MASTER în PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ȘI [616226]

UNIVERSITATEA ,,TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
MASTER în PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ȘI
PSIHOTERAPIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. LAURA TEODORA DAVID

Absolvent: [anonimizat]:
GEANINA MAGDALENA VRÂNCEANU

Brașov 2020

2

UNIVERSITATEA ,,TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
MASTER în PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ȘI
PSIHOTERAPIE

,,RELAȚIA DINTRE ANXIETATE SOCIALĂ, DEZORDINI ALIMENTARE ȘI
TEMPERAMENT LA ADO LESCENȚI”

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. LAURA TEODORA DAVID

Absolvent: [anonimizat]:
GEANINA MAGDALENA VRÂNCEANU

Brașov 2020

3
CUPRINS

Introducere 4
Capitolul 1. Adolescența și anxietatea socială 5
1.1. Caracterizarea adolescenței 5
1.1.1 Caracteristic ile generale ale adolescentului 5
1.1.2. Dezvoltarea p sihologică, cognitivă și morală 6
1.1.3. Adolescentul, familia și semenii 8
1.1.4. Adolescență, delincvență, devianță ș i identi tate 9
1.2. Anxietatea socială și strategiile de reglare emoți onală la adolescenți 10
1.3. Anxietatea socială și conformismul la adolescenți 13
Capitolul 2. Dezordini alimentare la adolescenți 15
2.1. Imagine corporală și d ezordinile alimentare 15
2.2. Insatisfacția corpora lă de sine 17
2.3. Anorexia 20
2.4. Bulimia 24
Capitolul 3. Temperamentul 27
Capitolul 4. Obiect ivele și metodologia cercetării 29
4.1. Scopul și obiectivele c ercetării 29
4.2. Ipotezele cercetării 29
4.3. Designul cercetării 30
4.4. Participanți și procedură d e examinare 30
4.5. Instrumente utiliz ate 31
4.6. Aspecte etic e 35
Capitolul 5. Rezultate le cercetării și p ropunere de plan de intervenție 36
5.1. Analiza datelor și interpretarea psi hologică a rezultatelor 36
5.2. Plan de intervenț ie 39
Capitolul 6. Concluzii , limite și implicații 46
Bibliografie 49
Anexe 57

4

Introducere

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezentate în literatura de specialitate
cu privire la relația dintre anxietate socială, dezordini alimentare și temperament la
adolescenți.
Lucrarea este organizată în șase capitole, dintre care primele trei abordează o serie de
probleme teoretice, legate de: prezentarea cât mai detaliată a perioadei adolescentine,
urmărind dezvoltarea adolescentului pe plan fizic, social, emoțional, intelectual,
comportam ental, emoțional și psihologic. Am definit concepte ca anxietate socială, dezordini
alimentare și temperament la adolescenți.
Al patrulea capitol cuprinde identificarea unor instrumente psihologice valide, designul
experimental, instrumente utilizate, me todologia aplicată, prin care să evaluez anxietatea
socială, dezordinile alimentare și temperamentul în rândul adolescenților și ceea ce le pune
în relație prin verificarea asocierii între aceste variabilele și aspecte etice.
În capitolul cinci sunt desc rise rezultatele cercetării, datele obținute, interpretarea
psihologică a rezultatelor și propunerea unui plan de intervenție
Al șaselea capitol urmărește concluzii la care am ajuns, limitele, aplicabilitatea cercetării.

5
Capitolul 1. Adolescența și anxietatea socială

1.1. Caracterizarea adolescenței

1.1.1. Caracteristicile generale ale adolescentului

Adolescența este caracterizată de nenumărate schimbări fizice, psihologice, emoționale și
sociale. Adesea, adulții (părinți și profesori) nu sunt pregătiți emoțional să înfrunte aceste
metamorfoze, trăindu -le ca „extravaganțe" sau „mofturi". Din acest mot iv, uneori nu
utilizează strategiile adecvate pentru a permite copiilor sau elevilor să se deplaseze fără
probleme către vârsta adultă.
În adolescență există patru tipuri de schimbări:
• maturarea fizică completă.
• atingerea maturității sexuale.
• dobând irea statutului de adult.
• atingerea unei dezvoltări cognitive complete . (Berti și Bombi, 2005)
În această perioadă, dezvoltarea fizică este finalizată, chiar dacă băieții, adesea, ajung la
completarea creșterii somatice în perioadele succesive ale vieții .
Modificările remarcabile care au loc la nivelul corpului perturbă chinestezia, așa de mult
încât în unele cazuri, poate apărea dismorfofobia, adică sentimentul că propriul organism
prezintă unele anomalii. (Stevani, 2011) Acest fenomen este extrinsec cu senzația subiectivă
de a simți organele organismului într -un mod diferit de ceea ce sunt cu adevărat.
(Mastrangelo, 1986) Uneori, acest lucru poate duce la o relație rea cu propria corporatură.
Apar temeri legate de caracterul adecvat al propriului organis m.
În practică, adolescentul, față în față cu cei de aceeași vârstă, se teme că fizicul său nu
este potrivit. Obiectul „problemă” devine, de exemplu, înălțimea, dimensiunea pieptului. Pe
de altă parte, comparația cu modelele propuse de mass -media o duce pe fată sau pe băiat la o
inadecvare cronică. Excesul de imagine în a fi slabă cu orice preț pe care îl prezintă adesea
personajele modei și divertismentului o determină pe fată să nu -și accepte rotunjitățile,
rezultatul dezvoltării în pubertate. Chiar și pentru băiat, prototipul media este un tânăr cu
umeri largi, care prezintă o remarcabilă dezvoltare a musculaturii, adică, împinsă la extrem,

6
poate determina bigorexia sau o obsesie care este relevată în exercițiile fizice, până la
epuizarea forțelor. (Ste vani, 2011)
Începutul adolescenței corespunde stadiului de pubertate, adică maturarea aparatului
reproducător și apariția caracteristicilor sexuale secundare. Maturitatea sexuală este finalizată
în doi, trei ani pentru fete, începând cu vârsta de zece ani. Pentru băieți, aceasta se realizează
în intervalul de timp de patru, cinci ani, începând cu unsprezece ani (Berti și Bombi, 2005).

1.1.2. Dezvoltarea psihologică, cognitivă și morală

În acest ciclu lung de tranziție de la copilărie la vârsta adultă, ambele s exe au o
experiență
dificilă legată în principal de doi factori:
• imaginea corpului;
• rolul social. (Berti și Bombi, 2005)
Imaginea trupului nu mai este cea din copilăriei, dar nici la vârsta adultă, la fel ca și
rolul
social. Antonelli, citat de Mastrangelo (1986) pretinde ca adolescentul trăiește trei tipuri de
doliu.
• prima se caracterizează prin pierderea corpului copil ului;
• a doua este marcată de pierderea rolului copilului;
• a treia este pierderea părinților din copilărie.
Cel mai grav doliu este, fără îndoială, simbolizat prin pierderea rolului de copilaș.
Societatea noastră nu are un rol social specific, de a le a corda acestor oameni, care nu mai
sunt copii, și nici adulți, așa condamnându -i la o marginalitate socială. Această excludere
duce adesea adolescentul la o formă de compensare, care este reprezentată de supraestimarea
lui însuși, care poate fi uneori manif estată prin comportament îndrăzneț și agresiv.
Marginalizarea conduce la o stare de opoziție socială, care poate fi exprimată în
comportament fals transgresiv, cum ar fi ieșirea de acasă, furtul de magazine, abuzul de
substanțe (alcool și droguri), sexul n eprotejat (Mastrangelo, 1986). În alte momente,
disconfortul rezultat din această stare este exprimat în tulburări psihologice (anorexie -bulimia,
distimia, ciclotimia, stări depresive) (Mastrangelo, 1986)

7
În domeniul dezvoltării cognitive, conform lui Pia get, minorul, în jur vârstei de
doisprezece ani, tranzitează de la perioada operațiunilor concrete, la cea a operațiunilor
formale. Această fază este caracterizată de achiziționarea de gând ipotetic deductiv și de
supremația posibilului asupra realului. (B erti și Bombi, 2005) Achiziționarea unor astfel de
proiecții îl canalizează pe adolescent spre unele cuceriri cognitive. În virtutea celor spuse,
adolescentul poate:
• construi teorii în diferite domenii ale cunoașterii;
• dezvolta ideologii legate de real itatea empirică și de viață, în dezvoltarea lor;
• să dezvolte o analiză solidă a inconsecvenței dintre idei și comportament, ceea ce se
observă la oameni.
Alte caracteristici ale gândirii ipotetice – gândul deductiv sunt reprezentate de
următorii paramet ri:
• Indecizia: adolescentul confruntat cu o alegere, adesea nu decide, având în vedere
diferitele variabile inerente opțiunilor luate în considerare, par toate la fel de intrigante.
• Egocentrismul responsabil pentru construirea propriei lumi în afara realității. (Berti
și Bombi, 2005)
• Construirea unui public imaginar și structurarea unui basm sau a unei legende
personale, după cum a subliniat Elkind, citat în Stevani (2011). Adolescentul crede de fapt, că
acțiunile sale sunt observate și comentate de o audiență imaginară, spectator al măreției
sale. În plus, el crede că el este destinatarul unei sorți speciale, rezultatul unei povești sau
legende personale, diferite de cea a tuturor celorlalte, care îl vor determina să facă fapte
memorabile.
• Percepț iile diferite ale autoevaluării: Este ca și cum adolescentul trăiește și percepe
diferite fenotipuri de sine, toți posibili, în momentul în care au trăit, chiar dacă s -ar afla în
contradicție puternică unul cu celălalt. În unele momente își închipuie că es te cel mai bun fiu
pe care părinții îl pot dori, imediat după se percepe ca fiind cel mai rău. (Berti și Bombi,
2005)
În ceea ce privește perioada anterioară de dezvoltare cognitivă, adică perioada
operațiunilor concrete, apar diferențe, după cum observă K eating, citat în Stevani (2011):
• în perioada antecedentă, copilul trăiește timpul, la prezent, în perioada adolescenței
dimensiunea temporală privilegiată este viitorul.
• în perioada școlară primară, raționamentul se bazează pe date concrete, în
adole scență, în schimb, se dezvoltă reflecția metacogniativă, care transcende concretul. De
asemenea, dobândirea unui gând formal are reverberația în structurarea judecății morale.

8
Kohlberg, citat în Berti și Bombi (2005), distinge trei faze în dezvoltarea unei judecăți
morale.
• faza preconvențională, tipică pentru copii cu vârsta de până la nouă ani, caracterizat
prin respectarea regulilor morale și sociale, care se simt străine propriei lor persoane, cu
scopul de a evita pedeapsa.
• faza convențională, care d istinge adolescenții și adulții, adică, dictatele morale și
sociale sunt internalizate în așa măsură încât devine spontan, într -un anumit mod, în diverse
împrejurări.
• faza postconvențională, ceea ce este specific pentru unii adulți care aderă la normele
morale și sociale, internalizându -le independent de legile în vigoare în contextul lor social.
Asta se întâmplă persoanelor care se opun militarizării, chiar dacă în națiunea în care trăiesc,
serviciul militar este obligatoriu. Ei sunt închiși pentru a -și apăra ideile.

1.1.3. Adolescentul, familia și semenii

Relația dintre adolescenți și părinți este animată de două nevoi contrastante:
• nevoia de autonomie;
• nevoia de dependență.
„Această situație caracterizată de o distanță și o apropiere repetată este numită
marginalitate
psihologică”. (Berti și Bombi, 2005)
Adeseori, adolescentul reușește să se emancipeze de la acest dialectic antitetic, prin
identificare cu figuri parentale p ozitive. Pentru a facilita acest lucru, părinții trebuie să fie
prezenți în viața sa nu opresiv, lăsându -i o libertate amplă de autonomie. Prezența unor figuri
puternice și autoritare în rândul adulților ajută, prin urmare, adolescentul să nu -și piardă
busola în momentele de puternică contradicție pe care le experimentează. (Mastrangelo, 1986)
Marginalitatea socială pe care o trăiesc adolescenții îi împinge să caute cu fermitate
compania altor marginali sociali, adică semenii acestora.
• grupul extins est e format din adolescenți care au aceeași reputație socială. Acest grup
poate fi definit, folosind definiția lui Sottini, raportată la Stevani (2011), evaziv – transgresiv
și este caracterizat de căutarea distracției cu orice preț, în opoziția față de adulț i. Această

9
agregare socială include de obicei cei care nu se bucură de respectul de sine și de o relație
conflictuală cu cei „mari”, de care nu se simt deloc luați în considerare.
• grupul mic este format din adolescenți care se recunosc ca fiind similari deoarece au
activități comune. Poate fi formal, care se bazează pe reguli stricte sau informal, precum cel
format din băieți care împărtășesc aceleași interese și își petrec timpul liber
împreună. Grupurile formale sunt adesea promovate de adulți. Tinerii care fac parte din aceste
grupuri oficiale au o ideologie a vieții bazată pe sistemul de valori tradițional, au o relație
bună cu familia și corpul lor, Care este exprimată într -o participare la activități sportive
(Stevani, 2011).
• un important microgrup social din adolescență este diada amicală. În adolescență
prietenia capătă o mare importanță. De fapt, prietenul devine o oglindă în care să
reflecte. Conceptul de prietenie are conotații diferite în funcție de sex: pentru băieți este o
relație unul lângă celălalt,, adică un loc în care împărtășesc activități; pentru fete, este o relație
față în față sau un loc în care se împărtășesc confidențele, trăiri emotive. (Berti și Bombi,
2005)
Aderarea la un grup are o puternică atracție pentru tineri. Cu toate ac estea, adesea nu este
ușor intrarea întru -un grup. Grupurile sunt caracterizate de conformismul membrilor săi. De
fapt, membrii aceluiași grup au în comun modul de gândire, îmbrăcăminte, obiceiuri, locuri
de participare. Cu alte cuvinte, prin această gener alitate, ei redescoperă o identitate colectivă.
O altă particularitate este favoritismul, adică membrii individuali consideră că grupul lor
este mai bun decât ceilalți. (Berti și Bombi, 2005) Pe măsura ce timpul trece, grupul pierde
importanță în ochii ad olescentului. Acest lucru se întâmplă pentru doi factori:
• redescoperirea familiei de origine;
• formarea diadei afective.
Relațiile de dragoste sunt un moment important de creștere pentru adolescent. Prin ele,
băiatul sau fata își cimentează identitat ea, dezvoltă aptitudini sociale și scapă de sentimentul
de singurătate. (Stevani, 2011)

1.1.4. Adolescență, delincvență, devianță și identitate

În fază sa inițială adolescența devine vârful comportamentelor antisociale, care tinde să
dispară în jurul vârstei de optsprezece – douăzeci de ani. Doar o mică parte trece de la

10
devianță la criminalitate: aceștia sunt subiecții care au avut un comportame nt antisocial
timpuriu. (Berti și Bombi, 2005) Acești subiecți sunt, de asemenea, caracterizați de existența
unei familii inconsecvente și, în perioada învățământului primar, de respingerea lor de către
colegii de școală. În viața lor există o experiență f recventă de eșec școlar, cu ani de școală
repetați de mai multe ori. (Berti și Bombi, 2005)
Agregarea în grupuri infracționale devine o modalitate de a depăși excluziunea socială. În
acest caz, identitatea delincvențială are un anumit farmec și dă mult așt eptatul sentiment de
apartenență. (Berti și Bombi, 2005) Conform lui De Leo, citat în Stevani (2011, p. 264),
„devianța juvenilă are o valoare comunicativă, adică, adolescentul prin aceasta trimite mesaje
legate de sistemul său de atribuiri și sensuri. A cestea produc două rezultate:
• instrumentale, legate de dimensiunea practică a comportamentului deviant;
• expresive, privind propria identitate, relația cu alte valori, relația cu lumea adultă.”
Adolescenții sunt, după cum am spus, în căutarea propriei lor identități. Pentru a cuceri
identitate, adolescentul trebuie să facă două acțiuni:
• explorarea diverselor alternative existențiale;
• angajamentul ulterior într -unul din ele (Berti și Bombi, 2005)
În armonie cu identitatea este construirea propriul ui viitor, adică a perspectivei temporale.
Acest termen este destinat să vizeze activitățile prezentului, în orice viitor loc de muncă. De
obicei, adolescenții cu succes școlar sunt cei cu o perspectivă temporală mai pozitivă. (Berti
și Bombi, 2005)
În co ncluzie, după cum observă Olivio Ferraris, menționat la Stevani (2011, p. 246),
„vârsta adolescentină are arhetipi evolutivi pe care trebuie să -i respecte, și anume:
• găsirea unei noi manifestări în relația cu autoritatea;
• crearea identității adulte;
• percepția asupra individualității ca individualitate bine separată de cea parentală;
• organizarea hărții cognitive a propriei persoane adulte, alcătuit din variabile de valoare,
atribuiri de semnificații, interpretări ale realității.”

1.2. Anxietatea soci ală și strategiile de reglare emoțională la adolescenți

Tulburarea de anxietate socială pare a fi corelată pozitiv și semnificativ cu strategiile de
reglementare emoțională dezadaptabilă la adolescenți.

11
Anxietatea socială este definită ca o teamă excesiv ă și irațională de situații sociale. Studii
recente s -au axat pe strategia de reglementare a emoțiilor și au arătat că un nivel ridicat de
dereglare emoțională este asociat cu simptome crescute de anxietate socială.
Conform DSM -5, anxietatea socială este d efinită ca o teamă excesivă și irațională de
situații sociale. Mai precis, fobia socială este principala caracteristică a fricii de a acționa, în
fața altora, într -un mod jenant sau umilitor și de a primi judecăți negative. Din acest motiv,
cei care suferă de pe urma ei, tind să evite majoritatea situațiilor și beneficiilor sociale în
public.
În general, această tulburare începe în copilărie sau adolescență (Burstein, He, Kattan,
Albano, Avenevoli, Merikangas , 2011). Persoanele afectate au demonstrat o intensitate mai
mare a emoțiilor negative (Carthy, Horesh, Apter, Edge, Gross, 2010), mai puține cunoștințe
despre emoții (O’Toole, Hougaard, Mennin, 2013) afectarea recunoașterii acestora (Melfsen,
Florin, 2002 ). În plus, persoanele cu anxietate socială au fost declarate cu deficit de atenție, de
interpretare și judecată sau așteptări. Ca urmare, aceste persoane suferă adesea de handicapuri
grave în viața socială (Beidel, Turner, Morris, 1999) școlară (Van Ameri ngen, Mancini,
Farvolden, 2003). Au puțini prieteni, frecventează școala în mod neregulat, pot dezvolta
dependențe timpurii de alcool și droguri (Buckner, Schmidt, Lang, Small, Schlauch,
Lewinhn, 2008) sau există o comorbiditate cu alte afecțiuni afective, cum ar fi
depresia. Această dezordine nu este întotdeauna tratată, deoarece doar un procent mic din
persoanele în cauză caută ajutor profesional și adesea această dezordine trece neobservată și,
prin urmare, este diagnosticată mai puțin, chiar și de către profesioniști. CBT (terapia
cognitivă -comportamentală) prezintă cele mai puternice dovezi pentru tratamentul anxietății
sociale din copilărie (Mohatt, Bennett, Walkup, 2014) și are o rată de succes de 70%
(Hannesdotttir, Ollendick, 2007).
Studii recente s -au concentrat asupra strategiei de reglare a emoțiilor pentru controlul
anxietății sociale. Acesta este definit ca fiind eforturile unei persoane de a influența calitatea,
intensitatea, momentul, expresia și caracteristicile emoțiilor sale, atât pozitive, cât și negative
(Gross, 1998, 2007). Datele provenite din analizele auto -raportate identifică în mod
consecvent asocierea între capacitatea de a regla emoțiile și simptomele de anxietate și
depresie în adolescenți; adică un înalt nivel de deregla re emoțională este asociat cu simptome
crescute de anxietate socială.
În acest studiu, reglarea emoțiilor adolescenților diagnosticați cu anxietate socială (30 de
subiecți) cu vârste cuprinse între 11 și 16 de ani a fost aprofundată și comparată cu un gru p de
control sănătos (36 de subiecte). Instrumentele utilizate au fost: un chestionar standardizat de

12
auto-raportare pentru măsurarea anxietății sociale și unul pentru diferitele strategii de reglare
a emoțiilor. Pe baza datelor existente, se presupune că adolescenții cu anxietate socială vor
utiliza strategii de reglare a emoțiilor adaptative mai rar și strategii emoționale dezadaptative
mai des, decât grupul de control. Emoțiile care au fost luate în considerare pentru prima
analiză sunt teama, tristețea și furia.
Principala constatare a acestui studiu a fost o corelare pozitivă și semnificativă între
strategiile de reglare emoțională dezadaptivă și tulburările de anxietate socială în adolescenți
(conform ipotezelor studiului), dar nu o asociere semnificat ivă între strategiile adaptive și
anxietatea socială. (Jose, Wilkins, Sendelow, 2012) Mai precis, grupul clinic a prezentat
rezultate mai mici în utilizarea strategiilor de adaptare, în special în contextul fricii și tristeții.
Deși nu s -a constatat nicio diferență semnificativă în utilizarea strategiilor de adaptare în
contextul furiei. Prin urmare, utilizarea sporită a strategiilor de reglare emoțională
maladaptativă pare mai importantă decât utilizarea redusă a strategiilor de adaptare. La
evaluarea stra tegiilor individuale de ajustare emoțională, studiul actual a constatat că, grupul
clinic a raportat o utilizare mai redusă a strategiei de reevaluare a emoțiilor și de soluționare a
problemelor, decât grupul de control.
Pe baza rezultatelor acestui studi u, gestionarea corectă a stărilor emoționale negative ar
trebui utilizată ca element central al procesului terapeutic, iar adolescenții cu anxietate socială
ar trebui să cunoască utilizarea strategiilor de adaptare ale reglării emoțiilor, în mod ideal
chiar la începutul procesului terapeutic; deoarece achiziționarea treptată a strategiilor de
reglare a emoțiilor pozitive îmbunătățește semnificativ respectul de sine al adolescenților și le
sporește motivația pentru alte intervenții terapeutice.
Studiul are anumite limitări. În primul rând, nu au fost evaluate acțiuni de mobilitate în
condiții de vizibilitate și, prin urmare, nu au fost controlate. Studiile epidemiologice arată că
pacienții cu anxietate socială suferă adesea de alte tulburări de internalizare , care ar fi putut
influența rezultatele. În al doilea rând, ancheta privind utilizarea strategiei de reglementare
emoțională se bazează pe auto -raportarea adolescenților participanți. În plus, dimensiunea
eșantionului este mai degrabă mică și nu s -a reali zat nicio corelare între sexe care ar putea
afecta generalizarea.
Unul dintre punctele forte ale acestui studiu a fost includerea unui grup clinic cu un
diagnostic primar de tulburare de anxietate socială confirmat de un profesionist din domeniul
sănătăți i mintale. Au existat doar câteva studii care au inclus grupuri clinice, în special cu
copii și adolescenți.

13
Sunt necesare studii viitoare pentru a analiza asociațiile cauzale între utilizarea unor
strategii de reglare emoțională necorespunzătoare și dezv oltarea tulburărilor sociale la
adolescenți, deoarece nu există suficiente cunoștințe cu privire la această relație; precum și
intervenții psihoterapeutice specifice în combinație cu strategii de reglare emoțională. Prin
urmare, studii suplimentare ar treb ui să vizeze înțelegerea rolului strategiilor de reglare a
emoțiilor în tratamentul anxietății sociale în adolescență. În cele din urmă, încorporarea mai
multor componente ale reglării emoționale în tratamentul psihoterapeutic, ar putea spori
eficacitatea tratamentului. (Golombek, Lrelle, Tuschen -Caffier, Schmitz, Vierrath, 2019)

1.3. A nxietatea socială și conformismul la adolescenți

Un studiu recent efectuat la Universitatea din Beijing a investigat corelațiile dintre
adolescență, anxietate socială și conformism.
De obicei adolescenții care suferă de anxietate socială sunt mai atenți la criticile
altora. Studiul unor cercetători chinezi a analizat adolescenții pentru a stabili legăturile care
există între anxietatea socială și conformismul social.
Anxi etatea socială este caracterizată de un sentiment intens de disconfort că experiențele
individuale în situații publice, în care poate primi o hotărâre negativă din partea altora. Un
studiu realizat de cercetătorii chinezi (Universitatea din Beijing, Univer sitatea din nord -vestul
Lanzhou) a dorit să investigheze corelațiile existente între adolescență, anxietate socială și
conformitate. Cercetările au stabilit că adolescenții care au cele mai mari scoruri la scala
anxietății sociale sunt cei care dau cel mai mult importanță opiniilor exprimate de majoritatea
omologilor lor. Cu alte cuvinte, anxietatea socială duce la un conformism mai mare.
Adesea, persoanele tind să se conformeze opiniilor altor persoane care le construiesc
mediul social. Această atitudine, numită conformitate, are rațiunea de a fi. De fapt, aceasta
facilitează adaptarea individului la contextul său de viață. În plus, conformismul social are, de
asemenea, o valoare de protecție legată de primirea acceptării și protecției grupului social din
care face parte (Morgan et al., 2015; Zhang et al., 2016).
Din punct de vedere clinic, anxietatea socială este caracterizată de un sentiment intens de
disconfort pe care individul le trăiește în situații publice, în care poate primi o critică negativă
din p artea altora (APA, 2013). Anxietatea socială este constituită din două componente, adică
poate proveni din interacțiunile sociale, în care individul teme orice comparație, până și în

14
comunicare, cu alte persoane sau se poate dovedi ori de câte ori persoana trebuie să -și
desfășoare activitatea în public. În acest caz, anxietatea este cauzată de teama de judecata
socială (Zhang et al., 2016).
La originea anxietății sociale există o lipsă de autostimă, după cum au subliniat Van Tuijl
et al. (2014) menționată de Zhang et al. (2016). Pentru a nu se găsi în situații problematice,
persoana pune în act comportamente evitante. Aceste comportamente sărăcesc tot mai mult
subiectul de bogăția interacțiunilor sociale și -i reduc și mai mult respectul de sine. (Zhang et
al., 2016)

15
Capitolul 2. Dezordini alimentare la adolescenți

2.1. Imagine corporală și dezordinile alimentare

La baza comportamentelor patologice ale subiecților cu tulburări de alimentație, sunt
consolidate în memorie imagini fizice disfuncționale.
Imaginea corpului este un concept ale cărui rădăcini datează din secolul al șaisprezecelea
cu descrierea membrului fantomă, acesta, îmbogățindu -se cu studii, cercetări și probe clinice.
Paul Schilder este unul dintre cei mai importanți psihologi care au abordat acest concept,
nu numai din punct de vedere medical și neurologic, venind să definească imaginea corpului:
"Acel tablou de corpul nostru pe care îl formăm în mintea noastră, și anume modul în care
corpul nostru apar e nouă înșine”. (Schilder, 1935) În această definiție, autorul dorește să
prezinte o idee integrată a acestei noțiuni, compusă atât din experiențe și reprezentări legate
de organism, cât și din credințe și trăiri psihologice. El subliniază în special importanța
mișcării corpului, a senzaț iilor și percepțiilor care, în măsura în care se deplasează, sunt
integrate în mod continuu în formarea de modele și reprezentanțe. Astfel de sisteme sunt de
mare importanță, deoarece permit copilului să își definească propriile limite în ceea ce
privește mediul și alte domenii și, în același timp, să se definească.
De-a lungul timpului, mulți autori au extins și au aprofundat conceptul de imagine
corporală, analizarea influenței variabilelor cognitive, relaționale, sociale, culturale, istorice
etc.
Imagi nea corporală este anunțată, prin urmare, ca o reprezentare multimodală, plastică și
dinamică, determinată de factori de ordine diferită (afectivă, senzorială, culturală, socială
etc.).
În cazul tulburărilor de alimentație (în principal anorexia, bulimia ș i obezitatea, dar nu
numai) prezența unei distorsiuni a imaginii corpului pare a fi unul dintre criteriile de
diagnostic și clinice prezente în pacienții care suferă de aceste boli. De obicei, în anorexia,
imaginea este supraestimată (corpul meu este mai m are decât este obiectiv), în bulimie există
o prezență puternică a unei imagini negative și disprețuite (corpul meu nu este plăcut), în
obezitate, în schimb, prezența unei imagini negative a corpului este adesea legată de o vârstă
de debut timpurie a exces ului de greutate. (Bruch, 1977)

16
În orice caz, o imagine distorsionată și/sau negativă a corpului se dovedește a fi, în
același timp, un factor de risc, o consecință și, prin urmare, o variabilă care hrănește și
menține în viață cercurile disfuncționale pre zente în tulburările alimentare.
Formarea (în curs) imaginii corporale rezultate, după cum s -a spus, este în mare măsură
asociată cu mecanisme perceptive, cognitive, afective și motorii care permit constituirea de
urme de memorie care conțin, integrate (sa u nu), toate informațiile prelucrate de subiect în
ceea ce privește reprezentarea lui în lume.
Memoria, este prin urmare, o variabilă asupra căreia este posibilă și importantă
intervenția pentru a ajuta acești pacienți în tratamentul bolii. Ipoteza este că , în cazul
persoanelor cu tulburări de alimentație, uneori s -au format imagini ale corpului prea negative,
uneori prea variabile și uneori imagini ideale prea rigide. Un exemplu este dat de un flash
clinic semnalat de H. Bruch: o pacientă care suferă de a norexie, care își dă seama, uneori, că
este prea slabă, dar nu poate ține minte, imaginea respectivă.
Memoria, prin urmare, joacă un rol determinant în dezvoltarea bolii, precum și în
tratamentul acesteia.
Studiile Cristinei Alberini au arătat modul în ca re memoria pe termen lung utilizează
mecanisme biologice de "programare" continuă și "reprogramare" și explică modul în care are
loc stocarea pe termen lung a memoriei: imediat după achiziționarea informațiilor, există o
fază de consolidare care duce la ca pacitatea memoriei de a ajunge la stabilitate, făcând ca
această parte a operației să fie eliminată și să fie selectate componente semnificative. De -a
lungul timpului, există mai multe „ferestre de consolidare” cu ocazia oricărei reevocări a
traseului mnez ic, la fiecare reevocare amintirea tinde să se consolideze și mai mult.
Aceasta sugerează modul în care este posibilă modificarea, în timpul retranspunerii
amintirilor legate de evaluările negative ale corpului, de experiențele traumatice (traumatisme
mari și mici), percepțiile incorecte ale cantităților sau funcțiilor fizice, orice subiectivitate,
prin expresii și prelucrări cognitiv -emoționale cu terapeutul.
Provocarea cu care se confruntă terapeutul este, prin urmare, pentru a reconecta
percepțiile fra gmentate și disfuncționale, emoțiile și cognițiile, pentru a reconstrui amintirile
și a crea noi informații, care sunt mai utile și mai adaptabile subiectului. Ceea ce face posibilă
această reparație este acțiunea terapeutică prin imagini, deoarece imagine a este legătura dintre
părțile inconștiente și cele conștiente, între emoție și cunoaștere. În acest moment, cuvintele
în terapie devin cu adevărat transformabile, dobândesc un corp și o greutate capabilă să
modifice conexiunile neuronice ale subiectului.

17
În cazul tulburărilor de alimentație, imaginile disfuncționale se referă în mod considerabil
la percepția propriului corp: a fost investit cu alte înțelesuri și, în timp, au fost construite și
reconsolidate urme nerealiste care au dus, la rândul lor, la perceperea, la convingerea, la un
comportament patologic. În persoanele care suferă de o tulburare a consumului, corpul tinde
să piardă caracteristicile tipice care, de obicei, sunt recunoscute și sunt supuse legilor fizice
ale structurii și funcționării p recise. Corpul poate deveni astfel un câmp de luptă, un perete
defensiv, o demonstrație de forță etc.. Controlul alimentelor este, de asemenea, singurul mod
(adesea inconștient) de a câștiga o putere asupra lui și a altor oameni în detrimentul bunăstării
fizice și fizice.
După identificarea imaginii de sine distorsionate sau negative, terapeutul va putea să -și
ajute subiectul să cunoască credințele existente și jocurile relaționale greșite și, în același
timp, încurajarea construirii de noi imagini mai rea liste în ceea ce privește caracteristicile și
controlul.
Revenind la exemplul anterior, prin urmare, ar fi oportun să se consolideze, din când în
când, imaginea gândirii, astfel încât aceasta să devină o pistă din ce în ce mai persistentă și
accesibilă subiectului și care, în timp, să poată fi investită cu sensu ri mai realiste (de exemplu
"Sunt prea subțire, îmi pun sănătatea în pericol, mă tem") și, în același timp, reconstruind o
imagine a corpului mai sănătoasă, care poate fi în schimb îmbrăcată cu afecțiune pozitivă și
care poate deveni realizabilă și motivan tă în vindecarea subiectului.
În concluzie, la tulburările de alimentație este important să se recunoască, înțelege și
modifica imaginea corpului prezentă în memoria pe termen lung, precum și faptul că este
necesar crearea de noi imagini, mai realiste și pozitive pentru bunăstarea individului.

2.2. Insatisfacția corporală de sine

Insatisfacția corporală este o problemă larg răspândită în rândul femeilor și bărbaților din
lumea occidentală. Majoritatea femeilor doresc să fie mai slabe și sunt nemulțumit e de corpul
și greutatea lor, în timp ce nemulțumirea bărbaților este legată de dorința de a avea un tonus
muscular bun și niveluri scăzute de grăsime corporală.
Adesea, la o primă abordare a problemelor imaginii corporale, din cauza unei simplificări
excesive datorate filtrului mass -media, se tinde la coincidența conceptului de imagine
corporală ca aspect fizic, cu aparența de a fi frumos și atractiv. Grogan (2008) a definit

18
imaginea corpului ca fiind acel set de percepții, gânduri și emoții pe care o pers oană le
experimentează cu privire la corpului său. Dar nu întotdeauna, astfel de percepții asupra
propriului corp au un sens pozitiv și nici nu coincid cu forma ideală a corpului, la un nivel
subiectiv. În acest sens, vorbim de nemulțumire față de imaginea corporală. Această
nemulțumire este unul dintre factorii principali de risc și de întreținere a tulburărilor legate de
imaginea corpului și de alimentație (Thompson et al., 1999). La originea acestei nemulțumiri
fizice, găsim adesea influența utilizării r ețelelor de socializare (Facebook, Instagram, Twitter,
Myspace) acest lucru le permite utilizatorilor să creeze profiluri online, publice sau private,
care pot fi utilizate pentru dezvoltarea relațiilor, să interacționeze cu alți utilizatori online, dar
mai ales să se prezinte într -o vitrină la care toată lumea are acces liber.
Utilizarea platformelor de comunicare socială este larg răspândită în rândul
adolescenților: În Europa, aproximativ 70% dintre adolescenți cu vârste cuprinse între 14 și
17 de ani ut ilizează acest sistem, iar dintre aceștia, 40% petrec cel puțin 2 ore pe zi online
(Tsitsika et al., 2014 ). Site -urile sociale constau din profilurile personale ale utilizatorilor
care sunt „personalizate” prin descrieri și fotografii. În plus, utilizato rii pot urmări în mod
voyeurist și comentează prezentările altor abonați, și, la rândul său, pot citi comentariile
prietenilor virtuali pe propria pagină.
Unele tipuri de cercetare, atât corelaționale, cât și experimentale, au sprijinit asocierea
dintre expunerea în mass -media, insatisfacția corporală și tulburările alimentare în cazul
eșantioanelor de sex feminin. În general, modelele etiologice privind pre ocupările legate de
imaginea corpului și de nutriție au evidențiat accentul social pe slăbit și pe musculatură,
precum și modul în care mediile, reale sau virtuale, care subliniază aspectul, pot crește riscul
de reveni asupra acestor preocupări. ( Thompson et al., 1999, 2013)
Printre modelele socioculturale prin care a fost investigată imaginea corpului se numără
modelul de influență tripartită a imaginii corpului (Thompson et al., 2012). Descrie modul în
care o varietate de canale socioculturale, în speci al părinții, semenii și mass -media, transmit
idealuri de frumusețe persoanelor. În consecință, persoanele internalizează astfel de idealuri
și, atunci când apariția lor nu corespunde unor astfel de stereotipuri, nu se simt prea
mulțumite de aspectul exteri or și experimentează insatisfacția corporală.
Cercetarea care investighează rolul jucat de influența surselor primare, cum ar fi mass –
media (Keery et al., 2004), asupra nivelului insatisfacției corporale, a arătat că subiecții cei
mai sensibili ale acestor influente par a fi adolescentele, la care expunerea la modele ideale de
frumusețe pare să prevadă niveluri ridicate de insatisfacție corporală (Knauss et al., 2007).

19
De Vries (2016), într -un studiu longitudinal al unui eșantion de adolescenți olandezi cu
vârste cuprinse între 11 și 18 ani, a aprofundat relația dintre utilizarea rețelelor sociale și
insatisfacția corporală, sugerând faptul că rețelele sociale constituie un canal socio -cultural
suplimentar care influențează imaginea corpului adolescenților și de fapt, cu cât este mai mare
utilizarea sa, cu atât este mai mare insatisfacția corporală în rândul adolescenților, atât la
băieți cât și la fete.
Printre mecanismele prin care utilizarea platformelor sociale are un impact asupra
preocupărilor legate de imaginea corpului și de alimentație se numără și comparația socială,
așa cum reiese din studiul lui Smith et al. (2013). Cercetătorii au subliniat modul în care
utilizarea necorespunzătoare a sistemelor sociale (înțeleasă ca utilizarea platformei social e
pentru a opera comparații sociale sau autoevaluări negative) conduce la o creștere a
simptomelor bulimice și a episoadelor de consum excesiv și că această relație este mediată de
insatisfacție corporală. Acest lucru se poate observa mai ales atunci când utilizatorii fac
comparații cu fotografiile unor colegi, în special cu cei mai puțin interesați și mai atrăg ătoare.
(Rogers & Melioli, 2016)
Fox & Rooney (2015), într -o cercetare online realizată pe un eșantion de 800 de bărbați
americani, cu vârste cupri nse între 18 și 40 ani, a examinat așa -numita „triadă întunecată”
(narcisismul, machiavelismul și psihopatia) și auto -obiectivizarea (înțeleasă ca fiind
construcția socială a corpului ca obiect, care trebuie privită și evaluată în funcție de aspectul
exter n) ca elemente principale ale utilizării sociale: auto -obiectivizarea și personalitatea
narcisică sunt predictori pentru timpul petrecut pe astfel de site -uri. Mai precis, narcisismul și
psihopatia au prezis numărul de self -iuri postate, în timp ce narcisi smul și auto -obiectivitatea
au prezis timpul dedicat postării de fotografii în rețeaua socială.
Interesul cercetătorilor s -a concentrat, de asemenea, asupra comentariilor negative care se
primesc pe rețelele sociale. Într -un studiu inovator, cercetătorii a u codificat actualizările
statutului de Facebook al participanților pentru o perioadă de 31 de zile, precum și
răspunsurile altor utilizatori la aceste actualizări. Rezultatele au arătat că primirea de
comentarii negative ca răspuns la actualizările statut ului a fost asociată cu niveluri mai
ridicate de îngrijorare în ceea ce privește greutatea, forma și dieta (Hummel și Smith, 2015).
În plus, persoanele care au avut tendința de a solicita feedback pe Facebook, dar au primit
reacții negative, au raportat ni veluri mai ridicate ale constrângerilor alimentare.
Într-un studiu suedez, pe eșantion de peste 1000 de copii și adolescenți cu vârste cuprinse
între 10, 12 și 15 de ani, hărțuirea cibernetică, considerată unul dintre cele mai periculoase
tipuri de coment arii negative, a fost asociată cu un nivel scăzut de autostimă. (Frasn et al.,

20
2014) În plus, primirea de feedback negativ din partea altor persoane pe rețelele sociale a fost
corelată cu un nivel ridicat de îngrijorare cu privire la imaginea corpului și l a nutriție.
În ceea ce privește relația dintre dezordini alimentare și preocupările legate de imaginea
corpului și de nutriție, într -un studiu pilot al unui eșantion de adolescenți cu vârsta de 13, 15
și 17 ani, s -a constatat că vizitarea site -urilor pro -anorexia (pro -ana) a fost asociată cu un
puternic impuls pentru slăbit, nemulțumire și perfecționism. ( Custers și Van den Bulck, 2009)
În rândul fetelor de facultate, expunerea la site -uri pro -ana a fost asociată cu o scădere a
consumului de calorii în timp ul săptămânii următoare expunerii (Jett et al., 2010), precum și
niveluri mai ridicate de insatisfacție corporală, împinse înspre slăbire excesivă sau bulimie
(Harper et al., 2008). Internalizarea mesajelor pro -anorexia se corelează cu orientarea către
slăbit și musculozitate, indiferent de sex (Juarez et al 2012), în plus, recurgerea frecventă la
astfel de site -uri corespunde unor niveluri mai ridicate de tulburări de alimentație (Peebes etal,
2012).
Studiile axate pe rețelele sociale au evidențiat rolul confruntării bazate pe aparență ca
mecanism esențial ce face ca relația dintre aspectele sociale și cele legate de imaginea
corpului și de alimentație, să fie mai complexă. Explorarea paginilor de internet în favoarea
tulburărilor alimentare reamintește i deea mai largă a „identității de grup”, subliniind modul în
care aceste grupuri online dezvoltă o identitate comună, consolidată de ostilitatea față de
grupurile ambulatorii și de acordarea de sprijin social membrilor grupului (Wooldrridge et al
2014).
Această identitate este consolidată prin normalizarea comportamentelor și a gândurilor
legate de tulburările alimentare, în care anorexia și bulimia sunt prezentate ca alegeri
conștiente și libere de viață (Roords et al., 2013), care, în practică, ar putea p romova sau
menține însăși tulburările alimentare. Prin urmare, modelul de identitate socială poate fi util
pentru o mai bună înțelegere a modului în care adolescenții utilizează internetul și a
proceselor legate de dezvoltarea imaginii organismului.

2.3. Anorexia

În domeniul tulburărilor alimentare, cercetarea nu a clarificat încă, dacă preocuparea
pentru imaginea corpului este o caracteristică esențială a psihopatologiei sau, pur și simplu,
un epifenomen.

21
În timp ce unii autori au propus recent să cons idere anorexia nervoasă (AN) ca fiind o
simplă perturbare a imaginii corpului, alții cred că această conceptualizare este limitată și
simplistă în ceea ce privește natura multifactorială a problemei. Deși analiza istoriei
tulburărilor arată cum frica în gr eutate a fost rareori descrisă din 1930, până în prezent, există
dovezi în literatura de specialitate privind relația dintre teama de a crește în greutate are un
nivel mai ridicat în psihopatologia de anorexia nervoasă, iar partea preocupantă pentru
imagin ea corporală menține tulburarea alimentară.
De fapt, teoria modernă de transdiagnostic a tulburărilor de alimentație consideră că
imaginea corpului este o trăsătură clinică care rezultă direct din supraestimarea greutății și
formei corpului, adică din psi hopatologia specifică și centrală a majorității tulburărilor de
alimentație. Pe baza acestei presupuneri, terapia cognitiv -comportamentală îmbunătățită
(CBTT -E), derivată din aceeași teorie și care are o eficacitate bazată pe dovezi științifice, are
ca sco p tocmai abordarea acestor caracteristici.
Cu toate acestea, puține studii, până în prezent, au evaluat de fapt principalele
componente cognitive ale Preocupării pentru Imaginea corporală („Preocuparea pentru
greutate sau forma corpului”, „Teama de a creș te în greutate”, „A se simți gras”) și niciun
studiu nu a analizat rolul acestora în influențarea rezultatelor pe termen lung în cazul
pacienților cu tulburări de alimentație tratați cu CBT -E.
Pentru a furniza date suplimentare utile în această privință, echipa de cercetare Casa di
Cura Villa Garda a efectuat și publicat recent în prestigiosul jurnal „Behavior research and
Therapy” , un studiu cu următoarele obiective:
– Evaluarea traiectoriilor schimbării în timp a celor trei componente principale ale
Preocupării pentru Imaginea corporală („Preocuparea pentru greutate sau forma corpului”,
„Teama de a crește în greutate” și „A se simți gras”) în cazul pacienților cu anorexia nervoasă
tratați prin CBT -E în cadru spitalicesc;
– Evaluarea relației dintre modificările în timp ale celor trei componente, care prezintă
motive de îngrijorare pentru Imaginea corporală și modificarea principalelor măsuri de
tratament, și anume indicele de masă corporală ( IMC), psihopatologia specifică a tulburărilor
de alimentație (măsurat cu EDE (Eating Disorder Examination) 12.0D), în special având în
vedere Subscalele Restricționarea alimentară și Îngrijorarea pentru alimentație),
psihopatologia generală (măsurată cu Br ief Symptom Inventory, Inventarul scurt al
simptomelor) și funcționarea socială și profesională (măsurată cu Work and Social
Adjustment Scale, Scala de lucru și ajustare socială);

22
– Evaluarea celor trei componente ale Preocupării pentru Imaginea corporală (măsurată la
începutul și la sfârșitul terapiei) ar putea fi considerate predictive în schimbrea pe termen
lung a măsurătorilor rezultatului CBT -E.
Eșantionul a fost recrutat din pacienți diagnosticați cu anorexie nervoasă, în conformitate
cu DSM -IV (cu excepția criteriului care se referă la anemoree) care au solicitat tratament la
Unitatea de reabilitare nutrițională a Vilei Garda, care propune o forma de CBT -E adaptată
pentru spitalizarea pe timpul a 20 de săptămâni (dintre care 13 sunt de spitalizare și 7 cu
internare de o zi). Criteriul excluderii de la studiu a fost prezența, în comorbiditate cu
anorexie nervoasă, o stare psihotică acută sau cu un abuz de substanțe în formă continuată.
Toate evaluările (atât ale rezultatelor terapiei, cât și ale cel or trei componente ale
Preocupării pentru imaginea corporală, măsurate prin intermediul unor elemente individuale
ale EDE) au fost efectuate în momentul spitalizării (la început), la externare (sfârșitul terapiei)
monitorizare de la 6 la 12 luni. Eșantion ul constă din 66 de pacienți cu anorexie nervoasă,
dintre care 98% femei, cu o vârstă medie de 26.1 ani (DS=5.9) și un IMC bazal de 14.7 kg/m²
(DS=2.1). 84.8% au încheiat tratamentul la 6 luni, iar 92.9% au încheiat acest tratament la 12
luni.
Rezultatele indică faptul că, la bază, componentele care prezintă motive de îngrijorare
pentru Imaginea corporală sunt corelate cu psihopatologia generică și specifică.
În special, „Preocuparea pentru greutatea și forma corpului” se corelează în mod
semni ficativ cu punctajele specifice ale psihopatologiei tulburărilor alimentare (În special în
ceea ce privește subscala EDE „concern for Food”), psihopatologia generală și funcționarea
socială și profesională.
„Frica de creștere în greutate” se corelează sem nificativ cu aceleași variabile, precum și
cu subscala EDE „Restricție alimentară”.
„A se simți gras” corelează pozitiv cu IMC, Preocuparea pentru nutriție și psihopatologie
generală.
În ceea ce privește rezultatele tratamentului, rezultatele arată că to ate variabilele
considerate au o îmbunătățire semnificativă, cu o traiectorie de schimbare mai rapidă inițial
(în timpul spitalizării) și, ulterior, mai lentă (după sfârșitul terapiei).
Atunci când cele trei componente ale Preocupării pentru imaginea corp orală au fost
considerate posibile predicatorii rezultatului, s -a constatat că „Preocuparea pentru greutate sau
forma corpului” anticipează o schimbare în preocuparea pentru alimentație, psihopatologie
generală și funcționarea socială și profesională.

23
Analiza asocierii dintre traiectoriile schimbării în timp, indică faptul că scorurile reduse la
„Frica de creștere în greutate” corespunde unor scoruri reduse a Restricției alimentare și
viceversa.
În sfârșit, analiza regresiei univariate arată că scorurile mai mici ale "Frica de creștere în
greutate" la nivelul bazal, anticipează o greutate sănătoasă atât la 6 cât și la 12 luni de
monitorizare și că scorurile terapiei finale sunt inferioare la toate cele trei componente,
prezentând interes pentru Imaginea co rporală, prevăzând o greutate sănătoasă (IMC>18.5)
pentru alte 6 luni.
În general, aceste rezultate contribuie fără îndoială la îmbunătățirea cunoștințelor cu
privire la diferitele componente de interes pentru Imaginea corporală în cazul pacienților cu
anorexie nervoasă și interacțiunea acestora cu principalele rezultate ale măsurilor CBT -E din
spital.
În special, rezultatele corelațiilor de început indică faptul că un sentiment mai puternic de
a fi gras este asociat cu o greutate mai mare și oferă informa ții suplimentare pentru înțelegerea
psihopatologiei anorexiei nervoase.
Un alt aspect important pe care îl oferă studiul, confirmarea eficacității CBT -E în spital,
în obținerea rezultatelor bune la toate scorurile, precum și reducerea semnificativă a celor trei
componente de interes pentru Imaginea corporală de la început până la sfârșitul celor 12 luni
de monitorizare. Această cifră pare să fie în concordanță cu studiile anterioare care au
investigat reducerea distorsiunii Imaginii corporale și preocupăril e legate de greutate și
formele corpului, dar trebuie să se considere că acesta este primul studiu care analizează în
mod specific cele trei componente demonstrând reducerea semnificativă a acestora în timp.
Autorii speculează că acest rezultat este atribu it eficienței procedurilor pe care CBT -E le oferă
pentru a aborda expresiile specifice psihopatologiei tulburărilor de alimentație. În plus,
rezultatele traiectoriilor schimbării celor trei componente care prezintă interes pentru
Imaginea corporală, care, deși decelerează, își continuă îmbunătățirea și sunt în concordanță
cu rezultatele așteptate de la CBT -E oferind strategii utile pentru a răspunde preocupărilor
chiar și după încheierea terapiei.
Rezultatul care indică faptul că o preocupare sporită privin d greutatea sau forma
organismului bazal prevede o schimbare mai lentă în timp a preocupărilor legate de
alimentație, psihopatologie generală și afectarea funcționării sociale și profesionale, iar dacă
se confirmă, aceasta poate indica faptul că preocupări le privind greutatea și forma corpului
joacă de fapt un rol important în psihopatologia anorexiei nervoase și, prin urmare, ar trebui
să fie întotdeauna evaluate și abordate prin tratamente.

24
O importanță suplimentară este dată de asocierea constatată într e îmbunătățirea în timp
dintre teama de a câștiga greutate și restricțiile alimentare. De fapt, deși studiul nu este în
măsură să ofere o direcție acestei corelații, autorii ipotetizează că aceasta din urmă poate fi
redusă direct prin abordarea restricției alimentare, deoarece CBT -E abordează în mod direct
restricția alimentară, dar nu teama de a câștiga greutate.
În sfârșit, puterea predictivă pe care cele trei componente par să o aibă în capacitatea de a
obține o greutate sănătoasă pe termen lung confirm ă necesitatea de a monitoriza Preocuparea
pentru imaginea corporală și sugerează că strategiile care vizează abordarea acestor
caracteristici în timpul tratamentului ar trebui îmbunătățite pentru pacienții cu anorexia
nervoasă.
Studiul, deși prezintă unele limitări (cum ar fi dimensiunea redusă a eșantionului sau
evaluarea componentelor imaginii corpului utilizând numai un element pentru fiecare
componentă), oferă fără îndoială o contribuție importantă la înțelegerea mecanismelor de
întreținere a psihopatol ogiei tulburărilor de alimentație, sugerând că CBT -E în spital pot
produce o reducere semnificativă și durabilă a preocupărilor pentru Imaginea corporală. În
plus, aceste date oferă sprijin ipotezei de îngrijorare pentru imaginea corporală, ca o
caracteris tică esențială a psihopatologiei tulburărilor de alimentație și nu ca un simplu
epifenomen. Autorii concluzionează prin încurajarea clinicienilor care se ocupă de pacienți cu
anorexie nervoasă să pună în aplicare terapii care au ca tratament specific accen tul pe
îmbunătățirea acestei caracteristici clinice și speră că cercetările viitoare vor putea confirma
aceste date și, în special, vor clarifica mecanismele prin care se va preocupa imaginea
corpului modificări în timpul tratamentului.

2.4. Bulimia

Bulimia pare a fi asociată cu o creștere a volumului părții de Insulă care se ocupă de
procesarea semnalelor de recompensă provenite din alimente.
Bulimia nervoasă se manifestă printr -o preocupare clară pentru slăbit și greutate, care, din
punct de vedere t ehnic, se traduce în decizia de a urma o dietă extrem de restrictivă pe care
organismul nu o poate sprijini, având în vedere aportul caloric redus.
Ca urmare, sfârșește cu o foame puternică și incontrolabilă, care duce inevitabil la o
consum excesiv de mân care (îndopare). Îndoparea obiectivă de alimente constă într -un

25
consum excesiv prin ingerarea unor cantități mari de alimente, care tind să satisfacă atât
dorința de dulce, cât și pe cea de sărat, în timpul căreia există o pierdere clară, de
control. Consu mul excesiv de mâncare, la rândul său, este întotdeauna urmat de punerea în
aplicare a unor comportamente compensatorii precum vomă autoindusă, clisme, etc., cu
scopul de a elimina ceea ce a fost ingerat. În orice caz, după finalizarea acestei practici, de
obicei sunt invadați de sentimente puternice de vinovăție și de gânduri de auto -devalorizare,
cu tendința de a se contrazice prin gânduri rigide, menite să dorească să înceapă cu
dieta. Evident, acest cerc vicios va duce din nou la restricție și după la a celeași
comportamente descrise.
În general, cei care suferă de bulimie au o greutate normală sau, în unele cazuri, mai
mare, dar din punct de vedere medical, la examinarea obiectivă imaginea clinică este grav
compromisă, care poate varia de la modificări electrolitice grave, complicații renale și aritmii,
până la lacerații esofagiene, rupturi gastrice și simptome gastrointestinale majore. Adesea, la
femei sunt și nereguli în ciclul menstrual.
Respectul de sine, în aceste persoane, este un element esenți al, deoarece în jurul său se
învârte întreaga operațiune bulimică. Acești oameni cred în mod eronat că stima de sine și
confortul lor derivă din faptul că trebuie o formă fizică excelentă și, deci trebuie să fie
slabi. În consecință, dacă nu se ridică la î nălțimea așteptărilor proprii, nu sunt apreciați sau
valorizați suficient. Din acest motiv, înțelegerea faptului că respectul de sine nu este extern, ci
altceva, devine un pas fundamental.
Alți factori de risc pentru dezvoltarea bulimiei pot fi strict pers onali în ceea ce privește
modul în care interacționează cu mediul înconjurător sau mediul familial dificil, din punct de
vedere emoțional, pentru a susține acest lucru le afectează bunăstarea zilnică.
Unele studii au investigat relațiile dintre tulburările de alimentație și diferitele circuite
neurale asociate cu simțul gustului. Datorită utilizării unor instrumente medicale precum
imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf), a fost analizat atât modul cu care
Insula procesează semnale le de recompensă legate de foame și sațietate, cât și procesul de
sensibilizare la stimuli gustativi de la persoanele cu și fără tulburări de alimentație. Prin
procesul de sensibilizare se înțelege creșterea inițială a răspunsului fiziologic la stimuli
gustativi, afișați în mod repetat, care la nivelul neural este asociată cu activarea talamusului
stâng, a nucleului lentiform stâng, a cerebelului stâng, a celui drept în zona precuneusului și a
girusului cingular dreapta. În plus, se pare că, în cazul buli miei, se ajunge la o creștere a
volumului Insulei ventriculului anterior. Întrucât insula este responsabilă de procesarea
semnalelor de recompensă din alimente, o creștere a volumului ar putea modifica acest

26
mecanism (Frank et al.., 2013). În special, insu la ventrală anterioară stângă ar părea asociată
cu senzația de plinătate și sațietate, prin urmare, o creștere a volumului ar putea interfera cu
percepția de sine a sentimentului de plenitudine, explicând bingeing -ul individului bulimic. În
ceea ce priveșt e procesul de conștientizare, un studiu din 2015 a evidențiat creșterea gradului
de conștientizare a stimulilor gustativi în bulimie (Wagner et al., 2015). Studiul a implicat un
eșantion format dintr -un grup de femei recuperate din anorexie și bulimie și u n grup de
control. Femeilor li se oferă două soluții gustative: zaharoză (caloric) și sucraloză (non –
caloric). Răspunsurile neuronale ale Insulei și ale regiunilor asociate cu procesul de
sensibilizare sunt evaluate prin IRMf. Rezultatele arată că răspunsu rile cerebrale ale femeilor
recuperate din anorexie au arătat sensibilizare redusă la zaharoză (caloric) și sensibilizare
crescută la sucraloză (mai puțin calorică), în timp ce femeile vindecate de bulimie au
prezentat o sensibilizare mai mare atât la zaha roză cât și la sucraloză. Prin urmare, s -ar părea
că „îndopările” indivizilor bulimici se explică printr -o percepție excesivă a simțului foamei,
gestionată de Insula și printr -o mai bună conștientizare a stimulilor gustativi generici (caloric
și non -calori c).

27
Capitolul 3. Temperamentul

Conceptul de temperament ajută la înțelegerea diferențelor individuale, în special în
domeniul psihologiei și psihopatologiei.
Temperamentul este un aspect al personalității, mai degrabă neglijat de psihologia
modernă și contemporană. Acest lucru rezultă din lipsa unui acord între psihologi cu privire la
ceea ce se înțelege prin temperament și la modul în care se deosebește de caracter.
Fenomenologic vorbind, temperamentul este definit de o pereche de parametri funcționali
ai organismului, care atunci când sunt combinați determină patru tipologii temperamentale.
Cei doi parametri în cauză sunt: sensibilitatea sau receptivitatea la lumea externă și forța,
capacitatea de a se manifesta.
În acest fel, v a exista un model format din cuadrante și fiecare individ se va aranja în
interiorul său nu ca punct, ci ca o zonă care poate apărea în mai multe cadrane. Prin urmare,
va exista un temperament dominant și unul sau doi auxiliari sau recesivi.
Analitic, se o bțin următoarele temperamente: temperamentul de sânge, caracterizat prin
interes și sensibilitate la stimuli externi, rezistență internă mică, mutabilitate a intereselor și
înclinație la schimbare. Temperament flegmatic, rezistență scăzută și sensibilitate redusă la
stimuli externi, tendință la lene și la mângâiere. Temperamentul coleric reprezintă cel mai
impetuos dintre temperamente, iar cei care îl au manifestă o reactivitate ridicată, sensibilitate
extremă la stimuli externi, multă forță, impuls și impu lsivitate. În cele din urmă,
temperamentul melancolic se manifestă cu forță și puțină sensibilitate la stimuli externi,
puțină capacitate de a menține propriile instinctele și tenacitate în atingerea obiectivelor
proprii, fără a fi distras de evenimente ex terne.
Mai recent, Cloninger definește personalitatea ca fiind împărțită în două dimensiuni
psihobiologice distincte: temperamentul și caracterul (Cloninger, 1993). Conform acestei
teorii, numită biopsihosocială, temperamentul reflectă o bază biologică și determină impulsul
de a acți ona în moduri diferite, caracterul însă, ar fi rezultatul interacțiunii persoanei, bazată
pe atitudinile sale, cu mediul. Prin urmare, temperamentul este detectabil încă din copilărie și
rămâne stabil pe parcursul vieții, deoarece are caracteristici biolog ice ereditare (studiile pe
gemeni raportează o ereditate a trăsăturilor cuprinse între 40 și 60% și stau la baza activării
sau inhibarea comportamentului; Cloninger 1993).
Pentru o imagine mai generală definim ce se înțelege prin caracter și personalitate .

28
Termenul „ caracter ”: derivă din grecescul „ charakter ” care înseamnă „amprentă, semn
distinctiv”. Caracterul unui individ depinde puternic de influența pe care mediul o exercită în
copilărie și adolescență și, prin urmare, este legat de istoria prezentată și de moștenirea
culturală învățată în timpul dezvoltării. Prin urmare, personajului i se poate atribui sensul
opus celui dat temperamentului, nu biologic, ci învățat. Exemplu: „Are un caracter prea
impulsiv”, înseamnă că experiența sa de viață l -a determ inat să -și asume această
caracteristică.
În schimb, personalitate: derivă din persoana latină, adică masca actorului. Personalitatea
este imaginea, chipul, pe care fiecare dintre noi îl arată altora, care exprimă sau ascunde ceea
ce se întâmplă cu adevăra t în ființa sa. Prin urmare, personalitatea este combinația dintre
temperament și caracter, deci trebuie considerată un concept tipic dinamic în viața unei
persoane. În timpul vieții, unul este obligat să se confrunte cu situații cruciale care duc
inevitab il la o serie de trăsături care vor caracteriza comportamentul actoricesc al persoanei.
Așa că, a spune cuiva că e narcisist, înseamnă că e o persoană care este foarte concentrată pe
sine, care crede foarte mult în abilitățile sale și că evenimentele semni ficative care s -au
întâmplat l -au determinat să ia această atitudine sau personalitate sau mască.

29
Capitolul 4. Obiectivele și metodologia cercetării

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

Cercetarea de față a avut un caracter constatativ -descriptiv.
Scopul a fost de descrie relația dintre anxietate socială, dezordini alimentare și
temperament la adolescenți.
Așa cum am văzut în partea teoretică a lucrării, literatura de specialitate a su bliniat în
repetate rânduri importanța legăturii afective primare între copil și părinți, în structurarea,
maturizarea și dezvoltarea personalității adolescentului, pe toate palierele ei, cât și importanța
grupurilor.
Obiectivele care au fost urmărite:
a) identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm relația dintre
anxietate socială, dezordini alimentare și temperament la adolescenți;
b) verificarea asocierii între variabilele dependente anxietate socială, dezordini
alimentare și temperament în rândul adolescenților.

4.2. Ipotezele cercetării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:
I. 1) Persoanele cu nevrotism înalt sunt mai predispuse spre manifestări de tipul
dezordinilor alimentare.
I. 2) Persoanele cu nevrotism înalt și persoanele introverte au scoruri ridicate la anxietate
socială .
I. 3) Persoanele cu niveluri înalte de anxietate socială au manifestări de tipul dezordinilor
alimentare .

30

4.3. Designul cercetării

Pentru această cercetare am folosit designul descriptiv corelațional care nu implică
distribuirea aleatorie în grupuri și nici manipularea vreunei variabile independente.
În consecință se f olosesc metode corelaționale pentru a înțelege și identifica legăturile
dintre o mulțime de variabile sau modul cum corelează ele. Subliniez că în acest tip de
cercetare variabila independentă este prezentă, dar nu se va manipula, ci va fi identificată
după ce faptele deja s -au produs. După ce a fost identificată variabila independentă, grupurile
sunt puse în comparație, ceea ce poate duce la inferențe valide cu privire la variabila
independentă. (Clinciu, 2005)

4.4. Participanți și procedură de examinare

În cercetare, am investigat un număr total de 61 subiecți, 44 fete și 17 băieți, din totalul
de respondenți , un lot de adolescenți reprezentați de 13 elevi sunt ai Colegiului Național
,,Gheorghe M. Murgoci ” Brăila, cu vârste cuprinse între 17 -18 ani, prin metoda creion -hârtie,
restul de 38 subiecți au fost chestionați pe rețele de socializare prin link -ul prezentat ,
specificând clar , ca fiind cercetare în rândul adolescenților
(https://docs.google.com/forms/d/1qHfajzAB2WBY8cFIxBqDUhy4KbRUdyTIdzuygkZBFX
o/edit ), dar a răspuns cine a văzut, cine a vrut , nedând prea mare importanță specificului de
vârstă. Deci , așa au fost prezenți subiecți on -line cu vârste cuprinse între 1 3 și 57 de ani.
Vârsta medie a subiecților este de ‾x = 19,32 ani; s = 8,19 ani.
Adolescenții de la Colegiu au completat chestionarele care le -au fost administrate în
clasă, în mai multe zile diferite, pe perioada a două zile. Am acordat o atenție specială
supravegherii acestora, pentru a se evita situația contaminării răspunsurilor prin influență
reciprocă. Culegerea datelor a fost realizată în luna februarie anul curent.
Pentru rețele de soc iale formula de prezentare a fost următoarea: „Numele meu este
Geanina Magdalena Vrânceanu, sunt studentă în anul II, master, la Facultatea de Psihologie și
Științele Educației, din cadrul Universității „Transilvania” Brașov, specializarea Psihologia
clinică, consiliere psihologică și psihoterapie, iar aceasta este cercetarea pe care o realizez în

31
cadrul lucrării de disertație. Cercetarea de față își propune să identifice relația dintre dezordini
alimentare, anxietate socială și temperament la adolescenți.
Participarea la acest studiu este voluntară și nu prezintă niciun risc. Datele culese vor fi
utilizate doar în scopul cercetării și se va păstra confidențialitatea datelor personale. Vă puteți
retrage în orice moment.
Cercetarea cuprinde 3 secțiuni.
Vă rog să citiți cu atenție instructajul și itemii fiecărui chestionar și să răspundeți sincer.
Completarea tuturor chestionarelor durează aproximativ 25 minute.”

4.5. Instrumente utilizate

Testarea psihologică folosită în cazul de față are ca sursă de date a unui grup de persoane
și este o procedură simplă, uniformă, unidimensională, cu durata cuprinsă între 20 -40 minute,
utilizatorii având aceeași calificare.
Cercetătorul cunoaște testele și procedura de testare este bazată pe obiectivitate și
importanța crescută a cuantificării, evaluarea rezultatelor obținute în grup prin investigarea
validității și fidelității, scopul procedurii (testării psihologice) fiind obținerea datelor ce vor fi
la baza luării deciziilor. (Urbina, 2009)
1) Pentru colectarea datelor referitoare la evaluarea anxietății sociale, am aplicat
chestionarul: „Testul de anxietate socială ”. (Anexa nr. 1)
Este un test cu 20 de itemi, etalon elabo rat de Glass, Merluzzi, Biever ș i Larsen (1982)
pentru a evalua gândurile pozitive și negative asociate cu anxietatea socială în interacțiunea
heterosexuală. Glass și colegii au elaborat itemii pentru această scală cerându -le unor studenți
să-și înregistreze gândurile în diferite situații de interacțiune socială heterosexuală. Au fost
evaluate și clasificate aceste relatări ca fiind pozitive, neutre și negative și astfel relatările
unanim evaluate ca fiind pozitive sau negative au fost date ca proporții pentru a situa fiecare
răspuns pe o scală punctată cu 11 puncte de la valori negative la valori pozitive. Primele 10
răspunsuri dintre cele negative și primele 10 răspunsuri dintre cele pozitive au fost apoi
selectate, fiecare grup de 10 itemi cuprinzâ nd o subscală. O analiză iniția lă a itemilor Glass și
colaboratorii (1982) nu a oferit o bază clară grupării itemilor în două subscale. Ulterior
Osman, Markway si Osman (1992) a u ară tat ca adunarea itemilor în doi factori oglindește
cele două subscale.

32
A fost utilizată o scală a frecv enței cu 5 variante pentru a măsura fiecare răspuns. Î n
instrucț iunile originale li se cerea subiecților să se gândeasc ă la perioada care precede
întâlnirii cu o persoana de sex opus; au fost modificate ușor aceste instrucțiuni pentru a le face
mai general e. Sunt forme distincte pentru bărbați și femei, care sunt combinate. Scala
evaluării po zitive cuprinde itemii 2, 4, 6, 9, 10, 12, 13, 14, 17, 18. Scala evaluă rii negative
cuprinde itemii 1, 3, 5, 7, 8, 1 1, 15, 16, 19, 20 . Scorurile pentru fiecare subscal ă se pot situa
intre 10 si 50, scorurile ridicate ind icând mai multe gâ nduri poz itive – respectiv negative.
Într-un eșantion de studenți, Glass și colaboratorii (1982) au gă sit o consisten ță intern ă
evaluat ă de factorul alpha Cronbach .73 pentru autoevaluarea pozitiv ă și .86 pentru
autoevaluarea negativ ă. În alt eș antion de studen ți Osman ș i colaboratorii (1992) au gă sit o
consisten ță intern ă evaluat ă de factorul alpha Cronbach cu .89 pe Scala autoevaluă rii pozitive
și cu .91 pe Scala autoevalu ării negative .
Într-un eș antion de studen ți, Glass ș i colaboratorii (1982) au descoperit faptul că scorurile
ridicate pe Scala autoevaluă rii poz itive se asociază în mod semnificativ cu o mai bun ă
autoevaluare a aptitudinilor sociale și cu anxietate sc ăzută . Scoruri ridicate pe Scala
autoevalu ării negative au fost asociate î n mod semnificativ cu o autoevaluare sc ăzută a
aptitudinilor sociale ș i cu un nivel al anxiet ății ridicat. S -a determinat c ă aprecierea
aptitudinilor sociale ș i tensi unea au fost î n mod semnificativ cor elate cu scorurile obț inute la
Scala autoevalu ării negative , dar nu și cu scorurile obț inute la Scala autoevaluă rii po zitive.
În alt eșantion de adul ți, Osman și colaboratorii (1992) au descoperit că scoruri sc ăzute la
Scala autoevaluă rii poz itive și scorurile ridicate pe Scala autoevalu ării negative au fost
asociate cu probleme psihologice mai largi.
Pentru eșantionul meu valoarea coefici entului alfa Cronbach es te de . 79 pentru Scala
autoevaluării po zitive, iar pentru Scala autoevaluării negative este de .86 .
2) Pentru colectarea datelor referitoare la dezordini alimentare, am aplicat chestionarul:
,,Chestionar de dezordini alimentare și insatisfacție corporală pentru adolescenți
(CEDA) ”. (Clinciu, 2010) (Anexa nr. 2)
În construcția chestionarului de dezordini alimentare s -a utilizat strategia intuitiv –
empirică. Inițial a fost consultată literatura problemei și au fost identificate câteva chestionare
de dezordini alimentare, indicativi pentru propensiunea bulimică sau anorexică . Aplicarea
întregului chestionar pe categorii populaționale clinice (extrem de rare și greu de găsit) va
putea produce o selecție mai completă și mai adecvată pentru factorii bulimie și anorexie ,
compuși actualmente doar din câte 12 itemi fiecare, iar facto rul 1, identificat a fi Insatisfacția
de sine , prin analiza de conținut a celor 47 de itemi care îl compun. Dintre aceștia au fost

33
reținuți și asamblați unii se refereau în mod strict la comportamentul alimentar al subiecților
(„Pentru mine a mânca este un ritual special, desfășurat intim sau în singurătate”) iar alții la
probleme asociate cu perceperea de sine („Mă îngrozește gândul de a deveni obez(ă)”), stiluri
educaționale din familie („Copilăria mea a fost marcată de traumatisme și de lipsa de iubire”) ,
raporturile timpurii cu părinții etc.
Consistența internă pentru primul factor Insatisfacție de sine , cel căruia i -a fost alocat și
cel mai mare număr de itemi (47) este extrem de ridicată (.92), cu valori foarte apropiate de
ale scalei în întregul ei. Între cei doi factori clinici Anorexie (.76) și Bulimie (.72) nu există
diferențe însemnate, alfa având pentru ambii valori acceptabile, de peste 0,70.
Există 71 de întrebări la care se răspunde cu Da sau Nu și fiecare răspuns are asociat un
punct. Sunt și itemi excluși: 21 , 22, 34.
Itemii pentru fiecare subclasă sunt incluși în instrument ul final la Anexa nr.2 .
Pe lotul investigat valoarea coefici entului alfa Cronbach pentru Decepție sau i nsatisfacție
de sine este de .92 , pentru Anorexie este de .92 și pentru Bulimie este de .83 .
3) Pentru colectarea datelor referitoare la evaluarea temperamentului: „Chestionarul de
personalitate Eysenck (E.P.Q.) ”. (Anexa nr.3)
E.P.Q. reprezintă o formă dezvoltată a diferitelor chestionare de personalitat e; diferă de
E.P.I. prin includerea unor scale noi și îmbunătățiri ale scalelor cunoscute.
S-a adăugat scala L pentru măsurarea capacității de disimulare. În plus, limbajul utilizat
este mai simplu pentru ca proba să poată fi aplicată și la subiecți cu un nivel cultural minim.
Cele două dimensiuni nevroticism -emotivitate și extraversie -introversie sunt corelate.
Cel mai mare avantaj al acestei noi forme a chestionarului o reprezintă introducerea unei
variabile pe care am numit -o psihoticism – P. Cu toate că utilizarea acestui termen psihiatric
duce cu gândul la faptul că această scală nu ar trebui utilizată pentru măsurarea
personalităților normale, este de fapt utilizat în sensul de caracteristici subliminale prezente în
diferite grade la p ersonalitățile normale care prezintă tendințe către dezvoltarea unei
personalități anormale. Altfel spus, faptul de a avea predispoziții către psihoze nu înseamnă
decât un semnal de alarmă foarte puțini ajungând să dezvolte o psihoză.
Este recunoscută impo rtanța descrierii modelelor de comportament. E ysenck a descris
două comportamente pornind de la două dimensiuni principale:
• extraversie – introversie și
• neuroticism – emotivitate sau stabilitate – instabilitate.
Există caracteristici comune de personalitate ceea ce permite studiul statistic. Factorul N

34
(neuroticism) este strâns legat de ereditate (labilitatea și autonomia sistemului nervos). Din
când în când, factorul E (extraversie ) este legat de gradul de excit ație și inhibiție al sistemului
nervos central. Această balanță este posibil să fie în mare măsură moștenită. Influența
puternică a eredității asupra E și N a fost demonstrată prin diferite studii dar, cele mai
semnificative concluzii au fost formulate de Shields care a demonstrat strânsa corelație între
extraversie și neuroticism. În general, se constată o influență semnificativă a eredității asupra
tuturor factorilor E, N și P (psihoticism) .
Scalele E, N, P utilizate în chestionar au fost realizate prin s tudii factoriale, folosind în
fiecare caz , personalități ușor diferite, selectate prin teste și considerații teoretice. Elaborare
prin testări succesive pe adulți și copii.
Modificări de itemi:
• pentru a elimina sau reduce corelațiile între factori;
• elimina rea itemilor care vizau doi factori în același timp;
• pentru a crește coeficientul de validitate.
S-a încercat să se asigure independența celor trei dimensiuni ale personalității de
inteligență.
Cercetările au dovedit existența unei relații între extraversi e-introversie și condiționare,
nivel de aspirație, deprivare senzorială, ca urmare creșterea timpului de reacție, fenomene de
constanță.
Conceptul de psihoticism , variabila P, cuprinde și depășește termenii psihiatrici: schizoid,
psihopatic și tulburări de comportament. În ciuda termenului psihiatric, scala este mai puțin
adecvată patologicului și mai adecvată normalului, comportamentului care devine patologic
doar în cazuri extreme. De aceea, această scală este folosibilă pe personalități normale. P
poate măsura gradul de deteriorare psihotică.
Scala L, încearcă să măsoare simularea și disimularea, tendințe care apar în situații de
expertiză. Scala posedă un grad mare de unitate factorială.
Dificultăți în a privi acești factori, ca nimic altceva decât indi catori ai disimulării.
Dificultatea principală este legată de măsurarea disimulării, deoarece scala L măsoară de
asemenea, un factor al personalității stabile care s -ar putea să denote un anume grad de
naivitate socială.
Valorile alfa Cronbach sunt de la .78 (P) la 0, 89 (E). Din acest punct de vedere, al
fidelității, test -retest, E.P.Q. nu este inferior nici unui alt test de personalitate publicat.
Fidelitatea de consistență (coeficient alfa) este un indiciu al gradului în care întrebările
acoperă o anum ită arie. Valorile acestea nu trebuie să fie joase , dar nici prea mari, întrucât ar

35
sugera acoperirea unei arii prea restrânse (cu alte cuvinte ar însemna folosirea unui conținut
tautologic al itemilor).
Pentru eșantionul chestionat am obținut următoarele valori ale lui alfa Cronbach pentru E
(extraversie) .72, N (neuroticism) .90, P (psihoticism) .65, L (minciună) .78 .
Chestionarul folosit cuprinde 90 de itemi, fiecare factor cuprinde răspunsuri cotate cu un
punct de „Da” și „Nu”. E (extraversie) cuprinde 21 itemi, N (neuroticism) 23 itemi, P
(psihoticism) 25 itemi, L (minciună) 21 itemi.

4.6. Aspecte etice

În cercetarea efectuată am respectat principiile etice generale elaborate de Asociația
Psihologilor Americani (APA) și anume:
– am protejat statutul personal, social, financiar, organizațional sau politic al
participanților la cercetare asigurând bunăstarea și drepturile acestora;
– am respectat standardele de conduită profesională;
– am promovat precizia, onestitatea și adevărul;
– am respectat demnitatea și valoarea tuturor subiecților și dreptul acestora la intimitate,
confidențialitate și auto -determinare;
– am respectat diferențele culturale, individuale și de rol, inclusiv pe cele de vârstă, gen,
rasă, etnie, cultură, origine națională, religie, orientare sexuală, handicap, limbă și statutul
socio -economic.
Principiile privind efectuarea cercetărilor cu subiecți umani din punctual de vedere A PA
includ:
– evaluarea atentă a gradului de acceptabilitate a experimentului din punct de vedere etic;
– cercetătorul are obligația să evalueze dacă cercetarea implică un risc major sau un risc
minimal;
– asigurarea unui instructaj din punct de vede re etic în cadrul cercetării;
– acord clar și corect cu subiecții, anterior participării lor, privind obligațiile si
responsabilitățile fiecăruia, Anexa 4;
– cercetătorul are obligația de a respecta toate promisiunile și angajamentele incluse în
acest ang ajament. (American Psychological Association, 2010)

36
Capitolul 5. Rezultatele cercetării și p ropunere de plan de intervenție

5.1. Analiza datelor și interpretarea psihologică a rezultatelor

I. 1) Persoanele cu nevrotism înalt sunt mai predispuse spre m anifestări de tipul
dezordinilor alimentare.

Se constată că persoanele cu nevrotism înalt sunt mai predispuse spre manifestări de tipul
dezordinilor alimentare între ele exist ând o relație de asociere pozitivă, Decepție de Sine (r =
,853; p < 0,0 01), Propensiune Anorexică (r = , 630; p < 0,0 01), Propensiune Bulimică (r =
,357; p < 0,0 1). Putem afirma că aceată ipoteză se confirmă în totalitate. Tabelul 5 .1.1.
prezintă datele obținute.

Tabelul 5.1.1. Corelații între nevrotism și dezordinile alimentare

Scala Nevrotism
(EPQN) CEDA Decepție
de Sine CEDA
Propen.Anorexică CEDA
Propen.Bulimică
Corelația
Pearson (r) 1 ,853** * ,630** * ,357**
Prag de
semnificație (p) ,000 ,000 ,005
N 61 61 61 61
** Corelația e semnificativă la nivelul p < 0,01.
*** Corelația e semnificativă la nivel p < 0,001

I. 2) Persoanele cu nevrotism înalt și persoanele introverte au scoruri ridicate la
anxietate socială.

Se constată că persoanele cu nevrotism înalt au scoruri ridicate la anxietate socială
existând o relație de asociere pozitivă, Anxietate socială (r = ,529; p < 0,001). Pentru
persoanele introverte corelația cu o anxietate socială ridicată , nu există (r = -,209; p = 106).
Ipoteza confirmându -se doa r pe jumătate. Tabelul 5.1.2. prezintă datele obținute.

37

Tabelul 5.1. 2. Corelații între nevrotism , introversie și anxietate socială

Scala Anxietate socială (AS) Extraversie(EPQE) Nevrotism (EPQN)
Corelația Pearson (r) 1 -,209 ,529** *
Prag de semnificație (p) ,106 ,000
N 61 61 61
** Corelația e semnificativă la nivelul p < 0,01.
*** Corelația e semnificativă la nivel p < 0,001

I. 3) Persoanele cu niveluri înalte de anxietate socială au manifestări de tipul
dezordinilor alimentare.

Se constată că persoanele cu niveluri înalte de anxietate socială au manifestări de tipul
dezordinilor alimentare doar în parte, între ele existând o relație de asociere pozitivă numai cu
Decepție de Sine (r = ,479; p < 0,001) și Propensiune Anorexică ( r = ,336; p < 0,01), iar
pentru Propensiune Bulimică (r = ,120; p = ,358) neexistând nicio asociere . Ipotezele se
confirmă numai pentru anxietate socială ridicată asociată cu decepție de sine și propensiune
anorexică. Tabelul 5.1.3. prezintă datele obținute.

Tabelul 5.1.3. Corelații între anxietate socială și dezordinile alimentare

Scala Anxietate
socială (AS) CEDA Decepție
de Sine CEDA
Propen.Anorexică CEDA
Propen.Bulimică
Corelația
Pearson (r) 1 ,479** * ,336** ,120
Prag de
semnificație (p) ,000 ,008 ,358
N 61 61 61 61
** . Corelația e semnificativă la nivelul p < 0,01.
*** . Corelația e semnificativă la nivel p < 0,001

38
Trăsăturile de personalitate în special, nevrotismul, perfecționismul și impulsivitatea sunt
trei trăsături de personalitate adesea legate de un risc mai mare de a dezvolta o tulburare
alimentară. (Fassino, 2004)
Alte cauze potențiale sunt presiunile percepute sau insinuate de societate pentru a fi
subțiri și expunerea la mass -media care promovează aceste idealuri. Într -adevăr, anumite
tulburări de alimentație par a fi în mare parte inexistente în culturile care nu au fost expuse
idealurilor occidentale de a fi suple . Ideea de a fi s suplă pentru a fi acceptat cultural este
prezentă în multe țări ale lumii. Cu toate acestea, în unele țări, puține persoane ajung să
dezvolte o tulburare de alimentație. Prin urmare, est e mai probabil să se trateze de un set de
factori. (Klump, 2004)
Nevrotismul tinde să favorizeze comportamentele emoționale ale foamei și promovează
alimentele bogate în grăsimi și zaharuri, probabil ca strategie de atenuare a emoțiilor negative.
Persoanele extrovertite tind să adopte comportamente alimentare nesănătoase adesea le gate de
sfera socială.
Nu numai că, anumite trăsături de personalitate favorizează diferite tipuri de obiceiuri
alimentare, ci și contrariul este adevărat, de fapt, se vede cum diferitele patologii care compun
tulburările alimentare sunt asociate cu trăsă turi de personalitate d iferite ( Thompson -Brenner,
2008) :
Anorexia: deseori personalitatea persoanei anorexice este obsesivă, inhibată social,
închisă emoțional; tendința la perfecționism în toate domeniile și utilizarea controlului asupra
alimentelor pent ru a controla viața . (Wildes, 2011)
Bulimia: adesea personalitatea persoanei bulimice este impulsivă, sensibilă și cu puțin
respect de sine. Uneori fac abuzul de alcool, sex și droguri. Au nevoie de sprijin și admirație
din partea celorlalți.
În tulburăril e de alimentație, personalitatea s -a dovedit a juca un rol major ca factor de
risc (Lilenfeld, 2006), ca moderator al expresiei simptomatice (Tasca, 2009) pentru alegerea
tratamentului (Fairburn, 2009) și ca predictor al rezultatului (Aguera , 2012)
Trăsăt urile de personalitate asociate în mod obișnuit cu tulburările alimentare sunt
perfecționismul ridicat, impulsivitatea, evitarea vătămărilor, dependența de recom pensă,
căutarea senzațiilor, nevro tismul și obsesiv -compulsivitatea în combinație cu autodirecț ia
scăzută, asertivitate și cooperativitate . (Krug, 2011)
Unele trăsături sunt frecvente, indiferent de tulburările alimentare particulare , în timp ce
altele sunt mai puternic legate de anumite tipuri de tulburările alimentare , de ex emplu
perfecționism ri dicat în anorexie nervoasă și creștere sensibilă a căutării senzațiilor la
pacienții care suferă de tulburări alimentare . (Cassin, 2005)

39
Unii dintre cei mai importanți factori de risc pentru tulburările alimentare care au fost
identificați sunt nevrotismul și perfecționismul (Lilenfeld, 2006) și există, de asemenea,
dovezi că trăsăturile de personalitate inadaptată de natură liniară, histrionică și schizotipală
precede dezvoltarea tulburărilor alimentare. (Johnson, 2006)
Fairburn și colegii au demonstrat că rezultatul este îmbunătățit atunci când abordăm
caracteristicile personalității în combinație cu simptomele tulburărilor alimentare (Fairburn,
2009). Chiar pe măsură ce pacienții cu tulburări alimentare se recuperează, ei par s ă păstreze
un model de personalitate diferit față de ce i care nu au avut niciodată astfel de tulburări .
(Klump, 2004)
Din păcate, majoritatea lucrărilor anterioare asupra personalității în tulburările alimentare
au utilizat Inventarul temperamentul ui și caracterul ui (TCI) sau revizuirile ulterioare, care
suferă de deficiențe teoretice și psihometrice grave. Teoria convingătoare a lui Cloninger
asupra temperamentului care are un grad ridicat de ereditate genetică, în timp ce dimensiunile
caracterului se afl ă în principal sub influența presiunilor de mediu, nu au dovezi empirice.
(Farmer, 2008)

5.2. Plan de intervenție

Anorexia nervoasă și bulimia reprezintă în acest moment patologii extrem de grave și nu
mai puțin enigmatice. Cea mai afectată este populația de sex feminin , iar numărul cazurilor a
crescut constant și considerabil începând cu a doua jumătate a secolului XX.
În tratamentul tulburărilor de alimentație, în special a anorexiei și bulimiei nervoas e,
tulburarea imaginii corpului este cu siguranță un factor în menținerea bolii. Percepția de
grăsime, susține simptome anorexice sau bulimice. Eșecul de a trata tulburarea de imagine
corporală poate determina, după o perioadă de spitalizare, pacienții să recupereze o greutate
corporală adecvată, să se abțină de la simptomele anorexice, menținând totuși non-percepție
corporală și un nivel ridicat de nemulțumire corporală. Aceasta, combinată cu alți factori de
mediu, cum ar fi conflictele familiale sau peri oadele de stres emoțional puternic, pot fi
considerate principalii factori de recidivă pentru cei care suferă de o tulburare alimentară.
Persoanele care sunt deosebit de vulnerabile la stimuli sociali și judecată externă pot
interioriza aceste standarde și pot începe propria lor bătălie personală, orientată spre realizarea
unui corp subțire adecvat societății. În special la indivizii cu auto stimă scăzută și imagini de

40
sine negative, în general asociate cu insatisfacția corporală și factorul de risc pentru
tulburările alimentare, idealurile trebuie să devină realizabile și să fie abordate cu efort și
oboseală . Rezultatul este un puternic simț al competenței în controlul corpului și creșterea
valorii personale, un circuit care susține puternic tulburarea de al imentație.
Așa cum s -a demonstrat pe scară largă, adolescența reprezintă momentul cu cel mai mare
risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație și, de asemenea, s -a demonstrat că este o
perioadă în care nemulțumirea corporală este observată mai frecv ent decât în alte momente
ale vieții.
Pornind de la aceste considerente am optat pentru ideea dezvoltǎrii unui grup de suport
pentru susținerea adolescentelor cu tulburare alimentară, anorexia nervoasă.
Scopul grupului de suport :
În grupurile de suport pentru adolescentele cu anorexie nervoasă se urmărește ghidarea,
învățarea cum să facă față consecințelor și să folosească în mod conștient propriile puncte
forte. Tehnicile de stabilizare pot ajuta ca acestea să se ocupe de tensiunile interne și să
obținǎ mai mult control asupra propriei persoane. Contactul și schimbul de informație cu alte
adolescente care au experimentat experiențe similare se dorește a fi benefic, deoarece conferă
o oarecare siguranțǎ știind cǎ nu sunt singure . De asemenea, în grupul de suport pot ȋnvǎța să
lucreze pe experiențele traumatizante ș i să își găsească liniștea și c almul pentru a reuși sǎ
acceseze din nou propri ile resurse dar și pentru a învă ța să folosească în mod conștient
propria putere. Experiența trăită în grup poate fi un catalizator în direcția deschiderii spre noi
perspective, deoarece acestea învăța să înțeleagǎ ce li se întâmplă .
Obiective : Cunoașterea și exersarea exprimării sent imentelor; Creșterea stimei de sine;
Tehnica reprezentǎrii spațiului personal; Precizarea clarǎ a granițelor; Dezvoltarea
asertivitǎții; Dezvoltarea capacitǎții de comunicare și de expresie; Activarea resurselor;
Stabilirea propriilor nevoi; Diminuarea an xietǎții și îmbunătățirea percepției corpului;
Dezvoltarea capacitǎții de interacțiune; Reducerea nevoii de control / perfecționism; Ședința
ȋncheiere .
Numărul persoanelor din grupul de suport este de 6 adolescente, astfel încât să permită
diversitatea, dar sub alt aspect să nu devină extrem de mare , deoarece ar putea să nu mai
beneficieze de suficientă atenție, care trebuie acordată fiecăreia în parte.
Derularea ședințelor:
1. Cunoașterea și exersarea exprimării sentimentelor
Scop : Cunoașterea la nivel de grup și stabilirea relațiilor cu participanții, facilitarea
deschiderii, stabilirea unui cadru securizant și bazat pe empatie, precizarea aspectelor etice.

41
Tehnici / strategii : Prin tehnici din terapia rogersianǎ, prin ascultare act ivă, susținere și
încurajarea nonverbală a grupului. De asemenea, se vor folosi tehnici de ascultare activă
productive pentru a permite deblocarea și atingerea propriilor resurse și stabilirea relației de
colaborare dar și facilitarea sentimentului că se simt înțelese precum și crearea sentimentului
că se lucrează împreună pentru atingerea unor scopuri comune.
Prelucrarea experienței : Cum este pentru dumneavoastrǎ să ȋmpǎrtǎșiți cu celelalte
persoane temerile și dificultǎțile cu care vǎ confruntați? Ce b eneficiu existǎ din
interrelaționarea cu alte persoane care se aflǎ ȋn situații asemǎnǎtoare?
2. Creșterea stimei de sine
Scop : Se urmǎrește ridicarea nivelului stimei de sine și ȋnlocuirea gândurilor sabotoar e,
conștientizarea valorii personale.
Tehnici / startegii : Activitatea presupune întocmirea unei liste în care fiecare
adolescentă își face o analiză a gândurilor. Se va lua un eveniment petrecut și se va descrie
acesta, urmat de descrierea emoțiilor resimțite, după care se vor așterne pe hâr tie gândurile
automate, dar și schimbarea gândurilor cu tipare mai rezonabile. Tot în această ședințǎ se va
exersa și conștientizarea și întărirea calităților adolescentelor prin autoapreciere, dar și crearea
unei liste proprii cu afirmații pozitive despre propria persoană care sunt realiste și importante.
Activitatea va fi repetată zilnic, o perioadǎ îndelungată, iar în fiecare zi se poate completa câte
o nouă afirmație la cele deja existente.
Prelucrarea experienței: Cum ați putea aduce mai multǎ aprecie re pentru propria
persoanǎ? Cum ați putea ȋnlocui gândurile și afirmațiile care nu mai sunt utile cu altele
pozitive? Cum puteți evita desconsiderarea aspectelor pozitive?
3. Tehnica reprezentǎrii spațiului personal
Scop : Facilitarea conștientizǎrii dificultǎților legate de granițele/ limitele personale.
Tehnici / strategii: Tehnici din terapia Gestalt (Mitrofan, 2000); se urmărește prin prisma
vizualizării și descrierii locului personal conștientizarea dificultăților și problemelor le gate de
granițele / limitele personale, conștientizarea imaginii de sine în relația cu mediul dar și
sentimentele de disconfort sau confort care sunt experimentate în legătură cu propria
persoană; tehnica reprezentării prin intermediul vizualizării va fi folosită pentru reproiectarea
imaginii de sine la nivel mental a participantelor.
Preluc rarea experienței: Cum v -ați putea trasa mai bine limitele și granițele proprii?
Cum ați putea evita invadarea limitelor dumneavoastrǎ?
4. Precizarea clarǎ a granițelo r
Scop: Explorarea granițelor / limitelor personale dar și ale celorlalți.

42
Tehnici/strategii: Prin tehnici din terapia prin dans în ritmul propriu sunt rugate pe ritmul
muzicii să exploreze limitele / granițele celeilalte persoane fără a se leza (înfășurare, atingere,
etc.).
Prelucrarea experienței: Ce ați simtit când ați explorat granițele / limitele proprii? Ce ați
simțit când altǎ persoanǎ a explorat limitele / granițele dumneavoastrǎ? Ce modalitate ați
putea adopta pentru a vǎ trasa limitele ș i granițele ȋn raport cu ceilalți?
5. Dezvoltarea asertivitǎții
Scop: Se subliniazǎ ideea potrivit căreia comunicarea este foarte importantă, relațiile se
consolideazǎ sau se distrug în funcție de capacitățile de a comunica – participantele sunt
familiarizate cu comportamentul supus, agresiv, pasiv -agresiv, manipulator.
Tehnici / strategii : Prin diferite scenarii expuse în povești. După ce conceptele sunt
expuse vor fi puse în practică prin extragerea unor cartonașe ce ilustreazǎ diverse interacțiuni,
se formează perechi și se mimează ce este înscris pe cartonaș, ceilalți urmând să ghiceasc ă ce
comportament este pus în scenă.
Prelucrarea experienței : Cum percepeți impactul pe care stilurile de comunicare exersate
ȋn ședința de astǎzi îl are asupra propriei persoane? Cum puteți manifesta asertivitatea în viața
de zi cu zi?
6. Dezvoltarea capacit ǎții de comunicare și de expresie
Scop: Înlocuirea / exersarea stilului de comunicare ineficient cu un stil congruent. Se
lucrează asupra expresiei mod creativ spre a îmbunătăți percepția de sine, favorizând
capacitatea de expresie și identificarea sinelui , încurajând abilitățile de contact și contactul
Tehnici / strategii: Prin elemente din terapia experiențială a comunicării: se utilizează
comunicarea deschisă în legătură directă cu trăirile, emoțiile și gândurile personale înlocuind
astfel manierele inef iciente precum concilierea sau metodele de distragere. Sunt utilizate
materiale, colaj, pictură, alte tehnici creative (argilă, cretă, gelatină …), expresie corporală /
fotografii, scris, literatură, muzică.
Prelucrarea experienței: Cum vedeți situația? Cum credeți că ați putea ȋnlocui și exersa
comunicarea și ȋn interacțiunile cu celelalte persoane?
7. Activarea resurselor
Scop: Sǎ faciliteze descoperirea resurselor proprii , îmbunătățirea abilităților manuale,
crescând toleranța la frustrare și capacitatea de încărcătura fizică și psihică, susținând stima de
sine, îmbunătățind capacitatea de a rezolva probleme / obstacole.

43
Tehnici / strategii: Lucrul pe abilități. Sunt utilizate exerciții de lucru manual sau de
activitat e timp liber și viață practică de zi cu zi, deci învață și antrenează abilitățile pierdute.
Găsirea unei idei, luarea deciziilor (materiale, tehnica, procedură).
Prelucrarea experienței: Cum rezolvi problemele? Când se termină? Procesul este
important! Re flexie și transfer în viață zilnică. Cum credeți că ați putea schimba ceva în urma
experiențelor trăite în cadrul acestui grup? Cum ați putea activa resursele personale ȋn viața
dumneavoastrǎ?
8. Stabilirea propriilor nevoi
Scop: De a surprinde interferențele nevoilor proprii cu cele ale familiei dar și ancorarea în
nevoile individuale.
Tehnici / strategii: Prin metodǎ din analiza transgeneraționalǎ – folosirea unei grile de
repere; se notezǎ mituri familiale (povești, evenimente) legate de masculinitate, fe minitate,
sexualitate, parteneriat, nevoile familiale legate de aceste aspecte, preocupări legate de
anumite situații sau membri ai familiei ori secrete legate de aceste aspecte dar și suprapunerea
nevoilor proprii cu cele familiale manifestate în relație. Adolescentele vor scrie ce se spunea
în familie despre diferite roluri (femeie, bărbat), cu ce se asociau aceste roluri, pentru ce erau
diferitele sexe valorizate sau devalorizate, sau dacă există teme sau evenimente pe care
persoane din afara familiei nu ar trebui să le afle.
Prelucrarea experienței: Cum ați putea sǎ diferențiati nevoile proprii de ale celorlalți?
Cum vǎ puteți exprima nevoile personale ȋn cadrul relațiilor? Ce modalitate ați putea gǎsi
pentru a vǎ asuma rolul dorit de dumneavoastrǎ?
9. / 10. Diminuarea anxietǎții și îmbunătățirea percepției corpului
Scop: Generarea atenției concentrate și conștientizarea momentului prezent, identificarea
comportamentelor indezirabile și a gândurilor automate. Îmbunătățirea percepției corpului,
permite percepția „golului interior” și găsirea unor alternative, găsirea unui confort cu
aspectul și corpul propriu.
Tehnici / strategii: Mișcare, respirație, materiale vizuale, percepția proprie este folosită
pentru a îmbunătăți percepția corporală și pe rcepțiile senzoriale. Prin tehnici de exersare a
respirației, tehnici din terapia cognitiv comportamentală, strategii pentru identificarea
comportamentelor indezirabile, conștientizarea și ridicarea nivelului de înțelegere a
răspunsului anxios, se identif icǎ gândurile automate dar și convingerile care se asociazǎ cu
starea de anxietate. De asemenea se va opta în aceste ședințe pentru tehnici de rezolvare a
problemelor, de restructurare cognitivă sau de diminuare a stresului, iar la nivel
comportamental se va lucra prin tehnici de stingere a comportamentelor nedorite. Mișcare /

44
poziții, percepția greutății, percepția dimensiunilor, se lucrează cu ochii închiși, proiectarea
corpului, comunicare nonverbală.
Prelucrarea experienței: Cum puteți încorpora aceste tehnici din munca noastră comună?
Ce anume din toată activitatea vi se pare eficient pentru propria persoană?
11, Dezvoltarea capacitǎții de interacțiune
Scop: abilitatea de a îmbunătăți sau reînțelege conexiunile vieț ii, de a descoperi noi
resurse . Percepția emoțiilor, nevoilor și comportamentelor, găsirea capacității de a acționa cu
celelalte persoane, adaptând , impun ând, integrându -se cu ceilalți , se îmbunătă țește toleranța la
conflict și critici și se poată lua decizii .
Tehnici/strategii: Se lucrează la interacțiune desfășurând împreună în grup „eu sunt
centrul atenției” , prin tehnici din terapia narativă de familie – externalizarea și reconstruirea
poveștilo r de viață ale participantelor, astfel încât acestea să poată aborda și da o semnificație
experienței de viață printr -o prismǎ diferită, cu rezultate utile și efecte benefice asupra
experiențelor lor de moment dar și viitoare.
Prelucrarea experienței: Cum puteți încorpora aceste practici/ tehnici din munca noastră
comună? Ce anume din toată activitatea vi se pare util pentru propria persoană și se poate
implementa sau transpune în viața cotidianǎ?
12 / 13 / 14 . Reducerea nevoii de control / perfecționi sm
Scop: valoriz area intimității mai presus de autocontrol , valorizarea spontan eității și
jocului , conștientizarea nevoilor emoționale , diminuarea tendinței excesive la rutină, tabieturi,
ritualuri, exprimarea vulnerabilității .
Tehnici / strategii: Se lucrează pe exprim area emoțiilor și spontaneitatea, exprimarea
asertivă a furiei , exprimarea emoțiilor (de ambele semne +/ -), exprimarea afecțiunii
reconectarea emoțională cu persoanele semnificative, să nu se mai simtă rușinați de emoțiile
lor discuții despre emoțiile proprii cu alții , angajarea în activități ludic e, valoriz area sferei
afective în aceeași măsură în care valorizează raționalul fixarea de obiective, standarde și
așteptări realiste , un echilibru între reușite și sentimentul plăcerii, între responsabilități și
activități ludice , înțelegerea că standarde le perfecționiste sunt o utopie , acceptarea principiului
nonexcluziunii între imperfecțiune și valoare , diminuarea criticismului; să fie mai p uțin
exigenți, mai acce ptanți, î ngăduitori, indulgenți , flexibilizarea atitudinii față de reguli și
norme , conștientizarea disproporționalității dintre costurile și beneficiile standardelor
perfecționiste (îmbunătățirea unei situații duce la înrăutățirea multor altora) , analiza costurilor
și beneficiilor perfecționismului v s. realism , programarea activităților de muncă și de joacă
(prin care se urmărește reconectarea emoțională) , stabilirea de standarde din ce în ce mai

45
joase , în sarcini comportamentale, adolescentele sunt î ndrumat e să strecoare intenționat
greșeli, imperfecțiuni , sunt încurajat e să laude comportamentele imperfecte (și totuși,
valoroase) ale persoanelor semnificative , monitorizarea dispoziției afective din timpul
sarcinilor comportamentale .
Prelucrarea experienței: Cum vă simțiți „imperfecte”? Cât de greu a fost reconectarea
emoțională? De la 1 la 10, ce valoare îi dați imperfecțiunii? Ați experimentat sentimentul
plăcerii în activitățile cu standarde joase?
15. Ședința de ȋncheiere
Scop : Sumarizarea și bilanțul ședintelor ȋn grupul de suport, proiecție in viitor.
Tehnici / strategii: Proiecție ȋn viitor prin tehnica redactǎrii unei scrisori a Eului de la o
vârstǎ avansatǎ adresatǎ Eului prezent.
Prelucrarea experienței: Ce ați obținut ȋn terapie? Cum ați putea valorifica experiențele
trăite în acest grup în viața de zi cu zi? Ce informații noi și relevante ați descoperit? Ce luați
cu dumneavoastră de aici?
Alte posibile ședințe: Exerciții de ge stionare a stresului; Alte tehnici de relaxare;
Pregătirea competențelor sociale; Activități legate de alimente / planificare a mesei;
Cumpărături de îmbrăcăminte; Psihodrama; Masaj; Tai Chi; Dansul.

46
Capitolul 6. Concluzii , limite și implicații

Adolescența este perioada de reorganizare fundamentală a structurii personalității
individului, timp în care tocmai din acest motiv este mai probabil să apară tulburarea de
alimentație. Cu toate acestea, baza acestei tulburări stă într -un stadiu mult mai timpuriu al
dezvoltării psihice.
Tulburările de alimentație se caracterizează printr -o alterare a relației pe care persoana o
are cu corpul său și cu alimentele. Copilăria și adolescența sunt perioade cruciale pentru
dezvoltarea neuronală ș i creșterea fizică. Malnutriția și complicațiile medicale asociate
tulburărilor de alimentație pot provoca consecințe psihofizice grave.
În timpul adolescenței, odată cu creșterea ocaziilor de coabitare și relații afective, de
prietenie și sociale, în gene ral, tulburările sociale pot fi și mai evidente. Dietele de slăbire pot
fi considerate ca facilitarea comportamentului pentru dezvoltarea bolilor alimentare.
Alți factori de risc sunt imputabili schimbărilor din epoca noastră istorică în care
mâncarea și s eninătatea au dobândit simultan o valoare fundamentală în constituirea identității
personale, și în același timp, timpul dedicat meselor obișnuite și activităților familiale este din
ce în ce mai redus.
Putem face distincția între Anorexia, caracterizată p rin refuzul alimentelor și prin teama
obsesivă de a crește în greutate și Bulimia, caracterizată prin ingestia unei cantități mari de
alimente, cu consecința implementării unor metode pentru a evita metabolizarea acestuia și,
prin urmare, creșterea în greu tate (de exemplu, vărsături, laxative) , post, exercițiu fizic
intens).
Astfel de tulburări alimentare sunt adesea ascunse și nu sunt evidente. Capacitatea de a
cere o opinie unui psiholog, psihoterapeut, permite evaluarea indicatorilor care conduc într –
adevăr la un diagnostic al tulburării, pentru că tratamentul în timp util este extrem de
important pentru a evita cristalizarea unei organizări patologice.
De obicei, în proiectul terapeutic cu adolescentul este de o importanță fundamentală
asigurarea unui tratament separat de cuplul parental. Această structură permite identificarea
aspectelor critice ale relațiilor din cadrul grupului familial, facilitează înțelegerea funcționării
psihice și relaționale a adolescentului și poate ajuta la înlăturarea oricăr or factori care îi
perpetuează conduita psihologică.

47
Fobia socială (sau anxietatea socială) este o tulburare oarecum larg răspândită în rândul
populației. Procentul de persoane care suferă de acesta variază de la 3% la 13%, prezentând
mai multe femei decâ t bărbați.
Principala caracteristică a fobiei sociale este teama de a acționa în fața altora într -un mod
jenant sau umilitor și de a primi judecăți negative.
Această frică îi poate determina pe cei care suferă să evite majoritatea situațiilor sociale,
de teama de a nu se comporta „greșit” și de a fi judecați greșit.
De obicei, situațiile care se tem cel mai mult de cei care suferă de fobie socială sunt cele
care implică nevoia de a face ceva în fața altor persoane, cum ar fi expunerea într-o relați e
sau de a mânca.
Fobia socială, dacă este lăsată netratată, tinde să rămână stabilă și cronică și poate duce
adesea la alte boli, cum ar fi depresia.
Limitele cercetării. Una din limitele cercetării este că eșantionul de referință este foarte
mic și aparține doar unei singure instituții de învățământ și din rețelele de socializare de pe
internet. Cercetarea pe un eșantion mai extins, ar fi fost mai adecvată. În acest fel,
generalizările ar putea fi făcute cu un grad de precizie cu siguranță mai mare.
Altă limită ar fi faptul că puteau fi propuse un număr mai mare de trăsături, această
alegere ar fi putut duce la obținerea mai multor date despre individ și, prin urmare, se aflau
mai multe despre comportamentul adolescenților.
Altă limită ar putea fi fa ptul că în rețelele de socializare, participanții nu au ținut cont de
indicația „pentru adolescenți”, astfel am avut subiecți trecuți demult de vârsta adolescenței.
Tot la limite aș încadra deferența de gen, având în vedere că în eșantion, fetele erau cu o
jumătate în plus față de numărul băieților. Aș mai adăuga și dezirabilitatea în răspunsurile
acordate, chiar dacă participanții au fost informați că rezultatele sunt anonime.
Implicații. O implicație ar fi, având în vedere complexitatea școlii și a elevi lor, ar fi
interesant să căutăm să înțelegem, pe lângă anxietatea socială, temperamentul, care alți
factorii influențează gestionarea comportamentului alimentar al elevilor. Această opțiune
deschide ușile pentru multe alte cercetări.
Implementarea la nive l de județ, pentru început, a unui program educativ în școală având
ca obiect de studiu emoțiile atât proprii cât și ale celorlalți, diferența într e imaginea și
percepția de sine . Aceste cursuri având ca obiectiv ridicarea nivelului de competență socială ș i
emoțională în adolescenți, totul făcându -se ca o parte de instruire cu regularitate. Conținutul
programei cuprinzând autoconștientizarea (capacitatea de a recunoaște sentimentele și de a
construi un vocabular pentru a le putea verbaliza), crearea legătur ilor între gânduri,

48
sentimente și emoții, a ști dacă se ia o decizie în baza unei reflecții sau a sentimentelor,
anticiparea consecințelor și alegerea altor alternative.

49
Bibliografie:

1. Adams, F. (1891). The Genuine Works of Hippocrates. New York: William Wood
and Company.
2. Aguera Z, Krug I, Sanchez I, Granero R, Penelo E, Penas -Lledo E, et al.
Personality changes in Bulimia Nervosa after a cognitive behaviour therapy. Eur
Eat Disord Rev. 2012;20(5):1.
3. Alberini, C.M. (2013). Memory Reconsolidation . London: Elsevier.
4. American Psychiatric Association [APA] (2013). Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorders (DSM -V), 5th Edn . Washington, DC: American Psychiatric
Association.
5. Beidel , D.C., Turner, S.M., Morris, T.L. (1999). Psychopathology of childhood social
phobia. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry , 38:643 –50.
6. Berking, M., Wupperman, P., Reichardt, A., Pejic, T., Dippel, A., Znoj , H. (2008).
Emotion regulation skills as a treatment target in psychotherapy. Behav Res Ther ,
46:1230 –7.
7. Berti, A. E., & Bombi, A. S. (2005). Corso di psicologia dello sviluppo . Bologna: Il
Mulino.
8. Bruch, H. (1977). Patologia del comportamento alimentare . Milano: Giangiacomo
Feltrinelli editore.
9. Buckner, J.D., Schmidt, N.B., Lang, A.R., Small, J.W., Schlauch, R.C., Lewinsohn,
P.M. (2008). Specificity of social anxiety disorder as a risk factor for alcohol and
cannabis dependence. J Psychiatr Res , 42:230 –9.
10. Burstein, M., He, J.P., Kattan, G., Albano A.M., Avenevoli, S., Merikangas, K.R
(2011). Social phobia and subtypes in the national comorbidity survey adolescent
supplement: prevalence, correlates, and comorbidity. J Am Acad Child Adolesc
Psychiatry , 50:87 0–80.
11. Calugi, S., El Ghoch, M., Conti, M., & Dalle Grave, R. (2018). Preoccupation with
shape or weight, fear of weight gain, feeling fat and treatment outcomes in patients
with anorexia nervosa: A longitudinal study. Behaviour Research and Therapy 105:
63-68.
12. Carthy, T., Horesh, N., Apter, A., Edge, M.D., Gross, J.J (2010) . Emotional reactivity
and cognitive regulation in anxious children. Behav Res Ther , 48:384 –93.

50
13. Cassin SE, von Ranson KM. Personality and eating disorders: a decade in
review. Clin Psychol Rev . 2005;25(7):895 –916.
14. Clinciu, A.I. (2010). Validation study of questionnaire for evaluating eating disorders
(CEDA) against NEO PI -R. Psychology & Health , 25: 6, 137 -376. Routledge: Taylor
& Francis Group
15. Cloninger, C.R., Svrakic, D.M., Przybeck , T.R. (1993). A psychobiological model of
temperament and character. Arch Gen Psychiatry , 50, 975 -90.
16. Costabile, A., Bellacicco, D., Bellagamba, F. e Stevani, J. (2011). Fondamenti di
psicologia dello sviluppo . Roma – Bari: Laterza.
17. Custers, K., & Van den Bulck, J. (2009). Viewership of pro -anorexia websites in
seventh, ninth and eleventh graders. European Eating Disorders Review , 17(3), 214 –
219.
18. Cuzzolaro, M. (2004). Anoressie e bulimie . Bologna: Il Mulino.
19. Dalle Grave R. (2005). Terapia cognitiva comportamentale dei disturbi
dell’alimentazione durante il ricovero . Verona: Positive Press
20. Dalle Grave R. (2005). Terapia cognitiva comportamentale multi -step dei disturbi
dell’alimentazione: casi clinici . Verona: Positive Press
21. Dalle Grave R . (2016). Come vincere i disturbi dell’alimentazione. Un programma
basato sulla terapia cognitivo comportamentale. Verona: Positive Press
22. De Vries, D., Peter, J., De Graaf, H., & Nikken, P. (2016). Adolescents’ social
network site use, peer appearance -related feedback, and body dissatisfaction: Testing
a mediation model. Journal of Youth & Adolescence , 45, 211 –224.
23. Fairburn, C. G., Jones, R., Peveler , R. C., Hope, R. A., & O’Connor, M. (1993).
Psychotherapy and bulimia nervosa: Longer -term effects of interpersonal
psychotherapy, behavior therapy, and cognitive behavior therapy. Archives of
General Psychiatry , 50(6), 419 -428.
24. Fairburn, C. G., Cooper D Phil, Dip Psych, Z., Doll D Phil, H. A., O’Connor, M. E.,
Bohn D Phil, Dip Psych, K., Hawker, D. M., … & Palmer, R. L. (2009).
Transdiagnostic cognitive -behavioral therapy for patients with eating disorders: a
two-site trial with 60 -week follow -up. America n Journal of Psychiatry , 166(3), 311 –
319.
25. Fairburn C.G., Harrison P .J. (2003). Eating disorders . The lancet, Vol 361.
26. Fairburn C. G. (2010). La terapia cognitivo comportamentale dei disturbi
dell’alimentazione . Roma: Eclipsi

51
27. Fardouly, J., Diedrichs, P. C., Vartanian, L. R., & Halliwell, E. (2015b). Social
comparisons on social media: The impact of Facebook on young women’s body
image concerns and mood . Body Image , 13, 38 –45.
28. Farmer RF, Goldberg LR. A psychometric evaluation of the revised Temperament
and Character Inventory (TCI -R) and the TCI -140. Psychol
Assess . 2008;20(3):281 –91.
29. Fassino S, Amianto F, Gramaglia C, Facchini F, Abbate DG. Temperament and
character in eating disorders: ten years of studies. Eat Weight
Dirsord . 2004;9(2):81 –90.
30. Frank, G. K., Shott, M. E., Hagman, J. O., & Mittal, V. A. (2013). Alterations in
Brain Structures Related to Taste Reward Circuitry in Ill and Recovered Anorexia
Nervosa and in Bulimia Nervosa. American Journal of Psychiatry , 170(10), 1152 –
1160.
31. Fox, J., & Rooney, M.C. (2015). The Dark Triad and trait self -objectification as
predictors of men’s use and self -presentation behaviors on social networking sites.
Personality and Individual Differences , 76, 161 –165.
32. Frisen, A., Berne, S., & Lunde, C. (2014 ). Cyber victimization and body esteem:
Experiences of Swedish children and adolescents. European Journal of
Developmental Psychology , 11(3), 331 –343.
33. Golombek, K., Lidle, L., Tuschen ‑Caffier, B., Schmitz, J., Vierrath , V. (2019). The
role of emotion regulation in socially anxious children and adolescents: a systematic
review. Eur Child Adolesc Psychiatry .
34. Grogan, S. (2008). Body image: Understanding body dissatisfaction in men, women
and children (2nd ed.) . New York: R outledge.
35. Gross, J.J. (1998). The emerging field of emotion regulation: an integrative review.
Rev Gen Psychol , 2:271 –99.
36. Gross, J.J., Thompson, R.A. (2007). Emotion regulation: conceptual foundations. In:
Gross JJ, editor. Handbook of emotion regulation . New York: Guilford Press, p. 3 –
24.
37. Hannesdottir, D.K., Ollendick, T.H. (2007). The role of emotion regulation in the
treatment of child anxiety disorders. Clin Child Fam Psychol Rev , 10:275 –93.
38. Harper, K., Sperry, S., & Thompson, J. K. (2008). Viewership o f proeating disorder
websites: Association with body image and eating disturbances. International Journal
of Eating Disorders , 41(1), 92 –95.

52
39. Hay, P. P., Bacaltchuk, J., Stefano, S., & Kashyap, P. (2009). Psychological
treatments for bulimia nervosa and binging. Cochrane database of systematic reviews,
(4).
40. Hoek, H. W., & Van Hoeken, D. (2003). Review of the prevalence and incidence of
eating disorders. International Journal of eating disorders , 34(4), 383 -396.
41. Hummel, A. C., & Smith, A. R. (2015). Ask an d you shall receive: Desire and receipt
of feedback via Facebook predicts disordered eating concerns. International Journal
of Eating Disorders , 48(4), 436 –442.
42. Jett, S., LaPorte, D. J., & Wanchisn, J. (2010). Impact of exposure to pro -eating
disorder webs ites on eating behaviour in college women. European Eating Disorders
Review , 18(5), 410 –416.
43. Johnson JG, Cohen P, Kasen S, Brook JS. Personality disorder traits evident by
early adulthood and risk for eating and weight problems during middle
adulthood. Int J Eat Disord. 2006;39(3):184 –92.
44. Jose, P.E., Wilkins, H., Spendelow, J.S. (2012). Does social anxiety predict
rumination and co ‑rumination among adolescents? J Clin Child Adolesc Psychol ,
41:86 –91.
45. Juarez, L., Soto, E., & Pritchard, M. E. (2012). Drive f or muscularity and drive for
thinness: The impact of pro -anorexia websites. Eating Disorders , 20(2), 99 –112.
Keery, H., Van den Berg, P., & Thompson, J. K. (2004). An evaluation of the
tripartite influence model of body dissatisfaction and eating disturban ce with
adolescent girls. Body Image , 1, 237 –251.
46. Klump KL, Strober M, Bulik CM, Thornton L, Johnson C, Devlin B, et al.
Personality characteristics of women before and after recovery from an eating
disorder. Psychol Med. 2004;34(8):1407 –18.
47. Knauss , C., Paxton, S. J., & Alsaker, F. D. (2007). Relationships amongst body
dissatisfaction, internalization of the media body ideal and perceived pressure from
media in adolescent girls and boys. Body Image . 4, 353 -360.
48. Krug I, Root T, Bulik C, Granero R, Pe nelo E, Jimenez -Murcia S, et al. Redefining
phenotypes in eating disorders based on personality: a latent profile
analysis. Psychiatry Res. 2011;188(3):439 –45.
49. Lilenfeld LR, Wonderlich S, Riso LP, Crosby R, Mitchell J. Eating disorders and
personality: a methodological and empirical review. Clin Psychol Rev . 2006;
26(3): 299 –320.

53
50. Mabe, A. G., Forney, K. J., & Keel, P. K. (2014). Do you ‘‘like’’ my photo?
Facebook use maintains eating disorder risk. International Journal of Eating
Disorders , 47(5), 516 –523.
51. Madden, M., Lenhart, A., Duggan, M., Cortesi, S., & Gasser, E. (2013). Teens and
technology . Washington, DC: Pew Internet and American Life Project.
52. Matthew R. Hilimire et al. Fermented foods, neuroticism, and social anxiety: An
interaction model. Psychiatry Res . 2015; 228: 203 -208.
53. Mastrangelo, G. (1986). Manuale di neuropsichiatria infantile . Roma: Il Pensiero
Scientifico Editore.
54. Melfsen , S., Florin, I (2002). Do socially anxious children show deficits in classifying
facial expressions of emotions? J Nonverbal Behav , 26:109 –26.
55. Mitchell, J. E., Pyle, R. L., Eckert, E. D., Zollman, M., Crosby, R., Zimmerman, R.,
… & Seim, H. (1993). Cognit ive‐behavioral group psychotherapy of bulimia nervosa:
Importance of logistical variables. International Journal of Eating Disorders, 14(3),
277-287.
56. Mitrofan, I., (2000). Orientarea experiențială în psihoterapie: dezvoltarea personală,
interpersonală, transpersonală . București: S.P.E.R.
57. Mohatt, J., Bennett, S.M., Walkup, J.T. (2014). Treatment of separation, generalized,
and social anxiety disorders in youths. Am J Psychiatry , 171:741 –8.
58. Morgan, T., J., Laland, K., N., Harris, P., L. (2 015). The development of adaptive
conformity in young children: effects of uncertainty and consensus. Dev. Sci ., 18,
511 – 524.
59. Murphy R., Straebler S., Cooper Z, Fairburn C. G., DM, Cognitive Behavioral
Therapy for Eating Disorders (2010). The Psychia tric Clinics of North America ,
2010 Sep; 33(3): 611 –627.
60. National Institute for Clinical Excellence (NICE) Eating disorders (2004). Core
interventions in the treatment and management of anorexia nervosa, bulimia nervosa
and related eating disorders. http://www.nice.org.uk Acesat iunie 2020. NICE Clinical
Guidance No. 9.
61. National Institute for Clinical Excellence (NICE) NICE; London: 2004. Eating
disorders —core interventions in the treatment and management of anorexia nervosa,
bulimia nervosa and relat ed eating disorders. http://www.nice.org.uk Acesat iunie
2020. NICE Clinical Guidance No. 9.

54
62. O’Toole, M.S., Hougaard, E., Mennin, D.S (2013). Social anxiety and emotion
knowledge: a meta‑analysis. J Anxiety Disord , 27:98 –108.
63. Palmerone N. (2009) Aspetti ps icologici nella bulimia nervosa e nel binge eating
disorder . Nonsolofitness.
64. Peebles, R., Wilson, J. L., Litt, I. F., Hardy, K. K., Lock, J. D., Mann, J. R., &
Borzekowski, D. L. G. (2012). Disordered eating in a digital age: Eating behaviors,
health, and quality of life in users of websites with pro -eating disorder content.
Journal of Medical Internet Research , 14(5), 148.
65. Rodgers, R. F., Skowron, S., & Chabrol, H. (2013). Disordered eating and group
membership among members of a pro -anorexic online commun ity. European Eating
Disorders Review , 20, 9 –12.
66. Rodgers R.F., Melioli T.(2016). The Relationship Between Body Image Concerns,
Eating Disorders and Internet Use, Part I: A Review of Empirical Support. Adolescent
Research Review , 2 , 95 -119.
67. Ruggiero, G. M. , Sassaroli, S. (2013). Il colloquio in psicoterapia cognitiva . Milano:
Raffaello Cortina Editore
68. Safer Depra L., Telch Christy F. (2015). Binge eating e bulimia: Trattamento
dialettico -comportamental . Milano: Raffaello Cortina Editore
69. Sassaroli S., Ruggiero G. M. (2014). I disturbi alimentari . Milano: Editori Laterza
70. Selvini Palazzoli (1999). Ragazze anoressiche e bulimiche: la terapia familiare .
Milano: Raffaello Cortina Editore
71. Schilder, P. (1935). Immagine di sé e schema corporeo . Milano: Franco Angeli.
72. Schimdt U., Treasure J, MacDonald P. (2015). Manuale pratico disturbi alimentari.
Milano: Seid
73. Smith, A. R., Hames, J. L., & Joiner, T. E., Jr. (2013). Status update: Maladaptive
Facebook usage predicts increases in body dissatisfaction and bulimic symptoms.
Journal of Affective Disorders , 149, 235 –240.
74. Shapiro, J. R., Berkman, N. D., Brownley, K. A ., Sedway, J. A., Lohr, K. N., &
Bulik, C. M. (2007). Bulimia nervosa treatment: a systematic review of randomized
controlled trials. International Journal of Eating Disorders , 40(4), 321 -336.
75. Steiner, R. (2002). L’educazione del bambino dal punto di vista della scienza dello
spirito (contenuto in Educazione del bambino e preparazione degli educatori .
Milano: Ed. Antroposofica.

55
76. Tasca GA, Demidenko N, Krysanski V, Bissada H, Illing V, Gick M, et al.
Personality dimensions among women with an eating disorder: towards
reconceptualizing DSM. Eur Eat Disord Rev . 2009; 17(4):281 –9.
77. Thompson -Brenner H, Eddy KT, Franko DL, Dorer DJ, Vashchenko M, Kass AE,
et al. A personality classification system for eatin g disorders: a longitudinal
study . Compr Psychiatry. 2008;49(6):551 –60.
78. Thompson, J. K., Heinberg, L. J., Altabe, M., & Tantleff -Dunn, S. (1999). Exacting
beauty: Theory, assessment, and treatment of body image disturbance . Washington,
DC: American Psycho logical Association.
79. Thompson J.K., Schaefer L.M., & Menzel J.E. (2012). Internalization of thin -ideal
and muscular -ideal. Encyclopedia of body image and human appearance , 2, 499 -504.
80. Tsitsika, A. K., Tzavela, E. C., Janikian, M., O ´ lafsson, K., Iordache , A.,
Schoenmakers, T. M., & Richardson, C. (2014). Online social networking in
adolescence: Patterns of use in six European countries and links with psychosocial
functioning. Journal of Adolescent Health , 55, 141 –147.
81. Van Ameringen, M., Mancini, C., Farvo lden, P. (2003). The impact of anxiety
disorders on educational achievement. J Anxiety Disord , 17:561 –71.
82. Van Tuijl, L., A., de Jong, P., J., Sportel, B., E., de Hullu, E., Nauta, M., H. (2014).
Implicit and explicit self –esteem and their reciprocal relationship with symptoms of
depression and social anxiety: a longitudinal study in adolescents. J. Behav. Ther.
Exp. Psychiatry , 45, 113 – 121.
83. Zhang, P, Deng, Y, Yu, X, Zhao, X, Liu, X (2016). Soci al Anxiety, Stress Type, and
Conformity among Adolescents. Front. Psychol. , 7: 760.
84. Zhao, X., Zhang, P., Chen, L., Zhou, R. (2014). Gender differences in the relationship
between attentional bias to threat and social anxiety in adolescents. Pers. Indvid.
Diff., 71, 108 – 112.
85. Wade TD, Tiggemann M, Bulik CM, Fairburn CG, Wray NR, Martin NG. Shared
temperament risk factors for anorexia nervosa: a twin study. Psychosom Med. 2008;
70 (2):239 –44
86. Wagner, A., Simmons, A. N., Oberndorfer, T. A., Frank, G. K. W., McCurdy –
McKinnon, D., Fudge, J. L., … Kaye, W. H. (2015). Altered sensitization patterns to
sweet food stimuli in patients recovered from anorexia and bulimia nervosa.
Psychiatry Research: Neuroimaging , 234(3), 305 –313.

56
87. Wildes JE, Marcus MD, Crosby RD, Ri ngham RM, Dapelo MM, Gaskill JA, et al.
The clinical utility of personality subtypes in patients with anorexia nervosa. J
Consult Clin Psychol. 2011;79(5):665 –74.
88. Wooldridge, T., Mok, C., & Chiu, S. (2014). Content analysis of male participation in
pro-eating disorder web sites. Eating Disorders , 22(2), 97 –110

.

57
Anexa nr. 1
TESTUL DE ANXIETATE SOCIALĂ
Indicații:
Este evident faptul că oamenii se gândesc la o varietate de lucruri atunci când sunt
implicați în situații sociale. Vom enumera mai jos o listă de lucruri pe care le puteți gândi
despre propria persoană cu puțin timp înainte, în timpul sau după interacțiun ea cu o persoană
de sex opus.
Citiți fiecare item și decideți cât de frecvent ați putea gândi ceva similar înainte, în
timpul sau după interacțiune. Utilizați scala următoare pentru a indica natura gândurilor pe
care le aveți.
1 = m -am gândit foarte rar
2 = m -am gândit rar
3 = m -am gândit câteodată
4 = m -am gândit des
5 = m -am gândit foarte des

A se răspunde cât mai sincer.

1. Când nu știu ce să spun mă simt foarte anxios. _____
2. De obicei vorbesc destul de ușor cu băieții/fetele. _____
3. Sper să nu mă fac de râs. _____
4. Încep să mă simt mai liniștit. _____
5. Mi -e teamă de ce el/ea ar putea gândi despre mine. _____
6. Fără griji, fără teamă, fără anxietate. _____
7. Mi -e o frică de moarte! _____
8. El/ea probabil nu va fi interesat(a) de mine. _____
9. Poate (l) -aș liniști( -o) dacă aș face eu primul pas. _____
10. În loc să -mi fac griji, mai bine mă gândesc cum să îl/o cunosc. _____
11. Nu mă simt în largul meu atunci când vorbesc cu băieții/fetele. _____
12. Ce se poate î ntâmpla?! În cel mai rău caz nu mă va plăcea! _____
13. El/ea ar putea să vrea să -mi vorbească la fel de mult cât vreau și eu. _____
14. Aceasta va fi o bună ocazie. _____
15. Dacă nu mă voi descurca în această conversație, îmi voi pierde încrederea în mine. _____
16. Ceea ce voi spune va părea probabil stupid. _____
17. Ce am de pierdut? Merită să încerc. _____
18. Aceasta e o situație ciudată, dar îi pot face față. _____
19. Vai! Nu vreau să fac asta! _____
20. Aș fi distrus dacă el/ea nu mi-ar răspunde. _____

58
Anexa nr. 2
C E D A (CHESTIONAR DE EVALUARE A DEZORDINILOR ALIMENTARE)

Acest chestionar este destinat culegerii de informații semnificative din câteva arii ale vieții dvs.
personale. Aceste informații sunt foarte utile pentru a determina cât de multă grijă trebuie
acordată obiceiurilor dvs. alimentare. Condiția pentru a vă cunoaște mai bine sau pentru a avea
o intervenție psihologică utilă și adecvată problemelor dvs. este deplina sinceritate și onestitate
legată de răspunsuri. V ă rugăm deci să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să bifați căsuța
corespunzătoare pentru fiecare item. Vă asigurăm de deplina confidențialitate a datelor, care
vor fi folosite doar în folosul dvs. sau în scop de cercetare.
Da Nu
1. Deși sunt mai slab(ă) decât ar trebui la înălțimea pe care o am, fac în continuare eforturi
să slăbesc …………………………………………………………………………. …
2. Mă neliniștește gândul că aș put ea deveni obez(ă). ……….. …………………………………..
3. Sunt încordat(ă) deoarece parcă niciodată nu mă relaxe z și nu mă destind complet. ..
4. Când mă gândesc la corpul meu nu prea am motiv de bucurie. …………………………….
5. Am avut în ultimul timp frecvente stări de slăbiciune și de epuizare. …………………….
6. Îmi este foarte greu să știu cine sunt și ce valoare am cu adevărat. ………………………..
7. Țin tot felul de diete și posturi în speranța că voi arăta mai bine……………………………
8. Deși am pierdut din greutate, mă simt a fi în continuare prea gras(ă). ……………………
9. Sunt neliniștit(ă) la gândul că aș putea pierde controlul propriei greutăți. ………………
10. Sunt nesatisfăcut(ă) de forma corpului meu. ……………………………………………………..
11. Mi-aș dori să fi fost altcineva. …………………………………………………………………………..
12. Solicitările vârstei mele par să mă depășească. …………………………………………………..
13. Mă simt singur(ă) pe lume. ……………………………………………………………………………..
14. Am dificultăți în a -mi exprima emoțiile față de ceilalți. ……………………………………….
15. Simt că am prea puține relații umane satisfăcătoare. ……………………………………………
16. Simt că oamenii m -ar respinge dacă m -ar cunoaște cu adevărat. …………………………
17. Sunt nemulțumit(ă) de propriile realizări. …………………………………………………………..
18. Mi-a trecut prin cap să -mi pun capăt zilelor. ………………………………………………………
19. Îmi fac griji în legătură cu ce voi mânca. ……………………………………………………………
20. Dacă iau în greutate devin anxios(oasă) sau chiar depresiv(ă). …………………………..
21. Îmi place să mănânc mai mult singur(ă) decât în familie sau cu prietenii………………..
22. Când mănânc, deseori mi -e frică de faptul că nu m -aș mai putea opri. ………………….
23. Mă simt vinovat(ă) când mănânc. ………………………………………………………………….
24. Mănânc ca la chiolhan, ca și cum ar veni sfârșitul lumii. ……………………………………..
25. Uneori mă gândesc că e mai bine să fii mort decât gras(ă). ………………………………..
26. Nu mă pot lăsa în voia momentelor romantice din cauză că mă consider a fi prea gras(ă). …..
27. Preocuparea mea pentru calcularea caloriilor conținute de alimentele consumate a ajuns
obsedantă . …………………………………………………………………………………………………….. .

59
28. Fac exerciții fizice epuizante pentru a arde caloriile rezultate din mâncare și a arăta bine
fizic. …… …………………………………………………………………………….. ……………………. ….
29. Folosesc frecvent diuretice și laxative pentru a elimina lichidele și mâncarea ingerată . ……..
30. Sunt destul de nemulțumit(ă) de corpul meu sau de părți ale acestuia (coapse, fund, burtă
etc.). ……………….. …………………………………………………………………………………………….
31. Sunt plin(ă) de invidie admirativă pe manechine sau pe fotomodelele slabe. ………….
32. Mă simt fragil(ă) și neajutorat(ă). ……………………………………………………………………..
33. Simt că sunt o persoană fără valoare. …………………………. …………….. …………………..
34. Pentru mine există doar alb și negru, adică judecăți prin categorii extreme. ……………
35. Folosesc tot felul de subterfugii pentru a scăpa de excesul de alimente servite la masă …… .
36. Mă simt slăbit(ă) și fără nici o vlagă. …………………………………………………………………
37. Simt că nu prea mă potrivesc cu grupul din care fac parte. ………………………………….
38. Aproape toată ziua îmi stă gândul numai la mâncare. ………………………………………….
39. Când încep să mănânc, uneori am impresia că nu o să mă mai pot opri. ……………….
40. Mi-e foarte greu să -mi controlez impulsul de a mânca ceva, chiar dacă am stomacul plin . ….
41. Simt că mâncarea este pentru mine cea mai importantă dintre plăcerile vieții. ………..
42. Când devin anxios(oasă) încerc să mă liniștesc mâncând sau bând ceva. ……………….
43. Deseori visez mese copioase, cu o mulțime de bunătăți din care să pot mânca după pofta
inimii. ……… ……………………………………………………………………………………………………
44. Am ținut tot felul de cure de slăbire sau posturi. ………………………………………………..
45. Cea mai bună consolare pentru necazurile vieții este o mâncare bună. ………………….
46. Simt că niciodată nu am fost iubit(ă) îndeajuns. ………………………………………………….
47. Am constatat că de multe ori nu mă pot abține de la ceva care îmi face plăcere. …….
48. Simt că eu însumi nu mă iubesc prea mult. ………………………………………………………..
49. Mă îmbrac în haine largi sau negre pentru a -mi ascunde surplusurile nedorite. ………
50. Sunt exagerat de sensibil(ă) în legătură cu aspectul meu fizic. ……………………………..
51. Îmi ascund cu grijă sentimentele sau modul propriu de a gândi. ……………………………
52. Am accese în care mănânc „ca spartul”, cu mult peste nevoile obișnuite. ………………
53. De câte ori am ocazia dau iama prin prăjituri, ciocolată sau torturi. ………………………
54. Am mai mereu la mine o rezervă secretă de bomboane, ciocolată sau mâncare pe care o devorez
rapid atunci când îmi vine p ofta. ……………………………………………………………………….
55. De multe ori, după ce mănânc în exces îmi vine să plâng și devin depresiv(ă)………..
56. Am oscilații ale greutății din cauza alternanței dintre excesele alimentare și curele
urmate apoi. ……………….………………………………………………………….
57. Simt un conflict foarte puternic între nevoia de a mânca și aceea de a arăta bine……..
58. Mănânc foarte de mult în fiecare zi. ………………………………………………………………….
59. Am o părere foarte proastă despre mine. ……………………………………………………………

60
60. Simt că viața mea nu prea are nici un sens. ………………………………………………………..
61. Toată copilăria mea am fost marcat(ă) de dorința de a nu dezamăgi părinții sau profesorii . …
62. Mă simt neconfortabil când alții încearcă să se apropie de mine. ………………………….
63. Pe măsură ce am crescut mi s -a părut tot mai greu să fac fa ță pretențiilor vieții ………
64. Simt că pe nimeni nu interesează cu adevăr at problemele mele. ……………………………
65. Numărul prietenilor mei este prea mic. ………… ………………. …………………………………..
66. Mă simt inhibat(ă) când vine vorba despre sex. …………… ………………. …………………..
67. Cred că nu sunt prea atractiv(ă) pentru sexul opus. ……….. ……………….. ………………….
68. Mi-a trecut uneori prin cap să -mi fac rău fizic singur(ă). …………………………………….
69. Mi se întâmplă des să mă trezesc doar după câteva ore de somn și să nu mai pot ador ………..
70. De multe ori simt că sunt într -o dispoziție proast ă. ……………. …………………………. ……
71. Simt că mă concentrez greu la sarcinile curente. …………………………………………………

61
Anexa nr. 3
Nume ________________ Prenume ____________________ Vârsta _______
E.P.Q.
Nr.
Crt.
ITEM
DA
NU
1. Ai preocupări preferate, multe și diverse?
2. Înainte de a face ceva, te oprești pentru a gândi asupra lucrurilor?
3. Treci adesea, cu ușurința, de la bucurie la tristețe și invers?
4. Te-ai lăudat vreodată cu ceva despre care știai că, de fapt, a fost făcut de o altă
persoană?
5. Ești o persoană vorbăreață?
6. Te supără situația de a fi dator?
7. Te simți uneori pur și simplu nefericit, fără un motiv anume?
8. Ai fost vreodată lacom și ai luat mai mult decât partea ce ți se cuvenea?
9. Îți încui cu grijă casa în timpul nopții?
10. În general, te consideri un om vioi, vesel ?
11. Te-ar tulbura vederea unui copil sau animal care suferă?
12. Te necăjești adesea pentru lucruri pe care nu trebuia să le fi făcut sau să le fi
spus?
13. Dacă promiți că vei face ceva, te ții întotdeauna de cuvânt, oricât ar fi de
greu, neplăcut?
14. De obicei te simți bine, în largul tău, la o petrecere veselă?
15. Te enervezi ușor?
16. Ai dat vreodată vina pe cineva, pentru o faptă de care erai tu vinovat?
17. Îți place să faci cunoștințe noi?
18. Crezi că asigurările de viață, în caz de accidente, a bunurilor personale, sunt
o idee bună?
19. Poți fi jignit cu ușurință?
20. Sunt toate obiceiurile tale bune și de dorit?
21. De obicei stai retras la petreceri și reuniuni?
22. Ai lua medicamente sau substanțe care ar putea avea efecte periculoase?
23. Te simți adesea sătul de tot și de toate?
24. Ți-ai însușit vreodată ceva care aparține altcuiva?
25. Îți place să -ți petreci des timpul cu alții, în grup?
26. Jignești oamenii pe care îi iubești?
27. Ai adesea sentimente de vinovăție?
28. Vorbești câteodată despre lucruri pe care de fapt nu le cunoști?
29. În general, preferi sa -ți petreci timpul singur, decât să te întâlnești cu alți
oameni?
30. Ai dușmani care ar vrea sa-ți facă rău?
31. Te consideri o persoană nervoasă?
32. Ai mulți prieteni?
33. Îți plac glumele sau farsele care, uneori, îi pot jigni pe alții?
34. Ești un om care își face multe griji?
35. În copilărie, făceai tot ce ți se spunea, fără să te împotrivești?
36. Ești încrezător în norocul tău?
37. Bunele maniere și curățenia contează mult pentru tine?

62
38. Te frămânți în legătură cu unele lucruri îngrozitoare care ar putea să se
întâmple?
39. Ai stricat sau ai pierdut, vreodată ceva?
40. De obicei faci primul pas când te împrietenești cu cineva?
41. Te consideri încordat, sub tensiune?
42. În majoritatea cazurilor, ești tăcut în prezența altor persoane?
43. Consideri căsătoria ca fiind de modă veche și că ar trebui să se renunțe la
ea?
44. Te lauzi uneori?
45. Îți vine ușor să înviorezi o petrecere plictisitoare?
46. Te plictisesc oamenii care conduc automobilul cu viteza mică și cu multă
grijă?
47. Îți faci griji pentru sănătatea ta?
48. Ai spus vreodată ceva jignitor despre cineva?
49. Îți place să spui prietenilor glume și povestiri cu haz?
50. Lucrurile, întâmplările și persoanele îți fac mereu aceeași impresie?
51. În copilărie erai uneori obraznic cu părinții?
52. Îți place să aparții unui grup?
53. Te îngrijorează să știi că ai făcut greșeli în muncă?
54. Suferi de insomnie?
55. Te speli întotdeauna pe mâini înainte de a mânca ceva?
56. Ai întotdeauna un răspuns la îndemână, când ți se adresează cineva?
57. Ai grijă să vii la întâlniri la timp, astfel încât să nu te lași așteptat?
58. Te simți frecvent obosit, lipsit de chef, fără un motiv anume?
59. Ai trișat vreodată la joc?
60. Îți place să faci lucruri în care trebuie să acționezi repede?
61. A fost mama ta o femeie bună?
62. Ai adesea senzația că viața e foarte plictisitoare?
63. Ai profitat vreodată de pe urma cuiva?
64. Te angajezi frecvent în mai multe activități decât îți permite timpul tău?
65. Sunt mulți oameni care încearcă să te evite continuu?
66. Te preocupă mult felul în care arăți?
67. Crezi că oamenii își pierd prea mult timp îngrijindu -se de viitorul lor prin
economii și asigurări?
68. Ai dorit vreodată să fii mort?
69. Ai intra la un film fără să -ți iei bilet, dacă ai fi sigur că nu vei fi prins?
70. Poți să însuflețești o petrecere?
71. Încerci să fii politicos cu oamenii?
72. Te frămânți prea mult după o întâmplare neplăcută?
73. Uneori, mai spui câte o minciună?
74. Când mergi la gară, ți se întâmplă adesea să ajungi la tren în ultimul minut?
75. Suferi de „nervi”?
76. Prieteniile tale se rup ușor, fără vina ta?
77. Te simți adesea singur?
78. Tu faci întotdeauna ceea ce sfătuiești pe alții să facă?
79. Îți place câteodată să c6inui animalele?
80. Te simți jignit cu ușurință, când oamenii îți găsesc defecte ție personal sau
muncii tale?
81. Ai întârziat vreodată la întâlnire sau la serviciu?

63
82. Îți place ca în jurul tău să fie zgomot și agitație?
83. Îți place ca altor oameni să le fie frică de tine?
84. Te simți uneori plin de energie, iar alte ori lipsit de vlagă?
85. Ți se întâmplă uneori să amâni pe mâine ceea ce trebuie să faci azi?
86. Ești considerat de ceilalți ca fiind „plin de viață”?
87. Oamenii îți spun multe minciuni?
88. Ești neîncrezător, bănuitor în legătură cu anumite fapte?
89. Recunoști întotdeauna când ai făcut o greșeală?
90. Te-ar întrista foarte mult un animal prins într -o capcană?

64
Anexa 4

Acord de participare la cercetare
(,,RELAȚIA DINTRE ANXIETATE SOCIALĂ, DEZORDINI ALIMENTARE ȘI
TEMPERAMENT LA ADOLESCENȚI” , student masterand Vrânceanu Geanina Magdalena)

Scopul cercetării
Vă invităm să luați parte la această cercetare pentru că încercăm să aflăm ce relații există între
anxietate socială, dezordini alimentare și temperament la adolescenți.

Proceduri
Dacă veți accepta să participați la cercetare, în sala de clasă veți completa trei chestionare, pe
o durată totală de 4 5 de minute .

Riscuri Nu veți fi expuși niciunui risc.

Beneficii
Implicarea dumneavoastră în această cercetare ne va ajuta să înțelegem importanța factorilor
determinanți în studierea relaționării trăsăturilor amintite.

Proceduri alternative și participarea v oluntară
Dacă nu doriți să participați la această cercetare, nu sunteți obligat să o faceți. Nu uitați că
participarea este voluntară și aveți dreptul să refuzați să participați sau să vă retrageți oricând
doriți, fără să fiți penalizat în vreun fel pentr u acest lucru.

Confidențialitatea
Nimeni nu avea acces la rezultatele și la răspunsurile dumneavoastră. Datele culese vor fi
colectate și păstrate până la sfârșitul cercetării, după care vor foile de răspuns vor fi tăiate și
aruncate corespunzător, la deșeuri ,,hârtie și carton”.

65
Persoana de contact
Puteți cere informații suplimentare sau puteți adresa orice întrebare despre studiu doamnei
Vrânceanu Geanina Magdalena, la numărul de telefon 0731/979540, adresă de e -mail:
geaninamagdalena@yahoo.it.

Consimțământul
Semnarea acestui document înseamnă că sunt de acord să particip la această cercetare.

__________________________ _________________________
Numele și semnătura participantului Data

__________________________ _________________________
Numele și se mnătura cercetătorului Data