MASTER DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ [623840]

0
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTER DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:
Prof. Univ. Dr. STELIANA RIZEANU

Masterand: [anonimizat]
2018

1
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTER DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

Influențele stresului și ale conflictelor
emoționale asupra st ării de s ănătate

Coordonator:
Prof. Univ. Dr. STELIANA RIZEANU

Masterand: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

Pagina
INTRODUCERE …………………………………………………………………… 3
CAPITOLUL I PSIHOSOMATICA …… ……… …………………………………… 4
1.1. Definiție …………………………………………………………………… 4
1.2. Somatizarea poate fi privita si definite din patru puncte de vedere ……. 5
1.3. Istoric …………………………………………………………………. 6
CAPITOLUL II STRESUL PSIHIC SI EFECTELE SALE FIZIOLOGICE …. 10
2.1. Sindromul genera l de adaptare ……………………………………… 10
2.1.1. Stadiul de alarma ……………………………………………………………………… 11
2.1.2. Stadiul de rezisten ță specifică (de revenire) …………………………….. 11
2.1.3. Stadiul de epuizare 11
CAPITOLUL III CONSECINȚELE STRESULUI ASUPRA STĂRII DE
SĂNĂTATE …………………………………………………………………………………………………..
13
3.1 Raspunsul neuro -endocrin ………………………………………………………… 11
3.2. Răspunsul imun la stres ………………………………………………………………. 14
3.3. Stresul oxidativ ……………………. …………………………………………………….. 14
CAPITOLUL IV STRESUL PSIHIC ……………. ………………………… …………………… 15
4.1. Ciclul critic al stresului ………………………………… ……………………………… 15
4.2. Caracteristicile specifice ale stresului psihic versus alte tipuri de stres 16
4.2.1. Particularit ățile agenților stresori ………………………………………………….. 16
4.2.2. Conceptele de EUSTRES și DISTRES …………………………………………. 18
4.2.3. Clasificări ale stresului psihic ……… ……………………………………………… 18
4.2.4. Efectul placebo / efectul nocebo ………………………………………………….. 20
4.2.5. Reziliența (rezistența) psihica la stres …………………… ………………………. 21
4.2.6. Vulnerabilitatea la stres ………………………………………………………………. 22
4.2.7. Exemple de afectiuni si simptome psiho -somatice ………………………….. 22
4.2.8. Abordarea terapeutică …………………………………………………………………. 25
CAPITOLUL V STUDII DE CAZ ………………………………….. …………………………. …. 28
5.1. Caz clinic 1 ……………… ……………………………………………………………………… 28
5.2. Caz clinc 2 ……………………………………………………………………………………… 33
5.3. Caz clinc 3 ……………. ……………………………………………………………………….. 40
5.4. Caz cli nic 4 ……………………………………………………………………………………… 44
5.5. Caz clinic 5 ………… …………………………………………………………………………… 47
BIBLIOGRAFIE ……….. ………………. ……………………………………………………………….. 53

3
“Cel care se ridic ă este mult mai puternic dec ât cel care n -a căzut niciodat ă.”
-Viktor Frankl –

INTRODUCERE

Rațiunea alegerii acestui subiect constă în faptul că exist ă o leg ătură strans ă între stre s și
conflictele emo ționale prin care trec persoanele și starea de s ănătate fizic ă. De foarte multe ori
pacien ții se adreseaz ă medicilor de diferite specialit ăți pentru diferite acuze somatic e, în spatele
cărora stau diferite conflicte emo ționale nerezolvate sau nerecunoscut e de către pacient sau de
medic.
Aceste simptome soma tice sunt un s ubiect de studiu atât în psihologie, cât și î n medicina
generala și li se acord ă o aten ție special ă (Danduran , 2008 ; Lipowski , 1988 ; Patris , 2010 ).
Conform studiilor (Kroenke , 2003 ) prezent ările la medicu l de as isten ță medical ă primar ă
(medicu l de familie) pentru acuze psihosomatice variaz ă între 20 -74% și prezint ă o adevarat ă
heterogenitate în ceea ce prive ște percep ția pacien ților.
Costurile investiga țiilor și tratamentului ac estora (uman, economic, psihologic) reprezint ă o
problem ă de sanatate public ă. Spre exemplu sistemul general de asigur ări de s ănătate al unei
regiu ni din Fran ța a ar ătat că un grup de asigura ți, reprezentand 3,6% din popula ție a util izat 14%
din rambur sările totale. În acest grup 41% dintre indivizi au avut o tulburare somatoform ă
(Danduran M , 2008 ; Demondion , Huguet , Patrouillaut 2000 ).
Evoluția acestor maladii sau a simptomelor somatoforme poate fi rapid ameliorat ă prin
rezolvarea conflictului emoțional, reducerea stresului sau a impactului pe care -l are stresul
asupra subiectului respectiv sau prin tr-un tratament medical corect al tulburărilor depresive sau
anxioase .
Un rol important în generarea patologiei psihosomatice și în ameliorarea sau agravarea
evolu ției unor boli îl are modul în care pacientului i se comunic ă de catre medic: diagnosticul,
prognosticul și tratamentul bolii și atitudinea personalului medical și al familiei acestuia vis -a vis
de boala pe care o are .

4
CAPITOLUL I.

PSIH OSOMATICA

1. 1. DEFINIȚIE:

Psihosomatica este disciplina medicală care studiază maladiile fizice, tulburările legate de
cauze psihice, de conflicte psihologice, în general inconștiente. Termenu l este preluat din limba
france za ( psychosomatique), și iși a re originea în limba greacă, fiind compus din cuvintele:
psyche = suflet și soma = corp.
Dicționarul “ Larousse Médical” (1999) definește boala psihosomatică astfel: O boală
caracterizată prin transformarea unei tulburări psihologi ce, care nu poate fi exprimată ca
atare, într -o tulburare somatică (organică).
Unii subiecți au o predispoziție constituțională față de bolile psihosomatice și au o
sensibilitate sporită la anumite tipuri de stres . Boala apare ca urmare a unui conflict sau adesea a
unei traume emoționale ; se datorează lipsei mijloacelor psihice de exprimare sau de rezolvare a
conflictului emo țional .
Bolile psihosomatice pot a fecta toate sistemele de organe. Se cunoaste deja leg ătura între
sindroamele dispeptice, ulcerul ga stro-duodenal sau sindromul de intestin iritabil și starea de
anxietate. Sp re exemplu înainte de un examen sau de un interviu important, subiectul anxios
poate prezenta colici abdominal e, diaree, arsuri gastrice, etc.
În cartea sa, “Stresul psihic și bolil e interne”, 1993, Dr. Ioan -Bradu Iamandescu, arat ă
importan ța stresului psihic cu rol declan șator sau modulator al evolu ției multor boli interne:
bolile aparatului respirator (astmul bronsic, sindroamele dispneizante de origine psihogen ă,
bronșita cronic ă și emfizemul pulmonar), bolile aparatului c ardiovascular (cardiopatia ischemic ă,
hipertensiunea sa u hipotensiunea arterial ă, tulbur ările de ritm cardiac). De asemenea se cunoa ște
că persoanele având tipul de personalitate A sunt mai perd ispuse la boli coronariene, diabet
zaharat , sindroame metabolice).
Se știe deja existen ța leg ăturii între enurezisul noct urn la copil apărut după o perioad ă de
continen ță urinar ă ca urmare a unor traume emo ționale, abuzuri fizice sau după nașterea unui
frate mai mic.
Psoriazisul, fibromi algia, tulbur ările endocrine, cefaleea, migrena, apari ția și evolu ția
acestora este frecvent corelat ă cu evenimente stresante din via ța persoanei respective.
Afecțiunile psihosomatice trebuie diferențiate de așa -numitele tul burări de conversie pe care
le întâlnim în timpul isteriei, în care tulburările fizice nu corespund nici unei boli. În acest caz,
simptome precum paralizia, afonia, tulburările neurovegetative sau orbirea nu li se dovedește
existența, sunt variabile și dis par spontan.

5
1.2. SOMATIZAREA POATE FI PRIVITA SI DEFINITA DIN PATRU
PUNCTE DE VEDERE :

A. Cea mai frecvent acceptată definiție a somatizării, cea discutată mai înainte , este cea
prezentata mai sus , pe care Kleinman (Kleinman si Kleinman , 1985 ) o definește din punct de
vedere psihosociologic ca "expresia unei depresii personale și sociale sub forma unui limbaj de
plângeri sau acuze cu scopul atragerii de îngrijiri medicale”. Procesul de somatizare intervine ca
răspuns la stresul psiho -social sau suferința psihologică a unui individ într -un context cultural
sau social dat. Căutarea de îngrijiri medicale este, de asemenea, un element important al
exprimării în conformitate cu Lipowsky (Lipowski , 198 8), utilizarea de îngrijiri medicale, ca
cheie a solu ționarii problemei .
El definește somatizarea ca fiind "tendința de a simți și de a exprima simptomele a căror
patologie organică nu este luată în considerare, de a le atribui boli fizice și să solicite asistență
medicală în acest context. Somat izarea ar interveni prin urmare, într-un context care favoriz ează
folosirea actului somatic din motive culturale sau sociale .

B. Din punct de vedere psihiatric, somatizarea este expresia atipică a unei patologii
psihiatri ce. DSM 4 definește tulburarea somatoformă și prezintă o abordare descriptiv ă a
somatizărilor. Tulburarea somatoformă ar fi astfel manifestarea prin simptome fizice care pot
sugera o afecțiune medicală, dar care nu pot fi explicate de o afecțiune medicală sau de orice altă
tulburare mentală. Acestea sunt:
– Tulbur ările de somatizare, cu debut înainte de treizeci de ani , fără un anumit
context particu lar și const ând din simptome foarte heterogene, variind de la dureri de cap
până la mialgii,
– Tulburările de conversie sunt definite ca unul sau mai multe simptome de deficit
ale funcțiilor voluntare motorii, senzitive sau senzoriale și sugerând o stare gen erală
neurologică sau medicală, factori i psihologici fiind asocia ți simptome lor,
– Tulburări le dureroase
– Hipoh ondria
– Dismorfophobia

Această descriere a DSM -IV (2000) nu ține cont , totuși, de utilizarea somatizării ca
expresie mascată a tulburărilor psihiatrice, în special în tulburările de anxietate sau depresive,
care sunt cele mai frecvente situații întâlni te în practica generală, aceste entități constituind clase
de diagnostic diferite pentru DSM -IV (2000) .

C. O alt ă perspectiv ă apartine lui Pascal Cathebras (Cathébras , 2006 ), care prive ște dintr -o
perspectivă mai "internistă" și utilizeaz ă termenul de somatiz are pentru disfuncționalități și
simptome cronice inexplicabile din punct de vedere medical. Această abord are pune accentul pe

6
durata simptomelor și concepe patologia psihic ă sau ca o co-morbiditate simptomatică, mai
degrabă decât etiologie.

D. Vincent Jadoulle (Jadoulle , 2005 ) care concepe termen ul de medicina psihosomatic a ca
fiind acea ramură interesat ă de interacțiunile dintre psihism și soma (corp) , de asemenea este
interesată de psihogeneza tulburărilor fizice, a bolilor și a altor manifestări corporale ca fiind
consecințe ale emotiilor asupr a corpului fizic, generand patologii organice. Prin urmare, lui îi
putem atribui studiul influentei emo țiilor asupra manifestărilor somatic e. Tulbur ările funcționale,
acuzele fizice de origine psihi că (așa -numita depresie mascată, conversie isterică, hipoh ondrie),
complicații le și implicatiile fizice ale bolilor psihiatrice și ale tratamentul ui acestora,
repercusiunile psihiatrice ale bolilor organice și tratamentele acestora , precum și relația medic –
pacient și influen ța mediului psihologic (a contextului p sihologic) (Cathébras , 2006 , Kleinman si
Kleinman , 1985 ; Lipowski , 198 8)

1.3. ISTORIC:

Noțiunea de sindro m psiho -organic a fost propusă pentru prima dată de catre Eugen Bleuer în
1916. Ulterior termenul de boală psihosomatică (psiho -organică) a fost dezvoltat în lucrările și,
în special, în ipotezele formulate de psihiatrul german Georg Gro ddeck (1866 -1934) și
psihanalistul american Franz Alexander (1891 -1964). Hans Selye a introdus cuvântul „stres” în
limbajul medical, făcând referire la reacții ale organismului față de factori externi. Ulterior,
cuvântul a fost preluat în toate țările lumi i. (Iamandescu , 1993).
Relația între suflet (psyche) și corp a fost luată în considerare în medicina antică. Există deja
destule dovezi descoperite în medicina asiatică (China, India, Tibet), în medicina din Egiptul
antic și Grecia antică c ă cei ca re se ocupau de sănătatea oamenilor, acei medici din antichitate,
nu se ocupau numai de corpul fizic, ci considerau omul a fi un întreg: suflet -minte -corp, iar
terapiile aplicate nu vizau numai corpul fizic ci și sufletul pacientului. Medicul din antichita te nu
era numai medic, ci era în acelasi timp și filosof, psiholog, preot (vraci) și urmărea tămăduirea
ființei umane sub toate aspectele ei.
In prezent doar medicina ayurvedică (medicina tradi țională a Indiei), medicina tradi țională
chineză și cea tibetan ă pastrează acest mod de abordare al pacientului în terapie (Charaka
Samhita , 2003 ).
În cartea sa, “Iubire, medicina și miracole, ed . Humanitas, 2004, Dr. Bernie S. Siegel
realizeaz ă profilul psihologic al persoanelor predisp use la a se îmboln ăvi de cancer. Cercet ările
sale în literatura de specialitate despre bolnavii de cancer au aratat c ă:
În secolul al II -lea după Hr., Galen observa că melancolicii sunt mai predispuși să se
îmbolnavească de cancer decât cei cu temperament sanguin (Siegel , 2004) .

7
În secolele al 18 -lea – al 19 -lea mai mulți medici au observant că un cancer are tendința să se
declanșeze în urma tragediilor, crizelor din viața unui individ și mai ales în viața acelora pe care
astăzi îi numim “depresivi”, dar înainte de apariția psihologiei moderne nu se putea face mare
lucru pentru a -i ajuta pe pacienți să -și schimbe modul de a privi lucrurile.
Elida Evans , discipolă a lui C.G. Joung, în cartea “Studiul psihologic al cancerului”
publicat ă în anul 1926, arăta c ă riscul de cancer este mult mai mare a l celor oameni av ând o
personalitate de tip dependent (“ pentru care sensul vieții este dat integral de alți oameni sau de
lucruri din afară“ ). E. Evans concluzioneaz ă ca “La fel ca majoritatea bolilor, cancerul este u n
simbol al faptului că în viața pacientului există ceva în neregulă, un avertisment adresat acestuia
să pornească pe un alt drum”
Până în prezent, unii cercet ători au fost preocupa ți de a g ăsi un anumit tip psihologic al
pacientului cu risc crescut de a f ace cancer. Spre exemplu LeShan și Dr. Caroline Bedell Thomas
și Dr, Gee rd Hamer au fost preocupa ți de acest subiect.
Psihologul Lawrence LeShan a realizat un studiu asupra a 455 pacien ți bolnavi de cancer,
căror a le-a studiat tipul de personalitate și a r ecurs la ps ihoterapie “de profunzime” în 71 de
pacien ți în stare “terminal ă”. El a descoperit c ă starea de “disperare” (el foloseste termenul de
“disperare” pentru a -l deosebi de “depresie”) a precedat apari ția cancerului la 68 dintre cei 71 de
pacien ți cu cancer studia ți, spre deosebire de numai 3 dintre ceilal ți 88 de subiec ți studia ți care
nu aveau cancer (LeShan, 1974 ).
“Unele dintre cele mai valoroase cercet ări au fost întreprinse de dr. Caroline Bedell Thomas
de la Facultatea de Medicina a Universit ății Johns Hopkins. Încep ând din 1946, ea a realizat
profilurile de personalitate a 1337 de studen ți la medicin ă, urm ărindu -i apoi anual, timp de mai
multe decenii dup ă absol vire, s ănătatea fizic ă și mental. Dr. Thomas voia s ă identifice
antecedentele psihologice ale bolilor coronariene, hipertensiunii, bolilor mentale și sinuciderii. A
inclus în studiu și cancerul doar de dragul compara ției, deoarece ini țial nu credea ca boal a poate
sa aib ă și component psihologice. Și totu și, datele au indicat un rezultat “șocant și nea șteptat”:
trasăturile celor care s -au îmboln ăvit de cancer erau aproap e identice cu cele ale studen ților care
ulterior s -au sinucis. Aproape to ți bolnavii de c ancer i și reprimaser ă pe parcursul vie ții emo țiile,
mai ales pe cele agre sive legate de propriile nevoi. Cercetatoarea a mai descoperit și că, folosind
exclusiv desenele f ăcute de subiec ți în cadrul unuia dintre teste, putea prezice în ce parte a
corpului persoanei se va dezvolta cancerul” (Siegel , 2004 ).
În cartea scris ă de Mambreti, Georgio și Seraphin, Jean, “Medicina cu susul în jos. Și dac ă
Hamer av ea dreptate” din 2010, în baza studiilor și experien ței Dr . Ryke Geerd Hamer, oncolog ,
fondatorul “Noii Medicini Germanice”, care a realizat, studiind peste 30 000 de cazuri, pacienți
bolnavi de cancer, se men ționeaza că există o legatură stransă între tipul de traumă emotională pe
care a suferit -o pacientul și localizarea cancerului și da că pacientul se “vindec ă emoțional” se
vindec ă și boala de care suferă. În cercetările sale, Dr. Hamer a pornit de la experiența sa
personală, el dezvoltând un cancer testicular după moartea neașteptată a fiului său, ca urmare a
unui accident.

8
Iată ce a c onstată dr . Hamer: pentru a putea produce o boală este necesar ca șocul emoțional
să îndeplinească trei criterii:
◦ 1. e foarte acut, dramatic, neașteptat,
◦ 2. e trăit în izolare – în acel moment persoana nu a putut să -l exteriorizeze.
◦ 3. îl prinde complet nepregătit și nu găsește o rezolvare în acel moment.

Franz Alexander – fondatorul “medicinei ps ihosomatice” spune în cartea sa “Medicina
psihosomatică” , 2008 : “ Faptul că mintea domină trupul, deși neglijată de biologie și de
medicină, reprezi ntă cel mai fundamental lucru pe care -l cunoa ștem despre procesul vieții” .
Conflictele psihice de durată produc îmbolnăviri organice.
Prof. Dr. Ioan Bradu Iamandescu – autor al cărților: “Stresul psihic și bolile interne”Ed All,
Bucuresti, 1993, și “Muzic oterapia receptivă”, Editura Fundatiei "Andrei Șaguna" , 2012, și
promotor al medicinei psihosomatice în Romania, propune o soluție terapeutică la îndemana
oricui, și anume Muzicoterapia. Iată ce spune acesta: “Muzicoterapia este, în primul rând, o
modalit ate de înlăturare a efectelor stresului cotidian – adesea devastator – dar și de tratament
adjuvant al unor boli neurologice, psihice sau psihosomatice (hipertensiune arterială, boala
ischemică a inimii, ulcer, astm și alte boli alergice etc), iar în domen iul pluridisciplinar al
chirurgiei joacă un rol important în combaterea durerii și a anxietății pre – și post -operatorii. Nu
trebuie trecute cu vederea efectele benefice ale muzicii exercitate asupra dezvoltării psihomotorii
a copilului și, mai ales, protei formele implicații în procesul învățării (Efectul Mozart,
Supermemoria) în dezvoltarea creativității și rafinarea personalității. Aceste din urmă efecte ale
muzicoterapiei – în planul autoperfecționării ființei umane – sunt apanajul aproape exclusiv al
utilizării „marii muzici“ (simfonică și de cameră), ca material de bază al muzicoterapiei conduse
de terapeut. ”
Dr. Bernie S. Siegel – chirurg pediatru, după mai bine de 10 ani de practica medicală în
domeniul chirurgiei, în care fusese învățat să acționeze a supra oamenilor în mod mecanic (sa -i
repare aproape ca și cum a -i repara o mașină într -un service auto), a observant că evoluția
pacientului depindea foarte mult, nu neapărat de gravitatea bolii, cât de starea psihică a
pacientului, de dorința lui de viaț ă, de sensul vieții sale (de scopul pentru care trăia), de
obiectivele pe care le avea în viață. Astfel a ajuns să -și dea seama că există un aspect al medicinii
mult mai important decât toate procedurile tehnice, decat toate protocoalele de tratament. A
înțeles că era foarte important at ât pentru pacienți, pentru rudele acestora, cât și pentru muribunzi
să le acorde mult mai mult decât aplicarea unor cunoștinte medicale, și anume prietenia sa,
sprijinul său sufletesc, de care aceștia să beneficieze atunci ca nd au nevoie.
Oncologul Carl Simonton și soția sa, psihologul Stephanie Matthews, sunt cunoscuți ca
primii practicieni occidentali care au utilizat tehnici de vizualizare (imagerie) în tratamentul
cancerului. Împreună cu James L. Creighton, și -au descris metodele în lucrarea “Getting Well
Again” , 1980 . Primul studiu publicat de soții Simonton, înainte de apariția acestei cărți, arată că
în cazul primului lot de pacienti bolnavi de cancer, în numar de 159, cu o speranță de viață de

9
maxim un an, 19% s -au vindecat complet de cancer, la 22 % boala a regresat, iar la ceilalți s -a
dublat în medie perioada de supraviețuire.
Dr Dean Ornish, în cartea sa, “Dragoste și supraviețuire” , 2008 afirmă că relațiile bu ne
conferă sănătate și o stare de bine. Iată ce spune Dr. Dean Ornish despre puterea tămăduitoare a
dragostei: „Eu, unul, nu cunosc să existe în medicină vreun alt factor, fie că e vorba de regimul
alimentar, de fumat, de exercițiile fizice, de stres, gene tică, medicamente sau chirurgie, care să
aibă un mai mare impact asupra calității vieții noastre, a incidenței îmbolnăvirilor și a morții
premature.“
Intr-un articol, publicat in 1996 in New York Academy of Sciences, cu titlul
“Pyschophysiological Aspects of Cancer” se arată că în cazul femeilor care dezvoltă cancer de
col uterin, acesta este corelat cu lipsa de speranță si o pierdere sentimentală recentă

10
CAPITOLUL II.

STRESUL PSIHIC SI EFECTELE SALE FIZIOLOGICE

Cuvantul “st res” provine din limba englez ă, având sensul de : “încordare, presiune, povar ă,
forță, efort, solicitare, tensiune, constr ângere” (Levitchi, Bantas). Hans Selye a introdus acest
cuvânt în limbajul medical. El “a utilizat acest termen în 1950 pentru a desemn a un ansamblu de
reacții ale organismului fa ță de o agresiune extern ă exercitat ă asupra sa” (Iamandescu, 1993 ) de
către un ansamblu de agen ți cauzali fizici (temperaturi extreme, radia ții, lovituri, presiuni fizice,
etc), chimici (poluare, lucru în mediu toxic, etc), biologici (agen ți infec țioși: virusuri, bacterii,
etc), psihici etc, av ând drept consecin ță apari ția unor diferite modific ări morfofunc ționale cu rol
în adaptarea organismului la stress. Primele modific ări care apar sunt cele endocrine.
Înainte de aceasta, în 1936, Hans Selye a introdus no țiunea de “sindrom general de adaptare” ,
care a fost definit ca fiind “totalitatea mecanismelor nespecifice, capabile s ă asigure mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului în fața agresiunii care -i amenin ță integritatea morfologic ă
sau a constantelor umorale”, (ceea ce Cannon numise înca din anii ’30 “homeos tazie”)
(Iamandes cu, 1993 )
Cercetările fiziologului W. Cannon, începînd cu 1915, au arătat că emoția declanșează brusc
în organism un ș ir de reacții fiziologice: încetarea funcțiilor digestive, creșterea presiunii
sanguine, a proporției de globule roșii și a vitezei de sedimentare a hematiilor, accelerarea
bătăilor inimii și a respirației. Aceste manifestări apar ca urmare a activării sis temului nervos
vegetativ și sunt menținute o perioadă mai lungă de timp datorită eliberării în sînge a hormonului
numit cortizol de către glandele suprarenale.
Aceste modificări fiziologice au rolul de a pune organismul în acord cu situația: prin
suspendar ea funcțiilor digestive și transferul masiv de energie către masa musculară, organismul
poate iniția răspunsuri comportamentale de tip atac sau fugă.
Hans Selye a studiat reac ția de adaptare a organismului la diferi ți factori de stres și a
contribuit în domeniul medicinii psihosomatice, a șa cum am afirmat mai sus, prin introdu cerea
noțiunilor de stres și de reacție de adaptare, cu implicarea axei hipotalamo -hipofizo -cortico –
suprarenale. Selye afirmă un lucru deosebit de important, și anume că stresul fizi c este
echivalent în privința capacității de a declanșa reacția de alarmă cu acțiunea stresului
psihic și că determină aceleași modif icări nervoase și humorale . Acest lucru a deschis în
medicină o nouă perspectivă de a înțelege legăturile psihosomatice în cadrul patologiei.

2.1. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE

Sindromul general de adaptare, din punct de vedere fiziologic, evolueaz ă în trei etape:

11
2.1.1. Stadiul de alarmă :
– Acțiunea factorului stresor determin ă faza de „ șoc”, cu sc ăderea tensiunii arteriale, a
temperaturii corpului, hemoconcentra ție, vasodilata ție și cre șterea permeabilit ății
vasculare, vasoconstric ție și reducerea fluxului de sange în anumite organe considerate
neimportante pentru supravie țuire și cresterea fluxului sanguin în anumite terito rii
considerate importante pntru supravie țuire. Aceste reac ții apar prin activarea sistemul ui
nervos vegetativ simpatic (SNSV) prin creșterea secreției de catecolamine (adrenalin ă și
noradrenalin ă), numit ă și reacția „fight or flight”
– Ulterior intervine fa za de „contra șoc”, cu interven ția axei hipotalamo -hipofizo –
suprarenaliana (HPA) , cu hipersecre ție de cortizol și ACTH, dar și de adrenalin ă, cu
hiperglicemie și reducerea activit ății sistemului imunitar (eozinopenie, involu ție timico –
limfatica).
– În aceast ă etapă rezisten ța organismului la factorul stresor este mic ă (rezisten ța bio logică
crescut ă). Prelungirea acestei etape, f ără adaptarea organismului la aceast ă „cantitate” de
stres, poate conduce la apari ția unor boli, cum ar fi: infec ții repetate (prin i munodepresie),
diverse boli alergice (astm, urticarie, etc) sau autoimune (Ex. Lupus, poliatrit ă
reumatorid ă, psoriazis, tiroidita autoimun ă, etc), diabet zaharat, boli metabolice, bulimie,
etc.

2.1.2. Stadiul de rezisten ță specific ă (de revenire):
– Organismul pare c ă s-a adaptat la situa ție și în ciuda persisten ței agentului stresor,
parametrii biologici revin la normal, revine la normal activitatea SNVS și a axului HPA
(revenirea la normal a secreției de catecolamine și de cortizol ).
– Organismul manifest ă o rezistență mare la factorul stresor (adaptare)

Astfel o rganismul a selectat cele mai eficiente și economice modalități de adaptare la stres
mobilizând resursele energetice existente în organism.

2.1.3. Stadiul de epuizare
– Persisten ța age ntului stresor face ca organismul s ă nu mai poat ă menține adaptarea prin
scaderea resurselor energetice ale organismului și prin apari ția de consecin țe (efecte
secundare) ale reac țiilor de adaptare
– Apare din nou creșterea secreției de cortizol și triada de manifest ări induse de
“supradozarea” de cortizol (1-hipertrofia corticosuprarenalelor, 2-atrofia timusului și a
structurilor limfoide, 3-ulcera ții gastro -duodenale)
– Se prabu șește rezisten ța organismului la acțiunea factorului stresor
– Tiroida începe s ă fie hiperactivă compensator, hormonii tiroidieni av ând un rol de rezervă
în ada ptarea la stres
– Apar modificări ale secreției de hormoni sexuali cu sc ăderea potenței, fertilității, absența
ciclului menstrual

12
– Resursele energetice sunt epuizate și apar semne de uzură (“wear and tear ”) care duc la
instalarea bolii și chiar la moartea organismului

13
CAPITOLUL III

CONSECIN ȚELE STRESULUI ASUPRA ST ĂRII DE S ĂNĂTATE:

Având în vedere cele descrise mai sus cu privire la consecin țele fiziopatologice ale stresului,
întelegem atunci leg ătura ce exist ă între afec țiunile fizice și stres. Răspunsul organismului la
stres se desf ășoara sub forma a dou ă componente: neuro -endocrin ă și imunologic ă.

3.1. Răspunsul neuro -endocrin la stres se realizeaz ă prin totalitatea ho rmonilor a căror secreție
este influențată de stres și care modulează a daptarea organismului:

 Catecolaminele (Adrenalina, Noradrenalina) sunt responsabile de reacția (fight or
flight) în stadiul de alarmă al sind romului general de adaptare la stres . Ele p roduc:
o Emo țional: fric ă, anxietate, teama paroxistic ă, până la atacul de panic ă (reac ția de
fugă) sau furie (lupt ă), impresia de “a nu mai putea g ândi limpede”
o La nivel cardiovascular: c reșterea debitul ca rdiac pentru a asigura o cantitate
crescut ă de sânge în creierul posterior (primitiv), responsabil de decizia de a
reacționa prin fug ă sau lupt ă și în mu șchi (pentru a putea fugi sau lupta). Acestea
se realizeaz ă prin cre șterea frecven ței cardiace, subiectiv persoana sim țind c ă
inima îi bate foarte repede , și cre șterea tensiunii arteriale ( vasoconstricție și
eliberarea sângelui din depozit e: splină, ficat)
o La nivel digestiv, scade secreția și motilitatea digestiv ă, cu apari ția de disfunc ții
digestive
o Crește glicemiei în scopul asigur ării unui aport energet ic crescut în organele
implicate în reac ția de ap ărare ( prin creșterea glicogenolizei hepatice și scăderea
captării glucozei la nivelul ț esuturilor insulino -dependente, mușchi scheletic și
țesut adipos)
o Crestera pro ducției de colesterol din ficat și modif icarea metabolismului lipidelor

Aceasta este explica ția apari ției bolilor cardiovasculare (hipertensiune arterial ă, palpita ții), a
tulbur ărilor digestive, diabetului zaharat, dislipid emiei sau hiper -colesterolemiei ca fiind
consecinte ale stresului.

 Cortizolul , așa cum am men ționat mai sus, este responsabil de reacția de „ uzură” din
stadiul de epui zare al sindromului de adaptare. Rezultatele cre șterii secre ției de cortizol
sunt:

14
o Creșterea glicemiei prin stimularea neoglucogenezei hepatice pornind de la
precursorii genera ți prin catabolismul lipidelor și a proteinelor tisulare/scăderea
glicolizei
o Deprimarea imunit ății prin atrofia timusului, a structurilor limfoide și a răspunsului
inflamator
Aceste modificari contribuie de asemenea la aparitia diabetului zaharat de tip 2 și, prin
deprimarea imunit ății, la apari ția unor infec ții (ex. herpes labial sau herpes zoster apar imediat
după un stres mai intens)

3.2. Răspunsul imun la stres
Limfocitele (un anumit tip de globule albe) secretă citokine (molecule responsabile de
transmiterea unor informa ții între celule) proinflamatorii care activează axul hipotalamo –
hipofizo -suprarenal ( HPA ) și aceasta are drept consecințe:
 scăderea r ăspunsului imun celular sau imunitatea înn ăscută (scade activitatea
leucocitelor responsabile de producerea de anticorpi, de distrugerea și de fagocitoza
agen ților patogeni )
 crește răspunsul imun umoral sau imunitatea adaptativ ă. Aceasta se realizeaz ă prin
intermediul anticorpilor și moleculelor îndreptate specific împotriva unui anumit antigen,
adică o molecul ă ce este specific ă unui agent patogen. Astfel se activează limfocitele B,
eozinofilele ș i mastocitele și apar răspuns uri de tip alergic sau autoimun .

Aceastea explic ă frecvența mare a infecțiilor, apariția alergiilor ( urticarie, eczeme, astm,
rinită sau conjunctivită alergică) , a bolilor autoimune și a can cerului în condiții de stres.

3.3. Stresul oxidativ
În stresul prelungit apare, prin generarea de radicali liberi de oxigen, care în mod normal sunt
neutraliza ți imediat, orga nismul este “preocupat” de sus ținerea func țiilor adaptative și
“neglijeaz ă” sau “am ână” prelucrarea acestora. Astfel apare stresul oxidativ care conduce la
alterarea structurii ADN și determină: instabilitate genetică și apariția mutațiilor g enetice,
activarea oncogenelor și inactivarea genelor supresoare ale oncogenezei, inhibiția reparării ADN.
Toate acestea având drept consecin ță apari ția tumorilor maligne, bolilor degenerative (Boala
Alzheimer, reumatism articular) și a îmbătrânirii premat ure a țesuturilor .
Stresul oxidativ are și un efect proinflamator , compromiterea imunității locale și
sistemice (prin dezechilibru între leucocitele T helper și T supresor) , având drept consecin țe:
imunosupresie, creșterea riscului de infecț ii și risc de b oli autoimune și inflama

15
CAPITOLUL IV.

STRESUL PSIHIC

Conceptul de stres psihic a ap ărut o dat ă cu apari ția conceptului de stres în general, meritul
revenindu -i tot lui Hans Selye, care a remarcat c ă stimulii psihogeni sunt capabili s ă produca în
organism acelea și reac ții fiziologice ca și agen ții stresori fizico -chimici sau biologici. Astfel el a
inclus în rândul agen ților stresori și stimulii psihogeni.
Primul care a descris acest tip de stres psihic este Cannon care a demonstrat apari ția unei
secreții de adrenalin ă la animalele supuse în mod experimental unui șoc emo țional.
Stresul psihic a avut numeroase defini ții, dintre care cea mai complex ă este cea dat ă de M.
Golu ( Golu si Dicu , 1972 ): „Stresul psihic r eprezint ă o stare de tensiune, încordare și disconfort
determinat ă de agen ți afectogeni cu semnifica ție negativ ă, de frustrarea sau reprimarea unor st ări
de motiva ție (trebuin țe, dorin țe, aspira ții), de dificultatea sau de imposibilitatea rezolv ării unor
probleme”.
În această def iniție M. Golu nu ia în considerare și alți factori, cum sunt agen ții fizici
(zgomot, teperaturi extreme, etc), chimici sau bi ologici (ex. boala este considerata un stres atat
din perspectiva con știentiz ării ei ca boal ă sau impoten ță functional ă, cât și prin influen ța pe care
o are asupra sistemului nervos prin durere și modific ări func ționale sau mobi lizarea resurselor
organismului în sensul compens ării și men ținerii echilibrului, homeostaziei).
Dr. I. B. Iamandescu considera c ă „stresul psihic are un caracter primar cand este rezultatul
unei agresiuni recep ționate în sfera psihicului (conflicte și suprasolicit ări psihice mediate de
stimuli verbali, dar și realizate prin concentrarea aten ției, cu evocarea sau persisten ța unor
imagini , sentimente etc) și un caracter secundar care de fapt este o reac ție de însoțire ori chiar de
conștientizare a unui stres fizic c ăruia i se acord ă o semnifica ție de amenin țare”. (Iamandescu,
1993 ).

4.1. Ciclul critic al stresului :

O dat ă ce a ap ărut și persist ă un anumit tip de stres, acesta modific ă dispozi ția afectiv ă a
individului și conduce la tulbur ări ale somnului (insomnie de adormire, somn superficial, vise
sau co șmaruri l egate de evenimentel e respective, dificult ăți în men ținerea continuit ății somnului,
etc), at ât prin cre șterea persistenta a nivelului de hormoni de stres, c ât și prin procese mentale
(preocup ări pentru a g ăsi solu ții, rumina ții mentale, reevocarea evenimentelor stresante, etc ).
Recuperarea inadecvat ă prin lipsa relax ării și somn insuficient conduce la amplificarea
anxiet ății, apari ția surmenajului și epuiz ării fizice, psihice și mentale, ceea ce întreține acest cerc
vicios al stresului (Fig 1. Ciclul critic al stresului) :

16

Fig. 1. Ciclul critic al stresului

4.2. Caracteristicile specifice ale stresului psihic versus alte tipuri de stres

4.2.1. Particularit ățile agen ților stresori:
Agen ții stresori psihici sunt în general stimuli verbali sau informa ționali care sunt t ransmi și
pe căi nervoase spre și dinspre cortexul cerebral. Semnifica ția lor este diferit ă de la un ind ivid la
altul, în sensul c ă nu produce reac ții comportamentale identice. Caracteristica acestora este
tocmai caracterul lor poten țial de a produce stres psihic, în func ție de semnifica ția de amenin țare,
prejudiciu, nocivitate, pe care le -o ofer ă individul în cauz ă. Spre exemplu decesul unei persoane
poate produce un mare stres, perceput ca triste țe, depresie, lips ă de sprijin a partenerului de via ță,
sau p oate fi perceput chiar ca o mare u șurare dac ă decesul apare dup ă o lung ă perioad ă de boal ă
foarte solicitant ă pentru partenerul de via ță.
De asemenea acelaș i tip de stresor psihic nu produce la acela și individ de fiecare dat ă acela și
impact psihic (at ât din cauza „dispozi ției de moment”, c ât și faptului c ă i se ofer ă semnifica ții
diferite în momente diferite). Exemplu: pierderea serviciului poate constitui pentru o persoana un
eveniment stresor foarte i mportant prin consecințele pe ca re le antreneaza (fina nciare, materiale,
etc), iar o alt ă persoan ă poate resemnifica un astfel de eveniment ca „orice sf ârșit este un nou
început”, o noua ocazie de a -și valorifica resursele și poten țialitățile.
I. Iamandescu concluzioneaz ă că: „un rol deosebit în apari ția și amploarea stresului psihic îl
au particularit ățile genetice cognitive, afective (acestea în mod prioritar), motiva țional și

17
voliționale ale subiectului respectiv, modelate de experien ța sa de via ță familial ă și profesional ă,
incluz ând evenimente psihotraum atizante anterioare (dar și relat ări sau referiri la dramele rudelor
sau prietenilor) (Iamandescu, 1993 ).
Astfel unele persoane prezint ă o „vulnerabilitate” ce poate fi c onstitu țional ă sau dob ândită în
plan psihic la ac țiunea factorilor stresori.
Persoanele vulnerabile la stres au ca și caracteristic ă comun ă tendin ța anticip ării negative sau
amenin țătoare pentru echilibrul psihic al lor a unor evenimente sa u a unor circumstan țe și au
capacitate redus ă de a g ăsi solu ții la eventualele probleme ce pot ap ărea.

„S.B.Sells (Sells , 1970 ), consider ă ca stresul psihic ia na ștere în urm ătoarele situa ții:
– circumstan țe care surprind individul nepreg ătit spre a le face fa ță: lipsa de
antrenament, incapacitate fizic ă sau intelectual ă, etc.
– miza este foarte mare , un raspuns favorabil av ând consecin țe importante pentru
individ, în timp ce e șecul (incapacitatea de a r ăspunde e ficient la situa ția solicitant ă)
are un efect nociv permanent, accentu ând și mai mult stresul psihic .
– gradul de angajare al individului ( în func ție de miz ă) confer ă o intesnsitate direct
propor țional ă cu stresul psihic” (Iamandescu, 1993 )
Iamandescu enuma eră o serie de termeni cu semnifica ție stresant ă care apar în diferite
defini ții ale stresului psihic :
– „Amenin țare” are semnifica ția de anticipare a unui pericol . Subiectul poate percepe
amenin țări real e sau imaginare.
– „Frustrare” ia na ștere c ând un obstacol (de natur ă fizică sau psihologic ă) se interpune în
realizarea unui scop , atunci subiectul resimte aceasta ca frustrare.
– „Conflict” este situa ția creat ă de inter feren ța a dou ă sau mai multe solicit ări cu motiva ții
opuse, realiz ând o adev ărată competi ție. Aici poate fi inclus ă și presiunea grupului social
(excesiv de favorabil ă sau defavorabil ă), ce produce teama de e șec, dezaprobare sau
excudere din grup.
– Izolare sau sentiment ul restr ângerii libert ății sau a contactului social
– Rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile ( în raport cu contextul situa țional de
rezolvare)
– Suprasolicitarea peste limitele capacit ății intelectuale (inclusiv parametrii aten ției,
memoriei, rezisten ței la perturba ții etc)
– Subsolicitarea prin insatisfacerea unor nevoi psiholo gice fundamentale de activitate , de
afiliere, de informa ție (de „nou”), etc
– Remanen ța unor st ări afective negative (pie rderea unei fiin țe dragi, e șec profesional sau
de alt ă natur ă)
Contribu ția perturbat oare a unor factori fizici (termici, acustici, mecanici), chimici sau
biologici (boli fizice) care scad capacitatea adaptativ ă a organismului, inclusiv în sfera
proceselor psihice (Iamandescu, 1993 )

18

4.2.2. Conceptele de EUSTRES și DISTRES

Acești doi termeni definesc dou ă tipuri fundamentale de stres, evidentiate de Hans Selye în
1973 ( Selye, 1973 ).
Stresul poate avea influen țe pozitive sau negative , în funcție de modul în care oamenii
percep situațiile din viața lor.
Stresul pozitiv (eustresul ) are rol de motivare și energizare a oamenilor, fiind un impuls, un
suport pentru persoană să analizeze situația ca fiind o provocare. Apare o reac ție inso țitoare
catecolaminic ă și, mai rar, cortizolic ă. Eustresul, dac ă nu este men ținut o perioad ă lungă de timp
(peste nivelul capacit ății de adaptare a organismului), poate avea efecte benefice, conduc ând la
dezvoltarea anumitor capacit ăți fizice sau psihice ale ind ividului.
Stresul negativ ( distresul ) este considerat stresul cu un poten țial nociv pentru organism. El
face ca organismul uman să iasă din starea normală și să se exprime prin nervozitate, tensiune,
încordare, devenind dăunător pentru om și putând provoc a îmbolnăvirea ( Tihan , Ghiza , 2002 ). În
general în literatura de specialitate termenul de stres se refera la distres, ceea ce este nociv.
Cercetările arată că ambele forme ale stresului sunt dăunătoare, dacă sunt menținute o
perioadă lungă de timp (Tihan , Ghiza , 2002 ).

4.2.3. Clasificări ale stresului psihic :

În func ție de natura stresorilor, se disting astfel: stresul psihic (acțiunea mai multor
agenți stresori), stresul profesional ( stres psihic si acțiunea factorilor stresori fizici, chimici),
stresul preoperator și postoperator (stres psihic și anticiparea stresului preoperator și
postoperator), stresul de subsolicitare (inactivitate, monotonie, izolarea sau lipsa comunicării),
stres de suprasolici tare (program prelungit și volum mare de muncă, activități foarte dificile),
stresul situațional (schimbări recente în viața persoanei sau a familiei) (Tihan , Ghiza , 2002 ).
Psihiatrii descriu, în funcție de intensitate, următoa rele tipuri de stres:
a) Stresul bazal – este determinat mai ales de relațiile interpersonale care se stabilesc în cadrul
activităților și având la bază atribute personale: vârstă, educație, condiție fizică, experiență
anterioară, deprinderi, convingeri, a titudini, stimă de sine etc. Acest tip de stres nu este prea grav
și poate beneficia de un management eficient dacă se intervine înainte să atingă un nivel de
necontrolat. Pentru aceasta este necesară identificarea surselor de stres, cunoașterea limitelor
personale și buna administrație a timpului.
b) Stresul cumulativ – constă în disconfort resimțit, durează mai mult și este mai sever decât cel
dinainte. Disconfortul poate duce la epuizare, oboseală intensă, depresie „burn -out“ și alte
manifestări cărora p ersoana este incapabilă să le facă față.

19
c) Stresul traumatic – este rezultatul unei situații stresante, apare brusc și violent iar individul
nu-și mai poate continua activitatea. Acest tip de stres poate fi semnalat imediat, la câteva
ore/zile sau chiar l uni/ani de la impactul cu un eveniment stresant și este caracterizat ca stres
acut. Acesta este cel mai nociv deoarece erodează capacitatea persoanei de a se adapta și poate
conduce la probleme serioase de sănătate.

I.Iamandescu clasific ă astfel “situa țiile conflictuale generatoare de stre s psihic persistent
(p35-37):
1. Conflicte familiale:
a. Copilul cu
o autoritatea parentala: frustra ție (prin exces de autoritate), depresie (prin
dezinteres)
o ceilal ți frați: concurenta afectiv ă, interese divergente
b. conflicte co njugale privind:
o exercitarea autorit ății
o problem e materiale
o educa ția și îngrijirea copiilor
o dezacord asupra preferin țelor
o nepotriviri (temperamentale; în raporturi sexuale)
o despărțiri temporare
c. conflicte paraconjugale (cu socri, parin ți)
d. pierderi, prejudic ii: boli ale membrilor familiei, decese, divor ț
2. Conflicte profesionale
o Activitate profesionala excesiv ă
o “Recuperare” inadecvat ă (lipsa relax ării, somn insuficient)
o Factori perturban ți (sonori, termici, etc)
o Raporturi inadevate cu superiorii, subalternii, c olegii (climat afectiv negativ)
o Responsabilit ăți mari profesionale și obste ști (“manager disease”)
o Veleit ăți peste posibilit ăți
o Insuccese, terme ni de execu ție nerealiza ți în munc ă (de ordin personal, ale
colectivului)
3. Conflicte sociale
o Problem e material e și/sau de locuin ță
o Tensiunea vie ții modern e (“criza de timp”, poluare s onoră, etc)
o Masuri coercitive, inclusiv privarea de libertate
o Accidente (de automobil, în special)
o Șomajul
o Programe TV (filme de groaz ă, apocaliptice, știri TV, etc, produc un stres psih ic
în masă cu e fect persistent)
o Drogurile (greut ăți de procurare, consecin țe)

20
o Secte sau grup ări religioase inductoare de constr ângeri
4. Conflicte în sfera vie ții intime
o Complexe de inferioritate diverse (fizice , tulbur ări de dinamic ă sexual ă, situa ția
de bol nav)
o Legat de inser ția socio -familial ă
o Sentimente dominante cu coloratur ă afectiv -negativ ă
o Nesatisfacerea unor trebuin țe biologice
o “Spleen” (subsolicitare, monotonie a vie ții personale, etc)
5. Confli cte iatrogene (privesc medic ul și personalul sanitar, tribu tari unei educa ții sanitare
inadecvate și ai unor “neglijen țe psihologice” = “lipsa de tact”)
o Fobii f ață de unele boli (neoplazii, infarct miocardic, etc)
o Tanatofobie (la un bolnav grav, indusa iatrogen)
o Goana dupa medicamente (c u valoare reala disproporti onată față de “reclam ă”)
o Avatariile spitaliz ării
6. Conflicte inevitabile – calamit ăți naturale
o Cutremure, inunda ții
o Modific ări bru ște ale c limei
7. Schimb ările modului de via ță
o Definitive: casatorie, divor ț, decese ale celor apropia ți, boli grave (cronice,
invalidante), muta ții profesionale, etc
o Temporare sau de importan ță mai redus ă (mutarea în alt ă locuin ță, depls ări
temporare în interes de serviciu sau în concediu, schimbarea unor obiceiuri, ex.
abandonarea fum atului, etc) (Iamandescu , 1993 )

4.2.4. Efectul PLACEBO / efectul NOCEBO

În contextul conflictelor iatrogene, și al influen ței pe care o au credin țele și cogni țiile
subiec ților în a-și influen ța starea de s ănătate, este important de amintit existen ța efectelor
placebo și nocebo.
Efectul placebo este cunoscut ca acea acțiune “ciudată” pe care o are administrarea unui
anumit tratament, despre care pacientul crede că l -ar vindeca, de a produce vindecare (chiar dacă
în realitate nu este administrată nici o “substanță activă”).
Efectul nocebo este opu sul efectului placebo, în sensul că, dacă pacientul crede că
tratamentul aplicat îi va produce anumite efecte nedorite, acestea chiar vor apărea, în
conformitate cu credința pacientului. În aceast ă situa ție este important de eviden țiat importan ța
pe care o are atitudinea personalului medical și al persoanelor din anturaj, tactul sau lipsa de tact
a acestora în a comunica individului un anumit diagnostic sau prognostic al bolii.

21
În cazul acestor efecte, media, în special internetul, au un rol foarte importa nt, prin faptul
ca persoanele se auto -documenteaza asupra efectelor negative, rezulta telor, prognosticului, etc,
inducandu -și prin autosugestie o anumita evolu ție a bolii.

4.2.5. Reziliența (rezistența) psihica la stres

Rezilien ța este la origine un termen utilizat în fizic ă, ce desemneaza energia absorbit ă de
un corp în timpul deform ării. Termenul a fost preluat din limba englez ă și are la origine cuvantul
latin „resilio”, care semnific ă a sari înapoi, a rico șa, a rezista.
In psihologie termenul a fo st folosit pentru prima dat ă între anii 1939 -1945 de c ătre
psihologii Werner și Smith, doi psihologi școlari americani care lucrau în Hawai cu copii cu risc
psihopatologic, condamna ți a avea tulbur ări. Cu ocazia unei observa ții făcută pe parcursul a
treize ci de ani, ei au semnalat c ă un anumit num ăr dintre ei ie șeau din aceast ă situa ție gra ție a
unor calit ăți individuale sau a unor oportunit ăți sau interven ții ale mediului.
Dupa John Bowlby, care a introdus termenul în scrierile sale despre ata șament, în Fr anța
urmat Boris Cyru lnik care a mediatizat conceptu l de rezilien ță în psihologie, plec ând de la
observa țiile supravie țuitorilor lag ărelor de concentrare , apoi pe di verse grupe de indivizi, printre
care copii din orfelinatele din Rom ânia și copiii str ăzii din Bolivia. Înainte de apari ția termenului
« rezilien ță », se vorbea despre “invulnerabilitate”.
Rezilien ța este rezultatul unor procese multiple care vin s ă întrerup ă efectele negative și
contracareaz ă “vulnerabilitatea” psihologic ă a istoriei traumat ice a individului (Articole preluate
de pe site -ul francez Résilience Urbaine , 2017 ).
Termenul de rezilien ță este diferit de cel de coping (ce provine din limba engleza, de la
cuvantul “to cope” ce semnific ă “a se descurca”, a face fa ță, a se asi gura pe sine pentru “a se
scoate” dintr -o anumit ă situa ție). C onceptul de coping a fost elaborat de Lazarus și Launtier în
1978, iar S. Kobasa, în 1982 descria copingul ca un sim ț al controlului personal, o dispozi ție de
personalitate care reduce stresul în via ță.
Rezistența este dinamică, iar printre procesele care contribuie la rezistență au fost
identificate opt (Articole preluate de pe site -ul francez Résilience Urbaine , 2017 ):
– Mecanismele de protecție de apărare;
– Echilibrul în fața tensiunilor;
– Capacitatea de a se autoangaja , de auto -asumare ;
– Capacitatea d e renaștere, relansare, regenerare;
– Capacitatea de evaluare;
– Semnificare a evaluarii;
– Imagine pozitiva de sine;
– Creativitatea.

22
4.2.6. Vulnerabilitatea la stres

Datorita faptului ca s-a constatat c ă subiec ții sunt influen țați diferit de stre suri asem ănătoare ,
psihologii au analizat tipurile de personalitate și de tr ăsături de personalitate pentru a stabili o
predispozi ție sau sensibilitate mai mare a unor tipuri de personalitate fa ță de stres.
Despre t ermenul de “vulnerabilitate la stres” și corela ția cu bolile somatice vorbe ște
Kourilsky ( Kourilsky , 1969 ).
I. Iamandescu (1993) sintetizeaz ă în urma cercet ărilor personale și a datelor din literatura
câteva tr ăsături pe care le consider ă ca indici ai vulnerabilit ății la stresul psihic:
– “Tendin țe interpretative pe un fond de susceptibilitate crescut ă
– Rigiditate, încap ățânare
– Tendin țe pronun țate egocentrice, de autoafirmare
– Tendin țe obsesivo -fobice pe un fond anxios
– Impulsivitate, emotivitate crescut ă
– Agresivitate, înclinatie spr e violen ță”

4.2.7. Exemple de afectiuni si simptome psiho -somatice:

Diversitatea simptomelor psiho -somatice este foarte mare, ele put ând îmbrăca forma
tulbur ărilor tuturor organelor și sistemelor organismulu i. Astfel în cazul fiec ărei specialit ăți
medicale se pot întâlni astfel de simptome. Datorit ă faptului c ă tensiunea pshihic ă produce
tulbur ări func ționale sau boli organice, subiectul se adreseaz ă de regul ă medicului și, în cele din
urmă, ajunge s ă fie îndrumat c ăre psihoterapeut.
Dintre afec țiunile psihosomatice cel mai frecvent întalnite amintim:
– În cardiologie :
o Hipertensiunea arterial ă, hipotensiunea sau tensiunea arterial ă oscilant ă
o Tulbur ări de ritm cardiac (palpita ții), accelerarea bat ăilor inimii (ta hicardie)
o Dureri precordiale, d ureri toracice atipice sau care mimeaza o angin ă pectoral ă,
dar fără a evidenția nimic pat ologic la investiga țiile realizate (traseu EKG normal,
coronarografie normal ă)
– În gastroenterologie . La nivel digestiv exist ă o adevara tă legatur ă între stre s, stările
emoționale tr ăite de subiect și func ționarea apara tului digestiv . Aceasta se datoreaz ă
existen ței la acest nivel a unui plex nervos situat în peretele intestinal, numit de catre unii
speciali ști “creierul abdominal” care se cretă o serie de neuromediatori, cum ar fi
serot onina, dopamina, adr enalina, noradrenalina, neuropeptidul P, histamina etc, ce
influen țează atât func ția aparatului digestiv , cât și starea psihoemo țional ă și secre ția
acestor mediatori este influen țată la ra ndul s ău de starea psihoemo țional ă a persoanei.
Astfel sindromul de intestin iritabil, d ispepsia functional ă, colica biliar ă sunt frecvent

23
legate de stre s. S-a observant ca dac ă în copil ărie și adolescen ță subiectul a trecut prin
situa ții foarte stresante crește foarte mult riscul ca individu l să dezvolte tulbur ări
funcționale d igestive care s ă se manifeste pe tot parcursul vie ții.
o Ulcerul gastro -duodenal sau gas trita apar în situa ții stresante deoarece stresul
încetine ște golirea stomacului și modific ă secreția de acid clorhidric , enzime
digestive, mucus și factori de protec ție.
o Cea mai mare parte a simptomelor digestive func ționale se constat ă la sexul
feminin, raportul între b ărbați și femei fiind de un barbat la trei femei .
– În pneumologie
o Astmul bron șic. De cele mai multe ori o criz ă de astm este declan șata de factori
emoționali sau agravarea evolu ției bolii astmatice (prin cre șterea frecven ței sau a
severit ății crizelor de astm) este corelat ă cu factori psihici.
o Astmul bron șic sau apari ția frecvent ă a infecțiilor respiratorii la copii în corela ție
cu sentimentul de abandon sau deprivare afectiv ă, aceste bo li apărând foarte
frecvent dup ă ce mama iși reia activitatea profesional ă, se re întoarce la serviciu,
sau dup ă nașterea unui fr ate mai mic sau în cazul integr ării copilului în
colectivitate (este dus la gr ădiniță sau la cre șă). Aceste schimb ări reprezint ă
pentru unii copii un stress important.
o Sindromul de hiperventila ție (în trecut era numit spasmofilie) care poate ap ărea în
diferite situa ții stresante sau într-un atac de panic ă. Se manifest ă ca polipnee
(frecven ță respiratorie crescut ă), și se poate însoți de palpita ții, tahicardie, durere
toracic ă, spasme muscular e, tetanie, ame țeli, sincopa (le șin), parestezii (ame țeli),
tremur ături, dificult ăți de înghițire. În aceste situa ții, rezultate bune se ob țin prin
interven ții psihoterapeutice de tip comportamental și tehnici de reeducare
respiratorie .
– În neurologie :
o Frecvent se constat ă că boli infec țioase care ating sistemul nervos (ex. Herpes
labial, herpes genital sau herpes z oster) apar în situa ții de stre s. Virusul este
localizat în ganglionii nervo și senzitivi și se reactiveaz ă în situa ții de stre s,
produc ând aceste tipuri de erup ții herpetice.
o Leuconencefalita sclerozant ă acută este fr ecvent descris ă ca apărând dup ă traume
emoționale
o Evolu ția sclerozei în plăci este foarte mult influen țată de stres, care este de obicei
un factor declan șator, iar faptul c ă subiectul este con știent de apari ția acestei boli
constitue el însuși un stres, astfel apare un cerc vicios care întreține și agraveaz ă
boala.
o Crizele migrenoase sunt frecvent declan șate de stres
o În cazul epilepsiei, stresul amplific ă riscul și severitatea crizelor epileptic e
o S-a constatat de asemenea o leg ătură între reac țiile inflamatoare, frecvent leg ate
de diferite situa ții stresante și bolile Parkinson și Alzheimer .

24
– În ginecologie : tulbur ări func ționale, precum sindromul premenstrual și ciclu menstrual
neregulat, în special amenoreea, dureri pelvine , dureri la nivelul vaginului sau anexelor,
dureri în timpul contactului sexual, tulbur ările de dinamic ă sexual ă, frigiditatea,
anorgasmia, sunt frecvent legate de stres. De asemenea situa țiile stresante pot declan șa
inflama ții sau pot sc ădea imunitatea local ă, favoriz ând apari ția candidozelor vaginale sa u
a erup țiilor herpetice genitale.
– În uro -nefrologie întâlnim frecvent:
o Cistalgia (durere la nivelul vezicii urinare, simptome asem ănătoare unei infec ții
urinare care apar f ără să existe o infec ție propriuzis ă). Exist ă un tip anume de
cistalgie, numit ă “cistita post-coitala ” care apare la femei dup ă contact sexual
daca acestea nu au avut orgasm.
o Disfunc ție erectil ă la barba ți în situa ții stresante
– În endocrinologi e:
o Secre ția de hormon foliculostimulant și luteinizant este modificat ă în situa ții
stresante, aceasta conduc ând la femei la tulbur ări ale secre ției de estrogeni, cicluri
menstruale anovulatorii, infertilitate, tulbur ări de ciclu menstrual, sc ăderea
libidoului, anorgasmie, iar la b ărbați modific ă secre ția de testosteron , scade
producerea de spermat ozoizi și conduce la infe rtilitate și tulbur ări de dinamic ă
sexual ă.
o Stresul acut produce cre șterea de testosteron, atat la barbati , cât și la femei, iar
stresul cronic conduce la sc ăderea nivelului de testosteron.
o La copii stresul acut produce cre șterea h ormonului de cre ștere, în schimb stresul
cronic reduce secre ția de hormon de crestere, astfel un stre s cronic la o varstă
precoce put ând fi cauza unui nanism hipofizar
o Un stres activ crește producerea de glucoz ă prin intermediul adrenalinei (pentru a
furniza hrana celulelor) și inhiba secre ția de insulin ă, în scopul cre șterii glicemiei,
de aceea stresul poate fi cauza apari ției unui diabet zaharat sau poate agrava
evolu ția unui diabet deja existent.
o Stresu l este de asemenea un factor important în declan șarea tulbur ărilor tiroidiene
(hipertiroidie, boala Basedow, tiroidita autoimun ă Hashimoto). Afec țiunile
tiroidiene sunt mai frecvente la femei dec ât la b ărbați.
o Insuficien ța suprarenalian ă (boala Addison) este frecvent legat ă de stresul cronic.
În stresul a cut poate ap ărea un sindrom de hipercorticism (pseudo -sindrom
Cuching). În legatur ă cu acest hipercorticism poate ap ărea un anumit tip de
obezitate, cu o anumit ă dispozi ție a gr ăsimii pe corp, însoțită de atrofie muscular ă,
vergeturi, hipertensiune arteri ală, hirsutism (apari ția părului pe fa ță la femei),
acnee sau pete ro șii pe fa ță și osteoporoza.
o În cazul tulbur ărilor de comportament alimentar, stresul este frecvent un factor
declan șator, at ât în cazul anorexiei psihice, c ât și a bulimiei și obezit ății, în

25
ambele situa ții, organismul intr ând într-un cerc vicios pe care stresul îl întreține,
agrav ând tulburarea de comportament alimentar .
– În dermatologie se cunoaste leg ătura dintre stre s și:
o Căderea p ărului și alopecia
o Dermatoze inflamatorii, eczeme atopic e urticaria, eczema de contact
o Psoriazis. La 50 -100% dintre pacien ții cu psoriazis s -a eviden țiat existe nța unui
factor streor important în declan șarea bolii sau a recidivelor (puseelor acute)
o Acneea juvenil ă sau alte tipuri de acne e
o Erup țiile herpetice, a pariția de condiloame sau papiloame cutanate
o Bolile autoi mune cu afectare cutanat ă (lupus), lichenul plan, dermatita seboreic ă
o Subiec ții alexitimici fac mai frecvent dermatoze legate de evenimente stresante
– În oto -rino-laringologie întâlnim în legatur ă cu stresul:
o Dificult ăți de degluti ție, dureri la nivelul g âtului, gurii și limbii
o Ame țeli, țiuituri în urechi
o Dureri la mastica ție
– În psihiatrie : numeroase somatiz ări apar la pacien ți cu patologie psihotic ă sau nevrotic ă,
în special la pacien ții anxios -depres ivi. La acești pacien ți putem întâlni toate tipurile de
somatiz ări descrise la celelalte specialități medicale
– În reu matologie : numeroase boli autoi mune sunt declan șate sau agravate de stre s, cum
ar fi poliartrita reumatoid ă, fibromi algia, lupus eritemetos sistemic , sindromul de
oboseal ă cronic ă
o un studi u a eviden țiat prevalen ța a 27% alexitimici în cazul pacien ților atin și de
lupus
o în cazul pacien ților cu poliatrit ă reumatoid ă s-a eviden țiat existen ța unui
eveniment traumatizant (“ îngrozitor”) care a decla nșat boala sau puseele active
ale bolii.

4.2.8. Abordarea terapeutică

Datorit ă faptului c ă starea psihoemotional ă are un rol important at ât în declana șarea, c ât și
în întreținerea afec țiunilor psiho-somatice, un rol important îl are interven ția psih ologică,
asociat ă, atunci c ând este cazul, tratamentului medical .
Interven ția psihologic ă va fi orientat ă către reducerea stresului și/sau ameliorarea
impactului pe care -l are asupra individului prin tehnici de coping, cre șterea rezisten ței
(rezilien ței) individuale, recadrarea evenimentelor stresante, reducerea anxiet ății (în cazul
persoanelor cu o predominana ță anxioas ă), vindecarea traumelor emo ționale (in cazul tulbur ării
de stre s post -traumatic) .

26
Astfel amintim c âteva tipuri de interven ții psihologic e care s-au dovedit utile în afec țiuni
psihosomatice, f ără ca aceast ă enumerare s ă fie un a exhaustiv ă:
 Relaxarea : diferite tehnici de relaxare permit reducerea anxiet ății, oboselii, durerilor.
Învățarea de c ătre individ a unor tehnici de relaxare muscular ă este asociat ă în cea mai
mare parte cu exerci ții de respira ție și tehnici de imagerie mental ă. Terapiile cognitiv –
comportamentale integreaz ă frecvent aceste tehnici de relaxare. S -a constatat ca inv ățarea
și practicarea de c ătre pacient a unor tehnici de relaxare și imagerie este util ă în cazul
diferitelor tulbur ări psihosomatice, cum ar fi cefaleea de tensiune și migrena, tulbur ările
somnului, durerile cronice, fibromialgia și tulbur ările func ționale intestinale.
 Terapii comportamentale și cognitive struc turate . Acest tip de interven ție psihologic ă
urmărește să descopere ini țial cauza psihic ă a simptomelor somatice, evolu ția și impactul
lor asupra vie ții de zi cu zi a pacientului. În al doilea r ând se definesc obiectivele
terapeutice impreun ă cu pacientul care trebuie s ă aibă o atitudine activ ă. Frecvent se
aplica teste de evaluare psihologic ă pentru evaluare ini țială a simptomat ologiei și a
consecin țelor sale. Alte evaluări de același tip se fac și în timpul terapiei pentru a evalua
evoluția pacientului. A cest tip de terapie implică de obicei 15 până la 20 de sesiuni, cu o
frecven ță de o ședință pe săptămână. Aceste terapii permit pacientului să facă față
situațiilor care pot crește sau dezvolta simptome psihosomatice prin expunerea la stimuli
anxiogeni și invatarea unor conduite comportamentale adecvate de raspuns la acest tip de
stimuli. Astfel, pacientul evoluează în abordarea sau raspunsul s ău comportamental. În
același timp, se dezvoltă o abordare cognitivă, încercând să -l învețe pe pacient cum să
evacu eze gândurile automate negative. Acest lucru face posibilă o mai bună cunoaștere a
luptei împotriva tuturor formelor de stres și a modului de a le controla mai bine
 Psihanaliza . Psihanaliza are la baza no țiunea de transfer. De asemenea ascultarea
pacientul ui îi pemite acestuia momente de t ăcere și tăcerea îl ajut ă să conștientizeze ceea
ce spune, care este adesea diferit de ceea ce g ândeste că spune. Astfel are acces la
adev ăruri incon știente, la dorin țe, impulsuri ingropate, refulate. Apoi, pacientul își d ă
seama cât de mult rezistă adevărurilor sale care furnizează simptome ca răspuns la
incapacitatea de a -și satisface toate impulsurile. Astfel, monitorizarea analitică permite
reproducerea condițiilor în care s -au efectuat soluțiile nevrotice. Trebuie să î nțeleag ă
semnificația, cauza simptomului și s ă o anuleze.
 Psihoterapiile psihodinamice . Diferite școli au adoptat modalit ăți psihanalitice variate.
Ele s -au inspirat din modelul Freudian, utiliz ând analiza, dar într-o dimensiune mai
flexibil ă. Demersul ter apeutic este mai scurt ( în medie între 6 -12 sedin țe), iar momentele
de tăcere sunt mai scurte. Spre exemplu Pierre Marty, fondatorul Institutului de
Psihosomatic ă, a stabilit o psihoterapie psihosomatic ă de inspira ție analitic ă. Acest tip de
psihoterapie este propriu fiec ărui individ și nu simptomelor psihosomatice prezentate. El
încearc ă ameliorarea func ționării psiho -efective a pacientului. Analiza transferului este
mai pu țin profund ă, mai putin realizat ă. Scopul este de a permite pacientului să vadă

27
diferite soluții în relația sa cu corpul și cu ceilalți, să -l reorienteze. Terapeutul ajunge să
cunoască pacientul prin transfer și descoperă propria lui funcționare psiho -emoțională.
De acolo, el este capabil să aibă o influență sugestivă asupra pacientului. De exemplu, în
cazul unui pacient alexit imic, este interesant să -l convingem să -și verbalizeze emoțiile, să
învețe să -și exprime suferința interioară în mod diferit. Cu toate acestea, scopul principal
al acestui tip de interven ție nu este suprimarea defi nitivă a simptomelor, ci mai degrabă o
mai bună conștientizare de sine însuși și cauza exact ă, real ă, a propriei suferințe, precum
și dezvoltarea de noi mecanisme sau modele psiho -comportamentale pentru a le face față.
Această suferință, oricare ar fi ea, manifestat ă prin corp, poate să exprime orice fel de
problemă, să exprime că ceva este greșit sau constituie, spre exemplu, o rezistență și un
refuz la adaptarea socială. Psihoterapeutul nu trebuie să pretindă că pacientul își recapătă
o anumită normalitat e, dar trebuie să se străduiască pentru a -l ajuta pe acesta din urmă și
să-i ofere diferite posibilități de exprimare și de satisfacere a dorințelor sale inconștiente.
Este important de înteles, ca în cazul oricărei forme de psihoterapie, este frecvent ă
situația în care pacientul refuz ă cooperarea în scopul amelior ării simptomelor fizice ,
concepând că tulburarea psihosomatică este pur organică.
 Hipnoza clinic ă. Aceasta s -a dovedit eficient ă în numeroase afec țiuni psihosomatice și în
controlul durerii.
 Tera piile familial e. Ele au demonstrat importan ța mai ales la copil și adolescent în
situa ții în care simptomele psihosomatice ar putea corespunde unui mod de comunicare
sau de expresie a suferin ței secundare unor conflicte intrafamiliale.

Complexitatea manag ementului pacienților cu tulburări psihosomatice constă în dificultatea
diagnosticării și în comunicarea către pacient a necesității unei eventuale interven ții psihologice
în cadrul tratamentului.
În cazul afec țiunilor psihosomatice este necesar ă diagnosti carea c ât mai precis ă și eliminarea
unei posibile afec țiuni somatice. De aceea de cele mai multe ori pacientul este supus multor
investiga ții medicale multidisciplinare prin numeroase examinari complementare pentru a
exclude una cate una posibilele cauze organic e ale suferin ței pacientului. Toate aceste consulta ții
succesive prin care el trece p ână la stabilirea diagnosticului final îi pot int ări ideea c ă sufer ă de o
boală organic ă, de asemenea discu țiile și modul în care se face comunicarea cu diferi ți specialiști
care-l examineaz ă pot agrava sau croniciza problema psihic ă.
De aceea este necesar și esențial să se dezvolte rapid cu pacientul o abordare de tip
interven ție psihologic ă, de preferat cu un psihoterapeut obișnuit cu acest tip de situații, chiar
înainte de finalizarea tuturor investiga țiilor, în ciuda faptului c ă această recomandare de
interven ție psihoterapeutic ă specifică poate fi percepută de către pacient ca negarea plângerii sale
somatice. Aici relația medic -pacient este foarte important ă și dialogul este important pentru a i se
explica pacientului această complexitate bio -psiho -socială a tulburărilor psihosomatice.

28
CAPITOLUL V

STUDII DE CAZ

Cazurile prezentate în continuare sunt cazuri în care interven ția psihologic ă a avut un rol
important în ameliorarea simptomatologiei somatice o dat ă cu rezolvarea conflictului emo țional
ce a condus la apariț ia acelor simptome.

5. 1. CAZ CLINIC 1

Date de identificare :
L.G. , Femeie, 49 ani, studii superioare, angajat ă într-o compa nie multina țional ă foarte mare
cu peste 10 000 de angaja ți într-o func ție cu mare raspundere. Vaduv ă, cu doi copii minori în
întreținere (9 ani, respectiv 13 ani).
Motivul prezent ării la cabinet:
A fost îndrumat ă de catre medicul de familie c ătre psiholog p entru a interven ție psihologic ă
în paralel cu celelalte demersuri medicale pentru urmatoarele motive : depresie moderat -sever ă,
anxietate, tulbur ări ale somnului (insomnie de adormire și dificultate de men ținere a continuita ții
somnului) .
Antecedente hered o-colaterale :
Din interviu reiese c ă mama și mătușa (sora mamei) au o personalitate cu tendin țe anxios –
depresive.
Antecedente personale patologice :
Fără antecedente personale patologice importante
Istoric personal :
Familia de provenienț ă: tatăl a deceda t cand avea pacienta 5 ani, a fost crescută de mama și
de sora mamei. A avut rezultate foarte bune la școală, a absolvit facultatea, este o femeie cultă,
cunoaște foarte bine 5 limbi străine, lucrează într-o companie foarte mare, cu peste zece mii de
angaj ați, unde are o răspundere des tul de mare și foarte mult stre s.
S-a căsătorit prima dată la vârsta de 21 de ani cu un bărbat de care s -a îndrăgostit de când
avea 19 ani, pe care l -a iubit foarte mult și, care, spune că, n -a iubit -o. S-a despărțit de el dup a 5
ani.
După aceea l -a cunoscut pe tatăl copiilor, un bărbat mai în vârsta cu 20 de ani decât ea,
văduv, cu care a avut o relație consensuală, fiecare locuind la casa lui. Cu acesta a avut o relație
foarte frumoasă și reprezintă pentru ea un model de cum ar trebui un bărbat să se comporte cu o
femeie. Acesta a decedat de cancer în urma cu 4 ani. În prezent încă îi este greu sa vorbească
despre el și relația cu el fără să plângă.

29
După moartea lui a fost foarte mult hărțuită de rudele acestuia pentru un ap artament pe acesta
îl avusese și a fost nevoită să facă niște împrumuturi destul de mari la banca pentru a face față
financiar tuturor nevoilor.
Ulterior a mai avut două relații cu doi barbați: o relație cu o durată de 3 ani cu un bărbat care
a abuzat -o em oțional și de care s -a despărțit în urmă cu 5 luni pentru că se simțea epuizată
sufletește și o altă relație cu un bărbat căsătorit care o împlinește sufletește, este un prieten bun și
ea speră ca el să ia o decizie în sensul de a se despărți de soția sa ș i de a se căsători cu ea.
Are doi baieți, în varsta de 9 ani, respectiv de 13 ani, pe care îi crește fiind ajutată de mama și
de matușa ei (ambele având peste 80 de ani), împreună cu care locuiește într -un apartament.
Înafară de decesul partenerului, în ul timii ani au decedat toate rudele ei apropiate, i -au mai
rămas doar mama, mătușa și cei doi copii.
Istoricul bolii :
Simptomele au debutat în urma cu c âteva luni : astenie, anxietate, tristete, insomnie,
numeroase acuze somatice, preocupari legate de stare a de sanatate (frica de un diagnostic foarte
grav si de moarte prematura) .
Inițial s-a adresat medicului de familie pentru simptomele somatice ( amețeală, dureri de cap,
tensiune arterială oscilantă tahicardie, palpitații, dureri interscapulare, tensiune mu sculară,
senzație de părăsirea corpului, de leșin) și oboseal ă marcat ă, medicul de familie îndrumând -o
catre psiholog pentru interventie psihologica.
Ceea ce a agravat depresia au fost remarcile unor me dici care o investigau, și anume
afirma ția : « săraca de tine… așa de tânără, singură și cu copii mici… » , privind -o cu multă
compasiune, ca pe un muribund, ceea ce i -a întarit convingerea ca nu mai are mult de trăit.
De atunci a început s ă fie foarte anxioas ă, deprimat ă, să aiba insomnii și preocupă ri obse sive
legate de moarte și de cei doi copii minori ai săi, pe care nu ar avea cine s ă-i crească.
Tratamentul care i s -a administrat pentru bolile somatice îl suport ă foarte greu din cauza
efectelor secundare, ceea ce întretine preocuparile legate de boala, d epresia si anxietatea.
Examenul psihologic :
– Nivel psihofiziologic Aspect fizic îngrijit, orientată temporo -spațial, răspunde la
întrebări, subpon derală, apetit alimentar scăzut, oboseal ă marcat ă, mole șeală.
– Nivel subiectiv – emoțional : Prezintă sentime nte auto -depreciative, se culpabilizează și
se simte responsabilă pentru foarte multe lucruri, prezintă un deficit moderat de
concentrare, dispoziție tristă tot timpul, oboseală continuă, dificultate de a face față
sarcinilor. Îi este frică de singurătate, de aceea este dependentă de anumite relații.
– Nivel cognitiv : discurs coerent, ritm și flux ideativ normale, orientare bun ă spațio-
temporal ă, dificult ăți moderate de aten ție și concentrare, rumina ții mentale legate de
boală și moarte
– Nivel comportamental : insomnie, dificult ăți de men ținere a continuit ății somnului
(seara adoarme datorită oboselii și se trezește după 2 ore cu senzație ca -i este foarte rău,
de leșin, de moarte iminent ă, gândurile îi “vuiesc în minte și nu le poate liniști”, mai

30
reușește să adoarmă după 2 ore și apoi până dimineața se trezește din jumătate în
jumătate de oră ).
– Nivel relațional : bun, are rela ții bune, normale cu colegi i, prieteni i, familia, copiii.

Îsi dorește o relație de cuplu care considera că ar fi soluția pentru probl emele ei, că s -ar simți
mult mai bine. În familie, în relația cu mama, matușa și copiii, este in postura « salvatorului ».

EXAMENUL PSIHOLOGIC:
– Evaluarea s -a efectuat cu următoarele probe psihologice:
o Inventarul de depresie Beck – BDI pentru depresie, c are cuprinde 21 itemi, cota ți
de la 0 la 3, la care a ob ținut un scor brut de 31 puncte (av ând cele mai mari valori
la tulbur ări ale somnului, oboseal ă și afec țiuni somatice), ceea ce semnific ă
depresie sever ă.
o Scala de evaluare pentru anxietate Hamilton H AS-G pentru anxietate generalizat ă,
la care a ob ținut un scor brut de 32 de puncte, ceea ce semnific ă anxietate major ă.
o Chestionarul de Personalitate SCID II pentru tulbur ări de personalitate la care
apar elemente de personalitate dependentă (3 puncte), și elemente de personalitate
depresiva (4 puncte), dar care nu satisfac criteriile pentru o tulburare de
personalitate

DIAGNOSTIC POZITIV : tulburare anxios -depresiva; insomnie; somatizari multiple

Diagnostic DSM – IV:

Din interviu, anamneză si aplicarea testelor de evaluare psihologica reiese că prezintă o
tulburare anxios -depresivă severa , incadrarea pe axe efectuîndu -se astfel:

Axa I (tulburări clinice): Tulburare anxios -depresivă
Axa II (tulburări de personalitate): Apar elemente de personalitate depe ndentă (3 puncte), și
elemente de personalitate depresi va (4 puncte) , dar care nu satisfac criteriile pentru o tulburare
de personalitate
Axa III (boli somatice, condiții medicale): hipertensiune arterială, tahicardie paroxistică,
trombocitoză, tulburare d e coagulare a sangelui, vertij, cefalee, la computer – tomograf cranian
apar două semne sugestive pentru microinfarcte cerebrale.
Axa IV (probleme psihosociale și de mediu):
– Eșecuri în găsirea unui partener potrivit
– Incapacitatea de a -și face înțelese nevo ile, de a spune “nu” și de a -și cere drepturile
Axa V (evaluarea globală a funcționării): GAF = 65. Funcționare destul de bună, are câteva
relații interpersonale semnificative.

31
Diagnostic diferential : diagnosticul diferen țial a luat în calcul cele dou ă aspecte: emo țional
și somatic, în sensul stabilirii cauzalit ății, mai exact dac ă afecțiunea somatic ă este cea care a
determinat sindromul depresiv anxios și tulbur ările de somn sau simptomele fizice reprezint ă o
somatizare a conflictului psihoemo țional.

CONC LUZIILE EXAMENULUI PSIHOLOGIC :
Conceptualizarea cazului:
Sindrom depresiv -anxios instalat lent în ultimii ani (datorită bolii și pierderii prin deces a
partenerului de viața, decesului mai multor rude și al unor eșecuri ulterioare în relațiile cu alți
barbați), accentuat de comunicarea de către medici unui diagnostic sever cu prognostic foarte
prost.
– Lista de probleme :
o Tristete, teamă , deprimare, ingrijorare, anxietate
o Ganduri legate de boala si moarte, preocupari obsesive cu privire la sanatate
o Insomn ii, treziri repetate în timpul nopții și dificultăți de readormire
o Oboseala marcat ă, lips ă de energie
o Multiple simptome somatice (hipertensiune arterial ă oscilant ă, tahicardie,
palpita ții, ame țeli, cefalee, trombocitoz ă)
o Doliu nefinalizat dupa partenerul d e viata
o Grija pentru copii, mama și matu șa, persoane foarte dependente de ea, care nu s -ar
descurca singure, griji materiale și financiare
o Stare de frustrare, nemul țumire cu privire la via ța rela țional ă

– Puncte tari ale clientei : intelectual ă, educat ă, capacitate de comunicare și rela ționare
bună
– Strategii de coping : citit, practica religioas ă, comunicare cu prietenele

OBIECTIVELE INTERVEN ȚIEI
1. Înțelegerea legăturii dintre starea de sănătate și problemele emoționale, a influenței pe care
o are starea psih ică în generarea unei boli sau în vindecarea acesteia (cu scopul de a ieși
din starea de “victimă” a unui diagnostic implacabil și a prelua “controlul” asupra
funcționării corpului).
2. Restabilirea încrederii în sine, creșterea stimei de sine.
3. Renegocierea r olurilor în familie, în relația cu copii, cu mama și cu mătușa. Dobândirea
capacității de a refuza să se implice în treburi care nu -i aparțin (ex.: de a face “pace” între
membrii familiei, de a le da acestora soluții la toate problemele)
4. Înțelegerea și ide ntificarea eventualilor parteneri abuzivi, manipulatori cât mai devreme cu
putință pentru a nu mai intra în relații toxice și dobândirea “capacității” de a “spune nu” și
a pune capăt unei relații care se dovedește a fi toxică cât mai repede posibil.

32
PLAN DE INTERVEN ȚIE :
– Explicarea din punct de vedere fizio -patologic a legăturii dintre starea de sănătate și de
boală și starea psiho -emotională și recomandarea de lectură a unor cărți care explică
aceasta științific și care se bazează pe experiența clinică a unor medici cu un număr
semnificativ de cazuri (“Iubire, Medicină și Miracole” de Bernie Siegel și “Medicina cu
Susul în Jos” de Giorg io Mambretti și Jean Seraphin). S -au oferit explicații științifice pe
întelesul clientei și exemple de cazuri clinice foa rte grave, complet vindecate după
“vindecarea” emo țională (tehnica “my friend John”).
– Recadrarea evenimentelor din trecut, din situații umilitoare, injositoare, degradante, în
experiențe de viață din care a învățat ceva și care au ajutat -o să fie constient ă de calitățile
ei, să și le dezvolte
– Îmbunătățirea stimei de sine și a încrederii în sine, prin lista de calități și lista de defecte.
Transformarea defectelor în calități.
– Parcurgerea tuturor etapelor doliului până la starea de acceptare. Realizarea în s tarea de
transă hipnotică a ritualului de iertare și de desparțire.
– Generarea listei de soluții pe care le poate aplica pentru a ieși din starea de tristețe.
– Prescripția paradoxală pentru insomnie: “ dacă tot nu adormi în maxim 10 minute, atunci
te ridici din pat și faci o activitate care -ți displace cel mai mult, ex. călcatul rufelor pentru
toată familia”
– Tehnici simple de relaxare și de respirație pe care să le aplice în momentele în care se
simte foarte rău (hipertensiune, hipotensiune, palpitații, amețe li, senzația iminentă de
cădere, de decorporalizare): respirația abdominală, ritmarea respirației (cu retenție pe plin
cât mai mult timp), treningul autogen Schultz.
– Alte recomandări de cărți pentru lectură și de filme pentru vizionat.

Rezultate și conclu zii:
Până în prezent s -au realizat 5 ședinte, înca nu s -a finalizat terapia și s -a ajuns la urmatoarele
rezultate:
– Întelegerea importanței pe care o are starea psihică în declanșarea sau videcarea bolii,
restabilirea încrederii în capacitatea de autoreglar e a organismului și de restabilire a stării
de sănătate
– Diminuarea anxietății legate de boală și de eventualitatea unui prognostic prost a condus
la o odihnă mai bună
– Diminuarea anxietății legate de variațiile tensiunii arteriale și modificarea ritmului
cardiac cu ameliorarea acestor pusee.

33
5. 2. CAZ CLINIC 2

Date de identificare:
B.F., Femeie, 43 ani, divorțată, locuiește singură într -o cameră dintr -un apartament
închiriat împreună cu o colegă de aparta ment. A lucrat într -un fast -food ca șef de tur ă, de c âteva
luni lucreaza ca Asistent Manager la o editur ă de carte.
Motivul prezent ării la cabinet :
S-a prezentat la psiholog la insisten ța persoanelor din anturaj pentru depresie, insomnie, oboseal ă
datorate « stresului, traumelor și din cauza vieții g rele ș i nefericite pe care a avut -o » si multiple
acuze somatice .
Critica bolii : Nu consider ă ca ar avea vreo problema psihica, ci doar c ă este bolnav ă
fizic și e normal sa fie așa din cauza uzurii și stresului . Se consideră nedreptățită și umilită de
alții. Despre ea nu consideră că are vreo problemă, se vede pe ea ca o ființa perfectă cu un
comportament impecabil.
Antecedente heredo -colaterale : tata alcoolism cronic dup ă un accident foarte grav la
serviciu (arsuri foarte grave) cu spitalizare prelungit ă și pensionare medical ă după acest accident.
Probabil cauza alcoolismului tat ălui este un sindrom depresiv dezvoltat ca urmare a tulbur ării de
stres post -traumatic
Antecedente personale patologice :
Nesemnificative
Istoric personal:
Provine dintr -o fami lie de condiție medie, cu o educație bună.
S-a căsătorit la 18 ani a divorțat la vârsta de 20 ani, rămânând singură cu un copil de 1 an
pe care i l -au crescut p ărinții până la vârsta de 5 ani. Când copilul avea 5 ani l -a luat cu ea la
București, unde se mu tase și locuia împreună cu unul dintre frați și cu soția acestuia într -un
apartament închiriat.
De multe ori acest frate glumea pe seama ei pt că este prea serioasă, fără simțul umorului
și “face pe profesoara”.
A lucrat într -un magazin non -stop de tip f ast-food, atât în ture de zi și de noapte pentru a
se putea ocupa de copil. Tot timpul a locuit într -o cameră închiriată în diferite apartamente,
dormind împreună cu băiatul în același pat până când acesta a terminat liceul.
A avut foarte multă voință pent ru a-și face liceul la seral și facultatea. A făcut școala de
șoferi și și -a luat permis auto, dar nu are curaj sa conducă.
După terminarea liceului, fiul s -a mutat și locuiește cu chirie în alta parte. Îsi plătește
singur toate cheltuielile si taxele la f acultate. Are posibilitatea s -o ajute și pe ea cu bani. Are o
relație foarte bună cu fiul și cu prietena acestuia.
Nu a reușit să -și facă nici o relație cu un alt barbat. A avut 3 relații de scurtă durată, toți
barbații cu care a fost au preferat destul de repede sa renunțe la ea pentru o altă femeie.

34
Deși a terminat facultatea în urmă cu 6 ani, nu a reușit să -și schimbe serviciul, dar nici nu
a căutat. A așteptat sa -i găsească alții (frații și prietenii) un alt serviciu.
În urmă cu un an și jumătate, la r ecomandarea unei prietene, a fost angajată într -un
laborator de chimie al unei firme private ce fabrica produse farmaceutice de tip suplimente
alimentare. Se astepta la un program de lucru mult mai ușor, la mai puține ore de lucru pe zi. A
fost concediată în perioada de probă, pe motiv ca nu are calificarea necesară. A primit această
concediere ca pe o lovitură. S -a simțit foarte umilită și nedreptățită.
După aceasta a refuzat ajutorul unor prieteni de a -și căuta o nouă slujbă. S-a angajat ca
lucrător come rcial la Megaimage, de unde și -a dat demisia dupa mai putin de o luna pe motiv ca
este foarte obositor și foarte mult de muncă. După o perioadă de 2 -3 saptamani de pauză s -a
întors la vechiul serviciu, în fast -food.
A mai lucrat aici un an și jumătate până cand și -a gasit acest serviciu de Asistent
Manager la o editură, cu un salariu mult mai mare. Și aici are impresia că lucrează foarte mult și
că este prost plătită pentru ceea ce face. La început a încercat sa -i impună șefului un anumit
program de lucru ș i i-au trebuit câteva luni ca să înteleagă că trebuie să se adapteze la programul
pe care îl cere patronul.
Școlarizare / Studii:
Rezultate bune la scoală în clasele primare. A terminat inițial doar 10 clase și s -a angajat
ca ospătăriță într -un restaurant. Mai târziu și -a terminat liceul la seral și Facultatea de Finanțe –
Bănci la fără frecvență.
Familia de proveniență si relatiile cu cei apropiati :
– Familia din care provine este din mediul rural, are doi frați mai mici pe care i -a
crescut ea.
– Mama, s -a ocu pat de agricultură, casnică cu mai puțin de 4 clase de scoală
– Tata, muncitor la drumuri și poduri, aproape absent din familie deoarece serviciul nu –
i permitea să -și petreacă timpul cu familia, decât ziua de duminică și perioada de
iarna, cu zapadă și înghe t, când se sistau lucrările la drumuri. Când pacienta avea 14 –
15 ani, tatăl a suferit un accident de munca foarte grav (arsuri pe o suprafată mare a
corpului) și a fost în pericol de moarte. Dupa acest accident tatăl a fost pensionat
medical și a început s ă consume alcool, aproape tot timpul fiind în stare de ebrietate.
– Are o relație bună cu frații și cu mama și relație foarte proastă cu tatăl înca de cand
era mică. Spune ca tatăl ei îi spunea tot timpul ca este proastă, iar mai târziu ca este o
ratată și c a-i este rușine cu ea.
– Cei doi frați au studii superioare
– Are un fiu în vârsta de 24 de ani, salariat și student la informatică care se întreține
singur și nu mai locuiește cu ea de când a terminat liceul.
– Pacienta a divorțat la scurtă vreme după naștere a copilului și nu a mai avut nici un fel
de legatură cu tatăl copilului.
– A avut 3 relații cu barbați care n -au durat decât câteva luni și care au părăsit -o pentru
o altă “femeie mai atrăgătoare”

35
Simptomatologie somatică :
Simptome de hipertiroidie instalat e rapid, în câteva zile, cu hipertensiune arterială cu
valori foarte mai și tahicardie sinusală pentru care se internează de urgență în spital. Este
diagnosticată o tiroidită acută autoimună, cu evoluție fulminantă, inițial cu simptome de
hipertiroidie dat orită distrugerii masive de celule tiroidiene și eliberarea în sânge a hormonilor
tiroidieni, în câteva zile ajungând la hipotiroidie datorită lipsei de celule tiroidiene care să
producă hormoni tiroidieni.
Se instituie tratament medical corespunzator, cu imunosupresoare și corticosteroizi pentru
tiroidita autoimună și tratament de substituție cu hormoni tiroidieni pentru a compensa
hipofuncția tiroidiană. Este externată din spital în stare stabilizată și i se recomandă c oncediu
medical pentru o luna. In aceasta perioada s e adresează psihologului la insistența persoanelor din
anturaj.

Istoricul tulburării prezente :
Debutul in urma cu cativa ani e câțiva ani cu oboseala, dezinteres fata de activitati care
inainte ii faceau placere , multiple acuze somatic e. Reducerea contactelor sociale.
De mai multe ori i s-a propus s ă consulte un psihiatru sau un p siholog, dar timp de peste
an a refuzat, până cand a avut acel episod de tiroidită autoimună, când a acceptat în cele din
urmă, dar cu multă reticență, să s e adreseze psihologului.

EXAMENUL PSIHOLOGIC :
– Evaluarea s -a efectuat cu următoarele probe psihologice:
o Inventarul de depresie Beck – BDI pentru depresie, care cuprinde 21 itemi, cota ți
de la 0 la 3, la care a ob ținut un scor brut de 35 puncte (cele mai m ari valori fiind
la triste țe, nemul țumire, pierderea interesului fa ță de ceilal ți, tulbur ări ale
somnului, oboseal ă, apetit alimentar și sexual), ceea ce semnific ă depresie sever ă
o Scala de evaluare pentru anxietate Hamilton HAS -G pentru anxietate generali zată
la care a ob ținut un scor de 26, semnific ând axietate major ă, cele mai mari valori
fiind ob ținute la simptome musculare și somatice
o Chestionarul SCID II pentru tulbur ări de personalitate la care întruneste criteriile
pentru personalitate de tip parano id (8 puncte), personalitate narcisic ă (11 puncte),
bordelein (6 puncte), pasiv -agresiv (5 puncte) și obsesiv -compulsiv (5 puncte),
personalitate schizoid ă (4 puncte) și prezinta elemente de personalitate depresiv ă
(3 puncte) și histrionic ă (3 puncte), f ără a întruni criteriile unei tulbur ări de
personalitate

Evaluarea :
– Nivel psihofiziologic : Aspect fizic îngrijit. Se îmbracă exagerat de îngrijit, chiar
neadecvat situației, numai în colori de alb și albastru deschis. Poartă numai bluze cu

36
dantelă, volăna șe, broderii ce seamănă într -o anumită măsură cu o rochie de prințesă.
Atenție exagerată acordată aspectului fizic, îmbrăcăminții și machiajului
– Poziția corpului : Stă pe scaun cu spatele foarte drept, încordată, dă impresia că este
foarte atentă tot timpul la ținută, gesturi și la poziția corporală ca și cum ar fi filmată
permanent.
– Nivel c ognitiv : Ritm si flux ideativ normal e, vocabular complex, inteligentă , orientare
buna temporo -spațiala. Repetă ca un leit -motiv, acestea fiind și o scuză: “copilăria me a
nefericită”, “prin câte greutăți am trecut eu în viață”, “ n -am fost apreciată pentru
valoarea mea, seriozitatea mea”, “sunt o femeie serioasă și responsabilă”, “imi asum tot
timpul toate resposabilitățile”, « am fost dat ă de p ămant de nenumarate ori ». Are
impresie extraordinar de bună despre ea însăși, consideră că merită mult mai mult (ex . un
salariu mai mare pentru munca respectivă), nu admite criticile celorlalți pe care le ia drept
o ofensă. Nu admite sfaturi de la alții, în schimb are tendința de a da sfaturi tuturor,
inclusiv terapeutului, are impresia ca “știe tot”.
– Nivel e motional: răceală afectivă, lipsa de sentimente, raționalizează totul. Anxietate,
furie, agresivitate, nemulțumire, neliniște cu privire la numeroase aspecte ale vieții.
Senti mentul de a fi fost foarte umilită ( prin pierderea serviciului și a relației cu un
bărbat), ca urmare își dore sta să moară, nu mai vede nici un rost să mai trăiască.
– Nivel comportamental: iritabilitate, furie, agresivitate verbal ă manifestata sub forma de
replici t ăioase , jignitoare, arogant ă, fără simțul umorului. Consider ă că prin replici
agresiv e iși manifest ă umorul sau că nu « se las ă călcată în picioare » pentru c ă « a fost
dată de pământ de foarte multe ori ». Chiar și cu terapeutul se comport ă astfel. Simte
furie față de cei care au concediat -o în urmă cu un an și jumătate și față de fostul iubit
care a parasit -o pentru altă femeie, dispreț pentru acea femeie (pe care o consideră o
femeie ușoară care fură bărbații altora). Nu poate să doarmă bine, n u se poate relaxa. Dă
sfaturi foarte frecvent chiar dacă nu îi sunt cerute. Se îngrijoreaz ă pentru orice, are nevoie
de verificari si confirmari repetate. Nu are simțul umorului, nu întelege glumele. Afirmă
ca este foarte serioasă și extrem de riguroasă l a serviciu. Impresia pe care a făcut -o este a
unui “comandant de armat ă aflat într -un corp firav de femeie” (vorbeste cu o voce dură,
ascuțită, agresivă aroganta, pare că dă ordine). Are o atitudine ce contrastează cu modul
în care se îmbracă și cu aspectul fizic.
– Nivelul instinctelor : insomnie, agresivitate verbal ă, apetit sc ăzut, intoleran ță digestiva
la foarte multe alimente
– Nivel r elațional : foarte sc ăzut. Câteva relații semnificative, dar cu care vorbește sau se
întalneste o data la cateva luni. Înafar a serviciului nu prea relaționeaza cu alte persoane.
Motivează ca este foarte obosită. Nu mai are încredere în bărbați. Spune că nu -l gasește
pe acel bărbat ideal pe care -l caută și că nu merită să aibă o relație cu oricine.
– Nivel s omatic : stare de sănătat e critică, imunitate scăzută, se îmbolnăvește foarte des,
prezintă foarte frecvent simptome biliare, dureri de cap, dureri de spate, de oase,
insomnie. C ând este la serviciu simptomele se atenuează. Cand este în vacanță sau în

37
timpul liber, în weekend, sim ptomele se agravează, are stări de rău și de oboseală încât nu
poate ieși din casă.
– Nivel m otivațional : spune că nu -și mai dorește nimic, că a făcut atâtea lucruri în viață, că
a muncit foarte mult toată viața, că și -a “văzut băiatul mare, la casa lui” și că a are acum
dreptul să stea, să nu mai facă nimic.

Diagnostic DSM IV:
Axa I (tulburări clinice): Tulburare depresiv -anxioasă sever ă.
o Axa II (tulburare de personalitate): Intrunește criteriile pentru tulburare de
personalitate de tip paranoid (8 puncte) , narcisic (11 puncte), bordelein (6 puncte),
pasiv -agresiv (5 puncte), obsesiv -compulsiv (5 puncte) și schizoid ă (4 puncte) si
prezinta elemente , dar fara a întruni criteriile de personalitate depresiv ă (3 puncte)
și histrionic ă (3 puncte) .
Axa III (boli somatice): tiroidită autoimună
Axa IV (stresori psiho -sociali) : despărțirea de partener, pierderea serviciului
Axa V (indice global): GAF = 51

Conceptualizarea cazului:
– Persoană cu mai multe tulburări de personalitate, având scoruri mari la personalitate a
de tip paranoid, narcisic și bordelein și scoruri mai mici la personalitatea pasiv –
agresivă, obsesiv -compulsivă si schizoidă.
– Doliu nefinalizat după despărțirea de ultimul partener. Se află în etapa de “Furie”.
– Imagine de sine exagerat de bun ă, așteptări nerealiste de la via ță, serviciu, rela ții
– Sentimentul de a fi umilită, atât prin faptul că partenerul a părăsit -o, cât și prin
pierderea serviciului (a fost dată afară spunându -i-se că nu are calificarea
corespunzatoare) – contrastant cu mecanismul de ap ărare pe care și l -a construit,
“părerea foarte bună” pe care o are despre sine (că este o femeie extraordinară, cu
foarte multe calități și că nu -i este apreciată valoarea, că merită foarte mult).
– In relația cu sexul opus este tipul de “femeie puternic c astratoare”
– Se poziționeaza în starea de victimă. S-au identificat câteva beneficii ale stării de
victimă:
o fratele mai mic și fiul o ajută cu bani
o nu a realizat prea multe in viață din punct de vedere profesional și familial și
atunci devine o eroină în o chii celorlalți prin viața ei grea și nefericită și starea
de sănătate precară.
Lista de probleme :
– insomnie, tulbur ări ale somnului
– îngrijorare pentru foarte multe probleme
– triste țe, sentimentul de suferin ță și de a fi nedrepta țită, furie
– stare de s ănătate precar ă, oboseala, astenie, fatigabilitate

38
Puncte tari ale clientei :
– îi place foarte mult s ă citeasc ă
– preocup ări spirituale, persoan ă religioasa, cre știn-ortodox ă, fără a fi însa practicant ă
Obiective / plan terapeutic:
– Obiective pe termen scurt:
o Normal izarea și recadrarea evenimentelor din viață; transformarea din victimă
într-o persoană cu realizări – tehnica “My frend John” = povești despre viețile
altor persoane și cum i -au modelat greutățile din viață (care a foat rațiunea
ascunsă a tuturor evenime ntelor nefericite din viață). Provocarea
conștientizării modului în care au format -o și au călit -o aceste evenimente,
pornind din copilărie până în prezent. Ce reușite din viață au fost favorizate
tocmai de greutățile din viață.
o Acceptarea despărțirii de p artener – prin explorarea viitorului alături de
acesta. Provocarea constientizării că nu erau potriviți și că mai devreme sau
mai târziu ar fi ajuns la despărțire. Concluzia: “decât o groază fără de sfârșit,
mai bine un sfârșit de groază”
o Acceptarea pierde rii serviciului, eliberarea de resentimente prin prescripția
“ritualului de eliberare emoțională printr -o scrisoare”
o Explorarea posibilităților de a -și mentine beneficiile ieșind din starea de
“victimă”
– Obiective pe termen lung: îmbunătățirea relației cu sexul opus, ameliorarea
tendinței de control și dominare a partenerilor , ameliorarea tipului de personalitate.

Metode aplicate:
– Biblioterapie: recomandare de cărți pentru lectură: “Stiluri de atașament”, “Amor și
destin”, “Cele 5 limbaje ale iubirii”, “Pu terea extraordinară a subconstientului tău”,
“Jocul vieții si cum să -l joci”
– Tehnici de imagerie dirijată și de hipnoză: regresie temporală în momentele din
viață care au legatură cu suferința actuală, proiecția într -un viitor în care este fericită,
linișt ită.
– Prescripția “scrisorii de eliberare emoțională” și a identificării “mesajelor
semnificative pentru ea” pe care subconstientul i le oferă prin intermediul viselor,
corelațiilor intuitive pe care le va face și informațiilor utile pe care le află din că rți,
din discuții cu alte persoane
– Tehnica “my friend John”, povestea terapeutică

Rezultate și Concluzii:
– Insightul s -a produs la un moment dat citind într -una din cărțile recomandate ca
lectură, ajungând la faza de acceptare a evenimentelor din viață, cu o schimbare
rapidă a dispoziției. Astfel a reușit să accepte toate evenimentele nefericite din viață și

39
să se elibereze de resentimentele produse de acestea. După acest insight a urmat și
vindecarea afecțiunii tiroidiene, în aproximativ 3 -4 saptămâni ajun gând la a avea o
funcție normală, nemaifiind nevoie de tratament hormonal de substituție și nici de
tratament imunosupresor.
– In continuare ramân ca obiective psihoterapeutice de realizat : îmbunătățirea relației
cu sexul opus, ameliorarea tendinței de con trol și dominare a partenerilor si
ameliorarea tulburarii de personalitate.

40
5. 3. Caz clinic 3

Date de identificare:
Femeie, 39 ani, studii superioare și postuniversitare, lucreaz ă într-o companie
multinaționala, funcție manageriala. Locuieste în apartamentul personal împreună cu un bărbat,
fiind într -o relație de concubinaj cu acesta de aproximativ 2 ani.
Motivul prezent ării la cabinet : S-a prezentat din proprie ini țiativă pentru depresie,
oboseală marcată, tulburări de s omn, accese de furie uneori necontrolată, multiple afecțiuni
somatice (tiroidiene, articulare, cardio -vasculare, pulmonare, frecvente abcese dentare), abuz
fizic, emotional și verbal din partea partenerului. Consum de alcool pentru a putea dormi si a uita
de probleme.
Antecedente heredo -colaterale : fără semnifica ție clinic ă
Antecedente personale patologice : absente
Istoric personal : Copilăria, școlarizarea, familia de proveniență:
– Ambii părinți studii medii, mediu familial echilibrat.
– Relație foarte bu nă cu mama, relație dificilă cu tata care este o persoană foarte autoritară și
hiperprotectiv ă, care nu i -a conferit libertatea de care avea nevoie în copilărie și
adolescență și chiar și în prezent vrea să -i controleze viața. Este permanent nemulțumit de
alegerile pe care ea le -a făcut în viață.
– Are o soră apropiată ca vârstă cu care are o relație foarte bună și se ajută reciproc și căreia
îi mai împărtășește evenimentele din viața ei, dar nu tot.
– A fost foarte mult stimulată și susținută să învețe la șco ală și la facultate. A avut rezultate
foarte bune la învățătură
– Dificultăți în relațiile cu bărbații datorită tatălui care avea întotdeauna ceva de spus sau de
criticat, de aceea, la un moment dat a considerat că ar fi mai bine ca tatăl să știe cât mai
puțin posibil despre relația ei cu vreun bărbat.

Istoricul bolii:
De aproximativ doi ani este foart e solicitată pe toate planurile: solicit ări si raspundere
mare la serviciu, ore suplimentare, deplas ări/ delega ții, necesitatea de a lucra și în timpul liber d e
acasă.
De aproximativ 6 luni a început să prezinte multiple acuze somatice : semne si simptome
de poliartrita reumatoida, palpitații și tahicardie, până la 140 -150/minut, hipertensiune arterială
cu valori de 170/120 mm Hg, hipertiroidie si gușă tiroidi ană, stadiul IV, senzație de constricție la
nivelul gâtului, de sufocare și apăsare la nivelul pieptului, crize de tuse până la vomă.
Medicul de familie î i recomanda consult psihiatric pentru depresie și investiga ții și
tratament pentru multiplele acuze s omatice. La consultatia psihiatyrica i se propune tratament
antidepresiv pe care il refuza si este indrumata catre interventie psihologica.

41
Istoricul tulburării prezente :
Relatează ca avea și înainte un stres mare la serviciu și că muncea foarte mult, l ucrând în
aceasta companie de aproximativ 10 ani, dar că putea face față stresului, își găsea timp și pentru
odihnă și relaxare, dar, de când a început relația cu acest bărbat, viața i -a devenit din ce in ce mai
dificilă. Este nevoită să facă tot timpul cu rățenie pentru că acesta este atât de dezordonat,
neglijent, chiar mizerabil. A încercat de mai multe ori să discute cu el să -l facă să înțeleagă că nu
poate să facă tot timpul menajul, că este foarte obosită, dar fără nici un rezultat. Spune că de
cand es te cu acest barbat casa ei a devenit ca o “cocina”, mizerie peste tot, lucruri aruncate, vase
nespălate. De cand este cu el nu mai are weekend sau vacanțe.
Acest bărbat a lucrat într -un sistem militarizat, este pensionat anticipat de câțiva ani,
divorțat. Are studii superioare și doctorale. Nu lucrează, deși are 48 de ani. A promis de mai
multe ori că se va angaja, dar nu a “găsit nimic potrivit pentru el”. Nu contribuie cu bani la
intreținere pentru că “are pensie foarte mică” și va contribui când își va g ăsi serviciu. La început
relația cu acesta părea foarte frumoasă și după câteva luni s -a transformat într -un coșmar.
Pacienta spune că i -a fost rușine să vorbească cu cineva despre aceste probleme și despre
cum este relația cu acest bărbat, că ar vrea să s e despartă de el, dar îi este frică de el și nu știe
cum ar putea sa facă. Ii este frică de reacțiile lui pentru ca bătut -o de multe ori, o dată aprope a
sufocat -o cu perna și a amenințat -o că dacă spune cuiva sau face plângere la poliție o să fie vai
de ea, n-o să se lase fără să se răzbune. În plus este gelos și suspicionează orice relație a ei cu un
bărbat ca fiind mai mult decat prietenie sau colegialitate.
Spune că simte o furie clocotitoare împotriva acestuia și se simte umilită, înjosită,
folosită, ca nu -l mai suportă, nu mai suportă s -o mai atingă. De câteva ori acesta a încercat să
facă sex cu forța.
Am aflat că acest patern relațional se repetase în viața ei, având numai relații de 2 -3 ani
cu parteneri abuzivi, dar de ceilalți parteneri îi fusese mai ușor să se despartă, pe cand de acesta
nu știe cum să scape pentru că a venit și s -a instalat de la început în casa ei și într -o saptamână își
adusese toate lucrurile la ea.
Pacienta a mărturisit că a început să consume alcool pentru a se liniști și a putea dormi.
Spune că nu -i trebuie mult pentru a se imbăta, un pahar de vin este suficient și adoarme, nu mai
aude țipetele și jignirile partenerului. Înainte de aceasta nu se atingea de alcool.

EXAMENUL PSIHOLOGIC:
– Evaluarea s -a efectuat cu următoare le probe psihologice:
o Inventarul de depresie Beck – BDI, care cuprinde 21 itemi, cota ți de la 0 la 3, la
care a ob ținut un scor brut de 28 puncte (cele mai mari valori fiind la triste țe,
plâns, pierderea interesului fa ță de ceilal ți, impresia despe sine ca fiind o persoan ă
resping ătoare ), ceea ce semnific ă depresie sever ă

42
o Scala de evaluare pentru anxietate Hamilton HAS -G pentru anxietate generalizat ă
la care a ob ținut un scor de 29 , semnific ând axietate major ă, cele mai mari valori
fiind ob ținute la dispo ziția depresiv ă și simptome respiratorii
o Chestionarul SCID II pentru tulbur ări de personalitate la care întrune ște criteriile
pentru personalitate bordelein (5 puncte), și are elemente de personalitate evitant ă
(2 puncte), pasiv-agresiv (2 puncte) și obses iv-compulsi v (3 puncte), personalitate
paranoid ă (3 puncte) , însa fără a întruni criteriile unei tulbur ări de personalitate

Evaluarea:
– Nivel psihofiziologic : aspect fizic îngrijit, bine îmbr acată, culori închise (ținută o fice).
Poziția corpului aplecată î n față, dă impresia de tristețe profundă, fără speranță. Ochii roșii
si tumefiați de plans. Echimoză și umflatură (semn de lovitură cu pumnul) sub ochiul drept,
acoperită cu machiaj. În timp ce vorbeste despre acel barbat face involuntar grimase de
furie. Aspect fizic delicat.
– Nivel cognitiv : discurs coerent, ritm și flux ideativ normal, orientare bună temporo -spațială
– Poten țial suicidar : s-a gândit de nenumarate ori să -și ia viața pentru ca nu vede o altă
scăpare din această situație de abuz, dar nu a făcu t aceasta și spune ca n -o va face pentru că
este creștină și știe ca cei care se sinucid ajung în iad.
– Nivel emoțional : tristețe profundă, lipsă de speran ță, umilință, furie, frică, ru șine
– Nivel comportamental : iritabilitate, consum de alcool
– Nivelul inst inctelor : insomie, consum de alcool
– Nivel somatic : stare de sănătate critică, imunitate scazută, astenie marcată

Diagnostic DSM IV:
– Axa I (tulburări clinice): Tulburare anxios -depresivă sever ă. Insomnie. Tulburare de stres
– Axa II (tulburare de personalita te): Prezintă criteriile pentru personalitate bordelein (5
puncte), și are elemente de personalitate evitant ă (2 puncte), pasiv -agresiv (2 puncte) și
obsesiv -compulsiv ă (3 puncte), personalitate paranoid ă (3 puncte), însă fără a întruni
criteriile unei tul burari de personalitate
– Axa III (boli somatice): gușa tiroidiană cu hipertiroidie, abcese dentare multiple, poliatrită
reumatoidă, hipertensiune arterială cu valori oscilate, tahicardie, palpitații.
– Axa IV (stresori psiho -sociali) : relația cu partenerul de viață, sarcinile de serviciu, ratele
la banca pentru casa
– Axa V (indice global): GAF = 65
Conceptualizarea cazului:
Sindrom depresiv instalat ca urmare a stresului cronic cumulat și în special datorită
abuzurilor partenerului de viață .

Lista de probleme :
– Insomnia, depresie

43
– Consumul de alcool
– Relație toxic ă cu un partener abuziv
– Stres cronic cumulat (acas ă, la serviciu, probleme financiare)
– Stare de s ănătate precar ă

Obiective / plan terapeutic:
– Rezolvarea situației cu partenerul abuziv / separarea de ace sta
– Explorarea prin interviu motiva țional a nivelului de motivație pentru a face această
schimbare și ce o împiedică s -o facă: este ferm -hotărâtă să se despartă de acesta, dar ar vrea
sa-l convingă să plece de bună -voie și nu știe cum să -l determine să ple ce fără să suporte
consecințe (îi este frică de răzbunarea acestuia)
– Informarea apelând la ajutorul unei persoane competente în a o sfătui; Am apelat la ajutorul
unui coleg, psiholog, psihoterapeut, care lucreaza in poliție la Relații cu Publicul și care a
absolvit și Facultatea de Drept. Cu ajutorul informațiilor de la acesta a reușit să obțină
“Ordin de restricție”
– Psihoterapie suportivă în toata aceasta perioadă de schimbare
– Conștientizarea și clarificarea motivului pentru care a avut numai relații cu p arteneri care
într-un fel sau altul au profitat de ea și cum să evite pe viitor astfel de relații: tendințe de
personalitate dependentă, frica de singurătate, imagine de sine scăzută din punct de vedere
al atractivității față de sexul opus.

Rezulatate și concluzii:
– În aproximativ 2 luni a reușit să se separe de acel bărbat. Imediat după aceasta s -a simțit
eliberată ca dintr -o închisoare și somnul, starea psiho -emotională și capacitatea de muncă
au revenit la normal.
– Imediat după aceasta n -a mai avut tensi une arterială și palpitații, simptomele de
hipertiroidie au dispărut în 1 -2 luni, iar tiroida a revenit la dimensiuni normale în
aproximativ 6 luni. Simpomele articulare au dispărut după aproximativ 1 lună, iar nodulii
de la nivelul degetelor mâinii și def ormările articulare au dispărut după 1 – 1,5 ani. A
încetat și consumul de alcool.
– După ce s -a despărțit de de acel bărbat a mai continuat terapia prin câteva ședințe în care
obiectivul a fost acela de a identifica de la început un partener psihopat, abuza tor și a unei
relații ce se întrevede a fi toxică.
– După finalizarea terapiei mai pastrează legătura cu terapeutul prin telefon sau mesaje.

44
5. 4. CAZ CLINIC 4

Date de identificare:
Femeie 47 ani, divorțată, studii superioare și doctorale, cadr u universitar și lucrează în
cercetare, are un copil major care locuie ște separat de ea. Locuie ște singură, o mai viziteaz ă
copilul din c ând în când. Are un prieten cu care nu locuieste împreun ă și care în perioada
respectiv ă era plecat din țară pentru c âteva luni.
Motivul prezent ării la cabinet : S-a prezentat la psiholog din proprie initiativ ă pentru
ingrijorare, frământări, tulburări ale somnului, teamă, depresie usoară.
Antecedente heredo -colaterale : fără importan ță clinic ă
Antecedente personale patolo gice: până în pre zent fără probleme semnificative .
Istoric personal: Provine dintr -o familie normală, echilibrată, cu ambii parinți
intelectuali, a fost educată să se comporte cu mult bun simț, a fost ferită de relații cu persoane
abuzive, rău -intentionate .
Istoricul tulburării prezente :
Tulburarile au început sa apar ă în urm ă cu dou ă luni datorit ă unui angajat care are un
comportament manipulator, o șantajeaz ă emoțional și o hărțuieste sexual, cu care nu știe cum s ă
procedeze pentru c ă are nevoie de el pe ntru lucrare, dar nu face fat ă comportamentului abuziv al
acestuia.
Este foarte frământată și ingrijorată în legatură cu rela ția cu acesta.
În toată această perioadă de frământări și de ezitări a apărut, fără să fi făcut vreun efort
sau vreo mișcare greși tă, o durere acută în zona lombară cu iradiere în membrul inferior stâng,
avand tablou cl inic tipic pentru lombosciatică .
Încă nu s -a adresat medicului pentru această durere, fiind prea ocupată cu problema
aceasta cu meseriașul si alte problem e de servici u.
S-a adresat psihologului.

EXAMENUL PSIHOLOGIC:
– Evaluarea s -a efectuat cu următoarele probe psihologice:
o Inventarul de depresie Beck – BDI pentru depresie, care cuprinde 21 itemi, cota ți
de la 0 la 3, la care a ob ținut un scor brut de 10 ceea ce semn ifică depresie minor ă
o Scala de evaluare pentru anxietate Hamilton HAS -G pentru anxietate generalizat ă
la care a ob ținut un scor de 10 , semnific ând axietate minor ă
o Chestionarul SCID II pentru tulbur ări de personalitate la care intrune ște criteriile
de perso nalitate obsesiv -compulsiv ă (6 puncte), și prezint ă elemente de
personalitate evitant ă, dependent ă, schizoid ă, schizotipal ă și histrionic ă, fără a
întruni însă criteriile unei tulbur ări de personalitate.

45
Evaluarea:
– Nivel psiho -fiziologic : aspect fizic î ngrijit , îmbrăcată bine, impresia de persoană
delicată, mimică și gesturi normale
Nivel c ognitiv : discurs coerent, ritm și flux ideativ normal, orientare temporo -spațială
bună
– Nivel e moțional : framântată, îngrijorată din cauza aceastei probleme, sentimentu l de
a fi înșelată, de neputință
– Nivel c omportamental : evit ă confruntarile directe
– Nivel r elațional : relații bune cu colegii, prietenii, familia
– Nivel s omatic : durere lombară recent apărută, simptomatologie de lombosciatică

Diagnostic DSM IV:
– Axa I (tulb urări clinice): Tulburare anxioasă, usor depresivă. Tulburare de somn
– Axa II (tulburare de personalitate): Întrune ște criteriile pentru personalitate obsesiv –
compulsiv ă (6 puncte), și prezint ă elemente de personalitate evitant ă, dependent ă,
schizoid ă, schi zotipal ă și histrionic ă, fără a întruni însa criteriile unei tulbur ări de
personalitate.
– Axa III (boli somatice): lombosciatică
– Axa IV (stresori psiho -sociali) : relația cu angajatul care -i renovează casa.
– Axa V (indice global): GAF = 74

Lista de probleme :
– Lipsa de asertivitate, este usor de dominat de catre persoane “dominatoare”, abuzive
– Nu știe să negocieze și să-și cear ă drepturile
– Conflictul cu angajatul manipulator
Obiective / plan terapeutic:
– Obiectivul principal: soluționarea conflictului cu acest angajat, renegocierea
“contractului cu acesta și restabilirea raportului de putere (“Eu te platesc, tu lucrezi
pentru mine ceea ce vreau eu, cum vreau eu, nu ceea ce vrei tu si cum vrei tu”)
– Dezvoltarea capacit ății de a comunica asertiv, de a spune “nu”, d e a refuza. Moduri
de comunicare.
Strategia de intervenție terapeutică :
– Întelegerea unui tipar comportamental în care acest bărbat o percepe ca victimă
usoară și cum o manipulează. De ce o percepe așa (comportamentului ei evitant,
faptul că a lăsat de la ea de fiecare dată, n -a stabilit niște limite clare ale contractului).
Întelegerea modului în care a fost manipulată: el i -a dat impresia că numai el se
pricepe cel mai bine să facă acele lucrări, ca -i ia cel mai mic preț de pe piața, s -a
folosit de teama ei de a rămâne cu lucrarea neterminată și casa – șantier și a șantajat -o
ca daca ei nu -i convine, el nu mai lucrează, așa cum a făcut și cu alte persoane care
“nu i -au respectat și nu i -au apreciat munca”.

46
– Cu cat exista mai multe variante, mai multe posi bilitati, cu atat ne simtim mai
puternici si mai increzatori. De aceea s -a realizat impreuna cu clienta explorarea
posibilităților: ce s -ar întampla dacă acesta nu mai vrea să mai lucreze?, care sunt
variantele pe care le are?; generarea de soluții alterna tive (prin întrebari de tipul: “și
mai ce?”, “și altceva?”, “și ce s -ar intampla dacă?”, “și ce ai putea face în această
situație”).
– Exerciții de comunicare și negociere cu acesta de tip joc de rol pentru cresterea
increderii in sine.

Rezultate si concl uzii:
După două ședințe, a înțeles ce are de făcut și a căpătat încredere că poate face aceasta, l –
a sunat pe angajat și la chemat la o discuție înafara locuinței în care și -a propus să restabilească
raportul de putere și să renegocieze contractul. Iși pre gătise și telefonul pentru înregistrare în
cazul în care acesta ar fi abuzat -o în vreun fel. Mi -a relatat ca în timpul discuției, când i -a spus
acestuia în mod direct cum s -a folosit de naivitatea ei și manipulat -o, vorbindu -i în limbajul lui,
pe intelesul lui, acesta a negat, n -a recunoscut, a învinovățit -o pe ea, a mințit și ea s -a enervat
foarte tare încat l -a amenințat ca -i spune soției lui că a încercat s -o abuzeze sexual, ca are
înregistrări cu el.
Rezultatul a fost că din acel moment a încheiat cola borarea cu acela. Venise pregatită să -i
dea și diferența de bani pentru lucrare și acesta a plecat, refuzând să mai ia vreun ban. În loc să
se simta dezorientată că nu știe ce să facă dacă acesta refuză să mai lucreze, s -a simțit chiar
ușurată și s -a orien tat către alte soluții.
De asemenea a fost uluită să constate că mergând spre întâlnire de -abia își trăgea piciorul
stâng din cauza durerii, scările le -a urcat sprijinindu -se de balustradă, iar imediat după
terminarea discuției în care s -a descărcat emoțio nal și a simțit că a restabilit raportul de putere,
durerea a cedat, rămânând doar o ușoară jenă care a dispărut în câteva zile, fără tratament.

47
5. 5. CAZ CLINIC 5

DEPRESIE SEVERĂ. SOMATIZĂRI DIGESTIVE DE TIP ABDOMEN ACUT

Date de identif icare:
D.L. , Femeie, 52 de ani, educatoare care lucrează într -o gradiniță de stat, program 5 ore
pe zi. Are 24 de copii în grupă. A încercat să lucreze într -un notariat, dar după câteva luni a
renunțat și s -a întors la gradiniță, spunând ca nu i se potri vește. Nu a avut alte încercări de a face
altceva din punct de vedere al serviciului. Locuiește singură într -o casă. Casatorită. Soțul
lucrează în străinătate ca șofer de tir de peste 19 de ani. Se întâlnesc o dată la câteva luni,
aproximativ 1 saptamână a tunci cand soțul este în concediu.
Motivele prezentării :
Vine la psihoterapie, fiind trimisă de medicul psihiatru, cu scrisoare medicală si diagnostic de
depresie majora. Se află în tratament psihiatric cu Cipralex, început cu o lună înaintea prezentării
la psiholog.
Antecedente heredo -colaterale : tatal acoolism cronic, deceda t la 49 ani prin ciroza hepatica
alcoolica. Tatal era agresiv fizic si verbal cu mama.
Antecedente personale patologice:
– Melanom malign diagnosticat și operat în 1999. Vindecat
– A fa cut psihoterapie pentru depresia declanșată de aflarea diagnosticului de cancer în
1999 cu Prof. Florin Tudose. Nemulțumită de stilul acestuia de a face psihoterapie.
– Menopauza instalată la 48 ani, o data cu care au inceput primele semne de depresie
– Diabet zaharat tip 2 controlat numai prin dietă
– Amigdalită și sinuzită cronică
– HTA oscilantă, fără tratament (medicul de familie a considerat ca nu este necesar
tratamentul)
Istoricul personal :
– Familia de proveniență:
Mama: Își amintește din copilărie că mama a făcut foarte multe avorturi în tinerețe, făcute
empiric la domiciliu, la care a asistat și pacienta fiind copil și a fost marcata de acestea (de
țipetele mamei, de sângele curs, de faptul că a vazut la gunoi copiii avortați). Aceasta a facut -o
să-și pună întrebări de mic copil de ce mama a ales s -o lase pe ea în viața și i -a avortat pe ceilați
copii.
Are o relație dificilă cu mama. Spune ca nu s -a simțit iubită de mamă și că niciodată nu s -au
înteles bine.
În prezent relația cu mama este încordată, spune c ă de fiecare dată când vorbește cu mama la
telefon sau se întâlnesc, mama îi strică dispoziția și că mereu îi reproșează că n -a facut nimic în
viață (ex: a facut o facultate, dar nu profesează și a rămas doar educatoare, că n -are copii, etc…)

48
S-a simțit ab andonată în copilărie de mamă, despre care spune că: a stat 4 ani acasă după ce a
nascut -o și pe urmă, după ce l -a născut pe fratele mai mic, la scurt timp dupa aceasta a plecat la
serviciu. Pacienta afirmă că parinții ei au fost egoiști, că au facut copii și că și -au văzut de viața
lor, că au plecat la serviciu și că pe ea au lasat -o cu fratele acasă.
Tata – a murit la varsta de 49 ani de ciroza hepatica (consumator de alcool). O abuza fizic si
verbal pe mama.
Are doi frați:
– Un frate cu 4 ani mai mic.
– O soră cu 10 ani mai mică pe care a crescut -o pacienta și pe care aproape că o consideră
ca fiind fiica ei.
Bunica a murit când avea 7 ani. A participat la înmormântare și nu i s -a explicat nimic.
Credea că bunica doarme și când a văzut că este băgată în morm ânt a început să țipe foarte tare
până când a leșinat.
– Scolarizare, s tudii:
Licențiată – facultatea de Drept, absolvită în 2001, Masterat Psihopedagogie absolvit în 2013.
A facut 2 ani facultatea de Psihopedagogie Waldorf, la care a renunțat. Liceu pedago gic
Afirmă că preferă să lucreze cu copiii pentru căcopiii sunt puri. Nu -i place să lucreze cu
adulții pentru ca pot face șiretlicuri, pot face rău. Afirmă ca -i este frică de oamenii mari pentru că
sunt r ăi.
– Relația cu partenerul :
Casatorită. Soțul lucrea za în Italia de 19 ani. Se întâlnesc o dată la câteva luni, aproximativ 5 –
7 zile. Afirmă că relația cu soțul este foarte bună și întâlnirile lor sunt ca și cum ar fi în luna de
miere. Când soțul este acasă dorm în camera separate.
La primele două sedințe a venit împreună cu soțul care a rămas în sala de așteptare în timpul
ședinței. Știind că este soțul afară m -a rugat să vorbim încet ca să nu audă. La întrebarea de ce au
venit împreuna, răspunsul a fost că nu -i place să vină cu taxiul singură și are nevoie să fie
însoțită (deși ședința era la ora 16, ziua).
Nu are copii. Spune că nu a vrut să facă copii și că soțul a fost de accord cu ea. Motivul
pentru care n -a vrut să facă copii, așa cum afirmă pacienta, este faptul că a crescut -o pe sora mai
mică, care a fost ca un copil pentru ea. A mai spus ca -i era frică de naștere pentru că a asistat la
chiuretajele mamei. Din spusele ei, împreună cu soțul s -au gândit ce să le spună prietenilor sau
familiei ca motiv că nu au copii și s -au hotărât împreună să spună că nu au gene bune de transmis
(ca sunt urâți și că n -ar fi făcut copii frumoși, și că nu au gene sănătoase de transmis mai departe)
– afirmații neadevarate.
În această perioadă, adică de când s -a îmbolnăvit ea, soțul și -a luat concediu fără plată și a
venit în țară ca să stea împreuna cu ea.
La întrebarea cum este relația sexuală cu soțul a evitat răspunsul și a spus că acum este la
menopauză și este pe tratament cu Cipralex și că nu mai are nevoie de a face sex. Soțul are cam
aceeași vârstă ca și ea.

49
În legatură cu relația cu soțul: psihiatrei care a trimis -o i-a spus că este divorțată și că soțul
lucrează în străinătate dar o ajută cu bani. Psihiatrei i -a spus ca soțul lucrează ca șofer acolo, iar
mie mi -a spus că este jurist și că lucrează ca jurist în s trainatate.
Istoricul bolii:
Simptomele depresive s -au instalat lent în decursul ultimilor 4 ani, dar în ultimul an
plângea aproape tot timpul și se îmbrăca în fiecare zi cu același trening pe care -l spăla și iar se
îmbrăca cu el. A fost îndrumata catre ps ihiatru de catre o prietena.
Avea sentimente de vinovăție, de autoculpabilizare.
În urmă cu 3 luni a apărut o durere în partea dreaptă a abdomenului de intensitate foarte
mare care mima simptomele unui abdomen acut, pentru care s -a internat de urgență la c hirurgie
pentru a fi operată, dar investigațiile care s -au facut înainte de operație nu arătau nimic patologic.
A fost transferată în secția de gastroenterologie pentru investigații în vederea stabilirii cauzei
durerii. Datorită faptului că medicii nu au g ăsit nimic patologic la aceste investigații, pacienta a
interpretat că are cancer și că nu i se comunică diagnosticul, deși recomandarea la externarea din
spital era să consulte un psihiatru.
Durerea abdominală a cedat aproximativ la o lună după inițierea tratamentului cu
Cipralex și nu a mai revenit ulterior.
Pacienta afirmă că defapt toată această poveste a început cu 4 ani în urmă când cumnatul
(soțul sorei) a avut un accident foarte grav (accident de muncă) în Londra și a fost operat de mai
multe ori. Este imobilizat la pat, cu anus contra -naturii. Statul englez i -a oferit un apartament în
Londra lui și familiei lui și îngrijiri medicale gratuite ca despăgubire pentru accident. Până la
accident familia sorei a locuit în Romania. Sora are 2 copii: o fată de 14 ani și un copil mai mic.
Tot timpul pacienta a făcut parte din familia sorei cât timp a locuit în țară, și a ajutat -o să-și
crească copiii. A mers la ea la spital cand a născut (în locul soțului).
Afirmă că o afectează foarte mult starea cumnatulu i, că ea este cea care -l susține psihic,
vorbind tot timpul cu el la telefon, ca l -a încurajat înainte de fiecare operație. În urmă cu câteva
luni s -a încercat o operație prin care să -și reia tranzitul intestinal normal, fără reușită, și
cumnatului i -au ap arut niște dureri abdominale foarte mari exact în zona în care pacienta a avut
acele dureri pe care le -a interpretat ca fiind cancer. Durerile pacientei au apărut imediat după
apariția durerilor cumnatului și amplificarea durerilor a fost în același timp c u ale cumnatului.
La întrebarea de ce este atât de afectată de starea cumnatului și dacă sora sa este tot atât
de afectată mi -a răspuns că sora este ocupată să -și crească copii și nu -și permite să fie afectată.
Pacienta afirmă ca în timpul convorbirilor cu sora și cumnatul îi încurajeaza și apoi, după
ce inchide telefonul, plânge.
Mai spune că “probabil am fost obișnuită să disimulez pt că tot timpul la serviciu a trebuit
să-mi las problemele de o parte și să mă ocup de copii și când vorbesc cu parinții să mă focalizez
pe discuția despre copii și nu pe problemele mele”.

50
Beneficiile secundare ale bolii:
A încercat să obțină prelungirea concediului medical și medicul psihiatru a refuzat
aceasta, cosiderând că nu mai este necesar și că este chiar bine pentr u evoluția bolii să se întoarca
la serviciu.
Pacienta și -a făcut cerere de concediu fără plată, spunând că are dreptul la 1 an de
concediu fără plată și ca va face aceasta. A mai spus și că soțul nu este de acord să se întoarca la
serviciu.
De cand este bolnavă, mama îi vorbește mai frumos, i se adresează cu “ce mai faci,
mamă” și că niciodată până atunci nu i s -a adresat așa și n -a avut atâta grijă de ea.
Motivul pentru care spune că nu vrea să meargă la serviciu este ca îi e frică să nu se
îmbolnăvească de bolile copiilor (adică de răceli) și că vrea să evite confruntarea cu evaluarea ce
urmează să aibă loc peste câteva săptămâni a tuturor grădinițelor din sector și a fiecărui angajat
al gradiniței (făcută de către primărie).
La întrebarea ce aspecte bun e din viața sa pe care i le -a adus boala le -ar pierde dacă s -ar
însănătoși, a spus că nu ar mai sta relaxată pe scaun să citească și să privească pe geam.

EXAMENUL PSIHOLOGIC:
– Evaluarea s -a efectuat cu următoarele probe psihologice:
o Inventarul de depres ie Beck – BDI, care cuprinde 21 itemi, cota ți de la 0 la 3, la
care a ob ținut un scor brut de 41 ceea ce semnifica depresie sever ă, având scoruri
mari la triste țe, vinov ăție, culpabilitate, autoacuzare, pl âns, impresia c ă este
resping ătoare, și absen ța libidoului
o Scala de evaluare pentru anxietate Hamilton HAS -G pentru anxietate generalizat ă
la care a obtinut un scor de 23, semnific ând axietate major ă, cel mai mare scor
având la dispozi ția depresiv ă și simptome gastro -intestinale
o Chestionarul SCID II pentru tulbur ări de personalitate la care întruneste criteriile
de personalitate evitant ă (6 puncte), pasiv -agresiv ă (6 puncte), depresiv ă (6
puncte), schizoid ă (4 puncte) și narcisic ă (5 puncte) și prezint ă elemente de
personalitate dependent ă și schizotipal ă, fără a întruni însă criteriile unei tulbur ări
de personalitate
Evaluarea:
– Nivel psihofiziologic : aspect fizic îngrijit, îmbrăcată bine. Nivel cognitiv : discurs
coerent, ritm normal, orientare temporo -spatială bună, idei bizare
– Nivel comportamental : compor tament evaziv, disimulator și evitant. Disimulare,
mitomanie. Tendințe manipulative asupra celor din jur. Exces de atenție și de politețe
față de psihoterapeut , într -un stil care este perceput lingușitor, manipulator. Lasă
impresia ca și cum ar purta o mas că și că inveșteste foarte multă energie în grija de a
nu pierde masca decât de a fi ea însăși.
– Nivel emotional : disforie, abulie. Are atitudinea că este o persoană specială și că nu
a fost și nu este tratată corespunzator (din copilarie până în prezent)

51
– Nivelul instinctelor : insomnie, lipsa de apetit alimentar, libidou absent
– Nivel relational : foarte sc ăzut, are rela ții bune numai cu s oțul și familia surorii.
Relație proasta cu mama.
– Nivel somatic : somatiz ări multiple de tip patologie digestiv ă

Diagn ostic DSM IV:
– Axa I (tulburari clinice): depresie severă
o Axa II (tulburare de personalitate): la care întruneste criteriile de personalitate
evitantă (6 puncte), pasiv -agresivă (6 puncte), depresivă (6 puncte), schizoidă (4
puncte) și narcisică (5 puncte) și prezintă elemente de personalitate dependentă și
schizotipală, fără a întruni însă criteriile unei tulburări de personalitate
– Axa III (boli somatice): dureri abdominale somatoforme
– Axa IV (stresori psiho -sociali) : relația cu mama, sora și cumnatul
– Axa V (indice global): GAF = 35

Formulare de caz :
Sindrom depresiv cu somatiz ări de tip patologie digestivă , probabil instalat pe o
tulburare de personalitate de tip distimic, evitant, narcisic, pasiv -agresiv și cu o componenet ă
schizoid ă.
Debutul depresiei în urma cu 4 ani ar putea sa fie legat pe de o parte de modificările
fiziologice ce apar dupa menopauza cumulate cu stresul produs de accidentul cumnatului.
Ar fi posibil sa existe o relație mai apropiată fată de cumnat (posibil o atracție sexuală
proiect ată asupra acestuia) pentru că este foarte implicată în boala acestuia și simptomele ei sunt
corelate cu evoluția bolii acestuia. Pacienta trăieste foarte intens durerea separării de cumnat și
durerea produsă de boala acestuia. Somatizările acesteia probab il că sunt o formă de empatie, de
lagătura cu acesta.

Obiectivele interventiei psihologice:
– ameliorarea depresiei, r evenirea la o viață normală cu imp licare socială, profesională
– ameliorarea relației cu soțul.

Plan de interventie psihologica:
1. Formarea re lației terapeutice
2. Identificarea și conștientizarea de către pacientă a beneficiilor secundare ale bolii și a
modalităților de păstrare a beneficiilor revenind la o viață normală
3. Identificarea nucleului relației cu soțul și în funcție de aceasta, îmbunătăț irea relației cu
soțul
4. Mutarea focusului pe viața sa personală și pe ce face pentru ea (nu pe cea a cumnatului și
a sorei)

52
5. Implicarea treptată în activități și creșterea nivelului de încredere în sine și în capacitatea
de a realiza anumite lucruri.
6. Găsire a de soluții și modalități de a face față relației cu mama, fără a se mai lăsa abuzată
verbal de aceasta și fără a o evita. Modalități de a scurta sau a încheia o convorbire
telefonică atunci când alunecă spre aspecte neplăcute, insuportabile pentru ea.

Metode aplicate:
– Tehnici de imagerie dirijata și hipnoz ă cu proiec ția în copil ărie pentru rezolvarea
traumelor emotionale (moartea bunicii, avorturile mamei) și pentru iertarea parin ților.
– Tehnica “my friend John” – povestiri despre copilăria și viața alto r persoane și modul
în care dificultățile și responsabilitățile din copilărie i -au format
– “Scrisoarea de eliberare emotională” scrisă către persoane cărora nu putea în mod
direct să le spună ceea ce ar fi dorit sau care erau decedate
– Tehnici de comunicare asertivă cu mama – exercitii de tip joc de rol
– Identificarea cogni țiilor eronate

Rezultate și concluzii:
– Demersul psihoterapeutic a fost foarte mult facilitat de tratamentul antidepresiv, pacienta
schimbându -și cognitiile și comportamentul pe masură ce tr atamentul și -a facut efectul
– Deși își luase concediu fără plată pentru un an, s -a întors la serviciu după 3 luni
– A reușit să se detașeze de lagătura cu sora și cumnatul și să se focalizeze asupra relației
cu soțul, propunandu -și chiar ca peste câteva luni să plece și ea în Italia și să se mute
acolo împreună cu soțul
– A învățat cum să gestioneze relația cu mama fără a o abandona și fără a se mai lăsa
abuzată verbal de aceasta, chiar a reușit să plece în vizită la mama pentru două săptămâni
și s-o ajute la cu rațenie și alte treburi ale casei.
– A început să recunoască ca iraționale o parte din gândurile și ideile care o frământau și să
nu-i mai învinovățească pe ceilalți: de ce mama a ales ca ea să trăiască și pe ceilalți copii
i-a avortat, de ce nu i s -au resp ectat drepturile ei ca copil, de ce parinții nu i -au explicat
despre moartea bunicii, faptul că -i considera egoiști pe părinți pentru că au facut copii și
pe urmă și -au văzut de viața lor.

53
BIBLIOGRAFIE:

1. Alexander, Franz “Medicina psihosomatică ”, Ed. Trei, 2008
2. Article Journal of Behavioral Medicine June 1982, Volume 5, Issue 2, pp 143 -163 First
online: “ Family attitudes in youth as a possible precursor of cancer among physicians: A
search for explanatory mechanisms ” John Whitcomb Shaffer, Karen Rose Duszynski,
Caroline Bedell Thomas
3. Article | March 1981 “Neoplasm and Traumatic Events in Childhood. Are They Related?
Karen Rose Duszynski ”; John Whitcomb Shaffer, PhD; Caroline Bedell Thomas, MD Arch
Gen Psychiatry. 1981;38(3):327 -331. doi:10.1001/ archpsyc.1981.01780280095011
4. Article The Connection Between Spontaneous Remission of Cancer and MindBody Medicine
Ronald Peters , MD The emerging science of mindbody medicine offers a possible
explanation for spontaneous remission of cancer. Psychological t riggering factors may be
involved in some cases. Working through unresolved psychological issues should be
included in all patients’ treatment programs.
5. Carrel, Alexis – “La Prière ” – Paris, Ed. Plon, 1944
6. Carrel, Alexis – “L'Homme cet inconnu ” – Paris, Ed . Plon, 1935
7. Cathébras P., « Troubles fonctionnels et somatisation », Issy -les Moulineaux, Masson, 2006,
p.4
8. Charaka Samhita – “Ayurveda ”, 2003, rev II
9. Dafinoiu, Ion “ Psihoterapii scurte. Stategii. Metode. Tehnici ”, Ed. Polirom, reed. 2016
10. Dafinoiu, Ion “ Hipnoza Clinica ” , Ed. Polirom, 2003
11. Dapoigny M. « Troubles fonctionnels intestinaux et impact en santé publique. Colon
Rectum » 2007 ; 1 : 255 -58.
12. Danduran M. « Evolution de la prise en charge du patient psychosomatique en médecine
générale ». Thèse d’exe rcice. Médecine générale. Grenoble, 2008.
13. Demondion B. Huguet A. Patrouillaut C. « Les troubles somatoformes : de la nécessité
d’une prise en charge médicale adaptée ». Rev Med Ass Maladie 2000 ; 1:7 -13.
14. DSM – IV – TRTM, Ed. Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003a
15. Evans, Elida “ A psychological study of cancer ” – Dodd, Mead and Company, New York,
1926
16. Golu, M., Dicu A., – „Introducere in psihologie ”, Ed. Stiintifica Bucuresti, 1972
17. Guir, Jean – “psychosomatique et cancer”, Ed . Point Hors Lign e, 1993
18. Iamandescu, Ioan Bradu – “Muzicoterapia receptiva ”, Ed. Infomedica, 2014
19. Iamandescu, Ioan Bradu – “Stresul psihic și bolile interne ”, Ed All, Bucuresti, 1993,
20. Jadoulle V., « Tout est psychosomatique, même pas vrai », Editions Erès 2005 p.10 -13
21. Jean Tache D.Sc. “ Cancer, stress and death ”, ed. Stacey B. Day M.D., Ph.D., D.Sc. (eds.) ,
1986
22. Kleinman A. KleinmanJ. “Somatisation. Culture and depression ”, Bekerley, University of
California Press 1985 :429 -90

54
23. Kourilsky R, – “Les mechanismes psychologiq ues dans l’asthme ”, Bordeaux med., 1969, 8,
1120 -1126
24. Kroenke K. “Patients presenting with somatic complaints : epidemiology, psychiatric
comorbidity and management ”. Int J Methods Psychiatr Res 2003 ; 12 : 34 -43.
25. Kubler -Ross, Elisabeth “ Despre Moarte si a Muri ” , Ed. Elena Francisc Publishing, 2008
26. « Larousse Médical » (Ed. Univers Enciclopedic, 1999)
27. LeShan, Lawrence L. “ How to Meditate ”. Little, Brown, Boston, 1974; Bantam, New York,
1975
28. Lipowski ZJ : “Somatization : the concept and its clinical appli cation ”. Am J Psychiatry
145 : 1358 -1368, 198
29. Luthy C, Cedraschi C, de Tonnac N, Archinard M, Allaz A -F. « Symptômes médicalement
inexpliqués en médecine interne : recommandations pour la prise en charge hospitalière ».
Revue Médicale Suisse nr 565, 20/04/ 2013
30. Mambreti, Georgio si Seraphin, Jean, “ Medicina cu susul in jos. Si daca Hamer ava
dreptate ”, Ed Evolutionism 2010
31. Ornish, Dean – “Dragoste si supravietuire ”, Ed. Curtea Veche, 2008
32. Patris E.C. « La prise en charge des troubles psychosomatiques en méde cine générale: état
actuel du savoir et des connaissances des médecins généralistes ». Thèse d’exercice.
Médecine générale. Paris VII, 2010.
33. Rizeanu, Steliana “ Evaluare Clinica si Psihoterapie, studii de caz ”, Ed Universitara, 2015
34. Sells S. B., „ On the nat ure of stress ”, p. 134 -139, in Ed. McGrath J.E., „Social and
psychological factors in stress” New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970
35. Selye, Hans. “ The stress of life ”. Ed. a II -a; McGraw -Hill, New York, 1978
36. Selye, H – „The evolution of the stres conce pt”, Amer. Scientist 1973, 61, 692 -699
37. Siebert Al, Bernie S. Siegel “Survivor Personality ”, HarperCollins Publishers , 1997
38. Siegel, B, “ Iubire medicina si miracole ”, Ed Huma nitas, 2004, p103 -104
39. Simonton, O.Carl, Stephanie Matthews -Simonton si James Creighton. “ Getting Well
Again ”. J.P.Tarcher, Los Angeles, 1978; Bantam, New York
40. Simonton, Carl “ Guérir envers et contre tout : Le guide quotidien du malade et de ses
proches pou r surmonter le cancer ”, Ed. Descleé de Brouwer, 2007
41. Stamatoiu, Ioan Constantin Dr Ovidiu Bajenaru, Dr. Mihai -Dumitru Gheorghe –
“Sindroame psiho -organice ”, 1991
42. « Survie urbaine, résilience et adaptabilité au changement : les enjeux de la
préparation » , preluat de pe Résilience Urbaine – site survivaliste français , 23 mars 2017 ;
https://www.resilience -urbaine.com/survivalisme -resilience/survie -urbaine -resilience –
adaptabilite/?cn -reloaded=1
43. Thomas -Lamotte, Pierre -Jean – « L'interprétation des maladies », ed. Les Jardin des Livres,
2016

55
44. Tihan E usebiu, Tihan (Ghiza) L., “Stresul. Mecanisme fiziologice și psihologice. Studiu de
caz în mediu organizațional ». Ed. Institutul de Ecologie Socială și Protecție Umană –
FOCUS, 2002
45. « Vigilance, comportement et sécurité : la survie au quotidien », Preluat de pe Résilience
Urbaine –site survivaliste français , 23 mars 2017 ; https://www.resilience –
urbaine.com/survivalisme -resilience/vigilance -comportement -et-securite -survie -au-
quotidien /
46. Youngs, Bett y “Stress and Your Child ”, Ed. Fawcet Columbine, New York, 2011