MASTER: GEOMATICĂ PENTRU INGINERIA MEDIULUI [603807]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI INGINERIA MEDIULUI
MASTER: GEOMATICĂ PENTRU INGINERIA MEDIULUI

IMPACTUL FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME
ASUPRA CULTURILOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf .univ.dr. Daniela BURGHILĂ
MASTERAND: [anonimizat]. Jan MÎNDRICEL

BUCUREȘTI
2017
0

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………. 2
CAP 1 . NOȚIUNI GENERALE ………………………………………………………………………………………. 4
1.1 FENOMEENE METEO EXTREME EXISTENTE ÎN ROMÂNIA ……………………………… 5
1.2 TORNADELE ……………………………………………………………………………………………………….. 8
1.2.1 TORNADELE: AMENINȚARE PENTRU ROMÂNIA? ……………………………………….. 13
CAP 2. SCHIMBARI CLIMATICE IN ROMÂNIA …………………………………………………………. 17
2.1 TEMPERATURA AERULUI. ARȘIȚA …………………………………………………………………. 17
2.1.1 ACȚIUNEA DĂUNĂTOARE A TEMPERATURILOR RIDICATE ȘI A
DESHIDR ATĂRII (A SECETEI) ……………………………………………………………………………….. 19
2.1.2. REZISTENȚA PLANTELOR LA SECETĂ ……………………………………………………….. 23
2.2 ASPRIMEA IERNII ……………………………………………………………………………………………… 24
2.2.1. REZISTENȚA PLANTELOR LA FRIG …………………………………………………………….. 26
2.2.2. ACTIUNEA DAUNATOARE A TEMPERATURILOR SCAZUTE NEGATIVE …… 28
2.2.3. REZISTENTA PLANTELOR LA GER SI IERNARE ………………………………………….. 29
2.4. PRECIPITAȚII ……………………………………………………………………………………………………. 31
2.4.1 EXCESUL DE UMIDITATE DIN SOL CAUZAT DE PRECIPITAȚIILE
ABUNDENTE ………………………………………………………………………………………………………….. 35
CAP 3. MĂSURI DE ADAPTARE LA EFECTELE FENOMENELOR EXTREME
METEOROLOGICE ……………………………………………………………………………………………………… 37
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………………… 41
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………… 43

1

INTRODUCERE

Rezistența plantelor la condițiile de mediu nefavorabile (stress) reprezintă totalitatea însușirilor
organelor vegetale de a supraviețui acțiunii dăunătoare a mediului înconjurător, încondițiile
desfășurării normale a proceselor vitale.
Condițiile de mediu nefavorabile pot fi oferite de factori ecologici naturali, cum suntfactorii
climatici, de exemplu temperaturile extreme și deshidratarea sau factorii pedologici, deexemplu
salinitatea solului. De asemenea, condițiile de mediu nefavorabile pot fi oferite de
factoriartificiali, de natură antropică, rezultați din diferite aspecte ale activității umane care
provoacăpoluarea mediului.
Dacășr până șracum șrcâțivar ani, rtornadele, rincendiile, rsecetele și inundațiile rerau considerate
fenomene extreme, dezastreler naturaler carer s-aurprodus în toată rlumea în rultima rperioadă sunt
semner îngrijorătoare ale rschimbării climatice.
Specialiștiir spunr că dezlănțuirile rmeteorologice rcatastrofale rvorrdeveni cevar normal în viitor,
potrivit ziarului The Guardian. rClima a intrat într -un montagne -russe, cu perioade din ce în ce
mairprelungite de rcomportament rextrem, per zone rdinrce în ce mai mari.
Anul rtrecut, pester 2 milioane de kilometri pătrați din rEuropa rderEst și rRusia au fost pârjoliți de
secetă. Aproximativ 50.000 de persoane au murit din cauza temperaturilor mai mari cu peste 6
grade decât în mod normal, culturile ragricole rau fost devastate rși au izbucni rsute de rincendii.
Prețul grâului și altor alimente rarcrescut din rcauzar celei mai fierbinți veri din ultimii 500 de ani.
Anul acesta, arșițar s-a mutat rîn vestul rEuropei, runde r16 țări, printre care Franța, Suedia și
Germania rserconfruntă rcu o secetă extremă. De vină sunt fenomene naturale, El Nino și La Nina,
careraparrîn urma încălzirii șir răcirii rOceanului Pacific în zonar ecuatorială și carer aduc
inundații și secetă.
Zone rmarirdinrEuropa au primit mai puțin de jumătate din cantitatea de ploi pe care o r primesc
în general în martie, aprilie r și mai, temperaturile sunt rmult prea mari r pentru această rperioadă,
centraleler nucleare rsunt pe punctul de a fi r oprite rdeoarece nu este suficientă apă în râuri
pentru a le răci, riarrvapoarele care navigau rpe rprincipalele râuri europene au r trebuit rtrase la
mal din cauza nivelului scăzut al apei. În ultima săptămână, seceta din E uropa a fost înlocuită
de furtuni masive și inundațiir fulgerătoare, care au r transformat rstrăzile din Germania și
Franța în adevărate râuri.
Fenomene meteo extreme au ravut loc în r ultimele r trei rluni și în Australia, China și rsudul
Americii. În Queeen sland, Australia, o regiune de dimensiunea Germaniei și Franței, a fost
inundată la rînceputul anului, acesta fiind „cel mai grav r dezastru natural" din ristoria țării.
Autoritățile rîncă nu au reușit să r curețe rregiunea.
În China, o secetă ce are loc "o dată la 100 de ani", în sudul și rcentrul țării, a rsecat rsute de
rezervoare, rrâuri și rcursuri de apă, revaportând rpur si r simplu rrezervele de r apa rpotabilă.
2

Această rsituație a rdeclanșat rtensiuni r politice. Guvernul a r reacționat rprintr -o roperațiune
masivă, în rtimpul rcăreia s -au tras r sute de r rachete cu r chimicale în nori pentru a declanșa
ploaia. Indiferent din ce motiv, norii s -au descărcat săptămâna trecută, producand inundații și
ralunecari de r teren. Zeci de mii de r oameni și -au rpierdut r locuințele și 94 de oameni au murit.
În nordul Americii au avut loc peste 600 de „twistere" doar în aprilie, fiind cel mai distructiv
sezon al tornadelor . Arizona se luptă cu unele din cele mai mari incendii de vegetație din
istorie. Tot anul acesta s-a produs și cea mai mare inundație din istoria SUA pe râul Missouri.
Între timp, statul Texas și alte state sudice se confruntă cu o secetă "excepțională", al optulea an
în decurs de 12 ani.
Vremea extremă are un impact mai mare asupra țărilor sărăce, d e aceea acestea încearcă să
ajungă la un consens privind schimbarea climatică la congresul de la Bonn din luna iunie. "Țările
sărace sunt lovite nu doar de clima extremă, dar și de sărăcie, în condițiile în care statele
dezvoltate refuză să le acorde ajuto are bănești sau să își reducă emisiile poluante", a declarat
unul dintre negociatorii de la Bonn.
O analiză recentă asupra dezastrelor naturale din 140 de țări a arătat că în ultima perioadă clima a
devenit extremă. Luna trecută, Oxfam a raportat că, deși numărul dezastrelor "geofizice", cum ar
fi cutremurele și erupțiile vulcanice, a rămas relativ constant, numărul dezastrelor cauzate de
inundații și furtuni a crescut de la 133 pe an în anii '80, la peste 350 pe an acum.
Vreme extremă în luna iunie
După ce a mai friguroasă iarnă din ultimii 300 de ani din Marea Britanie, primăvara din acest an a
fost una dintre cele mai călduroase din ultimul secol. În lunile februarie – martie temperaturile
din Regatul Unit au fost r mai mari decât în r luna riunie. De altfel, rweekend- ul rtrecut în Țara
Galilor a r nins.
După o r secetă der câteva r luni în unele r regiuni din China, ploile torențiale au provocat inundații
grave și numeroase pagube.
La începutul lunii iunie, în Cuba au căzut bulgări de grindină, deși în 100 de ani acest fenomen s –
a produs doar de cinci ori pe insulă.
În Mexic, valul de căldură fără precedent a provocat trei victime, iar autoritățile au anunțat că
vremea caldă va dura timp de câteva săptămâni.
Administrația Națională de Meteorologie din România a anunțat că în luna iunie va fi cald și
secetă. Cu toate acestea, în rultimele zile, toată țara a fost afectată de ploi torențiale și de
grindină.
România se va r confrunta cu r furtuni din ce în ce mai r puternice, cu r inundații și ralunecări de
teren tot rmai rdese și mai rpăgubitoare, rsusțin rspecialiștii reuropeni în r meteorologie.

3

Mai mult, r cercetările rarată că rrromânii rvor rrtrebui să se robișnuiască cu rapariția rtornadelor
și că în Bărăgan se va r forma un r mare r deșert.
CAP 1 . NOȚIUNI GENE RALE

România reste rafectată pe tot rparcursul ranului de astfel rde rmanifestări ale rfenomenelor
meteo -climatice de risc (extreme), care reprezintă o parte din hazardele și riscurile meteo –
climatice ale Terrei. r În ultima rperioadă, pe rareale mai rrestranse, dar și la nivel global, se
remarcă o rfrecvență din ce în ce mai mare de rapariție a rfenomenelor rmeteo -climatice
rextreme. Acestea provoacă dezastre mari, rsoldate uneori cu rvictime rumane, dar și mari
pagube rmateriale și importante rmodific ări raduse în mediul înconjurător. Dacă le rcorelăm cu
alte domenii – energie, rsănătate, rtresursele de apă – mulți cercetători afirmă că pe fondul
încălzirii globale, datorată intensificării efectului de seră al atmosferei, suntem martorii unei
crize cli matice.
Modul de rmanifestare, rdurata, intensitatea și consecințele acestor fenomene sunt determinate în
România de interacțiunea dintre dinamica atmosferei și suprafața activ -subiacentă a țării, un rol
important avându- l barajul orografic al Carpaților ș i barajul termic al Mării Negre.
Fenomenele rmeteo -climatice de risc sunt cu atât mai periculoase, cu cât contrastul termo -baric
este mai mare și cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic. Ca repere, pentru
evoluția climei din România rprezentăm rîncontinuare rcâteva rrecorduri meteo -climatice. Aceste
fenomene rmeteo -climatice extreme la care ne referim au o dublă însușire: de hazard meteo –
climatic, cu grad mare rde a produce pagube, și de record meteo -climatic. (Text: lector univ. dr.
Dana Maria Oprea; Dezbateri globale -Fenomene Meteo extreme în România; 12-Sept-2012)
Dezvoltarea industrializării în secolul XVIII a dus la mărirea cantității de dioxid de carbon din
aer, ceea ce a favorizat creșterea temperaturii medii globale cu 0,5 grade în ultimul secol,
conducând la fenomene extreme mai dese și mai intense.
Seceta, precipitațiile, valurile de căldură, dar și inundațiile vor fi mult mai dese , spune
meteorologul ANM Mihai Timu.
Mai mult, rcreșterea temperaturilor a dus la rtopirea rzăpezii și a ghețarilor de la Polul Nord, iar
nivelul mărilor și al oceanelor s -a ridicat cu 10, 20 de centimetri în ultimul timp.
În studiul rGrupului Inter -guvernamental în Evoluția Climei, rcare a fost deja dat rguvernelor
pentru a rîntâmpina rcalamitățile care se ranunță, se restimează rscăderea cu 2% în fiecare
deceniu a rproducției ragricole și creșterea rtemperaturii medii rglobale între 0,3 și 0,7 grade
până în 2025.
Populația Terrei se va rapropia de 10 miliarde în 2025, resursele de apă, rhrană și energie
fiind mai rpuține, rfoamea și rsărăcia se vor racutiza, și vor apărea rconflicte și rrăzboaie.
În România, zilele rcaniculare se vor rînmulți, pe rtimpul verii, rfenomen ce va rconduce la
deșertificarea Câmpiei Române.
4

De asemenea, în rsezonul cald va fi vânt cu aspect tornadic , iar rcantități rmari de rapă vor
cădea într -un timp scurt. Chiar și orașele mari vor avea de suferit din cauza precipitațiilor,
canalizările rajungând să nu mai rfacă față rcantității de rapă.

Creșterea nivelului Mării Negre va duce la dispariția litoralului.
Soluțiile rpe care le rpropun cei de la Grupul Inter -guvernamental în Evoluția Climei sunt
înlocuirea rcombustibililor fosili, cu resurse alternative (vânt, valuri, energie solară),
economisirea energiei, reciclarea și rrefolosirea, rscăderea rcantității de rgunoi și r împădurirea.

1.1 FENOMEENE METEO EXTREME EXISTENTE ÎN ROMÂNIA

Încălzirea masivă din vara ranului 2000 a rprovocat o rsecetă rdrastică, rînregistrându- se și
valoarea maximă absolută a lunii iulie de 43.5° C din data de 5 ale lunii pentru România (vechea
maximă absolută fiind de 42.9° C, înregistrată la data de 05.07.1916). Seceta a evoluat lent în primele trei luni ale anului 2000, cu o împrimăvărare timpurie în cursul lunii februarie, iar la
sfârșitul lunii aprilie au apărut și brumele târzii. Lunile
raprilie și mai au rînregistrat rprecipitații
puține, iar în rlunile iunie, riulie și raugust s -a manifestat o perioadă de caniculă prelungită.
Pentru prima rdată rguvernul României a fost rpus rîn rsituația de a da Ordonanța de Urgență nr.
99/2000, publicată în Monitorul Oficial 304/04.07.2000, privind rmăsurile de rprotecție a
rpopulației rîn cazul rfenomenelor meteo -climatice e rxtreme. În sea ra zilei de 12 iulie s -au
observat fulgere sub forma de „pânză de paianjen”, fenomen specific regiunilor tropicale. Deficitul de
rprecipitații, ruscăciunea și rseceta au produs rînsemnate rpagube rmateriale și
rvictime r umane.

Punctul culminant din punct de vedere al secetelor din România, ca durată, intensitate și
efecte, a fost seceta din perioada 1945 – 1946, fiind vârful dezastrelor pentru agricultura
din secolul XX (producția agricolă a fost de: 379 kg/ha de grâu, 175 kg/ha de porumb, 360
kg/ha de flo area soarelui).
Precipitațiile excedentare din primăvara anului 1970 s -au produs pe fondul mai multor tipuri de
circulație: intervalele ianuarie -aprilie și 1 -10 mai s -au caracterizat printr -o circulație nord –
vestică, care în partea de vest a României a provocat precipitații sub formă de ploaie și ninsoare
în cantități mai mari de 200 de mm, iar la munte de 300 mm, depunându- se un strat de zăpadă de
1 m până la 3 m grosime pe văi; intervalul 11- 12 mai s -a caracterizat printr -o circulație sudică, ce
a topit brusc stratul de zăpadă depus la munte, concomitent cu ploi bogate din regiunile
extracarpatice. La postul meteorologic Seini, din județul Maramureș, în intervalul de timp 12- 15
mai 1970, la o altitudine de 145 m, s -au înregistrat 200.5 mm de precipitații. Efectele sociale,
economice, ecologice ale inundațiilor din anul 1970 au fost dezastruoase: 256.000 persoane și
460.000 de animale evacuate, 83 de localități au fost puternic afectate și 1.528 parțial afectate,
5

13.070 de case complet distruse, 11% din rsuprafață ragricolă a țării a fost afectată, 2.200 de
poduri distruse, etc. Pagubele evaluate în rurma inundațiilor din anul 1970 au ajuns la 10
miliarde de lei. Un an rasemănător anului 1970, din rpunct de vedere al precipitațiilor
excedentare, este ranul 2005, când s -au depășit cu cel puțin 50% rcantitățile normale de
precipitații. S -au rprodus șase valuri de inundații, ce s -au soldat cu rpagube rmateriale r estimate
la peste 1 miliard de euro și 62 de rvictime rumane.
Ploile torențiale sunt rcauzate de rdinamica rfoarte ractivă a raerului rumed r tropical sau maritim
polar peste teritoriul României, încălzirea inegală a suprafeței terestre și interacțiunea cu aceasta
din sezonul cald al anului. Aversele de rploaie cu caracter torențial dau o mare cantitate de apă în
timp foarte scurt, fapt rcare implică o rmare intensitate acestor ploi. Aversele cele mai puternice
se produc în regiunile cele rmai aride din țară, recordul fiind ploaia produsă la Viziru, în
Bărăgan, rîn data de 27.05.1939 care ra avut rintensitatea rmedie de 6.63 mm/min și o rdurată de
3 minute, înregistrându- se 19.9 l/mp. În același timp, în localitatea Iazu s -a rprodus o aversă cu
intensitatea medie de 5.74 mm/min și cu o cantitate de 28.5 l/mp căzută pe un interval de 5 minute. În urma acestor ploi torențiale se
rproduc refecte rgrave rasupra r solului rprin eroziune și
spălarea rsubstanțelor rnutritive, distrugând r și culturile r agricole.
Norii Cumulonimbus (Cb) reprezintă sursa de dezvoltare a unei game largi de fenomene
meteo -climatice extreme (tornade, vijelii, grindină), datorită energiei deosebite pe care o conțin.
Au o mare dezvoltare pe verticală, dar și pe orizontală, constituindu- se în adevărate „supercelule
de fur tună”. Cel ma ri înalt no rr de furtună observat rr în România, r s-a produs rla nor -est de
orașul Caracal, în data de 29.06.1983, având rvârfurile în rstatosferă, rla înălțimea rde 17.3 km.
Tornadele produse rîn zona rtemperată au intensitate mai slabă și su nt mai puțin frecvente, anual
în România având loc circa 10 tornade/an, datorită scăderii forței centrifuge și creșterii forței Coriolis. Cea mai puternică
rtornadă, din r România de până acum, de gradul F3 pe scara Fujita,
este tornada de la Făcăeni (județ ul Ialomița), produsă în data de 12.08.2002. O r tornadă r de
gradul F3 este o tornadă severă cu rviteza vântului r între 252 – 330 km/h. Aceasta r a fost cauzată
de diferența r termică r mare r dintre doua mase de aer rece ploar și tropical, care s -au intersectat
pe teritoriul țării. Efectele acestei tornade pe raza rcomunei Făcăeni, pe rparcursul a 2 minute, au
fost de: 33 de case r rrase rcomplet, 395 de case distruse parțial, 14 persoane grav rănite, 2 morți,
1000 de rpersoane sinistrate, o pădure de salcâmi d e 120 de ha distrusă, prin ruperea copacilor la
circa 1 m de suprafața solului.
Vijeliile sunt rmanifestări ratmosferice caracteristice spațiului geografic în care se află România,
constând în creșteri bruște ale vântului, de cel puțin 8 m/s, iar valoarea de 11 m/s trebuie să fie
depășită cel puțin timp de un minut. În Câmpia de Vest sunt specifice vijeliile care apar înaintea
unor fronturi reci foarte intense, având o frecvență medie de 10 cazuri/an, din care 1- 3 cazuri de
vijelii sunt foarte violente. În data de 28 iulie 1998, vijelia din arealul orașului Timișoara a durat
circa o oră și a produs pagube evaluate la 11 miliarde de lei, fiind distruse circa 200 de
automobile, 2 elicoptere ale raviației utilitare, racoperișuri de clădiri, suprafețe mari de sp ații
verzi.
6

Grindina are rcea mai mar re frecvență rde producere în perioada aprilie – octombrie, în urma
pătrunderii unei rmase de aer r rece care r dislocă aerul cald, obligându- l să se r înalțe cu
rrapiditate, generând astfel rcondensarea vaporilor de apă și înghețarea r picăturilor de ploaie. În
rdata de 28.05.2005, în comuna Pielești din județul Dolj ploaia căzută a fost însoțită de vijelie și
grindină. Dimensiunea greloanelor de grindină r a fost cuprinsă rîntre r 5 mm și până la mărimea
unui ou de porumbel r (circa 4 – 5 cm), iar cantitatea de grindină a fost atât de mare (20 – 30 cm)
încât stratul de rgrindină rformat a r rezistat pe sol până a doua zi la prânz. Durata grindinei a fost
de 20 – 25 minute, iar cea ra rploii de circa 2 ore. Au fost distruse în totalitate culturile, iar pomii
și vița de vie au fost defoliați. Cea mai intensă grindină s -a produs în Oltenia, pe data de
02.06.1995 care r a făcut pagube r considerabile, iar greloanele de grindină au fost de mărimea
unui ou de gâscă, spărgând țigla de pe case sau rgeamurile autoturismelor în unele localități
(Băilești). Intensitatea acesteia a fost consecința unui contrast termic între masele de aer din fața
și spatele frontului atmosferic de 10 – 12° C, iar scăderea maximă de temperatură a fost de 11° C
într-o oră.
Viscolul din 4- 6.11.1995 a marcat cea mai timpurie dată de instalare a r iernii r și a durat r până la
16.04.1996 când a căzut r ultima r ninsoare. Iarna 1995- 1996 este un record climatic, fiind iarna
cu cea mai lungă rdurată continuă a rstratului de zăpadă, r de 163 de zile în Oltenia, iar în unele
părți r ale Românie chiar 170 de zile. rAceastă iarnă se suprapune cu anul r de activitate r minimă
solară, de tip r excepțional, care a favorizat un interval așa de lung cu zăpadă. În aceeași lună,
noiembri er, s-au înregistrat 7 rviscole la r nivelul întregii țări, fapt neobișnuit pentru r această
rlună. Stratul de zăpadă rcontinuu r, care s -a compactificat și a căpătat r aspect de gheață r a afectat
la nivelul rîntregii țări 500 000 ha cu semănături de toamnă r și mai ales de grâu. Au crescut
costurile necesare încălzirii locuințelor, r iar activitatea r apicolă a avut de suferit, prin
mortalitatea ridicată a stupilor.
Brumele din 15- 16.09.1956 sunt r cele mai timpurii r brume r de toamnă, având un caracter
general în țară, iar rintensitatea lor a fost generată de intensitatea valurilor de răciri, produse în
luna septembrie care au r început din ziua de 13.09, dată care poate fi considerată ca dată extremă
pentru cele r mai timpuri ri înghețuri din România. Luna septembrie 1956, a fost supusă la trei
valuri de r răciri și brume care au acoperit treptat, întreaga țară, de la nord la sud. Efectele cele
mai mari le -a suferit cultura de porumb, iar apoi legumele și zarzavaturile. Brumele din 21-
22.05.1952 sunt r cele mai r târzii brume rcare au afectat rîntreaga rțară, fiind rgenerate de
radvecția unei mase de aer arctic. În ranul agricol 1952, recolta a fost, în cea mai mare parte
compromisă, raccentuând rstarea de rsărăcie a rpopulației.
Chiciura tare reste o rdepunere rsolidă, rcare rdetermină rpagube rînsemnate, mai ales în
regiunile rmontane rînalte. În România cea mai mare greutate maximă înregistrată a fost de 13
224 g/1 m de conductor, rvaloare rdeterminată în rnoiembrie 1961, la vârful Omul din Muntii
Bucegi (2 505 m). Cea mai rmare rdurată rmaximă s -a înregistrat la stația meteorologică Cuntu
(Munții Țarcu), în rluna rmartie 1973, de 385 ore. Depunerile de chiciură rtare rpot rproduce
ruperea robiectelor rpe care s -a rformat (linii de înaltă tensiune, cabluri de tracțiune ale
rtelecabinelor, etc). ( Text: lector univ. dr. Dana Maria Oprea; Dezbateri globale -Fenomene
Meteo extreme în România; 12-Sept-2012)
7

1.2 TORNADELE
Sunt rhazarde climatice r care, deși r scurte cardurată, rsunt rcele mai rviolente rfurtuni r de pe
Pământ. Spre deosebire de cicloane, ele iau naștere și evoluează deasupra continentelor.
Tornadele sunt rperturbații atmosferice r violente, de dimensiuni rreduse, cu rcaracter r turbinoar,
care rse rproduc pe r continente r între 20 si 60° latitudine nordică și sudică.
Tornada rare aspectul unei coloane r inguste care se roteste cu mare viteza sau al unei palnii
intoarse, fiind formata din nori cumulonimbus si praf, care ii confera o culoare cenusie
Condițiile propice r pentru r formarea tornadelor apar atunci când un curent de aer rece întâlnește
o masă umedă de aer cald, dând naștere runor enormi nori r negri (numiți cumulonimbus).(Fig1).
Acești nori generează o furtună cu tunete, în care urcă aerul mai cald, creând un curent puternic.
În partea superioară a furtunii, vânturi puternice încep să se r învârtă rtot mai rapid, formând un
vârtej. Vârtejul r se rotește în spirale din ce în ce mai strânse, mărindu -și viteza și înăltânduse
spre nori. Apoi tornada coboară din nori și atinge pământul cu o mare violență ,

Fig. 1 Sursa: http://dezechilibrenaturale.blogspot.ro/2013/02/tornadele -din-romania.html
Vânturile distrug aprope tot ce le stă în cale. Ridică în aer, până la mari înălțimi, o dată cu praful,
care face tornada vizibilă (și mașini, trenuri, acoperișuri și oameni). Le „aspiră” în vârtej și le
transformă în proiectile mortale atunci când le aruncă înapoi. Drumul tornadei poate fi detectat
după distrugerile pe care le lasă în urma ei.
8

O tornadă ține, de obicei, câteva minute, dar cele puternice pot să dureze mai mult de o oră. O
furtună care durează mai multe ore poate genera mai multe tornade pe o arie extinsă.
Viteza vantului este cuprinsa intre 60 si 300 – 400 km/h. In situatii exceptionale au fost
inregistrate, cu ajutorul unor masuratori din satelit, viteze ale vantului de 500 km/h care au avut
efecte devastatoare. (fig.2)

Fig.2. Sursa: http://dezechilibrenaturale.blogspot.ro/2013/02/tornadele -din-romania.html
Majoritatea tornadelor apar intre orel e 16.00 si 18.00 cand atmosfera joasa este cea mai instabila.
Diametrul spiralei unei tornade este cuprins intre cateva zeci si cateva sute de metri, uneori insa
inregistrandu- se si tornade de dimensiuni mult mai mari(pana la 200 – 300 km). Fenomenele
similare care se produc deasupra oceanelor poarta numele de trombe, masa de aer in rotatie fiind
incarcata cu picaturi aspirate de curentii turbionari ascendenti. In cadrul tornadelor, miscarea de
rotire se produce un sensul acelor de ceasornic in emisfera sud ica si in sens invers in emisfera
nordica.
Pentru că suntem în perioada sezonului convectiv și pentru că urmărim cu toții parametrii
convectivi în speranța unor fenomene cât mai spectaculoase, am decis să vin cu câteva date
legate de cel mai sever convecti v ce poate avea loc pe teritoriul României: tornadele.
9

Prin amabilitatea meteorologului ANM Silviu Grigore, am intrat în posesia câtorva informații ce
cred că ne vor stârni curiozitatea și interesul. Astfel, chiar dacă patria tornadelor este, fără doar și
poate, SUA, nici Europa nu este lipită de astfel de fenomene meteorologice cu posibile efecte
catastrofale. Specialiștii estimau, la începutul secolului 20, că în Europa pot avea loc, anual,
chiar și 100 de tornade. Țările cu cele mai mari șanse fiind cele din Europa vestică, sudică și
centrală. Italia, Germania, Marea Britanie, Franța, Cehia, Ungaria și chiar și Bulgaria fiind
incluse în acest top. (Fig.3)

Fig.3. Distributia spațială a tornadelor în Europa. Sursa:
https://prognozemeteo.wordpress.com/2016/ 05/21/tornade -romania -facaeni/
TORNADELE ÎN ROMÂNIA:
Prima sraportare sistorică a sunei tornade s în România s datează de la sdata de 4 s iunie 1822,
tornada savând sloc în s zona Timișoarei. De la acel moment și până în ziua de azi avem 126 de
tornade sraportate la nivelul României, s dintre cares 89s des tornade au fost raportate în
intervalul 1990 – 2013 (ultimul grafic). (Fig4)
10

Fig.4. Sursa: https://prognozemeteo.wordpress.com/2016/05/21/tornade -romania -facaeni/

TORNADA DE LA FĂCĂENI.
Îns datas de 12 august 2002 a s avuts în loc în România, la s Făcăeni, județul Ialomița, cea mai
puternică tornadă înregistrată vreodată pe s teritoriul României, categorisits la cnivel F3 (cu rafale
de vânt între 225 – 330 km/h). Condițiile s meteo s ale perioadei, las nivelul s cîntregiis Europe,
deci și a României, erau caracterizate de instabilitate, având de as faces cu un c talveg s slab la
nivel inferior s dar și scu os zonă cdes convergență. O advecție de aer cald și încălzirea sdiurnă
puternică s au saduss parametrii convectivi la s valori s foarte s mari. Doar s ca idee, forfecareas 0-6
11

km sas ajuns la 37 m/s. Tornada s îșis are geneza s înc Bulgaria, se deplasează foarte repede de
acolo, iar s imaginea sde mai jos s ne arată scum avem de- a face cu un complex multicelular,
curenții ascendenți puternici s urmând să ctransforme suna din s celule într -ossupercelulă.
Tornada s a afectat grav peste 30 de case,a c avariat s 400 de s gospodării, a ucis 3 persoane și a
rănit gravc 14 cpersoane. (Fig.5,6)

Fig.5.Reflectivitatea furtunii – imagine realizata cu ajutorul radarului doppler; Sursa: aurora -bell-
radar.ro

Fig.6 . Padure de salcâmi din apropierea Dunării.Sursa dezastrenaturale.ro
A doua cexperienta de acest c fel ca ialomitenilor c a fost c cea produsa c la Movilita. Tornada cs-a
produs in timp cce csatenii, cin marea lor c majoritate, cse caflau la cc asele lor. Vantul dezlantuit
si cploaia cputernica cau produs c pagube estimate la peste trei miliarde de lei. Tornada s -a
format cintre ccomunele Rosiori si Movilita si a avansat s pre satul Moldoveni, unde a lasat fara
acoperisuri alte zece case. Acoperisuri si ziduri spulberate, oameni ramasi fara case. Turla
bisericii din Movilita, lacas de cult ridicat in urma cu aproape 80 de ani, a fost pur si simplu
spulberata, iar resturile a cesteia au fost imprastiate pe o raza de un kilometru. (fig.7)
12

Fig.7. Proiect realizat de Cristina Crăciun și Bogdan Băla pentru:
http://dezechilibrenaturale.blogspot.ro
Cu toate că impresia generală de până acum era că România nu este chiar un mediu familiarizat
cu noțiunea de tornade, toate dovezile și schimbările climatice ne pun în fața unei realități clare:
fenomene convective severe, sub forma tornadelor, devin din ce în ce mai probabile și pentru
zona țării noastre. Iar asta înseamnă că ar trebui să fim cât mai pregătiți pentru ele.
1.2.1 TORNADELE: AMENINȚARE PENTRU ROMÂNIA?

Odată ccecoctornadăc puternică cs-acprodus cîncRomânia, c altele c dec forță c similară c pot
apărea coricând, cspune cmeteorologul camerican Leslie R. Lemon, care a studiat tornada de
la Făcăeni, din 2002. Recomandările sale sunt ignorate de autoritățile române în domeniu,
care rămân la fel de sceptice.
Când Leslie R. Lemon a cstudiat ctornada de la Făcăeni, din 2002, ca cfost cșocat cde cneștiința
oamenilor ccu privire la acest fenomen. Mulți csăteni au fost răniți tocmai pentru că nu știau că
astfel de cfenomene cse cpot produce în România și nu credeau că viețile le pot fi puse în
pericol. Astfel, nu cau căutat cimediat adăpost. „România liberă“ a scris săptămâna trecută
despre cercetarea condusă de Leslie R. Lemon la Făcăeni, ccare car cputea cajuta cla înțelegerea
acestor fenomene c meteo c extreme de c cpec teritoriul c României.
Fenomene care, c acum 12 ani c de cla curgia ccare ca distrus c un csat întreg, le c erau ctotal
necunoscute catât meteorologilor, ccât cși coamenilor cde crând. O c ignoranță ccare cpoate
ccosta vieți, c spune cspecialistul c american.
„O mare parte a martorilor oculari au stat foarte aproape de pâlnia tornadei și de norul de
sfărâmături. M ulți au suferit răni la față, picioare, mâini și corp cauzate de bucăți mici de resturi
din norul tornadei. Nu știau până atunci nimic despre tornade și despre amenințarea acestora,”
13

scriu autorii studiului “A strong, long -track, Romanian tornado (O tornadă puternică, de lungă
distanță, în România)”, condus de Lemon și publicat în 2003.
Meteorologul camerican, cspecializat cîn studiul c furtunilor cconvective cși cîn canaliza cdatelor
radar, a recomandat atunci ac utorităților din domeniu să ia măsuri pentru conștientizarea
publicului și c pentru c siguranța populației.
Acum, la 11 ani de la publicarea c acelei cercetări care concluziona că „această furtună cși
tornadă reprezintă cun moment decisiv c pentru ctrezirea României, carec trebuie csăcînțeleagă
ctornadele”, cLemon cle transmite cromânilor că, odată ce a avut loc o tornadă puternică pe acest
teritoriu, c înseamnă că co calta c se cpoate cproduce c oricând.
“Cel mai mult m- a șocat că exista un număr mare de meteorologi în România care credeau că
tornadele nu aveau loc în România,” a spu s Lemon, pentru „România liberă” .
Meteorologi de seamă de la noi au declarat public, timp de decenii, că latitudinea României 45
de grade N, este prea nordică pentru a permite formarea tornadelor.
“În mod evident, este o concepție greșită și oamenii de știință ai țării trebuie să pună la punct cât
mai repede un program adecvat de pregătire care să vizeze atât meteorologii, cât și publicul larg,
despre amenințarea tornadelor, și care să includă metode de identificare a aces tora și de protecție.
Aceasta este o reală amenințare pentru România”, a explicat Leslie R. Lemon.
Specialistul american a venit în România în 2002 în cadrul unui program de modernizare a
serviciilor meteo de la noi.
“Predam aplicarea și interpretarea info rmațiilor radar. Cu 12 zile înainte de sosirea mea, o
furtună puternică a traversat partea estică a țării. Informațiile date arătau clar că era vorba de o
supercelulă tornadică. Din cauza credinței generale că România nu are tornade, era o bună oportunitat e să demonstrez că această percepție este falsă,” explică Lemon motivele care l -au
determinat să studieze în amănunt fenomenele meteo de la Făcăeni.
Studiul csău a cdemonstrat că, cîn ciuda ccredințelor cîmpământenite ccă tornadele cnu se pot
produce în România, celecsecproduc cșics-au produs cdecmulte cori în ctrecut. Astfel, există
referiri la o tornadă care a făcut pagube în București încă din 1886. În 1991, un eveniment tornadic a cdistrus c10 case c și cavariat calte 100. Alte c fotografii carată că nu sunt cneobișnuite
tornadele c formate cla cmalul Mării Negre.
Pe cparcursul ccercetării, cs-a lovit de c chipamentele învechite, clipsa de cpregătire a
meteorologilor cromâni în cdomeniul cprognozei cși cidentificării cpe cradar a unei c tornade,
precum și de aceeași prejudecată, că în România nu se formează tornade.
Leslie R. Lemon a recomandat atunci, ca și acum, realizarea unui studiu preliminar care să arate exact ce tip de infrastructură și ce echipamente trebuie achiziționate pentru ca o altă tornadă să
nu îi ia pe români din nou pe nepregătite, cum a făcut -o cea din 2002.

14

Director executiv ANM: „Nu avem o evidență”
Meteorologii români ignoră astfel de recomandări. Acum, la 12 ani de la tornada F3 de la
Făcăeni, care a avut intensit atea celor care devastează hectare întregi în Statele Unite, sunt la fel
de sceptici în privința frecvenței și pericolului tornadelor în România.
Florina Georgescu, director executiv al Administrației Naționale de Meteorologie, spune că nu
există o climato logie a tornadelor, nici în România, nici în Europa.
„Dacă există tornade în România, să zicem da. Dar acest fenomen se observă întâmplător. Nu
avem o evidență a acestor evenimente care să ne arate dacă sunt mai dese sau nu. Pe radar există configurație tipică, există un anumit pattern al imaginii radar în cazul în care se formează norii din care s -ar putea forma tornada. Dar dacă tornada respectivă chiar se formează sau nu, asta nu
se poate confirma decât de către un observator de la sol care să vadă că pâlnia tornadei a ajuns până la sol. Abia atunci este o tornadă, când există legătura, prin acea pâlnie, între nor și sol. Or, nu avem de unde să știm, adică avem confirmare de astfel de evenimente doar întâmplător, dacă s-a nimerit pe acolo cineva, care eventual să facă și o poză, doar și așa, pe povestite, e
complicat”, spune Georgescu.
Specialistul cmeteo catrage catenția casupra cderapajelor cdin cmass cmedia, cunde cnu cde
puține c ori cse ctransmit c informații ceronate.
„De foarte multe ori nu avem certi tudinea că ce vedem la televizor este o tornadă. Mi s -a
întâmplat personal, eram la o televiziune și mi s -a prezentat o poză care nu era de la noi din țară.
În plus, se face o foarte mare confuzie între tornadă și vijelie. Vijelia este un fenomen foarte cl ar
definit și cunoscut de zeci de ani, dar sună mai puțin senzațional decât tornadă, drept care orice
vijelie se cheamă tornadă,” spune Georgescu.
Șefa Centrului de Prognoze: „Nu este o reală prioritate la noi”
Evident că există riscul formării tornadelor în România, spune Viorica Dima, șefa Centrului
Național de Prognoze Meteorologice, dar aceste fenomene sunt rare și cu impact minim, adaugă
specialistul.
„Sunt deosebit de rare comparativ cu frecvența vijeliilor sau a căderilor de grindină, și afectează
zone mult mai restrânse (practic au o acțiune strict punctiformă și o durată de viață mult mai
mică decât a tornadelor clasice). Astfel, acest tip de vânt cu efect tornadic nu este o reală prioritate la noi, comparativ cu potențialul distructiv pe care îl a u fenomenele «tradiționale»,”
explică Dima, potrivit căreia mărturii ale formării tornadelor la noi în țară datează de peste 100
de ani.
Meteorologii români nu ar fi prinși total pe nepregătite în cazul amenințării unei tornade, chiar
dacă echipamentele tehnice nu sunt de ultimă generație. Radarele Administrației Naționale de
Meteorologie oferă informații despre fenomene severe, inclusiv despre tornade.
„La fiecare 5 minute, avem informații noi legate de poziția și deplasarea sistemelor noroase și
putem extrage informații prețioase referitoare la intensitatea precipitațiilor, direcția de deplasare sau structura tri -dimensională a norului. Mai mult, se pot identifica sistemele noroase ce pot avea
15

asociate fenomene severe precum precipitațiile intense, grindina, descărcări electrice, sau
tornadele. Caracteristicile acestor fenomene sunt extrase prin examinarea distribuției spațiale a parametrilor măsurați, a tât 2 -dimensional cât și 3 -dimensional, precum și prin examinarea
evoluției în timp a parametrilor măsurați,” explică Dima.
În plus, meteorologii români urmează cursuri privind mecanismele de formare și recunoaștere a
fenomenelor de tip tornadic, prin anal iza diag nostică a imaginilor radar.

16

CAP 2. SCHIMBARI CLIMATICE IN ROMÂNIA
Clima României este influențată de poziția pe glob (în porțiunea media a emisferei nordice –
paralela de 45° lat. N), precum și de poziția geografică pe continent, ceea ce conferă climei un
caracter temperat continental. Deși extinderea teritoriului țării pe latitudine (5°) este mai micǎ
decât cea pe longitudine (10°), există diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce
privește temperatura, decât între vest și est. Astfel, temperatura medie anuală în sudul țării se
ridică la circa 11°C, în timp ce în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui
parametru sunt mai coborâte cu circa 3°C.
2.1 TEMPERATURA AERULUI. ARȘIȚA
Temperatura aerului a crescut în țara noastră în ultimul secol, dar sub media globală. Astfel, în
perioada 1901–2000, creșterea temperaturii medii anuale globale a fost de 0,6°C, în timp ce în
România, doar de 0,3°C. În perioada 1901–2006, creșterea global ă a fost de 0,74°C, iar în
România doar de 0,5°C.(fig 7)

Fig.7 Tendința temperaturii medii anuale în România (°C) pe perioada 1901- 2000 Sursa : ANM
După 1961, această încălzire a fost mai pronunțată și a cuprins aproape toată țara. Similar cu
situația înregistrată la nivel global, s -au evidențiat schimbări în regimul unor evenimente extreme
(pe baza analizei datelor de la mai multe stații meteo):
• creșterea frecvenței anuale a zilelor tropicale (maxima zi lnică > 30°C) și descreșterea
frecvenței anuale a zilelor de iarnă (maxima zilnică < 0°C).
17

• creșterea semnificativă a mediei temperaturii minime de vară și a mediei temperaturii
maxime de iarnă și vară (până la 2°C în sud și sud- est în vară).
Fenomenele de creștere a temperaturii s -au intensificat după anul 2000, iarna din 2006- 2007
fiind considerată cea mai caldă de când există măsurători instrumentale în România. În acel an,
abateri pronunțate ale temperaturii maxime/minime față de regimul me diu multianual au persistat
pe perioade lungi de timp. De interes pentru evaluarea efectului schimbărilor climatice asupra agriculturii este evaluarea riscurilor de apariție a fenomenelor extreme, precum seceta și
deșertificarea. În aprecierea acestora, es te de interes fenomenul de arșiță, evaluat pentru
anotimpul de vară (iunie – august). În fig. 8 – 9 sunt prezentate tendințele acestui fenomen la
nivel național comparativ pentru perioadele 1961 – 1990 și, respectiv, 1981 – 2010.

Fig.8. Intensitatea arșiței pentru anotimpul de vară (lunile iunie – august) – medie pe perioada
1961- 2010 Sursa : ANM

Așa cum se observă, în perioada 1961 – 1990, fenomenul de „arșiță” se manifestă cu o intensitate
redusa (11 -30 unitati de „arsita”), si chiar foarte redusa (<10 unitati de „arsita”), în cea mai mare
18

parte a țării, ceea ce semnifică faptul că, în general plantele agricole nu sunt afectate frecvent de
stresul termic generat de temperaturile din aer situate peste pragul biologic critic de rezistență (≥32°C). Loc al, în sudul țării, fenomenul de „arșiță” prezinta o intensitate ridicată (31 -50 unități
de „arșiță”).

Fig.9. Intensitatea arșiței pentru anotimpul de vară (lunile iunie – august) – medie pe perioada
1981- 2010 Sursa : ANM
În perioada 1981 – 2010, suprafața afectată de arșiță se mărește, apărând câte un „pol” în centrul
și în vestul țării.
Astfel, ca urmare a fenomenuui de arșiță apare seceta, ceea ce duce la pierderi semnificative în
agricultură.

2.1.1 ACȚIUNEA DĂUNĂTOARE A TEMPERATURILOR RIDICATE ȘI A
DESHIDRATĂRII (A SECETEI)

Sub acțiunea secetei plantele suferă din cauza deshidratării celulelor și a țesuturilor șidatorită
creșterii considerabile a temperaturii corpului lor.Seceta provoacă la plante fenomenul de ofilire.
Există două tipuri de secetă și anume secetăatmosferică și secetă pedologică.
19

Seceta atmosferică se caracterizează prin temperatură ridicată și umiditate relativ scăzută (10 –
20%) în atmosferă în timpul zilei. În timpul nopții condițiile de temperatură și umiditateredevin
normal e, deficitul hidric se echilibrează, iar seceta atmosferică nu afectează solul.Pagube
deosebit de mari sunt provocate de vânturile fierbinți și uscate care usucă frunzele bazale ale
tulpinilor precum și organele florale. Dacă seceta atmosferică durează prea mult determină
apariția secetei pedologice și uscareasolului.
Seceta pedologică apare către sfârșitul verii, ca o consecință a insuficienței precipitațiilor.În
aceste condiții, bilanțul de apă al plantelor devine progresiv deficitar. La început se manife stăun
deficit restant care se acumulează de la o zi la alta, iar după un timp planta nu -și mai poatereface
turgescența nici noaptea. În timpul secetei pedologice rezerva de apă din sol scade
subcoeficientul de ofilire până la cantitatea inaccesibilă plante lor.Seceta determină fenomenul de
ofilire a plantelor, care se manifestă sub forma ofiliriitemporare și a ofilirii de durată.
Ofilirea temporară este provocată de seceta atmosferică.
În aceste condiții are loc oîncălzire puternică a frunzelor sub acțiunea radiaților solare, o
intensificare exagerată atranspirației și un dezechilibru între absorbție și transpirație.
În condițiile de deshidratareputernică, mișcările de deschidere fotoactivă și de închidere
hidroactivă sunt blocate, celuleleepidemice pierd masiv apa, iar prin deshidratarea lor celulele stomatice se îndepărtează iar stomatele se deschid, chiar dacă sunt închise.Ofilirea temporară
apare din cauza unui dezechilibru între absorbția radiculară șitranspirație, chiar dacă mai există
apă în sol.
Ofilirea plantei are caracter temporar, de câteva ore în cursul zilei, dar spre seară sau încursul
nopții organele active ale plantei revin la starea de turgescență, completând deficitul de apăprin
asorbție din sol. A doua zi fenomenul se repetă.
La speciile he liofile, fenomenul se manifestă când plantele pierd mai mult de 20 -30 % dinapa
totală, iar la speciile ombrofile ofilirea temporară apare când plantele au pierdut doar 3 % dinapa totală.
Ofilirea temporară provoacă închiderea stomatelor la orele de amiază și împiedicăpătrunderea
CO2 în frunze, ceea ce diminuiază intensitatea fotosintezei. Când aprovizionarea cuapă revine la
normal turgescența celulelor și a țesuturilor se restabilește, iar procesele biochimiceși fiziologice
își reiau cursul normal.
Ofilirea permanentă apare când seceta atmosferică se suprapune peste cea pedologică
șiacționează concomitent asupra plantelor. În acest caz, deficitul de apă din plante nu se mairestabilește în cursul nopții.
Plantele rezistente la secetă pot pierde o cantitate ma re de apă fără să sufere prea mult, întimp ce
plantele sensibile la secetă prezintă dereglări ale proceselor fiziologice, chiar la deficitereduse de apă din țesuturi.
Deficitul hidric reduce creșterea, în special în faza de alungire a celulelor, plantele suntpipernicite și dau o producțe slabă.
20

Seceta solului cauzează la plante diferite modificări biochimice și fiziologice. Deshidratarea
provoacă hidroliza amidonului în celule și țesuturi, plantele au coeficientul respirator mai
maredecât în mod obșnuit, tr anslocarea glucidelor din frunze este mai lentă de 2 -3 ori,
frunzeleacumulează zaharuri, dar se reduce cantitatea de compuși cu fosfor.
Seceta solului și deshidratarea plantelor determină importante modificări în metabolismulazotului. Sinteza proteinelor e ste inhibată și se intensifică procesele de degradare a
acestora.
Scade cantitatea de azot proteic prin procese de hidroliză enzimatică, cu formare de aminoacizi, iar prin dezaminare apare amoniacul în cantități ce devin toxice pentru protoplasmă.
Concomit entsunt descompuse hidrolitic și polizaharidele.
Predominarea reacțiilor de hidroliză față de reacțiilede sinteză are loc atât în timpul
supraîncălzirii cât și în timpul deshidratării.În timpul deshidratării celulele suferă diferite leziuni și mor ca urma re a ruperii mecanice șidistrugerii structurii submicroscopice a protoplasmei.
Aceasta produce modificări ale vâscozității,permeabilității, hidratării și sarcinii electrice, cât și activarea și dezactivarea enzimelor.La diferite specii s -a arătat că intens itatea transpirației și
rezistența stomatală sunt cei maiafectați indici față de stressul hidric.
Deficitul de apă întârzie formarea primordiilor florale la cereale, de exmplu la orez și sorg.La porumb, seceta afectează ultrastructura cloroplastelor, deter mină degradarea
structuriimembranare și acumularea de picături lipidice.
La merii tineri stressul hidric dur a redus intensitatea fotosintezei cu 79,4 %, suprafațafoliară cu
68 %, iar transportul asimilatelor la fruct cu 67 %.
Secetac și fenomenelec asociatec acesteia, respectiv c aridizareac și deșertificarea, reprezintă,
după poluare c, ceac de-a doua c mare c problemă c cuc carec sec confruntă c omenirea, cînc ultima
jumătate c dec secol. Princ rolul c sic functiile c sale, cagricultura este un utilizator major cde
resurse naturale, c viabilitatea cpe termen clung depinzand cde existenta unei baze c de resurse
durabile c si cregenerabile ccum ar c fi apa si solul. Consecintele principale c ale incalzirii globale
sunt ccresterea frecventei si intensitatii fenomenelor c meteorologice cextreme (valuri de caldura,
secete, inundatii, c vanturi cfoarte puternice etc), care afecteaza productia agricola in toate
segmentele ei.
Data cfiind climitarea ccrescanda ca resurselor cnaturale cde cbaza, c un celement cimportant cin
elaborarea strategiilor de management agricol il constituie imbunatatirea cunostintelor si
capacitatilor cstiintifice cpentru co mai buna gestionare a variabilitatii climatului prin
intermediul examinarii datelo rc climatice csi analizarii riscurilor c si coportunitatilor. In acest
sens, relatiac intre geneticac plantelor, cpracticile cagricole csi conditiile locale de mediu
reprezinta c baza c cantitativa si calitativa c a productiei.
Pe plan modial, conform datelor prezentate de UNCCD (Conventia Natiunilor Unite pentru Combaterea Desertificarii, 1994), suprafetelec secetoase ocupa c dejac 1/3 dinc suprafata
uscatului, ceea c ce inseamna c aproximativ 37.600.000 kmpc si co ccrestere can de c anc cu
70.000 kmp, fiindc afectata castfel cmai mult c de 1/6 din c populatia cglobului, iar c pierderile
21

anuale cdin cagricultura csunt cimense, circa6 -7 miliarde c de cdolari cpe an. cZonele uscate
acopera 40% din c suprafata cterestra, cacestea cfiind clocuite cde ccirca 15% din c populatia
globului ( 1 miliard de locuitori). Se c estimeaza cfaptul ca aproximativ 25% din
suprafatauscatului cestec afectata cdec diverse procese de degradare a terenului, c iar
desertificarea se manifest a pe cca. 47% cdin suprafata terenurilor agricole.
Se cestimeaza faptul c ca cin canul 2050, cererea de produse agricole va cfi cde ctrei cori mai
mare cdecat astazi. cInc plus, cin cultimele trei decenii, c rata cde crestere a cproductiei cs-a
redus de la 3% in anii 1960, la 2,4% c in canii 1970 si d.d% in anii 1980. vproductia
cprincipalelor culturi alimentare a crescut cc onstant in ultimii 20 de ani, cresterea fiind c de
1,45% annual intre 1971 – 2000.In Romania, din cele aproximativ 14, 7 milioane ha teren agricol
(din care 9,4 milioane ha teren arabil), c solurile sunt afectate de c seceta pe perioade lungi sin in
ani consecutivi pc ec o suprafata c de cca 7 milioane ha din suprafata agricola (48% din total) sau
exces cde cumiditate cinc anii ploiosi (aproximativ 4 milioane ha). Seceta ceste factorul
climitativ care c afecteaza cutura plantelor c pe cceac mai mare suprafata, c extinderea si
intensitatea acestui tip de risc hidric determinand c reducerea canuala caproductiei cagricole ccu
cel cputin 30- 50%.
Seceta reprezinta c fenomenul cnatural determinat de c precipitatiile situate sub valorile normale.
Cauza cabsentei cprecipitatiilor co constituie cpredominarea timpului anticiclonic. cAnticiclonii
se cc aracterizeaza cprinc predominarea ctimpului senin si stabil, c cu cinsolatie, ctemperature
ridicate, c indeosebi in sezonul c cald cal anului, precipitatii cabsente csau nesemnificative c din
punct de vedere cantitativ. c Persistenta acestora genereaza accentuarea fenomenelor de
uscaciune si c seceta.
In contextual c advectiilor cdec aer cgenerate cde acesti cicloni, c se cuvine cmentionat crolul
important al “barajului” corografic cal Muntilor Carpati care c limiteaza cpec de-o parte csauc
alta, cinfuenta cacestora. Astfel aceste fenomene, desi sunt posibile in toate anotimpurile si in
toate zonele agricole ale tarii, c nu cse cproduc csimultan c cinc ctoata ctara ccsi cnu
cinregistreaza aceasi cintensitate.
Cele cmai cfrecvente asemenea fenomene cse produc c in cregiunile cagricole extracarpatice,
respectiv, c regiunile c dinc sudul c si csud-estul tarii, unde infuenta canticiclonilor continentali
este mai mare. cCand c perioada fara precipitatii sau cu precipitatiic nesemnificative c pentru
agricultura depaseste 29 de zile, c intr-o luna de vara, acestec conditii au un impact c negativ
puterni c asupra starii de vegetatie, determinand c scaderea accentuate a productiei si c chiar
compromiterea recoltei.
In curma unei c analize cla nivelul c intregului cteritoriu cagricol calc tarii, s -ac ajuns la urmatoarele
rezultate c:

1. Durata medie a intervalelor c secetoasec variaza dec la o zona la alta, astfel:
– inc Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia si c jumatatea de c estc ac Transilvaniei, 14- 16 zile;
– in c Banat, Crisana c si cjumatatea c vestica c a Transilvaniei, 12- 14 zile;
22

– cin nordul Moldovei, Dobrogei c si cal Munteniei, 16- 20 c zile.
2. durata maxima c difera cde cla o luna la alta , csau cde cla un can la altul, in decursul fiecarui
anc cproducandu- se mai multe intervale secetoase, care, insumate totalizeaza de la 40 – 60 de
zile pana c la 100- 130 zile, c in ctoate czonele c agricole c ale ctarii;
3. numarul c anual cmediu al intervalelor secetoase oscileaza intre 2 – 4 pe intreg teritoriul,
exceptand estul Moldovei si al Transilvaniei, Dobrogea cu 4 -8 intervale;
4. numarul c anual cmaxim cvariaza cu putin in jurul unui c numar dublu c al numarului anual
mediu, csi anume: c in Moldova, in Dobrogea, sud- estul Munteniei si vestul Banatului s -au
inregistrat 6 c pana l ca c10 intervale, c iar in restul teritoriului 4 si 6.
Durata csi cintensitatea fe nomenelor de uscaciune c si/sau c seceta cin jumatatea de sud a
Romaniei, creste de la vest s i sud- vest spre est si nord- est, cin directia cresterii gradului c de
continentalism.

2.1.2. REZISTENȚA PLANTELOR LA SECETĂ

Plantele crezistente cla secetă cpoartă cnumele cde plante c xerofile. Rezistența clor ceste
asiguratăc de anumite însușiri cmorfo -anatomicec și cfiziologice care cconstituie ccaractere cde
cxeromorfism.
Din punct de vedere morfologic, caracterele de xeromorfism se manifestă prin
dezvoltare aputernică a sistemului radicular și reducerea organelor aeriene, pentru a realiza un
echilibru întreabsorbția apei și transpirație. În condiții de deșert, suprafața foliară se reduce până
la formareaunor țepi, iar funcția asimilatoare este preluată de tul pini, de exemplu la cactuși.
Din punct vedere anatomic organele plantelor prezintă un țesut numit parenchim aquifer, cuo
mare capacitate de reținere a apei. Frunzele prezintă modificări secundare ale
membraneireprezentate de cutinizare și cerificare, precu m și stomate mici, așezate în cripte.
Din punct de vedere fiziologic, celulele țesuturilor dețin o presiune osmotică foarte
ridicatădeterminată de acumularea unor substanțe osmotic active și conțin mucilagii cu o mare capacitatede reținere a apei. În celul e are loc o mărire a raportului dintre apa legată și apa liberă
și oreducere a intensității transpirației.Supraviețuirea plantelor de deșert în timpul secetei se face prin utilizarea apei dinparenchimul acvifer, sporirea potențialului osmotic și scăderea intensității
transpirației. La Tillandsia utriculata, plantă de tip CAM, menținerea ridicată a potențialului
hidric al frunzelor seefectuează prin elascititatea membranelor celulare. Secet a induce scăderea
absorbției CO 2 atmosferic în timpul nopții. În pla nte se acumulează însă acidul m alic care
permite utilizarea CO 2 prin tipul fotosintetic CAM.
Cercetări recente demonstrează mecanismul de rezistență la secetă al plantelor cultivate,relevând
tot mai intens participarea hormonului inhibitor de reștere acidul abscisic (ABA).
23

Mecanismul de acțiune fiziologică a ABA în mărirea rezistenței la secetă la grâu și
porumbconstă în controlul conductanței stomatale, respectiv a închiderii și deschiderii stomatelor înfrunze, stimularea biosintezei prolinei și aminobutiratului, substanțe implicate în toleranța lacondițiile de stres, precum și în controlul biosintezei ARN -m și a unei proteine specifice
înrezistența la secetă.
Diferite cercetări experimentale relevă mărirea rezistenței la secetă a plantelor printratamente cu
retardanții CCC, paclobutrazol și uniconazol. Mecanismul de acțiune a retardanților constă în
protejarea punctelor de creștere și stimularea sintezei ABA.
Conținutul de ABA endogen intervine în sporirea rezistenței la secetă și la plantelelemnoase.La
măr, conținutul de ABA crește în frunze prin expunere la secetă, micșor ând absorbțiaCO2 ,
fotosinteza și transpirația, iar la piersic intervine în reglarea conductanței stomatale încondiții de disponibilitate diferențiată a apei în sol.La vița de vie, ABA co nstituie un semnal transmis de
rădăcini la lăstar unde reducefotosinteza și transpirația prin micșorarea conductanței stomatale.
La Sedum telephinum, reacția ecofiziologică la secetă constă în trecerea pl antei de la
tipulfotosintetic C3 la tipul CAM. Acest mecanism sporește eficiența folosirii apei, sporind
potențialulde păstrare a acesteia de la 4 la 77 % din transpirația totală.În timpul ciclului vital apar perioade de sensibilitate ridicată, numite perioade critice pentru apă,de exemplu perioada de
creștere vegetativă și înflorirea.

2.2 ASPRIMEA IERNII

Un alt indicator important pentru agricultură este asprimea iernii, exprimată prin unități de frig,
calculată prin însumarea temperaturilor negative, prezentat în figurile 10 și 11. Pentru evaluarea
condiț iilor de iernare ale speciilor de toamnă s -a analizat parametrul agrometeorologic ce
caracterizează anotimpul rece, respectiv asprimea iernii prin cuantumul temperaturilor medii diurne negative din aer (Σtmed.≤0°C/unități de frig) înregistrate în intervalu l 01 noiembrie -31
martie, la nivelul perioadelor 1961- 1990 și 1981- 2010.
În figura 10. este redată zonalitatea asprimei iernii exprimată prin unități de frig la nivelul perioadei 1961- 1990. Din analiza “unităților de frig” / Σtmed.≤0°C, se evidențiază car acterul de
iarnă normală (201 -300 unități de frig/intensitate moderată a frigului), în majoritatea regiunilor
agricole ale țării. O intensitate redusă a frigului (< 200 unități de frig) se semnalează în Banat, cea mai mare parte a Olteniei și Dobrogei, izo lat în nord- estul și sud -estul Munteniei. Pe
suprafețe extinse din Moldova și Transilvania s -au acumulat 301- 400 unități de frig (iarnă rece)
și > 400 unități de frig.

24

Fig.10. Asprimea iernii, exprimată în unități de frig, pentru anotimpul rece (lunile noiembrie –
martie) – medie pe perioada 1961 – 1990. Sursa: ANM

În perioada 1981- 2010, cuantumul unităților de frig înregistrate în intervalul noiembrie -martie
caracterizează o iarnă normală (201- 300 unități de frig) în Maramureș, cea mai mare parte a
Crișanei, Moldovei, Munteniei, vestul Transilvaniei, local în centrul Dobrogei. În Banat, Oltenia,
pe suprafețe extinse din Dobrogea, sudul și local în sud- estul Crișanei, local în nordul și sudul
Munteniei, intensitatea frigului este redusă (< 200 unități de frig/iarnă blândă). O iarnă rece (301-400 unități de frig) și deosebit de rece (> 400 unități de frig) s -a semnalat în cea mai mare parte a
Transilvaniei și Moldovei, figura 11.
25

Fig.11. Asprimea iernii, exprimată în unități de frig, pentru anotimpul rece (lunile noiembrie –
martie) – medie pe perioada 1981 -2010 Sursa : ANM
2.2.1. REZISTENȚA PLANTELOR LA FRIG

Temperaturile ccscăzute ccpozitive sunt c ccuprinse cîntre 0ș – 10 șC, constituind c așa cnumită
czonă derăcire. Ele cau cefecte negative c la plantele termofile, cde origine tropicală cși
scubtropicală.
Perturbările ccmetabolice datorate răcirii se manifestă în general la temperaturi cuprinse între1ș
și 15 șC, care persistă cde cla câteva ore la câteva zile. La temperaturi de 10ș – 12șC apare c o
reducere c a cpermeabilitățiic cmembranelor c celulare c șic o încetinire c ac mișcăriic protoplasmei.
Aceste modificări sec datorează cgelificăriic membranelor c biologice cșicscăderii
intensitățiic respirației caerobe, respectiv c a sursei c de energie ca urmare a opririi reacțiilor de
oxido- reducere c dinc mitocondrii c.
Modificările v metabolice induse pot fi reversibile atunci când sunt cauzate de o expunere
descurtă cdurată la răcire. Ele c sunt caracterizate prin modificări reversibile la nivelul
membranelor.
Expunerea c prelungită cla răcirec provoacă modificări ireversibile, ccaracterizatec prin creștereai
26

reversibilă ca permeabilității protoplasmei, care intensifică cieșirea vsubstanțelor csolubile
șicacumulareac dec produși ctoxici.
Ofilirea csub cacțiunea cfrigului cse cdatorează cunui dezechilibru c între cabsorbția capei
prinrădăcini cși ctranspirația cprin cfrunze. Ea c nucpoate cficîndepărtată cprin cudare, cci cnumai
prin cîncălzirea csolului. cOfilirea cprovoacă cla cplante cvătămări cnumite cleziuni cde crăcire.
Leziunile c de crăcire cpot c ficdirecte și cindirecte.
Leziunile cdirecte capar ccând cplanta ceste crăcită cbrusc. În urma unui " șoc rece" are loc
creșterea cbruscă ca cpermeabilității cprotoplasmei ccelulare ccare cdetermină cieșirea capei și
asubstanțelor c solubile, c în special c a cpotasiului c dinc celule.
Leziunile indirecte apar în urma răcirii lente datorită unor perturbări metabolice, de
naturăbiochimică și fiziologică.
Leziunile c de răcire pe fructe c apar sub forma unor pete necrotice care c se cadâncesc,
sedecolorează, dec exemplu c cla banane și castraveți, csau cse brunifică, cde exemplu la măr,
constituindc poarta de intrare cca unor agenți cpatogeni. La r ăcire, la tuberculii de cartof are loc
îndulcirea, iar la carbori și carbuști care locc hidroliza c amidonului la glucide solubile.
cRezistența la răcire ceste co însușire determinată genetic. S -a constatat că cspeciile adaptate
clarăcire cconțin în complexele c lipidice o c cantitate c ridicată de acizi cgrași nesaturați.
Dintre cplantele de c cultură sunt sensibile la c răcire speciile c de origine sudică, cum
suntbumbacul, porumbul, orezul, sorgul și meiul, iar dintre plantele chorticole tomate le,
fasolea,castraveții, citricile, bananele și ananasul. Speciile insensibile lac răcire sunt plante
originare dinzonele temperate, c de exemplu c cerealelec de toamnă și cartoful.
Cercetărilec demonstrează ccă temperatura de răcire a redus cactivitatea fo tosintetică,
adeterminat degradarea structurii membranare a cloroplastului c și dispariția c completă ca
fluorescenței cclorofilei c la cSaintpaulia.
Rezistența plantelor cla crăcire este asigurată de acumularea de csubstanțele cosmotic active
șiacizi grași nesaturați. cSpeciile rezistente și sensibile la răcire prezintă diferențe semnificative
înproporția de c acizi nesaturați / acizi saturați și în cactivitatea c enzimelor c hidrolaze. Activitatea
hidrolizantă ca camilazei determin ă chidroliza amidonului la zaharuri c solubile, cu rol c protector
asupra coloizilor plasmatici. Activitatea hidrolizantă a proteazelor are efecte mai grave,
dedegradarec a proteinelor c structurale. c În celule c are locv intensificarea activitățiic
peroxidazei.
Mecanismul rezistenței la crăcire presupune mărirea conținutului de acizi grași nesaturați
înmitocondrii.
Tratamentele cu retardanți stimulează rezistența csemințelor cla temperaturi c scăzute.
Rezultatepozitive cau cfost cobținute prin tratam ente ccu paclobutrazol c la ccastraveți și
uniconazol la c tomate.
În cmod cexperimental la c Rhododendron, crezistența cplantelor la crăcire a cfost indusă
princmodificareaf c regimului c hidric. cExpunerea cplantelor cpe canumite perioade cde ctimp la
27

secetă a credushidratarea ccelulelor, a c determinat cscăderea cpresunii cde cturgescență și a
mărit crezistența clactemperaturi c scăzute.

2.2.2. ACTIUNEA DAUNATOARE A TEMPERATURILOR SCAZUTE NEGATIVE

Temperaturile cscăzute negative cau cefecte cdăunătoare asupra plantelor din zona
temperatăcultivate cîn câmp în timpul iernii. În aceste condiții plantele sunt supuse geruluic ,
respectivtemperaturile ccuprinse cîntre 0 -5 șC, cdar și iernării. Aceasta constituie c ansamblul
condițiilor nefavorabile di n timpul iernii, de exemplu c alternanțac perioadelor cde îngheț cu
dezghețul c cecprovoacă cploi, topirea c zăpezii, cpolei etc.
Plantele canuale suportă iarna sub formă de semințe mature și uscate, foarte rezistente la ger.
Majoritatea plantelor ierboase perene pierd organele aeriene și iernează în sol csub formă de
bulbi, crizomi, tubero- bulbi. Arborii și arbuștii cu frunze sempervirescente, suportă
acțiuneatemperaturilor negative cdin ccursul iernii în mod activ. Plantele lemnoase cale căror
frunze cadtoamna c șic plantele c ierboase perene prin c bulbi, c rizomi, ctubero- bulbi trec prin
iarnă în mod pasiv, c înstare c de crepaus.
Rezistența la ger a unor organe ale plantei este diferită. La plantele ierboase este maisensibilă
partea aeriană, iar la plantele lemnoase, lăstarii care nu cau cajuns la maturitate fiziologică cîn
toamnă. Partea cea c maic sensibilă ca clăstarilor c sunt cmugurii și cvârfurile cvegetative.
În timpul iernii asupra plantelor acționează un complex de factori nefavorabili, cum sunt :
– acțiunea cdirectă a gerului, ccare provoacă scăderea progresivă a temperaturii aerului,uscarea
frunzelor, c datorită cunor cvânturi uscate și reci, scăderea bruscă a temperaturii aerului fără
ocălire cprealabilă cac plantelor;
– acțiunea c stratului de zăpadă, ccare poate să provoace asfixierea plantelor, mai ales dacăsurvine
topirea zăpezii sau o ploaie, urmată de îngheț brusc cu formarea unei cruste de gheață lasuprafața
zăpezii;
– acțiunea indirectă a gerului, care provoacă feno menul descălțării și ruperea rădăcinilor,datorită
dilatării solului cu un conținut mare de argilă.
Acțiunea cdăunătoare a temperaturilor cnegative asupra plantelor se manifestă prin
aparițialeziunilor de suprarăcire, datorate congelării csau înghețului ape i din celule. c La o c răcire
bruscă în celule are loc un "șoc rece" care cprovoacă ccongelarea intracelulară ac apei. Sub
acțiunea cînghețului c brusc al apei libere, c în cprotoplasmă cse formează cantități mari
degheață, sub formă de cristale. Acestea cafecteazăc ultrastructura și funcțiile protoplasmei care
îșicpierde integritatea și cproprietatea de c semipermeabilitate, csuferă o cdenaturare ireversibilă,
iar ccelula cmoare.
La oc răcirec lentă, congelareac intracelulară c estec parția cl evitată c princ deshidratare treptată,
crespectiv ieșirea c apeic libere cdin celule. c Protoplasma c suferă coc denaturarec reversibilă, c
28

iar ccelula cîșicpoate cpăstra cviabilitatea. cÎn urma c congelării au c loc creacții biochimice care
determină c denaturarea proteinelor și caclipidelor, componente ale membranelor plasmatice și
mai puțin a cacizilor c nucleici. Denaturareaproteinelor este provocată cde coagularea cacestora
în urma c congelării apei c ca mediu cc de dispersie al ccoloizilor c plasmatici.
S-a cconstatat că în celule, glucidele solubile manifestă o acțiune protectoare
împotriva cdenaturării cproteinelor și c a înghețului c protoplasmei.

2.2.3. REZISTENTA PLANTELOR LA GER SI IERNARE

Rezistența c plantelor c la ger c și iernarec este casigurată cdec procesul cde călire. În timpul
călirii, încelule au loc anumite modificări biochimice și fiziologice.
Acumulareac glucidelor. cÎncă cdin primele zile ale procesului de călire în celulele plantelor
începe acumulareac unor substanțe protectoare, mai ales glucide solubile, care provin fie
dinamidonul chidrolizat, fie din fotosinteză. cLa plantele ierboase, c acumularea glucidelor
solubile se cfacec îndeosebi în nodurile bazale ale tulpinii c și în organele subterane cde repaus,
mai puțin în cfrunze și foarte cpuțin în rădăcini. cConcentrația cde glucide solubile crește toamna
pe măsură ce cplantele se călesc cși scade c primăvara pe măsură ce plantele se cdecălesc.
cGlucidele solubile c pot cspori c rezistența cla ger c pec două c căi:
– prin cefect cosmotic, cfenomen ccare constă în acumularea de glucide csolubile în c vacuolă,
cmărind c concentrațiac sucului c celular și ccoborând ccpunctul c de cîngheț al cacestuia;
-cprin ccefect cmetabolic, deoarece fiind metabolizate c în protoplasmă, glucidele
producmodificări protectoare cimportante, ccare sporesc csupraviețuirea c la ctemperaturi ccuc
mult c maic scăzutec decât c sec realizeazăc prin cefectul c osmotic.
În cprocesul cde ccălire, c acumularea cglucidelor csolubile determină cinactivarea vauxinelor,
ceeac cec duce la c diminuarea cprocesului de c creștere cînainte c de cvenirea viernii.
Rolul protector al c glucidelor constă în coborârea punctului de congelare a sucului vacuolar,
trecerea ccoloizilor plasmatici din starea de sol în starea de gel, c umplerea rețelei de gel cu
soluțieosmotic activă protectoare, cc reținerea apei pe cale osmotică cși formarea c unui înveliș de
apă legatăîn c jurul particulelor coloidale lipo -proteice, c din cprotoplasma c celulară.
Sinteza cacizilor corganici. cÎn procesul de călire se intensifică csinteza c unor acizi c organici,
cmai c ales ca cacidului c ascorbic.
Acumularea cproteinelor. În procesul de călire ccrește cconținutul cdec substanțe
proteicesolubile, se dublează ccantitatea de aminoacizi liberi, îndeosebi c prolina și acidul
glutamic, c precum cși camidele c asparagina și c glutamina.
Deși conținutul total de aminoacizi cnu ceste corelat pozitiv cu rezistența la ger,
caminoacidulprolina se c acumulează cîn plantele călite și scade la decălire. cSubstanța cchimică
care asigură ccălireaeste cfie cprolina cînsăși, cfie cocsubstanță c înrudită ccu metabolismul c ei.
29

Alți aminoacizi, cde exemplu ctriptofanul cși ctirozina cau rol c activ c în cadaptareac plantelor c la
temperaturile c negative cdinc cursul viernii.
Activitatea c enzimatică. cÎn perioada c călirii plantelor are loc o intensificare a
activitățiihidrolitice c a invertazei c și proteazei, precum cși intensificarea vactivității ccatalazei,
dehidrazei și cîndeosebi c ac peroxidazei.
După Tumanov, c călire a cerealelor de toamnă (grâu, orz, secară) se desfășoară în două faze.
Faza a I -a are loc toamna după răsărire, înainte de căderea brumei, la o temperaturăcuprinsă între
1ș -5 șC. În această fază procesul de creștere încetează, dar fotosinteza continuă.
Alternanța zilelor călduroase, care favorizează fotosinteza cu nopțile reci, care reduc
respirația,determină existența unui raport supraunitar fotosinteză/respirație, care permite
acumulareaglucidelor la nodurile de înfrățire. La grâu, această fază durează 3-4 săptămâni, de
obicei între 1 -30 noiembrie.
Faza a II -a are loc la începutul iernii, la o temperatură cuprinsă între 0ș și -6șC. În aceastăfază are
loc deshidratarea celulelor. Coloizii plasmatici trec de la starea de sol la cea de gel, iar vâscozitatea protoplasmei crește. Glucidele solubile difuzează din vacuolă în protoplasmă.
Lagrâu, această fază durează cca. o săptămână, între 1- 7 decembrie.
Dintre cerealele de toamnă, orzul prezintă o sensibilitate mai ridicată la îngheț datorită
uneicreșteri și a ctivități enzimatice mai intense și unei deshidratări și acumulări de glucide mai
lente.
Cercetările experimentale demonstrează că acumularea hormonilor inhibitori
stimuleazărezistența la îngheț la diferite plante.
La grâu, ABA endogen induce rezistența la grâu prin stimularea acumulării de zaharurisolubile,
substanță uscată și proteine.
Călirea plantelor lemnoase începe toamna. La arborii și arbuștii cu frunze căzătoare areloc
căderea frunzelor. Acest proces reprezintă o reacție ecofiziologică de adaptare la condițiile de
mediu. Prin căderea frunzelor se realizează un echilibru în regimul hidric al plantelor,
reducându -se transpirația în condițiile în care absorbția apei se reduce prin scăderea temperaturii.
Cădereafrunzelor este precedată de un proces intens de translocare a asimilatelor din frunze și
depozitareaacestora în ramuri.
Căderea prematură sau uscarea frunzelor din cauza secetei prelungite de vară sau aînghețului timpuriu din toamnă împiedică transportul asimilatelor și depozitarea acestora în ramuri. Căderea
frunzelor prelungită de o toamnă târzie de asemenea împiedică transportul șidepozitarea asimilatelor în ramuri. Pe baza asimilatelor din ramuri are loc maturarea sau coacereafiziologică
a ramurilor.
După Tumanov, procesul de călire la plant ele lemnoase se desfășoară în 4 faze:
30

Faza I -a începe cu intrarea mugurilor în repaus în a doua jumătate a verii și la începutultoamnei.
În această fază are loc o acumulare intensă a amidonului, a azotului total și proteic și oreducere a
cantității de azot neproteic în ramuri.
Faza a II -a constă în hidroliza enzimatică a amidonului din ramuri. Prin hidroliză seformează
glucide solubile care măresc potențialul osmotic al celulelor. Hidroliza amidonului areloc timp
de aproximativ 30 zile și se realizează pe m ăsura scăderii temperaturii la 2șC -5șC. La sfârșitul
aceste faze, plantele lemnoase sunt pregătite să suporte temperaturile de – 15șC – 20ș C.
Faza a III -a se desfășoară la temperatura de -2șC -6șC și constă în deshidratarea celulelor,ieșirea
apei libere în spațiile intercelulare și pierderea ei în procesul de transpirație. În celulecrește
raportul dintre apa legată și apa liberă.
Faza a IV -a se desfășoară la temperaturi foarte scăzute și constă în trecerea plantelor larepausul
profund.La pomii fructiferi, t emperaturile scăzute din timpul iernii pot provoca pagube, mai
alesdatorită înghețului mugurilor floriferi. Cele mai sensibile specii sunt caisul și piersicul, iar
celemai rezistente sunt mărul și părul.
Rezistența maximă la îngheț a mugurilor florali se m anifestă în timpul repausului profund.
La cais, la începutul repausului profund mugurii rezistă până la -14ș, iar la sfărșitul acestuia
pânăla -22șC. La piersic, gerurile bruște de – 25 șC care acționează pe o perioadă lungă distrug
înîntregime mugurii flo riferi. La vița de vie, rezistența la îngheț este maximă în luna ianuarie și
estefavorizată de fertilizarea cu K.
O acțiune vătămătoare deosebită asupra plantelor expuse la iernare o are alternanțaperioadelor de
îngheț cu perioade cu temperaturi pozitive. În timpul perioadelor de dezgheț areloc fenomenul de
decălire care constă în modificări biochimice și fiziologice ce micșoreazărezistența la ger.
Perioadele de îngheț ce survin după o perioadă de decălire pot provocadistrugerea plantelor la
cereale sau a m ugurilor la speciile pomicole și vița de vie.
La arborii cu funze sempervirescente, Binder și Fiedler (1996) au propus o metodă
dedeterminare a vătămărilor produse de îngheț în sistemul fotosintetic, când acestea nu sunt
vizibilepe frunze prin studiul fluorescenței clorofilei.

2.4. PRECIPITAȚII

Cantitățile de precipitații atmosferice reprezintă principala sursă de apă pentru creșterea și
dezvoltarea culturilor agricole, iar absența sau insuficiența acestora determină apariția, intensificarea și extinderea fenomenului de uscăciune și secetă pedologică cu diferite grade de
intensitate, respectiv moderată, puternică și extremă. La nivelul României, precipitațiile au o
distribuție variabilă în timp și spațiu. În Dobrogea, cea mai mare parte a Munteniei, Moldovei,
jumătatea de sud a Olteniei, estul, sudvestul și local în centrul Transilvaniei, vestul Maramureșului, sud- vestul și izolat în nordul Crișanei, izolat în nordul și vestul Banatului,
cantitățile medii de precipitații (1961 -1990) înregistrate pe parcursul anului agricol (septembrie –
31

august) au fost deficitare, regimul pluviometric fiind moderat de secetos (451- 600 l/mp), secetos
(351- 450 l/mp) și izolat excesiv de secetos (281 -350 l/mp), figura 12. Un regim pluviometric
optim (601- 800 l/mp) s -a semnalat pe suprafețe agricole extinse din Banat, Crișana, Maramureș
și Transilvania, nordul Olteniei și al Munteniei, izolat în vestul Moldovei. Cantități excedentare
de precipitații (801- 892l/mp) s -au înregistrat local în nord -vestul Olteniei, centrul Maramureșului
și sud- vestul Banatului.

Fig.12. Zonalitatea cantităților de precipitații înregistrate pe parcursul anului agricol (septembrie –
august), în perioada 1961 -1990 (medii multianuale) Sursa : ANM

În perioada de referință 1981- 2010, zonalitatea cantităților medii multianuale de precipitații
căzute pe parcursul anului agricol, respectiv intervalul septembrie -august, evidențiază un regim
pluviometric moderat de secetos (451- 600 l/mp), secetos (351- 450 l/mp) și local excesiv de
secetos (230 -350 l/mp) în Dobrogea, pe suprafețe extinse din Muntenia, Oltenia, Moldova,
centrul și local sudul Transilvaniei, vestul Banatului, sud- vestul și nord- vestul Crișanei, astfel
fiind obligatorie completarea necesarului de apă al plantelor agricole prin aplicarea irigațiilor în
perioada de vegetație. Cantități optime de precipitații (601 -800 l/mp) s -au înregistrat la stațiile
meteorologice reprezentative din cea mai mare parte a Crișanei, Transilvaniei, nord -vestul
32

Moldovei, Banatului, nordul și nord- vestul Olteniei, nordul și izolat în centrul Munteniei. Valori
excedentare de precipitații (801 -928 l/mp) s -au înregistrat în centrul Maramureșului, sud -vestul
Banatului și nord- vestul Olteniei, figura 13.

Fig.13. Zonalita tea cantităților de precipitații înregistrate pe parcursul anului agricol (septembrie –
august), în perioada 1981 -2010 (medii multianuale) Sursa : ANM
Din punct de vedere pluviometric, la cele 14 stații cu șiruri lungi de observație, pe perioada
1901–2000, s -a evidențiat o tendință generală de scădere a cantităților anuale de precipitații. Din
analiza șirurilor scurte de la mai multe stații meteorologice, s -a evidențiat o intensificare a
fenomenului de secetă în sudul țării după 1960 (figura 14.). Astfel, s -a identificat o creștere a
duratei maxime a intervalelor fără precipitații în sud- vest (iarna) și vest (vara).
33

Fig.14 Cantitatea medie anuală de precipitații în România (mm) pe perioada 1901 -2000 (ANM,
2007)
Ca urmare a unei încălziri mai pronunțate în timpul verii în sud -estul țării, cumulată cu o tendință
mai pronunțată spre deficit de apă, a avut loc o intensificare a fenomenului de aridizare în
această regiune. Pentru anumite regiuni, în perioada 1946- 1999, a avut loc o creștere a frecvenței
anuale a zilelor foarte ploioase (cele mai mari 12% cantități zilnice) și extrem de ploioase (cele
mai mari 4% cantități zilnice). În perioada 2000 -2007, s -au înregistrat la nivelul României două
evenimente pluviometrice extreme opuse (seceta din anii 2000 și 2007 și inundațiile din 2005). În anul 2007 a fost înregistrat un eveniment termic extrem, iarna 2006- 2007 fiind cea mai caldă
iarnă de când există măsurători observaționale în România (fig. 14), abateri pronunțate ale
temperaturii maxime/minime față de regimul mediu multianual persistând pe perioade lungi.

Fig.15 Media pe țară a temperaturii din timpul iernii (14 stații) pe perioada 1901 -2007 Sursa :
ANM
34

Cele mai lungi intervale secetoase înregistrate în secolul XX au avut câte un an de culminație:
1904, 1946, 1990. Zona cea mai afectată de seceta hidrologică din România, în ultimele decenii a fost sudul țării, cu aspecte excesive pentru Oltenia. Analiza v ariației multianuale a precipitațiilor
anuale pe teritoriul României indică apariția după anul 1980 a unei serii de ani secetoși, datorită diminuării cantităților de precipitații, și a tendinței de creștere a temperaturii medii anuale, în special în Câmpia Română și în Podișul Bârladului. Diminuarea volumului de precipitații a
condus la scăderea exagerată a debitelor pe majoritatea râurilor țării și, în special, în sudul și sud-
estul României, în contextul unei acțiuni conjugate a unui complex de factori:
• scăderea cantităților anuale de precipitații, după anii 1980;
• creșterea temperaturii medii anuale a aerului, ceea ce a dus la intensificarea evaporației și
evapotranspirației;
• scăderea nivelurilor apelor freatice din luncile și terasele râurilor, cu impl icații negative
asupra alimentării acestora în sezoanele lipsite de precipitatii;
• frecvența și durata mare a fenomenelor de secare a râurilor cu bazine de recepție mai mici
de 500 km2.
Aceste rezultate confirmă o concluzie a Rapoartelor Globale de Evalu are a Schimbărilor
Climatice 4 și 5 ale IPCC, conform cărora s -a evidențiat o creștere a frecvenței și intensității
fenomenelelor meteorologice extreme ca urmare a intensificării fenomenului de încălzire
globală.
Din analiza altor fenomene, cum ar fi cele din sezonul rece, s -a constatat o creștere
semnificativă, în majoritatea regiunilor țării, a frecvenței anuale a zilelor cu brumă, fenomen cu
influență negativă asupra culturilor agricole. Numărul de zile cu strat de zăpadă a avut, de
asemenea, o tendință de scădere, în concordanță cu tendința de încălzire din timpul iernii.

2.4.1 EXCESUL DE UMIDITATE DIN SOL CAUZAT DE PRECIPITAȚIILE
ABUNDENTE

De regulă ploile, cchiar și cabundente, cfac cbine cculturilor cagricole, cdarc atunci ccând csunt
în exces, c mai ales în exces prelungit, adesea pot provoca daune cimportante prin asfixierea
plantelor al cărei efect direct este reducerea densității c plantelor valoroase și deci reducerea
potențialului c productiv al c culturilor c precum și c modificarea structuriic floristice ca terenurilor
în favoareac florei c spontane puținc sau deloc utilă c fermierilor.
Culturile cagricole csuportă cdiferit cstagnarea capei (băltirea) cși cdeci cmăsurile cpe care
trebuie csă cle cluăm c sunt cdiferite cde cla co cultură cla calta. Una c dintre ccelec mai sensibile
culturi la c băltire este lucerna care suportă cexcesul cstagnant de apă cdoar 3 – 4 zile deși este
cea mai mare c consumatoare de c apă dintre plantele de cultură de la noi. Peste caceastă limită de
timp mugurii de c lucernă din ccolete se asfixiază și castfel plantele c pier. Și mugurii de cpe
35

rădăcini au c aceeași soartă. În locul cplantelor de lucernă pierite în c primăvară c vor răsări plante
sălbatice ccare nu c numai că vor cînrăutăți calitatea c fânurilor c darc fiind c mai robuste c vor
domina cplantele cde cultură cdinc imediata c vecinătatec slăbite în urma c excesului c stagnant
cde apă și în scurt timp c vorc pieri și ele. Iată suficientec motive c pentru c a procedac dec urgență
cla îndepărtareac apei din băltoacele dinc lan.
Operațiunea cnu este c greoaie și constă cînc săpareac unui cșanțc îngust și nu prea adânc prin
care capa cîn exces c să cfie evacuată cpână cîntrcun emisar (receptor) care să o evacueze mai
departe. Mai multe asemenea c șanțuri cpot fi c interconectate c pe traseul c cel mai c scurt spre a c
reduce c suprafața cafectatăc dec acestea.
Lucrarea este imperativ c să fie efectuată cât mai urgent spre a reduce cât mai mult timpul de
stagnare a apei în băltoace. Trifoiul și cgramineele perene s cunt mai c rezistente cu 1 – 2 zile
decât lucernac la cacest cfenomen cdarc și din c aceste culturi este bine să fie eliminată cât mai
urgent c apa în exces c stagnant. Nici cerealele păioase (grâu, orz, triticale) nu c suportă c timp
preac îndelungat acest exces.
Durata crezistenței clorc lac băltire c depinde cfoarte c mult cde stadiul c de creștere al cplantelor.
Astfel plantele cabia crăsărite sau cele puternic ccrescute, cu rozeta frunzelor c sîntinsă cla sol
sunt mai puțin rezistente cdecît cele cu creștere medie. Aici cîși spune cuvântul calitatea
lucrărilor agrotehnice cefectuate cpentru c înființarea culturilor. Dacă terenul nu este neted ci cu
coame și șanțuri este lesne de înțeles că plantele cdin porțiunile mai cjoase sunt c celc mai
puternic și nedorit afectate. Cel mai cpuțin afectat c de acest c exces cestec triticale care a
moștenit cde la secară o oarecare rezistență cmai cîndelungată la c acest fenomen. Oricăt c de mult
ar suporta plantele c de cultură cstagnarea apei c acest lucru c afectează negativ potențialul de
producție c al acestora.
Combatere excesului de apă stagnant din aceste culturi se pote face în același mod ca și la
lucernă. Viile sunt și ele afectate de capa care băltește mai ales în imediata apropiere a butucilor.
Chiar dacă aceste plante sunt în repaus vegetativ stagnarea apei împiedică respirația rădăcinilor
și dacă stagnarea apei durează mai mult de 8 – 10 zile poate conduce până la moartea plantelor.
În plantațiile c viticole este c foarte bine ca după căderea frunzelor să se procedeze la arat sau la
săpat cu cazmaua a solului c și lăsarea terenului în brazdă crudă, adică să nu fie mărunțit, pentru a
se creea astfel spații lacunare mari prin care apa din precipitații să pătrundă mai ușor și mai
adânc în sol. Astfel se previne destul de bine stagnarea apei din precipitațiile excesive. Ideal ar fi
ca înainte de arat să fie împrăștiat gunoiul de grajd bine fermentat iar odată cu arătura se face și
încorporarea lui în sol.
Apa din toamnă și iarnă va provoca solubilizarea acestui material și deci intrarea sa mai ușor în
soluția solului devenind astfel accesibil plantelor. Pentru a spori rezistența soiurilor valoroase de
struguri la acest fenomen se recurge la altoirea vițelor nobile pe portaltoi specifici feluritelor zone pedoclimatice de cultură și acesta este un motiv în plus să cultivăm vițe altoite provenind
numai din pepinierele existente în fiecare bazin viticol. Hibrizii direct productivi se dovedesc a fi mai rezistenți la excesul stagnant de apă decât soiurile nobile, mai ales dacă acestea din urmă provin din pepiniere neadecvate zonei noastre de cultură. Pomii fructiferi pot suferi și ei din
36

cauza băltirii apei din precipitațiile din toamnă chiar dacă și ei se află în repaus vegetativ.
Mugurii din zona coletelor sau de pe rădăcini pot fi asfixiați până la moarte de apa stagnantă.
Pentru a spori rezistența plantelor pomicole la asemenea fenomene negative geneticienii au creat soiuri rezistente care se folosec drept portaltoi sau se altoies unele specii mai sensibile pe altele mai rezistente ca de exemplu ci reșul altoit pe vișin, părul altoit pe gutui, prunul altoit pe
corcoduș etc. Dintre speciile pomicole cele mai sensibile sunt cireșul, caisul, piersicul, mărul iar
mai rezistente se dovedesc corcodușul, vișinul sau gutuiul. Prin inginerie genetică au fost create
clone și linii genetice valoroase ca portaltoi din soiurile sălbatice de măr, păr, prun. La înființarea
plantațiilor de vie și pomi trebuie evitate terenurile cu risc sporit de inundații sau de băltire a apei din precipitații. și în aceste plantații excesul stagnant de apă se elimină tot prin șanțuri
conducătoare și colectoare. (Ing. Ion VELICI , Sursa : http://www.gorjeanul.ro/economie –
2/agricultura -pe-intelesul -tuturor )

CAP 3. MĂSURI DE ADAPTARE LA EFECTELE FENOMENELOR
EXTREME METEOROLOGICE

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice în agricultură reprezintă un obiectiv prioritar în cadrul acțiunilor strategice de dezvoltare ale statelor membre UE. Caracterul interdisciplinar al acțiunilor implică o abordare globală prin identificarea și core larea activităților de dezvoltare și
implementare a măsurilor intra și inter -sectoriale cu cele de răspuns la efectele schimbărilor
climatice.
Producția vegetală variază an de an, fiind influențată semnificativ de fluctuațiile condițiilor
climatice și în special de producerea evenimentelor meteorologice extreme. Variabilitatea
climatică influențează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura, iar impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările și vari abilitatea
climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.
La nivelul Europei Centrale și de Est, scenariile prezintă o evidentă descreștere a precipitațiilor, îndeosebi în anotimpul de vară, deci un deficit pluviometric care va afecta toate domeniile de
activitate, în principal agricultura, populația și ecosistemele. Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi îndeosebi culturile anuale de cerealiere și prășitoare, deficitul de apă din anotimpul de vară, care coincide cu perioada cerințelor maxime de apă, determinând scăderi importante de
producție. În acest sens se impune o nouă reorientare în structura culturilor agricole, respectiv varietăți cu o toleranță ridicată față de temperaturile ridicate și stresul hidric generat de lipsa apei. Totodată, se impune adaptarea tehnologiilor agricole la resursa de apă, conservarea apei din
sol prin alegerea unui sistem de lucrări minime reprezentând o nouă tendință de reorientare a cerințelor privind calitatea și conservarea resurselor de sol și apă. De asemenea, descreșterea
resurselor de apă cu 10 -30%, în special în zonele deficitare, va accentua consecințele lipsei de
apă, efectele fiind amplificate de poluare și tehnologii necorespunzătoare.
37

Efectele complexe ale schimbărilor climatice asupra agriculturii fun damentează necesitatea
procesului decizional privind reducerea riscurilor în vederea menținerii standardelor adecvate ale
recoltelor și a favoriza agricultura durabilă. Astfel, variabilitatea și schimbările climatice trebuie abordate prin prisma activităților agricole zilnice, cu ajutorul strategiilor de atenuare și a
măsurilor de adaptare.
Prin intermediul proiectului european INTERREG IIIB CADSES: ACRETe – “Agriculture and
Climate Change: how to Reduce Human Effects and Threats”, co -finanțat de UE, în ca drul căruia
România a participat prin Administrația Națională de Meteorologie, a fost elaborat „Codul de
Atitudini 12 pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în agricultură”, publicație care
poate fi considerată „Manualul fermierului european”. Documentul cuprinde recomandări
privind adaptarea tehnologiilor agricole și a tuturor activităților specifice procesului de producție
agricolă la efectele schimbărilor climatice, precum și exemple de bune practici ce conduc la
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Oportunități:
În sectorul cultura plantelor de câmp, selecția varietăților cultivate include în principal corelarea
condițiilor locale de mediu cu gradul de rezistență al genotipurilor (soiuri/hibrizi) față de condițiile limitative de ve getație (secetă, excese de umiditate, temperaturi ridicate, frig/ger, etc.).
Avantajele pentru reducerea efectelor condițiilor limitative de vegetație și conservarea solului:
• gestionarea eficientă a resurselor de apă în agricultură, respectiv o mai bună utilizare a
rezervelor de umiditate din sol pe tot parcursul sezonului de vegetație, inclusiv alegerea
perioadelor de semănat în funcție de gradul de aprovizionare cu apă al solurilor, precum și un consum redus de energie prin aplicarea irigațiilor;
• reduc erea costurilor de producție prin alegerea unui sistem alternativ de lucrări ale solului
și de întreținere specializat în combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor;
• scăderea riscului de apariție a bolilor, precum și o utilizare eficientă a fungicide lor;
• scăderea emisiilor de CO2 și creșterea producției și a masei vegetale.
Succesiunea culturilor în timp și spațiu reprezintă modalități eficiente pentru fiecare utilizator agricol în protejarea potențialului productiv al solului și implicit, asigurare a unor producții
constante. Oportunitățile în stabilirea unui sistem de management durabil, în structura culturilor
și alegerea asolamentului, includ:
adaptabilitatea genotipurilor la potențialul zonelor ecologice; efecte directe asupra proprietăților
fizice (structura și stabilitatea structurală), chimice (conținutul de elemente nutritive) și biologice
(cantitatea de materie organică) ale solului;
• reducerea riscului de transmitere a bolilor și dăunatorilor, sau dezvoltarea buruienilor;
• protejarea solurilor împotriva eroziunii, scurgerii la suprafață și formarea crustei;
• scăderea gradului de eroziune și menținerea producțiilor agricole la valori constante;
• utilizarea eficientă a nutrienților pentru plante;
38

• gestiunea terenurilor agricol e prin utilizarea unui sistem de rotație, păstrarea unui
echilibru privind ponderea culturilor permanente în raport cu cele anuale;
• prevenirea poluării apelor prin șiroire și percolarea apei în afara zonelor străbătute de
sistemul radicular al plantelor, în cazul culturilor irigate;
Recomandări și măsuri de adaptare:
• selecțiac varietăților cultivate prin corelarea condițiilor locale de mediu cu gradul de
rezistență al genotipurilor față cdec condițiile limitative de c vegetație (secetă, excese de
umiditate, temperaturi ridicate, frig/ger, etc.);
• administrarea cculturilor și utilizarea rațională a terenului csunt măsuri cobligatorii pentru
păstrarea potențialului producției, menținândc în același c timp un impact redus al
practicilor c agricole asuprac mediului c și climei;
• cultivarea unui număr c mai cmare de c varietăți/genotipuri, respectiv soiuri/hibrizi, în
fiecare an agricol, cu perioadac de vegetație c diferită, pentru o mai bună valorificare a
condițiilor climatice, îndeosebi regimulc decc umiditate și eșalonarea lucrărilor agricole;
• alegerea de genotipuri rezistente la condițiile limitative de vegetație, cu o toleranță ridicată la “arșiță”, secetă și excese de umiditate;
• selectarea unor varietăți de plante cu rezistență naturală la boli specifice determinate de
agenții patogeni;
• la nivelul c fermelor, se c recomandă practicareac asolamentului și stabilirea unei structuri
de culturi care să includă cel puțin ctrei grupe de plante, respectiv c cereale cpăioase 33%,
prășitoare – plante tehnice 33% și cleguminoase 33%. În c producția c vegetală se pot
utiliza următoarele ctipuri de asolamente: agricole, cfurajere, cspeciale și cmixte.
Principiile de bază în aplicarea măsurilor de adaptare se bazează pe:
• folosirea de soiuri/hibrizi de plante bine adaptate condițiilor pedoclimatice;
• practicarea asolamentului de câmp în cultura mare, pentru producerea de materie primă în industria agroalimentară, textilă, chimică, etc;
• policultura, în scopul utilizării eficiente a spațiului agricol și creșterea biodiversit ății;
• organizarea de asolamente cu îngrășăminte verzi, în scopul ameliorării proprietăților
fizice, chimice și biologice ale solurilor degradate.
În structura culturilor, alegerea soiurilor/hibrizilor se bazează pe adaptabilitatea acestora față de
condiț iile pedo -climatice specifice zonei corelat și cu cerințele de piață. În ceea ce privește
relieful, cunoașterea adâncimii apei freatice și a celor de suprafață asigură prevenirea riscurilor de poluare ca urmare a tehnologiilor aplicate. De asemenea, trebui e luată în considerare mărimea
pantelor pentru efectuarea lucrărilor solului, în special arătura, pentru prevenirea fenomenelor de
degradare a solurilor ca urmare a eroziunii datorate apei.
• utilizarea unor soiuri/hibrizi adaptate sistemului de rotație a c ulturilor în fermă;
• folosirea culturilor mixte, culturi intercalate, culturi permanente, culturi duble pe aceleași parcele sau în cadrul fermei pentru creșterea biodiversității.
39

Agricultura prin irigații se bazează pe distribuirea artificială a apei în t erenul agricol pentru
înființarea culturilor și asigurarea creșterii plantelor agricole. Alegerea sistemului de irigație
conform cu necesitățile și condițiile locale privind suprafața, tipul de cultură și însușirile solului reprezintă cerințele de bază înt r-un sistem de management agricol durabil, ținand seama de
următoarele aspecte:
• sistemul propriu de irigație trebuie adaptat la suprafața cultivată și resursele financiare, condiționat de existența în imediata apropiere a unui lac sau râu cu apă permanentă, și
mai ales existența la adâncimea de 5 – 10 m a unui strat permanent de apă f reatică care
poate fi adusă la suprafață printr -un puț și o mică stație de pompare;
• cunoașterea proprietăților solului, precum capacitatea solului de a reține apa și adâncimea
până la care ajung rădăcinile plantelor;
• monitorizarea tuturor aspectelor lega te de organizare înainte de aplicarea irigațiilor, în
timpul și după administrarea normei de udare, respectiv alegerea momentului aplicării, verificarea circuitului apei prin măsurarea performanței și uniformității aplicării;
• utilizarea mai multor mecanis me de monitorizare pentru planificarea irigațiilor, cele mai
des folosite incluzând măsurarea umidității solului, observații privind starea plantelor și testarea tuburilor de dren după irigații, în vederea efectuării modificărilor necesare pentru următoare a udare;
• stabilirea unui program de control a irigațiilor, actualele tehnologii având posibilitatea
programării automate pe baza analizei unor probe sau set de probe de sol.
Direcțiile principale pentru revitalizarea sectorului de irigații, ca o primă măs ură pentru
reducerea efectelor secetei, sunt următoarele:
• elaborarea unui studiu complex privind prioritizarea reabilitării amenajărilor de
îmbunătățiri funciare și a sectorului de irigații;
• reabilitarea stațiilor de pompare din amenajările de irigații d eclarate de utilitate publică,
în vederea reducerii consumurilor energetice și creșterii randamentelor hidraulice;
• impermeabilizarea unor canale de transport, aducțiune și de distribuție a apei în amenajările de irigații;
• adaptarea schemelor hidrotehnice ale sistemelor de irigații la noile condiții de funcționare
și stabilirea suprafețelor ce pot fi declarate de utilitate publică, în vederea funcționării optime a acestora;
• accelerarea transferului în folosință sau în proprietate a infrastructurii din ame najările
interioare de irigații către federații sau organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații;
• continuarea subvenționării irigațiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigații ce asigură potențial economic mare;
• finalizarea implementării proiectului „Reforma și reabilitarea sectorului de irigații” finanțat de Banca Mondială.
Activitățile specifice procesului de adaptare în domeniul zootehnic se referă la fondul de gene, măsuri specifice de elaborare a dietei, pășunatul și adăpos tirea animalelor, precum și tehnici de
depozitare a îngrășămintelor. Astfel, emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul creșterii
40

animalelor pot fi reduse semnificativ prin îmbunătățirea genetică, prin analizarea potențialului
genetic din rase de animale selectate, printr -un echilibru corespunzător între energie și proteinele
din dietă, prin construirea unor adăposturi corespunzătoare și a unor depozite de îngrășăminte potrivite. Introducerea unor sisteme corespunzătoare de pășunat la ferme poate contri bui, de
asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
CONCLUZII

Agricultorii vor trebui să se adapteze schimbărilor climatice într -o perioadă în care li se cere, de
asemenea, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul exploatațiilor agricole și să
îmbunătățească performanțele de mediu ale agriculturii.
Pentru a menține rezistența și competitivitatea agriculturii UE, astfel încât aceasta să își
îndeplinească în continuare rolul de furnizor de produse alimentare de înaltă calitate și de servicii
de mediu și peisagistice și să contribuie totodată la dezvoltare a durabilă a zonelor rurale ale UE,
este necesară pregătirea unei reacții la schimbările climatice care să fie cuprinzătoare și să evolueze progresiv. Schimbările climatice adaugă o dimensiune nouă provocării legate de
securitatea alimentară.
Adaptarea es te un proces îndelungat care trebuie să evolueze în următoarele decenii în funcție de
tendințele climatice și pe baza unui volum tot mai mare de cunoștințe și experiențe practice. În
cadrul acestui proces, este importantă implicarea sporită a comunității a gricole în discuțiile
privind nevoile de adaptare și în schimbul de bune practici, deoarece schimbările la nivelul
exploatației agricole sunt o componentă esențială a adaptării.
În contextul revizuirii politicii agricole comune după 2013 trebuie analizată necesitatea de a
asigura condiții favorabile adaptării agriculturii și a zonelor rurale. Adaptarea eficace și
adoptarea unor noi tehnologii, care contribuie deopotrivă la atenuare și la viabilitatea pe termen lung a agriculturii, vor necesita investiții și eforturi de planificare ce depășesc capacitatea
exploatațiilor agricole individuale. Autoritățile publice vor avea un rol în sprijinirea și facilitarea
politicilor privind adaptarea la schimbările climatice.
Agricultura este ea însăși un sector economic p entru care sunt necesare măsuri specifice de
reducere a emisiilor de GES. Pentru fiecare dintre activitățile principale din domeniul agriculturii
(utilizarea terenurilor și cultura plantelor, utilizarea apei în agricultură, fertilizarea solului,
creșterea animalelor, utilizarea energiilor regenerabile în agricultură, etc.) sunt necesare măsuri
ce vizează reducerea impactului și efectelor negative privind schimbările climatice:
♣ Extinderea numărului/gamei de culturi prin utilizarea rotației culturilor (de exemplu:
utilizarea rotației culturilor adaptate pentru ferma respectivă ca sistem principal de cultură)
♣ Creșterea biodiversității prin utilizarea de culturi mixte, culturi de acoperire (”cover crop”),
culturi ascunse (”catch crops”) ca și culturi multi ple în același spațiu/fermă
41

♣ Adaptarea la schimbările climatice prin alegerea și valorificarea momentului optim privind
cultivarea plantelor (adaptarea atât la noi topoclimate cât și la modificări climatice la nivel
regional)
♣ Selectarea și cultivarea de soiuri de plante rezistente la presiunile induse de schimbările
climatice (de exemplu: ariditate a solului, deficit de apă, secetă, temperaturi prea ridicate sau coborâte, etc.)
♣ Extinderea și diversificarea practicilor agric ole care cresc concurența culturilor împotriva
buruienilor (d exemplu: reducerea distanțelor între rând la semănat, însămânț area timpurie).
♣ Utilizarea mulciului sau a materialelor organice în procesul de cultivare a plantelor (de
exemplu: utilizarea paielor sau a resturilor vegetale pentru a asigura o barieră fizică pe suprafața
solului)
♣ Aplicarea unor măsuri de reîmpădurire/împădurire și agro- silvicultură
♣ Încetinirea despăduririlor și plantarea de arbori care ar putea stopa și chiar inversa creșt erea
emisiilor generată de utilizarea terenurilor
♣ Utilizarea de soiuri și hibrizi cu potențial genetic ridicat și care sunt adaptate la condițiile bio –
pedo- climatice locale
♣ Folosirea de protecții biologice împotriva dăunătorilor unor culturilor agric ole și care la rândul
lor pot constitui o alternativă viabilă la utilizarea de tratamente chimice precum pesticidele (de
exemplu: utilizarea unor vietăți precum insecte, ciuperci, bacterii etc.)
♣ Limitarea, pe cât posibil, de utilizare a substanțelor chi mice în cultivarea plantelor
♣ Creșterea și diversificarea privind utilizarea îngrășămintelor organice în cultivarea plantelor
♣ Dezvoltarea și eficientizarea sistemelor de management integrat care iau în considerare toate
aspectele de tip bio -pedo- climatic în scopul păstrării potențialului natural și a resurselor
regenerabile ale ecosistemelor agricole la nivel local și regional

42

BIBLIOGRAFIE
1. Site-ul official ANM Romania www.meteoromania.ro
2. Strategia nationala si programul de actiune privind combaterea desertificarii, degradarii
terenurilor si secetei , MAPPM, 2000.
3. Berca Mihai, Un viitor pentru trecutul satului romanesc , Revista „Profitul agricol” nr.
3/2000, p. 9.
4. Canarache Andrei, Utilizarea eficienta a resurselor funciare in agricultura, Conferinta
„Cercetarea stiintifica in sprijinul redresarii si relansarii agriculturii si silviculturii
romanesti”, Editura Ceres, Bucuresti, 2001, p. 11.
5. Sima Elena, Impactul factorilor structurali si tehnici asupra culturilor cerealiere ,
Revista„Agricultura Romaniei” nr. 1/2002, p. 8– 9.
6. Hera Cristian, A.Canarache, Seceta si desertificarea, probleme actuale majore ale
omenirii , Revista „Agricultura Romaniei” nr. 27/2000, p. 1–7.
7. „Summary for Policymakers ” (PDF). Clim ate Change 2007: The Physical Science Basis.
Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change . IPCC. 5 februarie 2007. Accesat la 12
februarie 2007.
8. IPCC – Climate Change and Biodiversity (română Schimbările climatice și
biodive rsitatea )
9. IPCC – Technologies, Policies and Measures for Mitigating Climate Change (IPCC -I)
(român ă Tehnologii, politici și măsuri pentru atenuarea schimbărilor climatice )
10. IPCC – An Introduction to Simple Climate Models used in the IPCC Second Assessement
Report (IPCC -II) (română Introducere în modelele climatice simple folosite în al doilea raport de
evaluare al IPCC )
11. http://dezechilib renaturale.blogspot.ro
12. http://romanialibera.ro/special/documentare/meteorolog -american –
%E2%80%9Etorn adele- sunt-o-amenintare- reala- pentru -romania%E2%80%9C -344798
13. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tornad%C4%83
14. http://www.stiripesurse.ro/fenomene -meteo -extreme -in-romania -tornada -in-zona -rasnov-
video_1153893.html
15. http://www.ziare.com/articole/fenomene+meteo+extreme
16. https://www.antena3.ro/actualitate/fenomene -meteo -extreme- in-europa -353292.html
17. https://www.natgeo.ro/dezbateri -globale/mediu/9632- fenomene- extreme- din-romania
18. http://www.viata -libera.ro/satul/69501- efectele- secet ei-in-analiza- ministerului-
agriculturii
19. http://www.scritub.com/economie/EFECTE -SOCIOECONOMICE -ALE –
SECE51488.php
43

20. https://ro.scribd.com/doc/50310680/Fiziologie -Veg
21. http://www.meteoromania.ro/anm/images/clima/SSCGhidASC.pdf
22. http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/sec/com_sec(2009)0417
_/com_sec(2009)0417_ro.pdf
23. http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADStudiiRegionale/00002180/bn3b3_Impactul
%20schimb%C4%83rilor%20climatice.pdf
44