MASTER : DOCTRINĂ ȘI HERMENEUTICĂ CREȘTIN -ORTODOXĂ [607751]

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă
MASTER : DOCTRINĂ ȘI HERMENEUTICĂ CREȘTIN -ORTODOXĂ

SFÂNTUL VASILE DE LA POIANA MĂRULUI ȘI
ISIHASMUL ROMÂNESC
( semestrul I I )

Coordonator : Masterand: [anonimizat]. Prof. Univ. Dr. Ioan -Vasile Leb Porumb George Cristian

Cluj-Napoca, 2018

2

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………. 3

VIAȚA ȘI PERSONALITATEA SFÂNTULUI VASILE DE LA POIANA MĂRULUI…………5

IMPORTANȚA SCRIERILOR STAREȚULUI VASILE……………………………………….. 11

CONCLUZII……… …………………………………………………………………………….. 14

BIBLIOGRAFIE……………………………… ………… ……………………………………… 15

3
INTRODUCERE

Cuvântul grecesc isihasm desemnează o stare de calm, de pace și de liniște, care exclude
orice formă de agitație. Isihia poate însemna atât îndepărtarea de lume, oameni cât și îndepărtarea
de gândurile minții care agitul sufletul omenesc. Mișcarea de înnoire isihastă a început în Muntele
Athos, metoda de rugăciune care accentua rugăciunea lui Iisus dezvoltându -se grație figurii
Sfântului Grigorie Sinaitul și Sfântului Grigorie Palama1. După cum considera Dario Raccanello,
începând cu secolul XVIII grație stareților Vasile, Paisie Velicikovski, Macarie al Corintului și
Nicodim Aghioritul, se conturează apariția unei noi mișcări isihaste cunoscute sub indicativul de
neoisihasm . Cuvântul sihăstrie indică locul unde trăiesc isihaștii, aceste locuri fiind cunoscute sub
numele de sihăstrii.
Ce am putea afirma despre tradiția isihastă românească pe care starețul Vasile a cunoscut –
o la venirea în Principatele Române2? Profunda conat uralitate inimii românului cu idealul de isihie
e accentuată de Raccanello în lucrarea sa3, acesta arătând că expresiile regăsite în limba română
precum ,,a-și lua lumea în cap ” nu sunt deloc întâmplătoare. Autorul sugerează mai întâi prezența
pe teritoriul românesc a sihăstriilor sătești, tradiția bătrânilor și văduvelor de a renunța la lume
fiind un obicei apărut chiar în timpul Bisericii Primare. Dacă din secolul IV, V monahismul se va
organ iza, aceste mici sihăstrii vor dispărea din întreaga lume creștină, însă în România dimpotrivă
ele vor continua să existe cel puțin încă un mileniu4. Treptat vor apărea comunități isihaste
importante de tip monastic, numele multor localități având legătură cu viața monahală. De
asemenea potrivit lui Raccanello Sfântul Nicodim de la Tismana nu ar trebui considerat
întemeietorul monahismului românesc, cât mai degrabă principalul său întemeietor, importante
vetre sihăstrești existând și înainte de venirea aces tuia în Țara Românească. Astfel ideile isihaste
au putut ajunge în Principatele Române înainte de 1370, data la care Sf. Nicodim întemeia
Mănăstirea Vodița. Pare greu de crezut că Sfântul Nicodim într -un timp relativ scurt și în zone
îndepărtate a putut co nstrui mănăstirile doar cu ajutorul câtorva frați , după cum susțin cronicile.

1 Ieromonah Aionei Constantin, "Repere spirituale în istoria monahismului romanesc (Romanian spiritual landmarks
in the his tory of Romanian monasticism)." articol apărut în revista Icoana Credinței 1.2 (2015): 82 -90.
2 Ion Marian Croitoru. "Saint Basil of Poiana Mărului. Biographic milestones." articol apărut în revista Icoana
Credinței 3.6 (2017): 92 -105.
3 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului , studiu apărut în volu mul
Sfântul stareț Vasile de la Poiana Mărului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus și isihasm, traducere de diac. Ioan și
Maria Cornelia Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2009, p. 303.
4 Ibidem., p. 304.

4
Se pare de asemenea și că legăturile mediului monahal românesc cu Muntele Athos nu sunt
prea întâmplătoare, dacă ne gândim că mulți monahi de origine română au fost pre zenți la școala
Sfântului Grigorie Sinaitul. Odată întorși acasă aceștia au putut aduce în Principate germenii
înnoirii duhovnicești care apăruseră în Muntele Athos. Se știe că mănăstirea Cutlumuș a fost
renovată datorită ajutoarelor oferite de principele român Vladislav I, acest fapt oferind prilejul
multor monahi români de a se stabili la o mănăstire în Muntele Athos în care spiritualitatea isihastă
era destul de vie.
În secolul XVI deja s -a pus mai mult accentul pe construirea de noi mănăstiri . Au apărut noi
tipuri de sihăstrii și anume micile sihăstrii aflate în apropierea mănăstirilor. Sihăstriile de acest tip
vor crește secol de secol și vor deveni practic unica posibilitate oferită monahilor doritori de
isihie. Celelalte feluri de sihăstrie se vor diminua tot mai mult, până vor dispărea5. De asemenea
fiecare sihăstrie putea avea până la doisprezece monahi, iar în cazul în care acest număr era depășit,
ea era declarată mănăstire. Din secolul XVII apar noi așezări isihaste, fiecare mănăstire o ptând să –
și construiască sihăstrii pentru proprii monahi, doritori de mai multă liniște sufletească. După cum
afirmă Raccanello, zona care a cunoscut cel mai mare număr de astfel de sihăstrii a fost zona
Buzăului. În această perioadă poate fi semnalată exi stența și a unei crize în viața comunitară a
mănăstirilor, monahii îndepărtându -se de mănăstirile lor pentru a se elibera de preocupările
materiale. Tot acum Țara Românească trece prin numeroase războaie și devastări, fapt care
destabilizează și mai mult v iața comunităților monahale. Astfel se simțea nevoia unei înnoiri
profunde, lucru realizat datorită activității duhovnicești a Sfântului Vasile de la Poiana Mărului,
care a format în jurul său mulțime importantă de ucenici6, învățându -i pe toți despre impo rtanța
rugăciunii lui Iisus pentru dezvoltarea vieții duhovnicești. Astfel un fapt unic în istoria isihasmului
românesc este acela că starețul Vasile ,,întemeiază un fel de federație cu mai mult de zece sihăstrii
legate de Poiana Mărului ”7.

5 Ibidem., p. 312.
6 McGuckin , John A. "The Life and Mission of St. Paisius Velichkovsky. 1722 –1794. An Early Modern Master of the
Orthodox Spiritual Life." Spiritus: A Journal of Christian Spirituality 9.2 (2009): 157 -173.
7 Ibidem., p. 314.

5

VIAȚA ȘI PERSONALITATEA SFÂNTULUI VASILE DE LA POIANA MĂRULUI

Încă de la bun început e de precizat că există puține informații referitoare la figura
starețului Vasile de la Poiana Mărului, din viața sa cunoscându -se doar puține amănunte datorită
câtorva cercetări și articole scrise de câțiva istorici români, care au vorbit despre schitul Poiana
Mărului8. După cum confirmă în Testamentul său, starețul Vasile s -a născut în Țara Rusească,
deoarece la Poiana Mărului a trăit în țară străină și împreună cu frații mei ruși . Anul nașterii sale
este 1692, faptul acesta fiind confirmat de multe cercetări9. Unii istorici au încercat să demonstreze
apartenența ucraineană a Sfântului Vasile, fiind presupusă o posibilă relație de rudenie cu Paisie,
născut la Poltava , în Ucraina. După cum menționează Dario Raccanello au existat chiar cercetători
români care au susținut că originea familiei sfântului ar fi română, fapt infirmat de informațiile
oferite de Paisie în Autobiografia sa.
Detalii despre tinerețea sfântului nu există, fiind cunoscut doar faptul că viața monahală și -a
început -o în zona munților Moșenski din Rusia iar după câțiva ani s -a hotărât să se mute în
Principatele Române10. În perioada respectivă în Rusia li se interzicea călugărilor să viețuiască în
sihăstrii și probabil o asemenea restricție l -ar fi îndemnat pe Vasile și alți monahi să părăsească
Rusia. De asemenea venirea s fântului pe meleagurile românești nu poate fi înțeleasă decât dacă
luăm în calcul consecințele reformei secula rizante a lui Petru cel Mare și a politicii uniatiste
promovată de polonezi în Ucraina. În general Ortodoxia rusă la început de secol XVIII oscila între
orientarea înspre catolicism a școlilor de la Kiev și a tendințelor de apropiere de protestantism
venit e din partea lui Petru cel Mare. În Rusia țaristă reprimarea monahismului a venit din partea
noului regim illuminist impus de Petru cel Mare, care prin cunoscutul Regulament duhovnicesc
apărut în anul 1721, prevedea măsuri drastice de limitare a influenței monahismului ortodox.
Primul obiectiv era desființarea a cât mai multor comunități monahale, rezultatele arătând că ,,din
25.207 în 1724 numărul monahilor din Rusia s -a redus în 1738 la 14.282. Măsurile au culiminat

8 Ierom. Ioanichie Bălan, Pateric românesc ce cuprinde viața și cuvintele unor Cuvioși Părinți ce s -au nevoit în
mânăstirile românești. Secolele XIV -XX, București, 1908, p. 213 ; Ieromonah Aionei Constantin, "Repere spirituale în
istoria monahismului romanesc (Romanian spiritual landmarks i n the history of Romanian monasticism)." Icoana
Credinței 1.2 (2015): 82 -90.
9 Ion Marian Croitoru. "Saint Basil of Poiana Mărului. Biographic milestones." articol apărut în revista Icoana
Credinței 3.6 (2017): 92 -105.
10 Pr. Prof. Dr. Nicolae, “ Noi canonizări de Sfinți în Biserica Ortodoxă Română. Eparhia Buzăului și Vrancei în mare
sărbătoare ”, in Biserica Ortodoxă Română 121/7 -12 (2003), pp. 149 -165.

6
cu secularizarea din 1764. Din cele 120 0 de mănăstiri existente în 1700, mai funcționau în 1800
doar 452”11.
Despre mediul religios -monahal din Țările Române cunoaștem câteva aspecte datorită
mărturiilor păstrate de Paisie Velicikovski în Autobiografia sa, fiind relatată aici venirea sa în zona
Carpaților din anul 1742. Aceste descrieri ne oferă posibilitatea de a observa climatul duhovnicesc
pe care starețul Vasile l -a întâlnit în momentul venirii sale din Rusia. Citându -l pe Cetverikov,
Raccanello subliniază că ,,Moldovlahia în schim b, guvernată de domni binecredincioși și populată
de un popor ortodox, era sub toate aspectele un loc prielnic pentru existența liniștită și propășirea
mănăstirilor ortodoxe…Mănăstirile din Moldova întrețineau legături strânse cu Orientul ortodox
și Rusia”12. Dacă după căderea Constantinopolului lumea greacă era constrânsă în a nu -și mai
desfășura liber manifestările spirituale și culturale, pe de altă parte Principatele Române au reușit
să stabilească o relație destul de echilibrată cu puterea turcească. As tfel e de remarcat că la început
de secol XVIII Iașul juca un rol central în dezbaterea problemelor bisericești iar la București exista
Academia domnească unde venea tineri învățați chiar din străinătate. De asemenea e de menționat
că domnitorii fanarioți au fost foarte atenți să impună în posturile cheie ale ierarhiei bisericești
românești diferiți episcopi și demnitari de origine greacă. Faptul acesta a avut următorul efect : a
apărut tendința multor membri din Biserică de a se orienta înspre contacte cu c elelalte spiritualități
ortodoxe , precum cea ruso -ucraineană. Nici în Rusia situația spiritualității ortodoxe nu era deloc
înfloritoare, întrucât odată cu Petru cel Mare , la început de secol XVIII , s-a pus problema
desființări totale a vieții monahale, proiect aflat sub o puternică influență protestantă. În zona
Ucrainei domina spiritul catolicismului, la Kiev existând un colegiu de tip iezuit cu orientare
culturală clar occidentală13. Pe scurt, clim atul Ortodoxiei rusești tindea să fie din ce în ce mai
occiden talizat sau mai pătruns de infl uențele venite dinspre mediile spirituale eterodoxe apusene.
Părăsind Țara Rusească, Vasile se stabilește pentru puțin timp la schitul numit Valea
Șchiopului, apoi ajungând la schitul din Dălhăuți, unde e hirotonit preot în anul 171 5, între 1730 –
1733 fiind egumen ul acelei comunități monahale. Despre perioada petrecută la Dălhăuți se știu
prea puține, motivele ce l -au determinat pe stareț să se mute la Poi ana Mărului fiind foarte puțin

11 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei – de la Poiana Mărului în canonul Ortodoxie i românești și
ecumenice , studiu apărut în volumul Sf ântul stareț Vasile de la Poiana Mărului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus și
isihasm, traducere de diac. Ioan și Maria Cornelia Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2009, p. 7.
12 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului , p. 266.
13 Ibidem., p. 269.

7
cunoscute. Ipoteza indicată de unii cercetători indica faptul că Vasile ar fi dorit să găsească un alt
loc mai adecvat vieții de sihăstrie decât Dălhăuți. În timpul egumenatului său s -ar fi strâns aproape
40 de monahi. Cum sc hitul era mic iar sfântul Vasile observa că acest fapt putea distruge stilul de
viață isihast pe care și -l dorea, a trimis pe unii monahi să cerceteze alte schituri din zonă (precum
Trăisteni, Cârnu, etc). După ce a numit un egumen pentru schitul de la Dăl hăuți, Vasile împreună
cu 12 monahi vin la Poiana Mărului pentru a întemeia un schit nou. Așezarea Sfântului Vasile la
Poiana Mărului a avut loc cel mai probabil între anii 1730 -1733, aici starețul rămânând încă 35 de
ani până la moartea sa. Faptul că starețul Vasile este întemeietorul schitului de la Poiana Mărului
este atestat chiar de afirmația din Testamentul său, unde sfântul afirmă: ,,Făcând eu acest schit,
anume Poiana Mărului, și trăind eu câtăva vreme cu frații mei, cu rușii, au început a veni frați și
români, și ruși ”14. Dup ă concluziile unor cercetători români, zidirea schitului ar fi fost terminată
în anul 1733.
Stabilit la noul schit, Sf ântul Vasile continuă să păstreze legături strânse atât cu Dălhăuți cât
și cu alte schituri din z onă15. Ajunge chiar să aibă sub conducerea sa duhovnicească unsprezece
schituri, pe care le vizitează frecvent, și cărora le trimite periodic scrierile sale. La schitul Trăisteni
îl va întâlni și pe tânărul rasofor Paisie (atunci se numea Platon), care deși va deveni ucenicul
starețului Vasile nu va trăi nicio perioadă la Poiana Mărului, nici nu o va fi vizitat, deși își dorea
acest lucru foarte mult. Tânărul Paisie era decis să nu accepte niciodată vrednicia preoției și din
acest motiv a refuzat să -l urmeze pe Vasile la Poiana Mărului, înștiințat fiind că acesta dorea să -l
hirotonească. Totuși legăturile lor vor rămâne foarte strânse. Starețul Vasile îl va tunde în
monahism în 1750 la Muntele Athos16.
Aflându -se la Poiana Mărului, în anul 1749 Sfân tul Vasile după cum afirmă în prologul
lucrării sale Despre înfrânarea de la mâncăruri , primește de la patriarhul Silvestru al Antiohiei cu
acceptul domnitorului Constantin Mavrocordat, ascultarea de a propovădui și a scrie împotriva
celor care susțineau c ă monahii pot consuma carne. De aceea nu întâmplător în 1750 starețul se
afla în Muntele Athos unde îl tunde în monahism pe Paisie, sfântul fiind interesat să adune cât mai

14 Ibidem., p. 253.
15 Pr. Prof. Dr. Nicolae, “ Noi canonizări de Sfinți în Biserica Ortodoxă Română. Eparhia Buzăului și Vrancei în mare
sărbătoare ”, in Biserica Ortodoxă Română 121/7 -12 (2003), pp. 149 -165.
16 McGuckin, John A. "The Life and Mission of St. Paisius Velichkovsky. 1722 –1794. An Early Modern Master of
the Orthodox Spiritual Life." Spiritus: A Journal of Christian Spirituality 9.2 (2009): 157 -173.

8
multe date, mărturii scripturistice și patristice care ar fi susținut crezul său. L egat de acest fapt, se
știe că în Muntele Athos se află cele mai importante tipicuri recunoscute de întreaga lume ortodoxă.
În anul 1750 starețul se luptă pentru a asigura supraviețuirea materia lă a schitului și reușește
să ob țină proprietatea ju ridică deplină asupra terenului pe care era construit schitul, în felul acesta
Poiana Mărului nemaifiind dependentă de mănăstirea de la Râmnic. În anul 1757 starețul se află
la Iași unde beneficiază de un ajutor financiar de la domnitorul Constantin Racovi ță, pentru a putea
depăși dificultățile economice de la Poiana Mărului. După aproximativ 10 ani, în anul 1767 la data
de 25 aprilie, starețul Vasile se mută întru Domnul, fiind înmormântat în schitul de la Poiana
Mărului, lăsând însă drept moștenire o orie ntare duhovnicească foarte precisă și profundă17.
În anul 1806 ieromonahul Chiriac Râmniceanu scria că la Poiana Mărului ,,este obște de
ruși minunată ”, iar în anul 1833 într -o catagrafie a schiturilor românești se menționa că aici exista
102 călugări. După constatarea diac. Ioan I. Ică jr. ,,după ultima ocupație rusă din 1853 -1854 și
înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii, când hegemonia rusă în Principate a încetat, schitul a
ajuns metoc al Episcopiei Buzăului ”18. Apoi în anul 1893 schitul Poiana Mărului va fi desființat,
obiectele sale de valoare fiind duse la diferite muzee sau dispărând în colecții personale. Până la
mutarea sa la Domnul, comunitatea schit ului număra aproape o mie de monahi români și slavi,
integrați într -o comunitate duhovnicească bine închegată și organizată prin disciplină, studiu și
concentrarea pe rugăciunea isihastă.
Vorbind despre personalitatea starețului Vasile, Dario Raccanello arată că din Testamentul
său transpare o profundă smerenie și blândețe, întrucât acesta era dorea să se retragă de la schitul
său pentru a le permite monahilor români să -și organizeze propri a lor comunitate monahală.
Comunitatea de la schitul Poiana Mărului era organizată după regula Sfântului Vasile cel Mare, la
început fiind formată din doar doisprezece monahi. Starețul Vasile a fost atât păstorul duhovnicesc
al acestei comunități monahale cât și o călăuză duhovnicească pentru monahii de la alte sihăstrii
precum Dălhăuți, etc. Astfel starețul își exercita ,,funcția de s tareț în două direcții : una în
interioru l comunității în care trăia, iar alta în exteriorul ei. În ambele cazuri, Vasile a l ăsat o
amprentă personală și originală menită să suscite fermenții vii în tradiția isihastă românească ”19.

17 Ibidem., p. 264.
18 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei – de la Poiana Mărului în canonul Ortodoxiei românești și
ecumenice .., p. 9.
19 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului… , p. 272.

9
Monahii de la Poiana Mărului se întrețineau din lucrul mâinilor lor. De asemenea deși exista
practica închinării mănăstirilor în favoarea mănăstirilor grecești, în cazul schitului nu s -a recurs la
închinare probabil datorită faptului că întemeietoru l lui era de origine rusă și pentru că era locuit
de monahi străini, iar al doilea motiv ar fi fost faptul că acesta nu dispunea de proprietăți care să
poată oferi un venit apreciabil. La Poiana Mărului călugărilor le era interzis consumul de carne și
vin, știut fiind faptul că starețul Vasile a primit binecuvântarea de a scrie împotriva monahilor ce
susțineau o părere contrară. Din acest motiv călugării nu aveau voie să cultive viță -de-vie. Apoi în
cadrul schitului era amenajată o bibliotecă, monahii de ai ci ocupându -se și cu munca de traducere
și copiere a manuscriselor20. Textele păstrate în această bibliotecă cuprindeau literatură patristică ,
care era pentru întreaga comunitate monahală o hrană duhovnicească zilnică21. După cum se afirmă
în Autobiografia Sfântului Paisie Velicikovski, în duminici și în zilele de sărbătoare aveau loc
convorbiri de suflet folositoare între stareț și ceilalți monahi, multe din aceste convorbiri fiind
prelungite chiar până la miezul nopții. Astfel ,,duminicile și în zilele de s ărbătoare, avea obiceiul
ca după masa [de prânz ] să iasă din chilie și să se așeze pe iarba verde, în apropierea bisericii
sub pomii roditori aflați jur -împrejurul bisericii. Venind și frații se așezau lângă stareț care
începea să vorbească cu frații…ade seori puneau și ei întrebări la care acesta dădea răspunsuri
după judecata lui duhovnicească dăruită de Dumnezeu, precum și după învățăturile purtătorilor
de Dumnezeu Părinți ”22.
Dacă până acum deja am menționat că starețul era povățuitorul duhovnicesc nu numai al
schitului Poiana Mărului ci și al altor schituri, este ușor de gândit că figura acestuia devenise una
de o importanță mare pentru dezvoltarea duhovnicească a multor comunită ți isihaste. Încet mai
multe astfel de comunități au fost închinate așezământului de la Poiana Mărului, fiind subordonate
din punct de vedere juridic acestui schit. Astfel în anul 1734 schitul Rătești este închinat,
continuându -se la fel și cu alte schitur i, chiar și după moartea starețului Vasile. De asemenea s -a
stabilit ca toți superiorii ce vor conduce Poiana Mărului să se îngrijească din punct de vedere
duhovnicesc și de schitul de la Dălhăți, din acest punct de vedere fiind observabil faptul că între
aceste comunități exista o legătură puternică, contacte frecvente. Potrivit lui Raccanello, starețul

20 McGuckin, John A. "The Life and Mission of St. Paisius Velichkovsky. 1722 –1794. An Early Modern Master of
the Orthodox Spiritual Life." Spiritus: A Journal of Christian Spirituality 9.2 (2009): 157 -173.
21 Ion Marian Croitoru. "Saint Basil of Poiana Mărului. Biographic milestones." articol apărut în revista Icoana
Credinței 3.6 (2017): 92 -105.
22 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului… , p. 275.

10
nostru a avut sub directa sa îndrumare duhovnicească cel puțin unsprezece comunități isihaste
din zona Focșani -Râmnicu Sărat23.
Prin actul solemn a doptat în 5 martie 2003, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât la propunerea episcopului Buzăului, Preasfințitul Epifanie Norocel, canonizarea și trecerea
în rândul sfinților a starețului Vasile de la Poiana Mărului. După cum subliniază diac . Ioan I. Ică
jr., maxima cinstire ce se poate aduce unui sfânt constă nu nueapărat prin oferire unei cinstiri sau
venerații strict liturgice ci mai ales prin imitarea exemplului vieții sale. Așadar ,,rememorarea
vieții și învățăturii unui sfânt este o con diție esențială și o parte integrantă a venerării lui și a
trnsmiterii memoriei sale în Biserică sub forma unei predanii vii ”24.

23 Ibidem., p. 277.
24 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei – de la Poiana Mărului în canonul Ortodoxiei românești și
ecumenice .., p. 49.

11
IMPORTANȚA SCRIERILOR STAREȚULUI VASILE

După cum am menționat schitul de la Poiana Mărului poseda o importantă bibliotecă care
cuprindea în special literatură patristică de mult folos întregii obști monahale. Acesta se pare că a
fost și unul dintre motivele venirii Sfântului Paisie Velicikovski pe meleagurile Țărilor Române,
și anume de a cunoaște tradiția patristică răsăriteană, menținută vie aici și datorită felului în care
textele patrisitice erau înțelese și puse în practică25. Dintre mănăstirile ce posedau importante
biblioteci putem menționa mănăstirile : Neamț, Putna, Biserica ni, Dragomirna (în Moldova) și
Bistrița, Hurezu (Oltenia), Snagov (Muntenia). Unul dintre articolele citate de Raccanello
accentuează ideea că Poiana Mărului a devenit în scurt timp de la întemeierea sa un important
centru cultural ortodox. După cum mențio nează acel cercetător, rar pot fi întâlnite schituri precum
Poiana Mărului, unde în doar o sută de ani să se fi lăsat urme atât de profunde în literatura
religioasă. Faptul acesta s -a datorat mai ales activității starețului Vasile. De asemenea se mai știe
că la schit exista un scriptorium de unde ieșeau multe copii de manuscrise, limba în care erau
copiate manuscrisele fiind slavona întrucât comunitatea era alcătuită mai ales din monahi de
origine rusească.
Raccanello sugerează ideea că prin Introd ucerile sale la opera Sfântului Nil Sorski, starețul
Vasile ar fi inaugurat în cultura română un nou gen de literatură religioasă, și anume scrierile de
spiritualitate. Modelul acesta va fi dezvoltat în continuare de starețul Paisie Velicikovski, ucenicul
starețului, treptat constituindu -se o tradiție în a redacta scrieri cu conținut duhovnicesc pentru
folosul atât a mirenilor cât și a monahilor26. Activitatea starețului la Poiana Mărului a fost una
fecundă întrucât a fost recunoscut a fi ,,cel mai faimos is ihast din România înaintea lui Paisie…și
cel mai profund cunoscător al literaturii ascetice și al misticii bizantine traduse în slavonă din
vremea sa ”27. În mare activitatea starețului a fost una de înnoire spirituală, de dezvoltare a
isihasmului românesc prin accentuarea importanței rugăciunii inimii.
Opera starețului Vasile a fost publicată abia după optzeci de ani de la moartea acestuia, într -un
volum care cuprindea viața și câteva scrieri ale starețului Paisie Velicikovski. După cum

25 McGuckin, John A. "The Life and Mission of St. Paisius Velichkovsky. 1722 –1794. An Early Modern Master of
the Orthodox Spi ritual Life." Spiritus: A Journal of Christian Spirituality 9.2 (2009): 157 -173.
26 Ion Marian Croitoru. "Saint Basil of Poiana Mărului. Biographic milestones." articol apărut în revista Icoana
Credinței 3.6 (2017): 92 -105.
27 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului… , p. 280.

12
coonsiderau monahii de la mănăstirea Optina, unde a apărut acest volum, ,,acest stareț purtător de
Dumnezeu a fost povățuitorul, tovarășul de drum și prietenul fericitu lui părinte Paisie ”28. Scrierile
atribuite stare țului Vasile sunt următoarele : Introducere/Cuvânt -înainte la cartea lui Grigorie
Sinaitul, Introducere/Cuvânt -înainte la capitolele lui Filotei Sinaitul, Introducere/Cuvânt -înainte
la cartea lui Isihie, Coment ariu la cartea lui Nil Sorski, Adaos, Despre abținerea de la mâncărurile
oprite monahilor . Scrierile starețului au fost cunoscute prin intermediul acestui volum în tradiția
spiritualității rusești, ele fiind deosebit de importante dacă au fost publicate de monahii de la Optina
în cartea care după cum afirmă Raccanello a devenit simbolul însuși al renașterii duhovnicești
rusești a secolului XIX. Studiul lui Cocora/Constantinescu citat de către Raccanello în teza sa de
doctorat, semnalează existența a opt man uscrise în limba română conservate în Biblioteca
Academiei din București, în care sunt copiate : Introducerile la Grigorie Sinaitul, Introducerea la
Filotei Sinaitul, Comentariul la Nil Sorski și Adaosul la Nil Sorski, precum și scrierea Închipuire
cum se c ade noo celor ce suntem pătimași ”29.
Un fapt d eosebit de important de menționat e acela că Sfântul Vasile de la Poiana Mărului și –
a compus toate lucrările sale cu scopul de a face cât mai cunoscută învățătura patristică despre
rugăciunea lui Iisus. Dorința sa era ca atât toți monahii cât și mirenii să î nceapă să rostească această
rugăciune, pentru dezvoltarea lor spirituală. În felul acesta scrierile sale sunt organizate cam după
aceeași schemă, și anume se repetă de multe ori aceleași argumente apărând de la o scriere la alta
doar puține elemente schimb ate în argumentația folosirii rugăciunii inimii. Uneori sunt repetate
chiar fragmente întregi, cuvânt cu cuvânt. Astfel ,,Introducerile pe care starețul nostru le pune în
fața diferiților autori sunt în realitate Introduceri la rugăciunea lui Iisus, compus e toate în mare
parte pe aceleași teme ”30.
Potrivit diac. Ioan I. Ică jr, prin intermediul activității duhovnicești a Sfântului Vasile de la
Poiana Mărului care în scrierile sale îndemna de fiecare dată la rostirea mai deasă a rugăciunii lui
Iisus, aceasta ,,e coborâtă din sferele contemplației înalte, accesibile doar puținora, și readusă în
arena luptei ascetic cu gândurile pătimașe prin care demonii perturbă mintea și o izolează de
Dumnezeu”31. Lucrarea min ții este așadar o sabie de care au nevoie toți cei botezați, starețul

28 Ibidem., p. 284.
29 Ibidem., p. 290.
30 Ibidem., p. 297.
31 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei – de la Poiana Mărului în canonul Ortodoxiei românești și
ecumenice .., p. 46.

13
subliniind de multe ori că atât monahii cât și mirenii trebuie să se îndeletnicească cu această lucrare
mântuitoare. Ceea ce recomanda starețul și realiza în micile schituri legate de Po iana Mărului, mai
târziu ucenicul acestuia Paisie de la Dragomirna a încercat să generalizeze, acesta de fapt preluând
de la stareț accentul pe necesitatea înnoiri isihaste32. Orientarea starețului cât și ucenicului de mai
târziu va avea ca izvor atât tradi ția sinaitică a isihasmului primului mileniu cât și tradiția athonită
bizantină implicată în polemicile secolului XIV. Pentru starețul Vasile ,,universalitatea rugăciunii
lui Iisus practice se întemeiază astfel nu pe considerente magice, ci pe universalita tea luptei
împotriva păcatelor și a demonilor, în care toți creștinii botezați sunt angajați într -un fel sau
altul”33.

32 Ieromonah Aionei Constantin, "Repere spirituale în istoria monahismului romanesc (Romanian spiritual landmarks
in the history of Romanian monasticism)." Icoana Credinței 1.2 (2015): 82 -90.
33 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei …, p. 49.

14
CONCLUZII

Pe parcursul acestei lucrări am încercat să evidențiez câteva aspect e legate de viața și
activitatea duhovnicească desfășurată de Sfântul Vasile la schitul Poiana Mărului. După cum am
observat la venirea sa în Principatele Române starețul Vasile a întâlnit un mediu religios prielnic
lucrării ascetice, aici existând vetre sihăstrești unde se pu neau în pactică metodele isihaste de
rugăciune apărute în secolul XIV în Muntele Athos. Starețul Vasile se stabilește prima dată la
schitul Valea Șchiopului, apoi ajunge la schitul Dălhăuți iar în final din dorința de a avea mai multă
liniște se stabilește la Poiana Mărului unde întemeiază un schit. Stabilit la nou l schit, Sfântul Vasile
continuă să păstreze legături strânse atât cu schitul Dălhăuți cât și cu alte schituri din zonă, sub
conducerea sa duhovnicească aflându -se unsprezece schituri. Sfântul Pais ie Velicikovski îl va
întâlni pe starețul Vasile și va fi tuns în monahism de către acesta în anul 1750 la Muntele Athos.
Sfântul Vasile s -a jertfit mult și pentru asigurarea supraviețuirii materiale a schitului de la
Poiana Mărului, a primit de la pat riarhul Silvestru al Antiohiei misiunea de a propovădui și scrie
împotriva monahilor care susțineau că în comunitățile monahale se poate consuma carne. Starețul
Vasile pune la Poiana Mărului bazele unei importante biblioteci în care se găsea literatură
patristică, aici existând și un scriptorium de unde ieșeau multe copii de manuscrise. Activitatea
starețului a fost fecundă și în domeniul literaturii ascetice, Dario Raccanello fiind de părere că
Sfântul Vasile a inaugurat în cultura românească un nou gen de literatură religioasă, și anume
scrierile de spiritualitate. În mare parte scrierile starețului Vasile care se doresc a fi introduceri la
scrierile Sfinților Părinți, sunt în fapt introduceri care ne învață cum să rostim rugăciunea inimii,
aici aflând arg umente pentru deasa rostire a acestei rugăciuni. Astfel toate lucrările sale au scopul
de a face cât mai cunoscută învățătura patristică despre rugăciunea lui Iisus. Prin actul solemn
adoptat în 5 martie 2003, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a h otărât la propunerea
episcopului Buzăului, Preasfințitul Epifanie Norocel, canonizarea și trecerea în rândul sfinților a
starețului Vasile de la Poiana Mărului.

15
BIBLIOGRAFIE
a. IZVOARE
***, Biblia sau Sfânta Scriptură , tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2008.

b. VOLUME AUXILIARE
 Ierom. Ioanichie Bălan, Pateric românesc ce cuprinde viața și cuvintele unor Cuvioși
Părinți ce s -au nevoit în mânăstirile românești. Secolele XIV -XX, București, 1908.

c. STUDII ȘI ARTICOLE
 Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului ,
studiu apărut în volu mul Sf ântul stareț Vasile de la Poiana Mărului, Introduceri în
rugăciunea lui Iisus și isihasm, traducere de diac. Ioan și Maria Cornelia Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2009.
 Ieromonah Aionei Constantin, "Repere spirituale în istoria monahismului romanesc
(Romanian spiritual landmarks in the his tory of Romanian monasticism)." articol apărut
în revista Icoana Credinței 1.2 (2015)
 Ioan I. Ică jr., Starețul Vasile și cheile Filocaliei – de la Poiana Mărului în canonul
Ortodoxie i românești și ecumenice , studiu apărut în volumul Sf ântul stareț Vasile de la
Poiana Mărului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus și isihasm, traducere de diac. Ioan și
Maria Cornelia Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2009.
 Ion Marian Croitoru. "Saint Basil of Poiana Mărului. Biographic milestones." articol
apărut în revista Icoana Credinței 3.6 (2017).
 McGuckin , John A. "The Life and Mission of St. Paisius Velichkovsky. 1722 –1794. An
Early Modern Master of the Orthodox Spiritual Life." Spiritus: A Journal of Christian
Spirituality 9.2 (2009).
 Pr. Prof. Dr. Nicolae, “ Noi canonizări de Sfinți în Biserica Ortodoxă Română. Eparhia
Buzăului și Vrancei în mare sărbătoare ”, in Biserica Ortodoxă Română 121/7 -12 (2003).