stâ lp al stimei de si ne. Nu este vorba doar de
cunoașterea de sine; importantă nu este realitatea lucrurilor ci convin gerea pe care o avem de
a fi deținători ai calită ților și defectelor, ai potențialităților și ai limitelor. În acest sens, este un
fenomen în care subiectivitatea joacă un rol esențial; observarea sa este dificilă, iar înțelegerea
lui, delicată .
Concepția de sine pozitivă este o forță interioară care ne permite să ne bucurăm de șansa
noastră în ciuda adversități lor. Această concepție pe care o avem despre noi înșine o datoră m
mediului nostru familial și în special proiectelor pe care părinții noș tri le fac pentru noi. În
unele cazuri, copilul este împovărat inconștient de părinții săi să împlinească ceea ce ei în șiși
nu au putut sau nu au știut să realizeze în viaț a lor. Este ceea ce se numeste ―copilul i nsarcinat
cu o misiune‖( Andre C., Lelord F, 2015). Faptul ca nu se ține cont de îndoielile și neliniștile
unui copil poate provoca în el, ulterior, o profundă vulnerabilitate a stimei de sine.
Încrederea î n sine – A treia componentă a stimei de sine, cu care, în plus, se confundă
adesea, încrederea î n sine se aplică î n special la actele noastre. A fi încrezător, înseamnă a
considera că ești capabil să acționezi î ntr-o manieră adecvată în situaț ii impor tante. Contrar
iubirii de sine și, mai ales, concepț iei de sine, încrederea î n sine nu este prea dificil de
identificat; pentr u aceasta este suficient doar să te întâlnești frecvent cu persoana, să observi
cum se com portă în situații noi sau neprevăzute, în care există o miză, sau dacă este copleșită
de dificu ltăți în înfă ptuirea a ceea ce are de realizat. Încrederea în sine poate apărea deci mai
puțin importantă decât iubirea de sine sau concepț ia de sine, a căror co nsecință pare a fi. În
parte este adevărat, dar rolul său este primordial în măsura î n care stima de sine are nevoie de
fapte pentru a se menț ine sau a se dezvolta: micile succese cotidiene sunt totusi necesare
pentru echilibrul nostru psihologic. De unde provine increderea in sine? In principal, din
modul de educatie care ne -a fost dat, in familie sau la scoala. Eș ecurile îi sunt preze ntate unui

12
copil cu o consecință posibilă, dar nu catastrofică a actel or sale? Este el recompensat atât
pentru că a încerca t, cât și pentru că a reusit? Cum îl învățăm să tragă învățăminte din
dificultățile sale, î n loc să concluzioneze că i -ar fi mai bine dacă nu ar acționa? Încrederea î n
sine se transmite prin exemplu și prin conversaț ie. A nu te teme exagerat de necunoscut sau de
adversitate demonstrează un bun nivel al încrederii î n sine.

1.3 Reacț ia la succes

Christophe Andre si Francois Lelord vo rbesc despre ―fericirea anxioasă‖, adică dificultatea pe
care au observat -o la unii pacienți în a savura momentele plăcute, în a se bucura de reuș itele
lor. În loc de asta, ei anticipează sfârș itul acelor clipe, acestea nu dur ează, sau chiar vor fi
urmate de reversul lor, de greutăți etc. Această conștiență excesivă a fragilității fericirii
demonstrează îndoielile profunde înce rcate de pacienți cu privire la capacitățile lor de a face
față la vicisitudinile vieț ii, care este pe rcepută ca o succesiune de încercă ri.
Sindromul impostorului – această tulburare pe care psihiatrii o întâlnesc adesea afectează
subiecții care au reușit în domeniul lor, cărora li s -au încredințat responsabilități și care au
demonstrat î ncredere, dar car e se îndoiesc de ei înșisi. În general, sunt subiecț i al căror nivel
al stimei de sine nu a progresat în același ritm cu competenț ele lor. Sindromul impos torulu i
poate sa fie cronic la subiecții cu stimă de sine scăzută, care gândesc adesea ―Nu văd ce au
găsit la mine‖, în ciuda tuturor competenț elor de care ei dispun. Sindromul le provoacă
suferințe multiple, dominați de o tensiune anxioasă permanentă î n realizarea sarcinilor: este
vorba de o anxietate față de performanță , care îi poate duce la stă ri depres ive paradoxale
pentru niște persoane aparent fără probleme si aflate in plină reușită .

1.4 Avantajele unei stime de sine scă zute

Primul avantaj, unul din cele mai importante, este reprezentat de acela de a fi acceptat de
ceilalț i. Este unul dintre obiective le prioritare ale subiecților cu stimă de sine scazută. Ei sunt
pregătiți în a face multe concesii și renunțări pentru a fi apreciați, evitâ nd astf el lezarea
intereselor celorlalți. De altfel, în ceea ce priveș te grupurile, reuniunile, maniera lor de a se
prezenta, este ma i dorită și apreciată decât ―lăudăroș eniile‖ unui individ cu stimă de sine
crescută .

13
Un al doilea avantaj, p oate fi acela de a fi ca pabil să ții cont de sfaturi ș i opin ii diferite de ale
tale. Subiecții cu stimă de sine scăzută, ț in mai mult cont de sfaturile care le sunt date, iar
acest lucru poate repre zenta uneori un avantaj. O stimă de sine scazută poate astfel să fie
motorul unei forme de reuș ită, grație modestiei care îi favorizează acceptarea din partea
celorlalți, a ascultă rii unor op inii diferite, care ameliorează și facilitează înțelegerea unei
situaț ii complexe.
Un al treilea avantaj, poate consta în faptul că de -a lungul tim pului, umilința a fost percepută
ca și având o importantă valoare, fiind considerată o adevarată virtute reli gioasă.Î n general,
majoritatea re ligiilor i -a încurajat pe adepții lor să dea dovadă de umilință, care este o formă
voluntară de reducere a s timei de sine. Pentru credincioși, umilința este în primul rând una
dintre condiț iile necesare pentru a te apropi a de Dumnezeu. Ea îți permite și să ii respecți mai
mult pe ceilalț i, să nu te consideri superior lor.
Un exemplu pentru importanța acordată umilinț ei este dat de cele brul ―Ordin‖ al sfântului
Benedict care, chiar dacă a fost scris î n secolul al IV -lea d. H r. continua să fie aplicat în
mănă stiri. Ordinul pr evede cele 12 trepte ale umilinței, pe care orice călugăr este dator să le
respecte.
1. Să ai mereu în faț a ochilor teama de Dumnezeu.
2. Să nu -ți fie pe plac propria voința și să nu te complaci în î mplinirea d orinț elor tale.
3. Să te supui cu toata ascultarea, p entru iubirea lui Dumnezeu, tată lui superior.
4. Să te supui poruncilor aspre și dure, să simți chiar suferința oricărei nedreptăți și să știi
atunci să -ți păstrezi rabdarea, în tă cere.
5. Să nu te ascunzi, ci să -ți confesezi cu umilință abatelui tău toate gândurile rele care -ți
izvorăsc în suflet și toate greșelile comise î n secret.
6. Călugărul să fie mulțumi t de deplina -i umilință și sără cie.
7. Să nu spui doar din gură ca ești inferior, ci să crezi până -n adâ ncul sufletului.
8. Călugărul să nu facă decât ceea ce este scris în legea mănăstirii și lăsat de strămoșii
săi.
9. Călugărul să știe să păstreze tăcerea, fără a spune ceva, atât timp cât nu este î ntrebat.
10. Să nu fie înclinat și nici dispus să râdă .
11. Călugărul, câ nd vorb ește, să o facă încet și fără să râdă, cu umilință ș i seriozitate, în
puține cuvinte, cu rațiune și fără voce răsună toare.
12. Călugărul își va arăta um ilința în sufletul lui, ca și î n corpul lui, supus privirilor
celorlalți, adică la slujbă, la oratoriu ș i peste tot în mănăstire, în grădină, în chilie, pe

14
câmpuri, oriunde, așezat, în mers sau în picioare, să aibă mereu capul plecat și ochii
lăsați în păm ânt.
Modestia este sora laică a umilinț ei. Din punct de vedere etimologic, cuvâ ntul ―modestie‖
provine din latinescul modestus , derivat din modus (care cunoaște măsura, moderat,
temperat). În societatea noastră modestia a fost întotdeauna considerată o vir tute. Ea este cea
care joacă un rol social primordial, ducând până la rezervă și altruism ș i fiind mai degra bă în
serviciul colectivităților, decât al propriilor interese. Romanii din antichitate o înțeleseseră
bine: atunci când un general obț inea o mare v ictorie, el putea defila tr iumfător prin Roma, dar
în timp ce gusta deliciile celebrității sub aclamaț iile mu lțimii, un sclav trebuia sa îi șoptească
la ureche “Memento mori” (―Amintește -ti că eș ti muritor‖).

1.5 Cum se naș te stima de sine?

Una dintre în trebă rile la care ,de-a lungul timpului, specialiștii au încercat să răspundă este de
la ce vârstă se poate vorbi de stimă de sine? Fără îndoială că apariția frecventă a chipurilor
parentale surâzătoare și atente joacă un rol important î n constituirea viit oarei stime de sine.
(C. Andre, F. Lelord, 2015, pp. 82)
Începuturile stimei de sine sunt de fapt simplu corelate cu cele ale conștiinț ei de sine, a cărei
componentă importantă este. Se pare că pe la opt ani copiii acced la o reprezentare psihică
globală d espre ei înșiși, ce poate fi măsurată și evaluată științ ific. (S. Harter, Comprendre
l`estime de soi de l’enfant et de l’adolescent, in M. Bolognini, Y. Preteur (ed), Estime de soi:
perspectivesdeveloppementales, Lausanne, Delachaux et Niestle, 1998)
Ei su nt capabili să spună că au diferite ca racteristici – aspect fizic, trăsă turi de caracter – și să-
și descrie stările emoționale. Imaginea pe care încep să și -o formeze despre această
perso nalitate, despre care au luat câte puț in cunostinț ă, constituie baza pentru viitoarea lor
stimă de sine. Ș i totusi, observarea copiilor arată că aceste lucruri încep înainte de opt ani,
chiar dacă este dificil să le evaluăm științ ific. Cel e mai importante cinci domenii î n
constitu irea stimei de sine a copiilor și adolescenț ilor sunt: aspectul fizic (―le plac altora?‖),
aptitudini sportive (sunt un/o bun/ă sportiv /ă?), popularitatea în grupuri (―mă plac cei din
clasă, școală?‖, ― am mulț i prieteni?‖), conformismul comportamental (―re spect regulile
sociale – politețe, discipli nă etc?‖), reușita școlară (―am rezultate bune?‖).

15
Importanț a pe care copilul o acordă diferitelor aspecte ale stimei de sine nu de pinde doar de
judecata lui, ci ș i de cea pe care persoanele se mnificative sunt susceptibile să o aibă despre
competenț ele sal e. Pentru un copil, există patru surse principale de judecăț i semnificative,
deci pa tru surse ale stimei de sine: părinț i, profesori, c amarazii (copiii din clasa lui și chiar de
la scoală), prietenii apropiați. Când funcționează împreună , aceste patru surs e de
aprovizionare permit plenitudinea ș i soliditatea stimei de sine. Dacă una sau alta este
deficitară , celelalte o pot suplini: suportă mai bine o neînțelegere cu o profesoară, dacă se stie
apreciat de prietenii și părinții să i.
Totuș i, cele patru surse de evaluare constituie patru surse de presiune din partea a patru roluri
sociale pe care copilul trebuie să le joace dacă vrea să țină la sti ma de sine: să fie un bun fiu
sau o bună fiică , un bun elev, un bun col eg sau un bun prieten. Importanța corespunz ătoare
acestor diferite surse de întărire a stimei de sine variază în funcție de vârstă .
– La copiii foarte mici, influenț a cea mai mare este cea a parinti lor. Apoi, pe parcursul
dezvoltării, importanț i sunt prietenii.
– Intre 3 -6 ani, se constată o adevarată explozie calitativă si cantitativă a reț elei
personale a copilului. Această tendintă este, de astfel, mai evidentă la băieți decâ t la
fete : acestea preferă acțiunile în diade, î n timp ce congenerii lor evoluează mai uș or in
mijlocul gastilor. Această peri oadă, comparată de unii cu o mică adolescență (
conduita de opoziț ie, rolul impor tant al prietenilor, primele ieșiri de sub autoritatea
parentală ) este de fapt perioada cheie pentru construirea stimei de sine , în special,
dimensiunea sa socială, întrucat c opilul se arată preocupat de popularitatea sa.
– În adolescență, mișcarea care face să scadă ponderea părinț ilor ca furnizori principali
ai stimei de sine se accentuează progresiv, î n favoarea persoanelor ext erioare cercului
familial. Totuși, impactul aprobă rii parentale rămâne foarte mare și nu începe să se
diminueze cu adevărat decât atunci când tânărul părăseș te familia.
Hrana afectivă și hrana educativă sunt la fel de importante și este necesară asigurarea, pe cât
posibil, a unui echilibru în oferirea cel or două. Aceste două nivele de relaționare cu copilul au
făcut obiectul multiplelor teoretizări, printre care cea a ―condiționalității susț inerii exprimate‖.
Ceea ce deosebeș te diferitele tipuri de s usținere este faptul că ele sunt oferite necondiț ionat
(indiferent ce face copilul el va primi susținere: iubirea) sau condiționat (susț inerea depinde
de comportamentul copilului). (C. Andre, F. Lelord, 2015, pp. 110)
Consecinț ele asupra stimei de sine su nt diferite. În primul caz, copilul integrează faptul că are
o anumită valoare, pentru că părinții îl iubesc mai mult ș i dincolo de orice. Soclul stimei de

16
sine este atunci bine consolidat. Doar oferirea acestei hrane afective nu este însă suficientă ,
iubirea necondiționată nu îl pregătește neapărat pentru viață și nici nu îl ajută să managerieze
mai târziu, cu succes relațiile cu ceilalți: acesta este copilul ―răsfățat‖. În al doilea caz, copilul
știe că susținerea primită depinde de actele sale, ceea ce e ste liniștitor, dar mai puț in
securizant: este copilul ―d resat‖ (cel care va căuta întotdeauna să obțină nenumărate succese,
―însetat‖ de obținerea recunoașterii din partea celorlalți, tip de al cărui studiu se ocupă
lucrarea de față) (C. Andre, F. Lelord, 2015, pp. 111).
Atunci cand ambele tipuri de hrană, atât efectivă cât și educativă , sunt oferite copilului,
vorbim de ―co pilul deschis‖. Dubla lor absență determină o leziune majoră a stimei de sine:
―copilul abandonat‖.

Ce fel de adult devine „copilul dresat”?
C. Andre si F. Lelord susțin că mulți dintre sub iecții cu stimă de sine scăzută devin adulți care
se evidențiază prin calităț ile lor profes ionale. Mijloacele de recompensă sunt multi ple: statut
social, integrarea în grup (ceilalți îi apreciază și îi acceptă printre ei), atingere a obiectivelor
(se simt e ficienți), câștiguri financiare (cumpără astfel prote ze pentru stima de sine) etc. Când
stima de sine profesională devine o parte foarte importantă din stima de sine globală , pana la
punctul de a d eveni sursa ei principală, apare riscul unei dependenț e complete de profesie, de
a nu trăi decât prin prisma realiză rilor. Acest aspect, angajamentul prof esional prea puternic
reprezintă un mare pericol pentru echilibrul psihologic al subiectului. Extrem d e vulnerabili la
eșecuri, subiecții devin obsedați de compe tiție și se prăbușesc atunci când au parte de eș ecuri.
Devalorizarea p e care o resimt nu dispare neapărat în ziua în care înregistrează o reușită,
prezentâ nd veritabile ―cicatrici‖ psihice.

17
2. Caract eristicile indivizilor ce suferă de tulbură ri ga strice

Conceptul personalităț ii caracteristice bolnavului de ulcer gastric, tipul care se epuizează
pentru a obț ine succesul, a fost introdus de Alvarez. Draper a recunoscut că, în ciuda
aparenț elor, mulți dintre pacienț ii cu ulce r gastric, se dovedeau de pendenți și, aș a cum a
formulat autorul, prezentau caracteristici feminine. (Ways in which emotion can affect the
digestive tract, J.A.M.A, 92:1931, 1929)
Este adevarat că tipul persoanei de succes care își refulează și supracompensează tendințele de
depen dență este regăsit frecvent la pacienții cu ulcer gastric. Totuși, unii dintre aceștia nu
prezintă deloc ace st tip de personalitate, ei nu -și refulează atitudinile de cerere de ajutor, dar
sunt con stant frustrați în obținerea gratificării, din cauza condiț iilor externe. Acești pacienți nu
sunt persoane care să se epuizeze ș i nu le pl ace responsabilitatea, ei sunt în mod deschis
dependenți și greu de mulțumit. Se știe deja că este de o importanță secundară dacă tendinței
la dependență i se opun factori inter ni ca mâ ndria sau externi cum ar fi o soție distantă,
rejectantă (care refuză să îi ofere soțului iubire și atenț ie). (Ways in which emotion can affect
the digestive tract, J.A.M.A, 92:1931, 1929)
Nevrozele gastri ce reprezinta o varietate enormă de simptom e bazate pe tulburări ale
funcțiilor secretorii și motorii ale stomacului ș i duodenului. Adesea este dificil să se facă o
diferențiere î ntre f actorii neurologici (centrali) ș i cei organici (locali). Multe dintre
simptomele gastrice funcț ionale sunt rezulta tele secundare ale obiceiurilor defectuoase de
hrănire. Astfel de ob iceiuri ca, de exemplu, masticația incompletă, mâncatul în grabă,
înghițirea aerului, lipsa cumpătării și o alegere neinspirată a alimentelor sunt frecven t
expresiile unor conflicte emoț ionale, fapt pentru care aceste tulburari pot fi considerate
psihogene. Supraîncărcarea stomacului prin menținerea unor obiceiuri nesănătoase de hrănire
poate conduce la tulburări locale (gastrită ). Varietatea externă a simptomelor cât ș i
comple xitatea acest ora fac imposibilă o diferențiere strictă între factorii psihogeni
(funcționali) și cei locali (organici). Tulburările de origine nervoasă ale stomacului pot varia
de la o ușoară senzație de neplăcere după masă, la pirozis (arsuri), inapetență și regurgit ație
sau eructație până la dureri gastrice severe și vărsă turi dif icil de tratat. Baza fiziologică a
acestor simptome diverse este și ea la fel de variată ca simptomele. Hipoaciditatea pare să
insoțească mai frecvent stările depresive ș i oboseala. S -a obse rvat adesea că hiperaciditatea
cronică ș i simptom ele asociate acesteia au o cauză psihologică similară celei din ulcerul
peptic.

18
Studiile clinice comparative desfășurate î n cadrul Institutului de Psihanaliză din Chicago au
arătat că, la toți pacienții su ferind de tulbură ri gastr ice psihogene, refularea tendințelor de
cerere dependentă a ajutorului joacă un rol predominant. O fixație puternică la situațiile de
dependență timpurie specifice copilă riei mici intră în conflict cu Eul adult, conducând la
lezare a mândriei pacientului; și din moment ce această atitudine dependentă intră în
contradicție cu dorința de independență si au toafirmare, ea trebuie refulată (Alexander F.,
2008, pp. 115) .
Acest conf lict se manifestă cel mai pregnant î n cazurile de ulcer pep tic. Este cunoscut în ceea
ce privește practica medicală faptul că simptomele gastrice funcționale apar în perioade ale
vieții pacienților de tensiune crescută, în care predomină certurile familial e, grijile, teama cât
și perioade de declin în afaceri. Exp eriențele pe scară largă din timpul ultimului război
mondial au arătat că surmenajul permanent și expunerea îndelungată la pericol constituie alț i
factori cauzatori. Numitorul comun al ac estor tens iuni emoționale î l reprezintă o nevoie
intensă de odihnă, s iguranță ș i ajutor. Astfel, ameliorarea simptomelor stomacale ner voase
poate avea cele mai mari șanse de reușită prin odihnă, schimbarea mediului și eliberarea din
situațiile de viață perturbatoare . Atât timp cât pacientul este încă expus la stresul vieții
cotidiene, simptomele pot să nu cedeze la niciuna din f ormele de terapie medicamentoasă .
Acelaș i pacien t va prezenta o vindecare rapidă și ar putea fi capabil să renunțe la toate
restricț iile alim entare, fără vreun efect advers, atunci când se află în vac anță sau este internat
într-un sanatoriu. Cu toate acestea, cura de odihnă și modificarea situațiilor de viață trebuie
privite doar ca măsuri ce vizează simptomele întrucât conflictele emoț ionale patogene care
stau la baza acestora nu pot fi rezolvate astf el. Simptomele stomacale ar trebui considera te
doar ca indicatori ai tulbură rii subiacente. Acordarea unei atenț ii ex agerate simptomelor nu
face decât să î ncurajeze la pacientul nevrotic ocolirea a celor probleme emoț ionale ce stau la
baza acestora, contrib uind astfel la perpetuarea dificultăț ilor.
Psihologia pozitivă priveș te ulceru l stomacal din perspectiva relației bine conturate față de
hărnicie/performanță, încredere ș i dubiu vizavi de anumite c apacități actuale. Hărnicia și
performanț a reprezintă capac itatea ș i dispon ibilitatea de a menț ine pe un termen mai lung o
conduită de comportament de cele mai multe ori istovitoare ș i obositoare pe ntru a atinge un
anumit scop. Hărnicia și performanț a sunt criterii ale succesului personal, recompensat prin
prestig iu și consideraț ie (Peseschkian Nossrat, 2007, pp. 414) .
Un accent to t mai mare este pus pe importanța factorilor emoționali î n producerea ulcerului
peptic. Stu diile recente sunt doar confirmă ri sistematice ale observaț iilor izolate ale unui

19
numă r mare de clinicieni care timp de mulți ani au bănuit semnificația factorilor psihogeni în
etiologia acestei afecț iuni.
Faptul că o tulburare funcțională a unui organ poate în timp să conducă la modifică ri
structurale (organice) ale ț esuturilor constituie o realitat e etiologică de mare importanță și ea
poate reprezenta soluț ia pen tru multele cazuri nerezolvate încă de medicina tradițională .
Prin utilizarea gastroscopului Wolf Schindler, Taylor a obs ervat că ulcerul peptic se p oate
dezvolta pe fondul existenței unor modifică ri hiperplastice difuze la nivelul mucoasei
stomacului (gastrita hiperplastică ). Este fo arte probabil ca aceste modificări să fie în esență
rezultatul unei tulburări funcț ionale ( hiperaciditate) de lungă durată (Taylor H.: Gastroscopy,
Its history, Technique, and clinical value with report on 60 cases, Brit J. Surg. 24:469, 1937
apud F. Alexander, 2008, pp. 118 ).

Winnicott remarcă faptul că, î n termenii mediului, poate fi demonstrat că într-o proporț ie
semnificativă din cazurile de ul cer gastric su nt prezente condiții ce duc la un stres emoțional
continuu. În ceea ce priveș te tratamentul ales adeseori, prin internare și regim doar pe bază de
lapte, oferit în cantități mici și frecvente, există ș i o separare a pacientului de mediul familial
și o just ificare pentru eliberarea de anxietăț ile asociate cu munca. O analiză în termenii
poziției depresive dezvăluie o dispoziție defensivă de tip cronic cu o depresie ascunsă la bază.
Aceasta fiind numită agitaț ie anxioasă comună în copilărie sau hipomanie, iar în teorie
psihanalitică, agitația este privită ca apărare maniacală împotriva depresiei. Această
hiperactivitate constantă și acumularea excitației conduc la afectarea secreției gastrice în
sensul creș terii. (Winnicott D.W., 223)

Diferiț i autori au const atat că anumite tip uri de persoane au o predispoziț ie mai mare la
ulcerul peptic decât altele. Alvarez vorbeș te de tipul omu lui de afaceri evreu, eficient și activ,
genul foarte hotărât și care investește multă energie în obținerea succesului, ca având o
predispoziție specială. Hartman caracterizează pacientul cu ulcer peptic ca fiind individul care
întâlneș te obstacole c e se dovedesc a fi pentru el o încercare ș i un dezavantaj pe care, datorită
naturii sale, el trebuie să încerce din răsputeri să le depașe ască‖. (Hartman, H.R. : Neurogenic
factors in peptic ulcer‖, M. Clin, North America 16:1357, 1933)
Autorul susține că nu apar niciodată cazuri de ulcer în rândurile muncitorilor necalificați de
origine chineză și la indienii din America Latină și explică acest fapt pe baza unei ati tudini
stoice, aproape apatice și a lipsei tensiunii și ambiției ce caracterizează aceste rase. Conform

20
lui Hartman, ulcerul este o boală a lumii civilizate și afectează preponderent oamenii
civilizației vestice, ambițiosi și ori entaț i spre realizarea scopurilor.
Draper ș i Touraine au descoperit că reprezentativ pentru pacienții lor un refuz inconștient al
tendințelor feminine, aceleași tendinț e care conform studiului psihanalitic sunt descrise ca
pulsiuni oral -receptive sau oral -agresive. Autorii adaugă la studiile psihologice și măsurători
antropologice și încearcă să descrie bolnavul de ulcer ca fiind caracterizat la nivel psihologic
de existența unui protest masculin ș i refuzul tend ințelor feminine, iar din pu nct de vedere
anatomic astenic ș i longitudinal. (Draper G, Touraine G. A, 1932 Apud Alexander F., 2008,
pp. 118)
Mai degrabă decât a spune că a fost descoperit un anumit tip de personalitate specific
pacientului cu un tip de ul cer, este vorba de o situație conflictuală tip ică ce ar putea să se
dezvolte l a diferite tipuri de personalități. Franz Alexander afirmă că s -a observat că dorința
de a ramane în starea de dependență infantilă – de a fi iubit și îngrijit – intră î n conflic t cu
mândria, cu aspirația la independență, cu realizarea ș i auto -suficie nța specifice eului adult.
Aceste doua tendințe conflictuale se susțin î n mod reciproc. La nivelul comportamentului
manifest, mulți pacienți avâ nd o atitudine exagerat de agresivă , ambițioasă și independentă.
Nu le place să accep te ajutor și se împovărează cu tot felul de responsabilități – acest tip fiind
adesea întâlnit la oamenii eficienți, ce ocupă poziții executive în afaceri. Aceasta este o reacție
la dependența lor extremă , dar rămasă la nivel inconștient. În adâncul person alităț ii
pacientului cu ulcer se manifestă o intensă dorință inconștientă pentru existența protejată a
copilului mic. Cu to ate acestea, el ascunde cu grijă față de sine însuși această atitudine
dependentă ș i o refulează, astfel încat ea nu se poate exprima în comportamentul m anifest, în
relațiile personale (Alexander F., 2008, pp. 119).
Teoria de față, își are rădăcinile î n primele studii gastrointestinale realizate la Institutul de
Psihanaliz ă din Chicago ș i validată de ce rcetări ulterioare. S -a descoperit că pacienții erau
imaturi emoțional, afisând o puternică dependență care apă ruse fie din cauza respingerii, fie a
răsfățului excesiv din copilă rie. Simptomele ulcerulu i s-au dezvoltat astfel ca reacț ie la
frustrarea unor dorințe nesatisfăcute. Unii dintre aceștia supracompensau și păreau harnici și
ambițioș i. Cu toate acestea, majoritatea bărbaților erau pasivi și efeminați și își exprimau
deschis dorinț ele orale. Autorii studiului au conchis că „ deși situaț ia conflictuală este aceeași
la toți bărbaț ii cu ulcer peptic, personalitatea de fațadă poate varia de la independența
exagerată până la dependența parazită .‖

21
Daca dorinț a de a primi, de a f i iubit, de a depinde de ceilalți este respinsă de eul adult sau
este ca urmare a unor circumstanțe externe, și în consecință nu poate găsi gratificare î n
contactele personale, atunci este folosită adesea o cale regresivă: dorinț a de a fi iubit este
transformată în dorința de a fi hrănit. Refularea dorinț ei intense de a pr imi dragoste și ajutor
mobilizează intervenții le stomacului, care încă de la începutul vieț ii extrauterine au fost
asociate cu forma cea mai primitivă de a primi ceva – și anume procesul primirii hranei, iar
activarea acestor procese serveș te ca stimul cro nic pentru funcția gastrică. Pacientul dorește
mâncarea , mai degrabă ca simbol al iubirii și ajutorului decâ t pentru satisfacerea unei nevoi
fiziologice.

Imaginea 2.
Sursa: Factorii emoționali în tulbură rile gastroin testinale, Medicina psihosomatică ,
Franz Alexander

Franz Alexander argumentează c ă în sensul actual al cunoașterii este lipsit de sens să spunem
în general că anxietatea produce simpto mele somatice. Anxietatea pune în mișcare diferite
lanțuri psihologice, a căror natură reprezintă unul din factorii ce de termină tipul de reacție
fiziolo gică ce va fi mobilizată. Aș adar, anxietatea este doar o verigă a acestui lanț , nu
constituie un factor specific.

22
Validarea finală a teoriilor actuale cu privire la rolul factorilor psihodinamici î n etiologia
ulcerului gastric poate proveni doar de la stu dii care sunt astfel concepute înât să permită
măsurarea activităț ii gastrice l a om pe perioade lungi de timp și corelarea unor astfel de
măsuri cu factorii emoționali prezenț i sau anteriori, ce au fost produși de situaț iile de viață
curente.
Mirsky ș i colegii acestuia, au demonstrat că activitatea secretorie gastrică este însoțită de
execreția pepsinei în urină. Astfel, pacienții cu o secreție minimă prezintă valori minime ale
execreției de pepsină în urină , iar cei cu activ itate maximă vor prez enta valori ale ratei de
execreț ie ridicate.
Studiul a constat în măsurarea activităț ii secretorii gastrice la subiecții sănătoși și la pacienț ii
cu ulcer, pe perioade de timp ce variau până la doi ani. Simultan, s -au înregistrat eveni mentele
semnificative din viaț a acestora. Pe baza ace stui studiu, Mirsky a conchis că exprimarea
deschisă a furie i, frustrarii, resentimentului și a unei diversități de alte emoț ii domin ante, de
care subiectul era conștient, nu influenț a semnificativ valor ile ratei secreției gastrice. A f ost
observată o relație pozitivă între o intensificare a secreției gastrice în cazul dorinț elor de care
subiectul era inconștient. Ulcerul se dezvoltă la personalitățile care prezintă un conflict
nevrotic adâ nc. (Mirsky, I.A., Block, S., Osher, S si Brohn Kahn: Uropepsin execretion by
man; The Source, Properties and assay of uropepsin, J. Clin Investigation 27:818, 1948 Apud
Alexander F. , 2008, pp. 120).
Tulburările gastrice se încadrează la afecț iunile de tip A care cunosc un mecanism de
produc ere simpat icotonic. Aceste afecț iuni sunt specifice tipul constituț ional somatic picnic,
gras, visceroton, activ, agitat, deschis, comunicativ.
Cunoscute încă de la Hipocrat, studiul riguros și științific al acestor afecț iuni gastric e începe
în secolul al XIX -lea, c ând această grupă a fost semnalată ca „dispepsii nervoase‖ de că tre
Leube care a remarcat frecventa lor asociere cu neurasten ia, melancolia sau ipohondria. În
secolul XX se constituie însă definitiv domeniul clinic al gastroenterologiei psihosomatice.
Aces t punct de vedere este susț inut de lucrarile lui I.P.Pavlov care a studiat experimental
procesele digestive la animalele de laborator , stabilind mecanismele reflexelor de condiționare
în planul secreției salivare ș i al secr eției gastrice.
H. Cannon este ce l care a demonstrat legătura dintre acțiunea anxietății și a maniei asupra
stimulă rii siste mului nervos simpatic cu inhibiția parasimpaticului, în geneza tulbură rilor
digestive. H. Cushing, la rândul său, va pune în evidență rapor tul dintre leziunile cereb rale și

23
tulbură rile gastro -intestinale. Majorit atea autorilor vor fi de acord în a recunoaște rolul
emoț iilor asupra funcț iilor gastro -intesti nale (P. Sivadon). Factorii emoționali au fost
recunoscuț i ca fiind responsabili de leziunile ulceroase gastrice s au duodenale.
O explicaț ie interes antă a patologiei digestive este oferită de catre psihanaliză. Există două
puncte de vedere. Unul dintre ele susține că, alimentul trebuie să fie considerat ca un obiect de
satisfacere al unor trebuințe primare și, pe de a ltă parte, actul alimentar trebuie înțeles ca
reprezentând fixarea libidinală de tip oral – ambele contribuie la dezvoltarea și maturizarea
efectivă a individului. Al doilea punct de vedere se concentrează asupra conflictului dintre
individ ș i aliment, pe teama acestuia de a nu -l pierde și de aici dezvoltarea unui sentime nt de
insecuritate, ostilitate și agresivitate, având ca efect creșterea secreției digestive și a motilităț ii
gastro -intestinale, pe care trebuie să o vedem ca pe o formă de compensare -întoarcere la
modalitatea fiziologică normală . În toate aceste situaț ii psiho -patogenetice factorii emoționali
psihotraumatizanți sunt prezenți ș i activi.
S-a constatat, clinic și experimental, faptul că bolnavii expuși unor stresuri emoționale
repetate dezvol tă o stare de insecuritate cu osti litate și manifestă ri agresive care produc
hipersecreție gastrică ș i hipermotilitate. Totul se desfășoară pe un fond de tensiune anxioasă a
bolnavului.
Orice boală are un multiplu aspect. Ea este tulburare fizică (somatică ), suferință sufletească
(psihică ), apăsare morală, accident care împiedică desfășurarea firească a existenț ei
(ontologic), pierderea statutului ș i rolului social al persoanei umane. Acest aspect al suferinței
care are în centrul său omul ne obligă să vede m și să înțelegem suferința dată de boală ca pe o
„pierdere a normalului ‖ (C. Enachescu, L. Enachescu, 2008, pp. 72).
Suferința, ca boală , din punct de vede re antropologic este explicabilă prin faptul că omul este
o ființă contradi ctorie, ceea ce face ca e xistența lui să aibă un caracter tragic (M. De
Unamuno, B. Groethuysen).

D.R. Lipsitt și J. Escobar disting următoarele caracteristici în cadrul sindromului funcț ional
somatic:
a. pacientul prezintă simptome variate, cu caracter de mult e ori inexplicabil , localizate î n
diferite organe

24
b. prezența foarte frecventă a unor comorbidităț i psihiatrice de diferite tipuri și intensităț i ca
manifestare
c. o etiopatogenie adesea neclară , care n u poate justifica natura tulbură rilor clinice observate
d. absenț a valor ilor biologice pozitive
e. prezența unor tulburări emoționale, oboseala cronică, mialgii, dificultăți de adaptare,
tulbură ri de somn, depresii etc
f. răspuns favorabil la terapia psihof armacologică ș i la psihoterapie

Ce este boala psihosomatică ?
C. Ena chescu si L. Enachescu comsideră că ―boala psihosomatică este expresia rezultatului
experiențelor psihologice traite <în> și <de> propriul corp în raport cu sfera sufletească. În
cazul patolog iei psihosomatice, corpul este î n totalitatea sa inte grat în sfera experienț elor
sufletești, atât normale, cât ș i patologic e. Prin aceasta, trupul carnal și visceral devine
instrument ș i teren de manifestare a unor trăiri nevrotice. Semnificația trupului în viața psihică
normală și/sau patologică este de a exprima aceste stări. Corpul este ins trumentul prin care se
manifestă obiectivată viața psihică a persoanei. ‖
Boala psihosomatică are un aspect clinic și o dinamică particulară. Specialiș tii din domeniu au
remarcat faptul că în această ―experiență a bolii‖, luată cu se nsul de tră ire a propriei suferințe,
bolnavul poate prezenta atât tulburări de tip funcțional somatic, fără niciun fel de modificări
organice de natură patologică, cât și tulburări de tip organic -lezional, în care se pot evidenția
modificări de factură pat ologică ale or ganelor aflate în suferință clinică .
Bolnavii cu tulbură ri psihosomatice se pot prezent a mult timp ca fiind persoane sănătoase și
numai în anumite împrejurări critice (frustrări, carențe emoționale, conflicte, eșecuri etc) să
determine apariț ia bolii ca ―m ecanisme de expresie a stă rilor de tensiune acumulate.‖
Scrierile lui Jung despre trup conț in un paradox. Pe de o parte, trupul este privit ca ceva care
există pe cont propriu, cu propriile sale mijloace, nevoi, bucurii ș i probleme. Pe de alt ă parte,
trupul este vă zut ca fii nd inextricabil legat de minte și de psihic. Se poate afirma că psihologia
colectivă se exprimă în ș i prin trup, care, fiind comun tuturor oamenilor, constituie, î n termeni
generali, locul de manifestare al inconș tientului (Samuels A., Shorter B., Plaut F, 2005).

25
Punct ul de vedere al lui Jung exprimă faptul că trupul poate fi pri vit ca o expresie a
―materialităț ii fizice a psihicului‖. Faptele, experienț ele, n evoile trupului – toate reflectă
imperative psihologice. Î n trup sunt reunite numeroase aspect e ale umbrei. Referitor la umbră,
Jung spune: ―Toți avem o umbră, iar ea este cu atât mai întunecată și mai densă cu cât este
mai puțin încorporată vieții conștiente a individului. Atunci când o inferioritate este
conștientizat ă, sunt mult mai multe ș anse să fie corectată ‖. (OC 11, pp . 131)
Apare ceea ce C. Enachescu ș i L. Enachescu numesc ―Boala ca ră spuns personal.‖ Boala se
înscrie ca un ―accident ontologic‖ în existența individului, considerată ca psihobiografie ‖ sau
ca o i storie individuală a vieț ii psihice a acestuia. Boala apare ca o modalitate de a fi a
individului, ca formă particulară de răspuns personal în ceea ce priveș te factorii intru zivi cu
caracter nociv. Acest răspuns particular este în egală măsură ș i expresia conflictulu i dintre
factorii patogenetici ș i terenul psihobiologic al individului fapt care se explică atât prin
predispoziția/receptivitatea bolii, cât și prin rezistența la îmbolnăvire a diferiț ilor indivizi. ―Se
poate desprinde din cele de mai sus faptu l că fiecare individ își face în mod absolut personal și
specific boala, în funcț ie de tip ul constituț ional somato -psihic ‖ (C. Enachescu, L. Enachescu,
2008, pp. 81).
Christina Page afirmă că boala, nu numai că amplifică nivelul de conș tientizare al indivi dului,
care ajunge astfel să îș i dea seama de dizarmonia prezentă în viața sa, dar în multe cazuri
acționează ca și un vehicul al schimbării propriu zise. Corpul fizic încearcă să mențină un
mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detec tând dezechilibrele încă
din faza lor inițială și corectându -le încă înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenției
conștiente. Când influența minții trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în
faza de criză , iar boala devine inevitabil ă pentru a restabili armonia.1 (Page C., 2003)

26

3. Stomacul

Ulcerul nu apare ca urmare a mâncării pe care o consumă m, ci apar e ca urmare a ceea ce ne
consumă din interior.
Mary Mortley Montagu
3.1 Funcț iile stomacului

Tractul gastrointestinal are fun cția de a prelua alimentele ș i de a le prelucra pentru a fu rniza
corpului energie: substanțele vitale sunt asimilate, în timp ce substanșele reziduale ș i nocive
sunt eliminate. Sistemul digestiv are un sistem nervos propriu, așa-numitul sistem nervos
enter ic, denumit adesea ș i ―cel de -al doilea creier‖ . Digestia este stimulată prin intermediul
sistemului nervos parasimpatic și este inhibată prin intermedi ul sistemului nervos simpatic. În
situația activității fizice ș i a stresul ui psihic, activitatea digesti vă este ajustată astfel încât să
poată fi optimizată capacitatea de efort a organismului. În situația efortului sporit si prelungit
sau a solicitării emoț ionale, sistemul nervos simpatic ș i cel parasimpatic sunt simultan ac tive,
fapt care determină apariți a unor tulbură ri ale digestiei.
Stomacul este o extensie în formă de sac a canalului digestiv si are rolul să depoziteze hrana
ingerată . Acesta descompune hra na cu ajutorul sucului gastric și conduce hrana parțial
digerată în duoden și în prima secțiune a intestinului subț ire. Musc ulatura stomacului devine
activă pentru a amesteca hrana ș i a o transporta mai departe. Mucoasa stomacului, prima
dintre cele patru struct uri ale peretelui gastric, are în componență glande ș i celu le care secretă
mucus, pepsină, a cid clorhidric și gastrină (hormon peptidi c). Anumite enzime gastrice,
mișcările peristaltice și secreția de acid gastric se modifică datorită unor influenț e psihice cum
sunt emotiile puternice. Furia și ura inhibă activita tea gastrică și intestinală prin intermedi ul
sistemului nervos simpatic, î n timp ce sentimentul de spaimă și frica de examen determină ,
prin intermediul sistem ului nervos parasimpatic, apariția diareei. Solicitările psihosociale ș i
conflictele din exteriorul sau interiorul unei persoane p ot ―da stomacul peste cap‖, cu alte
cuvinte, stomacul poate deveni organul vulnerabil care va exprima problemele psihice.
Acest lucru se poate observa și în numeroase expresii: în funcție de emoție și situație – în
stomac s e acumulează furie, un sentiment de greață, agitație sau fluturi. Două dintre

27
următoarele situații ne atrag atenția: faptul că ―dragostea trece prin stomac‖ și situația în care
trăim și acționăm ―visceral‖, adică instinctiv și profund. Putem să înghiț im o situație, să ne
consumăm î n inter iorul nostru sau să rumegăm o problemă. Câteodată ceva ne dă stomacul
peste cap, fapt care ulterior ne cade greu la stomac, fiindu -ne dificil să -l mai înghițim. Alteori
ni se face greață, ni se î ntoarce stomacul pe dos sau ne vine acru în gură, ne trece po fta,
suntem sătui de o situaț ie.
Adesea, î n cazul unor probleme psihice, apar probleme epigastrice funcționale (lipsa
apetitului, greața, senzația de saț ietate, durerea de stomac, voma, eructațiile, arsurile la
stomac) ș i acuze funcț ionale ale abdomen ului inferior (diaree, constipație, intestin iritabil).
Tulburările funcționale ș i organi ce gastrointestinale se asociază cel mai adesea cu o disfuncție
vagotonică (a sistemului nervos parasimpatic ) ele pot fi însă cauzate ș i de o activitate excesivă
a sist emului nervos simpatic (precum și de factori ereditari și de comportamente de risc). În
cazul stresului, al enervării ș i al efortului fizic, sistemul nervos simpatic inhibă activitatea
gastrointestinală pentru a economisi ener gie ș i transmite corpului p e term en scurt semnalul de
luptă sau fugă. În situația acestei reacții de luptă sau fugi, muș chii scheletici, inima ș i crei erul
sunt irigate cu mai mult sânge decât î n stare de relaxare, iar organele digestive sunt mai puț in
alimentate cu sâ nge. Micile ar tere al e mucoasei stomacale se îngustează sub influența
hormonilor de stres. În timp, din cauza circulaț iei sangvine d eficitare, mucoasa este afectată,
astfel încâ t peretele gast ric nu mai este protejat chiar și atunci câ nd cantit atea de acid gastric
este redusă .
Disconfortul gastric apare și în cazul anumitor tulburări psihice. În special în cazul depresiilor
apar: greața, voma, senzația de saț ietate, arsurile gastrice, sughițul, eructaț iile, disconfortul
gastrointestinal spastic, presiunea abdominală dureroasă c are se întinde de -a lungul unei
întregi suprafețe sau este difuză, lipsa apetitului cu pierdere în greutate, fiind posibil să apară
și diferite pofte. Greața și senzația de neliniște în stomac se întâ lnesc, cel mai adesea, în cazul
tulbură rilor anxioase. L a 87% dintre pacienț ii cu stomac iritabil este prezentă o tulburare
psihică , cel mai adesea o tulburare anxioasă sau o depresie, aceste tulburari apărând numai la
25% dintre pacienț ii cu tulbu rări gastrice cu cauze organice (Morschitzky H, 2016, pp. 105).

28
3.2 Afecț iunile stomacului

Gastrita – este o inflamare acută sau cronică a mucoasei gastrice, se numără printre cel mai
des întâlnite afecț iuni ale sto macului. Circa 2% dintre pacienții tratați î n ambulatoriu sunt
diagnos ticați ca având această afecțiune , care în cazul a 4,5% din populaț ie este chiar motivul
pentru care se prezintă anual la medic (Morschitzky H, 2016, pp. 107).
Aceasta nu se vindecă de la sine, cauzează leziuni ale țesutului stomacal ș i produce adesea
ulcer gastric sau duodenal și, uneori , chiar car cinom gastric. Gastrita se manifestă prin dureri
stomacale sub formă de arsuri, senzație de presiune abdominală sau stomacală, greață,
eructații, vărsături și sensibilitate crescută la unele alimente. Cauzele pot fi multiple:
solicitarea psihică , anumite tipuri de mâncare, substanț ele stimulante (coofeina, nicotina),
alcoolul ș i fumatul, anumite medicamente etc.
Ulcerul peptic – aproximativ 10% din populație dezvoltă pe parcursul vieț ii un ulcer gastric
sau duode nal, iar în majoritatea cazurilor evoluția bolii este cronică și sunt înregistrate
recăderi. Bărbații sunt mai frecvent afectați decâ t femeile. La debutul bolii, ulcerul este
circular , bine delimitat și afectează doar mucoasa gastrică. Dupa o perioadă mai îndelungată,
ulcerul pătrunde î n straturile mai profun de ale peretelui gastric, iar, în final, poate chiar să -l
străpungă. Simptomele constau în dureri de stomac, eructaț ii, arsu ri gastrice, reflux acid,
senzaț ii de presi une sau de stomac prea plin după mese, intoleranță la anumite al iment e,
uneori chiar hemoragii în urma cărora apare melena. În cazul evoluției cronice, îndeosebi din
cauza formării cicatricilor și ulcerațiilor î n straturile profunde ale peret elui gastric, care
conduce la sângerări, la pă trunderea acestora în cavitatea abdom inală sau la stră pungerea unor
organe adiacente. În situația cea mai gravă, ulcerul poate avea o evoluție malignă .

3.3 Stomacul ca simbol

Filosofia bolii ca drum, se bazează mai puțin pe gîndirea cauzală, câ t pe cea anal ogică. În
locul cauzalității, fizi cienii au pus simetria și au explicat că ultimele legi pe care le putem
sesiza noi sunt principii ale simetriei. Gândirea analogică a medicinei vechi, așa cum se
exprimă ea prin principiul lui Paracelsus ―microcosmos=macro cosmos‖ sau în principiul
―precum sus, așa jos‖, respectiv ―precum înăuntru, așa afară‖. Cheia pentru această înțelegere
nu se găsește în analiză, ci în simbolistică .

29
Cuvantul ―simbol‖ provine din grecescul symbalein , care înseamnă a arunca una peste alta , a
îmbina. Pentru că î n inte rpret area tablourilor bolilor să fie cuprins omul î n totalitatea sa, este
necesar să fie î mbin ate toate impresiile disparate î ntr-un model, re spectiv toate simbolurile
mici î ntr-un simbol amplu.
Jacques de la Rocheterie amintește de stomac î n ipostaza de ―ceaun celtic‖, recipientul în care
se elaborează individuația prin amestecul conținuturilor inconștiente ș i absorb ția lor de că tre
conștient. De aceea, pentru alchimiș ti, stomacul simboliz a alambicul sau cazanul care, aș ezat
deasupra focului ― atanor‖, era imagi nea uterului î n care avea loc ―opera alchimică ‖,
metamorfoza. Adică procesul de individuaț ie.
Conceptul de individuație îi aparț ine lui Carl Gustav Jung – întemeietorul p sihologiei
analitice – care la î nceputul secolului a l XX -lea spunea că insăși raț iunea de a fi a omului este
individuaț ia. Scopul procesului de individuaț ie este de a deveni ceea ce suntem cu adevă rat
fiecare dintre noi . Individuația este un concept central în psihologia jungiană și se referă
la procesul pr in care persoana, în viața reală, încearcă conștient să înțeleagă și să dezvolte
potențialități înnăscute ale psihicului sau, în beneficiul totalităț ii, completitu dinii psihice. Iar
un prim pas în acest proces este întâ lnirea cu umbra. Umbra, aș a cum o def inește C.G. Jung
este „ceea ce un individ nu vrea să fie‖. Umbra include toate trăsăturile neplăcute pe care
individul vrea să le ascundă, ca latura inferioară, primitivă și lipsită de valoare , ca latura
întunecată a omului.

Imginea 3 . Vasul de la Gundestrup , Muzeul naț ional al Danemarc ei de la Copenhaga

30

Pentru celț i, ceaunul era un simbol al prestigiului.
În vise, de cele mai multe ori, stoma cul este legat de sentimentul că ceva nu funcționează în
viața interioară sau exterioară. Contextul visului și afectele precizează ce ―nu poate fi
înghiț it‖. (J. de la Rocheterie, 2006, pp. 210)
Uneori, stomac ul, ca aparat de digestie, evocă asimilarea conținuturilor inconștiente. Alteori,
ambiția pasională, lă comia sunt legate simbolic de stomac. Se spune ―m i-e foame de…‖ iar
stomacul este legat de poftele noastre diverse.
Unele culturi, ca de exemplu cele indiene care v alorizau flerul venit din senzațiile din burtă și
intuiți a din stomac au fost considerate primitve. Într -adevăr emoț iile venite din stomac, din
cavitatea abdominală au ceva primitiv în comparație cu părerile diferențiate, nuanț ate ale
capului sau chiar cu sentimentele venite din inimă .
Un instinct atâ t de primar cum este foamea care vine din stomac, din i nteriorul nostru, pare
grosolană, arhaică și animalică față de contribuț ia crei erului dispus să aștepte și să discute.
Furia resimțită în burtă nu este un bun partener pentru un cap isteț .
Dacă inima este centrul sentimentelor și este asociată sufle tului iar capul este centrul rațiunii,
stomacul găzduieș te pulsiunile originare care sunt copilăroase și arhaice în acelaș i timp.
Pentru copilul mic, buricul său este încă buricul pământului. Dacă ceva nu îi place, poate
reacționa cu dureri de burtă; în cazul adulților senzațiile necontrolate în legătură cu siguranța
și protecț ia sunt res imțite tot în stomac .
Așa cum problemele intelectuale dau dureri de cap și st resul emoțional duce mai cu seamă la
inimă, teama adâncă, de neînțeles și de multe ori inconștientă duce la dureri de burtă inclusiv
de stomac.
Prin amplasarea între coșul piept ului ș i cavi tatea bazinului, zona abdominală apare lipsită de
apărare și vulnerabilă ; aici este locul somatic de manifestare a temerilor existențiale și a
amenințărilor omului î n lumea sa. Buricul este elementul pr in care are loc prima mare criză
existenți ală a vieții: separarea fizică de mamă țș i iesirea din stadiul prenatal. Teama de a nu
muri de foame, una dint re cele mai originare temeri, își are rădăcina în acest stadiu. Încercarea
de a amână tă ierea, la figurat, a cordonului ombilical duce la p robleme care afectează
stomacul ș i duodenul.
Din punct de vedere metafizic, stomacul es te asociat cu satisfacerea ambiț iilor. Apetitul
nostru personal pentru hrana și capacitatea noastră de a ―digera‖ (sau analiza) în mod
corespunzător este reflectată î n organul diegestiv primar al stomacului. Ori de câte ori ne

31
confruntăm cu schimbări în ambițiile noastre (sau schimbări în ceea ce priveș te apetitul nostr u
pentru succes) este posibil să se producă modificări în ceea ce priveș te sistemul nervos
simpatic sub forma ― stresului stomacal‖. Simptomele, de la greață (dorința de respingere
simbolică a ambiț iilor trecute) la lipsa apetitului ( incertitudinea cu priv ire la ceea ce ne dorim
cu adevărat în viață ) sau stomacul nervos (anxietate cu privire la rezultatul efo rturilo r
întreprinse, succesul sau eș ecul viitor) sau chiar dezvoltarea ulcerului gastric (furie,
autodistructivitate) . Bolile gastrice pot fi privite ca un accent excesiv pus pe succes, pe
ambiț iile noastre, iar u n astfel de dezechilibru implică un s oi de criză a ambițiilor ce copleș esc
propr iul corp. Recomandarea holistică este o analiză aprofundată a ceea ce bolnavii de
afecț iuni gastrice definesc ca succes, ca re este scopul acestor succese și cu ce preț. O
redefinire a lor înșiși este absolut necesară , cât și a modalităț ilor alternative de a primi
dragostea de la ceilalți ș i a fericirii proprii, toate sun t absolut necesare pentru redobâ ndirea
sănătații fizice ș i psihice .
Stomacul corespunde chakrei plexului solar.

Imaginea 4. Poziț ionarea plexului solar

32
Plexul solar reprezintă zona la nivelul căreia primim informații referitoare la mediul în care
trăim, îndeosebi informații emoț ionale.
Chakr a plexului solar este localizată î n epigastru, sub coaste. Aspectul sp iritual asociat este
cel al preț uirii de sin e, iar nevoia de bază este cea a prețuirii nevoilor sinelui, cu emoțiile
asociate: mâ nie, resentimente, lipsa de prețuire și vinovaț ie (Page C., 2003).
Christina Page detaliază cum plexul solar completează triada personalităț ii (egoul), oferind
dimensiunea finală și revelează felul în care acesta se reflectă în lumea exterioară. Acest
centru ne asigură o identitate personală . Pentru a compensa pierderea simțului de identitate,
noi căutăm diferite roluri în familie ș i in societate, ceea ce ne conferă un ego sup erficial, dar
care ne permite să dobândim cel puțin o minimă prețuire de sine. Din păcate, atunci când
hrănim e xclusiv nevoile unei personalități false, răsplata primită pentru acțiunile întreprinse
nu asigură nici ea decât o împlinire superficială, ș i o perp etuă înfometare după succese.
Ea nu reușeste să pătrundă î n profunzime pentru a onora sin ele nostru real. De multe ori, în
încercarea de a corecta situația, oamenii își asumă și mai multe sarcini pe care să le ducă la
capăt cu succes, convinș i fiind că acest lucru le va aduce satisfacțiile necesare și o stimă de
sine crescută. Mai devreme sau mai tâ rziu, acest lucru va duce la epuizare, ei fiind secătuiți și
în continuare rătăciți, conduși fiind de reperele greșite. Prețuirea de sine presupune
cunoașterea d e sine și puterea de a spune: „Mă plac așa cum sunt. Sunt mulțumit de mine
însumi și sunt încântat să -mi pot celebra existența.‖ Căutarea aprobării este profund legată din
punct de vedere spiritual de chakra pl exului solar. Oamenii cu o slabă preț uire de s ine
urmăresc să obțină aprobarea celor din jur, lucru care se poate manifesta într -o profundă
dependență, care creează condiționă ri extrem de puternice ca: (Page C., 2003)
„Dacă fac x lucru, vei fi dispus să mă iubeș ti/placi‖
Aceste modele comportam entale creează dependenț e extrem de puternice , mult mai greu de
vindecat decâ t alte dependente clasice de substanță, datorită naturii lor subtile și a acceptării
lor larg răspândite ca mod de comportament în societate. Prin introspecț ie se poate ajunge la
realiza rea faptului că până nu vom crede autentic în noi înșine, fără a mai căuta aprobarea și
prețuirea excesivă din partea celor din jur, dur erea va continua, direct proporțional cu stima de
sine scăzută. Acest echilibru fals este atât de fragil încâ t, chiar da că zeci de oameni își
manifestă aprecierea, totuș i cel care îș i va manifesta dezaprobarea va cântări infint mai mult,
iar prăbuș irea stimei de sine se produce din nou.

33
Stomacul are funcția primară de a primi alimentele. El preia la nivel simbolic toa te imp resiile
care vin din afară, preia tot ceea ce urmează a fi digerat. F aptul de a putea prelua necesită o
stare de deschidere, o pasivitate și o disponibilitate în sensul capacității de dăruire. Cu aceste
însuș iri, stomacul reprezintă un pol feminin. Așa cum princ ipiul masculin se caracterizează
prin capacitatea iradierii ș i prin activitate (elementul Foc ), principiul feminin reprezintă
disponibilita te de preluare, capacitate de dăruire, impresionabilitate ș i capacitatea de a putea
prelua ș i ocroti (el ementul apă). La nivel psihic, elementul feminin este împlinit prin
capacitatea simț irii, a lumii de sentimente. Dacă un om își refulează capacitatea simțirii din
conștiență, aceasta se cufundă în corp, iar stomacul trebuie să preia și să digere, pe lângă
impresiile fizice ale alimentelor ș i sentimentele psihice.
Pe lângă capacitatea preluării se mai găsește în stomac și o altă funcție, de data aceasta
atribuită polului masculin : producer ea de acid gastric. Acidul atacă, corodează, descompune –
el este î n mod evid ent agresiv. Un om care nu este mulțumit de ceva si care se revoltă
împotriva a ceva, spune: ―Mi -e acru‖. Dacă acestui om nu -i reușește să își controleze
conștient această mânie sau să o transpună în agresivitate, astfel încât își înghite mâ nia, at unci
agresivitatea sa ș i faptul de a fi acru se somatizează drept acid gastric excesiv. Stomacul
reacționează la acid, producâ nd un lichid agresiv la n ivel material. Pentru a prelua ș i digera cu
ajutorul lu i sentimente non -materiale – o întreprindere difici lă, sit uație în care lucrurile se
aglomerează în sus și se manifestă sub formă de acid de refl ux, pentru a ne aminti faptul că
este mai bine să nu ne înghițim sentimentele, deoarece duce la supra -împovărarea stomacului
și a procesului digestiv. Acidul urcă, el do rește să se exprime.
În felul acesta, stomacul creează probleme bolnavului de stomac. Acestuia îi lipseș te
capacitatea de a se raporta conștient la mânia sa ș i la agresivitatea sa, de a rezolva în felul
acesta conflictele ș i problemele prin preluare a răspunderii de s ine. Bolnavul de stomac fie nu
își manifestă deloc agresivitatea ( se macină pe sine), fie dovedește o agresivitate exagerată –
dar niciuna dintre aceste două extreme nu îl ajută să își rezolve problemele, pentru că lui îi
lipseș te ca fun dament încrederea în sine ș i sentimentul de a fi ocrotit , ca bază pentru propria
dominare a conflictelor.
Bolnavul de s tomac este un om care nu vrea să aiba conflicte. El tânjește inconștient să se
întoarcă în copilăria sa lipsită de conflicte. Stomacul său își d orește o alimentație bazată pe
piureuri. Așa, bolnavul de stomac se hrănește cu o hrană pasată , deci hrana care a trecut deja
printr -o sită, printr -un filtru, care și -a dovedit î n felul acesta lipsa de periculozitate.

34
La administrarea de calmante -tampon îm potriva acidităț ii se ajunge de cele mai multe ori la
eructații, ceea ce aduce o ușurare, deoarece eructaț ia constituie o manifestare agresivă înspre
afară . Terapia cu tranchilizante folosită frecvent de medicina universitară ( ca de exemplu
Valium -ul) ne arată aceeași corelație; prin medicament este întreruptă chimic legătura dintre
psihic ș i aspectul vegetativ (a șa numita decuplare psiho -vegetativ ă), un pas care în cazurile
dificile se realizeaz ă și în mod chirurgical, deoarece la bolnavul de ulcer anumit e ramifica ții
nervoase r ăspunzatoare de producerea d e acid sunt separate prin opera ție de stomac
(vagotomie). La am ândou ă aceste interven ții ale medicinii tradi ționale se realizeaz ă separarea
dintre sentiment și stomac.
Strânsa legatur ă dintre psihic și se creția stomacal ă este suf icient cunoscut ă de la
experimentele lui Pavlov. Prin oferirea hranei simultan cu sunarea unui clopo țel, Pavlov a
putut condi ționa la c âinii cu care f ăcea experien țe așa-numitul reflex condi ționat, astfel încât
după un anumit timp sunetul clopo țelulu i era suficient pentru a declan șa secre ția stomacal ă
obișnuită care aparea la privirea hranei.
Atitudinea fundamental ă de a nu -și îndrepta sentimentele și agresivitatea în afar p, ci înăuntru,
împotriva sa însuși duce, în consecin ță, în final, la formarea ulcerului gastric (o perforare a
peretelui stomacal ). Bolnavul de stomac trebuie s ă învețe să își con știentizeze sentimentele ,
să-și prelucreze con știent conflictele și să-și digere con știent impresiile. n continuare,
pacientul bolnav de ulcer trebuie s ă-și con știentizeze dorin țele dup ă dependen ța infantil ă,
după sentimentul de a fi la ad ăpost în preajma mamei, dorul s ău de a fi iubit și ingrij it, acestea
fiind ascunse sub fa țada independen ței, a ambi ției și a capacit ății competitive.

35
II. PARTEA PRACTIC Ă

Cercetarea de față este o cercetare în care a fost implicat un singur operator, de tip cantitativ
datorită caracterului riguros matematic al metodelor utilizate și al metodelor de eșantionare.
Este o cerce tare confirmatorie, ce utilează ca metodă două teste pentru a măsura
caracteristicile a două populații, așa cum există în mod natural pentru a confirma sau infirma
ipoteza construită . Designul este unul de tip transversal, fiind analizat un eșantion o singură
dată, focalizat pe analiza caracteristicilor diferențiatoare a două grupuri . Are ca scop
determinarea relațiilor dintre stima de sine contingentă, al nivelului acesteia și al tulburările
gastrice ca somatiză ri.
Conform principiului unităț ii dintre teoretic și empiric în cercetarea științ ifică, cunoștințele
teoretice au ghidat activitatea empirică (concretă de cercetare), iar datele obținute astfel
urmăresc să confer e valoare de adevăr informaț iilor teoretice expuse anterior .

Ipoteza
Indivizii care suferă de tulbură ri gastri ce (gastrită și ulcer) au o stimă de sine scăzută,
contingentă, derivată excesiv din surse externe, ceea ce îi determină să caute aprobarea ș i
simțul valorii personale în mediu, supracompensând prin dezvoltarea unei ambiții și
competitivități crescute. Î n acest caz, boala apa re ca mecanism de expresie a stă rilor de
tensiune acumulate .

Metode
Participanț ii / subiecț ii: Au fost selectaț i 60 de subie cți ( 30 de subiecăți diagnosticați cu
afecțiuni gastrice – Grup 1 și 30 de subiecți fără afecț iuni gastrice – Grup 2) . Pentru o
relevanță crescută a scorurilor, s -a păstrat raportul femei/bărbați î n ambele grupuri. Acestea
sunt compuse din 23 de femei (76.7%) și 8 bărbați (23.3%). Motivul respectării raportului a
fost faptul că s -a demonstrat anterior că există d iferențe semnificative între stima de sine a
bărbaților și cea a femeilor, bărbații înregistrâ nd scoruri mai mari. (Age and Gender
Differences in Self -Esteem — A Cross -Cultural Window,‖ de Wiebke Bleidorn, PhD,
University of California, Davis, si Tilburg U niversity; Ruben Arslan, MSc, Georg -August –
Universität Göttingen; Jaap Denissen, PhD, Tilburg University; Peter Rentfrow, PhD,
University of Cambridge; Jochen Gebauer, PhD, University of Mannheim; and Jeff Potter,
BSc, Atof Inc., Journal of Personality and Social Psychology , publicat online Dec. 21, 2015)

36
Vârste subiecț i Grup 1 (subiecț i cu afecțiuni gastrice) :
23 ani – 4 persoane (13.3%)
24 ani – 4 persoane (13.3%)
25 ani – 5 persoane (16.7%)
26 ani – 1 persoană (3.3%)
28 ani – 1 persoană (3.3%)
29 ani – 2 persoane (6.7%)
31 ani – 2 persoane (6.7%)
32 ani – 1 persoană (3.3%)
34 ani – 1 per soană (3.3%)
35 ani – 1 persoană (3.3%)
39 ani – 1 persoană (3.3%)
46 ani – 1 persoană (3.3%)
49 ani – 1 persoană (3.3%)
61 ani – 1 persoană (3.3%)
Media vâ rstei: 26.1 a ni
Vârste subiecț i Grup 2 (grup control)
21 ani – 1 persoană (3.3%)
22 ani – 1 persoan ă (3.3%)
24 ani – 3 persoane (10%)
25 ani – 4 persoane (13.3%)
26 ani – 4 persoane (13.3%)
27 ani – 1 persoană (3.3%)

37
28 ani – 4 persoane (13.3%)
29 ani – 3 persoane (13. 3%)
30 ani – 1 persoană (3.3%)
31 ani – 2 persoane (6.7%)
32 ani – 2 persoane (6.7%)
35 ani – 2 persoane (6.7%)
38 ani – 1 persoană (3.3%)
50 ani – 1 persoană (3.3%)
Media vâ rstei: 28.63 ani

Instrumentele utilizate : Subiecț ilor le-a fost aplicat testul C SW și testul Rosenberg al stimei
de sine . Testul CSW măsoară ș apte subscale (suportul familial, competitivitatea, aspectul
fizic, iubirea lui Dumnezeu, competența academică, virtutea și aprobarea din partea celorlalț i)
, domenii ce reprezintă surse ale sti mei de sine. Scala stimei d e sine Rosenberg a fost aplicată
pentru a completa informaț iile oferite de primul instrument prin evalua rea nivelul ui global al
stimei de sine, pentru a putea aprecia astfel dacă stima de sine a subiecților cu afecțiuni
gastrice este mai scăzută decâ t a celor din grupu l de control.

38
Test aplicat – Contingentele stimei de sine (CSW)

Informaț ii generale
Măsură torile testului se focusează pe șapte domenii ipotetizate în teorii și cercetă ri anterioare
ca fiind surse important e, interne ș i externe, ale stimei de sine: aprobarea venită din partea
celorlalț i, aspectul fizi c, depășirea altora în competiții, competențele academice, dragostea și
suportul familial, calitățile de a fi o persoană virtuoasă și cu principii morale solide , cât ș i
dragostea lui Dumnezeu (Crocker, Luhtanen, Cooper, & Bouvrette, 2003). Deși cercetarea
care utilizează aceste măsurători este încă în faza incipientă, cercetările efectuate până în
prezent indică unele concluzii.
Studiile autorilor de la Universit atea de stat din Ohio sugerează că stima de sine contingentă
este specifică unui anumit domeniu. În contrast cu cercetă torii care pun accent pe diferenț ele
dintr e persoane pentru a stabili dacă stima de sine este contingentă sau nu (e.g., Kernis, in
press; Deci & Ryan, 1995), cercetă rile acestora sugerează că domen iul sau domeniile care
determină nivelul stimei de sine sunt mai importante decât a stabili dacă stima de sine este,
per ansamblu, contingentă sau nu. Î n sprijinul acestei concluzii, analiz a facto rilor de
confirmare a arătat că un model compus din șapte factori, mai degrabă decâ t un model cu un
singur factor ce determină contingenț a stimei de sine, este mai fiabil î n stabilirea acesteia.
Corelațiile dintre contingențele stimei de sine sugerează că acestea se înscriu î ntr-un
continuum de la intern la extern. Corelațiile cu alte măsură tori, cu m ar fi nevroza, stima de
sine și narcisismul, diferă în funcț ie de scale, cu mai multe contingenț e externe le gate negativ
de starea de bine și contingențele int erne care nu au legatură sau au o legatură pozitivă cu
starea de bine. În cele din urmă , subscalele CSW prezic diverse comp ortamente. De exemplu,
contigența academică prezice numarul de ore pe care un student le alocă studiului pe
săptămână, iar contingenț a aspectului fizic prezice numărul de ore pe care subiecții îl petrec
făcând exerciț ii fizice, cumpărâ nd articole vestimentare sau de întreținere corporală și
îngrijindu -se de aspectul fizic.
Aceste rezultate au importante implicații în utilizarea scalei C SW. În primul rand, în loc să
însumeze scorurile diverselor subscale, autorii recomandă includerea subscalelor specifice de
interes teoretic în datele de cercetare și analiză, deoarece î nsumarea a cestora ar putea, de
exemplu, să obscuri zeze efectele pe car e contingenț ele interne versus ceele extern e le au
asupra stimei de sine. În al doilea râ nd, pentru a identifica efectele u nice ale unei anumite

39
contingenț e asupra stimei de sine, cercetătorii ar trebui să ia în considerare î n analiza lor toate
tipurile de contingenț e simultan.
Cercetă rile autorilor sugerează de asemenea că diverse contingenț e ale st imei de sine au
consecinț e de auto -reglemen tare. Deoarece a concluziona că cineva este valoros are un
impa ct pozitiv, iar a concluziona că cineva este fără de valoare are un impa ct negativ, oamenii
sunt motivați în mod special să obțină succese și să evite eșecurile în domeniile în care stima
de sine este pusă în joc. Î n concorda nță cu acest punct de vedere, s -a descoperit că
contingenț ele stimei de sine prezic modul în care studenții își petrec timpul în primul an de
studii, cât și schimbările ce au loc în activităț ile lor de la primul la al doilea semestru. Cu toate
acestea, stima de sine contingentă este, de asemenea, susceptibilă de a fi asociată cu o
motivaț ie neautonomă, necontrolată, care este asociată cu trăiri de presiune, stres și diminuare
a stării de bine (Deci & Ryan, 1995; 2001).

Limită ri
Autorii nu susț in că scala CSW măsoara toate contingențele stimei de sine pe baza cărora
indivizii își determin ă stima de sine. Î n literatura de specialitate au f ost identificate alte
contingenț e, cum ar fi determinarea stimei de sine pe baza identităț ii sociala (e.g ., Tajfel &
Turner, 1986), sau în funcț ie de nivelul de putere personală resimțit (Coopersmith, 1967 ).
Cercetătorii cu interes teoretic în ceea ce privește alt tip de contingențe pot dori să dezvo lte
instrumente specifice în vederea mă surarii lor. De exemplu, recent, autorii au dezvoltat și
validat o măsură de a evalua bazarea stimei de sine pe calitate a de a fi un bun ecologist
(Brook & Crocker, 2003). De asemenea, adulții mai în vârstă își pot împărți stima de sine pe
domenii diferite, cum ar fi sănătatea fizică, părentalitatea sau abilitățile cognitive. Un obiectiv
al cercetării curente în cadrul Labo ratoarelor de contingențe independente este dezvoltarea
unei măsuratori a contingențelor stimei de sine în diferite momente ale vieț ii.

Validitate
Deoarece măsurarea se bazează pe auto -evaluare este supusă dezirabilității sociale și altor
preocupări ce ț in de auto -repreze ntare. Cu toate acestea, corelațiile cu dezirabilitatea socială
sunt reduse, sugerând că acest l ucru nu este o preocupare majoră. A fost examinat dacă
dezirabilitatea socială poate explica relațiile observate în ceea ce privește contingenț a stimei

40
de sine cu nivelul stresului (Crocker & Luhtanen, 2003) sau utilizarea alcoolului (Luhtanen &
Crocker , in press); iar ră spunsul a fost unul negativ.
Dovezile privind valabilitatea scalei CSW vor fi întărite de datele care arată că efectul
evenimen telor dintr -un domeniu asupra stimei de sine depinde de gradul în care stima de sine
depinde de domeniul respectiv. Eforturile inițiale de a aborda această problemă s -au
concentrat asupra CSW -ului academic. De exemplu, notele din primul semestru (GPA)
interacționează cu CSW -ul academic pentru a prezice stima de sine globală. La nivelul scăzut
al Academic CSW, GPA nu are nicio legătură cu stima de sine, în timp ce la nivelul CSW
academic ridicat, GPA are legătură cu stima de sine, așa cum a fost prezis (Croc ker,
Sommers, & Luhtanen, 2002).

Mai multe investigații recente aduc dovezi puternice pentru validitatea contingențelo r stimei
de sine. De exemplu, s -a constatat că CSW -ul academic prezice a) amploarea creșterilor și
scăderii stimei de sine a absolvenț ilor ca răspuns la acceptările și respingerile din școlile
postuniversitare (Crocker et al., 2002); b) (Crocker et al., 2003) și c) experiența stresului
academic (de ex., Presiunea timpului, conflictele cu profesorii) în primii ani de studii
(Crocker & Luhtan en, 2003).

41

SCORAREA REZULTATELOR

Subiecți cu gastrită Subiecți fără gastrită Diferenț e
statistice
Suport familial: 5.35 Suport familial: 4.80 +0.55 / +10.83 %
→Competitivitate: 5.70 Competitivitate: 4.50 +1.20 / +23.52 %
Aspect fizic: 5.3 4 Aspect fizic: 4.33 +1.01 / +20.88 %
→Aprobare din partea celorlalț i: 3.38 Aprobare din partea celorlalț i: 4.2 6 -0.88 / -23.06 %
Virtute: 5.47 Virtute: 4.90 -0.57 / +10.99 %
→Competența academică : 5.32 Competența academică : 4.53 +0.79 / +16.04 %
→Iubirea lu i Dumnezeu: 3.83 Iubirea lui Dumnezeu: 3.05 +0.78 / +22.67 %

IERAHIZAREA CONTINGENȚ ELOR STIMEI DE SINE ÎN FUNCȚ IE DE
DIFERENȚ ELE STATISTICE

Subiecți cu gastrită Subiecți fără gastrită Diferenț e
Competitivitate: 5.70 Competitivitate: 4.50 +1.20 / +23.52 %
Aprobare din partea celorlalț i: 3.38 Aprobare din partea celorlalț i: 4.2 6 -0.88 / -23.06%
Iubirea lui Dumnezeu: 3.83 Iubirea lui Dumnezeu: 3.05 +0.78 / +22.67 %
Aspect fizic: 5.3 4 Aspect fizic: 4.33 +1.01 / +20.88%
Competența academică : 5.32 Competenț a academică : 4.53 +0.79 / +16.04%
Virtute: 5.47 Virtute: 4.90 +0.57 / +10.99%
Suport familial: 5.35 Suport familial: 4.80 +0.55 / +10.83%

42
IERAHIZAREA CONTINGENȚ ELOR STIMEI DE SINE ÎN FUNCȚ IE DE SCOR
Subiecți cu gastrită Subiecți fără gastrită
1. Compe titivitate 5.70 1. Virtute 4.90
2. Virtute 5.47 2. Suport familial: 4.80
3. Suport familial 5.35 3. Compete nța academică : 4.53
4. Aspect fizic 5.3 4 4. Competitivitate: 4.50
5. Competența academică 5.32 5. Aspect fizic: 4.33
6. Iubirea lui Dumnezeu 3.83 6. Aprobare din partea celorlalț i: 4.2 6
7. Aprobare din partea celorlalț i 3.38 7. Iubirea lui Dumnezeu: 3.05

43
Testul Student (t ) de comparare a mediilor a două e șantioane perechi
• Scopul testului: Testarea contigenț elor stimei de sine prin aplicarea chestionarul ui CSW
(Competitivitatea , Aprobarea din partea celorlalț i, Iubirea lui dumnezeu, Aspectul fizic,
Compe tența academică , Virtutea si Suportul familial) ale pacienț ilor cu afecti uni gastrice
versus ale celor fără afecț iuni gastrice .
• Condiții de aplicare: f iecărei observații din primul eșantion îi corespunde o observație
pereche din al doilea e șantion iar di feren țele dintre valorile perechi sunt normal distribuite.
• Ipoteza nulă: Nu exista diferență semnificativă statistic între punctajele subiecților cu
afecțiuni gastrice (Grup 1) și ale celor fără afecț iuni gastrice (Grup 2) realizate la Testul
CSW .
• Ipoteza alternativ ă pentru testul bilateral: Exista diferență semnificativă statistic între
punctajele subiecților cu afecț iuni gastrice (Grup 1) și ale ce lor fără afecț iuni gastrice (Grup
2) realizate la Testul CSW .
Prag de semnificaț ie α: 0.10 ( Probabilitate a ca diferențele dintre scorurile celor două
grupuri să se datoreze ș ansei este de 10% )

44

Valoare t este 1.38233
Valoarea p este 0.96028
Rezult atul este semnificativ la p < .10

45
Test aplicat – Scala stimei de sine Rosenberg

Informaț ii generale
Scala stimei de sine Rosenberg (SS) este probabil cea mai utilizată scală pentru evaluarea
stimei de sine din domeniul științelor sociale.
Scala reflectă încercarea autorului de a dezvolta un instrument de evaluare unidimensional și
global a stimei de sine. SS este o scală Guttman – itemii reprezintă afirmații despre valoarea
percepută a propriei persoane, aflate pe un continuum.
O serie de studii au ind icat faptul că scala este o măsură validă și fidelă a stimei de sine, ca și
construct unidimensional, în vreme ce altele au indicat o structură bifactorială a SS.
Goldsmith (1986) sugerează faptul că structura factorială a SS este dependentă de o serie de
caracteristici ale eșantionului, cum ar fi de exemplu vârsta sau ocupația subiecților.
Descriere
Scala cuprinde 10 itemi cotați pe scală Likert cu 4 trepte, unde 1 reprezintă ―sunt în total
dezacord‖ iar 4 semnifică ―sunt întru totul de accord‖. Scorurile la SS pot varia între 10 și 40.
Itemii SS constau într -o serie de afirmații cu privire la evaluarea globală a valorii propriei
persoane, cum ar fi ―Simt că am mai multe calități bune‖ sau ―Simt că nu prea am motive să
fiu mândru (mândră) de persoana mea‖ . Toți itemii încarcă un singur factor, nefiind grupați pe
subscale.
Scorare
La fiecare din cei 10 itemi indivizii testați se auto -evaluează pe o scală Likert de 4 puncte care
indică gradul în care respondenții sunt de acord cu enunțurile vizavi de evaluar ea globală a
propriei valori.
Scorul total se calculează prin sumarea scorurilor la fiecare din cei zece itemi. Pentru itemii 2,
5, 6, 8 și 9 se calculează scorul revers.
Cu toate că aceasta este indicația autorului pentru calcularea scorului, nu toate s tudiile care au
utilizat SS au apelat la această modalitate de scorare. O serie de cercetători (Kaplan &
Pokormy, 1969; McCarthy & Hose, 1982; Shahani et al., 1990; Hagborg, 1993) au preferat să
calculeze scorul total prin sumarea scorurilor de la fiecare item, susținând astfel că nu este
justificată o scală Guttman respectiv o evaluare globală și unidimensională a stimei de sine.

46
Versiunea originală însă, respectiv versiunea adaptată pentru populația românească, optează
pentru un calcul al scorului total prin însumarea scorului revers la scorurile itemilor direcți.
Scorul poate varia între 10 și 40. Cu cât scorul este mai mare, cu atât acesta indică o stimă de
sine mai ridicată.

Etalon
Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5
Scoruri ≤ 26 27 – 30 31 – 34 35 – 39 ≥ 39
Cifrele din căsuțele tabelului se referă la scorul total obținut la Scala de stimă de sine.

Semnificația scorurilor este următoarea:
Clasa 1 – nivel foarte scăzut al stimei de sine (subiectul are un nivel al stimei de sine mai
mic sau e gal cu 6.7% din populația generală)
Clasa 2 – nivel scăzut al stimei de sine (subiectul are un nivel mai ridicat al stimei de sine
decât 6.7% din populația generală)
Clasa 3 – nivel mediu al stimei de sine (subiectul are un nivel mai ridicat al stimei de sine
decât 30.9% din populația generală)
Clasa 4 – nivel ridicat al stimei de sine (subiectul are un nivel mai ridicat al stimei de sine
decât 69.1% din populația generală)
Clasa 5 – nivel foarte ridicat al stimei de sine (subiectul are un nivel mai rid icat al stimei de
sine decât 93.3% din populația generală)

47

SCORAREA REZULTATELOR

Subiecț i Grup 1 Scor Rosenberg Subiecț i Grup 2 Scor Rosenberg
Subiect 1 24 Subiect 1 28
Subiect 2 27 Subiect 2 27
Subiect 3 25 Subiect 3 30
Subiect 4 29 Subiect 4 29
Subiect 5 26 Subiect 5 27
Subiect 6 28 Subiect 6 29
Subiect 7 26 Subiect 7 35
Subiect 8 25 Subiect 8 32
Subiect 9 28 Subiect 9 29
Subiect 10 27 Subiect 10 30
Subiect 11 19 Subiect 11 25
Subiect 12 26 Subiect 12 28
Subiect 13 25 Subiect 13 29
Subiect 14 22 Subiect 14 31
Subiect 15 28 Subiect 15 37
Subiect 16 29 Subiect 16 34
Subiect 17 31 Subiect 17 31
Subiect 18 25 Subiect 18 27
Subiect 19 26 Subiect 19 26
Subiect 20 34 Subiect 20 35
Subiect 21 28 Subiect 21 28
Subiect 22 36 Subie ct 22 29
Subiect 23 24 Subiect 23 31
Subiect 24 27 Subiect 24 34
Subiect 25 30 Subiect 25 39
Subiect 26 29 Subiect 26 29
Subiect 27 23 Subiect 27 27
Subiect 28 26 Subiect 28 29
Subiect 29 28 Subiect 29 30
Subiect 30 25 Subiect 30 26
Medie 26.866 Medie 30.033

48
Testul Student (t) de comparare a mediilor a două eșantioane perechi
• Scopul testului: Testarea nivelului global al stimei de sine , prin aplicarea scalei Rosenberg ,
al pacienților cu afecțiuni gastrice versus al celor fără afecț iuni ga strice.
• Condiții de aplicare: fiecărei observații din primul eșantion îi corespunde o observație
pereche din al doilea eșantion iar diferențele dintre valorile perechi sunt normal distribuite.
• Ipoteza nulă: Nu exista diferență semnificativă statistic între punctajele subiecț ilor cu
afectiuni gastrice (Grup 1) și ale celor fără afecț iuni gastrice (Grup 2) realizate la scala
Rosenberg a stimei de sine.
• Ipoteza alternativă pentru te stul bilateral: Exista diferență semnificativă statistic între
punctaje le subiecților cu afecț iuni gastrice (Grup 1) și ale celor fără afecț iuni gastrice (Grup
2) în ceea ce priveș te nivelul global al stimei de si ne mă surat cu ajutorul scalei Rosenberg.
Prag de semnificaț ie α: 0.10 ( Probabilitatea ca diferențele dintre scor urile celor două
grupuri să se datoreze ș ansei este de 10%)

49

50

Valoare t este -3.66236
Valoarea p este 0.000271
Rezultatul este semnificativ la p < .10

51
Concluzii

Media înregistrată la Testul Rosenberg pentru subiecț ii din Grupul 1 este de 26.866 (încadrare
la clasa 2 – stimă de sine scăzută ), iar pentru cei din Grupul 2 (c el de control) este de 30.033
(încadrat la clasa 3 – nivel mediu ), diferenț ele calculate fiind semnificative statistic. Putem
astfel spune că subiecții diagnosticați cu afecțiuni gastrice au o stimă de sine semnificativ mai
scăzută , iar cei din grupul de control se încadrează la limita inferioară a clasei 3.
Subiecț ii cu afecțiuni gastrice înregistrează cel mai mare scor la competitivitate (5.70), virtute
(5.47), suport familial ( 5.35), aspect fizic (5.34), un scor foarte similar la competența
academică (5.32), la o distanță importantă situâ ndu-se iubirea lui Dumnezeu (3.82), iar pe
ultimul lo c aprobarea din partea celorlalț i (3.38).
Subiecții din grupul de control înregistrează cel mai mare scor la virtute (4.90), s uport familial
(4.80), competența academică (4.53), competitivitate (4.50), aspect fizic (4.33), iar pe ul timele
două locuri ca importanță se situează aprobarea din partea celorlalți (4.26) ș i iubirea lui
Dumnezeu (3.05) .
Cea mai mare diferență se înregistrează în ceea ce privește competitivitatea ș i, în mod
suprinzător, î n cazul aprobării din partea celorlalți, subiecții din grupul de control înregistrâ nd
scoruri mai mari la aceasta subscală, deși stima lor de sine este mai puțin dependentă de
însuș irea de a fi competitiv .
Următoarele diferențe, ca și valoare, sunt înregistrate în ceea ce priveș te subscala iubirea lui
Dum nezeu, aspectul fizic, competența academică, cele mai mici diferențe fiind î nregistrate la
subscalele virtute ș i suport familial.
Subscalele la care se înregistrează cel mai mare punctaj, care sunt astfel cel ma i puternic
investite, reprezintă acele domenii pe care subiecții mizează stima de sine, aceas ta fiind
deosebit de vulnerabilă la performanțele sau eșecurile înregistrate î n ariile respective.
Aprobarea din partea celorlați este negată ca reprezentând o sursă importantă a stimei de sine,
consider că î n aces t caz, se datorează unei lipse a conștientizării faptului că subiecții caută
aprobarea și valori zarea personală în mediu, afisând mai degrabă un soi de revoltă prin
poziț ionarea acesteia pe ultimul loc la nivel de grup. Acest lucru poate fi privit ca revoltă
împotriva unui obiect p uternic investit la nivel inconș tient, generator de importante frustră ri și
tensiuni, întrucât stima de sine care necesită o permanentă validare este o autentică himeră .

52
Un conflict important, mai cu seamă că el este unul inconș tient, ce poate sta chiar la baza
somatizării – ceea ce nu ajunge în sfera conștientă se manifest ă prin corp. Un pa s important
pentru cei ce suferă de tulburări gastrice ar fi tocmai conștientizarea direcției în care se
îndreaptă competitivitatea, caracterul lor virtuos, nece sitatea unui fizic atragator – și anume,
către a obține admirația, recunoașt erea, aprobarea și dragostea celorlalț i pentru a se putea
auto-valoriza și iubi pe ei înșisi. A te iubi în ciuda eșecurilor și înfrâ ngerilor s -ar trad uce
printr -o competitivitate scăzuta. Iubirea de sine necondiționată nu depinde de performanțele
noastre. Importanța pe care adultul o acordă diferitelor subscale ale stimei de sine nu depinde,
cu siguranță, doar de propriile valori și judecăț i, acestea f iind interiorizate prin influenț a
persoanelor semnificative din viaț a lor.
În cazul de față, pentru grupul 1, se conturează clar potretul bolnavului gastric descris de
Alvarez, tipul extrem de competitiv, care se epuizează pentru a obț ine succesul. S corul mic
înregistrat la subscala ―aprobarea din partea celorlalți‖ reprezintă tocmai refularea tendințelor
de de pendență. Competitivitatea crescută este adeseori istovitoare , copleșind individul ș i
generatoare de importante tensiuni psihice. Virtuozitatea , la rândul ei, are ca scop creșterea
valorizării ș i a prestigiului personal.
Tendinț ele conflictuale descri se de Alexander se pot observa și î n cazul lotului din studiul de
față, subscala ―suportul fa milial‖ situâ ndu-se pe locul trei din șapte (cu un scor 5.35) ca
impor tanță a contingențelor stimei de sine (subscala ce poate fi privită ca dorință de a fi iubit
și îngrijit) vs ultima poziție și scorul mic (3.38) înregistrat la subscal a ―aprobarea din partea
celorlaț i‖ (aspirația la independență ).
La nivelul comportamentului manifest, prin prisma scorului ridicat la subscala
―competitivitate‖ (scor 5.70) , se contureaz ă o atitudine ambițioasă și independentă ca reacție
la dependența rămasă la nivel inconștient. Dorința inconștientă de a primi aprobarea celorlați
se reflectă î n corp prin mobilizarea stomacului – cea mai prim itivă formă de a primi (stomacul
ca și cavitate ce primeș te hran a), deoarece indivizii doresc, în esență , primirea hranei afective.
Trupul devine terenul de manifestare al acestor conflicte nevrotice, iar stomacul devine
instrumentul folosit pentru imperativele psihologice. Tulburarile gastrice ale ace stora
reprezintă necesitatea amplificării nivelului de conștientizare, putând fi un vehicul al
schimbă rii ce restabileș te armonia.

53
Aplicarea te stului CSW se poate dovedi utilă în evaluarea contingenț elor stimei de sine ale
pacienților care solicită servic ii psihologice, atât pentru cei care prezintă somatizări gastrice,
cât și pentru alții a căror problematică se cristalizează î n jurul unor deficite ale stimei de sine,
oferind informații importante în privinț a ierarhizării ș i investiri i diferitelor domenii pe baza
cărora aceștia se auto -evaluează .

54

Bibliografie

Andre, Christophe; Lelord, Francois (2015), Cum sa te iubesti pe tine , Bucuresti, Trei
Anitei, Mihai (2007), Psihologie experimentala , Bucuresti, Polirom
Badea, Marina (2013), Abordarea simbolic -experientiala a patologiei somatice , Bucuresti,
Sper
Blackman J. S. (2012), 101 aparari, Bucuresti, Trei
Dahkle, Ruediger (2012), Boala ca sansa , Bucuresti, Trei
Dahkle, Ruediger; Dethlefsen, Thorwald (2008), Puterea vindecatoare a bolii , Brasov,
Adevar divi n
Enachescu, Constantin; Enachescu, Liliana (2008) , Psihosomatica , Bucuresti, Polirom
Franz, Alexander (2008), Medicina psihosomatica , Bucuresti, Trei
Jung, Carl (2010), Psihologia religiei vestice și estice – Opere Complete, vol. 11 , Bucuresti,
Trei
Klein , Melanie (2011) , Iubire, vinovatie si reparatie , Bucuresti, Trei
Maslow (2008), Motivatie si personalitate , Bucuresti, Trei
Moroschitzky, Hans; Sator, Sigrid ( 2016), Cand sufletul vorbeste prin corp , Bucuresti, Trei
Page, Christina (2003), La frontierele sanatatii , Brasov, Mix
Peseschkian, Nossrat (2007), Psihoterapie Pozitiva , Bucuresti, Trei
Rocheterie, Jaques de la (2006), Simbologia viselor , București, Artemis
Samuels, Andrew; Shorter, Bani; Plaut, Fred (2005), Dictionar critic al psihologiei analitic e
jungiene, Bucuresti, Humanitas
Winnicott, D.W., (2015), Natura umana , Bucuresti, Trei

55
ANEXA 1

ADA PTAREA ȘI VALIDAREA SCALEI CONTINGENȚ ELOR STI MEI DE SINE PE
UN LOT DE STUDENȚI DIN ROMÂ NIA

Laurențiu P. MARICUȚOIU* , Irina MACSINGA, Silvia RUSU, Deli a VÎRGĂ, Florin A.
SAVA
Universitatea de Vest din Timisoara, Timișoara, Romania

543 de participanți la diverse cercetări au completat scala CSW și altele măsură tori care nu
sunt relevante în acest context. Participanții au fost studenți la Universitatea de Vest din
Timișoara (55% studenți de psihologie, 59% de sex feminin) și a u avut vârsta medie de 21,56
ani.
În conformitate cu practicile general acceptate ( Sava, 2011), am testat factorul Structura
Scalei CSW prin analiza factorului d e confirmare. Folos ind AMOS 4.0 (Arbuckle & Wothke,
1999), am testat următoarele trei modele: (1) un model care p resupun e că răspunsurile la toate
elementele au un si ngur factor latent comun; (2) un m odel care presupune că răspunsurile la
toate eleme ntele sunt influențate de șapte factori necorelați; Și (3) un model care presupune că
răspunsurile la toate elementele s unt influențate de șapte factori corelați. Am folosit es timarea
maximă a probabilității s i a raportat următorii indici de potrivire ( așa cum recomandă Byrne,
2010): Indicele chi -pătrat, eroarea pătrată -medie -pătrată a aproximării (RMSEA), Indicele Fit
normalizat (NFI) și Indexul Fit comparativ (CFI).
Valori mai mici decât .06 pentru RMSEA indică potrivirea modelului adecvat și se pot trage
concluzii similare p entru valori mai mari de .90 pentru indici NFI și CFI (Byrne, 2010).
Rezultatele obținute prin analiza factorului d e confirmare sunt prezentate în Tabelul 2.

56
Modelul care presupune că răspunsurile l a toate elementele au un singur f actorul latent comun
are indici de potrivire foarte slabă (RMSEA = .13, NFI = .36, CFI = .38), indicând faptul că
scara CSW are o structură multifactorială. În concordanță c u modelul CSW, cele mai mari
valori ale indicilor de potrivire au fost găsiți în cazul modelului care presu pune existența a 7
factori corelați (RMSEA = .056, NFI = .85, CFI = .90). Deși NFI nu a atins o valoare
acceptată de 0,90 a lți doi indici (RMSEA și CFI) au indicat o potrivire adecvată a acestui
model.
Scorurile standardizate ș i nestandardizate sunt prezen tate în tabelul 3.

Cu excepția poziției 9, toate scorurile standardizate au valori absolute mai mari de .30 (c are
este o valoare generală acceptată pentru a lua în consid erare elementul relevant pentru a cest

57
factor particular, conform lui Sava, 2011 ). În general, valoarea medie a scorurilor
standardizate ale factorilor sunt .719, ceea ce indică r elații puternice între elemente s i factorii
lor desemnați. Împreună cu rezultatel e prezentate mai devreme, putem c oncluzionează că
scara CSW arată o invaria nță co nfigurator acceptabilă în c ultura românească .

Medie SD 1 2 3 4 5 6 7
Aprobare din
partea celorlalti 3.60 1.16 .75
Aspect fizic 4.41 1.02 -.48 .72
Competitivitate 5.28 0.95 -.12 .52 .83
Competenta
academica 4.79 1.03 -.34 .56 .62 .77
Suport familial 5.30 0.91 -.13 .35 .47 .55 .72
Virtute 4.92 1.05 -.23 .23 .34 .45 .55 .78
Dragostea lui
Dzeu 4.14 1.78 -.14 .14 .13 .20 .45 .35 .94

Nota. N=453. Toate corelatiile sunt semnificative la p <.05 Indicii de consistenta interna (α Cronba ch) sunt
prezentati pe diagonala. Scorurile mai mari indica o relevanta mai mare a domeniului contingentei stimei de
sine
Așa cum este prezentat în Tabelul 4, toate dimensiunile scalei CSW au înregistrat scoruri
acceptabile ale nivelurilor de consistență i nternă (toate valorile alpha ale lui C ronbach erau
între .72 și .94). Corelațiile dintre dimensiunile scalei CSW sunt semnificative din punct de
vedere statistic (în principal datorita eșantionului mare) și indică as ociații moderate până la
înalte intre d iverse domenii ale unor contingente neprevăzute de auto -valorizare . Astfel de
asociații susțin ideea contingențelor ex terne și interne de auto -valorizare și sunt similare cu
rezultatele r aportat e de Crocker și colab. (2003) pe un eșantion de studenți din SU A.

58

Analiza comparativă (prezentată în Ta belul 5) între bărbați și femei a indicat faptul că sexul a
indus diferențe semnificative din punct de vedere statistic pentru toate v alorile CSW, cu
excepția aprobării din partea celorlalti .

59
ANEXA 2
Scala stimei de sine Rosenberg
Vă prezentăm mai jos 10 propoziții care descriu sentimente despre propria
dumneavoastră persoană. Vă rugăm citiți cu atenție fiecare propoziție și notați răspunsul
care vi se potrivește cel mai bine.

1 = Sunt în total dezaco rd
2 = Nu sunt de acord
3 = De acord
4 = Sunt perfect de acord

1. Sunt
în total
dezacord 2.Nu
sunt de
acord 3.De
acord
4.Sunt
perfect
de acord
1. Simt că am mai multe calități bune.
2. Câteodată mă simt nefolositor (nefolositoare).
3. Simt c ă sunt o persoană de valoare cel puțin la egalitate
cu ceilalți.
4. Aș dori să am mai mult respect față de mine însumi.
5. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca și ceilalți
oameni.
6. Câteodată mă gândesc că nu sunt bun (bună) deloc.
7. Am o atitudine pozitivă față de persoana mea.
8. Simt că nu prea am motive să fiu mândru (mândră) de
persoana mea.
9. În general sunt satisfăcut(ă) de mine însumi.
10. În general sunt înclinat(ă) să cred despre mine însumi că
dau g reș în ceea ce întreprind.

60
Testul CSW al contingentelor stimei de sine
Dezaco
rd
puterni
c
Dezaco
rd Dezacor
d într-o
oarecare
măsură
Neutru Acord
într-o
oarecare
măsură
Acord Acord
puterni
c
1. Cînd cred c ă arăt atrăgător, am o părere mai bun ă
despre mine. 1 2 3 4 5 6 7
2. Valoarea mea ca persoan ă este determinat ă de
dragostea lui D -zeu fa ță de mine. 1 2 3 4 5 6 7
3. Mă simt valoros atunci c ând am rezultate mai bune
decât alții. 1 2 3 4 5 6 7
4. Stima mea de sine nu are leg ătura cu modul în care
arată corpul meu. 1 2 3 4 5 6 7
5. Când fac ceva ce știu că este gre șit mă face s ă îmi
pierd respectul pe care îl am fa ță de propria
persoan ă. 1 2 3 4 5 6 7
6. Nu îmi pas ă dacă ceilalți au o opinie negativ ă
despre mine. 1 2 3 4 5 6 7
7. Să știu că membrii familiei m ă iubesc m ă face s ă
am o p ărere bun ă despre mine. 1 2 3 4 5 6 7
8. Mă simt o persoan ă valoroas ă când cred c ă
Dumnezeu m ă iubește. 1 2 3 4 5 6 7
9. Nu m ă pot respecta pe mine însumi dac ă ceilal ți nu
mă respect ă. 1 2 3 4 5 6 7
10. Valoarea mea ca persoan ă nu este influen țată de
calitatea rela țiilor mele cu ceilal ți membri ai
familiei. 1 2 3 4 5 6 7
11. Ori de c âte ori îmi urmez p rincipiile morale,
respectul fa ță de propria mea persoan ă crește. 1 2 3 4 5 6 7
12. Să știu că am performan țe mai bune dec ât ceilal ți
când îndeplinesc o sarcin ă, îmi ridic ă stima de sine. 1 2 3 4 5 6 7
13. Părerea pe c are o am despre propria persoan ă nu are
legătură cu performan țele academice. 1 2 3 4 5 6 7
14. Nu m -aș putea respecta dacă nu aș trăi conform
unui cod moral. 1 2 3 4 5 6 7
15. Nu îmi pas ă ce cred al ți oameni despre mine. 1 2 3 4 5 6 7
16. Cînd membrii familiei sunt m ândri de mine, m ă
simt mai valoros / valoroas ă. 1 2 3 4 5 6 7
17. Stima mea de sine este influen țată de cât de
atrăagătoare sunt corpul sau tr ăsăturile mele faciale. 1 2 3 4 5 6 7
18. Stima mea de sine ar suferi daca a ș simți că D-zeu
nu m ă iubește. 1 2 3 4 5 6 7

61
Dezaco
rd
puterni
c
Dezaco
rd Dezacor
d într-o
oarecare
măsură
Neutru Acord
într-o
oarecare
măsură
Acord Acord
puterni
c
19. Când am rezultate academice bune îmi cre ște
respectul fa ță de mine însumi /însămi. 1 2 3 4 5 6 7
20. Când m ă descurc mai bine dec ât ceilal ți îmi
crește resp ectul fa ță de mine însumi /însămi. 1 2 3 4 5 6 7
21. Sentime ntul valorii mele ca persoan ă sufer ă de
fiecare dat ă când nu m ă simt atr ăgător /
atrăgătoare. 1 2 3 4 5 6 7
22. Am o p ărere mai bun ă despre mine c ând am
rezultate academice bune. 1 2 3 4 5 6 7
23. Ce cred al ții despre mine nu are niciun efect
asupra mo dului în care m ă gândesc la mine
însumi /însămi. 1 2 3 4 5 6 7
24. Când nu m ă simt iubit de membri i familiei mele,
îmi scade stima de sine. 1 2 3 4 5 6 7
25. Valoarea mea nu este afectat ă de cât de bine m ă
descurc c ând sunt în competi ție cu al ții. 1 2 3 4 5 6 7
26. Stima mea de sine cre ște atunci c ând simt c ă
Dumnezeu m ă iubește. 1 2 3 4 5 6 7
27. Stima mea d e sine este influen țată de
performan țele mele academice. 1 2 3 4 5 6 7
28. Stima mea de sine ar avea de suferit dac ă aș face
ceva neetic. 1 2 3 4 5 6 7
29. Este impo rtant pentru respectul pe care îl am fa ță
de mine însumi/ însămi să am o familie c ăreia îi
pasă de mine. 1 2 3 4 5 6 7
30. Stima mea de sine nu este influen țată de cât de
atractiv / ă mă simt. 1 2 3 4 5 6 7
31. Când m ă gândesc că nu îl ascult pe Dumnezeu,
am o p ărere proast ă despre propria mea
persoan ă. 1 2 3 4 5 6 7
32. Valoarea mea ca persoana este influentata de cat
de bine ma descurc in sarcinile ce presupun un
anumit grad de competitie. 1 2 3 4 5 6 7
33. Nu am o părere bun ă despr e mine ori de c âte ori
am slabe performan țe academice. 1 2 3 4 5 6 7
34. Stima mea de sine este influen țată de respectarea
principiilor morale/ etice. 1 2 3 4 5 6 7
35. Stima mea de sine depinde de p ărerea pe care
ceilal ți o au despre mine. 1 2 3 4 5 6 7