MASTER: DEZVOLTARE REGIONALĂ ȘI INTERVENȚIE [617117]

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
MASTER: DEZVOLTARE REGIONALĂ ȘI INTERVENȚIE
SOCIALĂ

EFECTELE MIGRAȚIEI PĂRINȚILOR
ASUPRA COPIILOR RĂMAȘI SINGURI
ACASĂ

Asist. Univ. Dr. : Masterand e:
Gheorghiță Veronica Kircuși Andreea -Iuliana
Stan Monica -Ștefania

Craiova, 2020

2
Cuprins

Introducere
Capitolul l – Cadrul teoretic general
 Fenomenul migrației (definiție)
 Scurt istoric al migrației în România
 Migrația în timpul regimului communist
 Tipuri de migrație
 Migrația externă – date statistice
Capitolul ll – Familia – abordări conceptual e
 Tipuri de familii
 Funcțiile familiei
 Impasul familial provocat de plecarea în străinătate
Capitolul lll – Efectele migrației părinților în străinătate asupra
copiilor
 Efectele negative
 Efectele positive
Capitolul IV – Cercetare de tip calitativ : Efectele migrației părinților
asupra copiilor rămași singuri acasă.
Concluzii
Bibliografie
Anexe

3

INTRODUCERE

Tema aleasă are o importanță deosebită datorită faptului că migrația părinților la muncă
în străinătate reprezintă în realitatea actuală un fenomen nou al cărui consecințe se răspândesc
rapid, fără a ne da seama de riscurile la care sunt expuși copiii și direcția nefastă spre care se
îndreaptă instituția familiei. Proiectul de față evidențiază efectele pe care le produce plecarea
părinților în stăinătate asupra copiilor și trăirile pe care aceștia le au, care de cele mai multe ori
rămân neauzite si nevăzute. Fiind acaparați de multitudinea de probleme pe care le întâmpină în
viața de zi cu zi din cauza sărăciei, lipsei locurilor de m uncă, situațiilor financiare precare,
părinții uită de cele mai multe ori de nevoile propriilor copiii, fiind preocupați numai să satisfacă
nevoile materiale, punându -le pe locul doi pe cele afective. Copiii au nevoie, în special, în
perioada de dezvoltare atât de figura maternă, cât și de cea paternă pentru a beneficia de o
creștere armonioasă, deoarece indiferent în grija cui rămâne copilul sprijinul și dragostea
părinților sunt de neînlocuit.
Proiectul este structurat în patru capitole care vizează migra ția părinților la muncă în
străinătate și efectele pe care acest fenoment le are asupra copiilor.
Capitolul 1, cuprinde definirea fenomenului de migrație și date statistice concludente, cel
de-al doilea cuprinde date referitoare la tipurile de familii, al treilea cuprinde efectele negative și
positive ale migrației, iar al patru lea, este alcătuit din cercetarea propriu zisă, obiectivele,
ipotezele și rezultatele obținute în urma cercetării.
În vederea realizării prezentei lucrări am consultat literatura de specialitate: cărți de
specialitate pe tema lucrării de licența, articole din reviste precum : Revista Română de
Sociologie și Revista de Științe Politice, revista Sociologie Românească, precum și rapoarte de
cercetare și studii realizate cu privire la mi grația internațională a românilor și în special asupra
efectelor migrației părinților asupra copiilor care rămân singuri „acasă”.

4
I. Fenomenul migrației externe – abordări conceptuale

Deplasarea în masă de pe un teritoriu pe altul, a unor popoare, determinate de factori
economici, sociali, politici se referă la migrație, iar emigrantul care se deplasează dintr -o regiune
în alta este acea persoană care caută condiții prielnice de a -și desfășura activitățile vieții.
În Dicționarul de Sociologie, migrația este definită ca fiind „un fenomen ce constă în
deplasarea unor mulțimi de persoane dintr -o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea
domiciliului și/sau de încadrarea într -o formă d e activitate în zona de sosire. ” 1
Migrația este unul dintre procesele sociale care a influențat și influențează profund
societatea românească actuală, milioane de cetățeni români având rude ce au avut proiecte mai
lungi sau mai scurte de migrație. 2 Este vorba despre un proces care presupune o serie de
schimbări în timp (cantitativ și calitativ), cum ar fi: modificarea numărului imigranților, sensul
cauzelor și mecanismele de producere sau modificarea intensității. Migrația reprezintă procesul
sau fenomen ul de deplasare teritorială a populației sau a unor grupări de oameni de la o localitate
la alta, ori de la o regiune geografică la alta (fiind însoțită de asumarea unor roluri noi în
așezările umane în care s -au stabilit). Fenomenul de migrație include to talitatea evenimentelor
socio -demografice ori a cazurilor de deplasare a unor persoane (în mod individual sau în cadrul
unui grup) în afara comunității lor de reședință, într -un anumit interval de timp, presupunând
schimbarea domiciliului stabil și a locul ui de muncă.3
Privind în trecut, oamenii migrau din cauza diferitelor evenimente politice, militare, a
unor persecuții religioase sau conflicte între etnii, din cauza cataclismelor naturale ( inundații,
secetă prelungită), în schimb, în prezent, migrația a devenit un lucru obișnuit, care duce ușor la
globalizare. Din cauza numărului foarte mare de migranți, aflat în dezvoltare, acest fenomen nu
poate dispărea în viitor fiind prezent în rândul factorilor care afectează dezvoltarea economică și
socială din Ro mânia. Migrația este văzută ca o dispariție a omenirii, fie ea temporară sau
definitivă din spațiul de referință. Este vorba despre dispariții care afectează forța de muncă, din
cauza faptului că indivizii care părăsesc țara fac parte din aceasta. Țările d in care provin

1 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de Sociologie , București, Editura Babel 1998, p.350
2 Remus Gabriel Anghel, Istvan Horvath, Sociologia Migrației. Teorii și studii de caz românești , Iași, Editura
Polirom 2009, p.13
3 Adrian Otovescu, Românii din Italia Monografia unor comunități de imigranți , București, Editura Academiei
Române 2016, p.27

5
migranții poartă numele de țări –sursă sau țări -de origine ale migrației internaționale, iar țările în
care aceștia migrează sunt denumite țări -gazdă sau țări de destinație ale migrației internaționale.
A treia categorie de țări este cea a ță rilor de tranzit fiind acele state pe care migranții le
traversează pornind din țările de origine pentru a ajunge în țările de destinație.4
Migrația este o formă de mobilitate teritorială care implică: plecările în afara localității de
rezidență, schimbare a locului de rezidență sau a locului de muncă. Migrația se află într -o strânsă
legătură cu mobilitatea socială, deoarece un individ sau un grup poate să -și schimbe poziția
socială în urma hotărârii de părăsire a comunității. Migrația internă presupune plecările
oamenilor în spațiul social al unei țări, fiind delimitat de anumite frontiere, însă cel care
migrează își poate păstra cetățenia țării de origine. Migrația externă se referă la plecările în afara
granițelor naționale, de regulă, din s tatele sărace spre statele dezvoltate. Această mișcare a
populației se mai poate numi migrație internațională și presupune solicitarea celor care trăiesc în
țara de adopție.

I.1. Scurt istoric al migrației din România

Privitor la situația României, tran ziția post -comunistă a țării noastre la economia de piață
a dus la un proces de dezindustrializare care s -a manifestat pentru mulți cetățeni români prin :
scăderea salariilor, creșterea șomajului, iar odată cu evoluția societății românești au fost marcate
mai multe fenomene si procese sociale precum: sărăcia populației în proporție de masă, scăderea
nivelului de trai, amplificarea corupției și a infracționalității. Această situație, alături de
eliminarea în 2002 a vizelor de intrare în țările UE, a contribu it la o răspândire a practicii muncii
temporare în străinătate a cetățenilor români, ca o strategie adaptivă devenind unul dintre cele
mai importante fenomene pentru transformările sociale ale României și pentru viețile cetățenilor
săi. 5

4 Ionel Stoica, Tentația migrației necesitate și oportunitate într -o lume globalizată , București, Editura Militară 2011,
p.50
5 Organizația Internațională pentr u Migrație, Migrația și efectele ei în plan familial, prof. univ. dr. Maria Cojocaru,
Efectele migrației, suport de curs adresat participanților la proiectul Migrația și traficul minorilor neînsoțiți, măsuri
urgente pentru minorii aflați în situația de vul nerabilitate extremă, p.33

6
l.2. Migrația în timpul regimului comunist

Libertatea de circulație nu numai în afara granițelor, ci și în interiorul țării a fost treptat
restrânsă odată cu instaurarea regimului comunist. Constituția Republicii Populare Române din
1952, în capitolul 7: ,,Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor”, nu făcea nicio
referire expresă la circulația persoanelor, nici la normele internaționale în domeniu. Doar
articolul 89 prevedea acordarea dreptului de azil ,,cetățenilor străini urmăriți pentru apărarea
intereselor celor care muncesc, pentru activitatea științifică , pentru participare la luptă de
libertate națională sau de apărare a păcii”. După instaurarea regimului comunist, legea îi
discrimina pe cetățenii străini prin reținerea pașaportului și limitarea c irculației pe teritoriul
României. Declarația Universala a Drepturilor Omului în art.13 arată că ,,oricine are dreptul la
libertate de mișcare și de rezidență între granițele unui stat”. Totodată ,,oricine are dreptul de a
părăsi țara, inclusiv propria sa țară, si de a se întoarce în țara sa” 6.Mecanismele de implementare
alea declarației au fost, însă, greu de respectat de către România, din această cauză au fost adus
numeroase critici la adresa țării din partea statelor democratice, România fiind membru ONU.
Legea privind Regimul Străinilor din 1969 a îndepărtat mai multe prevederi care permiteau
abuzurile asupra străinilor. Pe de altă parte, Legea Cetățeniei din 1971 specifică cum că pentru
dovedirea cetățeniei era nevoie de arătarea buletinului de iden titate în timp ce ,,actul valabil de
trecere a frontierei”( pașaportul) era văzut doar un instrument cu ajutorul căruia se făcea dovada
în străinătate că titularul este cetățean român. Cu alte cuvinte actele ce dovedeau cetățenia erau
complet diferite în i nteriorul și exteriorul țării. Interzicerea ,,de facto”, a dublei cetățenii este tot
un aspect al legii Cetățeniei din 1971 . Dobândirea cetățeniei române, dar si emigrarea erau
condiționate de pierderea cetățeniei. Acest subiect, al dublei cetățenii, a fă cut ca România si
Ungaria să stabilească înțelegeri cu scopul descurajării circulației persoanelor, dar și descurajării
relațiilor cetățenilor cu alte state, deoarece cetățenia multiplă îi garanta individului drepturi în
toate statele al căror cetățean era . Descurajarea dublei cetățenii reprezintă o formă de protecție a
unui stat împotriva unui pericol extern: un exemplu îl constituie situația din Republica Moldova,
care a utilizat acest instrument în raporturile cu România. Împotriva acestei atitudinii au fost

6 Mugurel Rădulescu , Europa în mișcare. Libera circulație a persoanelor în contextul extinderii Uniunii Europene,
București, Editura Tritonic, 2005, p.33

7
statele UE și statele democratice acestea având o atitudine mai permeabilă în ceea ce privește
dubla cetățenie.

I.3. Tipuri de migrație

Fenomenul de migrație se poate raporta la o populație dată, atunci când se vorbește de
două forme de migrație și anume: imigrație -totalitatea intrărilor și emigrație -totalitatea ieșirilor.
Așadar, orice act migrator este atât o migrație, cât și o emigrație . Când se vorbește despre un
teritoriu național, se face distincția între migrația internă atunci când deplasările sunt făcute în
interiorul țării respective și migrație externă sau internațională, adică în afara țării. În cazul
migrației interne, se disti nge prin amploarea sa migrația rural -urbană, întâlnită în rândul
societăților în fază de industrializare, în schimb dacă vorbim despre țările dezvoltate putem
remarca un flux invers: urban spre rural, însă acesta are o altă cauză și include alte categorii de
populație. În cazul migrației rural -urban acest flux a fost determinat de oferta superioară
cantitativ și calitativ de locuri de muncă la oraș, în schimb migrația urban -rurală sunt implicați
fie pensionarii sau persoane active care își mențin locul de m unca la oraș, dar se retrag cu
locuința spre periferia acestuia.
Un alt criteriu vizează migrația temporară, când deplasarea este făcuta pe o perioadă
determinată de timp, după care individul se întoarce acasă și migrația definitivă, când acesta nu
se mai întoarce în țară din care a plecat. Pe lângă aceste tipuri de migrație, în Romania
postdecembristă s -au manifestat următoarele tipuri de migrație:
1. ,,Migrația etnică a germanilor, maghiarilor și evreilor către statele -națiune” – acest tip
de migrați e a dominat primii ani după 1989 fiind reprezentată de plecările legale și definitive în
cea mai mare parte, care s -au derulat în cadrul unor politici active de încurajare a migrației din
partea statelor de destinație cum ar fi: Germania, Ungaria, Israel .
2. ,,Migrația externă circulatorie ca strategie de viață” definită ca o deplasare a indivizilor
în spațiu fară schimbarea domiciliului permanent. Durata migrației fiind încadrată de la câteva
luni la câțiva ani, scopul fiind acela de a se deplasa într -o țara dezvoltata în care salarizarea să fie
superioară celei de acasă.
3. ,,Deplasările repetate” – pe perioade scurte de timp pentru comerț în țările apropiate (
Polonia, Ungaria, Turcia, Republica Moldova).

8
4. ,,Migrația clandestină pentru munca numită în perioada de început, migrația de
oportunitate”.
5.,,Migrația definitivă” – având destinația spre statele tradiționale de emigrație și apare în
ansamblul deplasărilor de la început și continuă pe parcursul a 15 ani.
6. ,,Migrația pe baza unui contract de munca” – caracterizat prin ieșirea legală din țară și a
șederii pe baza perioadei contractului de muncă. În general, deplasările sunt asociate cu sancțiuni
în cazul abaterilor de la cele prevăzute în contract, implică un grad ridicat de siguranță legat d e
condițiile de viață pe parcursul perioadei contractuale și presupune o selecție în raport cu vârsta,
ocupația, nivelul de pregătire profesional.
7. ,,Migrația pentru studii” -un tip de deplasare specific spațiului romanesc dupa 1989 și
cu o puternică asc ensiune în prezent. Este vorba despre o migrație legală, vizând indivizii înscriși
în nivelul superior de educație și se pune accent atât pe stimulentele țării de origine, cât și pe cele
ale țarii de destinație.7
Din punct de vedere sociologic, migrația e ste un fenomen larg, punctul de interes fiind
oamenii. O altă clasificare a tipologiei migrației este realizată în funcție de diferite criterii
precum: modul de luare a deciziei, durata și ritmul de realizare a acestuia, caracterul (sezonier,
temporar sau definitiv). Așadar, tipurile de migrație pot fi:
 După extensia națională sau internațională a actului de migrare, întâlnim: migrație
internă și externă
 După desfășurarea zonală (pe județe sau regiuni), migrația se divide în
intrazonală și interzonală.
 După modul de manifestare: migrație reală (efectivă) și migrație potențială.
 După modul cum se raportează la mobilitatea socială, migrația poate fi însoțită de
schimbarea status -ului social, iar dacă nu este însoțită are loc o simplă deplasare
teritorială.
 După interacțiunea cu alte procese sociale există migrație generată de
subdezvoltare, de urbanizare, de industrializare, de colonizare.
 După natura ei, migrația este voluntară sau benevolă și forțată ori impusă de
anumite situații, conjuncturi sociale, i nclusiv cele de război, violențe, dezastre
naturale.

7 Ibidem , p. 31.

9
 În funcție de actele normative ale unei țări, care reglementează mobilitatea
teritorială, migrația este legală și ilegală.
 În funcție de scopul urmărit de migranți, întâlnim migrația pentru muncă, pentru
studii, pentru întregirea familiei etc.8
O a treia clasificare a tipurilor de migrație este următoarea: migrația individuală și
migrația organizată pe grupe. Cea individuală este determinată de factorii economici, iar
perioada de deplasare, mijloac ele de deplasare și raza de acțiune împart aceste migrații în cele
sezoniere și cele definitive. Cea de -a doua forma de migrație, cea organizată pe grupe, poate fi la
rândul ei definitivă (reprezentata de migrații războinice – migrații ale vânătorilor, a c rescătorilor
de animale sau a agricultorilor).
I.4. Migrația – date statistice
Soldul migrației internaționale temporare de lungă durată a fost negativ ( – 57 582
persoane). La 1 ianuarie 2019, populația rezidentă din mediul urban a fost de 10 450 mii
persoane, în scădere cu 0,5% față 1 ianuarie 2018. Populația feminină la 1 ianuarie 2019 a fost de
9 934 mii persoane, în scădere cu 0,4% față de aceeași dată a anului precedent.

Populația rezidentă pe sexe și vârste, la 1 ianuarie 2019

www.innsse.ro

8 Adrian Otovescu, Românii din Italia Monografia unei c omunități de imigranți, București, Editura Academiei
Române 2016, p.29

10
Procesul de îmbătrânire demografică s -a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2018
remarcându -se creșterea ponderii populației vârstnice (de 65 ani și peste). Indicele de îmbătrânire
demografică a crescut de la 116,3 (la 1 ianuarie 2018) la 118,8 persoane vârstnice la 100
persoane tinere (la 1 ianuarie 2019)
Ponderea populației de 0 -14 ani în total populație s -a menținut la valoarea
determinată pentru 1 ianuarie 2018 (15,6%), în timp ce ponderea p opulației de 65 ani și peste
în total populație a înregistrat o creștere de 0,3 puncte procentuale (de la 18,2% în 2018 la 18,5%
la 1 ianuarie 2019). Astfel, raportul de dependență demografică a crescut de la 51,1 (la 1 ianuarie
2018) la 51,9 persoane tine re și vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2019).
România continuă să fie o țară de emigrare, fenomenul de emigrare constituind cea de a
doua cauză principală a reducerii populației țării. Soldul migrației internaționale în anul 2018 a
fost nega tiv, numărul emigranților depășind numărul imigranților cu peste 57 mii persoane.
În cursul anului 2018, bărbații au emigrat într -o proporție mai mare decât femeile
(59,6%). Și în rândul imigranților, bărbații au fost majoritari (54,0%).

Migrația interna țională temporară de lungă durată pe sexe și grupe de vârstă, în
anul 2018.

www.innsse.ro

11
II. Familia – Abordări conceptuale
,,Familia este un grup social caracterizat pin rezidență comună, cooperare economică și
reproducție. Ea include adulți de ambele sexe, din care cel puțin doi au relații sexuale
recunoscute social și au unul sau mai mulți copii proprii sau adoptați, pe care îi cresc și îngrijesc.
Familia este principalul factor al formării copilului, reprezint ă cadrul funcțional în interiorul
căruia sunt îndeplinite etapele întregului ciclu de creștere și dezvoltare. Din perspectiva
sociologică, familia este ,,o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi,
uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, legături
biologice ș i/sau legături psiho -sociale”.9 Familia este una dintre cele mai vechi forme de
asociere umană, o instituție cu rosturi fundamentale atât pentru indivizi, cât și pentru societate.
Pe lânga această caracteristică, familia mai are o abordare juridică, fiind definită ca un grup
formal fondat pe baza unor legi și acte normative. Ea are o importanță deosebit de mare,
deoarece pe lângă faptul că este una dintre cele mai vechi forme de comuni tate, ea este cea care
îl influențează și modelează pe individ. Din punctul de vedere al sociologilor, psihologilor si
psihanaliștilor, familia ocupă un loc superior celorlalte grupuri sociale, ea fiind cea care
stabilește legături cu lumea exterioară.

II. 1. Tipuri de familie

Familia poate fi analizată din mai multe puncte de vedere.
1.În funcție de numărul partenerilor ce o compun –familie poligamă (familii formate din
mai multe persoane de același sex, bărbatul are mai multe soții) – familii poliginice, iar când
femeia este soția mai multor barbați -familii poliandrice) .
Familia monog amă (familia cu câte un partener de același sex) și se poate clasifica în
familie extinsă (formată dintr -un număr mare de membrii) și familie restrânsă (soț, soție, copiii
necăsătoriți ai acestora).
2. În funcție de numărul părinților existenți –familia b iparentală ( prezența ambilor
părinți) și familie monoparentala (familii în care există doar unul dintre părinți, acest lucru

9 I. Mitofan, C. Ciupercă, Introducere în psihosociologia și psihosexologia familiei , București, Editura,
Alternative,1998, p.17

12
întâmplându -se fie în urma decesului unuia dintre ei, fie din cauza divorțului sau a liberei alegeri
de a deveni părinte unic).
3.După numărul copiilor ce o formează –familie fără copii (fie cuplul nu poate avea copii,
fie au decis să nu aibă copii sau încă nu s -a întâmplat acest lucru), familia cu un copil, cu doi, trei
sau mai mulți copii.
4.După orientarea sexuală a partenerilor –familie heterosexuală (partenerii sunt de sex
opus), familia homosexuală (cuplurile sunt formate din parteneri de același sex).
5.În funcție de apartenența culturală – familii din aceeași cultura și familii mixte
(partenerii aparțin unor culturi diferit e).
6.După locuință –familii de interacțiune (membrii păstrează legătura, dar nu au același
domiciliu, se vizitează , se ajută financiar), familii de rezidență (formează o gospodărie , fac
parte din același grup de persoane și au același domiciliu).

II.2. Funcțiile familiei

Funcția -definește un set coerent de activități asumătoare care au rolul asigurării identității
unui grup existent. ,,Un lucru sau un fenomen există atât timp cât îndeplinește anumite funcții î n
care nu poate fi substituit”10 . Familia își arată funcționalitate față de indivizi și față de societate
îndeplinind mai multe funcții:
1.Funcții biologice si igienico -sanitare: se referă la satisfacerea nevoilor sexuale ale
membrilor cuplului conjugal, la nașterea copiilor și asigur area condițiilor igienico sanitare care
să asigure o dezvoltare biologică normală a tuturor membrilor.
2.Funcția economică: Acumularea veniturilor suficiente pentru întreg colectivul familiei
și organizarea unei gospodării comune proprii pe baza bugetului comun, astfel locuința, hrana,
îmbrăcămintea, obiectele de trai să fie asigurate.
3. Funcția de solidaritate familiala : Încurajează egalitatea, susținerea și dragostea
reciprocă între partenerii de cuplu, copii și părinți, frați și surori. Această funcț ie are menirea de
a aduce unitatea familiei .

10 Corina Bistriceanu, Sociologia familiei , București, Editura Fundației „România de mâine”, 2006, p.145

13
4.Funcția de socializare : Această funcție vizează copilul, însă nu se refera doar la el.
Familia are îndatorirea de a transmite valorile, atitudinile, principiile din care fac parte pentru ca
toți membrii ei s ă fie integrați în societate.
5.Funcția etico -juridică a familiei : este strâns legată de latura juridică a familiei.
Membrii unei familii având drepturi și responsabi lități reglementate prin lege.11

II.3. Impasul familial provocat de plecarea în străinăt ate
,,Omul de astăzi experimentează nefericirea și alienarea încă din copilărie, pentru a le
trăi sub forme distincte la fiecare vârstă a vieții lui. Astfel, copilul crește fără părinți, abandonat
atât fizic, cât și moral și afectiv, fără modele, cu sent imentul că el nu este important și, prin
urmare, se pregătește să nu își ia în serios proprii copii. Tânărul nu este puternic, dornic de a
învăța și de a se maturiza, de a -și câștiga prin propriile eforturi locul în societatea adulților. Și de
ce ar faceo, dacă adulții vor să pară mai tineri decât sunt în realitate și dau dovadă de imaturitate
în comportament și în deciziile pe care le iau? Adultul nu își asumă responsabilități sau le
abandonează pentru „a se regăsi pe sine” sau în numele „împlinirii de sin e” își neglijează în
diferite grade copiii – care cresc ocrotiți, educați, îngrijiți de substitute ale părinților (bone, creșe,
grădinițe, școli, centre de zi, televizor, internet, computer), se angajează în mod irațional în relații
care îi mutilează spiri tual și afectiv. Bătrânul nu are înțelepciune, se plânge că nu este respectat,
dar nici nu mai are calități pentru care era venerat cândva. Mutația suferită în planul valorilor,
pierderea sensului angajamentelor față de obligațiile familiale, devalorizarea noțiunilor de
familie, căsătorie, responsabilitate afectează în special membrii vulnerabili ai familiei. Se pare
că lumea în care trăim este una care nu numai că și -a pierdut busola, dar nici nu mai știe de unde
a plec at și unde trebuie să ajungă”.12 Cea care suferă multiple transformări din cauza plecărilor în
străinătate este familia. Există comparații între migrația temporara si migrația definitiv, plecarea
unui singur membru din familie sau alegerea ca ambii părinți să plece împreuna cu copiii. Este
un fenomen din ce în ce mai întâlnit și care poate să declanșeze efecte dăunătoare asupra statului,
din cauza numărului foarte mare al migrațiilor. Familiile care au experiența migrației în
străinătate s -au întâlnit adesea cu probleme precum : divorț, scăder ea ratei natalității, reducerea
numărului căsătoriilor sau căsătoriile la o vârsta mult mai înaintata. În ceea ce privește plecarea

11 Ibidem, p.199
12 Emilia Maria Sorescu , Bătrânețea între binecuvântare și blestem. Sociologia bătrâneții , Craiova, Editura
Universitaria, 2010, pp.29 -30

14
unui singur membru în străinătate, produce schimbări ale funcțiilor și rolurilor în familie. Cel
care rămâne în țară ocupând funcția de cap al familiei și de îndeplinire a sarcinilor celui plecat,
acest lucru nefăcându -se întotdeauna suficient de bine. Plecarea unui membru al familie în
străinătate aduce pe o parte efecte satisfăcătoare (îmbrăcăminte, hrana, condiții de locuire bune),
pe de altă pare aceasta plecare provoacă și anumite pierderi în ceea ce privește satisfacerea
nevoilor afective, cei mai afectați fiind copiii. Cea mai dificilă situație este aceea în care ambii
părinți sunt plecați la munca în străinătate, copii f iind nevoiți să rămână acasă în grija unor
persoane care oricât ar încerca nu au cum să ofere grija și dragostea pe care copilul le așteaptă
din partea părinților.

III. Efectele migrației părinților în străinătate asupra copiilor

Una dintre cele mai mari consecințe ale migrației părinților la muncă în străinătate este
aceea că foarte mulți copii din România ajung să crească fără sprijinul propriilor părinți. Plecarea
unuia sau a ambilor părinți provoacă foarte multe greutăți în cee a ce privește evoluția
personalității copiilor. Acest fenomen se produce din cauza marilor lipsuri financiare cu care
indivizii se confruntă din ce în ce mai mult. Plecarea la muncă în străinătate, poate părea o
decizie salvatoare, însă odată cu menținerea si evoluția acestui fenomen se vor înregistra mari
consecințe la nivelul individual și familial. Efectele pe care le produce migrația părinților asupra
copiilor sunt împărțite în două mari categorii : A -efecte negative și B -efecte pozitive

III.1. Efec tele negative , pe care plecarea la muncă în străinătate le produce asupra
copiilor:
1. Apariția și dezvoltarea fenomenului de abuz asupra copilului
Tipurile de abuz sunt: abuz fizic; abuz emoțional (psihologic); abuz sexual; abuz
economic; abuz societal ; abuz instituțional . „Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune
voluntară a unei persoane care se află într -o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față
de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spi rituală, morală sau
socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”.13

13 Art. 89, alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

15
2. Neglijarea copilului
Odată cu plecarea părinților la muncă în străinătate, copiii sunt supuși unei neglijări și
diverselor forme de exploatare, asemenea f enomenului de abuz asupra copilului. Există cazuri în
care persoana în grija căreia copilul este lăsat nu se ridică la nivelul așteptărilor copilului prin
neputința satisfacerii dorințelor și nevoilor acestuia.
3. Efecte juridice privind încălcarea unor dr epturi fundamentale ale copilului :
Interesul manifestat pentru respectarea drepturilor copilului a apărut în a doua jumătate a
secolului al XIX -lea, când a luat naștere prima mișcare referitoare la dezvoltarea copilului care
susținea protecția acestuia îm potriva neglijării, exploatării și a violenței. Convenția Națiunilor
Unite cu privire la Drepturile Copilului a încununat, prin prevederile sale, evoluția calitativă a
dezbaterilor politice care au avut ca subiect copilul și copilăria. Acest document a pro pus o
atitudine nouă față de copil accentând faptul că, orice copil este o individualitate înzestrată, încă
de la naștere, cu toate drepturile umane, cu nevoie de îngrijire specială, de protecție adecvată
trebuințelor sale și a impus, mai ales, ca măsurile dezirabile pentru realizarea acestei protecții să
se refere la toți copiii, indiferent de rasă , sex, religie, naționalitate.14
4. Efecte psihologice : (durere, anxietate, depresie, efectele separării de părinți,
sinuciderea)
Dezvoltarea psiho -emoțională a copiilor este extrem de afectată din cauza plecării
părinților la muncă în străinătate. Copiii care se confruntă cu astfel de probleme, fac parte
dintrun grup vulnerabil, iar printre efectele negative sunt: durerea, timiditat ea, teama, depresia,
anxietatea. În cazul copiilor mai mari de 10 ani se disting efecte precum: consumul de droguri
sau de alcool și comportament neadecvat.
Durerea
Durerea apare ca o piedică importantă și imediată î n elaborarea existenței umane.15 Are
ca efect suferința individului care se poate maifesta atât prin aspectele psihice, cât și prin
manifestarea durerii morale din cauza nesatisfacerii nevoilor individuale. Această durere este
declanșată de separarea de părinți și presupune apariția regretului, neîncrederii și a singurătății.
Altfel spus, pentru a fi vindecată, du rerea are nevoie de atenție.16

14 Ibidem, p. 28
15 Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Ediția a III -a revăzută și adăugită , București, Editura
Polirom, 2008, p. 167.
16 Tereza Bulai, Fenomenul migrației și criza familială , Iași, Editura Lumen, 2006, p. 57.

16

Anxietatea
Starea de anxietate apare des în copilărie și în perioada adolescenței. Este o afecțiune
caracterizata de îngrijorarea evenimentelor din trec ut, prezent sau viitor și presupune o serie de
reacții: fuga, evitarea, stima de sine scăzută, ritm cardiac crescut, tremurături.
Copiii ai căror părinți sunt plecați la munca în afara granițelor se confrunta adesea la
nivelul psihologic cu situații de de primare, iar manifestările psiho -comportamentale ale acestora
sunt: tristețea, comportamentul delicvent, gânduri de sinucidere, tulburări de atenție, stări
depresive si sentimentul de abandon.

Depresia în copilărie
Această perioadă a vieții este foart e importantă în ceea ce privește dezvoltarea și evoluția
fiecărui om. Pentru copii este foarte importantă atenția primită din partea părinților la fel ca
starea de sănătate și personalitatea lor. În cazul părinților violenți, copiii vor deveni instabili,
antisociali sau vor manifesta și ei tot un comportament violent, imitând ceea ce au vazut în
cadrul familiei.

Depresia în adolescență
Perioada adolescenței este una dificilă chiar si pentru copiii normali. Aceasta este urmată
de momentul separării copiil or de părinți, intervin momente în care copiii își doresc să petreacă
mai mult timp în grupul lor de prieteni și mai puțin cu proprii părinți. Separarea și abandonul
timpuriu pot cauza accelerarea vitezei dezvoltării fizice a copiilor ca „mecanism natural de
apărare”. Cu toate acestea, prețul maturizării timpurii o constituie lipsa adâncimii în diferite fa ze
ale etapelor de dezvoltare.17 Singurătatea copiilor și efectele separării de părinți Lipsa unuia sau
a ambilor părinți îl supune pe copil unor probleme cu care acesta se confruntă din cauza
nesatisfacerii nevoilor sale. Nevoia de dragoste a copilului din partea părinților se diminuează
odată cu trecerea timpului, schimbându -se cu nevoia copilului de a comunica cu părinții. Copiii
proveniți din familii cu părinții la muncă în străinătate au mai multă nevoie de încurajare și

17 Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean, Tulburări de personalitate , București, Editura Polirom, 2007, p. 227.

17
recunoaștere tocmai pentru că, în absența acestora nu au decât un acces limitat la dragostea
necondiționată de tip părintesc.18

Sinuciderea
În anul 1700 a apărut termenul de „suicid” care era menit să înlocuiască expresia „omor
asupra propriei persoane”.

Sinuciderea la adolescenți
O mare parte dintre problemele specifice adolescentului printre care, sinuciderea, provin
din lipsa responsabil ității părinților și nesatisfacerea funcției familiale. Familia reprezintă un
element foarte important în dezvoltarea personalității, sănătății, și echilibrului psihic al copilului.
Educația și socializarea cu părinții fiind absente, acestea generează nume roase erori care îi
determină pe copii să -și formeze un comportament neadecvat și o personalitate distorsionată.
Pentru un adolescent, ideea de sinucidere de multe ori nu duce spre ideea de moarte, ci de
schimbare disperată din cauza unui eveniment cum ar fi conflictul familial .

5. Efecte sociale : (devianța, devianța școlară, delicvența juvenilă)

Devianța reprezintă un fen omen esențialmente sociologic.19 Separarea copiilor de părinți,
lipsa de atenție și de dragoste pe care o simt aceștia, precum și neg lijența din partea persoanelor
care ar trebui să suplinească lipsa părinților, duc la comportamente deviante pentru copiii lăsați
singuri. Din păcate, acești părinți ajung să conștientizeze riscurile acțiunilor lor abia în momentul
în care acțiunile copiil or le trezesc sentimente de responsabilitate parentala.

Devianța școlară
Este definită ca fiind „ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează
normele și valorile școlare”.20 Asemenea comportamentului deviant și devianța școlară este

18 Tereza Bulai, op.cit., p. 57 .
19 S. Rădulescu, M. Piticariu, Devianță comportamentală și boală psihică , București, Editura Academiei R.S.R.,
1989, p. 11
20 Cristina Neamțu, Psihologie specială , Iași, Editura Polirom, 2000 p. 26.

18
manifesta tă prin: relativitate și universalitate. Principalele forme de devianță școlară sunt : fuga
de la școală, abandonul școlar, absențele școlare sau violență în școală.

Devianța juvenilă
Această forma de devianță cuprinde efecte negative atât la nivelul s ocietății cât și la
nivelul individului, cuprinzând toate actele ce încalcă legea sau normele morale (prostituția,
cerșetoria) și crimele. Familia și școala – pot fi factori ai educației sau din nefericire factori
declanșatori ai devianței. Un factor foart e important pentru educarea copilului îl constituie
școala. Este nevoie ca toți copiii să fie tratați în același mod de profesori pentru a se simți bine în
momentele petrecute la școală, și nu discriminați. Neacordarea atenției și ajutorului din partea
școlii și a familiei îl determină pe copil să se refugieze în mijlocul acestor grupuri, acolo găsind
un grup în care se simte mult mai bine integrat.
Școala și familia reprezintă doua instituții deosebit de importante pentru dezvoltarea
tânărului din toate p unctele de vedere, iar în momentul în care în interiorul uneia dintre acestea
apare o problema, automat constituie factori favoriz anți pentru delicvența juvenilă.

III.2. Efectele pozitive ale migrației externe a părinților
Dezvoltarea psiho -socială a copilului este influențată de modul în care părinții își pun
amprenta asupra creșterii și educării copilului. Prin plecarea părinților la muncă în străinătate,
nevoile de baza ale copilului rămân mai mult sau mai puțin nesatisfăcute, fiind înlocuite de sum e
de bani pe care aceștia le trimit în țara, însă într -o perioada așa grea pentru copil nu toate
lucrurile pot fi înlocuite de bani, mai ales d ragostea și atenția părinților.
Efectele pozitive ale plecării părinților sunt în mare parte bazate pe bunăstare a copiilor și
creșterea nivelului de trai. Absența iubirii și a atenției cu care copiii cresc sunt înlocuite cu
bunuri materiale, însă de foarte multe ori banii nu satisfac toate nevoile, aceasta situație
transformându -i pe copii în persoane izolate, incap abile să construiască relații sociale sau să se
atașeze de cineva. Daca am întreba acești copii care sunt dorințele lor, cu siguranța nu am primi
un răspuns : „ o viață de lux”, ci o viață normală alături de părinți. Cei care aleg calea străinătății,
greșesc mult tocmai din dorința de a le satisface toate nevoile și dorințele și de a le oferi un trai
decent, însă nu pun accent pe lucrurile cu adevărat importante lăsându -și copii să crească singuri.
Aceștia sunt lăsați în grija rudelor, de cele mai multe or i în grija bunicilor. Diferența de vârstă

19
dintre aceștia îl fac pe copil să se izoleze de celelalte persoane neavând cu cine să comunice
despre evenimentele importante din viața lui, provocând durere simțită de copil și conflicte între
ei din cauza așteptă rilor mult prea mari pe care copilul le are din partea bunicilor, la care aceștia
nu se pot ridica. Societatea de astăzi s -a schimbat considerabil, înainte copiii mergeau în vacanțe
la bunici având parte de o perioada frumoasă, în schimb în zilele noastre copiii își petrec
vacanțele cu părinții, iar restul zilelor singuri sau cu bunicii.

IV. CERCETARE SOCIOLOGICĂ DE TIP CALITATIV

IV. 1. Obiectivele cercetării

 Identificarea celor mai importante cauze care duc la luarea deciziei de a pleca la muncă în
străinătate.
 Identificarea consecințelor pe care plecarea părinților la muncă în străinătate le are asupra
copiilor, în plan social, psihologic, material, școlar p rin analizarea răspunsurilor oferite de
părinții care au fost, sau sunt plecați la muncă în străinătate și a asistenților sociali intervievați.
 Aflarea opiniei pe care Asistenții Sociali o au cu privire la efectele acestui fenomen
asupra copiilor.

IV.2. Ipotezele cercetării

 Cei care se confruntă cu situația plecării părinților, copiii rămași acasă, vor prezenta
problem e socio -psiho -comportamentale.
 Cu cât plecările părinților la muncă în străinătate sunt mai dese și de lungă durată, cu atât
copilul va fi „stăpânit” de tristețe, supărare și singurătate.
 Lipsa locurilor de muncă și situațiile financiare precare rezultate din neimplicarea și
dezinteresul autorităților, influențează deplasările părinților la muncă în străinătate pentru a le
oferi copiilor un trai decent.

20
IV.3. Instrumentele utilizate

Instrument ul utilizat a fost interviul, reprezentând o tehnică de colectare a informațiilor
verbale de la grupări sau indivizi prin întrebări și răspunsuri pentru a verifica ipo tezele sau chiar
pentru definirea științifică a fenomenului socio -uman cercetat. Ghidul de interviu folosit pentru
intervievarea părinților a cuprins 13 întrebări, iar ghidul pentru asistentul social a cuprins 11
întrebări și a vizat obținerea informațiilo r legate de numărul total al copiilor aflați în evidența
Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului – Dolj, câți dintre ei se află în
situația copiilor singuri acasă, ce servicii monitorizează situația acestor copii sau efectele pe
care le produce plecarea părinților la muncă în străinătate asupra copiilor, ș.a..

IV.4. Profilul participanților

Profilul participanților la cercetarea calitativă a fost r eprezentat de un asistent social cu studii
de specialitate și experiență profesională bogată, care lucrează cu copiii aflați în astfel de situații
și de patru părinți plecați la muncă în străinătate .
– Din punct de vedere al vârstei am intervi evat persoane cu vârste între 30 -55 de ani.
– Din punct de vedere al sexului, două persoane sunt rep rezentante ale sexului feminin și
două ale sexului masculin .
– Din punct de vedere al nivelului de instruire două personae au studii medii, în timp ce
celelalte două au studii superioare.
– Din pun ct de vedere al studiilor de specialitate am intervievat un asistent social.

IV.5. Rezultatele cercetării calitative (interviuri)

Cercetarea pe care am realizat -o a pornit de la idea identificării cauzelor care conduc la
luarea acestei decizii, de a p leca la muncă în străinătate, dar și la cunoașterea efectelor pe care
acest fenomen le are asupra copiilor rămași acasă. Astfel, în urma interviu lui aplicat asistentului
social, a reieș it că migrația este văzută ca un fenomen care ia amploare din ce în ce mai mult și
care cu trecerea timpului afectează copiii rămași acasă atât prin neglijarea acestora, în plan
psihologic prin apariția anxietății, depresiei sau izolării, cât și prin sentimentul de abandon. Este

21
vorba despre un fenomen foarte complex, cu imp licații și urmări în tot cadrul societal. Munca în
străinătate apare ca o variantă salvatoare pentru numeroasele familii care se confruntă cu sărăcia
și cu lipsa locurilor de muncă din țara noastră. Copiii, deși înțeleg necesitatea plecării părinților
la muncă în afara țării și au parte de o maturizare prematură, trăiesc cu sentimenul împlinirii
eșuate fiind mereu în așteptarea părinților și a clipelor petrecute împreună.

În ceea ce privește cele patru interviuri aplicate părinților, am aflat că în toate p atru
cazurile intervievate, părinții au decis să plece din cauza neajunsurilor, a nivelul de trai scăzut,
din cauza deficitului de locuri de muncă.

Fiind întrebați dacă abordarea unor politici de guvern ar putea limita migrația din țara
noastră, aceștia au răspuns în proporție de 100% afirmativ. România are nevoie de o schimbare,
pentru ca generațiile tinere să nu ducă greul pe care îl duce populația migratoare în momentul
actual.
Majoritatea copiilor care au rămas acasă, din cele relatate de către părinți, locuiesc împreună
cu bunicii, fie ei materni sau paterni, mai rar, doar cu unul din părinți, fapt verificat, întrucât
unul dintre cei patru respond enți plecați la muncă în străinătate, doar unul a răspuns că este
plecat fără soție.
Deși comunică destul de des sau uneori în limita timpului disponibil, prin intermediul
internetului, acest lucru nu poate înlocui faptul că, copiii nu trăiesc alături de părinții lor. Ei
percep plecarea părinților ca o traumă, se simt singuri, lipsiți de sprijinul emoțional și afectiv pe
care numai un părinte îl poate oferi copilului pentru o dezvoltare normal și armonioasă.
O altă întrebare adresată părinților a fost re prezentată de atitudinea pe care copiii au avut -o
atunci când au aflat că părinții lor vor pleca, cât și atitudinea pe care au avut -o după plecare.
Aceștia au răspuns în proporție de 100% că cei mici au fost triști și abătuți și au manifestat
actțiuni de i zolare temporară. „În primul rând este vorba despre nivelul de trai scăzut. Noi ca părinți ne vrem doar binele
copiilor noștrii. „ (GRIGORE EMANUEL, 35 de ani, studii superioare)

„ Consider că primul factor care determină migrația populației este sărăcia, dorinț a de a lucra
într-un mediu prosper , mult mai bine plătit . (POPESCU MARIA, 32 de ani, studii superioare)

22
La întrebarea „ Considerați că situația materială este mai importantă decât faptul că nu
sunteț i prezent/ă în viaț a copilului dvs? „ , părinții mi -au oferit următoarele răspunsuri:

Părinții au mărturisit de asemenea, că cel mai greu le este atunci când își aud copiii
spunându -le că îi iubesc, că le este dor de părinții lor sau că așteaptă cu nerăbdare să îi revadă.
Este un lucru care îi copleșește, însă încearcă să își păstreze tăria pentru a le putea oferi un viitor
mai bun.
Mergând mai departe, am aflat și părerea specialiștilor în legătură cu efectele pe care le
produce migrația părinților asupra copiilor , numărul de copii ai căror părinți sunt plecați
înregistrat în cadrul direcției, care este atitudinea asisteților sociali vis -à-vis de ei și ce programe
îi monitorizează .
Referitor la numărul copiilor aflați în evidența Direcți ei Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilul ui – Dolj, asistentul social a susținut că oficial există în jur de 2000 de copii ai
căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.
Legat de monitorizarea acestor copii, serviciul existent este „Ce ntrul de Consiliere, Evaluare
și Informare Comunitară” având drept scop coordonarea și îndrumarea serviciilor publice de
asistență socială (SPAS) la nivelul unităților administrative din județul Dolj, în vederea aplicării
unitare a legislației pentru a înc uraja protecția copilului și în cazul situațiilor de risc, pentru
asigurarea serviciilor destinate protecției acestora.
În ceea ce privește efectele pe care acest fenomen le produce asupra co piilor rămași singuri
în țară, asistentul social a afirmat faptu l că noua generație, copiii care cresc fără modele
parentale alături de ei, vor fi afectați pe întreg parcursul vieții, migrația lăsând urme adânci în
dezvolt area psiho -afectivă a copiilor. Perioadele de singurătate și absență a părințiilor le
provoacă cop iilor răni grave pe care cu greu le vor putea vindeca. Așadar, aceștia sunt copiii de „Nu este mai important, și mie și tatălui ei ne este extrem de greu să nu ne vedem fetița
crescând, să nu fim lângă ea în momentele importante sau momentele de reușită, însă în țară nu
îi putem oferi condițiile pe care i le oferim dacă suntem plecați. „ (POPESCU MARIA, 32 de ani,
studii superioare)
„Nu este mai important, dar trebuie să trăim mai bine.„ (GRIGORE EMANUEL, 35 de ani,
studii superioare)

23
azi, transformați în adulții cu probleme de mâine, ai României tocmai din cauza acestor
deplasări ale părinților și mai ales din cauza sentimentului de abandon. Copiii ai căror părinți
sunt plecați în străinătate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situație de risc. Printre efectele
negative amintite de respondent sunt: durerea, anxietatea, întârzieri în dezvoltarea psihică,
depresie, neglijarea copilului, devianța și chiar sinuciderea. A fost menționat și singurul efect
pozitiv al acestui fenomen asupra copiilor fiind reprezentate de bunăstarea copiilor ai căror
părinți sunt plecați în străinătate, însă nevoile materiale nu sunt numai ele cele care trebuie
satifăcute.

Atitudine a pe care asistenții sociali o au față de acești copii este una plină de compasiune și
totodată de regret pentru că s -a ajuns ca acest fenomen să pună stăpânire pe un număr atât de mare de
familii. Ca asistenții sociali au obligația și responsabilitatea de a veghea la respectarea drepturilor
copiilor, iar în urma acestei profesii au întâlnit de -a lungul timpului familii și copii care se aflau în situații
grele de imaginat din toate punctele de vedere.

„Aș împărți această mare categorie de efecte pe care le produce migrația părinților asupra
copiilor în două mari grupe, astfel:
1.Efecte negative. Și aici aș aminti: Apariția și dezvoltarea fenomenului de abuz asupra copilului,
neglijarea copilului, efecte juridice privind încălcarea unor drepturi fundamentale ale copilului Efecte
psihologice: durere, anxietate, depresie, singură tatea copiilor și efectele separării de părinți (deprivarea
maternă și paternă), sinuciderea Efecte sociale: devianța, devian ța școlară, delicvența juvenilă.
2.Efectele pozitive ale abandonului temporar sunt legate de bunăstarea copiilor ai căror părinți
sunt plecați în străinătate. În cele mai multe cazuri migrația părinților determină o creștere a nivelului de
trai al copilului rămas acasă. O parte din banii economisiți de părinți în procesul migrației este utilizată
pentru educația copiilor, chiar dacă nu în puține cazuri se observă o dotare a copiilor care provin din
familii cu părinți plecați în străinătate cu o serie de bunuri/articole moderne, nu neapăra t preocupărilor
lor actuale.”( L . C., feminin, 46 ani, asistent social ).

24

Asistentul social intervievat a mărturisit că în timp , consecințele migrației în general asupra
familiei și în special asupra copilului vor deveni dăunătoare. Familia este cea care suferă numeroase
schimbări structurale și întâmpină dificultăți pentru că trebuie să asigure îndeplinirea aceluiași set de
nevoi , dar într -un context fundamental modificat. Plecarea la muncă în străinătate a unui membru al
familiei produce un dezechilibru în ceea ce privește exercitarea rolurilor în cadrul grupului, rezolvarea
acestor probleme constând în redistribuirea sarcinilor specifice. Pe lângă aducerea unui plus în zona
sarisfacerii necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte, condiții de locuire mai bune etc.) există
posibilitatea unei pierderi în zona satisfacerii necesităților de ordin afectiv, iar în acest caz, membrii
sistemului familial cei mai afectați sunt copiii.
Cu privire la recomandă rile și propunerile asistentului social pentru părinți, în ceea ce priveș te
fenomenul migrației, acesta a făcut unele recomandări pentru prevenirea fenomenului analizat, prin
reducerea e fectelor negative datorate lipsei părinților cât și intervenția pentru cazurile care necesită acest
lucru:

„În climatul actual în care trăim, ordinea firească a lucrurilor a luat o întorsură negativă și, cel
mai trist este că, în prezent, prin ceea ce facem, noi punem bazele viitoarei societăți în care vor crește
copiii noștri. Prin urmare, de noi depinde, cum îi formăm și cum le pregătim terenul pentru viață.
Fenomenul copiilor lăsați singuri acasă ia amploare cu repeziciune. Purtată, de -a lungul timpului, la nivel
empiric, printre nenumărate probleme cu care copiii de astăzi se confuntă, am considerat că abuzul
asupra copilului este cea mai complexă și mai gravă vătămare adusă unei dezvoltări armonioase a unui
copil însă migrația părinților la muncă în străinătate reprezintă pentru societatea în care trăim în prezent,
poate cea mai nefastă rană pe care cu greu o vom putea vindeca. Aș vrea să elimin sens ul peiorativ al
acestei perspective însă realitatea socială actuală, nu -mi lasă alternativă. În consecință, această nouă
generație, ai cărei părinți sunt plecați peste hotarele țării să le asigure o viață mai bună, economic, crește
și se dezvoltă de una si ngură, fără modele parentale de urmat și cu comportamente deviante, pe care în
timp, societatea , le va resimți din plin.” (L.C., 46 ani, asistent social ).

25

Din răspunsurile date de părinți a reieșit faptul că lipsa locurilor de muncă și situațiile financiare
precare i -au determinat să ia această decizie. Tot d in răspunsurile lor am înțeles că prefera perioadele mai
lungi de timp în care să fie plecați pentru a aduna sume mai mari de bani, vizitarea familiilor fiind rară
tocmai pentru economisirea banilor pe care preferă să -i trimită celor rămași acasă pentru a -i folosi în
funcție de nevoile pe care le au și nu pe costurile foarte mari ale venir ilor și plecărilor. În cea mai mare
parte a cazurilor, copiii sunt lăsați în grija bunicilor, aceștia devenind părinții full -time ai copiilor de
astăzi, și încearcă să -și îndeplinească cât mai bine cu putință responsabilitatea atât de mare care a căzut pe
umerii lor.
Atât din răspunsurile părinților, cât și din cele ale asistentului social, reiese faptul că migrația
părinților are efecte foarte grave asupra copiilor. Aceș tia se pot confrunta cu probleme de sănătate sau cu
cele casnice, pot fi macinați de sentimente precum : tristețea, singurătatea, supărarea sau pot să treacă prin
numeroase schimbări comportamentale cum sunt agresivitatea, izolarea, depresia sau anxietatea , astfel
încât ipotezele de la care am pornit au fost validate. În ceea ce privește intenția pe care aceștia o au cu
privire la întoarcerea în țară, în procent de 100% si -au exprimat dorința de a se întoarce în viitor acasă.
Din discuțiile avute cu asiste nții sociali, a reieșit faptul că monitorizarea acestor copii este realizată de „Recomandările mele în ceea ce privește prevenirea acestui fenomen și totodată a reducerii
nenumăratelor efecte negative pe care le produce asupra copiilor sunt : campanii de informare și
conștientizare adresate părinților, campanii de sensibilizare la niv elul comunităților de români din
țările de destinație, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu
ambii părinți plecați, extinderea rețelei de consilieri școlari, extinderea programelor de tip After
School, multip licarea și extinderea centrelor de zi (iar în cadrul acestora de preferat să exise verificări
medicale suplimentare pentru această categorie de copii), dezvoltarea mai multor cluburi destinate
copiilor cu scopul de a oferi acestora modalități benefice de p etrecere a timpului liber (identificarea la
nivel local a spațiilor care pot găzdui astfel de cluburi –cămine culturale, săli de sport etc.), campanii
media de promovare a soluțiilor și oportunităților pentru acești copii, a exemplelor pozitive,
organizare a unor campanii de promovare a oportunităților de angajare existente în țară, dezvoltarea
unei strategii de mobilizare și intervenție la nivel local prin: Înființarea și extinderea SPAS -urilor la
nivel local, formarea grupărilor consultative la nivel local , obligația SPAS -urilor de a identifica
periodic cazurile, obligația școlilor de a sesiza SPAS/DGASPC în legătură cu cazurile copiilor ai
căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, accelerarea aplicării măsurilor de prevenire și
intervenție prevăz ute în lege: identificarea și monitorizarea cât mai multor familii unde există copii cu
ambii părinți plecați la muncă în străinătate, sensibilizarea aleșilor locali în vederea alocării de fonduri
de la bugetele locale pentru protecția copiilor aflați în d ificultate implicit a copiilor cu părinți plecați.”
(L.C., 46 ani, asistent social ).

26
Centru Consiliere, Evaluare și Informare Comunitară, că există o bună colaborare între Direcția Generală
de Asistență Socială și Protecția Copilului și autoritățile locale (Pol iția, Primăria, Școala). În ceea ce
privește atitudinea pe care o au față de acești copii este de regret și compasiune, deoarece este cumplit
ceea ce ajung să simtă acești copii din cauza singurătății și a lipsei celor mai importante ființe pentru ei
.Tot din discuțiile avute, am înțeles că statul deși beneficiază de o politică legislativă mai bună decât în
trecut, nu dispune de mijloace suficiente și mai ales calitative pentru satisfacerea nevoilor acestor copii. O
altă concluzie desprinsă din discuțiile p urtate cu persoanele amintite mai sus este aceea că autoritățile nu
conștientizează gravitatea acestui fenomen.

27

CONCLUZII

Fenomenul copiilor lăsați singuri acasă este unul dintre fenomenele care i -au amploare cu
repeziciune și cu care societatea noastră se va confrunta, aceasta reprezentând prima concluzie a
lucrării. Până de curând eram de părere că cea mai gravă și complexă problemă adusă dezvoltării
armonioase a copilului este abuzul asupra lui, însă la sfârșitul acestei lucr ări am ajuns la
concluzia că și migrația părinților la muncă în străinătate reprezintă un fenomen nociv și
derapant care influențează viitorul copilului implicat în mod indirect în această vâltoare de
probleme. Prin cercetarea sociologică pe care am realiz at-o, am dorit să identific atât cauzele
care duc la luarea deciziei de a migra, dar și să cunosc efectele pe care acest fenomen le produce
asupra copiilor rămași în țară. Pentru îndeplinirea acest ei misiune am plecat de la trei ipoteze ,
expuse în rapor tul de cercetare, pe care le vom analiza în cele ce urmează.
Prima ipoteză copiii rămași acasă, vor prezenta probleme socio -psiho -comportamentale,
a fost confirmată din răspunsurile protagoniștilor ghidurilor de interviu. Aceștia sunt de părere că
lipsa păr inților din viața celor mici este dăunătoare, întrucât perioadele de singurătate aduc cu ele
schimbări comportamentale ale copiilor, cât și momente grele prin care sunt nevoiți să treacă
singuri și pe care cu greu le vor uita.
„Cu cât plecările părinților la muncă în străinătate sunt mai dese și de lungă durată, cu
atât copilul va fi „stăpânit ” de tristețe, supărare și singurătate ”, este o altă ipoteză confirmată
prin interpretarea răspunsurilor oferite de părinți, întrebați fiind cum consiferă că s -au simț it
copii în și după momentul plecării. Cele mai întâlnite răspuns uri ale acestora fiind: „trist/ă,
abătut/ă, s -a izolat”.
Ultima ipoteză, „ Lipsa locurilor de muncă și situațiile financiare precare rezultate din
neimplicarea și dezinteresul autorităților, i nfluențează deplasările părinților la muncă în
străinătate pentru a le oferi copiilor un trai decent .” , a fost de asemenea importantă, întrucât
părinții au răspuns în proporție de 100% că acesta este motivul pentru care au decis să plece în
străinătate.
În concluzie, specialiștii recomandă campanii de informare și conștientizare adresate
părinților, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu
ambii părinți plecați, extinderea rețelei de consilieri școlari, multipli carea și extinderea centrelor

28
de zi (iar în cadrul acestora de preferat să existe verificări medicale suplimentare pentru această
categorie de copii), organizarea unor campanii de promovare a oportunităților de angajare
existente în țară, ș.a..

29

BIBLIOGRAFIE

Adrian Otovescu, Românii din Italia Monografia unor comunități de imigranți ,
București, Editura Academiei Române 2016.
Art. 89, alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului.
Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de Sociologie , București, Editura
Babel 1998.
Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Ediția a III -a revăzută și
adăugită , București, Editura Polirom, 2008 .
Corina Bistriceanu, Sociologia familiei , București, Editura Fundației „România
de mâine”, 2006 .
Cristina Neamțu, Psihologie specială , Iași, Editura Polirom, 2000.
Emilia Maria Sorescu , Bătrânețea între binecuvântare și blestem. Sociologia
bătrâneții , Craiova, Editura Univ ersitaria, 2010 .
I. Mitofan, C. Ciupercă, Introducere în psihosociologia și psihosexologia
familiei , București, Editura, Alternative,1998 .
Ionel Stoica, Tentația migrației necesitate și oportunitate într -o lume
globalizată , București, Editura Militară 2011.
Organizația Internațională pentru Migrație, Migrația și efectele ei în plan
familial, prof. univ. dr. Maria Cojocaru, Efectele migrației, suport de curs adresat
participanților la proiectul Migrația și traficul minorilor neînsoțiți, măsu ri urgente pentru
minorii aflați în situația de vulnerabilitate extremă.
Rădulescu , Europa în mișcare. Libera circulație a persoanelor în contextul
extinderii Uniunii Europene, București, Editura Tritonic, 2005 .
Remus Gabriel Anghel, Istvan Horvat h, Sociologia Migrației. Teorii și studii
de caz românești , Iași, Editura Polirom 2009.
S. Rădulescu, M. Piticariu, Devianță comportamentală și boală psihică ,
București, Editura Academiei R.S.R., 1989.

30
Tereza Bulai, Fenomenul migrației și criza familială , Iași, Editura Lumen,
2006 .

31
GHID DE INTERVIU PENTRU PĂRINȚI

1. Care este principala cauză pentru care ați decis să plecați la muncă în străinătate?
2. Credeti ca abordarea unor politici de catre guvern ar putea limita migratia in tara
noastra?
3. Sunteți plecat/ă singur/ă sau împreună cu soțul/soția.
4. In grija cui v -ati lasat copii?
5. Care a fost reacția copilului la aflarea veștii că veți pleca, dar și după momentul
plecării?
6. Cunoasteti situatia scolara a copil ului?
7. Cat de des va vizitati/ va viziteaza copilul?
8. Ce mijloace de comunicare utilizati pentru a vorbi cu copilul dvs. ?
9. Cat de des se intampla ca copii dumneavoastra să vă spuncă că vă iubesc și le este
dor de dvs. ?
10. Ce conditii oferiti copiilor?
11. Cat de b ine cunoasteti hobby -urile copiilor dumneavoastra?
12. Considerati ca situatia materiala este mai importanta decat faptul ca nu sunteti
prezent/a in viata copilului dvs?
13. Intenționați să vă întoarceți în țară?

32
GHID DE INTERVIU PENTRU ASISTENTUL SOCIAL

1. Câți copii din DGASPC -Dolj, se afla în situația copiilor „singuri acasă” ,respectiv
cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate?
2. Ce serviciu monitorizeaza situația copiilor cu părinții plecati la muncă în
străinătate?
3. Care credeți că sunt cele mei importante efecte pe care le produce migrația
părinților la muncă în străinătate, asupra copiilor rămași acasă ?
4. Care au fost cele mai grave proleme cu care v -ați confruntat în calitatea
dumneavoastra de Asistent Social, provocate de copiii cu unul/ ambii părinți plecați la muncă în
străinătate?
5. Exista la nivelul DGASPC Dolj, programe speciale în care să fie incluși acești
copiii?
6. Care este atitudinea dumneavoastra față de acești copiii?
7. Îmi puteti oferi o opinie personală asupra fenomenului copiilor lăsați singuri în
țară?
8. Care credeți că vor fi, în timp, consecințele asupra familiei, în general și copilului,
în spe cial?
9. În opinia dumneavostră, îmi puteți spune ce recomandări / propuneri aveți în
cazul acesta atât pentru părinți, cât și pentru autoritați?