MASTER DE PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI CONSILIERE PSIHOLOGIC Ă [622543]

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚE ALE EDUCA ȚIEI
MASTER DE PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI CONSILIERE PSIHOLOGIC Ă

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Emil Răzvan Gâtej

Masterand: [anonimizat]-Maria Hristea

București
2017

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚE ALE EDUCA ȚIEI
MASTER DE PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI CONSILIERE PSIHOLOGIC Ă

Violența domestică între complianță, obediență și
conformism

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Emil Răzvan Gâtej

Masterand: [anonimizat]-Maria Hristea

București
2017

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
Summary ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 5
Cap I. Cadrul Teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
1.1 Definiții conceptuale ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
1.2 Forme de manifestare a fenomenului violenței domestice ………………………….. …. 11
1.3 Cauze și efecte ale violenței domestice ………………………….. ………………………….. . 13
1.4 Factori semnificativi implicați în violența domestică ………………………….. ……….. 18
1.5 Strategii de prevenție și gestionare a violenței domestice ………………………….. …. 20
CAP II. Metodologia Cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 22
2.1 Scopul și Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.2 Instrumentele de cercetare folosite în studiile de caz ………………………….. ………… 23
CAP III. Cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 27
3.1 Studiu de caz I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 27
3.2 Studiu de caz II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 32
3.3 Studiu de caz III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 38
3.4 Studiu de caz IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 44
3.5 Studiu de caz V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 56
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 58
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 62

4
Introducere
Violența domestică este astăzi una dintre cele mai pregnante probleme , atât pentru
spațiile geo -politice subdezvoltate , precum Orientul Mijlociu , cât și pentru statele
occidentale din Europa și Statele Unite ale Americi. Adesea , acest tip de problemă, în
funcție de condiționarea culturală , este trecut cu vederea sau consider at a fi un lucru
tolerabil și uneori chiar normal existând state care permit legal astfel de comportamente .
Milioane de femei din întreaga lume, zilnic , suportă chinuri inimaginabile, fizice și
psihologice în cadrul domestic . Cu toate acestea, în prezent , există o multitudine de
curente de opinie, care tind să devină din ce în ce mai radicale asupra cauzelor violenței
domestice , pendulând între justificare și apologetică. În această cercetare, vom prezenta
o perspectivă obiectivă a unor situații specifice și ale posibilelor cauze implicate în acest
fenomen.
Principala motivație pe care am avut -o, plecând de la aceste date, a fost
identificarea elemente lor de iraționalitate prezente în cazul victimelor violenței
domestice. Astfel, am considerat că ar fi opor tun să testăm, folosind instrumente
specifice , persoanele care au fost expuse recent violenței domestice din centrul DGASPC
Slobozia unde am efectuat un stagiu de voluntariat în Consiliere Psihologică. Astfel,
această cercetare se concentrează pe două nive le de analiză, primul fiind schemele
cognitive iraționale alături de principalele credințe și atitudini iraționale iar al doilea nivel
fiind analiza calitativă din cadrul ședințelor de consiliere psihologică pentru a observa
impactul emoțional și dinamica acestora la nivelul psiho -afectiv al victimelor .
Majoritatea strategiilor de prevenire a violenței domestice au la bază teorii și
cercetări din domeniul sociologiei și politicilor sociale moderne. Obiectivu l personal
pentru această cercetare este că în urma obțineri i acestor informații să putem contura o
strategie eficientă care să aibă aplicabilitate în prevenirea acestui fenomen și care să aibă
la bază elemente de psihologie. Odată identificate elementele de iraționalitate conștientă,
inconștientă și elementele de consiliere psihologică care s -au dovedit a fi eficient e în
destructurarea acestora vom putea construi un model, o serie de etape, care ar trebui luate
în considerare în prevenirea și intervenția p sihologică pentru acest tip de situații .

5
Summary
Domestic violence is a phenomenon that has always posed a problem both in
western and eastern cultures due to an archaic and tribal ways of thinking. Even in present
day some countries due consider domestic violence as being justified and a natural right
that a man has. This paper focuses on the main drives and cognitive biases that victims
of domestic violence have. Our main motivation was to identify common dysfunctional
thinking patterns that usually keep victims in abusive relationship s creating behavioral
responses of conformity, obedience and compliance.
In the first part of this research we have presented what domestic violence is, and
the complex spectrum of forms that it takes as physical, psychological and economical
abuse. Also, we have presented the most common methods for this abuse and how
conformity, compliance and obedience can be imposed on a manipulated victim. In the
next part, we have analyzed the dynamic between factors, causes and effects, and the
effectiveness of some of the strategies that try to prevent domestic violence .
In the second part of this paper, we have conducted a research at a specialized
center that helps mostly women that are victims of this kind of abuse. In this regard, we
have presented five case stud ies in which we have analyzed through specific
psychometric instruments what are the main dysfunctional cognitive schemas and the
attitudes and beliefs of the victims. Our second objective was to obtain a better
understanding of the data through the real -life experience of these women in order to
propose a better strategy for preventing domestic violence. In this sense, after the tests ,
we have conducted a number of psychological counseling session.
Our results have shown that to a high degree, al the five women were obedient
and compliant in their relationships due to dysfunctional cognitive biases as dependency
schemas, negative self -evaluation schemas, fear of abandonment schemas and also the
lack of seeing other solutions. The prevention strategy that we have proposed focuses on
education and the empowerment of women. We consider that only when there will be a
trend that will uplift the general consensus trend, the number of domestic violence victims
will go down, allowing for a better world, in which con formity and obedience will be
replaced by independence and power.

6
Cap I. Cadrul Teoretic

1.1 Definiții conceptuale
Violența domestică poate fi definită ca fiind un tipar comportamental care implică
acte de violență sau alte tipuri de abuzuri care sunt îndreptate către o altă persoană într –
un cadru domestic cum ar fi căsătoria , concubinajul sau coabitarea. În general aceste acte
de violență au la bază tipologii de agresiune exercitate de unul dintre parteneri asupra
celuilalt și pot avea loc at ât în relațiile din famili le heterosexuale cât și în relațiile dintre
partenerii de același sex și de asemenea asupra copiilor.
Violența domestică poate lua diverse forme , ca spre exemplu : fizică, verbală,
emoțională, economică, religioasă și sexuală , care poate varia de la forme subtile,
coercitive până la violul marital, abuzuri fizice violente cum ar fi mutilarea genitalelor
sau atacuri cu acid care rezultă în desfigurări sau moarte. Aceste forme sunt condiționate
de cele mai multe ori , atât de spe cificul cultural, de cutumele tradiționale cât și de
specificul geo -politic al unui stat. Spre exemplu , mutilarea genitală este comună spațiului
african pe când atacurile cu acid sunt mai comune în zona Orientului Mijlociu.
La nivel global, majoritatea cov ârșitoare a victimelor sunt în general femei
împotriva cărora violența are o intensitate semnificativ mai mare decât în cazul bărbaților ,
victime ale abuzului domestic. . „Acesta este o problemă ce a afectat un număr mare de
femei de -a lungul timpului în toate statele lumii . […] Cu toate că există cazuri în care
bărbații sunt victime ale violenței domestice, cercetările prezente sugerează că violența
domestică este în mod covârșitor exercitată de bărbați împotriva femeilor [….] În plus,
violența folosi tă de bărbați împotriva femeilor tinde să fie mult mai severă decât cea
folosit ă de femei împotriva bărbaților ”(McQuigg, 2001).
În prezent există numeroase state care consideră justificată violența împotriva
femeilor atunci când acestea sunt suspectate sau există dovezi ca ar fi comis o infidelitate
în cuplu. Cercetările arată că există o corelație directă și semnificativă statistic între
nivelul de egalitate dintre sexele unei țări și statisticile de violență domestică (Esquivel –
Santov eña, 2013). Toate acestea în condițiile în care acest tip de abuz este cel mai
neraportat atât în cazul femeilor cât și în cazul bărbaților (Strong, 2013). De cele mai
multe ori, bărbați i consideră că este o vulnerabilitate să declare că au fost victimele unui
abuz din part ea soțiilor sau ale amanților acestora , existând posibilitatea stigmatizării
sociale, înstrăinării și de asemenea furnizorii de servicii medicale sunt reticenți în a oferi
consiliere psihologică și ajutor bărbaților victime (Ri viello, 2009) Aceste fapte nu sunt
surprinzătoare luând în calcul factorii psihologici, pe care îi vom discuta ulterior, care fac
dificilă asumarea unui statut de „abuzat ” sau factorii sociali care pot duce la excludere ,
atât în cazul bărbaților , cât și a femeilor (Hess, 2016) .
Desig ur abuzul nu este în mod necesar violent el putând fi realizat de agresor prin
mijloace ca izolarea, dinamica de autoritate/submisivitate neasum ată, impunerea
acceptării statut ului dictat de normele culturale iar victima în urma acestora cel mai
adesea va normaliza rușinea, frica, etc. Există și situații când victimele acceptă aceste
lucruri pentru a proteja copiii sau propria lor familie de iminența unor repercusiuni reale
sau imaginare. Ca o consecință a abuzului, victimele pot suferi dizabilități fizice,

7
probleme cronice de sănătate, boli mintale, limitarea resurselor financiare, limitarea
gradului de libertate personală cât și o capacitate slabă de a crea relații sănătoase. Din
punct de vedere psihopatologic , s-a constatat că majoritatea indivizilor care au fost expuși
sistematic și pe perioade lungi de timp abuzului domestic, dezvoltă Tulburare de Stres
Post-Traumatic, Tulburări Anxioase, Tulburări Depresive și Tulburări de personalitate
precum evitantă și dependentă , putând fi transmise ulterior copiilor (Schechter, 2007) .
În mod tradițional, violența domestică (VD) a fost cel mai adesea asociată cu
violența fizică. În trecut pentru acest fenomen erau folosiți t ermeni precu m abuzarea
soției, baterea soției , însă , aceștia au scăzut în popularitate datorită eforturilor mai multor
organizații internaționale de a extinde conceptul pentru a include , atât parteneri
necăsătoriți, cât și alte forme de abuz în afară de cel fizic, agr esori feminini și relații între
parteneri de același sex. Violența domestică este acum, pe larg, definită pentru a include
„toate actele de violență fizică, sexuală, psihologică și economică” care ar putea fi
comise de un membru al familiei sau un partener intim (CETS nr. 210, 2016) .
Complianța din punct de vedere conceptual se referă la un tip răspuns, supunere,
sau o reacție a unui individ la o solicitare din partea altui individ . Cererea poate fi
explicită (adică, tehnica piciorului -în-ușă) sau implicită (de exemplu , publicitatea). În
acest tip solicitare, individul -victima poate să realizeze sau nu c eea ce i se cere (Cialdini ,
2004) .
Psihologia socială a fundament at în timp conceptul de influență socială. Aceasta
este definită ca efectul pe car e cuvintele, acțiunile sau simpla prezență a altor persoane
(reale sau imaginare) îl au asupra gândurilor, sentimentelor, atitudini lor sau
comportamentului nostru. I nfluența socială este motorul din spatele complianței.
În psiholog ia personalității, anumi te tulburări de personalitate prezintă
caracteristici care implică necesitatea de a obține respectul sau controlul asupra
altora. Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind să manifeste o volubilitate
și un sentiment grandios al propriei valo ri. Datorită afectului lor superficial și al empatiei
și conștiinței limitate , aceștia de regulă sunt escroci sau folosesc abilitățile lor pentru a îi
manipula emoțional pe ceilalți . Un alt exemplu sunt indivizii care suferă de tulburare de
personalitate histrionică și au nevoia de a fi mereu în centrul atenției și, la rândul lor,
atrag tipologii de oameni care să se supună și răspundă nevoilor lor . În cazul indivizilor
cu tulburare de personalitate narcisistă , simptomul predomin ant este senzația
hiperimportanței de sine , hipersensi bilitate la critică și un sentiment că lucrurile li se
cuvin, astfel pentru acești indivizi este normal s ă îi convingă pe ceilalți să li se supună.
Teoria influenței social -informative (obiectiv de prec izie) explică cum indivizii
sunt frecvent recompensați pentru a acționa în conformitate cu convingerile, sugestiile și
comenzile figurilor de autoritate și/sau a normelor sociale. Printre alte surse, autoritatea
poate fi dobândită în baza puterii sociale, cadrului și dimensiunilor de influență. Indivizii
sunt susceptibili în a se conforma ordinelor primite de la figurile de autoritate (sau ale
grupului) și de asemenea tind să reproducă acțiunile considerate a fi corecte de către
normele sociale. Acestea se întâmplă întrucât individului i se spune fie că nu înțelege, nu
cunoaște sau nu are acces la date esențiale . Astfel, în acest caz, relaționarea are la bază o
falsă încredere. Nevoia de a fi acceptat și convingerea c ă alții știu ceva ce ei nu știu , de
multe ori, înlocuiește opinia personală a individului cu una colectivă (Aaronson, E.,
1994) .

8
Teoria influenței social normative (obiectiv de afiliere) are ca bază ideea conform
căreia oamenii sunt motivați în mod fundamental de necesitatea de a aparține, nevoia de
aprobare socială și menținerea unor relații sociale semnificative. Această necesitate îi
motivează pe oameni să se angajeze în comportamente care vor determina aprobarea
celorlalți. Oamenii sunt mult mai probabili să urmeze un anumit parcurs în a cțiunile lor
pentru a cultiva relații cu persoane pe care le plac și /sau cărora doresc să le obțină
aprobarea. Prin respectarea cererilor altora și prin respectarea normelor de schimb social
(de exemplu, norma de reciprocitate), indivizii aderă la influenț a socială normativă și își
ating obiectivul de afiliere (Burger , 1986) .
O abordare teoretică mai puțin frecventă în literatura psihologică majoră este
modelul SIFT -3M al lui David Straker (2010) . Acesta a fost creat pentru a discuta despre
funcționarea men tală în relație cu luarea deciziilor psihologice (în acest caz, de
complianță ). Straker sugerează că prin ajungerea la o mai bună înțelegere a modului în
care oamenii dau sens lumii, cum gândesc și modul în care aceștia decid să acționeze, se
pot dezvolta instrumentele de bază care pot fi utilizate pentru a schimba mintea altora,
prin obținerea complianței. În inducerea complianței, cei care solicită acest lucru trebuie
să în țeleagă cele 9 etape sau nivele: detectare, semnificația deducerii, formatarea
intenției, traducerea intenție în acțiune, memorie, motivatori, reflectarea, stare, lumi
interioare și exterioare. În folosirea acestui model pentru a înțelege și pentru a schimba
mintea altora, Straker amintește solicitanților că ei trebuie să vorbească cu ha rta internă
a celeilalte persoane (gânduri și credințe) și să se familiarizeze cu sistemele lor interioare
(Colman , 2009).
Utilizarea persuasiunii pentru a realiza complianța are numeroase aplicații în
interacțiunile interpersonale. Un individ poate utiliza numeroase strategii de persuasiune
pentru a obține ceea ce dorește de la o altă persoană. Strategiile de complianță , asemenea
persuasiunii, exploatează procesele psihologice, cu scopul d e a determina un rezultat
dorit. Exemple de tehnici care s -au dovedit că induc, în mod eficient, complianță din
partea unei alte persoane:
Tehnica piciorului -în-ușă: în utilizarea acestei tehnici, subiectul este rugat să efectueze o
cerere, o mică favoare, care necesită, de obicei, o implicare minimă. După aceasta, o
cerere mai mare este prezentată. Conform „aproximări succesive“, întrucât victima a
răspuns primei solicitări creste posibilitatea ca această să răspundă unor solicitări
ulterioare cu o i mplicație mai mare (Burger , 1999) .
Tehnica ușii -în-față: această teh nică începe cu o mare cerere inițială, fiind de așteptat să
fie refuzată. Astfel, este urmată de o a doua solicitare, mai rezonabilă. Această tehnică
este, în mod sigur, mai eficientă decât cea a piciorului -în-ușă deoarece cea din urmă
presupune o creștere treptată a cererilor (Burger , 1986) .
Edward E. Jones discută despre trei forme ale acestei tehnici (Burnstein , 1966) :
lingușirea, concordanța opiniilor, prezentarea de sine (prezentarea atributelor proprii într –
un mod care este atrăgător pentru „ țintă”).
Reciprocitatea : se referă la faptul că în general oamenii tind să întoarcă favorurile care
le-au fost făcute. În cazul în care un agresor a fost compliant unei cereri este foarte posibil
ca celălalt să fie de asemenea compliant uneia sau mai multor cereri (Burger , 2009).

9
Obediența , în comportamentul uman, este o formă de „influență socială în care
o persoană cedează instrucțiunilor explicite sau ordinelor unei figuri de autoritate“
(Colman, 2009). Se distinge în general de complianță , care este un comportam ent
influențat prin conformism de pe o poziție de egalitate , obediența fiind un comportament
menit să se alinieze cu cel al majorității. În funcție de context, obediența poate fi văzută
ca imorală, amorală sau morală.
Spre exemplu , obediența poate fi morală în teatrele de operațiuni unde un
comportament obedient al unui soldat în fața superiorilor săi îi poate salva viața. În acest
caz superiorul deține mai multe date pe care fie nu le poate împărtășii cu subalternii din
motive de s ecuritate națională fie nu există timpul necesar și atunci obediența este
necesară și morală. Cu toate acestea, armata S.U.A. pentru a prevenii abuzul, a introdus
sistemul de „Obey under protest” , unde deși soldatul va îndeplini în mod obedient un
ordin, v a declara că protestează urmând să raporteze abuzul după îndeplinirea ordinului.
Prin contrast armata germană permite soldaților săi să fie dezobedienți când ordinele nu
se aliniază cu Convenția pentru Drepturile Omului sau cu Convenția de la Geneva.
În ca zul violenței domestice, obediența este o acțiune imorală întrucât victima
este obligată să se supună și să manifeste un comportament obedient de frica existenței
unor repercusiuni fizice, morale, emoționale sau financiare. În acest caz, comportamentul
obedient nu este justificabil ca în primul caz, agresorul ascuzându -și interesele și forțând
victima să se supună.
Oamenii s -au dovedit a fi obedienți în prezența unor figuri de autoritate percepute
ca fiind legitime, așa cum se arată prin experimentul Milgra m în anii 1960, care a fost
efectuat de Stanley Milgram pentru a afla cum naziștii au reușit să facă oamenii obișnuiți
să ia parte la crimele în masă din timpul Holocaustului. Experimentul a arătat că
obediența față de o figură de autoritate a fost norma lă, nu exce pțională . În ceea ce privește
obediența, Milgram a spus că „Obediența este un element fundamental în structura vieții
sociale foarte ușor evidențiabil . Persoanele în general au o tendință spre izolare sau își
doresc să fie acceptate prin urmare acestea nu au capacitatea de a confrunta sau sfida o
figură de autoritate .” (Milgram, 1963)
Conformismul reprezintă alinierea atitudinilor, credințelor și comportamentelor
la normele de grup. Normele sunt implicite, reguli specifice, împărtășite de un grup de
indivizi, și ghidează interacțiunile lor cu ceilalți. Această tendință de conforma re apare
în grupuri mici ș i/sau în ansamblul societății, și poate rezulta în influențe inconștiente
subtile sau presiune socială. Conformismul se poate manifesta în preze nța altora sau
atunci când o persoană este singură. De exemplu, oamenii tind să urmeze normele sociale
atunci când mănâncă sau se uita la televizor, chiar și atunci când sunt singuri. Normele
sociale astfel devin o parte firească a vieții individului, aces ta după perioada adolescenței
fiind în mare parte incapabil de a le pune sub semnul întrebării. Unul din curentele care
s-a opus dinamicii de conformare a fost mișcarea hippie din anii 1960 sau curentul contra –
cultural din America anilor 1970.
De cele mai multe ori, oamenii se conformează din dorința de securitate în cadrul
unui grup. Desigur nu orice grup , ci de regulă un grup de vârstă, cultură, religie sau cu
statut educațional similar sau superior . Acest lucru este adesea numit un model de gândire
carac terizat prin auto-decepționare, fabricarea forțată a consimțământului, precum și
conformismul cu valorile de grup și de etică, care ignoră evaluarea realistă a altor cursuri
de acțiune. Refuzul de a se conforma implică riscul respingerii sociale. Neconform ismul

10
este adesea asociat cu adolescența , însă, și situații de viață cum ar fi traumele, respingerea
sau abandonul târziu care pot duce la comportamente neconformiste agresive, deficitare
(McLeod, 2007) .
Conformismul este un fenomen de grup influențat de factori precum dimensiunea
grupului, unanimitatea, coeziunea, statutul, angajamentul anterior și opinia publică .
Acești factori ajută la determinarea nivelul de conformism pe care un individ îl manifestă.
Psihologul Herbert Kelman a identificat trei tipur i majore de conformism (Kelman,
1958) :
• Complianța este conformismul public, astfel individul se conformează părerii
generale dar în interior își păstrează propriile percepții și păreri . Complianța este motivată
de nevoia de aprobare și teama de a fi resp ins.
• Identificarea reprezintă conformarea cu cineva care este plăcut și respectat, cum
ar fi o celebritate sau o rudă favorită. Acest lucru poate fi motivat de atractivitatea sursei,
fiind o formă mai profundă decât complianța.
• Internalizarea semnifică acceptarea credinței sau comportamentului unei
persoane și conformarea, atât public ă, cât și în privat. Aceasta este cea mai profundă
influență asupra unui individ și îl va afecta pentru o lungă perioadă de timp.
Pentru Deutsch și Gerard, conformismul rez ultă dintr -un conflict motivațional
între teama de a fi respins social și dorința de a spune ceea ce credem că este c orect, care
conduce la o influență normativă și la un conflict cognitiv (alții creează dubii în ceea ce
gândim), ceea ce conduce la influen ța informațională (Deutsch , 1955) .
În general normele sociale sunt aceleași pentru ambele genuri, însă, rezultatul
cercetărilor arată că bărbații și femeile au indici diferiți de conformare (Re itan, 1964)
(Eagly, 1978) . De exemplu, Alice Eagly și Linda Car li (1981) au efectuat o meta -analiza
a 148 de studii asupra influ ențabilității și au descoperit că femeile sunt mai ușor de
persuadat și mai conformiste la presiunea grupului decât bărbații în situații care implică
supravegherea din partea altora . Eagly a teoretizat că această diferență de gen se poate
datora diferitelor roluri atribuite fiecărui gen în societate. Femeile sunt, în general,
învățate să fie mai agreabile, în timp ce bărbații sunt învățați să fie mai independenți.
Cercetătorii au raportat, de asemenea, o interacțiune între conceptele de gen și
vârstă în relația dintre conformism și individ . Eagly și Chrvala au examinat rolul vârstei
(categoria de sub 19 ani versus categoria de 19 ani și peste), genului și supraveghe rea. În
urma experimentului, s -a constatat că dintre participanții de peste 19 ani, femeile au fost
cele care s -au conformat la opinia grupului, mai mult decât bărbații, a tunci când erau
supravegheate d e o figură de autoritate . Cu toate acestea, nu au exis tat diferențe
semnificative între participanții din categoria de sub 19 ani. De asemenea, n u au existat
diferențe de gen nici în lipsa supravegherii (Eagly, 1980) . Eagly sugerează ca femeile
sunt mai susceptibile în a se conforma decât bărbații din cauza s tatutului inferior al
femeilor în societate, argumentând că în general acestora li se atribuie roluri cu un statut
mai mic sau nu sunt încurajate să își asume un statut egal cu al bărbaților.

11
1.2 Forme de manifestare a fenomenului violenței domestice
Violența domestică poate lua multe forme, incluzând agresiune a sau atac ul fizic
(lovirea, mușcarea, îmbrâncirea, restricționarea, pleznirea, aruncarea de obiecte) sau
amenințarea cu acestea , abuz ul sexual, control ul sau dominare a, intimidare a, abuz ul pasiv
sau acoperit (neglijarea) și privațiunea economică (Siemieniuk, 2010) . Alte forme de
abuz pot fi și punerea în pericol, constrângerea penală, răpirea, sechestrarea, violarea de
domiciliu și hărțuirea.
Abuzul fizi c implică un tip de contact menit să cauzeze durere, rănire , alte
suferințe fizice sau vătămare a corporală. Dinamica abuzului fizic într -o relație este adesea
complex ă. Violența fizică poate fi punctul culminant al altor comportamente abuzive cum
ar fi amenințări le, intimidare a și restricțio narea autodeterminării victimei prin izolare,
manipulare și alte limitări ale libertății personale. Interzicerea îngrijiri medicale, privarea
de somn și forțarea consumului de droguri sau alcool sunt, de asemenea, forme de abuz
fizic. În această categorie pot fi incluse și provocarea de răni fizice altor ținte , cum ar fi
copii sau animale de companie, în scopul de a provoca daune emoționale victimei.
Omuciderea, ca urmare a violenței în familie, afectează semnificativ mai multe
femei decât bărbați. Spre exe mplu, î n Regatul Unit, 37% dintre femeile ucise au fost ucise
de către un partener intim, comparativ cu 6% în cazul bărbaților. Între 40 si 70% dintre
femeile ucise în Canada, Australia, Africa de Sud, Israe l și Statele Unite au fost ucise de
către un part ener intim (Van Wormer, 2009) . Organizația Mondială a Sănătății afirmă că,
la nivel global, aproximativ 38% din omuciderile de femei sunt comise de către un
partener intim (WHO, 2013) .
Unul dintre cele mai tragice forme de abuz este cel care are loc în tim pul sarcinii .
De cele mai multe ori abuzul domestic apare simultan cu începerea perioade de sarcină
sau se intensifică în această perioadă afectând considerabil sănătatea ma mei și a fătului
(Johnson, 2003). Deși mai rar, s -a constatat că a pariția unei sar cini poate conduce la o
pauză de la violența în familie atunci când agresorul nu vrea să facă rău copilului
nenăscut. Riscul de violență în familie pentru femeile care au fost însărcinate este mai
mare, imediat după nașterea copilului (Mezey, 1997) .
Atacurile cu acid sunt o formă de violență extremă în care acidul este aruncat
asupra victimei, de obicei, în zona feței, având ca rezultat rănirea sau mutilarea pe viața ,
incluzând orbirea și cicatrici le permanente. Acestea sunt, de obicei, o formă de răz bunare
pentru respingere unei cereri în căsătorie sau a unui avans sexual (Mannan, 2006) .
În zona Orientului Mijlociu și în alte părți ale lumii, omuciderile domestice
planificate, sau crimele de onoare, au loc datorită convingerii agresorului că victima a
adus dezonoare familiei sau comunității din care face parte . Conform Observatorul
Drepturilor Umane, crimele de onoare sunt efectuate, în general, împotriva femeilor
pentru „refuzul de a intra într -o căsătorie aranjată, fi ind victima unui atac sexual, pentru
dorința de a divorța sau pentru acuzații de adulter” (HRW, 2017) . Există anumite zone
ale lumii unde se consideră că femeia trebuie să fie virgină în noaptea nunții. În lipsa
sângelui după prima consumare a căsătoriei, soțul acestuia are drept de viață și de moarte
asupra ei . Această cutumă are la bază ideea de onoare socială a bă rbatului din relație
(Pope, 2012).

12
Arderea miresei, sau uciderea pentru zes tre, este o formă de violență domestică,
prin care o femeie proaspăt căsătorită este ucisă la domicil iu de soțul ei sau de familia
soțului din cauza nemulțumirii lor față de zestrea oferită de familia ei. Actul este de multe
ori un rezultat al ce rerilor pr elungite de mai mult ă zestre în urma căsătoriei (Lakhani,
2005) . Uciderea pentru zestre este frecven tă în Asia de Sud , în special în India. În 2011,
Biroul Național de Evidență a Criminalității a raportat 8,618 de astfel de decese în India,
dar cifrele neoficiale estimează de cel puțin trei ori acest număr.
Abuzul sexual este definit de către Organizația Mondială a Sănătății ca orice act
sexual, încercarea de a obține un act sexual, comentari i sexuale nedorite sau avansuri. În
această categorie poate fi inclus trafic ul de persoane, sau obligarea soției de către soț să
întreprindă relații sexuale cu alți parteneri prin constrângere. Alte comportamente de
acest tip sunt inspecțiile obligatorii pentru virginitate și mutilarea genitală a femeilor. În
afară de inițierea actului sexual prin forță fizică, abuzul sexual are loc în cazul în care o
persoană nu este în măsură să înțeleagă natura sau condiția actului, fiind în
imposibilitatea de a refuza participarea sau în imposibilitatea de a comunica refuzul de a
se angaja în actul sexual. Acest lucru se poate datora imaturității la minori, boală,
invaliditate, in fluența alcoolului , a altor droguri sau din cauza intimidării sau presiunii
(Kappler, 2012) .
Mutilarea genitală a femeilor este definită de OMS ca „toate procedurile care
implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe, sau a lte
leziuni ale organelor genitale feminine din motive nemedicale ”. Statisticile menționează
peste 125 de milioane de femei care au fost supuse acestui tratament , în peste 29 de țări
din Africa și Orientul Mijlociu.
Constrângerea pentru reproducere (de ase menea, numită și „reproducere forțată“)
este reprezentată de amenințări le sau acte le de violență împotriva drepturilor
reproductive, de sănătate și de luare a deciziilor ale unui partener și include o colecție de
comportamente menite să pună presiuni sau s ă constrângă un partener pentru a deveni
părinte sau pentru a încheia o sarcină (Park, 2016) . Constrângerea pentru reproducere
este asociată cu sexul forțat, frica sau incapacitatea de a lua o decizie contraceptivă, teama
de violență după refuzul de a face sex (Miler, 2010) .
În unele culturi, căsătoria impune o obligație socială pentru femei de a se
reproduce. În nordul Ghanei, de exemplu, plata prețului de mireasă semnifică necesitatea
unei femei de a avea copii, iar femeile ce folosesc metode contraceptiv e se confruntă cu
amenințări de violență sau represalii (Bawah, 1999) . OMS include căsătoria, coabitarea
și sarcina forțată, inclusiv moștenirea soției, în definiția sa a violenței sexuale. Moștenirea
soției, sau Levirat , este un tip de căsătorie, în care fratele unui om decedat este obligat să
se căsătorească cu văduva lui, iar văduva este obligată să se căsătorească cu fratele soțului
ei decedat.
Violul conjugal reprezintă contactul sexual fără consimțământ comis împotriva
unui soț. Agresorul în rare cazu ri este raportat sau pus sub urmărire penală și acest
comportament este legal în multe țări datorită credinței că prin căsătorie o femeie își dă
acordul irevocabil soțului ei pentru a face sex oricând acesta dorește (Herring, 2014) .
Feministele au lucrat în mod sistematic, începând cu anii 1960, pentru a incrimina violul
marital la nivel internațional (Hasday, 2000) . În 2006, un studiu realizat de Organizația
Națiunilor Unite a constatat că violul conjugal este o abatere acționabilă în instanță în cel
puțin 104 țări. În prezent violul conjugal este acum interzis și incriminat de către

13
convențiile internaționale . Un act în acest sens a fost Convenția Consiliului Europei
privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice ,
fiind primul instrument juridic obligatoriu în Europa în domeni ul violenței împotriva
femeilor. Țările care au ratificat convenția , sunt obligate prin dispozițiile sale să se
asigura că actele sexuale fără consimțământ comise împotriva unui soț sau partener sunt
ilegale. Convenția a intrat în vigoare în august 2014.
Abuzul emoțional (sau abuz ul psihologic) este un comportament care amenință,
intimidează sau subminează sistematic sentimentul propriei valori (Helfrich, 2006) .
Conform Convenției de la Istanbul, violența psihologică este „conduita intenționată cu
scopul de a afecta grav integritatea psihologică a unei persoane, prin constrângere sau
amenințări“ (CETS nr. 210, 2011) .
Stalking -ul este o formă comună de intimidare psihologică și este, cel mai adesea ,
comis de foști sau actuali parteneri intimi. Victimele simt că partenerul are un control
aproape total asupra lor, care afectează foarte mult dinamica puterii într -o relație,
împuternicind agresorul și slăbind victima. Victimele de multe ori suferă de de presie,
lucru ce crește riscul pentru dezvoltarea unei tulburări de alimentație, suicid și abuzul de
droguri/ alcool (Chamberlain , 2002) .
Abuzul economic este o formă de abuz în care un partener intim are control asupra
accesului celuilalt partener la resu rse economice (Adams , 2008) . Activele maritale sunt
utilizate ca un mijloc de control. Abuzul economic poate implica prevenirea unui soț de
la achiziția de resurse, limitând activele pe care victima le poate utiliza sau prin alte
moduri de exploatare a resurselor economice . Abuzul economic diminuează capacitatea
victimei de a se întreține de una singură, crescând dependența față de agresor, incluzând
exemple precum accesul redus la educație, ocuparea forței de muncă, avansarea în carieră
și achiziția de bu nuri (Sanders, 2006) . Alte forme de abuz economic sunt: f orțarea sau
presarea unui membru al familiei să semneze documente, să vândă lucr uri sau să schimbe
un testament .
Veniturile unei victime pot fi reduse la o „alocație” , realizându -se o monitorizare
atentă a cheltuieli banilor, prevenind cheltuielile fără acordul agresorului, ceea ce duce la
acumularea de datorii sau epuizarea economiilor victimei (Chamberlain , 2002) . Disputele
pe tema banilor cheltuiți pot duce la represalii cu abuz fizic, sexual sau e moțional. În
unele părți ale lumii, unde femeile depind de veniturile soților pentru a supraviețui (din
cauza lipsei de oportunități de angajare pentru femei și lipsa de ajutoare sociale) abuzul
economic poate avea consecințe foarte grave. Relațiile abuziv e de acest tip au fost
asociate cu malnutriți a, atât în rândul mamelor, câț si al copiilor. În India, de exemplu,
reținerea alimentelor este o formă documentată de abuz domestic (Ackerson, L.K., 2008) .
1.3 Cauze și efecte ale violenței domestice
Printre cei ma i importanți fact ori ai violenței domestice este credința că abuzul,
fie fizic sau verbal, este acceptabil. Alți factori includ abuzul de substanțe, șomaj ul,
probleme de sănătate mintală, lipsa abilităților de coping, izolarea și dependența excesivă
față d e agresor (Newman, 2008) .
Lenore E. Walker a prezentat modelul unui ciclu al abuzului, care este format din
patru faze. În primul rând, există o acumulare emoțională până în momentul abuzului,
tensiunea crescând progresiv până când ea r ezultă într-un incid ent de violență domestică.

14
Pe parcursul etapei de reconciliere, agresorul poate fi bun și iubitor și at unci există o
perioadă de calm. În acest sens când situația este calmă, persoana abuzată are speranța că
situația se va schimba. Apoi, tensiunile încep s ă se cumuleze și ciclul se reia.
1. Violența intergenerațională
Un aspect comun printre agresori este faptul că, în copilărie, au fost martori la
abuz, cu alte cuvinte, erau participanți într -un lanț intergenerațional de cicluri de violenț ă
în familie. Asta nu înseamnă implică direct că dacă un copil a asistat sau este supus
violenței va deveni la rândul său agresor. Înțelegerea și ruperea modelului de abuz
intergenerațional poate face mai mult pentru a reduce violența în familie decât alte
strategii pentru gestionarea abuzului.
O serie de cercetări asupra comportamentului copiilor abuzați în viața adultă
sugerează că experiențele acumulate pe parcursului vieții influențează înclinația
indivizilor de a se angaja în acte de violență în familie (fie ca victimă, fie ca agresor).
Cercetătorii susțin această teorie sugerând că este util să luăm în considerare trei surse de
violență în familie: socia lizarea din copilărie, experiențele anterioare în relațiile de cuplu
din timpul adolescenței și nivelul de tensiune din viața curentă a unei persoane. Indivizii,
care își observă părinții abuzându -se între ei sau care au fost ei înșiși abuzați, pot
încorpo ra abuzul în comportamentul lor din cadrul relațiilor pe care le stabilesc ca adulți
(Kalmuss, 1984) .
Un aspect care a fost observat în urma cercetărilor arată că : cu cât copiii primesc
mai multe pedepse corporale , cu atât crește probabilitatea , ca atunc i când devin adulții,
să acționeze violent față de membrii familiei, inclusiv asupra parteneri lor intimi
(Gershoff, 2008) . O serie de studii au considerat că pedepsele fizice sunt asociate cu
„niveluri mai ridicate de agresiune față de părinți, frați, cole gi și soți “ (Durrant , 2012)
chiar și atunci când s -au control at alți factori. În timp ce aceste corelații nu dovedesc o
legătură de cauzalitate, o serie de studii longitudinale sugerează că experiența pedepselor
corporale are un efect direct cauzal asupra comportamentelor agresive de mai târziu.
Potrivit cercetărilor, pedepsirea corporală a copiilor prezice o internalizare slabă a
valorilor precum ar fi empatia, altruismul și rezistență la comportamente de risc . Potrivit
cercetătorului Joan Durrant de la Universitatea din Manitoba, nu ar trebui să fie
surprinzător faptul că pedepsele corporale „prezic în mod constant niveluri crescute ale
comportamentului antisocial […] precum și violență domestică“ (Durrant, 2008) .
În unele societăți patriliniare din într eaga lume, tânăra mireasă se mută cu familia
soțului ei. Fiind nouă în casă, ea începe ca având cea mai joasă poziție (sau printre cele
mai joase) în familie și este adesea supusă violenței și abuzului, fiind, în special, puternic
controlată de către părin ții socri. O dată ce nora sosește în familie, statutul mamei soacră
este ridicat și ea are acum, de multe ori, pentru prima dată în viața ei, putere substanțială
asupra cuiva; și "Acest sistem de familie în sine tinde să producă un ciclu de violență în
care mireasa anterior abuzată devine mama -soacră agresivă pentru noua ei nora."
(Ruether, 2005)
2. Factori biologici și psihologici
Pe lista acestor factori sunt incluse componentele genetice și disfuncțiile cerebrale
care sunt studiate de domeniul neuroști ințelor (Patrick, 2008) . Teoriile psihologice se
concentrează asupra trăsăturilor de personalitate și a caracteristicilor mentale ale

15
agresorului. Trăsăturile de personalitate includ explozii bruște de furie, control ul slab al
impulsurilor și stimă de sine scăzută. Diferite teorii sugerează că psihopatologia este un ul
dintre factor i, iar abuzul trăit în copilărie îi conduce pe unii indivizi spre a fi mai violenți
ca adulții. Trebuie subliniat că a u fost găsite corelații și între delicvența juvenilă și
violen ța domestică la vârsta adultă.
Studiile au constatat o incidență ridicată a psihopatologiei printre agresorii
domestici (Hamberger, 1986). De exemplu, unele cercetări sugerează că aproximativ
80% (Hart , 1993) dintre bărbații din aceste studii de violență în familie prezintă o
psihopatologie diagnosticabilă, de obicei tulburări de personalitate. "Estimarea
tulburărilor de personalitate în populația generală ar putea fi încadrată în intervalul 15 –
20% […] Cu cât viole nța devine mai severă și cronică în relație, probabilitatea
psihopatologiei pentru acești bărbați se apropie de 100%." (Dutton, 1994).
Dutton sugerează un profil psihologic al bărbaților care își abuzează soțiile,
argumentând că aceștia au tulburare de per sonalitate borderline care se dezvoltă timpuriu
în viață. Desigur, aceste teorii psihologice sunt contestate: Richard Gelles sugerează că
teoriile psihologice sunt limitate și subliniază faptul că alți cercetători au descoperit că
doar 10% (sau mai puțin) se potrivesc profilului psihologic stipulat (Gelles, 1997) . El
argumentează că factorii sociali sunt importanți, în timp ce trăsăturile de personalitate,
bolile mintale sau psihopatia sunt factori mai puțini relevanți.
3. Teorii sociale
Teoriile sociale pun accentul în cauzalitate pe factorii externi din mediul
înconjurător al agresorului, cum ar fi structura familiei, stresul, învățarea socială și includ
teoriile alegerii raționale.
Teoria învățării sociale sugerează că oamenii învață din observarea și mode larea
comportamentală a celorlalți. Prin intermediul întăririlor pozitive, comportamentul se
dezvoltă, crește și continuă . Atunci când individul observă un comportament violent,
acesta este cel mai probabil să -l imite, iar în cazul în care nu există consec ințe negative
(de exemplu: victima acceptă violența cu supunere) atunci crește probabilitatea de
continuare a comporta mentului distructiv (Doumas, 1994) .
Teoria resurselor a fost sugerată de William Goode (Goode, 1971) . Femeile care
sunt dependente de soț din punct de vedere economic (de exemplu: casnice, femei cu
handicap, șomere) și sunt îngrijitorul primar al copiilor , simt o teamă față de povara
financiară majoră ce ar rezulta în urma deciziei de a își încheia mariajul. Datorită acestei
dependențe, ele au mai puține opțiuni și mai puține resu rse pentru a îndura sau să schimba
comportamentul partenerului (Kalmuss, 1982) .
Stresul poate fi considerat o altă cauză a violenței domestice, și este întâlnit și în
cazul victimelor care prezintă un nivel crescut d e stres, datorat coabitării în condiții
familiale cu un grad ridicat de presiune. Astfel dacă ambii parteneri sunt stresați iar unul
dintre ei are o tendință puternică înspre violență sunt șanse mari ca acesta să se exprime
prin comportamente violente . De asemenea, stresul financiar și incertitudinea zilei de
mâine poate duce la o serie de violențe. Violența nu este întotdeauna cauzată de stres, dar
poate fi o modalitate prin care unii indivizi aleg să răspundă acestuia (Eneshensel , 1992) .
Famili ile și cupluri le care trăiesc în sărăcie pot fi mai susceptibile în a trăi violență în
familie, datorită creșterii stresului și a conflictelor cu privire la finanțe și alte aspecte

16
(Jewkes, 2002) . Unii cercetători speculează că o posibilă explicație este faptul c ă sărăcia
ar putea împiedica capacitatea unui individ de a se ridica la nivelul vizualizat de „bărbat
de succes“ , și, astfel, se teme că va pierde onoare a și respect ul celorlalți . Teoria sugerează
că, atunci când el este în imposibilitate de a își sprijin i din punct de vedere economic soția
și de a menține controlul, acesta poate apela la misoginism, abuz de substanțe, precum și
la acte criminale ca mijloace de a își exprima masculinitatea (Fischer, 1997) .
Relații le între persoane le de același sex se pot c onfrunta cu factorii de stres social
similari. În plus, violența în relațiile cu parteneri de același sex a fost legată de homofobia
interiorizată, care a contribuit la stim a de sine scăzută și furie , atât față de agresor, cât și
față de victimă (Murray, 2007) . Homofobia interiorizată, pare a fi o barieră în calea
victimelor care caută ajutor. În mod similar, heterosexismul poate juca un rol -cheie în
violența domestică în comunitatea LGBT. Ca o ideologie socială, acesta susține
"heterosexualitate a este normativă, superioară din punct de vedere moral și mai bună
decât [homosexualitatea]" (Barnett , 2001) .
Puterea și controlul în relațiile abuzive reprezintă modul în care agresorii exercită
prin forme fizice, sexuale și alte forme de abuz comportamen te specifice pentru a obține
controlul în cadrul relațiilor. O perspectivă cauzală a violenței în familie este că aceasta
este o strategie de a obține sau de a menține puterea și controlul asupra victimei. Acest
punct de vedere este în concordanță cu teor ia „cost -beneficiu“ a lui Lundy Bancroft
(Bancoft , 2003) , care afirmă că abuzul îl recompensează pe agresor în alte modalități
decât, sau în adiție la, simpla exercitare de putere asupra victimei. Alte cercetări moderne
asupra tiparelor de violență domestică au constatat că femeile sunt mai susceptibile în a
fi abuzive fizic față de partenerul lor în relații în care doar un singur part ener este violent
(Barnett , 2001).
O altă teorie importantă este cea a nesubordonării . Aceasta susține că î n primul
rând, există anumite tipare recurente în violența domestică care indică faptul că acest
fenomen nu este rezultatul furiei intense sau a certurilor, ci, mai degrabă, este o formă de
subordonare (Fischer, 1997) . Acest argument poate fi parțial demonstrat de faptul că
victimele sunt abuzate în diferite situații și printr -o varietate de mijloace. De exemplu,
victimele sunt uneori bătute după ce au dormit sau au fost separate de agresor și, de multe
ori, abuzul ia o formă finan ciară sau emoțională, adiționa lă abuzului fizic, eliminând
astfel explicația că agresiunea vine ca o consecința a furiei de moment sau a certurilor
intense. De asemenea, agresorii folosesc, adesea, tactici deliberate de manipulare atunci
când își abuzează victimele, care pot „varia de la că utarea și distrugerea unui obiect
prețios al ei, la lovirea acesteia în zone ale corpului care nu prezintă vânătăi (de
exemplu, pielea capului) sau în zonele în care ea ar fi j enată să arate altora vânătăile. “
(Bartlett , 2013) . Aceste comportamente pot fi chiar mai utile pentru un agresor atunci
când el și victima împart un copil deoarece făptașul controlează activele financiare ale
familiei, ceea ce face victima „mai puțin predispusă să plece în cazul în care ar pune
copiii în pericol” (Barnett , 2001) .
Profesorul Martha Mahoney, de la Școala de Drept a Universității din Miami,
introduce noțiunea de „atac de separare“ -un fenomen în cadrul căruia agresorul
continuă să agreseze o victimă ce încearcă sau a încercat să părăsească o relație abuzivă –
ca dovadă suplimentară a argumentului că violența domestică este folosită pentru a
subordona victima agresorului acesteia (Mahoney, 1991) . Refuzul făptașului de a permite
victimei să părăsească relația fundamentează ideea că violența este utilizată pentru a forța
victima să continue să îndeplinească dori nțele făptuitorului.

17
4. Efecte

1. Efecte fizice
Consecințele cele mai vizibile și ușor identificabile sunt cele de natura fizică.
Contuzii le, oase le rupte, răni le în zona capului, lacerații le și hemoragii le interne sunt
câteva dintre efectele acute ale unui incident de violență domestică ce necesită îngrij iri
medicale și spitalizare (Jones, 1997) . Unele afecțiuni cronice de sănătate, care au fost
asociate victimelor violenței domestice sunt a rtrita, sindromul d e colon iritabil, durere
cronic ă, durere pelviană, ulcere le și migrene (Berrios , 1991) . Victimele care sunt
însărcinate în timpul unei relații violente se supun unui risc crescut de avort spontan,
travaliu înainte de termen și rănirea sau decesul fătului.
Cercetări le recente ilustrează existența unei legături puternice între expunerea la
violența în familie și abuz în toate formele acestuia și o rată crescută a numeroase condiții
cronice. Cele mai puternice dovezi vin din studiul Experi ențelor Adverse ale Copilăriei
care prezintă o serie de corelații între expunerea la abuz sau neglijență și rate mai mari,
la vârsta adultă, de afecțiuni cronice, comportamente de risc în sănătate și durată de viață
scurtată. Dovezi le privind asocierea din tre sănătatea fizică și violența împotriva femeilor
au fost cumulat e încă de la începutul anilor 1990 (Koss , 1992) .
2. Efecte psihologice
În rândul victimelor care încă trăiesc cu agresorii lor, există și sunt frecvent
raportate niveluri ridicate de stres, fr ică și anxietate . Depresia este un fenomen comun
datorită sentimentului de vină care le este indus victimelor pentru „provocarea“
abuzul ui, în adiție de a fi supuse criticilor frecvente și intense. În urma raporturilor s -a
constatat că 60% dintre victime îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru depresie, fie în
timpul sau după încheierea relației și au un risc crescut de sinucidere. Victimele
maltratării, fie emoțională sau fizică, de multe ori sunt deprimate din cauza unui
sentim ent de inutilitate. Aceste sentimente persistă de multe ori pe termen lung și se
recomandă terapia din cauza riscului sporit de suicid și a altor simptome traumatice
(Barnett , 2001) .
În plus, alături de depresie victimele violenței domestice suferă și de anxietate și
panică pe termen lung, fiind susceptibile de a îndeplini criteriile de diagnostic pentru
tulburarea de anxietate generalizat ă și tulburarea de panică. Efectul psihologic la care se
face referință este tulburarea de stres post -traumatic (TSPT). TSPT, prin prisma trăirilor
victimei, se caracterizează prin flashback -uri, imagini intruzive, reacții exagerate de
tresărire, coșmaruri și evitarea punctelor sensibile care sunt asociate cu abuzul (Vitanza,
S., 1995) . Studiile au indicat că este importan t să se ia în considerare efectul violenței
domestice și a sechelelor psihofiziologice asupra femeilor care sunt mame de sugari și
copii mici. Mai multe studii au arătat că TSPT care este indus mamei ca urmare a unei
relații interumane agresive poate, în c iuda celor mai bune eforturi ale mamei traumatizate,
să interfereze cu modul în care copilul răspunde la violență domestică și alte abuzuri
(Schechter, 2008) .
3. Efecte financiare
În momentul în care victimele își părăsesc agreso rul, se pot trezi bulversate a tunci
când realizează măsura extinsă în care abuzatorul le -a redus autonomia. Din cauza

18
abuz urilor economice și a izolării victima are de obicei foarte puțini bani proprii și puțini
oameni pe care se poate baza atunci când caută ajutor. Acest lucru este unul dintre cele
mai mari obstacole cu care se confruntă victimele violenței domestice , dar și cel mai
puternic factor care le poate descuraja din a își părăsi agresorul.
Pe lângă lipsa de resurse financiare, victimele violenței domestice adesea nu
dispun de competențe specializate, educație și formare a necesare pentru a găsi o activitate
lucrativă și pot avea mai mulți copii de întreținut. În 2003, treizeci și șase mari orașe din
SUA au menționat violența domestică în statistici ca fiind una dintre cauzele principale
pentru homelesness -ul din zonele lor. De asemenea, raportul menționează că una din trei
femei fără adăpost este în această situație pentru că a ieșit dintr -o relație abuzivă.
Important de menționat este și că numărul de adăposturi și a l resurselor comunitare
disponibile pentr u victime a crescut foarte mult. A ceste agenții au adesea puțini angajați
și sute de victime care solicită asistență, multe victime rămânând fără asistența de care
au nevoie.
Partenerii abuzivi pot l imita ocupațiile și crea un mediu profesional vid care să
consolideze sentimentul scăzut ale propriei valori și de autoeficacitate slabă în capacitatea
de a îndeplini în mod satisfăcător sarcinile de zi cu zi (Cage , 2007) . În plus, munca este
afectat ă de p ierderile funcționale, capacitatea de a menține abilitățile necesare de
angajare, precum și capacitatea de a funcționa la locul de muncă. Adesea victimele sunt
foarte izolate de alte relații, având puțini prieteni sau chiar deloc (Ackerson, L.K., 2008) .
1.4 Factori semnificativi implicați în violența domestică
Perspectivele sociale cu privire la violența domestică variază de la o persoană la
alta, de la o regiune la alta, dar în multe zone, conceptul este foarte slab înțeles. O posibilă
explicație a acestui fapt se datorează perspectivei acestor zone: relația dintre soț și soție
nu este considerată una între egali, ci una în care soția trebuie să se supună soțului. Există
țări – de exemplu, în Yemen, unde acest aspect este clar stipulat în legislație, anume,
regulamentele de căsătorie precizează că o soție trebuie să se supună soțului ei și nu
trebuie să părăsească casa fără permisiunea lui.
Un alt factor care duce adesea la neincriminarea agresorului sunt părerile
societății civile. Spre exemplu , un studiu a constatat că 64% dintre funcționarii publici
din Columbia consideră că dacă ar fi fost în mâinile lor să rezolve un caz de violență în
familie, ar fi acționat încurajând părțile să se împace.
Blamarea victimei este, de asemenea, răspândită în multe societăți, inclusiv în
țările occidentale: un sondaj Eurobarometru din 2010 a constatat că 52% dintre
respondenți au fost de acord cu afirmația că „comportamentul provocator al
femeilor“ (Annexes: Tab les: QC4.11) a fos t o cauză a violenței domestice. P ersoanele din
Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta și Slovenia fiind în mare
măsură de acord cu această afirmație (mai mult de 70% în fiecare dintre aceste țări).
Un al factor de influență major din punct de vedere social și care afectează
individul este religia. Astfel, „nici o religie nu sancționează violența împotriva femeilor“,
dar există unele scripturi religioase care au fost „scoase din context“ pentru a sprijini
discriminar ea împotriva femeilor în cadrul unei comunități (Ahmed , 2009) . În aceeași
linie, Biserica Catolică a fost criticată pentru că se opune divorțului și, prin urmare, ține
victimele violențelor captive în mariaje abuzive. Potrivit lui Christopher Hitchens,

19
opoziția Bisericii Romano -Catolice din Irlanda în legalizarea divorțului în această țară
(unde divorțul a fost legalizat în 1996) s -a bazat pe dogma religioasă care stipula că "o
femeie irlandeză căsătorită cu un bețiv incestuos și bătăuș nu ar trebui să se a ștepte
niciodată la ceva mai bun și s -ar putea să își pună în pericol sufletul, dacă cere un nou
început.”
Opiniile cu privire la influența religiei asupra violenței în familie diferă. În timp
ce unii autori, cum ar fi Phyllis Chesler, susțin că Islamul es te legat de violența împotriva
femeilor, în special sub forma crimelor de onoare, alții, cum ar fi Tahira Shahid Khan, un
profesor specializat în problemele femeilor la Universitatea Aga Khan Pakistan, susține
că problemele care duc la aceste acte sunt dominația bărbaților și statutul inferior al
femeilor în societate, nu religia în sine. În România, Biserica Ortodoxă admite, drept caz
excepțional, adulterul ca fiind singurul motiv pentru divorț, împotrivindu -se altor posibile
cauze „apărând întotdeauna tră inicia căsătoriei și a familiei creștine” (Constantinescu ,
2014) , fiind interzisă recăsătorirea după un divorț cu temei de adulter, argumentându -se
că aceasta este un “act unic și irepetabil, care este rupt doar de moartea unuia dintre
soți” (cf. Romani 7:2 -3).
Obiceiurile și tradițiile locale sunt adesea responsabile pentru menținerea
anumitor forme de violență domestică. Astfel de obiceiuri și tradiții includ preferința
pentru fii (dorința unei familii de a avea un băiat și nu o fată, care este foarte răspândită
în unele părți din Asia), ceea ce poate duce la abuzarea și neglijarea fetițelor de către
membrii dezamăgiți ai familiei; căsătoriile forțate; cererea de zestre; sistemul de
ierarhizare a l castelor care stigmatizează „ castele inferi oare“ și „de neatins“, ceea ce duce
la discriminare și posibilitățile restrânse pentru femei, astfel, făcându -le mai vulnerabile
la abuzuri; coduri vestimentare stricte pentru femei care pot fi impuse prin violență de
către membrii familiei; cerințe strict e pentru virginitatea femeilor înainte de nuntă și
violența față de femei și fete neconforme; tabu -uri despre menstruație ce duc la izolarea
și evitarea în timpul menstruației a femeilor; mutilarea genitală a femeilor (MGF);
ideologii privind „drepturile c onjugale“ la sex care justifică violul conjugal; importanța
acordată conceptului de “onoarea familiei'” (UNFPA, 2008) .
Lipsa unei legislații adecvate, care să incrimineze violența în familie sau,
alternativ, care să interzică comportamente le neconsensuale, poate împiedica progresul
în ceea ce privește reducerea incidenței violenței domestice . Secretarul General al
Amnesty International a declarat că: „Este de necrezut că în secolul XXI unele țări
tolerează căsătoria copiilor și violul conjugal î n timp ce altele interzic prin lege avortul,
sexul înafara căsătoriei și activitatea sexuală între persoanele de același sex – chiar
pedepsite cu moartea.“ . Potrivit Organizației Mondiale de Sănătate, „una dintre cele mai
comune forme de violență împotriva femeilor este cea efectuată de către un soț sau un
partener de sex masculin.“ OMS observă că o astfel de violență este deseori ignorată,
deoarece de multe ori „sistemele juridice și normele culturale nu le tratează ca o crimă,
ci mai degrabă ca o chestiu ne „privată “ de familie sau ca o parte normală a vieții.“ .
Incriminarea adulterului a fost menționată ca incitând la violență împotriva femeilor,
deoarece aceste interdicții sunt de multe ori menite, în drept sau în practică, pentru a
controla comportamentu l femeilor, nu al bărbaților, și sunt folosite pentru a justifica
actele de violență împotriva femeilor (UN Women, 2012) . Potrivit Înaltului Comisar
pentru Drept urile Omului, Navi Pillay : „Unii au susținut, și continuă să susțină, că
violența în familie es te plasată înafara cadrului conceptual al drepturilor internaționale
ale omului. Cu toate acestea, în conformitate cu legile și standardele internaționale,

20
există o responsabilitate clară a statului de a susține dre pturile femeilor și de a asigura
libertatea de la discriminare, care include responsabilitatea de a preveni, proteja și oferi
despăgubiri – indiferent de sex și indiferent de statutul unei persoane în familie." .
Capacitatea victimelor de a părăsi relația este crucială pentru a preveni al te
abuzuri ulterioare. În comunitățile tradiționale, femeile divorțate se simt, adesea, respinse
și excluse. Pentru a evita acest stigmat, multe femei preferă să rămână în căsătorie și să
îndure abuzul (Fields, 2013).
Legile privind divorțul pot juca un ro l important în proliferarea violenței
domestice (Farouk , 2005) . Potrivit lui Rashida Manjoo, un purtător de cuvânt al
Națiunilor Unite privind violența împotriva femeilor: „În multe țări accesul femeii la
proprietate depi nde de relația ei cu un bărbat. Când ea se desparte de soțul ei sau atunci
când el moare, ea riscă să piardă casă, terenuri, bunuri de uz casnic și alte bunuri.
Imposibilitatea de a asigura drepturi egale la proprietate în momentul separării sau al
divorțului descurajează femeile să părăse ască căsătoriile violente, din moment ce
femeile pot fi forțate să aleagă între violență domestică și sărăcie pe stradă.” .
Incapacitatea legală de a obține un divorț este un factor în perpetuarea violenței
domestice (Conway -Turner, 1998) . În unele culturi, în cazul în care căsătoriile sunt
aranjate între familii, o femeie care încearcă o separare sau un divorț fără consimțământul
soțului ei și a familiei extinse sau a rudele poate risca să f ie supusă la violență, în baza
„onoarei” (Mayell, 2002) .
1.5 Strategii de prevenție și gestionare a violenței domestice
Deși în general este un subiect greu abordabil datorită complexității factoriale pe
care o prezintă, există numeroase aspecte și forme prin care violența domestic ă poate fi
gestionată. Prevenirea violenței în familie poate avea loc prin intermediul serviciilor
medicale, de aplicare a legii, de consiliere, precum și prin alte forme de prevenire și
intervenție. Participanții la violența în familie pot avea nevoie adesea de tratament
medical, cum ar fi examinarea de către un medic de familie sau de un medic de urgențe.
Consilierea psihologică a victimelor este un alt mijloc de gestionare a efectelor violenței
în familie. Pentru victima unui abuz, consiliere a poate include o evaluare clinică cât și o
evaluare a gradului de abuz la care a fost supusă (Lawson, 2003) .
Consilierea poate fi utilizată și în cazul infractorilor pentru a minimiza riscul unor
viitoare episoade de violență domestică (Tharp, 2013) . În statele occidentale persoanele
condamnate pen al pentru violență domestică sunt înscrise în programe specializate
menite să le pregătească pe acestea în gestionarea furiei în cazul unor alte conflicte.
Aceste programe sunt gândite ca o formă de dezvoltare personală, având loc în grup de
mai multe ori pe săptămână în funcție de recomandările terapeuților și facilitatorilor. În
cadrul acestor programe sunt incluse atât elemente de educație familială, psihoterapie
cognitiv comportamentală, tehnici de gestiune a furiei și psiho -educație. Cu toate acestea
până în prezent nu există date care să indice în mod clar dacă eficiența acestor programe
este funcțională însă datele preliminare indică fără echivoc că majoritatea infractorilor nu
au mai recidivat după finalizarea programului (McGinn, 2015) . Prevenirea ș i intervenția
în violența domestică include modalitățile de prevenire a violenței în familie prin oferirea
de adăpost în condiții de siguranță, intervenție în situații de criză, consiliere juridică și
programe de educație și prevenire.

21
De asemenea , există instrumente dezvoltate pentru a facilita screening -ul în
cazurile de violența domestică prin aplicații mobile. Un alt instrument este Modelul
Duluth cunoscut și ca Dome stic Abuse Intervention Project, care este un program
dezvoltat pentru a reduce violența domestică împotriva femeilor, fiind primul program
multi -disciplinar conceput pentru a aborda problema violenței în familie prin coordonarea
acțiunilor a diverse agenții care au competență în această arie.
Una dintre cele mai importante strategii este reg ândirea legislației în vigoare
pentru a se adapta la tipologiile și formele de violență domestică specifica unei anumite
regiuni geo -politice. O măsură care s -a dovedit a fi eficientă a fost abrogarea legilor
existente, care discriminau femeile. Potrivit O MS, „ atunci când legea permite soților să –
și disciplineze fizic soțiile, punerea în aplicare a unui program de prevenire a violenței
partenerului intim ar putea avea un impact nesemnificativ” . Un alt tip de lege care trebuie
reglementată constant este lege a căsătoriei și divorțului în sine care în multe state nu
permite femeilor să părăsească o relație abuzivă, sau să își păstreze posesiile materiale
odată cu ieșirea din relația respectivă. Acest tip de reglementare este dificil aplicabil în
statele unde că sătoriile în general sunt aranjate și femeile sunt obligate să înc eapă o relație
cu forța, împotriva voinței lor, în urma unui schimb economic, financiar sau staturar între
două familii.
Organizația pentru drepturile femeilor din cadrul ONU a declarat că legislația ar
trebui să se asigure că „un agresor implicat în violență domestică, inclusiv violul
conjugal, nu se poate folosi de faptul că el sau familia sa au plătit sau a avut un acord
contractual ca apărare în instanță“ (UN Women, 2012).
În anumite zone geo -politice ca , spre exemplu , Orientul Mijlociu, dar și state din
Europa de Est se promovează anumite norme de gen care susțin inferioritatea femeilor
ducând la normalizarea abuzului domestic. OMS scrie că, „Eliminarea construcțiilor
ierarhice ale ma sculinității și feminității care readuc controlul femeilor și eliminarea
factorilor structurali care susțin inegalitățile pot aduce o contribuție semnificativă la
prevenirea violenței fizice și sexuale în cuplu și familie“ .
Potrivit CDC (Centrul de Control și Prevenire al Bolilor), „O strategie -cheie în
prevenirea violenței domestice este promovarea relațiilor de respect, non -violente la
nivel de individ, comunitate, în scopul generării unor schimbări la nivel social.“ (CDC).
În acest sens, programele de in tervenție preventivă, cum ar fi programe bazate pe instruire
școlară se pot dovedi ca fiind eficiente în educarea tinerilor contra violenței domestice.

22
CAP II. Metodologia Cercetării

2.1 Scopul și Obiectivele cercetării
Pornind de la cadrul teoretic și analizând care sunt cauzele și efectele violenței
domestice , pentru această cercetare am decis să analizăm printr -un studiu de tip calitativ
care sunt principalele tipare cognitive și emoționale care au un impact semnificativ asupra
capacității victimelor de a face schimbările necesare pentru a părăsi relațiile toxice în care
se află. Într-o primă etapă vom folosi instrumente psihometrice pentru a determina care
sunt tiparele de gândire și emoțiile victimelor care au suferit în urma abuzului unu i
partener intim.
Scopul acestei cercetări este ca p ornind de la cele cinci studii de caz să examinăm
legătura dintre rezultatele instrumentelor psihometrice și tiparele comportamentale și de
gândire ale victimelor violenței domestice ca ulterior să putem identifica elementele de
cauzalitate și factorii de menținere. În urma acestei etape, analizând tiparele identificate,
vom propune strategii de abordare, infor mare și prevenire a elementelor și factorilor care
duc la un astfel de fenomen.
După cum am arătat în cadrul teoretic, strategiile de prevenție în cazul violenței
domestice sunt un domeniu emergent care încă nu a fost suficient testat și dezvoltat. Cu
toate că în prezent există numeroase moduri de abordare a acestui fenomen fie pentru
prevenție fie pentru intervenție, lipsa înțelegerii generale și specifice a factorilor implicați
duce la o lipsă de coeziune a acestor strategii. În acest sens, pentru a exista un plan mai
bun de prevenț ie a violenței domestice, fond t în psihologie și mai puțin în t erorii sociale
și ec onomice , considerăm necesar analizarea tiparelor care duc la comportamente de
obediență, conformism și complianț ă în rândul victimelor.
Pentru această cercetare am considerat necesar să propunem ca obiective în cadrul
celor cinci cazuri pe care le vom discuta următoarele:
Obiective:
• Identificarea schemelor cognitive dezadaptative care duc la comportamente de tip
conformist, obedient și de complianță în violența domestică.
• Dezvoltarea unei strategii de intervenție și prevenție a violenței domestice
pornind de la datele obținute
Îndeplinirea acestor obiective va livra un set de date exacte, pe care le vom folosi
pentru a îndeplinii scopurile de la care am pornit această cercetare și anume, dezvoltarea
unor strategii de abordare, prevenire ș i intervenție în cazul personalelor care sunt victime
ale violenței domestice. Odată cu înțelegerea acestor date vom putea construi un model
activ al schemelor psihice care ne va indica în ce măsură, din punct de vedere psihologic,
se poate dezvolta un pro gram special de educație și tratament.
Metode utilizate în această cercetare
• Metoda psihometrică : Una din primele metode pe care le vom folosi în această
cercetare, în conformitate cu scopurile și obiectivele propuse va consta în testarea

23
psihologică a femeilor din cadrul Direcției generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului Slobozia (DGASPC) . Din punct de ved ere științific, aceas tă
metodă facilitează date exacte despre sistemul de cogniții, comportamentele,
atitudinile și valorile persoanelor testate. Instrumentele pe care le vom folosi
pentru testare vor fi prezentate în subcapitolul următor.
• Metoda anchetei pe bază de interviu : În urma testării psihologice a persoanelor
din centrul DGASPC, vom urmări să identificăm elemen te adiționale legate de
aspectele propuse spre cercetare prin folosirea unui interviu semi -structurat.
Această metodă din punct de vedere științific are aplicabilitate în majoritatea
domeniilor unde interacțiunile și relaționarea umană joaca un rol importa nt.
Folosirea interviului ca tehnica de cercetare în psihologie contribuie la
identificarea dinamicilor dintre variabile si la verificarea și testarea ipotezelor.
Spre deosebire de alte forme de interacțiune axate pe comunicare în acest tip de
interviu, direcția discuției este controlată de intervievator.
Locație , subiecți și planul de intervenție
Pentru această cercetare, am decis să prezint cinci studii de caz. Persoanele
implicate în acest proces sunt victime ale violenței domestice care au apelat la suportul
DGASPC în urma situațiilor de abuz. Toate cele cinci sunt femei cu vârsta cuprinsă între
23 și 54 de ani. Planul de intervenție în fiecare caz a avut la ba ză următoarea structură:
• Testarea psihometrică
• Interviul semi -structurat
• Ședințe de consiliere
Tuturor persoanele care au fost implicate în această cercetare li s -a adus la
cunoștință în prealabil scopul demersului. Acestea au acceptat ca rezultatele testelor și
conținutul ședințelor de consiliere să fie analizat și făcut public , însă, datorită
procedurilor și normelor de protocol intern nu este posibilă prezentarea identității reale,
fapt comun cu normele aplicate în domeniile psihologiei. Cu fiecare persoană în parte,
după încheierea perioadei de testare am desfășurat între 6 și 10 ședințe de consiliere
psihologică.
2.2 Instrumentele de cercetare folosite în studiile de caz
Pentru îndeplinirea scopurilor și obiectivelor acestei cercetări este importa nt ca
pornind de la cele cinci studii de caz să analizăm legătura dintre rezultatele instrumentelor
psihometrice și tiparele comportamentale și de gândire ale victimelor violenței domestice
ca ulterior să putem identifica elementele de cauzalitate. În urma acestei etape, analizând
tiparele identificate, voi propune strategii de abordare, informare și prevenire a
elementelor -factorilor care duc la astfel de fenomen. Pentru acest lucru am decis să
utilizăm următoa rele trei instrumente psihometrice:
Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -S3/YSQ -L2). J. Young a fost primul care
a introdus și dezvoltat conceptul de „scheme dezadaptative timpurii ” definindu -le ca fiind
frici, și meta -ideei vaste despre propria ide ntitate și modul în care interacționăm cu
ceilalți. În scopul evaluării acestor scheme, Young și colaboratorii săi au dezvoltat
Chestionarul Schemelor Cognitive . Primele forme ale chestionarului sunt YSQ – L2
(Chestionarul Schemelor Cognitive Young, forma lungă 2) și YSQ – S2 (Chestionarul
Schemelor Cognitive Young, forma scurtă 2). YSQ – L2 (Chestionarul Schemelor

24
Cognitive, forma lungă 2) are 205 itemi și măsoară 16 dintre schemele cognitive
dezadaptative: Ed, Ab, Ma, Si, Ds, Su, Fa, Di, Vh, Em, Sb, Ss, E i, Us, Et, Is. Este de
preferat a fi folosită cu scop clinic, deoarece pune în evidență fiecare schemă și prin
urmare oferă mai multe informații . Pentru v arianta scurtă (YSQ – S3) au fost identificate
optsprezece scheme grupate în cinci categorii numite domenii ale schemelor, fiecare
dintre cele cinci categorii reprezintă o componentă importantă a nevoilor pe care o
persoană le poate avea . Primul domeniu este reprezentat de separare ș i respingere ,
constând în expectanța că nu vor fi satisfăcute nevoile de securitate, siguranță, îngrijire,
empatie, acceptare și respect. Acest prim domeniu este compus din cinci scheme:
Abandon/I nstabilitate (AB), Neîncredere/ Abuz (MA), Privațiune emoțion ală (ED) ,
Deficiență/R ușine (DS) , Izola re socială/ Ȋnstrăinare (SI).
Al doilea domeniu este cel al slabei autonimii și performante și se referă la propria
capacitate de a supraviețui și a funcționa independent. Reprezentative pentru acest
domeniu sunt următoarele scheme: Dependență/I ncompetență (Dl), Vulnerabilitate în
fața pericolelor potențiale (VH), Protecționism /Personalitate atrofiată (EM), Eșec (FA).
Al treilea domeniu conține scheme cu privir e la limitele defectuoase și constă în
incapacitatea sau stabilirea cu deficiență a limitelor interne, a responsabilităților față de
altul, a scopurilor pe termen lung. Apar dificultăți în respectarea drepturilor celorlalți, în
stabilirea și atingerea unor scopuri personale realis te. Acest domeniu este caracterizat de
două scheme: Revendicarea drepturil or personale/ dominanță (ET), Lipsa de auto control
și auto -disciplină (IS).
Cel de al patrulea domeniu este dependența emoțională iar schemele componente
constau în focalizarea excesi vă pe satisfacerea dorințelor, nevoilor altora în detrimentul
satisfacerii propriilor dorințe și nevoi, acest lucru realizându -se pentru a câștiga dragostea
și aprobarea celor din ju r. Scheme acestui domeniu sunt: Subjugarea (SB), Sacrificiu de
sine (SS), Indezirabilitate socială /Nevoia de aprobare (SU/AS) .
Cel de al cincilea domeniu este dat de hipervigilență și inhibiție – sentimentele,
impulsurile, alegerile spontane sunt împiedicate a se exprima, persoana nu -și rezervă
dreptul de a fi fericit, relaxat. Sănătatea, relațiile apropiate au de suferit în urma acestui
fapt. Schemele cel ui de al cincilea domeniu sunt: Negativism/P asivitate (NP), Inhibiție
emoțio nală /autocontrol exagerat (El) , Standa rde nerealiste/E xigență (US), Pedepsirea
(PU).
Chestionarul schemelor cognitive Young – Forma Scurtă 3 (YSQ -S3) este format
din 114 itemi și măsoară toate cel e optsprezece scheme cognitive . Chestionarul
presupune ca subiecții să evalueze pe o scală Likert de 6 puncte cât de bine îi descrie
fiecare item în parte (1= total neadevărat, 2=de cele mai multe ori neadevărat pentru mine,
3=într -o oarecare măsură mai adevărat decât neadevărat, 4=moderat adevărat pentru
mine, 5=de cele mai multe ori adevărat pentru mine, 6=mă descrie perfect ). Terapeutul ,
de obicei , nu înregis trează scorul total sau media scorului pentru fiecare schemă, ci va
încercui itemii cu scorurile cele mai înalte (5 sau 6). Itemul cotat înalt va spune ceva
despre pacient, un lucru ce merită atenție. Itemii se cotează direct, scorurile pe subscale
și scor ul total obținându -se prin însumarea răspunsurilor la itemii componenți.
Scala de Atitudini și C onvingeri ABSs: Confor m teoriei avansate de A. Ellis la baza
tulburărilor emoționale stă tendința individului de a face evaluări absolutiste și rigide a
evenimentelor percepute. Aceste evaluări (pretenții absolutiste) iau forma lingvistică a

25
lui „trebuie" , „este obligatoriu" , „este absolut necesar" („demandi ngness" – DEM). Din
aceste cogniții absolutiste centrale derivă un nucleu de credințe iraționa le („irrational
beliefs" – IB): catastrofare, toleranță scăzută la frustrare, evaluarea globală negativă .
Corespondentul rațional al conv ingerilor iraționale const ă în: evaluarea nuanțată a
caracterului aversiv al unui eveniment (varianta rațională pentru AWF), toleranța la
frustrare (varianta rațională a lui LFT), acceptarea necondiționată a propriei persoane și
evaluarea comportamentelor specifice (varianta rațională a lui SD).
Scala cuprinde 72 de itemi (de la 5 -76) dispuși într -o matrice (4x3x2) alcătuită
din trei factori: primul factor se numește „procese cognitive" („cognitive processes") și
are patru niveluri, reprezentând patru procese de gândire irațio nală: pretențiile
absolutiste/ imperativul „trebuie" („dem andingness" – DEM), evaluarea globală negativă
a propriei persoane („safe downing" – SD), toleranța scăzută la frustrare („lo w frustration
tolerance" – LFT), catastrofarea („awfulizing" – AWF); cel d e-al doilea factor se numește
„arii de conținut ” („content/ context") și are trei nivele, reprezentând convingeri legate
deaprobare, realizare și confort; cel de -al treilea factor se numește „mod de frazare"
(„irrationality /rationality") și are două nivele, reprezentând modul de formulare a
itemilor, irațional și rațional. Fiecare item este structurat în funcție de cei trei factori. De
exemplu, itemul 6: „Dacă oameni importanți pentru mine nu mă plac, asta îmi arată că
sunt o persoană lipsită de valoare" est e: frazat irațional (IR); are un conținut care se referă
la aprobarea celorlalți (aprobare); vizează procesul cognitiv de evaluare globală negativă
a propriei persoane (SD). Posibilitățile de răspuns ale subiecților sunt: Puternic împotrivă ,
Parțial împotr ivă, Neutru , Partial de acord , Puternic de acord .
Scala se adm inistrează fără limită de timp. Cotarea se face direct pentru 36 dintre
itemi și invers pentru 36. Cotare directă: A=0, B=1, C=2, D=3, E=4 Cotare inve rsă: A=4,
B=3, C=2, D=1, E=0. Altfel spus, itemii cotați direct sunt cei formulați irațional, pe când
cei cotați invers sunt formulați rațional. Rezultă că un scor global (Total) mic înseamnă
credințe iraționale puține, iar un scor mare credințe ir aționale multe. Scorurile se pot face
și separat, p entru iraționalitate și raționalitate.
Scala de anxietate Max Hamilton : a fost creată de Max Hamilton în anul 1959 și
dezvoltată ulterior . Această scală proritizează anxietatea în patru categorii diferite, astfel
persoanele cu anxietate trec prin: sentime nte de teamă, neputință, groază, catastrofă
iminentă. Aceste senzații vin împreună cu o frică mare de moarte, de atacuri de inimă,
frica de situații imprevizibile ce ar putea perturba buna funcționare a lucrurilor și
umilință. Întrebările testului acoperă evaluarea componentelor cognitive, emoționale și
somatice, iar evaluarea este realizată pe baza observației stării curente a pacientului și în
urma unui interviu de bază care cuprinde întrebări referitoare la prezența simptomelor de
anxietate. Itemii scale i sunt, în mare parte, compatibili cu criteriile de diagnosticare a
tulburărilor de anxietate conform DSM IV -TR. Cei 14 itemi sunt cotați pe o scală de la
1-4 în evaluare luându -se în considerare intensitatea simptomelor în momentul
întrevederii, iar simpt omele ce nu sunt ușor observabile vor fi determinate prin descrierea
oferită de pacient a celor trei zile pre -întrevedere. Fiecăruia dintre itemi îi corespunde un
set de întrebări specifice cu ajutorul cărora evaluatorul stabilește scorul la itemul
respect iv conform anexelor din manualul testului. Fiecare item este cotat cu valori
cuprinse între 0 – 4, cotarea făcându -se după o grila specifică, iar scorul obținut va fi
cuprins în intervalul de 0 -56, considerându -se că scorurile de peste 20 semnifică prezența
unei anxietăți puternice.

26
Scala de depresie Beck : a fost creată pentru în 196 1 fiind concepută de Arron
Beck și dezvoltată de discipolii acestuia. Acest inventar de depresie are 21 de itemi sub
formă de propoziții și enunțuri care vizează aspecte importante din viața respondentului
și verifică starea de oboseală fizică și psihică, frecvența și cauzele oboselii, forme de
manifestare ale depresiei, da r și consecințele resimțite, atât fiziologic, cât și psihologic.
Fiecare factor conține 4 trepte din care respondentul va alege una sau mai multe dintre
ele, variind în intensitate gradual. Cotarea se face prin însumarea tuturor valorilor
obținute prin com pletarea testului, astfel la fiecare enunț încercuit se ia numărul din fața
acestuia și suma acestor numere constituie scorul final. Intervalul de scor este cuprins
între 0, în cazul refuzului de completare a testului, și 60, astfel, un scor între 0 și 9
semnifică lipsa sau negarea completă a depresiei, un scor între 10 și 15 semnifică o
depresie ușoară, un scor cuprins între valorile 16 si 23 semnifică o depresie medie, iar un
scor cuprins între 24 și 60 reprezintă o depresie severă. Această scală de depre sie Beck
constituie unul din instrumentele cele mai eficiente în evaluarea depresiilor.

27
CAP III. Cercetare

3.1 Studiu de caz I
Datele clientului
Nume Andre ea S.
Vârstă 34 de ani
Ocupație Media
Studii Universitare
Stare civilă Căsătorită
Motivele prezentării la cabinet
Andreea s-a prezentat la centrul DGASPC în urma unor violențe fizice aplicate
de soțul acesteia. După prima seară petrecută în centru am avut o primă întrevedere cu
aceasta clienta care acuza o stare de panică, teamă și anxietate puternică. O altă acuză era
o stare puternică de confuzie care îi afecta capacitatea de concentrare. Clienta mi -a spus
că aceste stări le avea și înainte de incident datorită situației tensionate din cuplu, însă ,
acum , după agresiunea fizică acestea s -au accentuat.
Antecedente heredo -colaterale
• Fără antecedente semnificative
Antecedente personale patologice
• Nimic semnificativ
Istoric personal
Andreea s -a născut în mediul rural într -un sat de lângă Slobozia fiind crescută în
mare parte de bunici . Cu toate că nu își amintește o mare parte din primii 5 ani de viață
aceasta mi -a povestit că și bunicul și tatăl erau alcoolici, și adesea țipau și deveneau
violenți cu bunica și mama. Deși am întrebat -o, dacă a fos t și ea lovită aceasta mi -a spus
că nu își amintește exact dacă acest lucru s -a întâmplat înainte de începerea școlii.
Primii ani de școală au reprezentat o perioadă frumoasă pentru clienta mea,
aceasta reușind să se integreze între colegi și să obțină apr ecierea educatoarei. Însă, tot în
această perioadă au început sarcinile domestice din mediul rural la care aceasta nu făcea
față și îi displăceau. Cu toate că a încercat să le îndeplinească, Andreea își amintește -te
că se simțea încărcată și că ar fi preferat să se joace cu prietenele ei în detrimentul muncii
fizice. În una dintre ședințele de consiliere, clienta mi -a povestit că atunci când nu își
termina treaba și temele la timp era închisă în camera ei cu cheia și lăsată acolo timp de
mai multe ore. Aceste comportamente din parte tatălui și a bunicului s -au accentuat în

28
perioada claselor V -VIII, aceștia devenind agresivi fizic cu Andreea. Singurul sprijin
pentru ea a fost bunica care adesea intervenea pentru a o ajuta în situați ile tensionate.
Însă, mama spre deosebire de bunică era indiferentă față de suferință Andreei.
Perioada adolescenței și a liceului au reprezentat o perioadă frumoasă pentru
Andreea, aceasta locuind la cămin și învățând în cadrul unuia dintre liceele din Sl obozia .
În această perioadă client a mi-a spus că a reușit să se dezvolte intelectual, fiind interesată
de română , filosofie și istorie . De asemenea, una din bucuriile pe care le -a trăit a fost
desprind erea de mediul în care crescuse și de atitudinile familiei ei. La sfârșitul studiilor
liceale a absolvit examenul de bacalaureat cu 9.20, fiind unul din putini factori de
valorizare în prezent.
Andreea s -a înscris în cadrul Universității București, la Facultatea de Litere , pe
locurile subvenționate de stat, locuind la cămin. Ca și în liceu familia îi trimitea bani ,
însă, foarte putini , aceștia nefiind de ajuns. Aceasta a încercat să lucreze într-un call
center , însă, a realizat că nu poate să se concentrez e și pe școală și pe muncă. După
terminarea facultății s-a întors în satul ei, în cele din urmă angajându -se la o firmă de
publicitate în Slobozia. În această firmă l -a cunoscut pe Matei cu care a început o relație
și ulterior s -au căsătorit.
Istoricul afecțiunii
La începutul relației cu Matei toate lucrurile au fost optime, înțelegându -se bine
iar certurile fiind rare. După căsătorie au încercat să facă un copil , însă, datorită
problemelor medicale aceasta nu a putut , situația devenind tensionată. În ti mp tensiunile
au crescut, soțul ei acuzând -o că ea este vinovată că nu pot avea copii și interzicându -i să
iasă cu prietenele sau să stea pe telefonul mobil. Andreea a dezvoltat o stare de panică și
anxietate care s -a exacerbat când Matei a lovit -o în mod violent aceasta fugind de acasă,
sunând la 112 și venind la centrul DGASPC Slobozia.
Examen psihologic
Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -L2)
Abandon/ Instabilitate Asociere puternică (75/108 pe subscală)
Neîncredere/Abuz Asociere puternică (80/102 pe subscală)
Dependență /Incompetență Asociere puternică (68/90 pe subscală)
Sacrificiu de sine Asociere puternică (98/102 pe subscală)
Scala de atitudini și convingeri ABSs
Catastrofare 9 (Iraționalitate ridicată)
Evaluare globală negativă 11 (Irațioanlitate foarte ridicată)
Anxietate/ Depresie
Scala de anxietate Hamilton 16 (Anxietate Moderată)

29
Scala de depresie Beck 15 (Depresie ușoară)
Profil psihologic pe nivele de funcționare
Nivelul subiectiv emoțional
• Anxietate legată de propria securitate .
• Teama de neajutorare .
• Teama de alte violențe .
Nivel cognitiv
• Orientare temporo -spațială: slabă .
• Atenție: ușoară hipoprosexie, probleme de concentrare .
• Funcția mnezică: ușoară hipomnezie pe fond de anxietate .
• Ideatică liniară, coerentă .
• Simptome cognitive: teama de alte agresiuni, ca nu se va descurca fără soț.
Nivel comportamental
În urma discuției inițiale și a observație am constatat:
• Instinctele sexual și alimentare: diminuate .
• Somn redus, insomnii.
• Activitate: gestică evitată, superficială, închidere .
• Intonație și tonalitate scăzută .
• Evită contactul vizual .
Nivel psihofiziologic.
• Simptome fiziologice – amețeală , tensiune ridicată , dificultăți de respirație .
Nivel de personalitate.
• Personalitate cu tendințe anxioase , imatură psiho -afectiv .
Nivel relațional
• Relațiile sociale sunt limitate , clienta neavând o rețea de suport social – prieten i,
relații bune cu colegii, probleme de relaționare cu soțul .
DIAGNOSTIC POZITIV ( DSM IV)
AXA I. Anxietate moderată (Hamilton 16), Depresie Ușoară (Beck: 15)
AXA II. Tendințe din Tulburarea de personalitate Dependentă
AXA I II. Nimic semnificativ somatic
AXA IV. Stres puternic în relația de cuplu

30
AXA V. GAF 60
Cu toate că Andreea are de ceva timp stări de anxietate, frică și panică pe fondul
discuțiilor și tensiunilor cu Matei, care s -au accentuat în momentul în care acesta a lovit –
o, nu îndeplinește criteriile de diagnostic prevăzute în DSM IV -TR și ICD -10 pent ru a
putea fi diagnosticată în prezent cu o tulburare anxioasă sau o tulburare de panică. Am
considerat că ar putea îndeplini o mare parte din criteriile pentru Tulburarea de Stres Post –
Traumatic (cod: 309.81 DSM IV) întrucât îndeplinește
1. Răspunsul cliente i la eveniment implică frică și neputință
2. Fugind de acasă a apărut evitarea stemului stresor
Însă, celelalte criterii , cum ar fi spre exemplu , prezența tabloului semiologic timp
de o lună , nu sunt îndeplinite. De asemenea, în urma discuțiilor am constat că există
tendințe din Tulburarea de Personalitate Dependentă (cod:301.6 DSM IV) , însă, deși
prezintă 3 din criteriile de diagnostic, nu îndeplinește principul indicat de DSM pentru
diagnosticare și anume prezența a minimum 5 criterii. Andreea prezintă:
• dificultăți în a -și exprima dezacordul față de alții din cauza fricii de a nu pierde
suportul sau aprobarea;
• merge foarte departe spre a obține solicitudine și suport de la alții, până în
punctul de a se oferi voluntar să facă lucruri care sunt neplăcute;
• se simte incomodat ă sau lipsit ă de ajutor când rămâne singur ă din cauza fricii
exagerate de a nu fi în stare să aibă grijă de sine.
Conceptualizarea cazului
Factorii etiologici implicați în această afecțiune sunt:
1. Declanșator: Factorul declanșator în cazul Andreei a fost reacția soțului după
aflarea veștii de infertilitate .
2. Predispozant: Principalul factor predispozant în acest context este contextul
tensionat de acasă.
3. Favorizant: Factorul favorizant este teama de iminența unor atacuri fizice din
partea soțului .
4. De menținere: Factorii de menținere în acest caz este relaționarea cu soțul .
Concluziile examenului psihologic
În urma examinării psihologice folosind cele două instrumente putem observa
nivele pute rnice de iraționalitate în ceea ce privește catastrofarea și evaluarea globală
negativă. De asemenea, clienta are scheme cognitive iraționale de abuz, abandon,
dependență și sacrificiu de sine. Acestea sunt un pattern destul de comun între victimele
violen ței domestice.
Obiectivele intervenției psihologice
Obiective
1. Reducerea anxietății și stresului

31
2. Dezvoltarea unor strategii personale de identificare și evitare a situațiilor
conflictuale
3. Identificarea vulnerabilităților si resurselor personale
Plan de intervenție psihologică
Analizând situația în cauză am considerat necesar aplicarea tehnicilor, abordărilor
și instrumentelor care aparțin Consilierii psihologice . Durata inițială pentru acest demers
a fost de 10 ședințe cu o frecvență de 1/săptă mână în cadrul centrului DGASPC Slobozia .
Alături de planul de intervenție pe care l -am stabilit inițial, am să prezint și cele mai
semnificative elemente ale ședințelor alături de Andreea.
1. Prima ședință
• Stabilirea cadrului securizat
La începutul ședinței clienta a fost reticentă iar din punct de vedere psiho -motor
era evident că încă se afla într -o stare de șoc, tremurând ușor si evitând privirea. Astfel,
am considerat util să o securizez în spațiul clinic, spunându -i că este în siguranță aici, ca
nimic nu o poate atinge sau perturba.
• Stabilirea relației terapeutice
Altă etapă fost stabilirea și crearea unei relații de încredere cu Andreea. Pentru a
putea avea o comunicare terapeutică eficienta a fost necesară stabilirea unei relații de
încredere.
• Culegerea informațiilor pentru anamneză
În urma discuției cu clienta ac easta mi -a oferit datel e pe care le -am prezentat în
descrierea cazului, istoricul personal, heredo -colateral, patologic, etc.
• Identificarea simptomatologiei psiho -emoționale a afecțiuni i
Andreea a suferit un abuz în urma căruia a dezvoltat anxietate, stres și o stare de
panică ca urmare a evenimentului traumatic prin care a trecut.
• Stabilirea obiectivelor consilierii
La finalul acestei ședințe am stabilit cele trei obiective pe care le -am menționat
anterior.
2. A doua ședință
• Testarea psihometrică
În conformitate cu proiectul de cercetare și cu nevoia de a înțelege clienta , am
testat -o pe aceasta folosind Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -S3/YSQ -L2)
și Scala de atitudini și convingeri ABSs .

32
• Interviu semi -structurat
Am întrebat -o pe aceasta când a apărut prima dată abuzul domestic, cum a
progresat, care sunt atitudinile, convingerile și credințele pe care le are în raport cu
situația de facto .
3. A treia ședință
• Discutarea schemelor iraționale cognitive și a credințelor /atitudinilor
iraționale
I-am prezentat clientei rezultatele obținute, explicându -i care este diferența dintre
o credință rațională și una irațională. Apoi gradual am început să o ajut să își înțeleagă
propriile scheme și gânduri iraționale .
• Identificarea resurselor personale
Am discutat cu clienta care sunt resursele personale și cum își poate op timiza
personalitatea, emoțiile și sistemul de atitudini și convingeri în favoarea propriilor
obiective de viață .
4. A patra ședință
• Identificarea gândurilor automate
Întrucât clienta mea a obținut scoruri mari pentru catastrofare și devalorizare am
decis sa discut cu ea despre gândurile automate și cum acestea ne afectează.
5. A cincea ședință
• Tehnici de relaxare
În această ședință alături de clienta mea am lucrat diferite tehnici de relaxare și de
respirație, pentru a -și putea controla emoțiile și trăirile afective puternice .
6. A șasea ședință
• Încheierea consilierii
Clienta a decis să plece din centrul DGASPC Slobozia și să se mute la părinții ei pentru
a-l evita pe Matei, soțul abuziv al acesteia .

3.2 Studiu de caz II
Datele clientului
Nume Mihaela
Vârstă 45 de ani

33
Ocupație Casnică
Studii Liceu
Stare civilă Căsătorită
Motivele prezentării la cabinet
Mihaela s -a prezentat în cadrul centrului DGASPC Slobozia , în urma unui abuz
fizic sever. Aceasta prezenta mai multe leziuni la nivelul feței care fuseseră tratate
medical , însă, în continuare vizibile. Aceasta a necesitat intervenție psihologică și
consiliere acuzând stări puternice de tristețe care durau de mai mulți ani din cele spuse
de ea, cauzate de comportamentul excesiv de agresiv al soțului acesteia.
Antecedente heredo -colaterale
Tatăl – episod depresiv major
Antecedente medicale și psihiatrice
Tulburare hepatică, anterior diagnosticată cu Tulburare Distimică
Istoric personal
Mihaela s -a născut în Slobozia într -o familie săracă având o copilărie dificilă plină
de multe neajunsuri. Mama a fost casnică ocupându -se de gospodărie și de casă iar tatăl
lucrând la com binatul chimic. Aceștia s-au căsătorit de tineri iar primul lor copil,
Mihaela, a apărut când aceștia aveau 20 și respectiv 19 ani. Ulterior au mai avut încă o
fată și un băiat.
Primii ani de copilărie nu au fost o perioadă atât de bună pentru clienta mea,
aceasta descriindu -și părinți ca fiind neafectuoși, reci și distanți. Unul din lucrurile pe
care le regretă este că părinții nu aveau prieteni de familie și ea nu avea cu cine să se
joace. Mihaela a resimțit și lipsa jucărilor din ceea ce mi -a spus, însă , ca adult a reușit să
înțeleagă situația.
Primii ani de școala au fost grei aceasta având dificultăți în a se integra și a
socializa cu ceilalți co pii. Tot în această perioadă părinții au început să îi plaseze sarcinile
de îngrijire a sorei și fratelui mai mic. Aceasta s -a simțit încărcată și în continuare nu a
simțit aprecierea și respectul părinților. Odată cu clasa a VIII -a tatăl a rămas fără locu l de
muncă din combinatul chimic, fiind disponibilizat , acesta având un episod depresiv major
și apucându -se de alcool. La scurt timp și comportamentul acestuia s -a schimbat , acesta
pendulând între un nivel mare de agresivitate, lovindu -și copiii și soția, lucruri care nu se
întâmplaseră până atunci .
În perioada liceului Mihaela a trăit o perioadă foarte dificilă fiind obligată să
medieze între școală și îngrijirea fratelui și a sorei, aceasta povestindu -mi că își asuma
greșelile sau micile prostii pe care le făceau, preferând să fie lovită ea decât ceilalți.
Comportamentul tatălui s -a intensificat odată cu creșterea consumului de alcool, acesta
devenind tot mai violent și mai depresiv deși își găsise un nou loc de munc ă.

34
Mihaela a renunțat la școală, cunoscându -l pe Ionuț, care era cu 10 ani mai mare
și la scurt timp s-a căsătorit cu acesta , odată cu împlinirea vârste i de 18 ani. Clienta a
decis să nu mai continue studiile, Ionuț lucrând în cadrul armatei și câștigând suficient
pentru a -și permite viața de zi cu zi. Împreună au doi copii care s -au mutat și lucrează în
București .
Istoricul afecțiunii
Relația Mihaele i cu Ionuț nu a fost niciodată una bazată pe sentimente, aceasta
spunându -mi în cadrul ședințelor că s -a căsăto rit pentru ca nu mai suporta situația
tensionată de acasă . Într-adevăr aceasta nu a fost fericită niciodată mai ales că Ionuț era
violent însă lovind -o rar și în general în stare de nervozitate și sub influența alcoolului.
Clienta mi -a spus că de 4 ani are mai multe zile triste decât vesele fiind internată în cadrul
spitalului de psihiatrie unde a fost diagnosticată cu Tulburare Distimcă Depresivă.
Aceasta a refuzat să mai ia tratamentul prescris după externare. Lucrurile s -au acutizat
recent când soțul dez amăgit că aceasta nu mai e disponibilă pentru sex a încercat să o
forțeze , nereușind, și fiind frustrat a lovit -o grav peste față cu pumnii. Aceasta a fost
salvată de vecinii care au auzit -o țipând , fiind preluată de salvare, însă , refuzând să
depună plângere la poliție.
Examen psihologic
Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -L2)
Deficiență/ Rușine Asociere puternică ( 68/90 pe subscală)
Protecționism/Personalitate Atrofiată Asociere puternică ( 52/66 pe subscală)
Dependență/Incompetență Asociere puternică ( 74/90 pe subscală)
Sacrificiu de sine Asociere puternică (98/102 pe subscală)
Scala de atitudini și convingeri ABSs
Toleranță scăzută la frustrare 7 (Iraționalitate ridicată)
Evaluare globală negativă 12 (Irațioanlitate foarte ridicată)
Anxietate/ Depresie
Scala de anxietate Hamilton 14 (Anxietate Moderată)
Scala de depresie Beck 31 (Depresie Severă )
Profil psihologic pe nivele de funcționare
Nivelul subiectiv emoțional
• Tristețe puternică .
• Incapacitate de exprimare emoțională .
• Stare de confuzie .

35
Nivel cognitiv
• Orientare temporo -spațială: slabă .
• Atenție: hipoprosexie.
• Funcția mnezică: medie .
• Ideatică liniară, coerentă .
• Simptome cognitive: incertitudine puternică .
Nivel comportamental
În urma discuției inițiale și a observație am constatat:
• Instinctele sexual și alimentare: diminuate .
• Somn redus, insomnii.
• Activitate: evitarea privirii .
• Intonație și tonalitate cu tremor .
• Evită contactul vizual .
Nivel psihofiziologic.
• Simptome fiziologice – greață, amețelă.
Nivel de personalitate.
• Personalitate cu tendințe depresive .
DIAGNOSTIC POZITIV ( DSM IV)
AXA I. Tulburare Distimică (300.4 în DSM V, F34.1 în ICD 10 CM) , Anxietate modeată
(Hamiilton: 14), Depresie Moderată (Beck: 31)
AXA II. Tendințe din Tulburarea de Personalitate Depresivă
AXA I II. Nimic semnificativ somatic
AXA IV. Suport social limitat
AXA V. GAF 60
Motivarea diagnosticului
Diagnosticul de pe prima axă de Tulburare Distimică a fost stabilit întrucât
îndeplinește se ria de criterii prevăzute în DSM IV -TR și actualizate sub denumire de
Tulburare Depresivă Persistentă în DSM -5 păstrând același cod și anume:
1. Clienta acuză o dispoziție depresivă care apare în majoritatea zilelor săptămânii
în ultimii 2 ani
2. Prezintă următo arele simptome :
• apetit redus
• insomnie
• energie scăzută și fatigabilitate

36
• stimă de sine scăzută
• capacitate de concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii
3. În ultimii 2 ani nu a existat o perioadă mai mare de 2 luni fără aceste simptome
4. Nu au existat episoade depresive majore anterior
Diagnostic diferențial
Afecțiunea clientei:
• Se distinge de Tulburarea Depresivă Majoră întrucât nu sunt prezente episoade
depresive separate care ar putea fi diferențiate de modul uzual de funcționare al
clientei ci mai degrabă există o stare depresivă de intensitate mai mică și cu o
frecvență ridicată. De asemenea nu sunt satisfăcute criteriile de diagnostic pentru
episod depresiv major.
• Se distinge de tulburările psihotice cronice întrucât nu există episoade psihotice
sau maniacale .
• Se distinge de tulburările afective datorate unei condiții medicale generale
întrucât nu există condiții fiziologie de menținere sau declanșare a depresiei .
Conceptualizarea cazului
Factorii etiologici implicați în această afecțiune sunt:
5. Declanșator: Factorul declanșator în cazul Mihaelei a fost situația tensionată din
familie după plecarea copiilor .
6. Predispozant: Atitudinea soțului .
7. Favorizant: Abuzurile fizice și psihologice .
8. De menținere: Factorii de menținere în acest caz este continuarea șederii în mediul
familial violent .
Concluziile examenului psihologic
În urma testării cu cele două instrumente am identificat în cazul Mihaelei o serie
de convingeri și atitudini iraționale puternice precum toleranța scăzută la frustrare și
evaluarea globală negativă. Aceste rezultate sunt firești considerând diagnosticul de
tulburare distimică. Din punct de vedere al schemelor cognitive iraționale putem observa
modele moștenite din copilărie precum: rușinea exagerată, dependența emoțională și lipsa
unei structuri puternice de personalitate.
Obiectivele intervenției psihologice
Obiective
1. Reducerea stărilor depresive
2. Dezvoltarea unei mai bune înțelege ri a propriilor emoții , cogniții și comportamente
3. Identificarea vulnerabilităților si resurselor personale
4. Dezvoltarea personală

37
Plan terapeutic
Analizând situația în cauză am considerat necesar aplicarea tehnicilor, abordărilor
și instrumentelor care aparțin Consilierii psihologice. Durata inițială pentru acest demers
a fost de 10 ș edințe cu o frecvență de 2/săptămână în cadrul centrului DGASPC Slobozia.
1. Prima ședință
• Relaxarea clientei / Stabilirea relației terapeutice
La începutul ședinței clienta prezenta o stare puternică de tristețe, având dificultăți în
a se concentra pe discuția noastră. Astfel, folosind elemente de comunicare nonverbală și
paraverbală i -am transmis acesteia o stare de calm și siguranță .
• Culegerea informațiilor pentru anamneză
După prima parte a terapiei Mihaela mi -a comunicat date și i nformații despre
afecțiunile cu care este diagnosticată, povestea personală și câte va elemente despre relația
cu soțul ei.
• Identificarea simptomatologiei psiho -emoționale a afecțiunii
Mihaela în această ședință a refuzat să discute despre incidentul recent care o
adusese în cadrul centrului DGASPC Slobozia.
• Stabilirea obiectivelor consilierii
La finalul acestei ședințe am stabilit cele patru obiective pe care le -am menționat
anterior.
2. A doua ședință
• Evaluarea psihometrică
Folosind cele două instrumente am examinat sistemul de cogniții, credințe și
atitudini pe care clienta le avea.
• Ascultare activă
Spre deosebire de prima ședință clienta s -a deschis povestindu -mi incidentul
recent care o determinase să se interneze la centrul DGASPC Slobozia.
3. A treia ședință
• Discutarea schemelor cognitive și a atitudinilor și convingerilor iraționale
În această ședință i -am comunicat clientei mele rezultatele testelor și semnificația
acestor scheme în contextul violenței domestice. Aceasta a înțeles și a mi -a cerut să o ajut
să se dezvolte.
• Analiza gândurilor automate care mențin depresia

38
În a doua jumătate a ședinței am analizat alături de Mihaela principalele gânduri
și tipare care mențin simptomele depresiv e, rugând -o să și -le noteze într -un tabel ca temă
pentru ședința următoare.
4. A patra ședință
• Identificarea resurselor personale
În cadrul acestei ședințe alături de Mihaela am identificat resursele de care aceasta
dispune pentru ca ulterior să găsim o strategie de gestionare a altor potențiale conflicte și
de asemenea pentru creșterea stimei de sine și ameliorarea simptomelor depresive.
• Înțelegerea depresiei pe modul triadei cognitive a lui A. Beck
În a doua jumătate a ședinței, pornind de la explicarea modelului în sine, am
analizat împreună cu Mihaela care sunt gândurile și emoțiile în raport cu viitorul, lumea
și propria persoană.
5. A cincea ședință
• Exerciții de relaxare și tehnici de respirație
Mihaela în această ședință a fost mult mai relaxată și deschisă prin urmare am
decis să întăresc pozitiv această stare înv ățând-o tehnici de relaxare musculară și tehnici
de respirație .
6. A șasea ședință
• Optimizarea personală prin stabilirea de obiective de viață
În această ședință am recapitulat resursele pe care clienta mea le avea și apoi am
încurajat -o să își stabilească obiective personale atât pe termen lung cât și pe termen scurt.
7. A șaptea ședință
• Încheierea consilierii
Aceasta a fost ultima ședință, Clienta părăsind centrul din propria inițiativă .
Personal i -am recomandat continuarea demersului , însă, aceasta a decis să se întoarcă la
soțul ei, agresor , însă , mi-a mulțumit pentru identificarea resurselor interioare pe care nu
știa că le are.

3.3 Studiu de caz III
Datele clientului
Nume Cristina
Vârstă 22 de ani

39
Ocupație Studentă
Studii Bioterra – Controlul și Expertiza Produselor Alimentare Slobozia
Stare civilă Necăsătorită
Motivele prezentării la cabinet
Cristina s-a prezentat în cadrul centrului DGASPC Slobozia, în urma unui
incident în care prietenul ei a bătut -o în plină stradă, deși aceasta înregistrase mai multe
plângeri la adresa lui apelând la ajutorul Poliției. Leziunile fizice prezentau o lovitură la
nivelul ochiului drept iar în momentul prezentării la se diu, aceasta avea un atac de panică
puternic asupra căruia am intervenit.
Antecedente heredo -colaterale
Nimic semnificativ
Antecedente medicale și psihiatrice
Nimic semnificativ
Istoric personal
Din punct de vedere al istoricului personal ca parte a anamnezei, clienta s -a născut
în Slobozia într -o familie bună, tatăl fiind inginer iar mama secretară în cadrul primăriei.
În primii ani de viață a avut parte de iubire și înțelegere din partea părinți lor iar financiar
Cristina spune că nu i -a lipsit absolut nimic.
În primii ani de școală aceasta s -a remarcat atât prin rezultatele bune la învățătură
cât si prin bunul -simț de care a dat dovadă în relația cu profesorii și colegii fiind mândră
că a fost de scrisă adesea ca fiind „cel mai cuminte copil” . Părinții , dorind ca ea să atingă
un nivel înalt de pregătire au înscris -o la cursuri de germană și balet, oferindu -i acesteia
tot ce avea nevoie. În clasele V -VIII aceasta a fost premiantă și a mers la numero ase
concursuri de limba română și engleză obținând multe premii. Alături de părinți , bunicii
au fost un sprijin, însă , aceștia s -au stins la un an înainte de începerea liceului, fiind prima
oară când Cristina a avut un atac de panică.
În perioada liceului, la începutul clasei a IX -a situația a devenit ceva mai
tensionată în familia lor, tatăl fiind disponibilizat, însă , acesta a fost un model de ambiție
pentru ea, căutându -și de muncă în străinătate și plecând la începutul clasei a X -a ca
inginer la o firmă în Austria. Înainte de bacalaureat, tatăl a luat -o și pe mama Cristinei cu
el găsindu -i un loc de muncă într -un hotel, cameristă. Clienta, cu toate că a fost puțin
dezamăgită având o stare de panică s -a adunat și s -a pregătit pentru examenul de
bacalaurea t, locuind singură în apartamentul părinților ei.
Înainte de acest examen, Cristina l -a cunoscut pe Bogdan, un băiat cu 4 ani mai
mare care lucra la o companie de pază într -un casino din Slobozia. Aceasta s -a îndrăgostit
de el, și au început o relație, el mutându -se cu ea la 1 an de la începerea relației în
apartamentul părinților ei. Deși media ei de bac a fost de 9,27 aceasta a ales să rămână la
o facultate privată în Slobozia pentru Bogdan.

40
Istoricul afecțiunii
Problemele au început să apară după primul an de relație, când Bogdan s -a mutat
cu Cristina, concomitent cu perioada în care aceasta a început facultatea. Din senin,
iubitul clientei mele a început să aibă crize de gelozie din ce în ce mai accentuate
spunându -i acesteia cum să se îmbrace , apoi cu cine are voie și cu cine nu să iasă afară.
La două luni după aceste certuri a început să o urmărească sau să își pună colegii de la
firma de pază să o urmărească la facultate pentru a vedea dacă se vede cu altcineva.
Gelozia lui Bogdan a crescut în momentu l în care un coleg a sunat -o pentru cursuri, din
ceea ce mi -a povestit Cristina, și el a făcut o criză de nervi care s -a terminat cu el dându –
i o palmă pentru că în opinia lui ea nu voia să recunoască. Din acel punct Cristina a
început să aibă din nou atac uri de panică, din ce în ce mai des e, ajungând la 2 -3 pe
săptămână în ultimele 14 luni. Clienta nu a mai suportat atitudinea lui Bogdan și i-a spus
că se despart și să plece din casă. A cesta a lovit -o din nou, ea a chemat poliția, și cu greu
a reușit să îl evacueze pe acesta. A depus plângere și ulterior Bogdan a urmărit -o spre
casă, și -a cerut iertare, ea l -a refuzat și el a lovit -o din nou cu palma. Cristina a depus
peste 4 plângeri la poliție , însă, aceștia nu au avut o reacție în ace astă speță. Înainte de
venirea la centrul DGASPC, Cristina s -a întâlnit cu Bogdan care o urmărea în continuare,
l-a mai refuzat încă odată acesta lovind -o puternic cu pumnul în ochi. În acest punct ea
și-a anunțat părinții , care nu au putut veni datorită serviciului din Austr ia, tatăl sunând un
prieten avocat care i -a recomandat șederea la acest sediu.
Examen psihologic
Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -L2)
Vulnerabilitate în fața pericolelor
potențiale Asociere puternică ( 39/84 pe subscală)
Nevoie de apropare Asociere puternică ( 23/54 pe subscală)
Lipsă autocontrol Asociere puternică ( 68/90 pe subscală)
Scala de atitudini și convingeri ABSs
Catastrofare 5 (Iraționalitate medie )
Anxietate/ Depresie
Scala de anxietate Hamilton 20 (Anxietate Severă)
Scala de depresie Beck 14 (Depresie ușoară)
Profil psihologic pe nivele de funcționare
Nivelul subiectiv emoțional
• Anxietate legată de o posibilă nouă întrevedere cu Bogdan .
• Anxietate legată de iminența unui nou atac de panică .
• Stare generală de panică .

41
Nivel cognitiv
• Orientare temporo -spațială: foarte slabă .
• Atenție: probleme de concentrare, atenție slabă pe perioade lungi de timp .
• Funcție mnezică: medie .
• Ideatică liniară, coerentă .
• Simptome cognitive: teama de atacuri de panică, de moarte, etc.
Nivel comportamental
În urma discuției inițiale și a observație am constatat:
• Instinctele sexual și alimentare afectate de atacurile de panică .
• Probleme de somn .
• Activitate: gestică necontrolată, abundentă specifică anxietății .
• Tonalitate verbală scăzută .
• Evită orice contact vizual .
Nivel psihofiziologic.
• Simptome fiziologice – tremur , amețeală .
DIAGNOSTIC POZITIV ( DSM IV)
AXA I. Tulburare de Panică fără agorafobie (300.1 în DSM IV, F41.0 în ICD 10 CM) ,
Anxietate severă (Hamilton: 20), Depresie ușoară (Beck: 14)
AXA II. Nimic semnificativ
AXA I II. Nimic semnificativ somatic
AXA IV. Nimic semnificativ
AXA V. GAF 55
Motivarea diagnosticului
Diagnosticul de pe prima axă de Tulburare de panică fără agorafobie a fost stabilit
întrucât îndeplinește seria de criter ii prevăzute în DSM IV -TR și ICD 10 CM și anume:
1. Sunt prezente atacuri de panică inopin ante-recurente care îndeplinesc seria de
criterii necesare pentru a fii considerate atacuri de panică
2. Atacurile de panică au fost urmate mai bine de o lună de:
• preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare;
• teamă în legătură cu implicațiile atacului sau cu consecințele sale
• modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile
Diagnostic diferențial
Afecțiunea clientulu i:

42
• Se distinge de o tulburare anxioasă datorată unei condiții medicale generale
întrucât atacurile de panică nu sunt o consecință a unei probleme de sănătate.
• Se distinge de o tulburare anxioasă indusă de o substanță întrucât clientul nu este
consumator al substanțelor de acest gen .
• Se distinge de tulburările mentale psihotice unde există atacuri de panică , însă,
acestea nu sunt inopinante .
• Se distinge de agorafobie și alte fobii întrucât nu există teama specifică
• Se distinge de stresul post -traumatic întrucât nu există reamintirea evenimentului
traumatic stresor ca factor declanșator .
Conceptualizarea cazului
Factorii etiologici implicați în această afecțiune sunt:
Declanșator: Primul abuz fizic din partea lui Bogdan .
Predispozant: Gândul sau elemente care au legătură cu prezența lui Bogdan .
Favorizant: Întâlnirile cu Bogdan .
De menținere: Teama recurentă că este urmărită și că oricând poate să fie abuzată .
Concluziile examenului psihologic
În urma analizei psihologice am putut observa mai puține scheme cognitive
iraționale decât în cazul altor victime ale violenței domestice și de o intensitate mai mică.
Printre aceste scheme trei au fost semnificative și anume: nevoia de aprobare , lipsa de
autocontrol și vulnerabilitatea în fața pericolelor potențiale . Din punct de vedere al
schemelor cognitive iraționale , Cristina are un indice mediu de iraționalitate prin
catastrofare.
Obiectivele intervenției psihologice
Obiective
1. Reducerea stărilor de panică
2. Însușirea unor metode de control și ges tionare a atacurilor de panică
3. Crearea unei strategii de dezvoltare a propriilor capacități
4. Creșterea stimei de sine
Plan terapeutic
Analizând situația în cauză am considerat necesar aplicarea tehnicilor, abordărilor
și instrumentelor care aparțin Consilierii Psihologice. Durata inițială pentru acest demers
a fost de 1 0 ședințe cu o frecvență de 1/săptămână.
1. Prima ședință
• Culegerea informațiilor pentru anamneză

43
Spre deosebire de majoritatea victimelor violenței domestice cu care am
interacționat, Cristina a fost deschisă și a început să îmi povestească despre ea și despre
cele întâmplate anterior venirii în acest centru.
• Identificarea simptomatologiei psiho -emoționale a afecțiunii
Cu toate că mai avusese un atac de panică în copilări e, în urma situației recente în
care a fost în mod repetat urmărită și abuzată de fostul prieten, Cristina a dezvoltat atacuri
de panică.
• Stabilirea obiectivelor consilierii
La finalul acestei ședințe am stabilit cele patru obiective pe care le -am menționa t
anterior.
2. A doua ședință
• Testare psihometrică
La începutul acestei ședințe am rugat -o pe Cristina să completeze cele două
instrumente pentru a determina schemele cognitive iraționale, și atitudinile /convingerile
iraționale .
• Tehnici și elemente din exercițiile de relaxare Schultz
O prioritate în acest caz a fost reducerea graduală a simptomelor de panică, astfel
am folosit partea de relaxare musculară din antrenamentul autogen prun intermediul
exercițiilor Schultz.
3. A treia ședință
• Focusarea pe un obiect exterior
Un alt exercițiu care din punct de vedere științific reduce intensitatea simptomelor
de panică este focusarea pe un obiect exterior. Astfel, am învățat -o pe Cristina ca în
situațiile de această natură, când sesizează iminența unui atac de p anică să se concentreze
pe un obiect exterior pe care să îl studieze în detaliu.
4. A patra ședință
• Exerciții de respirație abdominală
În această ședință clienta mi -a relatat că nu a mai avut nicio stare de panică si nici
un incident de această natură, însă , am considerat necesar preventiv să o învăț tehnici de
respirație abdominală și să cree m o strategie din cele 3 tehnici în cazul incidenței
atacurilor de panică .
5. A cincea ședință
• Analiza resurselor și vulnerabilităților personale

44
În cadrul acestei ședințe am analizat alături de Cristina care sunt vulnerabilitățile
ei conform testelor de scheme cognitive și am identificat o serie de resurse pe care să le
folosească pentru a se dezvolta.
6. A șasea ședință
• Optimizarea comunicării. Exerciții de antrenament asertiv
Pentru creșterea stimei de sine am lucrat împreuna cu Cristina exerciții de
antrenament asertiv pentru a -și dezvolta capacitatea de a -și exprima forța interioară și
emoțiile pozitive și negative într -un mod optim , adaptat situației de comunicare .
7. A șaptea ședință
• Exerciții cognitive de reducere a iraționalității
La rugămintea acesteia am discutat despre factorii și elementele care vin din
copilărie și mențin anumite tipare deficitare de gândire și comportament. Astfel, am
ajutat -o să identifice caracteristicile specifice care nu îi permiteau să își dezvolte un nivel
de maturitate emoțională ridicat.
8. A opta ședință
• Exerciții de mindfu lness
Clienta și -a dorit o tehnică care să vină în completarea celor 3 deja învățate pe
care să o folosească zilnic pentru reducerea posibilității reapariției atacurilor de panică.
Astfel, i -am arătat o tehnică de relaxare și meditație psihologică.
9. A noua ședință
• Dezvoltarea de strategii optime de coping în fața pericolelor potențiale
În cadrul acestei ședințe, analizând ceea ce am lucrat cu ea și resursele pe care le –
a identificat , am conceput 3 modele de reacție cognitiv -comportamentale pe care să le
utilizeze în eventualitate în care Bogdan, prietenul abuziv, ar mai urmări -o sau ar mai
încerca să o vătămeze.
10. A zecea ședință
• Încheierea demersului de consiliere
În această ședință am recapitulat alături de Cristina lucrurile pe care le -am discutat,
progresele pe care le -a făcut și de ase menea am schimbat feedback -uri.

3.4 Studiu de caz IV
Datele clientului
Nume Mirela

45
Vârstă 37 de ani
Ocupație Contabilă
Studii Medii
Stare civilă Căsătorită
Motivele prezentării la cabinet
Mirela s -a prezentat la centrul DGASPC Slobozia în urma unor lovituri aplicate
de soțul acesteia prez entând multiple leziuni pe corp, la nivelul coastelor și a feței. În
momentul sosirii aceasta avea o stare de anxietate puternică și a fost în mare măsura
necooperantă evitând relaționarea și interacțiunea cu membrii centrului.
Antecedente heredo -colatera le
Nimic semnificativ
Antecedente medicale și psihiatrice
Nimic semnificativ
Istoric personal
Mirela s -a născut în Slobozia într -o familie decentă, tatăl fiind constructor iar
mama profesoară. Aceasta nu -și amintește foarte multe detalii despre această per ioadă ,
însă, știe că în mare parte a fost crescută de bunici , părinții neavând timp pentru ea.
Aceștia au fost foarte restrictivi și nu i -au permis să se joace prea mult sau să iasă din
casă și să interacționeze cu alți copii. Primi ani de școală au fost dificili pentru Mirela,
aceasta deși avea rezultate bune la învățătură avea probleme în a interacționa cu colegii ,
aceștia privind -o adesea ca pe o ciudată și făcând glume pe seama ei. Tot în această
perioadă își amintește că deși mama era profesoară de matematică în acea școală nu a
ajutat -o niciodată cu temele și nici nu i -a oferit suport emoțional.
Perioada liceului a fost similară cu cea precedentă , aceasta având rezultate bune
la majoritatea materiilor , însă, având probleme în a relaționa cu ceilalți , preferând să îi
evite. Mirela în toată această perioadă a avut o singur ă prietenă, pe Ioana , care i -a fost
confident ă și apropiat ă. Atât mama , cât și tatăl clientei mele, similar bunicilor, i -au dat o
educație restrictivă aceasta neavând voie să iasă din casă mai mult de 2 ore și nici să se
întâlnească în afara casei cu băieți.
După liceu, părinții i -au spus că nu ar trebui să facă o facultate ci că ar fi mai bine
să se angajeze și să cȃștige existența . Aceasta i -a ascultat și a urmat o serie de cursuri de
contabilitate, la finalizarea cărora a fost angajată în cadrul unei firme cu acest specific.
La 25 de ani l -a cunoscut pe Adrian care era mai mic decât ea, având 23, cu care a început
o relație, căsătorindu -se la 2 ani după .

46
Istoricul afecțiunii
Încă de la începutul relației lor, Adrian a fost un tip ordonat dar sever ca i -a impus
multe limite Mirelei. Acesta ar fi preferat ca ea să aibă un rol de casnică și să nu plece la
muncă, însă , aceasta a refuzat de mai multe ori fiind pasionată de ceea ce făcea. La
începutul relației acesta nu a fost un tip violent sau agresiv fizic dar din cele relatate de
clientă a fost întotdeauna un tip ferm cu o toleranță scăzută la frustrare.
Unul dintre cele mai serioase incidente a apărut acum 7 ani când aceasta a pierdut
o sarcină, el reproșându -i constant că este vina ei, că nu ar fi trebuit să se extenueze la
muncă și că dacă nu îi face un alt copil aceasta o va părăsi. Mirela a fost foart e tristă,
dezvoltând simptome care par a fi depresie din ceea ce mi -a descris, ea fiind atașată
puternic de Adrian , mai ales pentru că ea nu avea alți prieteni și pentru ca nu îi plăcea să
iasă din casă. Din acel moment, soțul ei i-a reproșat că este prea tristă și a început să o
lovească din ce în ce mai des, uneori zilnic din ce mi -a povestit Mirela. Înainte de sosirea
în centrul DGASPC , Mirela a îndrăznit să îi reproșeze lui Adrian că este prea agresiv și
că ar fi mai bine să nu mai bea , acesta enervându -se puternic și lovind -o cu pumnii și
picioarele la nivelul capului și coastelor. Totuși , acesta a chemat salvarea și după
tratament și declarațiile la Politie a fost adusă în centrul DGASPC Slobozia.

Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -L2)
Priva țiune emoțională Asociere puternică ( 39/54 pe subscală)
Dependență/incompetență Asociere puternică ( 73/90 pe subscală)
Eșec Asociere puternică ( 50/54 pe subscală)
Scala de atitudini și convingeri ABSs
Evaluare globală negativă 12 (Iraționalitate ridicată )
Anxietate/ Depresie
Scala de anxietate Hamilton 19 (Anxietate severă)
Scala de depresie Beck 18 (Depresie moderată)
Profil psihologic pe nivele de funcționare
Nivelul subiectiv emoțional
• Anxietate legată de orice relaționare .
• Anxietate legată de mediu .
• Stare generală de anxietate .
Nivel cognitiv
• Orientare temporo -spațială: medie .
• Atenție: medie .

47
• Funcție mnezică: medie .
• Ideatică liniară, coerentă .
• Simptome cognitive: teama de interacțiune .
Nivel comportamental
În urma discuției inițiale și a ob servație am constatat:
• Instinctele sexual și alimentare bune .
• Fără probleme de somn.
• Activitate: gestică evitantă .
• Evită comunicarea .
• Evită contact ul vizual .
DIAGNOSTIC POZITIV ( DSM IV)
AXA I. Fobie socială (300. 23 în DSM IV, F 40.10 în ICD 10 CM) , Anxietate severă
(Hamilton: 19), Depresie Moderată (Beck: 18)
AXA II. Tendințe din Tulburarea de Personalitate Evitantă
AXA I II. Nimic semnificativ somatic
AXA IV. Lipsa interacțiunii cu mediul
AXA V. GAF 6 0
Motivarea diagnosticului
Diagnosticul de pe prima axă de Fobie socială a fost stabilit întrucât îndeplinește
seria de criterii prevăzute în DSM IV -TR și pe cele actualizate sub denumire de Anxietate
Socială în DSM -5 păstrând același cod și anume:
• Clienta prezintă o frică marcată ș i persistentă de una sau mai multe situații sociale,
în care este expusă unor oameni non -familiari sau unei posibile scrutări de către
alții.
• Aceasta se teme că va acționa într -un mod (sau va prezenta simptome anxioase)
care vor fi umilitoare sau jenante.
• Expunerea la situația socială temută provoacă aproape constant anxietate, care ia
forma unui atac de panică limitat situațional sau predispus situațional .
• Clienta recunoaște că frica sa este excesivă sau nejustificată.
• Situațiile sociale sunt evitate sau chiar îndurate cu o anxietate sau detresă intensă.
• Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în situația socială temută interferează
semnificativ cu rutina normală, cu funcționarea școlară și activitățile ori relațiile
sociale.
• Frica sau evitarea nu se da torează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe
sau unei condiții medicale .
De asemenea, clienta îndeplinește și criteriul adițional din noua definiție prezentă
în DSM -5 și anume stările de anxietate pute rnice persistă de peste 6 luni.

48
Diagnostic diferențial
Afecțiunea clientei:
• Se distinge de panica cu agorafobie întrucât tulburarea nu a debutat cu atacuri de
panică și apoi cu evitare socială ci invers.
• Se distinge de tulburarea de panică întrucât în aceasta atacurile de panică sunt
inopinante și nu depind de situații sociale .
• Se diferențiază de anxietatea generalizată întrucât teama de incomodare sau
umilire nu ocupă un rol central în ideatica generală a clientei .
• Se distinge de o personalitate schizoidă întrucât evitarea situațiilor sociale nu s unt
cauzate de lipsa interesului de relaționare.
• Se distinge de tulburarea de personalitate evitantă deși îndeplinește criteriile
comune de diagnostic întrucât nu are aceeași intensitate patologică .
Conceptualizarea cazului
Factorii etiologici implicați în această afecțiune sunt:
Declanșator: Interacțiunea cu ceilalți și restricțiile impuse de familie și soț .
Predispozant: Principalul factor predispozant în acest context sunt situațiile sociale .
Favorizant: Factorul favorizant sunt situațiile în care trebuie să interacționeze cu
ceilalți sau să le vorbească .
De menținere: Factorii de menținere au la bază lipsa curajului de a interacționa .
Concluziile examenului psihologic
În urma analizei psihologice am identificat scheme cognitive iraționale de mare
intensitate, normale în fobia socială, precum: privațiunea emoțională, eșecul și
dependența emoțională. De asemenea, Scala ABSs a indicat un nivel aproape maxim de
atitudini și credințe iraționale despre propria persoană.
Obiectivele intervenției psihologic e
Obiective
1. Reducerea fricii și creșterea securității auto-percepute
2. Dezvoltarea unei înțelegeri a mecanismelor fobice
3. Desensibilizare graduală față de elementele fobice
4. Creșterea stimei de sine
Plan terapeutic
Analizând situația în cauză am considerat necesar aplicarea tehnicilor, abordărilor
și instrumentelor care aparțin Consilierii Psihologice. Durata inițială pentru acest demers
a fost de 10 ședințe cu o frecvență de 1/săptămână.

49
1. Prima ședință
• Relaxarea clientei/ Stabilirea relației terapeutice
La începutul ședinței , clienta era foarte agitată și necooperantă refuzând să discute
și evitând privirea . În acest sens am folosit tehnici de comunicare terapeutică precum
validarea, complimentarea și normalizarea. În cele din urmă cu greu am reușit să port o
scurtă conversație cu aceasta. Nu am putut parcurge toate etapele normale pentru o prim ă
ședință.
2. A doua ședință
• Culegerea informațiilor pentru anamneză
În această a doua ședință , Mirela , a fost ceva mai comunicativă, deși tot evitantă,
vorbindu -mi despre copilărie și viața pe care a avut -o. Tonul vocii și postura erau total
evitante.
• Identificarea simptomatologiei psiho -emoționale a afecțiunii
Mirela cu greu mi -a povestit ceea ce se întâmplase între ea și Adrian, soțul abuziv
al acesteia.
3. A treia ș edință
• Examinarea psihometrică
În urma acestei examinări am identificat mai multe scheme iraționale puternice
de intensitate ridicată și o serie de credințe semnificativ iraționale.
• Stabi lirea obiectivelor consilierii
La finalul acestei ședințe am stabilit cele patru obiective pe care le -am menționat
anterior.
4. A patra ședință
• Ascultare activă
Aceasta a fost ultima ședință pe care am avut -o cu Mirela, care mi -a povestit
teroare a prin care a trecut și apoi mi -a spus că se va întoarce la Adrian, că nu are alte
variante și că are nevoie de mediul de acasă. I -am recomandat să se gândească bine și de
asemenea i -am oferit suportul meu indiferent de decizia pe care o va lua. I -am permis
acesteia până la sfârșitul ședinței să se exprime liber, ascultând -o atent.
Clienta nu a mai revenit la ședințele de consiliere, însă, dacă ar fi continuat acestea
ar fi fost lucrurile pe care le -aș fi făcut:
5. A cincea ședință
• Exerciții de vizualizare pentru securizarea în mediile sociale

50
6. A șasea ședință
• Analiza resurselor și vulnerabilităților personale
• Analiza și explicarea mecanismului fobic
7. A șaptea ședință
• Exerciții de desensibilizare sistemică
8. A opta ședință
• Identificarea, discutarea și a meliorarea gândurilor automate
9. A noua ședință
• Identificarea, discutarea și ameliorarea cognițiilor iraționale
10. A zecea ședință
• Încheierea co nsilierei, integrare și feedback

3.5 Studiu de caz V
Datele clientului
Nume Alina
Vârstă 34 ani
Ocupație Director vânzări
Studii Universitare
Stare civilă Necăsătorită
Motivele prezentării la cabinet
Alina s -a prezentat la centrul DGASPC Slobozia prezentând multiple vânătăi la
nivelul feței. Din punct de vedere psihologic aceasta suferise o stare de șoc , însă, nu
prezenta simptome puternice de anxietate, panică sau depresie. Clienta fusese implicată
într-o dispută domestică cu soțul, aceștia lovindu -se reciproc, însă , din cele relatate, Alina
suferise răni mai grave.
Antecedente heredo -colaterale
Bunicul – un episod maniacal, internat 4 luni într -un centru de psihiatrie regional.
Antecedente medicale și psihiatrice
Nimic semnificativ

51
Istoric personal
Alina s -a născut în Slobozia, într -o familie destul de bine cunoscută în această
zonă. Tatăl acesteia a deținut mai multe funcții politice la nivelul județului Ialomița
renunțând pentru a desfășura afacer i. Mama acesteia a fost angajată la început în cadrul
unui partid politic, renunțând pentru a lucra alături de soț în firmă. Alina are amintiri
frumoase des pre această perioadă, spunându -mi că nu i -a lipsit nimic, însă , din discuțiile
purtate a recunoscut că ar fi avut nevoie de mai multă dragoste.
Primii ani de școală pentru Alina au reprezentat o perioadă bună, aceasta nefiind
o elevă strălucită , însă, reușind să relaționeze foarte bine cu colegii ei. Părinții nu au
încurajat -o să obțină rezultate bune la învățătură, mesajul lor fiind: „descurcă -te cum
poți” . Ulterior, în perioada liceului, aceasta își amintește că deși nu a avut rezultate bune,
colegii o t ratau ca pe un lider informal , ea descriindu -se în prima ședință ca fiind „capul
răutăților” . Clienta a promovat examenul de bacalaureat din a doua încercare iar tatăl a
ajutat -o să studieze într -o facultate privată de business din Manchester, Marea Britanie.
În prezent lucrează ca director de vânzări în firma condusă de tată.
Istoricul afecțiunii
La scurt timp după întoarcerea în țară, Alina l -a cunoscut pe Cătălin care era
instructor de fitness la centrul de fitness pe care aceasta îl frecventa. Cei doi au început o
relație care durează de 7 ani, iar de 5 ani locuiesc împreună. Clienta mi -a poves tit că
niciodată Cătălin nu a fost un tip violent ci din contră, l -ar putea descrie ca fiind un tip
familist, calm și orientat către viitor. Împreună cu acesta și -au cumpărat un apartament,
având o relație fericită până recent.
Alina mi -a povestit că priet enul ei Cătălin a început să reacționeze din ce în ce
mai ciudat și mai agresiv de acum 2 ani, acuzând -o pe aceasta că îl înșală, că îl face de
rușine, că îl folosește și că nu îl respectă. În acești ultimi doi ani, clienta mi -a povesti că
au mai existat m omente în care el fiind foarte furios i -a mai dat câte o palmă , însă, și ea
l-a lovit pe aceasta, uneori mult mai puternic decât fusese ea lovită. De regulă, după aceste
incidente cei doi se împăcau, își cereau scuze și pentru un timp lucrurile mergeau bin e.
Recent, înainte de prezentarea la centrul DGASPC, Cătălin a făcut o criză
puternică de gelozie începând prin a sparge lucruri prin casă și a țipa , reacție urmată de
lovituri le aplicate Alinei, care a sunat la poliție și în urma procedurilor și protocoa lelor a
decis să stea o perioadă în cadrul centrului DGASPC Slobozia.
Examen psihologic
Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ -L2)
Revendicarea drepturilor personale /
dominanță (ET) Asociere puternică ( 88/90 pe subscală)
Privațiune emoțională (ED), Asociere puternică ( 21/36 pe subscală)
Lipsa de autocontrol și auto -disciplină Asociere puternică ( 78/90 pe subscală)
Scala de atitudini și convingeri ABSs

52
Testul nu indică nimic Testnul nu indică nimic
Anxietate/ Depresie
Scala de anxietate Hamilton 12 (Anxietate moderată )
Scala de depresie Beck 14 (Depresie ușoară )
Profil psihologic pe nivele de funcționare
Nivelul subiectiv emoțional
• Anxietate moderată .
• Agitație, furie și nervozitate .
Nivel cognitiv
• Orientare temporo -spațială: bună .
• Atenție: bună .
• Funcție mnezică: bună .
• Ideatică liniară, coerentă .
Nivel comportamental
În urma discuției inițiale și a observație am constatat:
• Instinctele sexual și alimentare bune .
• Fără probleme de somn .
• Activitate: gestică normală .
• Nu evită comunicarea .
• Nu evită contactul vizual .
DIAGNOSTIC POZITIV ( DSM IV)
AXA I. Anxietate Moderată (Hamilton: 14), Depresie ușoară (Beck: 14)
AXA II. Tulburare de personalitate narcisică (301.81 DSM IV -TR)
AXA I II. Nimic semnificativ somatic
AXA IV. Mediu agresiv
AXA V. GAF 75
Motivarea diagnosticului
Diagnosticul de pe a doua axă de Tulburare de personalitate narcisică a fost stabilit
întrucât îndeplinește seria de criterii prevăzute în DSM IV -TR și pe cele actualizate în
DSM -5 păstrând același cod și nume:

53
În primul rând, Alin a, are un tipar excesiv de grandoare (în fantezie și
comportament), are o nevoie puternică de a fi admirată și de asemenea nu este deloc o
persoană empatică. Din criteriile menționate în DSM IV, aceasta îndeplinește 6, doar 5
fiind necesare pentru acest diagnostic și anume:
• crede că este „aparte" și unic ă și poate fi înțele asă numai de, ori trebuie să se
asocieze numai cu, alți oameni (sau instituții) speciali ori cu status înalt;
• are un sentiment de îndreptățire , adică pretenții exagerate de tratament favorabil
special ori de supunere automată la dorințele sale;
• este exploatatoare interpersonal ă, adică profită de alții spre a -și atinge propriile
scopuri;
• este lipsit ă de empatie: este incapabil ă să re cunoască sau să identifice
sentimen tele și necesitățile altora;
• este adesea invidioasă pe alții și crede c ă alții sunt invidioși pe ea;
• prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.
Diagnostic diferențial
Afecțiunea clientei:
• Se distinge de tulburările de personalitate histrionică, antisocială și borderline ale
căror stiluri interactive sunt: cochetăria, cruzimea și necesitatea. În cea narcisistă
grandoarea fiind principala caracteristică dominantă.
• Se distinge de tulburarea d e personalitate histrionică întrucât aici lauda excesivă
este conectată cu o lipsă relativă de manifestare emoțională și disprețul față de
sensibilitățile altora .
• Se distinge de tulburarea borderline, întrucât aici există o stabiltiate a imaginii de
sine, chiar dacă aceasta este disproporționată .
Conceptualizarea cazului
Factorii etiologici implicați în această afecțiune sunt:
Declanșator: Nevoia de a controla și domina .
Predispozant: Disputele cu prietenul .
Favorizant: Discuțiile în contradictoriu .
De menținere: Factorii de menținere au la bază nevoia constată de a fi mereu în centrul
atenției și de a fi privită ca fiind un lider .
Concluziile examenului psihologic
În urma analizei psihologice am identificat scheme cognitive iraționale destul de
puter nice pentru schemele cognitive de dominață, privațiune emoțională și lipsa
autocontrolului. Aceste rezultate întăresc ideea prezenței unei tulburări de personalitate.
Obiectivele intervenției psihologice
Obiective

54
1. Creșterea nivelului de autocunoaștere
2. Dezvoltarea abilității empatice
3. Identificarea resurselor și vulnerabilităților personale
Plan terapeutic
Analizând situația în cauză am considerat necesar aplicarea tehnicilor, abordărilor
și instrumentelor care aparțin Consilierii psihologice. As tfel, inițial am considerat necesar
efectuarea a 10 ședințe .
1. Prima ședință
• Stabilirea relației terapeutice
Alina a fost un caz atipic, fiind foarte deschisă și comunicativă. Aceasta avea o
atitudine arogantă de superioritate , însă, nu a fost nevoie de un efort pentru a crea o relație
terapeutică de încredere.
• Culegerea informațiilor pentru anamneză
Ca și în începutul ședinței, clienta mi -a povestit din propria inițiativă cine este ea
ca om și din punct de vedere social. De asemenea, la nivel de limbaj , a folosit foarte multe
superlative , atât despre ea , cât și despre familia ei.
• Identificarea simptomatologiei psiho -emoționale a afecțiunii
Această etapă a fost dificilă întrucât, atipic pentru cazurile de violență domestică,
nu prezenta emoție negativă legată de faptele care o determinaseră să vină la centrul
DGASPC Slobozia. În acest punct am considerat că fie este narcisică, fie bravează, fie
ceea ce comunică este o parte a unui mecanism defensiv.
• Stabilirea obiectivelor con silierii
Stabilirea obiectivelor consilierii psihologice a fost dificilă întrucât Alina
considera că nu are ce să dezvolte, înțeleagă sau să îmbunătățească. În cele din urma am
convenit cele trei obiective menționate anterior.
2. A doua ședință
• Examen psihometric :
În prima parte a ședinței am rugat -o să completeze cele două teste pentru a vedea
care sunt atitudinile și convingerile iraționale și de asemenea schemele cognitive
iraționale .
• Ascultare activă

55
În finalul ședinței, aceasta fiind excesiv de vorbăreață, mi-a povestit toate certurile
pe care le avusese cu prietenul ei Cătălin care se terminaseră cu violență fizică. De altfel,
ea mi -a spus că de multe ori și ea l -a lovit pe el.
3. A treia ședință
• Analiza schemelor iraționale
În această ședință clie nta m -a întrebat cum s -a descurcat la teste , eu prezentându –
i rezultatele și interpretarea conform manualului testului.
• Exercițiu de confruntare emoțională și comunicare terapeutică
Întrucât clienta avea o rezistență puternică și un stil de comunicare excesiv de
arogant și agresiv, folosind un ton cald și calm, am întrebat -o despre ceea ce simte în
general și în raport cu Cătălin, soțul abuziv. Deși aceasta la început a bravat în cele din
urmă a început să plângă, eli berându -se emoțional.
4. A patra ședință
Exercițiu de autocunoaștere pe baza modelului Triunghiului Karpman
Deși inițial nu plănuisem acest exercițiu , Alina la începutul ședinței și-a cerut
scuze dacă a părut victimă, spunându -mi că niciodată nu a fost în acest statut. În acest
sens, i-am explicat teoria privind cele 3 roluri: agresor, victimă și salvator, rugând -o să
facem o listă a celor mai semnificative momente din viață în care a fost în toate cele trei
roluri. Aceasta a avut un insight puternic reali zând că este un agresor astăzi pentru că în
copilărie a fost o victimă și de aceea se expune situațiilor unde poate fi o victimă din nou.
5. A cincea ședință
• Exerciți de dezvoltare a abilității empatice
Prin acest exercițiu Alina a exersat să simtă și să înțeleagă ce simt ceilalți oameni.
6. A șasea ședință
• Încheierea demersului și schimb reciproc de feedback
Aceasta a fost ultima ședința, Alina împăcându -se cu Bogdan, ajunând amândoi la un
compromis, prin recunoașterea vinei reciproce.

56
CONCLUZII

Violența domestică es te un fenomen social care are la bază norme și tradiții
culturale bine înrădăcinate atât în structura societății în sine cât și în sistemul de sens și
semnificație religios. Desigur, acesta nu este un fapt izolat, fiind mai pregnant în zonele
unde tribalismul încă este un curent politic acceptat ca spre exemplu în Orientul Mijlociu
însă poate fi întâlnit și în societățile occidentale care au pretenția dezvoltării nivelului de
civilizație, astfel violen ța domestică este în continuare o p roblemă greu de înțeles și
rezolvat. Pe acest fond , în ultimii ani, numărul organizațiilor feministe care lupta contra
politicilor și atitudinilor politice inechitabile (ca spre exemplu D. Trump) a crescut și a
căpătat o importanță mai mare.
În această luc rare, pornind de la studiile analizate în cadrul teoretic, am prezentat
cinci cazuri al unor persoane care au fost expuse violenței domestice . Cercetarea s -a
desfășurat în cadrul DGASPC Slobozia unde am interacționat cu aceste victime în calitate
de psihol og voluntar , întreprinzând mai multe ședințe de consiliere psihologică. Din
punct de vedere strict al observației , consecințele abuzului fizic este mai puțin signifiant
în comparație cu traumele și rănile psiho -emoționale care rămân înrădăcinate în psihicu l
victimelor. De cele mai multe ori, chiar și pe fondul unui abuz fizic minor, femeile expuse
violenței domestice dezvoltă traume și tulburări clinice semnificative. O parte din aceste
traume, alimentează scheme cognitive iraționale din copilăria persoanelor în cauză prin
crearea și întărirea unor atitudini și convingeri disfuncționale. Ulterior, aceste scheme se
dezvoltă și schimbă atât cognițiile cât și comportamentul victimelor ducân d la
complianță, obediență și conformism.
Spre exemplu, una dintre cele mai pregnante scheme cognitive iraționale a fost
dependența și tendința acestor femei de a se vedea ca fiind incompetente. Acest tip de
raționament este fondat ilogic pe baza unor atit udini și credințe de evaluare globală
negativă și devalorizare. Astfel, o victimă cu această schemă cognitivă adesea nu se
consideră a fi pe deplin o ființă umană, considerând că fără partenerul de care are o
dependență nu ar putea exista în lume. Pe acest fond se pot dezvolta atât tulburări clinice
de anxietate și depresie cât și accentua anumite tendințe de personalitate dependente,
anulând în mare parte individualitatea persoanei în cauză.
Un alt tip de cogniție des întâlnită este frica de abandon. De ce le mai multe ori ,
aceste persoane au avut părinți reci, duri și distanți care nu le -au oferit atenția de care
aveau nevoie. Ajunse la maturitate, aceste victime refuză să plece de lângă partenerii
abuzivi din teama de singurătate. În cazurile rare în care decid să plece din relație pe
fondul violenței extreme, în cele mai multe cazuri fie se întorc fie își găsesc un partener
similar cu cel anterior, față de care să dezvolte o relație de dependență.
Deși inițial poate părea absurd, foarte frecvent privațiune a emoțională este un tip
de schemă cognitivă irațională prezentă între aceste victime. Lipsa de răspuns emoțional,
prin acest gen de tipar, este un mecanism puternic de respingere a conștientizării propriei
suferințe în relația abuzivă. Astfel , victima preferă să nu mai simtă nimic decât să se
confrunte cu realitatea propriei condiții . Din punct de vedere clinic, adesea victimele
dezvoltă tulburări anxioase, atacuri de panică, fobii sociale, și tulburări de personalitate.

57
Din punct de vedere al obedienței, conformării și manipulării am identifi cat două
nivele interdependente. P e de o parte partenerii care folosesc întăriri pozitive pentru
comportamentele submisive și de asemenea victimele care pe fondul acestor scheme
iraționale caută să se identifică și se complac în aceste situații . Astfel, obediență ,
conformarea și complianța nu sunt întotdeauna factori unidirecționali după cum spun
teoriile din cadrul teoretic, ci din contră sunt factori amplu -stratificați la nivel cognitiv și
emoțional în relații .
În con clzuie, considerăm că psihologii prin forurile și instituțiile acreditate nu ar
trebui să gândească doar strategii menite să prevină sau să intervi nă în aceste cazuri ci
mai mult de atât , ar trebui să deruleze campanii sociale și educaționale militând pent ru
independența psihologică a femeilor construind programe menite să le crească stima de
sine, capacitatea de evaluare pozitivă a propriei persoane și capacitate de a analiza și
identifica toate formele de abuz.

58
BIBLIOGRAFIE

1. Aaronson, E., Wilson, T. D., & Akert, R. M. (1994). , „Social psychology: The heart and the
mind ”, Harpercollins College Di , P. 322
2. Ackerson, L. K., & Subramanian, S. V, (2008), „Domestic violence and chronic malnutrition
among women and children in India”, American journal of epidemiology , 167(10), p. 1188 -1196.
3. Adams, A. E., Sullivan, C. M., Bybee, D., & Greeson, M. R, (2008), „Development of the scale
of economic abuse”, Violence against women , 14(5), p. 563 -588.
4. Ahmed, M. B., (2009), „Domestic Violence: Psychodynamics and Prevention” , Domestic
Violence Cross Cultural Perspective , Xlibris, Corp. p. 10 -22.
5. Bancroft, Lundy, (2003), „Why does he do that?: Inside the minds of angry and
controlling men ”, New York, New York: Berkley Books, P. 289
6. Barnett, O. W., (2001), „Why Battered Women Do Not Leave, Part 2 External Inhibiting
Factors —Social Support and Internal Inhibiting Factors”, Trauma, Violence, & Abuse , 2(1), p.
3-35.
7. Bartlett, Katherine T.; Rhode, Deborah L.; Grossman, Joanna L., (2013), „Gender and
Law: Theory, Doctrine, Commentary (6th ed.)”, Aspen Publishers. p. 389 -392.
8. Bawah, A. A., Akweongo, P., Simmons, R., & Phillips, J. F., (1999), „Women's fears and men's
anxieties: the impact of family planning on gender relations in northern Ghana” , Studies in family
planning , 30(1), p. 54 -66.
9. Berrios, D. C., & Grady, D., (1991), „Domestic violence. Risk factors and outcomes” , Western
Journal of Medicine , 155(2), p. 133.
10. Burger, J. M., (1986), „Increasing compliance by improving the deal: The that’s -not-all
technique” , Journal of personality and Social Psychology , 51(2), p. 277 -283.
11. Burger, J. M., (1999)., „ The foot -in-the-door compliance procedure: A multiple -process analysis
and review” , Personality and Social Psychology Review , 3(4), p. 303-325.
12. Burger, J. M., Sanchez, J., Imberi, J. E., & Grande, L. R., (2009), „The norm of reciprocity as an
internalized social norm: Returning favors even when no one finds out ”, Social Influence , 4(1), p.
11-17.
13. Burnstein, Eugene, (1966), „Book review: I ngratiation: A Social Psychological
Analysis” , The American Journal of Psychology, 79 (1): p. 159 –161.
14. Cage, A., (2007), „Occupational therapy with women and children survivors of domestic
violence: Are we fulfilling our activist heritage? A review of the literature”, The British Journal
of Occupational Therapy , 70(5), p. 192 -198.
15. CDC, „Preventing domestiv violence” , accesat în 04.04.2017,
https://web.archive.org/web/20151003152901/http://www.cdc.gov/features/intimatepart
nerviolence/
16. Chamberlain, L., & MPH, P. D, (2002), „Domestic violence: A primary care issue for rural
women” , The Network News , 1, p. 4 -5.
17. Cialdini, R. B., & Goldstein, N. J., (2004), „Social influence: Compliance and conformity” , Annu.
Rev. Psychol ., 55, p. 591 -621.
18. Colman, Andrew, (2009), „A Dictionary of Psychology ”, Oxford New York: Oxford
University Press, p. 518.
19. Consiliul Europei, „Convention on preventing and combating violence against women
and domestic violence (CETS No. 210)” , accesată online în data de 08.01.2016,
http://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-/conventions/treaty/210 .
20. Constantinescu, I.L.M., (2014), „Adulterul – motiv cu temei biblic și canonic pentru
divorț”, accesat în data de 29.03.2017, http://www.cresti nortodox.ro/drept –
bisericesc/adulterul -motiv -temei -biblic -canonic -pentru -divort -118118.html
21. Conway -Turner, K., & Cherrin, S, (1998), „Women, Families, and Feminist Politics a
Global Exploration” , Oxford New York: Taylor & Francis, p. 198
22. Deutsch, M., & Gerard, H. B., (1955), „A study of normative and informational social influences
upon individual judgment” , The journal of abnormal and social psychology , 51(3),p. 629.
23. Doumas, D., Margolin, G., & John, R. S., (1994), „The intergenerational transmission of
aggression across three generations ”, Journal of Family Violence , 9(2), p. 157 -175.

59
24. Durrant, J. E., (2008), „Physical punishment, culture, and rights: current issues for
professionals” , Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics , 29(1), p. 55 -66.
25. Durrant, J., & Ensom, R., (2012), „Physical punishment of children: lessons from 20 years of
research” , Canadian Medical Association Journal , 184(12), p. 1373 -1377.
26. Dutton, D. G., (1994), „Patriarchy and wife assault: The ecological fallacy” , Violence and
victims , 9(2), p. 167 -182.
27. Eagly, A. H. (1978), „Sex differences in influenceability” , Psychological Bulletin , 85(1), p. 86.
28. Eagly, A. H., & Carli, L. L., (1981), „Sex of researchers and sex -typed communications as
determinants of sex differences in influenceability: a meta -analysis of social influence
studies ”, Psychological Bulletin , 90(1), 1 -20.
29. Eagly, A.H.; Chrvala, C, (1980), „Sex differences in conformity: Status and gender role
interpretations” , Psychology of Women Quarterly , 10: p. 203 –220
30. Eneshensel, C. S., (1992), „Social stress: Theory and research. Annual review of
sociology ”, 18(1), p. 15 -38.
31. Esquivel -Santoveña, E. E., Lambert, T. L., & Hamel, J., (2013), „Partner abuse
worldwide” , Partner Abuse , 4(1), p. 6 -75, accesat în format PDF în data de 06.01.2017,
http://domesticviolenceresearch.org/pdf/PASK.Tables14.Revised.pdf
32. Farouk, Sharmeen A., (April 2005), „Violence against women: a statistical overview, challenges
and gaps in data collection and methodology and approaches for overcoming t hem”, accesat în
04.04.2017, http://www.un.org/womenwatch/daw/egm/vaw -stat-2005/
33. Fields, R. M. ,(2013), „The Negev Bedouin: A Contemporary Remnant of Ancient Tribal Society” ,
Against Violence against Women . Palgrave Macmillan US. p. 43 -75.
34. Fischer, K., Vidmar, N., & Ellis, R., (1997), „The Culture of Battering and the Role of Mediation
in Domestic Violence Cases” , SMU Law Review , 46, p. 2117.
35. Gelles, Richard J., (1997), „Theories that explain intimate violence” , Intimate violence
in families (3rd ed.). Thousand Oaks, California: Sage. p. 126–127.
36. Gershoff, E.T., (2008), „Report on Physical Punishment in the United States: What
Research Tells Us About Its Effects on Children . Columbus”, OH: Center for Effective
Discipline, p. 16.
37. Goode, W. J. , (1971), „Force and violence in the family” , Journal of Marriage and the Family , p.
624-636.
38. Hamberger, L. K., & Hastings, J. E., (1986), „Personality correlates of men who abuse their
partners: A cross -validation study ”, Journal of family violence , 1(4), p. 323 -341.
39. Hart, S. D., Dutton, D. G., & Newlove, T., (1993), „The prevalence of personality disorder among
wife assaulters ”, Journal of personality disorders , 7(4), p. 329 -341.
40. Hasday, Jill Elaine, (October 2000), „Contest and consent: a legal history o f marital
rape” , California Law Review . 88 (5): p. 1482 –1505.
41. Helfrich, C. A., & Rivera, Y, (2006), „Employment skills and domestic violence
survivors: A shelter -based intervention” , Occupational Therapy in Mental Health , 22(1),
p. 33 -48.
42. Herring, Jonathan, (2014), „Marriage, civil partnership, and cohabitation” , Herring,
Jonathan. Family law: a very short introduction , Oxford, United Kingdom: Oxford
University Press. p. 5.
43. Hess, K. M., Orthmann, C. H., & Cho, H. L., (2016), „Criminal investigation ”, Cengage
Learning, p. 323
44. HRW, Human Rights Watch , „Item 12 – Integration of the human rights of women and
the gender perspective: violence against women and "honor" crimes” , accesat în
09.03.2017, http://pantheon.hrw.org/legacy/press/2001/ 04/un_oral12_0405.htm
45. Jewkes, R., (2002), „Intimate partner violence: causes and prevention”, The lancet , 359(9315), p.
1423 -1429.
46. Johnson, J. K., Haider, F., Ellis, K., Hay, D. M., & Lindow, S. W, (2003), „The prevalence of
domestic violence in pregnant women” , BJOG : An International Journal of Obstetrics &
Gynaecology , 110(3), p. 272 -275.
47. Jones, R. F., & Horan, D. L., (1997), „The American College of Obstetricians and Gynecologists:
a decade of responding to violence against women” , International Journal of Gynecology &
Obstetrics , 58(1), p. 43 -50.
48. Kalmuss, D. S., & Straus, M. A., (1982), „Wife's marital dependency and wife abuse” , Journal of
Marriage and the Family , p. 277 -286.

60
49. Kalmuss, D., (1984), „The intergenerational transmission of marital aggressio n”, Journal of
Marriage and the Family , p. 11 -19.
50. Kappler, Karolin Eva, (2012), „Theoreteical framework: sexual violence in the frame of everyday
life”, Springer Fachmedien Wiesbaden GmbH, p. 37–38.
51. Kelman, H. C , (1958), „Compliance, Identification, and Internalization: Three Processes of
Attitude Change ”, Journal of Conflict Resolution . 2 (1): p. 51 –60.
52. Koss, M. P., & Heslet, L., (1992), „Somatic consequences of violence against women ”, Archives
of family medicine , 1(1), p. 53 -59.
53. Lakhani, Avnita, (2005), „Bride -burning: the "elephant in the room" is out of
control” , Pepperdine Dispute Resolution Law Journal , Pepperdine University School of
Law. 5 (2): p. 249 –298.
54. Lawson, David M., (Winter 2003), „Incidence, explanations, and treatment of partner
violence”. Journal of Counseling & Development. 81 (1): 19 –32.
55. Mahoney, M. R., (1991), „Legal images of battered women: Redefining the issue of
separation”, Michigan Law Review , 90(1), p. 1 -94.
56. Mannan, A., Ghani, S., Clarke, A., White, P., Salmanta, S., & Butler, P. E. M., (2006),
„Psychosocial outcomes derived from an acid burned population in Bangladesh, and comparison
with Western norms”, Burns , 32(2), p. 235 -241.
57. Mayell, H., (2002), „Thousand s of women killed for family honor” , National Geographic
News , p. 12.
58. McGinn, Tony; Taylor, Brian; McColgan, Mary; Lagdon, Susan, (2015), „Survivor
perspectives on IPV perpetrator interventions: a systematic narrative review”,Trauma,
Violence, & Abuse, acc esat în 01.04.2017,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25964277
59. McLeod, S. A, (2007), „What is conformity” , Simply Psychology , p. 25.
60. McQuigg, R. J., (2011), „International human rights law and domestic violence: the effectiveness
of international human rights law” , Routledge, New York, p .13
61. Mezey, G. C., & Bewley, S, (1997), „Domestic violence and pregnancy” , BJOG : An
International Journal of Obstetrics & Gynaecology , 104(5), p. 528 -531.
62. Milgram, S. (1963), „Behavioral study of obedience” , Journal of Abnormal and Social
Psychology . 67: p. 371 –378.
63. Murray, C. E., Mobley, A. K., Buford, A. P., & Seaman -DeJohn, M. M., (2007), „Same -sex
intimate partner violence: Dynamics, social context, and counseling implication ”, Journal of
LGBT Issues in Counseling , 1(4), p. 7 -30.
64. Newman, Willis C.; Newman, Esmeralda, (2008), „ What is domestic violence? (What
causes domestic violence?)” , Tacoma, Washington: Newman International LLC, p. 11.
65. Park, J., Nordstrom, S. K., Weber, K. M., & Irwin, T, (2016), „Reproductive coe rcion: uncloaking
an imbalance of social power”, American journal of obstetrics and gynecology , 214(1), p. 74 -78.
66. Patrick, C. J., (2008), „Psychophysiological correlates of aggression and violence: an integrative
review ”, Philosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences , 363(1503), p.
2543 -2555.
67. Pope, Nicole, (2012), „Born unequal · Old Traditions, modern context”, New York:
Palgrave Macmillan, p. 41–43
68. Riviello, R. J., (2009), „Manual of forensic emergency medicine: a guide for clinic ians”, Jones
& Bartlett Publishers, p. 129
69. Ruether, Rosemary Radford, (2005), „The greening of world religions ”, Maryland:
Rowman & Littlefield Publishers, p. 50.
70. Sanders, C. K., & Schnabel, M. (2006), „Organizing for economic empowerment of battered
women: Women's savings accounts” , Journal of Community Practice , 14(3), p. 47 -68.
71. Schechter, D. S., Coates, S. W., Kaminer, T., Coots, T., Zeanah Jr, C. H., Davies, M., & McCaw,
J. E., (2008), „Distorted maternal mental representations and atypical behavio r in a clinical
sample of violence -exposed mothers and their toddlers”, Journal of Trauma & Dissociation , 9(2),
p. 123 -147.
72. Schechter, D. S., Zygmunt, A., Coates, S. W., Davies, M., Trabka, K. A., McCaw, J și Robinson,
J. L., (2007), „Caregiver traumatization adversely impacts young children's mental
representations on the MacArthur Story Stem Battery”, Attachment & human development , 9(3),
p. 187 -205

61
73. Siemieniuk, R. A., Krentz, H. B., Gish, J. A., & Gill, M. J., (2010), „Domestic violence screeni ng:
prevalence and outcomes in a Canadian HIV population”, AIDS patient care and STDs , 24(12),
p. 763 -770
74. Strong, B., & Cohen, T. F., (2013), „The marriage and family experience: Intimate
relationships in a changing society ”, Cengage Learning. p. 437
75. Tharp, Andra Teten; Schumacher, Julie A.; Samper, Rita E.; McLeish, Alison C.; Coffey,
Scott F, (2013). „Relative importance of emotional dysregulation, hostility, and
impulsiveness in predicting intimate partner violence perpetrated by men in alcohol
treatment” , Psychology of Women Quarterly. 37 (1): 51 –60.
76. UN Women, (2012), „Supplement to the handbook for legislation on violence against
women: "harmful practices against women ”, accesat în 07.04.2017,
http://www.un.org/womenwatch/daw/vaw/handbook/Supplemen t-to-Handbook –
English.pdf
77. UN Women, (24 December 2012), "Confronting dowry -related violence in India: women at the
center of justice" . UN Women , accesat în 01.04.2017.
http://www.unwomen.org/en/news/stories/2012/12/confronting -dowry -related -violence -in-india-
women -at-the-center -of-justice
78. UNFPA , (12 November 2008), „Addressing harmful traditions in a refugee camp in Chad ”,
United Nations Population Fund, accesat în data de 29.03.2017,
http://www.unfpa.org/news/addressing -harmful -traditions -refugee -camp -chad
79. Van Wormer, Katherine; Shim, Woochan S. , (2009) , „Death by domestic violence: preventing the
murders and murder -suicides” , Domestic homicide worldwide, Westport, Connecticut London:
Greenwood Publishing Group, p. 103–104.
80. Vitanza, S., Vogel, L., & Marshall, L. L., (1995), „Distress and symptoms of posttraumatic stress
disorder in abused women” , Violence and victims , 10(1), p. 23 -34.
81. WHO, „Preventing intimate partner and sexual violence against women: taking action
and generating evidence” Geneva, Switzerland: World Health Organization, accesat în
01.04.2017, http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/44350/1/9789241564007_eng.pdf
82. WHO , (Octob er 2013), „ Violence against women: fact sheet no. 239 ”, World Health
Organization , accesat în 04.02.2017, http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs239/en/

62
ANEXE
Anexa 1: Foaie de răspuns YSQ S3

63
Anexa 2: Foaie de răspuns ABSs

64
Anexa 3 Scala de anxietate Hamilton

Nume ……………………..
Prenume …………………………..
Vârsta …………………
Data ……….

Scala de anxietate Hamilton – HRSA

0. Absent
1. Ușor
2. Moderat
3. Sever
4. Foarte sever

Răspundeți la fiecare întrebare punând valoarea corespun zătoare.
Scala se va aplica la începutul și la sfârșitul psihoterapiei.

1. Dispoziție anxioasă – neliniște, anticipare a ceea ce este mai rău, anticiparea
producerii unui lucru îngrozitor, iritabilitate.
2. Tensiune – sentiment de tensiune (încordare), oboseală, reacții de tresărire,
tendința de a plânge foarte ușor, tremurături, sentimentul neliniștii, incapacitate de a se
relaxa.
3. Fobii – de întuneric, de persoane străine, de a fi lăsat singur, de animale, de trafic,
de aglomerație.
4. Insomnii – dificultăți de adormire, somn întrerupt, somn neîndestulător și
oboseală la trezire, vise, coșmaruri, spaime nocturne.
5. Deficiențe de concentrare – dificultăți de concentrare, memorie slabă.
6. Dispoziție depresivă – lipsă de interes, lipsa de plăcere î n hobby -uri, depresie,
trezire matinală, agitație în timpul zilei.
7. Simptome somatice musculare – dureri, contracții musculare, scrâșnirea
dinților, voce nesigură, tonus muscular crescut.
8. Simptome somatice senzoriale – țiuit în urechi, vedere încețo șată, transpirații
reci și calde, sentiment de slăbiciune, senzația unor înțepături.
9. Simptome cardiovasculare – tahicardie, palpitații, dureri în piept, senzații de
leșin, oftat, dispnee (respirație grea).
10. Simptome respiratorii – presiune și apăsa re în piept, senzație de sufocare,
oftat, dispnee.
11. Simptome gastrointestinale – dificultăți de înghițire, dureri abdominale,
senzație de arsuri la stomac, senzații de stomac plin, greață, vărsături, pierdere în greutate,
diaree, constipație.
12. Simp tome genito -urinare – urinări frecvente, urgență la urinare, amenoree,
frigiditate, ejaculare precoce, pierderea libidoului, impotență.
13. Simptome vegetative – gură uscată, îmbujorări, paloare, transpirație, amețeli,
durere de cap intensă.
14. Comporta ment în timpul interviului – agitație, neliniște, tremurul mâinilor,
frunte încrețită, față încordată, suspine sau respirație rapidă, înghițituri.

SCOR TOTAL :
0-4 Normal 11 -16 Anxi etate moderată
5-10 Anxietate ușoară +17 Anxietate severă

65
Anexa 4: Grila raspuns Beck

1 2 3 4
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
R
S
T
U
V