Master: Consiliere în asistență socială, anul II [614279]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Stresul la vârsta copilăriei

Student: [anonimizat]: Conf. Univ. Dr. Iulia Mardare
Master: Consiliere în asistență socială, anul II
Mail: [anonimizat]
2018

Cuprins
Definirea stresului și formele lui…………………………………………………………………………………………..3
Cauzele stresului la copii……………………………………………………………………………………………………..4
Formele de manifestare ale stresului și efectele lui………………………………………………………………….5
Soluții de combatere a stresului…………………………………………………………………………………………….6
Relația dintre stres și inteligența emoțională…………………………………………………………………………..7
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………………8
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………..9

Definirea stresului și formele lui
În ultimul secol societatea în care trăim a trecut prin modificări majore care au influențat atât
individul cât și familia. În ciuda pașilor uriași spre dezvoltare și progres oamenii au devenit din ce
în ce mai agitați, mai anxioși și mai singuri. În jurul nostru auzim vorbindu-se tot mai des despre
stres; profesori, medici și psihologi folosesc acest termen pentru a explica cauza problemelor cu
care se confruntă foarte mulți oameni.
Acest concept provine din limba engleză și a fost introdus în limbajul curent de Hans Selye
în anul 1950. În primă fază cercetătorul a definit stresul ca fiind o agresiune, apoi ca o reacție la o
agresiune, aceasta reprezentând agentul stresor. Conform lui Selye, tensiunile care produc stres unui
individ fac parte din viața cotidiană. 1
Selye a efectuat o serie de cercetări în urma cărora a elaborat conceptul de sindrom general
de adaptare care evoluează în trei trepte:
„ a) reacția (stadiul de alarmă) ce reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a
forțelor de apărare ale organismului și cuprinde două faze: faza de șoc – caracterizată prin
hipertensiune, hipotermie, nivel scăzut de concentrare, contracarată de faza de contrașoc în care
apar o serie de răspunsuri, în special endocrine;
b) stadiul de rezistență specifică (de revenire) în care sunt activate mecanismele de autoreglare ale
organismului;
c) stadiul de epuizare – situație în care adaptarea nu mai poate fi susținută datorită acțiunii
prelungite a agenților stresori;”2
Lerold și Andre, alți cercetători, au definit stresul ca fiind „o reacție firească a organismului
nostru care survine ori de câte ori trebuie să facem un efort pentru a ne adapta oricărei situații”3
Astăzi, stresul s-a transformat într-un fenomen care nu ține cont de vârstă, insinuându-se
perfid în viețile oamenilor mari sau mici. A trecut acea vreme când el reprezenta doar o problemă a
adulților deoarece în lumea contemporană stresul afecteză din ce în ce mai mulți copii, chiar de la
cele mai fragede vârste. El face acum parte din viețile noastre și copiii nu sunt excluși deoarece și ei
trăiesc în aceeași lume dinamică, unde tehnologia este întâlnită la orice pas și atenția le este distrasă
în mii de moduri oferinduli-se zilnic sute de informații pe cale vizuală, auditivă și senzorială. „Firi
foarte sensibile, copiii participă afectiv la toate schimbările din jurul lor, fie că sunt pozitive, fie că
1 Turc Darius, Managementul stresului profesional (vol. III), Ghid pentru personalul din domeniul ordinii și siguranței
publice, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București, 2007, pp. 25.
2 Cristina BLĂNARU, Stresul la vârsta copilăriei, în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4,
pp.27.
3 Francois Lelord, Christophe André, Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile, Editura Trei, București, 2011. pp.
36.

sunt negative. Purtarea lor poate fi influențată decisiv atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional
de factorul numit stres.”4
Faptul mai puțin cunoscut este acela că există și un stres considerat pozitiv. Tot Hans Selye
este cel care face o distincție între termenul de eustres (stres pozitiv, necesar) și distres (stres
negativ, nociv). „Presupunerea generală este că stresul are efecte fiziologice negative, însă este mai
potrivit să percepem stresul ca având și un efect activator, care poate lua formă atât pozitivă, cât și
negativă, depinzând de diferiți factori personali și contextuali.” 5
Eustres Distres
Stimulare optimă, activare; Solicitare intensă, prelungită, supraîncărcare;
Menține echilibru fizic și psihic; Induce modificări fizice și psihice patologice;
Efecte stimulante de adaptare și antrenare; Efecte de încordare și tensionare, de dezadaptare;
Reacție acută; Reacție cronică;
Activare fazică, de scurtă durată. Activare de lungă durată.
Fig.1. Caracteristicile stresului și eustresului 6
Cauzele stresului la copii
Modul în care se reacționează copiii la schimbările care au loc în viața lor poate fi influențat
într-o mare măsură de factorul numit stres. Acesta provine, de cele mai multe ori, din mediul
exterior în care trăiește copilul: familie, prieteni, grădiniță, școală, ș.a. De aceea este important să
identificăm care sunt acele elemente care provoacă stresul în timpul dezvoltării timpurii și îi
împiedică pe copiii să se dezvolte armonios și să trăiască în echilibru.
Iuliana Tomescu, profesor consilier, a scris un articol care a fost publicat în Revista de
Pedagogie și Asistență Socială, în care dezbate subiectul stresului la vârste fragede, notând o serie
de cauze ale stresului la copii: „ acomodarea la grădiniță, la școală, cu colegi noi, cu copii cu
caractere diferite, proveniți din familii cu standarde diferite de viață, cu mentalități, cu valori și
bugete diferite; bombardarea cu zeci de mii de informații pe secundă – vizual, auditiv, senzorial;
divizarea permanentă a atenției în multe locuri: tv, mediu exterior, muzica din căști, internet;
presiunea pentru a performa bine la școală, mai ales din partea părinților, dacă nu și din partea
profesorilor; presiunea grupului din cauza căruia se simt obligați să țină pasul cu muzica, cu
4 Cristina BLĂNARU, Stresul la vârsta copilăriei, în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4,
pp.27.
5 Vasile Radu Preda, Modele explicative și metode de investigare a mecanismelor de gestionare a stresului. În Miron
Ionescu, (coord..), Abordări conceptuale și praxiologice în științele educației, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2007, pp.
52.
6 Idem

informația, cu trendurile, cu moda, altfel nu sunt considerați cool și sunt respinși.”7
Alți specialiști vorbesc despre „u n stil de viață lipsit de activități fizice, presiunea celor de
aceeași vârstă, oboseala datorată lipsei unei diete adecvate, teama de eșec provocată de prea multe
activități, mutarea dintr-un loc în altul, rivalitatea dintre copil și frații lui, situația financiară a
părinților, violența verbală între părinți și performanțele școlare”8 ca fiind principalele surse de
stres.
Există și factori de stres mai mari decât cei prezenți în fiecare zi, cauzați de traume pe care
copilul le traversează, precum: „pierderea unui animal de companie, a unui membru al familiei,
divorțul părinților, sau alte întâmplări puternic încărcate negativ.”9 Acestea sunt situații care necesită
și mai multă atenție din partea părinților pentru a diminua cât se poate de mult consecințele ce îl pot
afecta pe copil pentru toata viața.
Formele de manifestare ale stresului și efectele lui
Pentru a identifica stresul la un copil trebuie să cunoaștem care sunt formele de manifestare
ale acestuia. Ca persoane distincte, reacționăm diferit la situații de stres însă există anumite
simptome care dau în vileag faptul că un copil este stresat.
În primul rând, pot fi identificate simptomele fiziologice precum „tremurul mâinilor și
senzația de amețeală, modificări ale poftei de mâncare, bâlbâiala, coșmaruri în timpul nopții, se
plâng de greață, de dureri de cap și probleme cu stomacul;” 10apoi pot fi observate semnale la nivel
comportamental: „nu se pot relaxa, sunt agitați, au comportamente schimbatoare și se închid în sine,
întâmpină dificultăți în a își exprima sentimentele și emoțiile, au tendințe agresive, își rod unghile,
își sug degetele, își încleștează pumnii sau își răsucesc părul;”11 iar la nivel psihic, se confruntă cu
„pierderea încrederii în sine, experimentarea anxietății, pierderea puterii de concentrare a atenției,
cufundarea în gânduri și sentimente negative.”12
Alte manifestări ale unei stări de stres specifice copiilor pot fi probleme în a adormi atunci
când este ora de culcare, un somn neliniștit, refuzul de a îi îmbrățișa pe părinți sau de a răspunde
gesturilor lor de afecțiune, refuzul de a vorbi cu părinții și tendința de a plânge cu ușurință.
Cercetătorii afirmă ca efectele stresului pot fi observare pe plan fizic, afectiv, cognitiv și
7 Iuliana TOMESCU, Viloeta FILIP, Despre stres în perioada copilăriei, în Revistă de pedagogie și asistență socială,
XIV (2012), nr. 3-4, pp. 34.
8 Nella GHIȚĂ, Copilăria și stresul în secolul XXI , în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4,
pp. pp. 38.
9 Iuliana TOMESCU, Viloeta FILIP, Despre stres în perioada copilăriei, în Revistă de pedagogie și asistență socială ,
XIV (2012), nr. 3-4, pp. 34.
10 Idem.
11 Idem.
12 Idem.

comportamental. Am realizat un tabel în care pot fi observate principalele simptome ale stresului în
fiecare plan enunțat anterior.
Plan fizic Plan afectiv Plan cognitiv Plan comportamental
Oboseală persistentă;
Greață;
Tremural mușchilor;
Mișcări involuntare;
Dureri de cap;
Probleme de vedere;
Scrâșnit din dinți;
Slăbiciune;
Urinare frecventă;
Afecțiuni fizice
nespecifice;
Constipație/ Diaree;
Extremități reci și
umede;Anxietate;
V onovăție;
Suferință;
Negare;
Frică,
Nesiguranță;
Pierderea controlului;
Deprimare;
Teamă;
Sentimentul de a fi
copleșit;
Furie intensă;
Iritabilitate;
Agitație;Învinovățirea celorlalți;
Derută;
Atenție redusă;
Vigilenă crescută/scăzută;
Lipsă de concentrare;
Probleme de memorie;
Capacitate redusă de
rezolvare a problemelor
Capacitate redusă de
gândire abstractă;
Dificultate în luarea
deciziilor;
Gândire obsesivă;
Stări meditative;Instabilitate în activități;
Lipsa de participare;
Retragere;
Izbucniri fizice și
emoționale;
Suspiciune;
Modificări ale obiceiurilor
de comunicare;
Pierderea sau creșterea
apetitului;
Incapacitate de a se odihni;
Exces de sensibilitate la
mediu;
Insomnie;
Coșmaruri;
Fig.2. Efectele stresului

Soluții de combatere a stresului
Întrucât stresul afectează într-o manieră cât se poate de negativă activitatea copilului și
armonia dezvoltării sale se impune necesitatea găsirii unor metode eficiente de combaterea sau de
reducere a acestuia.
Este important ca persoanele care petrec cea mai mare parte a timpului împreună cu copilul
să aibă cunoștințe despre simptomele care indică faptul că există un factor care generează stres în
viața lui. Primul pas spre rezolvarea unei probleme este acela de a o identifica, de a deveni conștient
de ea. Specialiștii spun că înainte de toate e bine ca părinții sau persoana care petrece timp cu
copilul să „ încerce să afle ce-l supără, să comunice cu el, să îl înțeleagă, să îi aducă la cunoștință
faptul că se află acolo pentru el, că nu este singur, că are cu cine să vorbească și are cui să se
destăinuie.” 13
Este imposibil ca pe parcursul vieții o persoană să nu se confrunte cu situații stresante. Ele
nu pot fi evitate. Nu avem unde să fugim de agenții stresori din jurul nostru sau chiar din noi înșine.
Soluția este dată de descoperirea unor metode prin care să se poate face față stresului, de
identificarea și însușirea acelor elemente necesare păstrării echilibrului în momentele tensionate sau
cu o mare încărcătură psihică. Doar asimilarea unor modele de gândire și comportamente adecvate
13 Iuliana TOMESCU, Viloeta FILIP, Despre stres în perioada copilăriei , în Revistă de pedagogie și asistență socială,
XIV (2012), nr. 3-4, pp. 34.

în situații stresante pot asigura trecerea unei persoane peste acestea fără a-și distruge viața
personală, sănătatea sau relațiile cu familia, prietenii sau colegii.14
Reuven Bar-On vorbește despre controlul stresului ca fiind una dintre componentele de bază
care definesc inteligența emoțională. În anul 1992, acesta definește inteligența emoțională în relație
cu cinci domenii principale: abilități intrapersoanale, abilități interpersonale, adaptabilitate,
managementul stresului și dispoziția generală.15 Același autor considera că pentru a controla stresul
este nevoie de un anumit grad de toleranță la stres, care se face simțit prin abilitatea de a întâmpina
și trece peste situații generatoare de stres fără a rămâne blocat și, de asemenea, puterea de a face
față acestor evenimente în mod pozitiv și activ prin controlarea impulsurilor, păstrarea unui timp de
reflecție și alungarea tentației de a acționa în grabă.16
Relația dintre stres și inteligența emoțională
Daniel Goleman este cel care a dezvoltat conceptul de inteligență emoțională. Potrivit cu
definiția pe care el o oferă, aceasta desemnează „o capacitate de control și autocontrol al stresului și
emoțiilor negative, o meta-abilitate, care determină și influențează modul și eficiența cu care ne
putem folosi celelalte capacități și abilități pe care le posedăm .”17
Este un lucru cunoscut deja că acele persoane care dau dovadă de cunoaștere și stăpânire a
propriilor emoții și care reușesc să fie sensibile și să abordeze cu tact emoțiile celorlalți au un
avantaj în toate ariile vieții. Este ideal ca părinții să le ofere sprijin copiilor pentru a explora și a
construi acest gen de competențe încă din perioada copilăriei timpurii astfel încât, ajunși la
adolescență sau la maturitate, aceștia să poată facă față, într-un mod eficient, evenimentelor prin
care vor fi nevoiți să treacă. „Un nivel crescut al inteligenței emoționale conferă individului un
deosebit autocontrol (asupra emoțiilor, dispozițiilor și sentimentelor, dar și asupra gândurilor și
acțiunilor), o imagine de sine pozitivă, împletită cu mulțumirea de propria persoană indiferent de
variabilele externe, capacitatea de a face față stresului și de a se adapta schimbărilor, capacitatea
empatică și de relaționare eficientă cu ceilalți, priceperea de a-și stabili scopuri realiste și de a se
motiva pentru atingerea acestora.”18
Cercetătorii afirmă faptul că o persoamă care are o inteligență emoțională ridicată dispune
de capacitatea de a amâna satisfacerea unor dorințe și obținerea recompenselor, poate da dovadă de
14Florentina HĂHĂIANU, Controlul streului – componentă a inteligenței emoționale. O viziune formativă în mediul
educațional, în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4, pp.48.
15Ioan Neacșu, Introducere în psihologia educației și a dezvoltării, Iași, Editura Polirom, 2010, pp.218-219.
16Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională , Editura Polirom, Iași, 2001.
17Daniel Goleman, Inteligența emoțională , ediția a III-a, Editura Curtea Veche, București, 2008.
18Florentina HĂHĂIANU, Controlul streului – componentă a inteligenței emoționale. O viziune formativă în mediul
educațional, în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4, pp.48.

toleranță la frustrare, de abilitatea de a își menține o atitudine optimistă și de a își controla
dispozițiile, de capacitatea de a își dirija emoțiile și de a gestiona stresul.19
Concluzii
Faptul că stresul afectează toți oamenii, fără a ține cont de statut, roluri sau vârstă este deja
un lucru cunoscut. Copiii au nevoie ca adulții să înțeleagă că și ei se confruntă cu situații stresante,
deși, aparent, poate părea că nu există motive bine întemeiate care sa justifice o stare de stres în
perioada copilăriei. Este nevoie de o educație a părinților în această privință, astfel încât să fie
identificate simptomele stresului la copii într-un timp util. În astfel de situații intervenția unei
persoane mature poate fi decisivă pentru un copil; fiind caracterizați de sensibilitate și
vulnerabilitate, copiii se află într-un stadiu foarte delicat al dezvoltării lor și fiecare eveniment
stresant lasă urme adânci în ființa lor, construind în mod automat anumite patternuri de
comportament. De aceea este necesar ca aceste modalități de a acționa să fie cele corecte, cele care
îi ajută pe copii să devină mai puternici și mai capabili de a se descurca singuri, de a-și recunoaște și
gestiona emoțiile, de a face diferența între ceea ce pot scimba și ceea ce nu pot schimba.
Există un proverb chinezesc care spune „Dă-mi forța de a mă lupta împotriva a ceea ce poate
fi schimbat, înțelepciunea de a accepta ceea ce nu poate suferi vreo schimbare și inteligența de a ști
să fac diferența între cele două.” E frumos ca părinții sau persoanele care au în grijă copii care se
confruntă cu diferiți factori de stres să le transmită acestora principiile amintite în proverbul enunțat
și să îi sprijine în vederea dezvoltării inteligenței lor emoționale, astfel încât să poată depăși orice
situație stresantă cu demnitate și să învețe să trăiască echilibrat și armonios.

19Florentina HĂHĂIANU, Controlul streului – componentă a inteligenței emoționale. O viziune formativă în mediul
educațional, în Revistă de pedagogie și asistență socială , XIV (2012), nr. 3-4, pp. 48.

Bibliografie
•Cristina Blănaru, Iuliana Tomescu, Florentina Hăhăianu, Nella Ghiță, Revistă de pedagogie
și asistență socială – Anul XIV (2012), nr. 3-4.
•Goleman, D. (2008), Inteligența emoțională, ediția a III-a , București: Editura Curtea Veche.
•Lelord, F., André, C. (2011), Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile, București: Editura
Trei.
•Neacșu, I. (2010), Introducere în psihologia educației și a dezvoltării, Iași: Editura Polirom.
•Preda, V. R. (2007), Modele explicative și metode de investigare a mecanismelor de
gestionare a stresului, în Ionescu, M. (coord.), (2007), Abordări conceptuale și praxiologice
în științele educației. Cluj-Napoca: Editura Eikon.
•Roco, M. (2001), Creativitate și inteligență emoțională, Iași: Editura Polirom.
•Turc, D. (coord). (2007), Managementul stresului profesional (vol. III), Ghid pentru
personalul din domeniul ordinii și siguranței publice, București: Editura Ministerului
Internelor și Reformei Administrative.