Master Jurnalism Politic

=== 223c142fda333cc66355ee3575e3cca950cb18dc_160879_1 ===

JURNALISM POLITIC

În ceea ce privește motivația ce stă la baza alegerii acestei teme, mai precis „Jurnalism politic”, aceasta se regăsește în interesul deosebit reprezentat în cadrul complexului proces al elaborării agendei politice de tot mai controversatul domeniu al mass-mediei politice, mai ales în contextul fluctuațiilor sesizate în ultimul deceniu la nivelul scenei politice naționale, dar și internaționale.

Importanța temei rezidă îndeosebi din contribuția deosebită pe care mediatizarea evenimentelor politice o are nu doar la nivelul electoratului, ci și la nivelul imaginii diverselor organizații și formațiuni politice existente, știută fiind și influența pe care o poate reprezenta jurnalismul politic asupra procesului dedicat selectării oamenilor politici ce dețin abilitățile și capacitățile necesare influențării, respectiv convingerii unor anumite categorii de votanți.

În societatea contemporană se acordă din ce în ce mai mult o atenție deosebită comunicării politice (cu mențiunea că, în ultimii ani, o mare parte dintre aceasta este regăsită la nivelul social media), mediatizarea diverselor evenimente și „actori” politici determinând o serie de efecte la nivelul actualei scene politice, în topul acestora regăsindu-se așa numita „noua comunicare” politică, ce are capacitatea reflectării pe mai multe nivele, respectiv nivelul:

Guvernanților, ca și al complexului personalului politic, ce trebuie să aibă în vedere tot mai numeroasele modificări ce se regăsesc în domeniul dedicat comunicării și mediatizării actuale

Guvernaților, respectiv al alegătorilor – mai ales în contextul în care, în ultimii ani, s-a sesizat o sensibilizare deosebită a acestora la tot mai variata și non-tipizata mediatizare ce vizează scena politică din România

Spațiului public – ce este perceput prin prisma locului de exprimare, în cadrul acestuia intervenind nu doar oameni politici și alegătorii acestora, ci mai ales jurnaliștii, aceștia fiind percepuți în ultimii ani drept adevărați formatori de opinie

Demn de semnalat este faptul că prin intermediul examinării succesive a tuturor acestor nivele dedicate funcționării democrației contemporane se reușește și evaluarea ponderii pe care reușește să o dețină mass-media la nivelul actualei scene politice.

Ca urmare a revoluției mediatice, ce s-a remarcat cu precădere la nivelul ultimilor ani, s-a sesizat și apariția pe scena publică a unor noi așa zise „personaje”, cum ar fi:

Consilierii în problemele de comunicare politică

Experții în diversele sondaje realizate periodic la nivelul scenei politice

In plus, se impune a se menționa și modificarea substanțială a percepției marii mase a publicului amator de informații politice diverse, în paralel cu antrenarea unor noi practici de către guvernanți, care reușesc să asimileze aproape ideal arta de a profita din plin de mass-media, cu precădere de televiziune și, în ultima vreme, de nelimitatul mediu online (o atenție specială fiind acordată social-mediei).

De asemenea, în ultimii ani, s-au remarcat și noi constrângeri la care se supun oamenii politici, acestea fiind analizate cu atenție de către Michel Rocard în lucrarea sa, Le Coeur a l-ouvrage. Astfel, în opinia autorului, pe care îl citează Remy Rieffel, aceste constrângeri se pot delimita în:

Transparență – respectiv în obligația unei nedisimulări, știut fiind faptul că mass-media impune adoptarea limbajului ce pare la prima vedere sincer

Instantaneitate – respectiv necesitatea acționării imediate în cadrul unor evenimente, de a răspunde în mod spontan, chiar și în condițiile unei detașări insuficiente

Redundanța – respectiv datoria intervenției asupra unui aceluiași subiect, prin intermediul unor mijloace de informare multiple

Simbolizarea – respectivă căutarea emoției, în vederea dramatizării discursului, prin intermediul efectului ce este produs de așa-numitele „profeții” ori prin intermediul expresiilor ce „fac carieră”

Constrângerile la care se supun oamenii politici și care sunt tot mai frecvent consemnate și distribuite de mass-media actuală, sunt tot mai frecvent considerate drept riscuri deloc neglijabile, cel mai bun exemplu reprezentându-l schematizarea excesivă a diverselor declarații, ori chiar exemplul goanei după un anumit scop, respectiv goana după „lovitura de presă” sau „lovitura de imagine”.

Mai mult, aceste constrângeri au capacitatea de a dezvolta și gradul de dificultate al luării măsurilor ce sunt lipsite de popularitate, mai ales în contextul în care oameni politici sunt tot mai frecvent dependenți nu doar de sondaje, ci și de comentariile regăsite în mass-media, dar mai ales în mediul online (cu precădere în extrem-accesata social-media).

Constrângerile, anterior enumerate, îi încurajează pe tot mai mulți oamenii politici să ia diverse decizii spectaculoase, multe dintre acestea fiind în detrimentul unor imperative de conducere ce sunt mai puțin scoase în evidență. După cum se remarcă, mediatizarea activităților politice diverse impune numeroase efecte considerabile, situație în care oamenii politici se văd puși în situația de a identifica singuri echilibrul corect dintre teatralizare și discreție.

Rolul pe care mass-media îl joacă la nivelul vieții politice, acestuia adăugându-i-se, în ultima perioadă și rolul rețelelor de socializare, generează în aceeași măsură și o modificare a diverselor condiții privind recrutarea oamenilor politici (cum este cazul recentei formațiuni politice Uniunea Salvați România, în fruntea căreia a reușit să se poziționeze, pentru o perioadă de timp, „necunoscutul” politician Nicușor Dan). De altfel, este cunoscut faptul că, la nivel tradițional, în cadrul oricărei formațiuni politice, membrii acesteia erau nevoiți să „urce” diversele trepte ale ierarhiei interne cu multă răbdare, într-un anumit interval de timp, în care aceștia trebuiau:

Să își exercite diversele responsabilități ce le erau atribuite de către șefii direcți, pe linie de organizație politică

Să își demonstreze/etaleze talentul oratoric în cadrul diverselor reuniuni, respectiv prezențe/reflectări în mass-media, etc

La nivelul societății contemporane, mass-media în general și mediul online în mod special, dețin capacitatea exercitării unei așa-numite „funcții de filtru”, în cadrul căreia se urmăresc o serie întreagă de criterii de selecții, dintre care enumerăm în cuprinsul prezentei lucrări doar:

Menținerea imaginii unei formațiuni-organizații politice, respectiv a unui lider/om politic

O îmbunătățire constantă a imaginii unei formațiuni politice, respectiv a unui personaj politic

O prezență cât mai agreabilă pe micile ecrane, dar mai ales în cadrul social media, a reprezentanților diverselor organizații politice, dar și a unor lideri politici

Manipularea diverselor emoții ce pot fi determinate de anumite împrejurări ale vieții politice

Utilizarea unui vocabular politic elevat sau dimpotrivă, în funcție de anumite împrejurări

Totalitatea acestor criterii de selecție, anterior enumerate, reușesc să pună în prim-planul atenției publicului politic diversele efecte de notorietate, acestea având capacitatea ca, în anumite situații:

Să stimuleze, respectiv să accelereze accesul în așa numitele „jocuri” politice – în acest fel se reușește construirea/conturarea așa numitelor „vedete politice” – așa cum a fost și cazul anterior menționat (respectiv cel al fostului lider U.S.R., Nicușor Dan), dar și cazul fostului premier, Dacian Cioloș

Să diminueze în mod considerabil atât importanța unor formațiuni politice, cât și importanța ce este atribuită unor aparate de partid, acestea fiind bine poziționate la nivelul publicului – iar cel mai bun exemplu în acest context este reprezentat de imensul prejudiciu de imagine suferit în urmă cu un an și jumătate de cea mai mare formațiune politică de la nivelul scenei politice românești, respectiv P.S.D., ca urmare a adoptării controversatei „Ordonanțe 13”, demers ce a reușit să mobilizeze, vreme de câteva săptămâni, sute de mii de manifestanți. Nu în ultimul rând se impune a se menționa și efectele pe care le-au avut asupra publicului larg o parte dintre relatările jurnaliștii politici actuali privind modul de derulare a evenimentelor petrecute recent în capitală, cu ocazia așa numitului „miting al Diasporei”.

Diverșii oameni politici care, în mass-media și inclusiv în mediul online câștigă notorietate prin prisma faptului că „dau bine” la public, ajung ca prin intermediul ori chiar cu sprijinul unor jurnaliști politici, să își eclipseze colegii (unii dintre aceștia foarte capabili și experimentați) care fie nu au acces la online și mass-media, fie nu au capacitatea de a se apăra/reacționa corespunzător în cadrul acestora, în acest fel ajungându-se la situația în care un anumit om politic devine cu atât mai reprezentativ cu cât este mai telegenic sau mai vocal în media politică, ca și în social media dedicată scenei politice din România.

Se remarcă faptul că impactul pe care mediatizarea politică, fie aceasta în social media sau tradițională, îl are asupra guvernanților este cu mult mai redus în comparație cu efectul ce este generat la nivelul guvernaților, ca și al cetățenilor. Iar numeroasele studii, ce au fost realizate în domeniul jurnalismului politic în ultimii ani, nu au reușit decât să sublinieze faptul că, urmare a difuzării în mass-media (oricare ar fi forma acesteia de reprezentare), ca și în social media, a diverselor informații din viața politică, s-a sesizat o dezvoltare deosebită a nivelului de cunoștințe pe care publicul larg ajunge să îl dețină în materia politicii.

Astfel, un grad de expunere publică deosebit de puternic are capacitatea de furniza exactitatea în cadrul procesului de perceperea pozițiilor diverse ce sunt deținute de anumiții candidați ce se confruntă în perioadele dedicate diverselor alegeri, în acest fel reușindu-se stimularea dezbaterilor de tip democratic.

În acest context, folosirea excesivă a rețelelor de socializare, ca și a mass-mediei poate fi considerată o strategie deosebit de adecvată, deoarece, după cum remarcă și Roland Cayrol, mediul online și televiziunea au devenit principalele surse de informații, prin intermediul cărora se pot realiza diversele campanii cu obiective clar stabilite, acestea permițând transmiterea diverselor mesaje pentru categorii diferite de public, indiferent că aceștia sunt simpatizanți, adversari sau alegători încă indeciși.

De asemenea, acest nou mod de comunicare politică are, în opinia unor sociologi (printre care îl amintim pe Dominique Wolton) capacitatea de a favoriza o verificare permanentă la nivelul legitimității diverșilor oameni politici, ca și dezvoltarea agorei.

Prin intermediul diverselor dezbateri televizate, a anchetelor, a postărilor online și chiar a sondajelor, aceste tehnici de comunicare moderne au rolul de a contribui în mod esențial la instaurarea așa numite democrații directe, democrație ce poate fi considerată ca fiind echivalentă cu sufragiu instantaneu, și asta datorită faptului că alegătorul-telespectator/cititor de presă/membru al unei rețele de socializare are capacitatea să-și formeze o anumită opinie politică doar privind diversele evenimente politice ale momentului în media clasică sau accesând online principalele rețele de socializare pe care sunt publicate periodic diverse informații ce sunt apreciate ca fiind de impact în mediul politic și nu numai.

În noua sa manieră, jurnalismul politic, prin intermediul comunicării politice, permite identificarea mult mai facilă a diverselor noi probleme contemporane, ca și dezbaterile în spațiul public, oamenii politici prezentând sub ochii tuturor telespectatorilor, respectiv a membrilor rețelelor de socializare diversele soluții pe care ei le consideră ideale pentru a fi adoptate.

În acest fel, se reușește evitarea închiderii dezbaterii politice în ea însăși, iar cetățenilor alegători le este oferită posibilitatea de a-și manifesta atât opoziția, cât și dezaprobarea, cunoscute fiind unele mesaje regăsite în rețelele de socializare ce ajung virale, ca urmare a conținuturilor.

Cu toate acestea, se sesizează pericolul imposibilității realizării unei distincții între perioadele dedicate campaniilor electorale și cele în afara acestora, și asta deoarece jurnalismul politic (având în vedere specificul său actual) reușește să „sufoce” publicul cu informații noi și foarte diverse, fiind date publicității în constant nu doar sondaje politice, ci și diverse cote de popularitate, ce corespund sau nu adevăratei stări de fapt.

BIBLIOGRAFIE

O. Băluță, Gen și putere. Partea leului în politica românească, Iași, Editura Polirom, 2007

B. McNair, Introducere în comunicarea politică, Iași, Editura Polirom, 2007

Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Iași, Editura Polirom, 2008