MAST ER MANAGEMENTUL ȘI STRATEGIILE ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE [621581]

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
FACULTATEA DE MEDICINĂ
MAST ER “MANAGEMENTUL ȘI STRATEGIILE ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE”

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Brașov
– 2018 –

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
FACULTATEA DE MEDICINĂ
MAST ER “MANAGEMENTUL ȘI STRATEGIILE ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE”

Explorarea rolului rugăciunii la pacienții
din Îngrijiri Paliative

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr. Daniela Moșoiu Absolvent: [anonimizat]
– 2018 –

3
CUPRINS
Motivația lucrării……………………………………………… ………………………… …………………….. ……… 4
Introducere… …………………………………………………………………………. …………………………. ………. 5

I. Cadrul teoretic
I.1. Îngrijirea paliativă – definiție și principii………………………………………………… …………….. .. 6
I.2. Nevoile pacienților din îngrijiri paliative…………………………… …………………………. …….. …. 7
I.3. Durerea și suferința ca încercări duhovnicești…………………………. …………………… ………… 8
I.4. Rugăciunea ca sprijin al bolnavului ………………………………………………………………….. …. 11
I.5. Rugăciunea ca deznădejde…………………………………………………………………………. ……… … 11
I.6. Cercetări anterioare…………………………………………………………………………………………… … 12

II. Cercetare
II.1. Scop. Obiective.Ipoteze…………………………………………………. ………………………………… … 16
II.2. Material și metodă ………………………………………………………………………………………….. …. 16
II.3. Analiza datelor colectate în urma interviurilor ………………… ……….. …………………………… 20
II.3.1. Analiza datelor demografice ……………………. ………………….. …………………………. ……….. 21
II.3.2. Analiza interviurilor………………………………………….. ………………………………………. ……. 25
II.4. Rezultate ș i discuț ii…………………………………………………………… …………………………. ……. 40

III. Concluzii …………………………………………………………………………….. ………………. ………… .. 43
Bibliografie ………………………………………………………………………………. …………………. ………… 44

Anexa1…………………………………………………………………………….. …………………………….. ……… 48
Anexa 2………………………………………………………………………………… …………………………. …….. 49
Anexa 3…………………………………………………. ……………………………………. ……….. ……………….. 50
Anexa 4…… ………………………………………………………………………….. …………………………. ……… 51
Listă figuri și tabele ………… ……………………………………………………………………………. ………… 52

4
Motivația lucrării

Spitalul este în sine o lecție de viață. Și de moarte, pentru că de multe ori se întamplă să
nu învingem în lupta c u suferința și boala. Fiecare bolnav are o poveste tulburătoare, care este
unică în felul său, îl reprezintă, îl macină, îl definește.
Cum poti înțelege că dincolo de diagnosticul medical, întregul univers al persoanei în
cauză este implicat î n suferință și în boală? Cât este de evident în toate cazurile că lângă
pacientul care suferă, în chip nevăzut se alătură familia, prietenii, colegii, societatea întreagă,
pentru că implicațiile bolii nu se opresc la patul de suferință. Și tot în chip nev ăzut, lângă noi,
în orice moment, Îl găsim pe Dumnezeu.
Îngrijirea paliativă aduce recunoașterea clară a faptului că suferința îl afectează pe om
în toate planurile sale, și, pentru a -l putea trata corect , trebuie să atingem toate aceste planu ri.
Și să -l ascultăm pe pacient, să îl credem , să îl însoțim în drumul său. Dincolo de manevre
medicale să -l asigurăm că suntem acolo, că nu este doar un contract între două părți implicate,
dincolo de care nu mai suntem datori cu nimic. Cum putem împle ti cu profesionalism și omenie
faptul că mâinile care îl ajută să depășească problemele fizice, îl pot ajuta și ținându -i mâinile
într-o atingere călduroasă când psihicul este în suferință, dar le și putem uni în rugăciune când
are nevoie de întărire de la Dumnezeu în lupta cu boala.
Am descoperit în paliație o medicina vie, complexă, ziditoare, într -o specialitate care
preia și luptă pentru cazurile cele mai dramatice, fără speranță, pentru care se folosesc brutal
și prea des cuvintele „nu se mai poate face nimic”. Dincolo de acest „nu se mai poate face
nimic”, începe o lume complexă în care se poate, și chiar se face totul: fizic, spiritual, social,
psihologic. Această lume este paliația, o lume unde Dumnezeu este prezent, acceptat, chemat,
recunoscut ca sprijin în lupta cu boala.
Cu acest model în minte, al îngrijirii complexe și totale, am ales să cercetez influența
rugăciunii la pacienții din paliație. Domeniul a fost cercetat în anii trecuți, dar nu este epuizat
ca și informație și lasă loc unor noi provocări. E un domeniu care așteaptă să fie explorat mai
mult, iar rezultatele cercetării să aducă un real beneficiu pacienților în suferință.
După aproape două decenii de profesie, dedicate pacienților îngrijiți, am descoperit,
urmând cursurile de masterat în Îngrijiri Paliative că se poate face îngrijire complexă în mod
organizat, că sunt recunoscute munca și importanța fiecărui membru din echipa medicală, că
se poate trăi și muri cu demnitate, în toate cazurile.
Cu recunoștință ș i sfială mă plec în fața dnei Dr . Daniela Moșoiu, un profesionist
complet, antrenant, luptător, care, înainte de a fi medic, este un om deosebit. Echipa formată

5
cu grijă, instruită continuu, a dezvoltat în Romania un sistem de îngrijiri medicale cu o rea lă
valoare în tratarea pacienților cu boli grave și care chiar face totul, cu credință și cu jertfă de
sine.

Introducere

Lucrarea a fost concepută din dorința de a sublinia importanța rugăciu nii în perio ada
de boală, știut fiind că în îngrijirea paliativă pacientul e ste tratat complet, urmarind atâ t
componenta fizică a bolii cât ș i cea spirituală.
Etapele prin care trece un om în perioada diagnosticarii cu o boală gravă,parcursului
bolii ș i apropierea de momentul mort ii, sunt trăite diferit de fiecare pacient î n parte, sunt
profunde și relatate divers. Î n perioada unei boli invalidante, cu prognostic grav , resursele la
care recurge un pacient în speranța dobândirii unei stări de bine sunt diferite.
Pacienții credincioși practicanți folosesc rugăciunea ca sprijin și nădejd e în lupta cu
boala,încearcă să -și alunge temerile, se îngrijesc de suflet dorind măntuirea lui după trecerea
către moarte.
Nădejdea în mila lui Dumnezeu este mare,copleșitoare.Mărturisi rile sunt
tulburatoare,cu încarcatură emoțională mare și tratează dorința fierbinte a bolnavului din
paliație de a trăi decent,fără dureri și neabandonat de cei din jur în pragul morții. Bolnavul simte
nevoia de grijă, apropiere de cei din jur,de alinare și de suport sufletesc.
Acceptarea bolii este întărită de speran ța în mâ ntuirea sufletului,dori nța oricarui creș tin
practicant.
Boala este privită și asumată ca o cruce , împletind în purtarea ei obiceiurile
pacientului,ale familiei sale cât și a echipei de îngrijire.
Echipa din paliație trebuie să cunoască istori cul spiritual al pacientului,sa -i ofere
confortul practicarii acestuia și să îl încurajeze activ, urmărind dobândirea stării de bine fizic
prin influențarea binelui psihic rezultat prin practicarea rugăciunii.

6
I. CADRUL TEORETIC

I. 1. Îngrijirea paliativă – definiție și principii
Astăzi îngrijirea paliativă este definită , potrivit Orga nizației Mondiale a Sănătății, ca
„o abordare care îmbunătățește calitatea vieții pacienților și familiilor acestora atunci cînd se
confruntă cu o boală amenințătoare de viață, prin prevenirea și înlăturarea suferinței, prin
identificarea precoce, evaluarea corectă și tratamentul durerii și al altor probleme fizice, psiho –
sociale și spirituale”[1].
Dame Cicely S aunders, întemeietoarea azilelor moderne și a mișcării de îngrijiri
paliative, a inventat o altă expresie pentru a întruchipa experiența deplină a suferinței la care a
fost martoră între pacienții ei cu cancer terminal. „Durerea Totală” era termenul ei de
recunoaștere în domeniile multiple în care poate fi resimțită durerea: fizic, psihologic, social
și spiritual. Dame Cicely Saunders concentrează profund esența îngrijirilor paliative: „Contezi
pentru că tu ești tu. Contezi până în ultimul moment al vieții tale și vom face tot ce putem ca
să te ajutăm nu doar să mori împăcat, dar și să traiești până mori.” [2]
“Este vorba chiar despre faptul că durerea poate fi experimentată nu numai în sens
fizic, ci și ca tulburare psihologică, socială și chiar spirituală, ceea ce face ca durerea totală să
amenințe nu doar starea de bine fizică, ci periclitează deasemenea sănătatea psihoemoțională,
relațiile sociale și spiritualitatea. Este experiența unei amenințari la adresa propriilor surse de
sens, fie de natură religio asă, fie de altă natură. Nu se poate separa tulburarea fizică de celelalte
aspecte ale persoanei atunci când este prezentă suferința. Când se încearcă tratarea bolii fără a
purta de grijă de persoană, spărgând unitatea psihosomatică, aceasta încercare poat e provoca
suferință ”.[3]
Îngrijirea p aliativă are la bază principii le următoare :
 asigurarea controlul ui durerii și al altor simptome;
 susține rea vieții și considerarea morții ca pe un proces firesc al evoluției vieții;
 nu grăbește procesul morții și nu întârzie moartea;
 integrează în îngrijire a bolnavului aspectele psiho -emoționale, sociale și spirituale;
 oferirea unui sistem de sprijin care să pe rmită pacientului să petreacă o viață cât mai
activă posibil de -a lungul evoluției bolii;
 oferirea sprijinului familiei pentru a susține problemele aparute în cursul bolii
pacientului și oferirea suport ului și după decesul acestuia;
 abordează cu ajutorul echipei interdisciplinare nevoile complexe ale pacientului;
 Îmbunătățirea calitatății vieții și impl icit cursul și evoluția bolii;

7
 este aplicabilă încă din primele stadii ale bolii, în corelație cu alte terapii de prelungire
a vieții (chimioterapia sau radioterapia) și include investigații necesare înțelegerii și
controlului complicațiilor clinice în ev oluția bolii. [4]

I. 2. Nevoile pacien ților din îngrijiri paliative
Persoanele cu boli în stadii terminale prezintă o serie de nevoi fizice, emoționale,
sociale și spirituale. Efectele fizice și emoționale pe care o boală în stadiu terminal le produce
asupra unei persoane diferă de la om la om. Vârsta, bagajul cultural, personalitatea, credința și
sistemele de sprijin familial, toate influențează modul în care un individ răspunde și face față
unei boli în stadiu terminal.
Oamenii cu boli în stadii terminal e se confruntă cu o gamă largă de nevoi diferite, care
sunt îndeplinite de abordarea holistică a îngrijirilor paliative, acestea din urmă urmărind să
satisfacă următoarele nevoi ale fiecărui pacient:
 Nevoi fizice – nevoile fizice ale persoanelor cu boli în stadiu terminal se împart în
două categorii:
– Nevoia de control al simptomelor – simptomele fizice comune asociate bolilor amenințătoare
de viață includ durere, oboseală, pierdere a poftei de mâncare, greață, vărsături, dificultăți de
respirație și inso mnie. Multe dintre acestea pot fi ameliorate prin medicamente sau prin
folosirea altor metode, cum ar fi radioterapia paliativă, fizioterapia și terapiile alternative, de
exemplu: acupunctura si aromaterapia;
– Nevoia de îngrijire de bază – pe măsură ce in divizii se apropie de sfârșitul vieții, ei vor avea
nevoie, în mod frecvent, de ajutor în multe dintre activitățile normale ale vieții de zi cu zi, pe
care înainte le făceau de unii singuri, de exemplu îmbăierea, deplasarea, folosirea toaletei,
hrănirea și ingerarea de lichide. Aceste nevoi fizice ar putea fi împlinite cu ajutorul familiei
sau s -ar putea să fie necesar un suport mai susținut din partea echipei de îngrijiri paliative ;
 Nevoi emoționale și necesitatea asistenței în depășirea problemelor apărut e odată cu
boala. Nevoile emoționale ale celor cu boli în stadii terminale și familiilor acestora pot
fi considerabile. Oamenii care se confruntă cu perspectiva sfârșitului vieții adesea au
de a face cu o serie de emoții diferite. Depresia, anxietatea și f rica sunt unele dintre
problemele emoționale care pot fi ameliorate de către profesioniștii din îngrijirea
paliativă. Ei pot arăta o înțelegere a acestor nevoi și oferi sprijin, alinare și consiliere,
dacă este necesar. Ei pot, de asemenea, recomanda resur se, grupuri de sprijin, pot
organiza reuniuni de familie sau chiar face trimiteri la specialiștii din domeniul sănătății
mintale, dacă este cazul. Familia bolnavului trebuie, de asemenea, să facă față unui

8
număr de emoții pe durata bolii celui drag, dar și după moartea sa. În timp ce suferința
datorată doliului este o reacție naturală la moarte, emoțiile pot include furie, anxietate,
tristete, teamă, confuzie, deșertăciune și vinovăție, echipa de îngrijiri paliative putând
fi de un real ajutor în depășirea acestora.
 Nevoi de ordin practic și social – bolnavii în stadii terminale pot să aibă griji de natură
financiară și juridică, întrebări cu privire la asigurări, preocupări legate de serviciu,
scrierea testamentului și lucruri practice de zi cu zi, problem e în care echipa de îngrijire
paliativă poate oferi asistență de specialitate
 Nevoi spirituale – specialiștii din îngrijiri paliative îi pot ajuta pe oameni să -și exploreze
convingerile și valorile spirituale, astfel încât cei din urmă să poată găsi un sen timent
de pace sau să ajungă la un grad de acceptare, care este potrivit pentru situația lor.”[5]
Referitor la faza terminală a bolii, se conștientizează iminența sfârșitului, prioritate nu
mai au lucrurile materiale, inutile în acest moment. Apar întrebăr i legate de sensul vieții, se
caută a se da un sens suferinței, se cauta pacea, liniștea sufletească, împăcarea. [ 6]
„Durerea dată de boală și suferința care o însoțește, alterează profund conștiința.
Apărute în viața omului , fac sa încolțească în mintea lui diverse și frământătoare întrebări:
De ce mi se întâmplă ? De ce acum? Cât mai durează boala? S fârșItul cum va fi ?
Capacitatea de a suporta durerea diferă de la o pe rsoană la alta, fiind influențată de
structura ei psihologică, de temperament și carac ter, precum și de convingerile de natură
spirituală. Un fapt obiectiv este că oamenii au tolerează boala și în funcție de experiența de
viață, de maturitatea duhovnicească, de situații legate raportarea altora la boală , precum și de
suferințele personale”. [7]

I. 3. Durerea și suferin ța ca încercări duhovnicești
Spiritualitatea Or todoxă învață că sănătatea este un dar divin, și, din acest motiv,
trebuie păstrată și îngrijită cât mai mult posibil. Dintr -o perspectivă creștină, sănătatea este
apreciată a fi „ un fenomen dinamic, o homeostazie continuă, un efort necontenit al proceselor
vitale spre echilibru, petrecut în liniștea mădularelor, fără o răsfrângere clinică, fără ca noi să
simțim acest efort și fără să suferim pentru asta. În stare de sănătate, se co nsumă existența
sufletului și a trupului deopotriva” .[8]
În starea de boală și mai ales în suferințele cronice și în cele terminale, sufletul celui
bolnav este predispus tristeții, care în fazele ei paroxistice capătă forma deznădejdii și
disperării. Pe l ângă suportul celor apropiați: familie, prieteni, medici, preoți, o armă puternică

9
de luptă împotriva stărilor de tristețe o reprezintă credința puternică în Dumnezeu și nădejdea
statornică în ajutorul Lui.[9]
„Poziția fermă a credinței ortodoxe este aceea că suferința și durerea nu trebuie sub nici
o formă cerute sau căutate, ci asumate, adică trăite cu demnitate și spre mântuire, atunci când
ele nu mai pot fi evitate sau înlăturate. Acestea nu sunt scopuri ale vieții creștine, și cu atât mai
putțn absolut e, nici țeluri mântuitoare, ci mijloace nedorite și prilejuri de exersare a virtuților
morale, culminând în credință și răbdare, în rugăciune și nădejde.”
„Experiența vieții omenești, în general, demonstrează realitatea și universalitatea
durerii, a bolii, a suferințelor, a necazurilor, încercărilor și pătimirilor umane. Nu există om
care să nu fi gustat în viața prezentă, mai mult sau mai puțin din cupa amară a încercărilor, să
se poată lăuda că a cunoscut de la viață până la moarte, doar bucurii și împlin iri, precum nu
există ființă umană care să fi cunoscut doar necazuri, suferințe, dureri. În viață, acestea se
împletesc. Omul trebuie să le exploateze pe ambele pozitiv, să le lege de scopul esențial al
vieții sale – mântuirea.”[10]
„Greu de înțeles și ma i ales de suportat sau de răbdat, suferințele, necazurile și bolile
poartă în ele sensuri ascunse profunde, din a căror descifrare omul se poate folosi atât în ce
privește conduita imediată față de ele, cât și în privința folosului lor veșnic.”[11]
O durer e, o suferință, o boală, oricât de scurte ar fi ele, par a nu se mai termina niciodată.
“Între timpul psihologic și cel cronologic, există o diferență de percepție și de interpretare. Un
lucru paradoxal este acela că multe persoane care se află pe patul de boală, simțind real această
dilatare psihologică a vremii bolii lor, a timpului suferinței personale, și mai ales atunci când
ea evoluează spre un previzibil deznodământ tragic, încearcă să valorifice timpul pierdut,
însumând ani sau întreaga viață, recon stituind interior o altă lume și o altă viață, clădită de
această dată pe alte valori, mult mai înalte decât cele în care au crezut anterior. Suferința îl
înmoaie pe om, îl sensibilizează, doboară carapacea egoismului în care a trăit sănătos și care i –
a acoperit sufletul. Patul de suferință sau de boală este în același timp un loc și un timp al
autocercetării și al introspecției. Modificându -și volumul și ritmul activităților personale, fie
chiar și pentru o perioadă limitată de timp, mai ales atunci când e ste singură, persoana suferindă
are timp să stea mai mult de vorbă cu sine însăși, să -și cerceteze conștiința, să -și reevalueze
faptele, de această dată, dintr -o cu totul altă perspectivă, nu a unei vieți fericite și fără de sfârșit,
cum credea odată, ci a uneia alterate și îndreptându -se către un sfârșit dureros.
Întregul univers se restrânge la un cadru infim, o cameră modestă de suferință sau un
salon aglomerat de spital. În pragul morții toți suntem neputincioși. Având posibilitatea de a
medita mai int ens asupra bolii și asupra stării sale prezente, asupra vieții de până atunci și

10
asupra a ceea ce urmează, bolnavul își poate descoperi greșelile și căderile sale și le poate
îndrepta. Atitudinea omului față de suferința proprie este așadar, diferită. Unii o resping
neacceptând și neînțelegând sensul ei profund, deși fac experiența ei, iar alții o asumă și o fac
folositoare și mântuitoare. ”[12]
„Emoțiile sunt, în general, importante pentru sănătatea psihică a omului, ele
influențează în mare măsură sănăt atea fizică, cea intelectuală și socială. Au deasemenea rol
important în menținerea tonusului vital al persoanei. ’’[13]
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre durere că dezvoltă în noi un alt destin, dezvoltă
în noi toate virtuțile, înmoaie puternic suflete le noastre, stinge cele mai arzătoare pofte ale
noastre. În sfârșit, al treilea rod al durerii este ca ea ne face sa nu fim încântați de aceasta lume
și ne face să aspirăm la ceruri.[14]
Boala îl sensibilizează pe om, îl apropie mai ușor om de Dumnezeu. Sufletul omului
în suferință îl caută pe Dumnezeu pretutindeni, îl strigă mai direct și stăruitor , îl găsește mai
repede și se apropie de el cu mai multă ușuri nță. Într -un fel te poți apropia de Dumnezeu prin
bucurii și împliniri, și altfel îl găsești al ături de tine în clipele grele din timpul bolii , când simți
durere sau ești în suferință. Omului bolnav îi este de mare folos să conștientizeze prezența lui
Dumnezeu alături de el, nu doar prin darurile ce i se oferă, dar și în clipele de c umpănă și
necaz. Chiar și în momentele când Dumnezeu nu pare prezent , chiar și atunci când pare surd
și mut, neputincios sau indiferent față de suferința noastră, El este alături de noi, veghind la
ușurarea stării n oastre generale, la redobândirea sănătații noastre sufle tești, chiar cu prețul unei
dureri trupești, l a mântuirea noastră. Astfel , în or ice neputință , stare de boală sau de suferință,
pe lângă încercarea de a o ușura sau înlătura, cel mai de folos îi este omului să înțeleagă că
Dumnezeu nu îl încearcă niciodată inutil, ci spre folos sufletesc veșnic, că a primit puterea de
a-și purta crucea și că pe măsura înmulțirii sau agravării durerilor, Dumnezeu îi oferă
bolnavului greu încercat , mila sa în dar .
„Omul nu trebuie să rămână pasiv în boală, să nu se lase stăpâ nit, înlănțuit și doborât
de ea, ci dimpotrivă să păstreze un dinamism treaz, așteptând ajutorul dumnezeiesc.”[15] Dată
fiind suferința și starea de neputință pe care le produce boala, Sfântul Ignatie Briancianinov
recomandă rugăciunile scurte căci spune: „omului bolnav îi este mai de folos rugăciunea deasă
,dar scurtă. Este bine să ne rugăm de mai multe ori pe zi.” Sfântul Ioan Scararul îndeamnă la
rugăciunile „Doamne, curățește -mă pe mine păcătosul!” Și „Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluieș te-ne pe noi!”.[16]

11
I. 4. Rugăciunea ca sprijin al bolnavului
Rugăciunea „este puterea care mișcă toate strădaniile omenești ale întregii vieți
duhovnicești”. [1 7] “Asupra efectelor fiziologice ale rugăciunii, observațiile empirice
sugerează existența u nor influențe certe asupra proceselor de vindecare, respectiv asupra
reacției la stres. Acestea apar ca urmare a activării sistemului vegetativ parasimpatic, corelate
cu scăderea tensiunii arteriale, a frecvenței respiratorii, a ratei metabolice. Se obține o relaxare
musculară și o schimbare în activitatea electrică și metabolică cerebrală precum și o influențare
directă a sistemului imunitar. Înainte de toate, rugăciunea îl schimbă pe omul care se întoarce
sincer, cu iubire și credință, la Dumnezeu.”[ 18]
“În societatea contemporană întâlnim oameni dezbinați lăuntric, care nu conștientizează relația
lor cu Dumnezeu, cu semenii, cu ei inșiși.[1 9]
„Cerințele lor religioase sunt satisfăcute mecanic, prin obișnuințe de familie sau uzanțe
sociale, cărora ei nu le adaugă nimic care să însemne un fior sufletesc, o cutremurare lăuntrică,
o aderență cerebrală.”[ 20]
Biserica Ortodoxă vine în ajutorul celor bolnavi cu Sfintele sale Taine: Spovedania,
Împărtășania, Sf Maslu. Referindu -se la sfânta Împărtășanie ca medicam ent, părintele Dumitru
Stalinoae ne spune: „Trupul și sângele lui Hristos slujesc la menținerea sufletului și trupului
nostru. Sunt un mijloc de pază pentru orice vătămare și un mijloc de curățare pentru toată
întinăciunea.”[21] Iar părintele profesor Ene Braniște ne sfătuiește ca: „ Tot restul zilelor
noastre să le petrecem în cuviință , cu gânduri și cuvinte curate, făcând numai fapte creștinești
și ocupându -ne de citirea cărților folositoare de suflet mai apropiați de Dumnezeu, mai întăriți
în credință, în nădejde și în iubirea față de Dumnezeu și de semeni.”[22]
Iar o întărire a importanței Sfintei Împărtășanii ca hrană spirituală dar și concret,
material, palpabil, găsim la Ion Bunea: „un trup ca al nostru, omenesc, nu ar folosi la nimic.
Numai împreun ă cu Dumnezeirea, prin puterea Duhului Sfânt, poate da viață veșnică. Un astfel
de trup oferă Mântuitorul, sub forma pâinii și a vinului, hrănind sufletul și trupul deopotrivă,
curățind de păcate, întărind în virtute și chezășind dobândirea vieții veșnice” [23]

I. 5. Rugăciunea ca deznădejde
În fața morții, la aflarea unui diagnostic grav, omul bolnav trece printr -o frică teribilă,
agonizantă de multe ori. Cum pot fi acestea corect si ziditor manageriate astfel încât să nu
grăbească alterarea calității vieț ii?[24]

12
„Am văzut cu ochii mei și am simțit pe propria piele că gândurile negative ne distrug, iar a le
dezvolta în mintea noastră ne bagă pe un drum înfundat”[25], spunea o fostă bolnavă de cancer,
Ileana Gafton Dragoș în cartea autobiografică.
Alt pacien t, medicul neurochirurg Paul Kalanithi, face deasemenea o analiză
transparentă și dură a propriei condiții în fața necruțătoarei boli: „Marile întrebări legate de
moarte, viață și sensul ei, pe care oamenii și le pun la un moment dat, apar de obicei într -un
context medical. În situațiile concrete, când cineva se lovește de aceste întrebări, devine un
exercițiu necesar, atât filosofic, cât și biologic.”[2 6]
Pe patul de suferință, în fața unei realități care se arată sumbră, Mitropolitul Nikolaus,
folosește o metaforă dură numind spitalele „locul unde se prăbușesc toate constantele acestei
lumi.” [2 7] Manevrele medicale nu trebuie să fie doar tehnici reci și îndelung calculate. În
ecuația îngrijirii omului, ne vom strădui să nu neglijăm persoana în întreaga ei făptură, cu suflet
și trup deopotrivă. Cuviosul Siluan Athonitul ne îndeamnă: „Roagă -te simplu, ca un copil și
Domnul va asculta rugăciunea ta. Domnul nostru este un Părinte a cărui milă întrece tot ceea
ce ne -am putea închipui sau gândi, și singur Duhul Sfânt ne descoperă iubirea Lui
nemărginită.” [2 8]

I. 6. Cercetă ri anterioare
Pentru selectarea revizuirii literaturii am consultat bazele de date
specializate: www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed , cu ajutorul cuvintelor cheie: îngrijire paliativă,
boală terminală, moarte, calitatea vieții, nevoi spirituale.
De-a lungul timpului a fost studiată deja dimensiunea spirituală a nevoilor pacientului,
ținând cont de multiplele fațete ale fiecărui individ. Echipele de cercetare au analizat pacientul
ca un set de aspirații, convingeri, valori și credințe care pot f i organizate într -un singur proiect:
viața pacientului.
În perioada mai 2007 – ianuarie 2008 a fost efectuat un studiu la Institut Català
d'Oncologia (Hospitalet de Llobregat, Spania) de catre Vilalta A,Valls J,Porta J. si Vinas J.[2 9]
Toți pacienții au fost diagnosticați cu cancer avansat sau cu stadiul final în perioada mai 2007
și ianuarie 2008. Criteriile de includere pentru acest studiu au fost: pacienți cu vârsta peste 18
ani; diagnosticat cu cancer avansat; cu un nivel suficient de educație pentru a răspunde la
întrebările ridicate; cu monitorizarea clinicii ambulatorii și cu acordul pacientului printr -un
document de consimțământ informat. Au fost adoptate următoarele criterii de excludere:
pacienții cu insuficiență cognitivă și / sau cu o stare ge nerală de sănătate care nu permite
evaluarea. Pentru a evita posibilele surse de prejudecăți datorate impactului emoțional, nu au

13
fost recrutați pacienți la prima vizită. Studiul a fost aprobat de comitetul de etică al spitalului
în care s -a efectuat studi ul.
Acest proiect include căutarea scopului lor ca ființă umană și/sau căutarea lor pentru
sensul vieții. În unele cazuri, aceasta include și dorința lor de a atinge anumite valori
transcendente. Spiritualitatea este ceva care se regăsește în toate culturi le [35] și care crește
constant în interiorul individului, iar natura creșterii sale pare a depinde de mediul cultural în
care se dezvoltă individul. În același timp, îngrijirile paliative își propun să optimizeze
resursele proprii ale pacienților pentru a le permite să se confrunte cu un proces agonizant [36] –
[41] cu cât mai multă normalitate și cu cea mai mică durere posibilă.
Cicely Saunders [42] a descris durerea spirituală ca durere totală (fizică, emoțională,
socială și spirituală). Această durere sp irituală poate rezulta din anxietatea profundă asociată
cu perspectiva eliminării existenței, ceea ce implică pierderea înțelesului și scopului vieții.
În contextul nostru cultural, am constatat că este extrem de important în timpul
consultărilor medicii s ă fie conștienți de opiniile pacienților, să se evalueze nevoile lor
spirituale percepute, să se determine ce sunt aceste nevoi și să se decidă cât de relevante din
punct de vedere clinic ar putea fi acestea. Toate aceste nevoi sunt reconsiderate în fața m orții
și pot provoca o criză spirituală. În unele cazuri, acest lucru poate afecta resursele de adaptare,
ceea ce face necesară diagnosticarea și tratamentul precoce. [34] Având în vedere acest lucru,
s-a elaborat un studiu exploratoriu pentru a evalua imp ortanța pe care o acordă pacienții unui
set de nevoi descrise în mod obișnuit, care au fost evidențiate în literatură.
Prima sarcină a fost aceea de a cerceta literatura filosofică, teologică și psihologică care
s-a adresat conceptelor spirituale în stabil irea clinică și controlul simptomelor bolii terminale.
Dintre cei 50 de pacienți implicați în studiu, 19 (38%) erau femei și 31 (62%) erau
bărbați. Vârsta medie a fost de 60,9 ani (cu o durată cuprinsă între 33 și 81 de ani). Dintre toate
variabilele clini ce considerate, 92% dintre participanți și -au cunoscut prognosticul medical și
88% își cunoșteau diagnosticul.
În îngrijirea paliativă, multe dintre întrebări sunt subiective; acest lucru face dificilă
cunoașterea până la un anumit moment a faptului dacă a fost obținută o măsură fiabilă și
viabilă. Rezultatele nevoilor spirituale ale unui pacient într -un moment concret pot fi
influențate de bunăstarea sa fizică, psihologică și socială și prin deteriorarea cognitivă. [33]
În acest sens s -a observat că dou ă nevoi spirituale au fost evaluate foarte bine de către
pacienți. Prima a fost recunoașterea ca persoană până la sfârșitul vieții. Acest scor a arătat că
pacienții consultați au atribuit o mare valoare pentru a nu -și pierde identitatea; a fi tratat cu
deferență și de a primi înțelegere, considerație, bunătate și comunicare nonverbală pentru a

14
ajuta la atenuarea nefericirii lor. Pacienții au exprimat necesitatea de a se simți evaluați până
la sfârșitul vieții. Aceste constatări referitoare la aprecierea tra tamentului uman au coincis în
mare măsură cu ideile prezentate de Rousseau. [30] Cea de -a doua nevoie de cea mai mare
valoare era să se spună adevărul despre boală înainte de sfârșitul vieții pacientului. Majoritatea
pacienților consultați au spus că dorea u să știe adevărul și credeau că ar trebui să fie comunicat
pacienților când vor să -l cunoască. Suntem de acord cu câțiva alți autori cu privire la
necesitatea de a comunica pacientului într -un moment adecvat o cantitate adecvată de adevăr
inteligibil. Înt r-un studiu prospectiv, Centeno și Núñez [32] au raportat că 75% dintre pacienții
informați pot vorbi fără să aibă îndoieli cu privire la boala lor și că acest lucru a ajutat la
înțelegerea explicațiilor pe care le -au primit. Dacă pacienții cunosc adevărul despre boala lor,
pot participa la proiectul terapeutic cu o senzație de control al situației; ei consideră util să fie
capabili să decidă cu libertate. [43],[44] Aceste nevoi ar putea fi plasate într -un context religios
sau existențial: să reinterpretăm viața; să caute un sens în existență; nevoia de speranță; pentru
a vedea viața dincolo de individ; nevoia de exprimare religioasă.
Când am analizat nevoia de a reinterpreta viața unei persoane, am observat că pacienții
au avut tendința de a face o revizuir e pozitivă și semnificativă a trecutului lor și că acest lucru
i-a ajutat să își recapete stima de sine. Această constatare a coincis cu constatările similare
raportate de J. Vimort. [31]
Nevoile religioase au primit un scor mediu -scăzut în evaluare. Dacă c redința unei
persoane este testată înainte de o boală gravă, aceasta poate duce la o valoare scăzută acordată
factorilor religioși. În societatea noastră modernă, adesea observăm o anumită indiferență
religioasă, oamenii se îndepărtează de ritualurile reli gioase din cauza experiențelor negative și
exprimând sentimente de respingere față de Biserică.
Este esențial să se includă instrumente simple care să ajute la măsurarea dimensiunii
spirituale a îngrijirii paliative pentru a îmbunătăți calitatea și impactu l evaluării indicatorilor
folosiți de programatorul de îngrijire paliativă. De asemenea, este important să se continue
realizarea de noi studii până când se vor putea stabili o serie de măsuri concrete și măsuri de
consolidare a încrederii care ar putea fi susținute de un cadru conceptual și teoretic. Acest lucru
va necesita măsuri suplimentare cu o capacitate mai mare decât cele disponibile în prezent și
trebuie să prezinte o serie de concluzii definitive și universal acceptabile. Având în vedere
acest l ucru, indispoziția spirituală sau existențială ar trebui să reprezinte o preocupare pentru
profesioniștii din domeniul îngrijirii paliative care evaluează și asistă pacienții. [30]
Concluzia acestui studiu a fost că există mai multe nevoi legate de sfera r eligioasă, care
au fost puțin evaluate de către pacienți. Când pacienții au știut adevărul despre bolile lor și au

15
fost recunoscuți ca o persoană până la sfârșitul vieții lor, cele mai relevante nevoi lor ar fi
probabil acoperite. Aceste rezultate sugereaz ă că pacienții care primesc îngrijiri paliative
doresc să trăiască în prezent cu cât mai multă normalitate posibilă și arată doar o preocupare
minoră pentru trecut și viitor. Pentru pacienți, ceea ce este important este prezentul. În
ansamblu, rezultatele noastre subliniază importanța luării în considerare a aspectelor spirituale
ale tratamentului, în special în momentul de față, în abordarea problemei managementului
clinic în îngrijirile paliative.
În cadrul lucr ărilor viitoare, se dorește ca evaluările ne voilor spirituale obținute di n
cercetarea de față să poată fi folosite pentru a stabili baza pentru implementarea și validarea
unui chestionar oficial care ar putea fi folosit pentru evaluarea și măsurarea nevoilor spirituale
ale pacienților cu îngrijiri paliative.

16
II. CERCETARE

II. 1. Scop. Obiective. Ipoteze
Scop
Scopul lucrării de față este acela de a sublinia importanța laturii spirituale a asistenței
în serviciile de îngrijiri paliative și oferirea ei către pacienții internați într -un serviciu de
îngrijiri paliative.
Obiectivul cercetării
Identificarea rolului rugăciunii în îmbunătățirea calității vieții la pacienții internați într –
un centru de îngrijiri paliative.
Ipoteza cercetării
Demonstrarea faptului că rugăciunea ajută în mod evident la dobândirea stării de bine,
a combaterii anxietății, la îndepărtarea temerilor legate de viitor, prin legătura cu divinitatea,
pe care rugăciunea, individuală sau în grup, o creează.
Întrebarea de cercetare
Cum influențează rugăciunea starea pacienților din îngrijiri paliative? Poate aduce ea
un plus de bine în noianul de suferință cu care aceștia se confruntă?

II. 2. Material și metodă
Pentru cercetare s-a folosit un studiu calitativ, transversal, prospectiv, folosind un
interviu semistructurat .
Culegerea datelor s -a facut î n perioada 22.03.2018 – 30.05.2018 în Centrul de Îngrijiri
Paliative „Sf. Nectarie” din București. S-a solicitat aprobarea conducerii Centrului și a
Comisiei de Etică, răspuns ul fiind favorabil . Cererea adresată Comisiei de Etică este prezentată
în Anexa 1.
Pacienții au fost informați de prezența și intențiile cercetătorului în instituție de către
medicul curant și psiholog. Criteriile de excludere au fost refuzul participării, alterarea stării
cognitive, starea fizică sau p sihică precară. Centrul Sf. Nectarie este un centru destinat exclusiv
adulților, astfel încât toți pacienții internați sunt majori.
S-au obținut interviuri de la pacienți adulți, internați în Centrul de Îngrijiri P aliative Sf.
Nectarie București , care au a cceptat să participe, au înțeles scopul interviului și au citit
scrisoarea de informare, Anexa 2, au completat și semnat un acord de partici pare, Anexa 3.
Interviurile au fost înregistrate audio, folosind un stick – recorder, lucru specificat în scrisoare a
de informare și acceptat în scris de către pacienții participanți.

17
Folosirea înregistrarii audio facilitează fluența conversației, nu permite întreruperi ale
dialogului și păstrează nealterată informația înregistrată.
Interviul conține un număr de 9 în trebări referitoare la influența credinței și a
rugăciunii în viața lor (Anexa4). Înainte de intervievarea propriu -zisă a pacienților, s -au cules
date personale ale acestora din Foile de observație clinică generală:
– 5 indici demografici (vârstă, sex, oc upație, stare civilă, mediu de proveniență)
– 4 indici medicali (diagnostic, localizare a tumorii, stadiu, status de performanță – ECOG)
Instrumentul cel mai utilizat în construirea istoricului spiritual al pacienților din îngrijiri
paliative este F.I.C. A.[45]
Acest chestionar utilizează acronime și oferă pacientului ocazia să aducă în discuție
probleme spirituale:
Credința (Faith) – Va considerați o persoană religioasă sau spirituală? Aveți credință?
Importanța( Importance ) – Este importantă credința în v iața dumneavoastra ?
Comunitatea( Community) – Sunteți parte dintr -o comunitate religioasă/spirituală?
Luarea în considerare (Addres) –Cum poate echipa de îngrijire din paliație să cunoască
și să țină cont de aceste aspecte în procesul de îngrijire?
Având ca punct de plecare instrumentul FICA, am elaborat un ghid de interviu cu 9
întrebări care dezvoltă imaginea laturii spirituale și a influenței rugăciunii în viața pacientului
cu nevoi de îngrijiri paliative.
Întrebarea de cercetare: Cum influențează rugăci unea starea de bine a pacienților din
îngrijiri paliative? invită la o introspecție a vieții religioase trecute și prezente, la ceea ce li se
întâmpla acum, în cursul perioadei de boală și a internării într -un centru de paliație creștin
ortodox.
Cercetare a calitativă implică colectarea, analiza și in terpretarea datelor într -o formă
care oferă a imagine de ansamblu și profunzime a subiectului analizat, care cuprinde detalii
subiective, fine, delicate, greu de găsit într -un instrument de cercetare cantitativ .[46]
Cercetarea calitativă are la bază interpretarea , neputând vorbi de obiectivitate atâta
timp cât cel care face cercetarea realizează și interpretarea, dându -i subiectivitate.[47]
Cercetarea calitativă nu folosește grupuri mari de subiecți, urmărind informații valabile
statistic pentru grupuri și nu concentrează câteva variabile, dar pune în discuție o abordare mai
complexă, mai profundă.
În efectuarea cercetării calitative se urmăr ește selectarea temei, identificarea suportului
teoretic, stabilirea o biectivelor, alegerea modelului de cercetare, stabilim metodele de colectare
a datelor, analiza datelor și procesul de analiză, concluziile și publicarea rezultatelor.

18
Interviul este o situație socială de schimb conversațional între două persoane cu scopul
culegerii de informații într -un cadru specificat [ 48]
Un interviu are întotdeauna un obiectiv explicit menționat .[49]
Folosind un număr mic de cazuri, concentrăm încercarea de a obține o cantitate mare
de informații profunde, prețioase de la fieca re subiect cercetat.Vom utiliza întrebări deschise,
centrate pe tema urmărită. În cazul de față, am folosit un interviu semistructurat, având 9
întrebări de bază.
Beneficiul întrebărilor deschise constă în faptul că lasă loc raspunsurilor detaliate și
putem aborda teme complexe, se obțin informații mai multe și mai prețioase ca mesaj. Ca
limite ale acestei metode putem să întâmpinăm interlocutori care găsesc în ghidarea cu întrebări
o formă de ajutor în discuție, dar și persoane care preferă să se exprime l iber, fară restricții.
Întrebările folosite în interviu trebuie să fie deschise, într -un limbaj accesibil, să nu fie
prea lungi încât să se piardă înțelesul a ceea ce dorim să aflăm, să ofere interlocutorului
posibilitatea să răspundă cât mai detaliat.
1. Cât este de important pentru dumneavoastră să participați la activități religioase cum ar
fi rugăciunile, mersul la biserică sau slujbele?
2. Care e rânduiala în rugăciunea personală?
 Cât de importantă este pentru dumneavoastră rugăciunea? Vă rog să descrieți.
 De câte ori pe zi vă rugați în particular?
 Ce rugăciuni folosiți în programul zilnic?
3. Povestiți -mi situații concrete când rugăciunea v -a ajutat să faceți față bolii, suferinței.
4. Cât de mult s -a schimbat viața dumneavoastră spiritual ă ca rezultat al apariției bolii?
Vă rog să descrieți.
5. Vă simțiți împăcat cu Dumnezeu?
6. Ce v -a ajutat sau ce v -ar ajuta să deveniți împăcat?
7. Vă simțiți împăcat cu cei din jurul dumneavoastră?
8. Ce vă doriți cel mai mult în preze nt?
9. Cum vă ajută credința și rugăciunea să priviți către viitor?
Cercetătorul care ia interviul trebuie să reușească să capteze interesul interlocutorului său,
să îl încurajeze să răspundă liber, fără constrângeri, să susțină discuția cu întrebări ajut ătoare,
evitând devierile de la subiectul interviurilor. În cazul în care aceste devieri de la subiect apar,
să gestioneze cu tact discuția, ghidând -o către tema inițială a interviului. Atitudinea celui care
ia interviul poate influența categoric efectuare a unui interviu sau refuzul cooperării.

19
Transcrierea datelor colectate în urma interviului se va face cât mai fidel cu putință, cu
specificarea elementelor de limbaj non verbal. Transcrierea i nterviurilor înregistrate audio a
fost efectuată de către cerc etător cât mai aproape de momentul înregistrarii lor, pentru a
cuprinde toate aspectele de limbaj non verbal.

Model de interviu transcris – Interviul nr.1 (Fragment)
Întrebarea 1.
Cât este de important pentru dumneavoastră să participați la activități reli gioase cum
ar fi rugăciunile, mersul la biserică sau slujbele?
Răspuns:
Eu cred în Dumnezeu din toată inima mea, mergeam la biserică des până să mă
îmbolnăvesc, acum…aș mai merge, dar obosesc și pe -aici .Am fost de Paști la Înviere, cred ca
e ultima dată. (plânge) M -aș mai duce, dar cum? (plânge).
Întrebarea 2.
Care e rânduiala în rugăciunea personală? Cât de importantă este pentru
dumneavoastră rugăciunea? Vă rog să descrieți.
Răspuns:
Încep cu Tatăl Nostru, nu mai citesc după carte, o zic mereu…și ma r og mult Maicii
Domnului să mă scape de frica de moarte. Am așa o durere în suflet, că aș mai fi făcut câte
ceva pe aici (plânge).
Întrebarea:
De câte ori pe zi vă rugați în particular?
Răspuns:
Mă rog mereu, în sinea mea și uneori și strig către icoană să nu mă lase. Acum cât mai
pot, că cine știe ce zile vor mai veni (tace și apoi plânge).
Întrebarea:
Ce rugăciuni folosiți în programul zilnic?
Răspuns:
Ce să folosesc…Tatăl nostru, cum am zis, și spun așa din inima mea către Maica Sf ântă
tot ce cred că ar fi de spus. Nu mai e timp de citit acum, simt eu că nu mai e timp. Înainte
aveam o rânduială, aveam și timp…acum parcă nu mai am timp, cu toate că am..înțelegeti.
Nu mă plâng …(plânge și tace prelung). Poate mai o fi ceva de făcut..
Întrebarea 3:
Povestiți -mi situații concrete când rugăciunea v -a ajutat să faceți față bolii, suferinței.

20
Răspuns:
Noi mergem la Ghighiu, știti mănăstirea Ghighiu? E acolo o icoană cu Maica
Domnului, am mare drag de ea. Azi soțul meu merge acolo, se roagă pentru mine. Aș vrea să
mai ajung și eu, dar credeți că mai pot? (Tace și caută în sertarul noptierei o icoană din hartie,
o scoate, o sărută și mi -o arată): e icoana de acolo…așa am înțeles că boala mea e de la
Dumnezeu, să nu fiu supărată, că e pentru m ântuirea mea.
După ce am fost la doctor prima dată cu sânul eram tulburată rău, plângeam întruna.
Nu vedeam decât moarte și durere. Ce fac cu viața mea ,soțul, fetele…casa, soacra e la pat și
nu se mișcă…Nici nu puteam să respir, totul era ca o negură în capul meu. Și întrebam cum e
cu operația, ce înseamnă, ce timp mai am…mă înnebunea că nu mai e timp pentru nimic în
viața mea. Atunci am mers la Ghighiu, cu soțul meu. Acolo te rogi la icoană, în genunchi, e
putere mare…(plânge și frămantă o batistă în pal me).
Și am mers în genunchi, eu și soțul, v -am spus că a mers cu mine, și azi merge acolo
să se roage. Și acolo am căzut în fața Maicii Domnului în lacrimi și am vorbit ca între oameni
cu icoana. Era liniște, nu mai era nimeni acolo, de obicei mai e lume, stai și la coadă. Și am
plâns toată durerea mea, am zis să nu mă lase să mor că sunt tânără și mai am de făcut în viață
atâtea. Și soțul…să rămâna singur, și fetele…fără mine…Și apoi am simțit așa o pace, o liniște,
ca un răspuns de la icoană la mine.
De atunci mergem cât putem de des, mă ung cu ulei de la candelă, beau apă de la
izvor…acolo a venit ajutorul meu.
Întrebarea 4.
Cât de mult s -a schimbat viața dumneavoastră spirituală ca rezultat al apariției bolii?
Vă rog să descrieți.
Răspuns:
Vorbesc m ai direct cu Dumnezeu, spun ca la un prieten. Aveam atâtea întrebări, atâtea
în cap și nu reușeam să găsesc o cale să înțeleg. Cred că înainte de boală mă rugam mai ca
neomul, să fie făcute și gata. Acum sunt mai directă, că nu știu cât mai am.Vine părinte le când
îl chem, mă spovedesc, mă împărtășesc, sunt mai atentă cum trec zilele. De Înviere am stat în
căruț, cred că nu mai apuc alta..,vă dați seama cum e să te gândești așa…ce timp mai e?

II. 3. Analiza datelor
S-au colectat 8 interviuri, până la satura rea datelor necesare temei cercetate .
Datele au f ost culese din foaia de observație clinica generală , cu respectarea normelor
etice î n vigoare, referitor la pr otecț ia drepturilor personale a pacienților internaț i.

21
Au fost culese date referitor la vârstă, sex, mediu de proveniență, stare civilă , ocupație,
diagnostic, status de performanță.

3. 1. Analiza datelor demografice colectate în urma interviurilor
Referitor la vârstă, lotul studiat cuprinde 2 pacienți în intervalul de 40 -49 de ani
(25%),1 pacient în intervalul 50 -59 de ani (12.5%), 1 pacient în intervalul 60 -69 de ani
(12,5%), 2 pacienți în intervalul 70 -79 de ani (25%), doi pacienți în intervalul 80 -89 de ani (25
%).

Figura nr.2.1 Distribuția pe intervale de vârstă a pacienți lor intervievați

Referitor la repartizarea pe sexe a persoanelor intervievate, au fost obținute procente
egale, având 4 femei și 4 bărbați.

Figura nr.2.2 Distribuția pe sexe a pacienților din lotul analizat
25%
12,5%
12,5%25%25%40-49 50-59 60-69 70-79 80-89
50% 50%masc fem

22
După mediul de proveniență, au fost prezenți în lot 6 pacienți din mediul urban și 2
pacienți din mediul rural. Acest lucru relevă accesibilitatea mai redusă la serviciile de îngrijiri
paliative a persoanelor din mediul rural, comparativ cu persoanele provenind din mediul urban.

Figura nr.2.3 Ponderea pacienților în lot după mediul de proveniență

Starea civilă a persoanelor intervievate relevă 3 persoane căsătorite, 4 văduve și un
celibatar.

Figura nr.2. 4 Reprezentarea procentuală a pacienților intervievați după starea civi lă

37%
50%13%casatorit vaduv celibatar
75%25%urban rural

23
Din punct de vedere al ocupației eșantionul de studiu este alcătuit din 2 salariați și 6
pensionari.

Figura nr.2.5 Ponderea în lotul de studiu a subiecților după ocupație

Componenții lotului de studiu suferă cu toți i de cancer cu localizări variate: 1 pacientă
cu cancer mamar, 3 pacienți cu cancer bronhopulmonar, 1 cu mielom, 1 cu cancer gastric, 1
cu carcinom, 1 cu cancer laringian.

Figura nr.2.6 Distribuția pacienților din lot după tipul de cancer

12,5%
37%
12,5%12,5%12,5%12,5%mamar pulm mielom gastric nedifere laringian
25%
75%salariat pensionar

24

Scala ECOG – Stabilirea statusului de performanță :
Statusul de performanță ECOG reprezintă o scală utilizată de diferiți specialiști, având
ca scop evaluarea modului în care boala afectează abilitățile și activitățile de zi cu zi ale
pacientului și determin area tratamentului adecvat și prognosticului bolii. [51]
Astfel, a fost stabilită următoarea gradație:
0. Complet activ; capabil să ducă la bun sfârșit activitățile desfășurate înainte de a se îmbolnăvi
1. Restricții în îndeplinirea activităților fizice s olicitante, dar mobil și capabil să desfășoare
munci ușoare sau sedentare (ex. munca de birou)
2. Mobil și capabil să se îngrijească singur, dar incapabil să muncească; treaz și activ mai mult
de 50% din timpul efectiv
3. Parțial capabil să se îngrijea scă singur ; imobilizat în scaun sau la pat peste 50% din timpul
efectiv
4. Imobilizat complet la pat sau în scaun; nu se poate îngriji singur deloc.
5. Decedat . [50]
Din punctul de vedere al statusului de performanță ECOG, pacienții din lot au déjà
statusuri de performanță alterate, 7 dintre ei au ECOG 3 și 1 dintre aceștia se află în ECOG 4.

Figura nr.2.7 Reprezentarea statusului de performanță al pacienților

87%13%ECOG 3 ECOG 4

25
II. 3. 2. Analiza interviurilor
S-a recurs l a codare pentru a reduce cantitatea de date. Codurile sunt etichete atașate
unor unități cu același înțeles din datele achiziționate putând repezenta cuvinte, propoziții,
fraze sau paragrafe întregi.

Citate din interviu Coduri
Și sa fie puternici soțul și fetele.
Ce împacare că nu sun t certată cu nimeni
atata că aș vrea să mă mai bucur de ei

Măcar să mă bucur așa cum sunt…cât mai sunt..
Eu le -am zis la toți să nu ma lase fără preot,să mă
împartășească atunci
Că dacă vrea Dumnezeu să ma vindec, o sa ma ridic și o sa
merg dreapta.
Să fiu cât de cât sănătoasă. Să pot să ma îngrijesc
Să nu -mi fie frică de ce vine cu timpul
Să nu mai amețesc așa,că e greu,se sperie și ei ca nu mi -e bine.

Dar așa e scris pentru mine,ce,hotarâm noi?
Eu mă rog cât pot să nu am dureri,să nu fie sfârșitul urât
Mi-e mila de fete,că le las singure..și pe soțul…
aveam atâtea de făcut..și pe soacra să am grijă de
ea,,acum..sunt eu în pat mai mult ..
Ce fac cu viata mea,soțul,fetele..casa,soacra e la pat și nu se
miscă Altruism
Impacare
Lipsa timp

Lipsa timp

Impartasanie

Vindecare miraculoasa

Autoingrijire

Teama de moarte
Durere

Resemnare

Sfarsit fara dureri

Grija pentru cei din jur

Grija pentru cei din jur

Grija pentru cei din jur

Resemn are

26
Ce să -I cer mai mult lui Dumnezeu, că daca ar f i pentru mine
altă soartă mi -ar da
Soțul e aici,mă ajută mult,am soț bun..e și soacra la pat,cu
pempers..vă dați seama.Două femei fară putere.Vine zilnic la
mine,n -am ce să zic..e un om bun,aș vrea să -l ajut și eu ,că nu
mai poate să alege atâta pe drumuri și cu serviciu.

Împacata sunt,că nu m -am răzvrătit..nu știu cum e cu zilele
astea,cum o mai fi,că sunt obosită și mă doare capul,mai
plâng..ce pot să -I mai cer lui Dumnezeu daca așa a fost pentru
mine?

De Înviere am stat în caruț,cred că nu mai apuc alt a..
vă dați seama cum e să te gandesti așa..ce timp mai e?

Acum sunt mai directa,că nu știu cât mai am.
Vorbesc mai direct cu Dumnezeu,spun ca la un prieten.
Cred că înainte de boală mă rugam mai ca neomul,să fie facute
și gata.

Vine parintele când îl ch em.,mă spovedesc,mă împartașesc,
sunt mai atentă cum trec zilele.

Și apoi am simtit așa o pace,o liniste,ca un raspuns de la icoana
la mine.

Noi mergem la Ghighiu,știti manastirea Ghighiu?E acolo o
icoană cu Maica Domnului,am mare drag de ea.Azi soțul m eu
merge acolo,se roagă pentru mine.Aș vrea să mai ajung și eu,
dar credeti că mai pot?
Și acolo am cazut în fața Maicii Domnului în lacrimi și am
vorbit ca între oameni cu icoana.Era liniste,nu mai era nimeni
acolo,de obicei mai e lume,stai și la coada.

Apropierea familiei

Teama de evolutia bolii

Iminenta mortii

Lipsa timp

Rugaciune directa

Rugaciune directa

Grija pentru suflet

Rugaciunea ca raspuns

Rugaciunea impartasita
in familie

Rugaciunea staruitoare

Rugaciunea de cerere

27
Și am plans toată durerea mea,
am zis să nu mă lase să mor că sunt tânara și mai am de facut în
viață atâtea.

De atunci mergem cât putem de des,mă ung cu ulei de la
candela,beau apa de la izvor..acolo a venit ajutorul meu.

Atunci am mers la Ghighiu,cu so țul meu. Acolo te rogi la
icoană,în genunchi,e putere mare..(plange și framantă o batista
în palme).

Și am mers în genunchi,eu și soțul,v -am spus că a mers cu
mine,și azi merge acolo să se roage.

Dupa ce am fost la doctor prima dată cu sânul eram tulbur ată
rau,plângeam întruna.

Nu vedeam decât moarte și durere.

Nici nu puteam să respir,totul era ca o negură în capul meu.

Și întrebam cum e cu operația,ce înseamnă ,ce timp mai am mă
înebunea că nu mai e timp pentru nimic în viața mea.

Înainte aveam o rânduia la ,aveam și timp…acum parcă nu
mai am timp,cu toate că am..înțelegeti.Nu mă plâng …

Poate mai o fi ceva de făcut ..

Ce să folosesc….Tatăl nostru,cum am zis,și spun așa din inima
mea către Maica Sfânta tot ce cred ca ar fi de spus.

Acum cât mai pot,că cine stie ce zile vor mai veni.

Frica de moarte

Ritual spiritual

Rugaciunea impartasita
in familie

Disperare

Teama de moarte

Anxietate

Anxietate
Lipsa timp

Lipsa timp

Speranta

Rugaciunea directa

Teama de viitor

Resemnare in fata sortii

28
Așa am inteles că boala mea e de la Dumnezeu,să nu fiu
supărată,că e pentru mântuirea mea.

Mă rog mereu, – în sinea mea și uneori și strig către icoană să nu
mă lase.

Am așa o durere în suflet,că aș mai fi făcut câte ceva pe aici.

Încep cu Tatăl Nostru,nu mai citesc după carte,o zic mereu…și
ma rog mult Maicii Domnului să mă scape de frica de moarte.

Eu cred în Dumnezeu din toată inima mea,mergeam la biserică
des până să mă îmblonavesc,acum…aș mai merge ,dar ob osesc
și pe-aici..

Rugaciunea directa

Regrete

Ritual zilnic

Maturisirea credintei

Tabel nr. 2.1 Analiza interviului nr. 1

TEME SUBTEME
1. Suferința durere
alterarea stării fizice
insomnii
cădere psihică
2. Temeri frica de moarte
iminența morții
însingurarea
uitarea
moartea fulgerătoare
lipsa de timp
abandonul familiei
jelire
lucruri nerezolvate
3. Asumarea bolii resemnare
împăcare

29
luptă
speranță
aprecierea prezentului
4. Speranțe vindecări miraculoase
lipsa durerii
autoîngrijire
apropierea familiei
implicare
timp câștigat
a fi împreună
comuniunea cu Dumnezeu
moarte liniștită
timp de petrecut cu cei dragi
să nu sufere cei apropiați
5. Practici religioase rânduiala zilnică
ritmicitatea rugăciunii
rugăciuni tămăduito are
rugăciunea ca sursă de putere
împărtășanie
spovedanie
rugăciunea în familie
credința în cadrul familiei
6. Boala ca sursă de mântuire iertarea păcatelor
comuniunea cu Dumnezeu
împăcarea cu cei din jur
mijlocire către vindecare
ajutor de la Dumnezeu
Tabel nr.2.2 -Teme și subteme identificate în urma analizei interviurilor

30
Prezentarea datelor
Principalele date care reies în urma codă rii sunt :

Suferinț a
În toate interv iurile suferinta este prezenta î n diferite formeAflaț i in diverse stadii ale
bolii,pacienții sunt îngrijorați de starea fizică prezentă, prezintă dureri,alterarea stării
fizice,insomnii și căderi psihice.

După ce am fost la doctor prima dată cu sânul eram tulburată rau,plângeam întruna.
Nu vedeam decât moarte și d urere. Nici nu puteam să respir,totul era ca o negură în capul
meu. (Interviu nr .1)

Să nu mai amețesc așa,că e greu,se sperie și ei ca nu mi -e bine . (Interviu nr . 1)

Să nu -mi fie frică de ce vine cu timpul (Interviu nr . 1)

…nu știu cum e cu zilele astea ,cum o mai fi,că sunt obosită și mă doare capul,mai plâng..
(Interviu nr .1)

aș mai merge ,dar obosesc și pe -aici.. (Interviu nr . 1)

În spital trăiești multe,și de -ale rușinii și de -ale durerii. Și nu te știe nimeni cum treci,ești tu
cu sufletul tău,te gâ ndești în toate felurile . (Interviu nr . 2)

Că acuma cam obosesc așa,am vazut că nu prea mi -e bine Poate nu o să cad la pat așa
direct .(Interviu nr . 2)

Acum cu boala..nu mai ajung decât cu mintea mea ,că mă rog la pat,așa cum stiu că trebuie.
.(Interviu n r. 3)

Să pot sa ajung acasă,mai pe picioare așa,ca m -aș mai duce la biserică,eu eram cantăreț în
strană,doamnă.Și tare mi -e dor,da acum stau aici,cine știe..? .(Interviu nr . 3)

31
Mă rog în fiecare zi să mai merg acasă ,că am acolo ale mele,aici mi -e cam ur ât, dar nu mă
plâng. .(Interviu nr . 3)

Am fost bulversat,m -am revoltat .(Interviu nr .4)

Săptămâna trecută eram mai activ,acum….( Interviu nr . 4)

Noaptea când nu mă prinde somnul,sau când am dureri,mă rog mai mult. ….(Interviu nr . 4)

După ce am căzut la pat m -am speriat și mi -a fost greu,am vrut să mor direct.Apoi după
două săptămâni de tratament m -am putut ridica. (Interviu nr . 5)

Nu știam cum să mă descurc,eram speriat. Mereu mă gândeam la boala. (Interviu nr . 5)

Altfel nu poți,eu mă agăț cum pot,eu bolnavă,băiatul bolnav. Cât să duci fără un
ajutor..? (Interviu nr . 6)

Așa e la boală,greu. (Interviu nr. .6)

…nu puteam să ridic nici capul de pe pernă. ….(Interviu nr . 7)

Și soția mea s -a stins acum 3 ani,un cancer oros.S -a chinuit mult în ultima parte a vieții,nu
trecea durerea cu nimic. Nu pot să uit…e greu. (Interviu nr . 8)

…am vazut cum e moartea. (Interviu nr . 8)

Temeri
Temerile identificate în urma analizei interviurilor sunt frica de moarte,î nsingurarea,
uitarea, moartea fulgeratoare, lipsa de timp, abandonul celor dragi, jelirea, iminența morții.

Măcar să mă bucur așa cum sunt…cât mai sunt.. (Interviu nr.1)

Să nu -mi fie frică de ce vine cu timpul .(Interviu nr. 1)

32
De Înviere am stat în caruț,cred că nu mai apuc alta .. .(Interviu nr.1)

Și am plans toată durerea mea,am zis să nu mă lase să mor. (Interviu nr.1)

Am așa o durere în suflet,că aș mai fi făcut câte ceva pe aici. .(Interviu nr.1)

M-am speriat când a venit operația,eu nu am fost bolnavă nicioadată.Nici nu vroiam să mă
operez,dar au i nsistat copii și omul meu .(Interviu nr.2)

Să nu –mi fie frică și să nu zac prea mult .(Interviu nr.2)

…poate nu mor singură. (Interviu nr.2)

Mi-e și frică ,și odata parca mă luase așa o jale că de ce sufăr (Interviu nr.2)

Eu știu că de cancer mori,nu am auzit pe nimeni să trăiască cu operatie sau dacă n -a facut.
Nu există. (Interviu nr.2)

Mă rog în fiecare zi să mai merg acasă ,că am acolo ale mele,aici mi -e cam urât, dar nu mă
plâng . (Interviu nr.3)

Da,mai sunt uneori speriat,în funcție de cum mă si mt.(Interviu nr.3)

Dar ..eu stiu ce va urma .(Interviu nr.4)

Simt că i -am dezamăgit,aveam niște planuri pe care nu le mai pot îndeplini.Si am rămas
cumva la jumatatea drumului.Nu -mi reprosează, simt eu ca sunt cumva dator. (Interviu nr.4)

Am un prieten c are mai vine pe la mine,îmi mai aduce câte ceva,e și el mai amărât,stă în
gazda.În rest, nu prea vine nimeni.Am o soră dar e în ,Pașcani,nu vine pe la mine că e cu
treaba ei.(Interviu nr.5)

Cât să duci fără un ajutor..? (Interviu nr.6)

33
Stau aici până mă pun pe picioare,să fiu bine până ajung la mine la țară.Mă rog mereu să
fiu bine să ajung la casa mea,am acolo tot ce îmi trebuie,numai să ajung la mine.Plătesc
acum pe cineva să aibă grijă,să dea la păsări,la caine. (Interviu nr.7)

Și soția mea s -a stins acum 3 ani,un cancer oros.S -a chinuit mult în ultima parte a vieții,nu
trecea durerea cu nimic. Nu pot să uit…e greu. (Interviu nr.8)

Aveam odată un conflict cu o sora,pe un pământ.Eu oricum tot ce am avut i -am dat băiatului.
Macar să mă fi chemat să mă întrebe,că oricum nu mă duceam acolo să -l muncesc,dar să mă
fi întrebat măcar,Pământul oricum trebuie dat cui îl muncește,nu așa .(Interviu nr.8)

Asumarea bolii
Această temă insume ază resemnarea în boală, lupta, împacarea, speranța .

Dar așa e scris pentru mine,ce ,hotarâm noi? (Interviu nr.1)
Ce să -i cer mai mult lui Dumnezeu,că daca ar fi pentru mine altă soartă mi -ar da .(Interviu
nr.1)
Acum cât mai pot,că cine stie ce zile vor mai veni .(Interviu nr.1)

așa am inteles că boala mea e de la Dumnezeu,să nu fi u supărată,că e pentru mântuirea
mea. (Interviu nr.1)

Eu știu că de cancer mori,nu am auzit pe nimeni să trăiască cu operatie sau dacă n -a facut.
Nu există. (Interviu nr.2)

Io am zis că daca așa mi -e de la Domnul,ce să mă mai operez . (Interviu nr.2)

Acuma..cum o vr ea Dumnezeu,că la el e judecata . (Interviu nr.2)

Eu nu cred că pot să schimb io ceva cu puterea mea,nu.Poate Dumnezeu doar dacă vrea. Că
la El nimic nu -i cu neputință .(Interviu nr.2)

34
De ce să nu fiu impacat, că am trait cum mi -a plăcut până a cum,a fost bine,ce sa știu mai
mult? (Interviu nr.3)

Nu pot decât să sper la zile mai bune.Dar sunt realist. (Interviu nr.4)

Da,mai sunt uneori speriat,în funcție de cum mă simt.Dar mi -e bine aici,sunt ajutat și e
bine.Fiecare om simte în felul lui. .(Interviu nr.5)

Credința îmi face foarte bine,credința adevarată face bine,trebuie să crezi. (Interviu nr.6)

Sunt împacată,copiii mei sunt bine,am liniște din punctul ăsta de vedere. Sunt împăcată,nu
am de ce să nu fiu .(Interviu nr.7)

Mai mult am suferit când mi -a murit un copil,acum 27 de ani.Atunci am suferit mult și de
atunci nu mai sunt același.Și soția mea s -a stins acum 3 ani,un cancer oros.S -a chinuit mult în
ultima parte a vieții,nu trecea durerea cu nimic. Nu pot să uit…e greu . (Interviu nr.8)
Ce să-mi mai doresc?Am trăit tot ce am avut de trait . (Interviu nr.8)

Am mai stat în salon cu doi care s -au dus..eu i -am petrecut pe toți..stiți..au murit aici,lângă
mine.
Nu știu ce să mai doresc,am vazut cum e moartea,ultimul s -a dus linistit,nici nu a sc os un
sunet.
Așa se pleacă spre veșnicie…în pace . (Interviu nr.8)

Speranț e
Vindecari miraculoase , lipsa durerii, autoî ngrijire, aprop ierea familiei, implicare, timp
câstigat, moarte liniștită , timp p etrecut cu cei dragi, altruism (să nu sufere cei apropia ți).

Și sa fie puternici soțul și fetele . (Interviu nr.1)
atâta că aș vrea să mă mai bucur de ei . (Interviu nr.1)
Să fiu cât de cât sănătoasă. Să pot să ma îngrijesc .(Interviu nr.1)
Eu mă rog cât pot să nu am dureri,să nu fie sfârșitul urât .(Interviu nr.1 )

35
Mi-e mila de fete,că le las singure..și pe soțul…aveam atâtea de făcut..și pe soacra să am
grijă de ea,,acum..sunt eu în pat mai mult .(Interviu nr.1)

Soțul e aici,mă ajută mult,am soț bun..e și soacra la pat,cu pempers..vă dați seama.Două femei
fară pu tere.Vine zilnic la mine,n -am ce să zic..e un om bun,aș vrea să -l ajut și eu ,că nu mai
poate să alege atâta pe drumuri și cu serviciu . (Interviu nr.1)

Poate mai o fi ceva de făcut . (Interviu nr.1)

Nici nu vroiam să mă operez,dar au insistat copii și omu l meu. Da au plans copiii,că să nu mă
las și să nu încerc . (Interviu nr.2)

Arde candela mereu,să am lumina măcar, dacă mor așa ,gata,acum.Am toate pregătite,că
așa e la noi la țară,ne facem noi câte toate. Dumnezeu draguțul,cu mila Lui,…poate nu mor
singu ră. macar să nu fiu o povară la copii . (Interviu nr.2)

Dumnezeu îți răspunde așa cum trebuie,dacă ai credință.Mi -a ajutat mereu,am avut un
picior rupt ,că m -a aruncat calul,dar m -a scos din moarte . (Interviu nr.3)

Sa fiu mai bine,să merg la serviciu.Sunt și eu dornic să mai îmi văd de viață.Să merg mai
mult pe-afară,sa mă fac util . (Interviu nr.5)

Altfel nu poți,eu mă agăț cum pot,eu bolnavă,băiatul bolnav. Mai am unul,sănătos,vine după
mine pe aici,e bun,dar îl chinui.Așa e la boală,greu.Are și el un c opil,e bine. (Interviu nr.6)

Să nu fiu o povară pentru copil,că are și el multe greutăti în viața lui. (Interviu nr.6)

Mi-as dori ca fata mea să nu mai stea după mine pe aici.Are un examen de dat,unul greu,sper
să o ajute Dumnezeu să îl ia . (Interviu nr .7)

Așa se pleacă spre veșnicie…în pace. (Interviu nr.8)

36
Practici religioase
Eu le -am zis la toți să nu ma lase fără preot,să mă împartășească atunci. (Interviu nr.1)

Vine parintele când îl chem.,mă spovedesc,mă împartașesc, sunt mai atentă cum trec zi lele.
(Interviu nr.1)

Atunci am mers la Ghighiu,cu soțul meu. E acolo o icoană cu Maica Domnului,am mare drag
de ea.Acolo te rogi la icoană,în genunchi,e putere mare..(plange și framantă o ba tista în
palme). Și am mers în genunchi,eu și soțul,v -am spus că a mers cu mine,și azi merge acolo să
se roage. (Interviu nr.1)

De atunci mergem cât putem de des,mă ung cu ulei de la candela,beau apa de la izvor..acolo
a venit ajutorul meu . (Interviu nr.1)

Și acolo am cazut în fața Maicii Domnului în lacrimi și am vo rbit ca între oameni cu icoana.
Și am plans toată durerea mea,am zis să nu mă lase să mor că sunt tânara și mai am de facut
în viață atâtea . (Interviu nr.1)

Ce să folosesc….Tatăl nostru,cum am zis,și spun așa din inima mea către Maica Sfânta tot ce
cred c a ar fi de spus . (Interviu nr.1)

Încep cu Tatăl Nostru,nu mai citesc după carte,o zic mereu…și ma rog mult Maicii Domnului
să mă scape de frica de moarte.Eu cred în Dumnezeu din toată inima mea,mergeam la biserică
des până să mă îmblonavesc,acum…aș mai me rge ,dar obosesc și pe -aici. (Interviu nr.1)

Sunt o persoană credincioasă si nu văd viața fără Dumnezeu în ea.Merg la biserică de când
eram copil,așa am crescut,e credința mea.Nu pot să fiu altfel,că nu știu cum să fiu altfel fără
Dumnezeu . (Interviu nr.2 )

Dimineața când mă trezesc îmi fac ale mele,apoi îmi spun ruga ciunile și îmi fac sfânta Cruce ,
iau anafora și aghiazma.Încerc să -mi păstrez rânduiala mea,cu rugăciuni și acatiste.Mă simt
mai puternică așa,parcă e un medicament. Am o carte din care c itesc mereu dimineața și seara
Zic Tatal Nostru,Rugaciunile de dimineața și seara,acatistele Maicii Domnului. (Interviu nr.2)

37
Mare ajutor îmi vine din rugaciune. (Interviu nr.2)

Eu cer,mă rog și sper,copiii se roagă si ei,dar cine stie când vine clipa mea. D umnezeu să mă
ierte,așa mă rog . (Interviu nr.2)

Să nu mor n eîmpărtă șită și nespovedită . (Interviu nr.2)

Arde candela mereu,să am lumina măcar, dacă mor așa ,gata,acum . (Interviu nr.2)

Pentru mine,viața și rugăciunea au fost încă din tinerețe înfiripate .Părinții mei au mers la
biserică.Bunicul..bunicul mergea la biserică.Datorita lor am mers la biserică. Aveam7 -8 ani
și mergeam și eu cu ei la biserică.Mă rog mereu,că așa m -am născut și am crescut.De mic
copil,așa am fost crescut.Cum să vă zic..mereu mă r og și ma închin la Dumnezeu.Eu nu trecea
zi să nu fiu în biserică,am trăit numai lângă biserică.Acum cu boala..nu mai ajung decât cu
mintea mea ,că mă rog la pat,așa cum stiu că trebuie . (Interviu nr.3)

Mă rog în fiecare zi să mai merg acasă . (Interviu nr .3)

Sunt o persoana credincioasa,mergeam la biserica regulat și aveam un duhovnic .Acum mă
Împărtășeste și spovedeste părintele de aici.Sunt crestin ortodox,am credința mea și mă simt
aproape de biserică.Noaptea când nu mă prinde somnul,sau când am dureri,mă rog mai
mult. Zic doamne -ajută -ma,că uneori nici nu stiu ce să mai zic . (Interviu nr.4)

Cred că fiecare zi traită e o dovada de mareție a lui Dumnezeu. Chiar daca am și zile mai
urâte. (Interviu nr.4)

Am mers la biserica ,merg și acum. E bine aici,că doar cobor și e paraclisul aproape.Și vine
parintele și ne miruieste.Simt că mă ajută,și mediul e altul aici,mai calm,mai liniștit.Simți
altfel,cum să vă zic..Nu am ceva regulat,mă rog cănd simt eu că pot să vorbesc cu Sfintii..Tatăl
nostru, Ingera șul..rugăciunile noastre obișnuite . (Interviu nr.5)

După ce am căzut la pat m -am speriat și mi -a fost greu,am vrut să mor direct.Apoi după două
săptămâni de tratament m -am putut ridica.Atunci am zis că a facut Dumnezeu o minune .
(Interviu nr.5)

38

După ce a m vorbit cu părintele m -am mai linistit, aveam așa un fel de neliniște. (Interviu nr.5)

Îmi dă o stare de bine,mă face mai optimist . (Interviu nr.5)

E important,fiecare slujbă e importantă,și biserica și tot.Mă duc la mine la biserică și în satul
parinți lor mei.Merg și la Cașin,e foarte frumos.Eu m -am rugat și acum,înainte să veniți
dumneavoastră,mereu mă rog.Mereu,mereu.Nu contează când .Zic așa,mereu în zi. Și pe
intuneric zic într -una. Cele simple,care le știe tot omul,că așa simt eu mai bine .Uneori l e mai
și uit . (Interviu nr.6)

Tot rugăciunea te scoate din necaz,mai o slujba,cu Împartașanie. Credința îmi face foarte
bine,credința adevarată face bine,trebuie să crezi. (Interviu nr.6)

De mic copil,de mic copil mi -a plăcut să merg.Eu mergeam la biseri că mereu,nu mă interesa
ce zicea nimeni . (Interviu nr.7)

Mă rog în fiecare zi,chiar dacă nu ridic capul după pernă, tot le zic.Ziua mai zic sau nu mai
zic,dar seara e lege.Adorm cu ele în gând.
Am trei rugaciuni ale mele pe care le zic în fiecare zi: Doam ne,Doamne ceresc tata,Tot cu
inima curata. O stiti? (recita lacrimand)
-Tot cu inima curată,Tie Doamne -ți mulțumim,
Că de fiecare dată ne -ajuți oameni buni să fim.
Și Tatăl Nostru . (Interviu nr.7)

Acum.Acum.Acum m -a ajutat . (Interviu nr.7)
În casă la noi am crescut cu credința,copii fiind ,ne uitam la parinți și am învatat și noi.Eram
atenți la parinți și învățam și noi,că dacă ești atent la cineva ce face,copiezi și tu.Am păstrat
credința în familie . (Interviu nr.8)

Dimineața și seara,mereu.Citesc din ca rti de rugăciuni,am regula mea,citesc și din Psalmi.Nu
toți,că nu toți îmi plac,nu îi citesc mai ales pe cei care parcă te bat. (Interviu nr.8)

39
Și m-am rugat din suflet: Doamne,cum ai ajutat pe leproși,ajuta -ma și pe mine! Și a doua zi
nu mai aveam nimic ! (Interviu nr.8)

Am de ales între Dumnzeu și lume . (Interviu nr.8)

Cred că ajuta foarte mult,mă trezesc și mă rog . (Interviu nr.8)

Boala ca sursă de mâ ntuire
Ce împacare că nu sunt certată cu nimeni . (Interviu nr.1)

Acum sunt mai directa,că nu știu cât mai am.Vorbesc mai direct cu Dumnezeu,spun ca la un
prieten.Cred că înainte de boală mă rugam mai ca neomul,să fie facute și gata . (Interviu nr.1)

Așa am inteles că boala mea e de la Dumnezeu,să nu fiu supărată,că e pentru mântuirea mea.
(Interviu nr.1)

Și mă mai rog eu așa,cu mintea mea. (Interviu nr.2)

Și atunci m -am rugat eu puternic,in sufletul meu sa vad daca e de la Dumnezeu sa ma operez.Și
am simtit asa o liniste si o aprobare sa zic asa,am vrut pe urma sa ma operez. Am simțit că nu
sunt singură niciodată,eu cu rugaciunea mea. (Interviu nr.2)

Și mă gândeam că dacă am făcut păcate,așa mă mântuiesc,cu jertfa asta . (Interviu nr.2)

Dumnezeu să mă ierte,așa mă rog. (Interviu nr.2)

Eu nu cred că pot să schimb io ceva cu puterea mea,nu.Poate Dumnezeu doar dacă vrea.Că
la El nimic nu -i cu neputință . (Interviu nr.2)

Ce să te mai certi pă marginea gropii? Eu am o sora moartă ,a cazut jos și a murit,așa repede
că nici lumânare nu am ajuns să aprindem. Era sora mea bună,ne aveam bine.De atunci nu
m-am mai certat cu nimeni,că nu e bine.Oricum când pleci ,nu mai iei nimic,nu e bună cearta .
(Interviu nr.2)

40
Nu,nu sunt certat cu nimeni.Sunt mândru,că n -am avut cu nimeni nici o gâlceavă,să vă zic
drept. (Interviu nr.3)

Zic Doamne -ajută -ma,că uneori nici nu stiu ce să mai zic.. (Interviu nr.4)

Eu am gresit mult față de Dumnezeu,că am trăit greu și am greșit greu.Că ești tentat de trai
să mai faci și cum nu trebuie. Mai vorbești aiurea,mai faci cum nu trebuie. (Interviu nr.6)

Nu mai vreau decât să fie bine lumea ,să nu mai greșim și să se supere pe noi
Dumnezeu,…atâta boală. (Interviu nr.6)

Mama zicea că e bine să nu superi obrazul nimănui,că nu știi cât rău faci.Ne lua pe toți și ne
pupa,eram copii,mai făceam prostii.Acum cred că sunt bine cu toată lumea. (Inte rviu nr.6)

Am un regret mare că am facut în viața mea avorturi,două.Că așa eram atunci,nu știam ce
păcat mare e.Așa mă rog la Dumnezeu să mă ierte pentru asta. (Interviu nr.7)

Să știu că mă iartă pentru păcatele mele.Sunt împăcată,nu am de ce să nu fiu.M -am
sacrificat,mi -a fost greu,dar m -a ajutat Dumnezeu. (Interviu nr.7)

II. 4. Discuții
Cercetarea a fost întreprinsă pe pacienti creștini, credincioși practicanți și care își
mărturisesc deschis credința și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Întrebările d in chestionarul
folosit ca instrument îi invită la o analiză proprie din punct de vedere a prezenței rugăciunii în
perioada de boală. Răspunsurile la aceste întrebari conduc către aflarea răspunsului la
întrebarea de cercetare: cât este de importantă rugăc iunea în dobandirea stării de bine și cât
poate fi redusă anxietatea indusă de perspectiva unui viitor al pacientului din îngrijiri paliative?
Dintre cei 8 pacienti, 7 prezinta ECOG 3 iar unul ECOG 4. În aceste condiții ,resursele
fizice sunt limitate, nevoia de odihnă este crescută, capacitatea de autoîngrijire este redusă iar
mare parte din nevoi sunt alterate.
Poate fi rugăciunea un medicament, un instrument sau o ofrandă în drumul spre o dorită
vindecare? Cum poate un bolnav cu patologie neoplazică să treacă peste evidența alterarii stării
de sănătate și să spere în vindecare miraculoasă?

41
Cu toate acestea,concluziile trase din analiza interviurilor dovedesc importanța clară a
influenței benefice a rugăciunii în viața pacienților din îngrijiri paliativ e.
Starea de boală nu i -a facut să își piardă credința, și -au găsit resurse să se ridice
sufletește din căderile apărute în diverse momente, au adaptat programul și tipul rugăciunilor
în funcție de posibilitațile fizice.
Rugăciunile împărtășite cu familia, sau rugăciunile celor dragi pentru cei bolnavi aflați
în nevoie, contribuie la întărirea relațiilor în cadrul familiilor, aduc încredere în vindecare și
alungă temerile pacienților. Unii dintre bolnavi cer prin intermediul rugăciunii răspuns la unele
probleme cu care se confruntă și iau hotărâri terapeutice în funcție de ceea ce simt în urma
rugăciunilor. Lipsa timpului este o constantă identificată la toate persoanele care au acceptat
să raspundă întrebarilor puse în cadrul cercetarii. Am regăsit nevoia pacienților de a fi alături
de familie, de a se bucura cât mai mult timp de prezența copiilor, nepoților, soților.
Framântarile sunt diverse, de la timp petrecut cu familia, la timp de ordinul anilor,în
cazul pacientilor mai tineri, care se gasesc în situ ația de a mai fi avut atâtea de facut pentru
familie și cei dragi, cît si pentru ei înșiși. La pacientii mai vârstnici,se observă o mai mare
resemnare în fața bolii,consideră ca au îndeplinit tot ce se putea îndeplini în viață și se declară
mulțumiți de ce au petrecut până acum. În special barbații văduvi resimt lipsa soției și li se
pare cumva normal să nu se teamă de moarte.
Momentul aflarii diagnosticului aruncă pacienții într -o stare tulburătoare, se simt
neajutorați, confuzi, fără speranță în fața des tinului necruțator, una dintre paciente mărturisind
că era convinsa că va muri, pentru că de cancer nu scapă nimeni viu, nu există!
Sunt descrise manifestari de durere fizică, căderi psihice, deznadejde și jale. Întrebările
care apar în mintea bolnavilor s unt: De ce eu? De ce acum? Ce va urma?
Pacienții își cunosc diagnosticul, observă singur i modificările în starea fizică , își
evalueaza neputințele și concluzionează că zilele care vor urma nu sunt bune. Chiar și în aceste
condiții continuă să spere în vind ecare, se roagă staruitor pentru însanatoșire sau pentru
perioade mai bune. Frica de alterarea stării de sănătate este cu atât mai mare cu cât se tem de
imposibilitatea de a mai putea merge,de a se autoîngriji, de a depinde de cei din jur pentru
nevoile pe rsonale. Pacientul imobilizat déjà la pat și care nu mai poate merge este cutremurat
de perspectiva petrecerii timpului doar asa. Consideră ca și -a dezamagit familia,ar fi avut multe
lucruri de făcut pentru ceilalti și pentru el,consideră ca s -a oprit la j umatatea drumului.
Credința mărturisită de cătr e pacienți, în care s -au nascut , au crescut și în care au
continuat să trăiască i -a făcut să găsească un sprijin sufletesc puternic, să iși găsească resurse
de luptă sau de asumare a bolii.

42
Parte dintre ei c onsideră boala o încercare duhovnicească, un drum către mântuire.
Rugăciunea, inițial mărturisită ca un ritual, mai mult s au mai puțin îndeplinit concret ,
devine rugăciune de cerere și strigăt către Dumnezeu în momente de deznadejde.
Pacien ții simt nevoia comuniunii cu ceilalti credincioși, regretă că nu mai pot ajunge la
sfintele slujbe sau la biserică pentru a participa activ la viața comunitații religioase, dar se
declară mângaiați sufletește de prezența preotului care vine să -i viziteze, îi împărtașește sau îi
spovedește la cerere.
Practicile religioase sunt prezente,rugăci unile sunt rostite din memorie sau citite din
carți, în formă integrală sau adaptate momentului zilei sau stării de sănătate a momentului.
În liniștea nopții,în dureri sau cand cuvin tele nu se gasesc atât de ușor, regăsim
rugaciunea directă, ca un strigat către Dumnezeu și sfinți, pentru alinarea durerilor sau pentru
mângâiere sufletească.
Un loc aparte în cadrul rugăciunilor îl ocupă rugăciunile îndreptate către Maica
Domnului, rugă ciunea Tatal nostru și către Îngerul păzitor.
Pacienții subliniază dorința fermă de a le fi respectate dorințele de îngrijire a sufletului
înainte de moarte, nu vor să treaca din viață spre moarte neîmpartășiți și nespovediți, una dintre
paciente mărturisi nd că are grijă să fie candela aprinsă tot timpul, să nu moară fără lumină.
Relațiile cu familia și cei dragi devin apropiate, se caută rezolvarea unor probleme de
familie, se reîntregesc familii îndepărtate geografic, se îndesesc vizitele și se fac planur i pentru
viitorul apropiat.
Parinții bolnavi se plasează pe ei înșiși în plan secund, căutând să se roage mai arzător
pentru copii, se arată îngrijorați pentru viitorul acestora și se frământă pentru problemele ce
vor aparea în viitor.
Anxietății prezente îi ia locul anxietatea anticipativă, viitorul familiei devine trist prin
perspectiva familiei incomplete în lipsa unei persoane dragi.
Grija către cei dragi ramași în urmă este copleșitoare iar altruismul și grija pentru
ceilalți sunt evidente în par cursul timpului care se scurge. Bolnavii sunt mai implicați în relații,
mai îngaduitori, caută pacea și liniștea, doresc să fie în preajma persoanelor dragi cât mai mult
timp.
Aceștia relatează că se simt mai puterni ci și mai siguri în decizii după ce s-au rugat să
afle un răspuns, își găsesc un echilibru psihic și sunt mai optimiști.

43
III. Concluzii

În scopul diminuarii anxietații legate de boală, pacienții folosesc rugăciunile către
Dumnezeu și se declară optimiș ti referitor la viitor .
Pacienț ii nu au sentimente de respingere a rugăciunii sau de îndepartare din credință în
perioada alterării stării de sănătate.
Boala este pe rcepută ca o etapă către mântuire, considerând că prin suferință sunt
iertate păcatele.
În perioadele de accentuare a durerilor sau în zilel e mai grele ale evoluției bolii sunt
folosite rugăciunile scurte, dar mai dese ș i mai direct adresate lui Dumnezeu.
Pacienții solicită respectarea și efectuarea ritualuril or crestine din periada de boală
constând în asistența religioasă, Spovedanie si Împartaș anie.
Din altruism ș i dragoste pe ntru cei dragi care vor ramane în urmă, pacienții folosesc
rugăciunile ca ajutor în perioada trecerii de la viata că tre moarte , practică rugaciunile î n cadrul
familiei, urmarind astfel consolidarea relatiilor în tre membrii ei, cât și dobandirea unei stă ri de
acceptare a sorții.

44
Bibliografie

1. World Health Organization, WHO Definition of Palliative C are, Disponibil la
http://www.who.int/cancer/palliative/definition/en. [30 Martie2018]
2. Saunders, C., & Sykes, N. (1993). The Management of Terminal Malignant Disease, ed. II,
London:Hodder and Stoughton, p. 1 -14
3. Hinshaw, D. B. (2016). Suferința și natura vindecării , trad . F. Caragiu, București:Ed.
Sophia , p. 71 -72
4. Catalog -servicii -ingrijiri -paliative -RO-2012.pdf. – pg .9 -10.Disponibil la
http://www.studiipaliative.ro/wp -content/uploads/2013/09 ) [26 Februarie 2018]
5. Ministerul Sanatatii -OMS 253/2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare,
funcționare și autorizare a serviciil or de îngrijire paliativă , Disponibil la www.ms.ro/wp –
content/uploads/2017/12/Ordin -paliatie -III.pdf). [15 Martie 2018]
6. Mungiu, O. C. (2007). Algeziologie generală , ed. a II -a, revizuită și adăugită, Iași:Editura
Dan, p. 7
7. STATEGIA -NATIONALA -DE-INGR IJIRI -PALIATIVE.pdf -pag. 11 .Disponibil la
http://www.studiipaliative.ro/wp -content/uploads/2013/09/ [26 Februarie 2018]
8. Chirila, P. et al. (2008). Principii de bioetică. O abordar e ortodoxă , București:Editura
Christiana, p. 137
9. Tesu, I. C. (2017). Simt boala ca iubire a lui Hristos I, Iași:Editura Doxologia, p. 148
10. Tesu, I. C. (2017). Simt boala ca iubire a lui Hristos II, Iași:Editura Doxologia, p. 38 -42
11. Revista Studi i teologice. (2012). Seria a III -a,VIII, nr. 2, p. 25 -47
12. Tesu, I. C. (2017). Simt boala ca iubire a lui Hristos, Iași:Editura Doxologia, p. 122 -124
13. Iamandescu, I. B. (2010). Manual de psihologie medicală , București:Editura Infomedica
14. Sfântul Io an Gură de Aur. (2002) . Bogății oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur , Jean
Doublet, trad. Gheorghe Babut, Oradea:Editura Pelerinul Roman, p. 411
15. Larchet, J. C. (2014). Creștinul în fața bolii, suferinței și morții, trad. Manuela Bojiin,
București: Editura Sophia, p. 71
16. Sfântul Ignatie Briancianinov. (2010). Cuvânt de mângâiere către mirenii și monahii
necăjiți , în volumul Akedia, fața duhovnicească a deprimării. Cauze și remedii , trad. Adrian
Tănăsescu -Vlas, București: Editura Cartea Ortodoxă, p . 182
17. Ispas, G. (2008). Euharistia -Taina unității bisericii, Aspecte teologice și practice ,
București:Editura Basilica a Patriarhiei Române, p. 14
18. Chirilă, P. et al. (2017). Ortodoxia ca stil de viață, București:Editura Christiana, p. 98

45
19. Lossky , V. (1992). Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, București:Editura Anastasia,
p. 23
20. Savin , I. G. (1995). Iconoclaști și apostați contemporani, București:Editura Anastasia, p.
123
21. Stăniloae, D. (1997). Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 3, p. 30 1
22. Braniște, E. (1964). Scurte lămuriri asupra Sfintei Liturghii , în Mitropolia Banatului,
anul XIV nr. 4 -6, p. 269
23. Bunea, I. (1967). Sfânta Împărtășanie în viața creștină , în “Ortodoxia”, anul XIX, nr. 3 –
4, p. 182
24. Chirilă, P. & Popescu, C. G. ( 2014). Prevenirea cancerului cu un studiu economic
comparat, Editura Presa Universitară Clujeană, p. 15
25. Gafton, D. (2013). Cancerul: o călătorie prin urechile acului , București:Editura Lumea
26. Kalanithi, P. (2016). Cu ultima suflare , trad. Monica Șer ban, București:Editura Nemira,
p. 71 -72
27. Nikolaus, Mitropolit de Mesogheea și Lavreotiki. (2014). Acolo unde Dumnezeu nu se
vede. Asumarea suferinței și a bolii , București:Editura Sophia/Metafraze, p. 71
Credinței, p. 38 -39
28. Cuv. Siluan Athonitul. (2 001). Între iadul deznădejdii și iadul smereniei , trad. Ioan I. Ică
jr., Editura Deisis, p. 246
29. Vilalta, A., Valls, J., Porta, J., & Viñas, J. (2014). Evaluation of Spiritual Needs of
Patients with Advanced Cancer in a Palliative Care Unit. Journal of Palliative Medicine,
17(5) , 592 –600. http://doi.org/10.1089/jpm.2013.0569 . Disponibil la
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4 012638 . [ 4 Februarie 2018]
30. Rousseau, P. (2001). Kindness and the end of life . West J Med ;174:292.
31. Vimort, J. (1987). Ensemble Face à la Mort. Accompagnement Spirituel , Paris:Le
Centurion .
32. Centeno, C. & Núñez, J. M. (1994). Questioning diagnos is disclosure in terminal cancer
patients:A prospective study evaluating patients . Palliat Med ;8:39–44.
33. Minagawua, H., Uchitomi, Y., Yamawaki, S., et al. (1996). Psychiatric morbidity in
terminally ill cancer patients: A prospective study . Cancer ;78:1131–1137 . Disponibil
la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4012638/) [ 15 Februarie 2018]
34. Murray, S. A., Kendall, M., Worth, A., & Benton, T. F. (2004). Explori ng the spiritual
needs of people dying of lung cancer or heart failure: A prospective qualitative interview
study of patients and their carers . Palliat Med ;18:39–45.

46
35. Bryson, K. A. (2004). Spirituality, meaning and transcendence . Palliat Support
Care ;2:312–328.
36. Kearney, M., & Mount, B. (2000). Spiritual care of the dying patient . In Chochinov, H.,
Breitbart, W., (eds). Handbook of Psychiatry in Palliative Medicine . New York:Oxford
University Press .
37. Rousseau, P. (2000). The art of oncology: When the tumour is not the target: Spirituality
and the dying patient . J Clin Oncol ;18:2000 –2002.
38. Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1969). Stress, Appraisal and Coping . New York:
Springer .
39. Labrador, F. J. (1993). Estrés: Trastornos psicofisiológicos , Madri d: Eudema .
40. Chapman, C. R., & Gravin, J. (1993). Suffering and its relationship to pain . J Palliat
Care ;9:5–13.
41. Bayés, R. (1998). Paliación y evaluación del sufrimiento en la práctica clínica . Med
Clín;10:740–743.
42. Saunders, C. (1998). Spiritual pain. J Palliat Care ;4:3.
43. Barbero, J. (2002). El apoyo espiritual en cuidados paliativos . Lab Hosp ;263:5–24.
44. Emanuel, E. J., & Emanuel, L. L. (1992). Four models of the physician -patient
relationship . JAMA ;267:221–226.
45. Puchalski, C., M. & Romer , A. L. (2000). Taking a Spiritu al History Allows
Clinicians To Understand Patients More Fully. Journal of Palliative Medicine , 3(1):129 –
37. DOI: 10.1089/jpm.2000.3.129.
46. Bryman , A., (1984). The debate about quantitative and qualitative research:a que stion of
method or epistemology. The Journal of Sociology,35 ,75-92. DOI: 10.2307/590553.
47. Mucchielli, A. [coord.] (2002) . Dicționar al metodelor calitative în știintțele umane și
sociale , Iași: Editura Polirom,p . 55.
48. Moșoiu , D.V. (2009). Comunica rea în cancer, Brașov, ISBN 978 -973-0-07280 -8, pag.
56.
49. Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și
interviul , Editura Polirom, p. 101
50. Eastern Cooperative Oncology Group Performance Status, Disponibil la
https://www.mdcalc.com/eastern -cooperative -oncology -group -ecog -performance -status [10
August 2018 ]
51. Racoviță , B. (2017). ECOG ș i kinetoterapia , Viata m edicala ,[online]. Disponibil la
http://www.viața -medicală.ro/*articleID_13058 -dArt.html . [15 Iulie 2018]

47
52. McClain, C. S., Rosenfeld, B., & Breitbart, W. (2003). Effect of spiritual well-being on
end-of-life despair in terminally -ill cancer patients . Lancet ;361:1603 –1607. DOI:
10.1016/S0140 -6736(03)13310 -7

48
Anexa 1

Cerere
În atenția Comisiei de Etică a Centrului de Îngrijiri Paliative Sf. Nectarie Bucure ști

Subsemnata, Preda Mariana Magdalena, masterand anul II la Facultatea de Medicină,
Specializarea Managementul și Strategiile Îngrijirilor Paliative din cadrul Universității
Transilvania Brașov, vă rog să -mi aprobați efectuarea proiectului de cercetar e necesar pentru
elaborarea lucrării de disertație cu titlul „Explorarea rolului rugăciunii la pacienții din îngrijiri
paliative”.
În acest sens, intenționez să folosesc pentru colectarea de date metoda interviului
semistructurat, înregistrat audio pentru fluența conversației, având nevoie de participanți dintre
pacienții internați a căror stare fizică și psihică permite și care doresc să participe, fiind
informați printr -o scrisoare de intenție și semnând un formular de consimțământ în cunoștință
de cauz ă. Nu presupune compensații materiale sau de altă natură, iar datele personale vor fi
strict protejate, fiecare interviu primind un numar de ordine, nefolosind vreo metodă care să
ducă la identificarea persoanei intervievate.
Acest interviu conține 9 într ebări care fac referire la viața religioasă a pacienților, și
iși propune să evidențieze importanța credinței și a rolului rugăciunii în viața pacienților cu
nevoi de îngrijiri palliative.
Concluziile acestei cercetări vor fi analizate doar de mine sub coordonarea Dnei.
Conf. Dr. Moșoiu Daniela și vor fi prezentate în lucrarea mea de disertație.

Atașez prezentei cereri formularele folosite .

Vă mulțumesc! Cu stimă,
Student Masterand: Preda Mariana Magdalena

22.03.2018

49
Anexa 2

SCRISOARE DE INFORMARE

Stimată Doamnă/Domnule,

Vă invităm să participați la un studiu efectuat în cadrul Masterul ui Managementul și
Strategiile Îngrijirilor Paliative din cadrul Universitații Transilvania Brașov, realizat de
studenta Preda Mariana Magdalena, coordonat de C onf. Univ. Dr. Moșoiu Daniela, cu tema
„Explorarea rolului rugaciunii la pacienții din îngrijir i paliative”.
Acest studiu iși propune să evidențieze importanța credinței și a rolului rugaciunii în
viața pacienților internați într -o unitate medicală de îngrijiri paliative. Studiul presupune o
discuție de aproximativ o oră pe tema impor tanței credinței și rugăciunii pentru noi ca
persoane. Vă voi pune câteva întrebări, iar raspunsurile dumneavoastră le voi înregistra pentru
a nu pierde detalii semnificative din cursul convorbirii.
Prelucrarea datelor obținute de la dumneavoas tră prin interviu înregistrat audio vă va
asigura confidențialitatea. Informațiile obținute vor fi folosite exclusiv pentru acest studiu.
Dacă aveți întrebări suplimentare, vă rugăm să ni le adresați.
Dacă sunteți de acord să particip ați la acest proiect, vă invităm să vă dați acordul în
scris, semnând consimțământul de participare.

Vă multumim!

Cu stimă,
Conf. Univ. Dr. Moșoiu Daniela
Student Masterand: Preda Mariana Magdalena

50
Anexa 3

FORMULAR DE CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT

Subsemnatul/a ……. ………………………………………………………………………………….,
vârsta……… .,
cu domiciliul în
…………………………. ………………………………………………………………….
declar că am fost informat în detaliu despre toate aspectele privind studiul cu titlul
„Explorarea rolulu i rugaciunii la pacieții din îngrijiri paliative” și sunt de acord să particip la
acesta, fiind o persoană credincioasă.
Studiul se adresează persoanelor adulte,credincioși practicanți , internați în Centrul de
Îngrijiri Paliative Sf. Nectarie din București și are ca temă inportanța credinței și rugaciunii
pentru noi ca persoane.
Sunt de acord cu includerea în studiul cu scop științific, cu înregistrarea audio a
interviului și astfel cu prelucrarea datelor cu caracter personal în mod anonim iar concluziile
care rezultă din acest studiu să poată fi publicate ca rezultat al studiului.

Nume și prenume: Semnătura:
…………………………….. ……………… …………

Data:
…………………………..

51
Anexa 4

FORMULAR INTERVIU SEMISTRUCTURAT
Explorarea rolului rugă ciunii

Vă mulțumesc că ați acceptat să îmi împărtășiți părerea în legatură cu rolul rugăciunii
în viața dumneavoastră.
În formularul de consimțământ ați specificat că rugăciunea este importantă pentru
dumneavoastră. Vorbiți -mi despre credința dumneavoastră, cât este de imp ortantă.

1. Cât este de important pentru dumneavoastră să participați la activități religioase cum ar
fi rugăciunile, mersul la biserică sau slujbele?
2. Care e rânduiala în rugăciunea personală?
 Cât de importantă este pentru dumneavoastră rugăci unea? Vă rog să descrieți.
 De câte ori pe zi vă rugați în particular?
 Ce rugăciuni folosiți în programul zilnic?
3. Povestiți -mi situații concrete când rugăciunea v -a ajutat să faceți față bolii, suferinței.
4. Cât de mult s -a schimbat viața dumneavoast ră spirituală ca rezultat al ap ariției bolii? Vă
rog să descrieți.
5. Vă simțiți împăcat cu Dumnezeu?
6. Ce v -a ajutat sau ce v -ar ajuta să deveniți împăcat?
7. Vă simțiți împăcat cu cei din jurul dumneavoastră?
8. Ce vă doriți cel mai mult în prezent?
9. Cum vă ajută credința și rugăciunea să priviți către viitor?

Vă mulțumesc!

52
Listă figuri și tabele

Figura nr. 2. 1. Distribuția pe intervale de vârstă a pacienților din lotul analizat ă……………. .21
Figura nr. 2. 2. Distribuția pe sexe a pa cienților din lotul analizat …………………….. ………….. .22
Figura nr. 2. 3. Ponderea pacienților în lotul de studiu după med iul de proveniență …….. ……22
Figura nr. 2. 4. Reprezentarea procentuală a pacienților intervievați după starea civilă………23
Figura nr. 2. 5. Ponderea în lotul de stu diu a subiecților după ocupație ……………………… ……23
Figura nr. 2. 6. Distribuția pacienților din lot după tipul de cancer ……………………………… ….24
Figura nr. 2. 7. Reprezentarea statusului d e performanță al pacienților ……………………….. …..25
Tabel nr. 2.1. Analiza interviului nr. 1 …………………………………………………… ..25
Tabel nr. 2. 2. Teme și subtem e identificate în urma analizei interviurilor ………………… .29