Mass Media Si Televiziunea
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………..3
CAPITOLUL I: ASPECTE PRIVIND MASS-MEDIA SI TELEVIZIUNEA…………………………………………………………………..
I.1. Caracteristici și funcții ale mass-mediei…………………………………..
I.2.Efectele mass-mediei………………………………………………………………….
I.3.Impactul mass-mediei asupra individului…………………………………..
CAPITOLUL II:………………………………………………………………………..
II.1 Mass-media factor educativ…………………………………………………………
II.2.Aspecte pozitive și negative ale mass-mediei în educație……………….
II.3.Presa audiovizuală……………………………………………………
II.3.1.Dependența de televiziune………………………………………….
II.4.Televiziunea ,babysiterul modern……………………………………. …………
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ:BASMUL MODERN ȘI DESENELE ANIMATE……………………………………………………………
III.1 Ipoteze…………………………………………………………………………………..
III.2.Metoda de analiză………………………………………………………………….
III.3.Influența negativă a desenelor animate asupra copiilor……………………………………………………………………………………….
III.3.Analiza desenelor animate……………………………………………………..
CONCLUZII…………………………………………………………………………..
ANEXE……………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..
INTRODUCERE
Mass-media reprezintă toate mijloacele de informare în masă; dezvoltarea acestora a dus la o răspandire pe scară largă a informației.Cele mai răspandite mijloace de informare sunt presa scrisă,televiziunea și radioul.Din păcate acestea sunt și principalele surse de dezinformare deoarece informația greșită poate să ajungă rapid la indivizi.
Televiziunea este un element indispensabil culturii moderne. Comportamentul consumatorului de televiziune,radio sau presă scrisă are la bază o serie de mecanisme inconștiente ,cunoscute de producătorii de mass-media.Așa numitele „rețele de succes” nu sunt de multe ori decât tentative de manipulare a telespectatorului (simplul fapt de a mânca chipsuri în timp ce ne uitam la un film de groază are loc deoarece creierul nostru asociază teama cu nevoia de grăsimi). Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca efect inducerea unei stări semihipnotice. Atunci când privim la TV suntem decuplati de la lumea inconjurătoare, fapt cauzat de frecvența foarte mare a imaginilor proiectate pe ecran, dar și de schimbarile fulgeratoare de cadru utilizate. Corelat cu efectul hipnotic apare și comportamentul de dependență. La o vâstă fragedă, filmele, televiziunea, radioul și internetul influențeză modul în care copiii gândesc și acționează, în moduri foarte variate. Pe masură ce copiii cresc, influențele media devin din ce în ce mai puternice.Influența media asupra copiilor nu este întotdeauna o influență pozitiva și părinții trebuie să contracareze această influență monitorizând și discutând cu copiii despre tot ceea ce ei vad și aud.Calitatea și cantitatea consumului de mass-media depind în mare măsură de obișnuințele din familie, de nivelul cultural al părinților și de mediul socio-emoțional în care tânărul s-a născut, a crescut și s-a format. Obișnuințele din familie creează o structură particulară și dă personalitate fiecărei familii în parte, iar copiii familiei percep aceste obișnuințe ca pe reguli ale structurii interne ale mediului asigurator. Astfel, aceste obișnuințe ajung să fie preluate și perpetuate pentru calitatea lor de a oferi sentimentul de siguranță. Și consumul de mass-media se înscrie în cadrul acestor obișnuințe și este specific culturii fiecărei familii în parte.
Deseori, media stereotipizează oamenii și rasele, etniile. Din cauza lipsei de experiență, copii se vor prinde de aceste stereotipii, și vor judeca în baza lor. Părinții pot contracara aceste stereotipii făcând comentarii atunci cand ideea formulată despre un anumit grup sau subiect este inexactă sau neadevărată.
Familia este un important suport al educației informale. De aceea, când vorbim despre copii nu putem face abstracție de câteva aspecte importante: vârsta și caracteristicile specifice vârstei, mediul social general și cel școlar, precum și mediul familial. Studiind în particular influența mass-media asupra copiilor și a tinerilor, precum și nivelul calitativ și cantitativ al consumului de mass-media, ne dăm seama de importanța obișnuințelor din familie, a nivelului cultural al părinților și a mediului socio-emoțional în care tânărul s-a născut, a crescut și s-a format. Influența familiei, prin obișnuințele, reperele valorice, disponibilitatea sa afectivă, asupra copilului este foarte mare, iar adolescentul depinde de mediul afectiv în care a fost crescut.
Voi analiza în cele ce urmează care sunt efectele pe care le produce mass-media și în special televiziunea asupra psihicului copilului și dacă acestea au o influență negativă,care ar fi metodele prin care se pot combate aceste efecte.
La întocmirea lucrãrii am folosit o serie de cãrți de specialitate, dintre care cele mai importante sunt: Coman Mihai, ”Introducere in sistemul mass-media” , Piaget “Psihologia Inteligenței” , Paul Lazarsfeld “The People’s Choice” , George Cucu „Educația și mass–media”.
CAPITOLUL I – ASPECTE PRIVIND MASS-MEDIA ȘI TELEVIZIUNEA
I.1. Caracteristici și funcții ale mass-mediei
În zilele noastre mass-media sunt omniprezente iar oamenii nu mai sunt conștienți de faptul că amestecă propria percepție cu percepția oferită de media.
Conceptul de comunicare de masă poate fi definit ca "orice formă de comunicare în care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într-un mod indirect și unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare". Astăzi, caracterul unilateral este diminuat prin încercarea de a susține o relație de interacțiune între cele două părți prin feed-back.
Ca efect al culturii de masă, produsele mediatice au început să fie variate, caracterizate de accesibilitate și afectivitate excesivă. Acestea se orietează în funcție de preferințele "omului mediu", așa cum l-a numit Adolphe Quotelet: "omul mediu este, pentru o națiune, ceea ce este centrul gravitațional pentru un corp; aprecierea tuturor mișcărilor sau a echilibrului unei națiuni trebuie să se raporteze la el”. În consecință, stilul, structura și conținutul unui astfel de produs mass-media trebuie asamblate astfel încât să fie înțeles de un public cât mai larg, cu acces simplu și direct.
Produsele mediatice sunt fabricate și multiplicate după principiul bandei rulante, fiind privite ca un bun comercial. Pe de altă parte, acestea au un caracter perisabil din cauza nevoii permanente a auditoriului de a consuma ceva nou, îmbunatățit și frumos "ambalat", dar și de a fi la curent cu evoluția sistemelor societății actuale, aflate într-o permanentă schimbare și producere de fluxuri de informații și evenimente care trebuie transmise.
O altă caracteristică a comunicării de masă este canalul de transmitere. Prin dezvoltarea tehnologiei, modalitățile de transmitere a mesajelor s-au diversificat. Prin apariția audiovizualului și posibilității de a transmite cu rapiditate ,informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate de simultanietatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția publicului și păstrează interesul, ajungându-se, la o dependență de mijloacele media. Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet , oamenii caută în permanență să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau de divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur că ,această dependență s-a creeat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se mulțumește. În accepțiunea freudiană, oamenii își impun singuri aceste ritualuri, având tendința înnăscută de a reveni la situația inițială, la repetarea acelorași gesturi sau situații.Mass-media au o contribuție puternică la creearea și păstrarea ritualurilor pentru că ele semnalează și amplifică evenimente de rutină. Însă privind ideea din altă perspectivă, putem spune că este doar o problemă de decizie: "acești oameni consumă un produs mass-media în urma unei decizii liber asumate", în ciuda faptului că ei au la îndemână o mulțime de alte modalități de relaxare și de petrecere a timpului.
Mass-media îndeplinește funcții multiple,modelându-se după nevoile din ce în ce mai diversificate ale indivizilor: indivizii simt în permanență nevoia de a controla mediul înconjurător, pentru a acționa și a lua decizii în funcție de realitatea imediată. Funcția de informare vine în sprijinul nevoii societății, grupurilor și a indivizilor de a controla mediul înconjurător. Oamenii evaluează, pe baza informațiilor pe care le primesc, importanța evenimentului ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendințe si iau anumite decizii.
Mass-media răspund nevoii oamenilor de comunicare, de implicare în comunitate și de identificare cu o anumită cauză, temă sau subiect. De aceea, funcția de legatură poartă și numele de integrare socială. Nivelul la care acționează mijloacele media poate fi unul local, național sau global. Însă, indiferent de diferența dintre receptori (naționalitate, religie sau cultură), aceștia au în comun consumul aceluiași produs mediatic, bazat pe proximitatea informațională. Sloganul unei campanii publicitare, o știre de ultimă oră sau subiectul controversat al unui talk- show pot face oricând subiectul unei discuții cu cei apropiați și nu numai. Astfel, mijloacele media ajută la socializarea în interiorul unei comunități.
Mass-media au preluat din rolul social al familiei și al instituțiilor de învățământ în procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori și modelel culturale ale societății și au un rol important în formarea gândirii și comportamentului indivizilor, în special, în rândul copiilor și tinerilor. Mijloacele media au posibilitatea de a face să circule diferite modele de comportament general acceptate de societate, răspunzând nevoii de perpetuare a valorilor comunității. Ele transmit de la o generație la alta mituri, tradiții și principii "care îi conferă individului o identitate etnică sau națională".Prin transmiterea valorilor, "mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în timp, a structurilor culturale". Rolul lor este să transmită cunoștințe și să formeze oameni cultivați,îndeplinind funcția educativă.
Mass-media îndeplinesc și funcția de divertisment; într-o lume a vitezei și a provocărilor continue, mass-media răspund nevoii oamenilor de a se deconecta de la viața cotidiană. Indiferent dacă este vorba de un film, o emisiune de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc mijloacele media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare, dar și un mod de evadare. Consumatorii de divertisment vor să scape de presiunea cotidianului și să intre într-o lume imaginară, lipsită de grijile și problemele zilnice, pentru a trăi imaginar evenimente, experiențe sau sentimente pe care în viața reală nu au posibilitatea să le încerce, nu îndrăznesc sau nu ar ajunge să le trăiască niciodata. Bertrand observă că mijloacele media "stimulează (emoțiile sau intelectul) și tot ele calmează (prin distracție sau catharsis)."
Și Mihai Coman distinge urmatoarele funcții ale presei :
1.funcția de informare,tradusă prin nevoia indivizilor și a grupurilor de a controla mediul.
2.funcția de interpretare care se referă la sintetizarea informațiilor apărute într-o știre și a semnificațiilor atribuite lor. “Oamenii simt nevoia ca lumea ce îi inconjoară să fie prezentată în chip ordonat și coerent , încărcată cu un anume sens și ordonată dupa o anumită ierarhie , astfel încât pornind de la aceste clasificări și interpretări să poată lua mai ușor deciziile inerente existenței de zi cu zi”
3.funcția de legatură ce susține că prin consumarea produselor mass-media ,milioane de oameni se regăsesc legați prin nenumărate fire nevăzute.Datorită presei oamenii descoperă că împărtășesc aceleași valori și au aceleași scopuri.
4.funcția de culturalizare care spune că o dată cu apariția și creșterea ponderii mass-media ,o mare parte a activităților de transmitere a valorilor și modelelor culturale de formare a gândirii și al comportamentului au fost preluate de mesajele presei.
5.funcția de divertisment care se traduce prin produsele cu care mass-media răspunde nevoii oamenilor de relaxare ,de odihnă și de evadare din grijile cotidiene.
Fiind atât de prezentă în viața oamenilor,mass-media, au adus o serie de schimbări și și-au lăsat amprenta în diferite situații. Influența ei asupra vieții sociale a determinat modificări în acțiunile indivizilor și al grupurilor,cea mai vulnerabilă categorie fiind cea a copiilor care sunt foarte ușor influențabili și care pot interpreta greșit mesajele media (inclusiv acțiunile din desene animate)influențându-le astfel o dezvoltare nu tocmai în paramentrii normali a personalității.
I.2. Efectele mass-mediei
Analiza efectelor mass-media reprezintă principala preocupare a cercetătorilor în studiile privind comunicarea de masă. Aceasta deoarece mass-media, acționând asupra întregii societăți, poate afecta personalitatea umană în cele trei dimensiuni ale sale: cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), afectivă (modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini) și comportamentală (modificări ale felurilor în care acționează indivizii și fenomene de mobilizare socială). Astfel, rezultatele acestor căutări au fost o serie de teorii care încearcă să descrie, să explice și să prezică ce se întâmplă atunci când anumite categorii de oameni sunt expuse unor conținuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc de comunicare de masă.
Odată cu apariția mijloacelor de informare în masă a aparut problema efectelor pe care le produce asupra comportamentului uman.”Efectele comunicarii reprezintă un ansamblu de procedee și consecințe pe care le presupune recepratea mesajelor,procese și consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare.” Acestea se referă la aceea ce în sociologia mass-media se cheamă "efecte mass-media". O sinteză a definițiilor o realizează Marian Petcu: “Ce sunt efectele?”, forme de influență datorate unor acțiuni determinate ale media, prin raport cu funcția, privită ca o consecință “conturată în urma unei corelări dintre nevoile sociale și oferta mass-mediei”,Sau “toate modificările la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje"
În accepțiunea lui Maletzke ,efectele desemnează “totalitatea modificarilor la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje.”
Contestatarii aduc mass-mediei o mulțime de critici: induc pasivitate; uniformizează gusturile; transformă copilul în adult precoce; determină primatul afectivității asupra reflecției și activității, ca și pe acela al spectacolului în defavoarea argumentării și dezbaterii (confiscarea spațiului public și „privatizarea” acestuia); produc sufocarea imaginarului sub o pletoră de imagini. Expunerea excesivă la media a copilului și a adolescentului conduce la o serie de alte efecte dăunătoare: desensibilizare la violență, slab randament fizic și școlar,comunicare precară cu familia, abuz de alcool și tutun, etc. Toate aceste efecte se subsumează fenomenului de dependență (mai ales față de televiziune).
Identificarea influențelor negative asupra copiilor și tinerilor, luarea de poziție față de acestea depinde de rolul pe care îl au sau și-l asumă adulții. Dacă toți adulții ar adopta o poziție de “cel mai bun părinte” în raport cu tânăra generație, dacă și producătorii ar intra în acest rol, cu convingerea că șansele de câștig financiar ar crește împreună cu nevoile și capacitățile tinerilor de a consuma producții mediatice de calitate culturală superioară, s-ar putea crea șansele unor influențe benefice, prin care, chiar și dependența de televiziune s-ar transforma în dependența de hrană culturală, spirituală benefică. Responsabilitatea producătorilor, în privința efectelor negative și, în general, a calității mass-media, este nu numai lăsată în seama familiei, a școlii, responsabilitatea este în același timp și disipată între cei care sunt implicați, cu diferite roluri în producția media.
Cercetatorii și-au oprit atenția asupra studierii efectelor pe termen scurt,deoarece acestea sunt mai ușor de observant.Influența mediatică depinde de măsura în care publicul face uz de un anumit mass-medium cât și de receptivitatea acestuia fața de un anumit mesaj.Publicul pe care emitentul îl are în vedere este întotdeauna ceva mai numeros decât publicul care participă efectiv la comunicarea mediatică.Efectul unui mesaj diferă de la o persoană la alta,de la un grup la altul,pentru unii selecția informației reprezentând o necesitate fizică.Comunicarea mediatică nu se deschide direct tuturor.Numărul celor care iau cunoștiintă de cele spuse sau transmise într-o emisiune este mai mare decât publicul care a receptat direct acea emisiune,în contactele cu discuțiile personale,informația este dată mai departe,constituind obiectul unor relatări exterioare.Mărimea publicului și efectele produse de comunicarea mediatică sunt condiționate într-o mare măsură de comunicarea interpersonală.
Vom analiza în cele ce urmează efectele pe care le are mass-media și în special televiziunea asupra dezvoltării atât psihică dar și fizică a copiilor.
Un element esențial pentru înțelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea telespectatorului într-o stare semihipnotică .Aceasta explică atracția pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniștiți atât de repede și aproape imobilizați pe o perioadă lungă de timp, așa cum se întâmplă atunci când sunt așezați în fața televizorului. De altfel, acesta este și motivul pentru care părinții și în unele cazuri și educatorii folosesc televizorul ca sedativ.
Conform unui studiu recent, s-a stabilit că anual, copilul petrece, în medie, 900 de ore la scoala și aproape 1.023 de ore în fața televizorului. De aici încep multe probleme, începând cu violența programelor tv și ajungând la izolarea de societate cauzată de multele ore petrecute în fața televizorului. S-a observat faptul că mulți copii lăsați de părinți nesupravegheați au devenit obezi și au fost influențați de violența programelor tv. Trebuie să ținem cont de faptul că prea multe ore petrecute în fața televizorului, chiar dacă este vorba de emisiuni educative, pot afecta dezvoltarea fizică și psihică a copilului.În condițiile în care copiii privesc la televizor încă de la vârsta de doi ani câte 3-4 ore pe zi, creierul lor va suferi modificări semnificative, dezvoltându-se anormal. Cat de anormal? Ne spune o statistică americană: doar 44% din absolvenții de liceu pot calcula restul de la 3 dolari ce au fost plătiți pentru doua articole comandate la masa de pranz; doar 20% din tinerii de 20 de ani pot scrie corect o cerere de angajare; doar 4% înțeleg o mostră de traseu de autobuze; doar 12% pot aranja 6 fracții comune în ordinea mărimii; doar 20% pot învata fară ajutorul calculatorului. Majoritatea copiilor din țările occidentale prezintă dificultăți în ascultarea cu atenție a unui mesaj. Copii care se uita la televizor vorbesc mai prost și gândesc mai slab decât cei ce au ales carțile cu povești în locul micului ecran. De asemenea, gândirea reflexivă este inhibată în fața televizorului.
Când copiii încep școala se uită mai puțin la TV pentru că nu mai au așa de mult timp liber. Însă începând cu clasa a 2-a, a 3-a încep să se uite ceva mai mult din nou pentru că de obicei părinții le permit să se culce mai târziu. Din acest moment timpul petrecut în fața TV-ului crește gradual până în adolescență. Totodată la această vârstă copiii încep să vizioneze mai puține programe educaționale și mai multe desene animate, comedii sau chiar filme de acțiune, aventură. Perioada învățământului primar este considerată o perioadă foarte importantă pentru înțelegerea efectelor televiziunii asupra agresivității copiilor. Unele studii s-au focalizat pe copiii de 9-12 ani deoarece aceștia se uită mult timp la TV existând deci și mari șanse să fie expuși la multe scene de violență în mass-media. Alți cercetători consideră că vârsta de 10-12 ani este cea mai importantă pentru că în jurul acestei vârste se conturează interesele pe termen lung ale copiilor și se dezvoltă tipare de comportament. Majoritatea specialiștilor sunt de acord că vârsta de 8 ani este critică în raport cu violența din mass-media și dezvoltarea comportamentelor agresive și asta deoarece la această vârstă apare o comutare de la fundamentarea raționamentelor despre lume în principal pe informații perceptuale la o înțelegere bazată pe informații conceptuale a lumii.
Între 7 și 8 ani copiii își dezvoltă așteptări cu privire la modul în care poveștile sunt structurate și o memorie a acestei structuri. Ei devin mai eficienți în procesarea informației din povești (includem aici scenariul programelor TV) deoarece sunt capabili acum să anticipeze și să și direcționeze atenția spre aspectele importante ale conținutului, pot stoca informația în memorie în funcție de importanța acesteia și pot realiza un proces de potrivire a informației prezentate cu așteptările lor cu privire la ce urmează să se întâmple. În jurul vârstei de 7 ani atenția vizuală a copiilor crește la aproximativ 70% din timpul de vizionare după care ajunge la un platou. Deși copiii la această vârstă încă sunt atenți la caracteristicile formale vii sunt mai capabili decât copiii mai mici să le ignore în favoarea caracteristicilor de conținut importante pentru intrigă sau pentru motivele pentru care copilul urmărește programul respectiv.
La 8 ani copiii pot interpreta anumite caracteristici formale ale programelor TV- maniera în care sunt prezentate la TV trecerea timpului, secvențele care prezintă vise sau amintiri, perspectivele prezentate din compilarea imaginilor de la mai multe camere, caracteristici ale filmării care indică conținuturi reale sau fantastice. La această vârstă copiii își dezvoltă capacitatea de a recunoaște proprietățile neschimbătoare ale obiectelor aparent schimbătoare și sunt capabili să utilizeze sisteme de clasificare mai complexe pentru obiecte și evenimente, ceea ce le permite o înțelegere mai subtilă a caracteristiclor formale și a conținutului scenelor și le permite inferențe mai corecte în absența unor evenimente concrete. În consecință pot înțelege intrigile poveștilor prezentate mai complet și le pot intrepreta în lumina emoțiilor și motivațiilor personajelor. Ei pot utiliza stereotipuri pentru a clasifica personajele ca bune sau rele dacă nu au informații despre comportamentul trecut sau motivele personajului, dar atunci când sunt oferite aceste informații le vor lua în considerare și le vor încorpora în evaluarea personajului. La vârsta de 8 ani copiii sunt mai sensibili la influențele moderatoare ale conținutului programelor T V și nu vor dezvolta comportamente violente dacă violența pe care o văd este prezentată ca rea, ca producând suferință umană sau ca fiind pedepsită sau dezaprobată.La vârsta de 8 ani copiii sunt mai predispuși să devină agresivi după vizionarea de scene violente la TV dacă consideră că violența văzută reflectă viața reală. Dar ce înseamnă „real” pentru un copil de 8 ani? Real pentru un copil de 8 ani înseamnă ceva ce există în mod fizic în lume . Ei știu că personajele cu puteri supranaturale nu sunt reale, pentru că își dau seama că ceea ce fac ele nu este fizic posibil să se întâmple în lumea reală. Cu toate acestea, s-ar putea să considere filmele polițiste ca reale, deoarece poliția există în lumea reală. În jurul vârstei de 10 ani „real” este definit ca ceva ce este posibil în lumea reală. Astfel copiii consideră reale programele TV care prezintă lucruri care s-ar putea teoretic întâmpla deși copiii știu că rănile sunt realizate cu ajutorul machiajului și că sângele este de fapt vopsea,etc. În cazul copiilor care echivalează violența cu realitatea, orice conținut violent este considerat real și în consecință un posibil model de comportament ce poate fi replicat în viața reală. Copiii se identifică cu personajele de la TV mai mult decât cu persoane reale și motivele pe care copiii le menținează includ faptul că aceste personaje sunt: puternice și curajoase. Din păcate însă aceste personaje își exprimă puterea și curajul în special prin acțiuni violente. Victimele lor sunt portretizate ca periculoase, vicioase, meritându-și soarta, nesuferind durerea cu care privitorul ar putea empatiza.
Reclamele TV si jocurile cu supereroi
La modă astăzi în lumea jocurilor video este reprezentarea în joc a unor celebrități reale și folosirea acestora pentru promovarea produsului prin spoturile publicitare.Studiile de psihologie arată că această practică are un impact deosebit asupra copiilor și tinerilor adolescenți,care sunt foarte sensibili la celebrități,încercând să se identifice cu ei și având încredere în eroii lor că le arată ce este bine.Tot ce le este arătat este luat de bun,iar copilul asociază spontan,din entuziasm și din dorința de a visa,imaginile pe care le vede cu produsul pe care are posibilitatea să îl cumpere sau să-l primescă .
Tendința aceasta copilarescă este atât de puternică încât ședințele de informare în cadrul cărora li s-a explicat copiilor că reclamele folosesc aceste tehnici într-un mod cinic pentru a le creste dorința de a cumpara și a-i îndemna să facă asta,nu au avut niciun efect asupra părerii lor despre produs.
Copiii au nevoie de eroi și orice obiect care le permite să se identifice cu aceste figuri simbolice sunt foarte atrăgătoare.A purta pantofii de sport ai lui Thierry Henry sau tricoul lui Michael Jordan e ca și cum ar fi putin Thierry Henry sau Michael Jordan.
Dupa cum a constatat psihologul Patrick Boumard,după mai bine de zece ani de cercetari în domeniul psihologiei infantile,copilul este capabil să se transfere în pielea multor personaje prin intermediul cărora el vede lumea,ca și cum ar fi aceste personaje.Fenomenul este numit disociere psihica,patologica la adult,dar normală la copil.
Jocurile pe calculator au efecte negative și mai pervazive decât vizionarea de programe TV deoarece sunt interactive, iar interactivitatea se știe că favorizează procesul de învățare.
Impactul jocurilor pe calculator este important din câteva motive: jocurile sunt foarte antrenante pentrut copii; copiii sunt recompensați pentru comportamente violente; copiii repetă aceste comportamente de multe ori pe parcursul jocurilor. Din punct de vedere psihologic aceste trei metode (implicarea activă, recompensarea și repetiția) favorizează procesul de învățare. Pe lângă aceste lucruri DeGaetano și Bander atrag atenția asupra mesajelor pe care jocurile pe calculator le transmit copiilor: 1. Problemele se pot rezolva rapid fără o implicare personală prea mare 2. Cea mai bună metodă de a rezolva o problemă este eliminarea sursei problemei 3. Problemele sunt bine definite: lucrurile sunt bune sau rele, albe sau negre 4. Este mai bine să rezolvi problemele instinctual decât rațional 5. Imaginația nu este utilă în rezolvarea de probleme.
Impactul jocurilor este extensiv, nu doar în ce privește maniera de reacție la stimuli, ci și prin faptul că în cadrul acestor jocuri se absorb principii morale, etice și modalități de raportare la probleme și rezolvarea acestora. În același timp dincolo de mesajele absorbite din cadrul jocurilor, s-a demonstrat faptul că practicarea acestora reduce comportamentul „prosocial” și senzitivitatea socială. De asemenea timpul petrecut în fața calculatorului a fost asociat cu efecte asupra sănătății: obezitate, probleme posturale, musculare, scheletice. Oamenii de știință au arătat faptul că modul în care ne utilizăm creierul contribuie la felul în care creierul se structurează mai ales în copilărie când neuroplasticitatea cerebrală este mare. Repetarea anumitor experiențe determincă o creștere și întărire a structurilor sinaptice asociate.
I.3.Impactul mass-mediei asupra individului
Mass-media afectează profund societatea pentru ca ele constituie o prezență constantă în viața indivizilor; au o universalitate pe care nicio altă instituție nu o are,de aceea analiza modului în care presa afectează societatea a constituit una dintre preocupările principale ale cercetătorilor mass-media.
În România, de câțiva ani, se realizează monitorizări, sondaje și studii privind influența mass–media, în special la TV, asupra publicului, inclusiv asupra copiilor și tinerilor. Consiliul Național al Audiovizualului, în urma monitorizărilor, a adresat câteva somații publice posturilor TV pentru încălcarea reglementărilor privind protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe, deoarece au difuzat la ora 20 filme cu încadrare greșită „interzis minorilor sub 12 ani”, deși ele sunt în categoria filmelor „ interzise minorilor sub 16 ani” și pot fi difuzate numai după ora 22. C. N. A, a solicitat public să participe la elaborarea legilor privind protecția copilului.
În România, relativ recent, s-au realizat sondaje și studii privind utilizarea și influența mass–media, cu metodologii riguroase și rezultate recunoscute. Studiul „Utilizare, atitudini și așteptări ale consumatorilor români de mass–media” oferă date și informații asupra relațiilor complexe dintre media audiovizuale și consumatorii de toate categoriile. Dintre concluziile acestui studiu menționez: Televizorul continuă să fie principalul mijloc de divertisment pentru cea mai mare parte a populației; vizionarea TV se menține în anumite tipare tradiționale, ca un fenomen casnic și familial; preferințele de vizionare apar, în ordine – știri, filme artistice, seriale, emisiuni de divertisment.
CAPITOLUL II –
II.1.Mass-media factor educativ
Mass-media sunt pe lângă un mijloc de informare în societatea modernă, un factor al educației chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experiențele cognitive și comportamentale ale indivizilor.Acțiunile acestui mediu educogen, ca și ale celorlalte medii (școala,familia,biserica,instituții culturale)trebuie să conjuge pentru a modela adecvat comportamentele și cunoștiintele în acord cu marile idealuri ale eopcii.Relația dintre mass-media și procesul dezvoltării personalitatii copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influențele exercitate asupra lor prezintă o însemnatate aparte.Dacă adulții dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință, sunt capabili să selecteze critic și să asimileze conținutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflați în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală și civică suntmai ușor de influențat în sens negativ.
Lumea contemporană s-a confruntat și încă se confruntă cu o mulțime de schimburi la nivel global,în planul cunoașterii,economicului dar și al socio-organizațiilor.Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească cu iscusința de mijloacele de socializare și culturalizare pe care socitatea i le oferă.Aceste mijloacele de comunicare în masă se disting pentru că oferă posibilitați incontestabile de realizare a unei educații permanete. În domeniul educației și al științelor educației, mass-media este recunoscută ca un factor important al educației informale.
Cea mai importantă modalitatea de a diminua impactul crizelor economice și nu numai asupra indivizilor s-a considerat a fi implicarea conștientă a acestora în schimbările care se produc la nivel social, investirea acestora cu rolul de agenți ai schimbării. Acest deziderat impunea o nouă viziunea și asupra educației.În acest context, a devenit din ce în ce mai clar că sistemul tradițional de învățământ,caracterizat în primul rând printr-un acces limitat, formalism durată fixă și insuficienta în raport cu volumul de cunoștințe, nu mai corespunde exigentelor dezvoltării umane. Astfel, s-a conturat tot mai evident necesitatea de a face apel la educația permanenta, ca o posibilă soluție la problemele educației viitorului.Educația permanentă nu este însă o formă de educație – ca cea formală, nonformală sau informală, și nici un nou tip de educație (precum cea intelectuală, estetică etc.), ci este un principiude proiectare și organizare a educației în perspectiva desfășurării sale în diferite forme pe toată durata vieții.(Cucu, George,Educația și mass media Ed. Licorna, București, 2000)
Cum comunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-cultural în care cresc și se formeaza copiii,timpul alocat consumului de mesaje mediatice (îndeosebi audio-viziuale) este mare,cu numeroase implicații imediate sau lente,directe sau indirecte,previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltarii personalitaților lor aflate in proces de formare.Drept urmare se produc modificări substanțiale la nivelul personalitații lor prin generarea de noi opinii,atitudini și comportamente.Curiozitatea și dorința de cunoaștere a copilului nu mai sunt satisfăcute doar în cadrul restrâns al clasei sau al experiențelor extrașcolare.Mai mult decât un mijloc de divertisment,mass-media sunt o fereastră larg deschisă spre lume;sunt oferite pe această cale posibilitați de informare și de instruire extrem de ample.Transmiterea unei mari cantitați informative printr-o prezentare accesibila,plăcută,captivantă atrage tineretul atât intelectual cât și afectiv.Exercitându-și influența,alături de factorii tradiționali s-au mai adaugat noi dimensiuni fenomenului educational.Prin asumarea frunctiei educative, mass-media nu se substituie școlii, cum s-a aclamat adeseori, ci se alătura acesteia în efortul de educare a tinerei generații.Acționând convergent școala și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.
Aportul educativ al mass-media se realizează prin transimiterea neîntreruptă a unui volum mare de informații,impunerea de valori,atitudini,modele comportamentale,având un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului.Conținutul mesajelor difuzate de mass-media au o mai mare influența asupra modului de a gandi și a simți al copiilor și al adolescentilor decât asupra opiniei adulților.
Dacă până la varsta de 4 ani copilul are o gândire simbolică și preconcepțională el menifestand o atracție deosebită față de imaginile viu colorate și mai puțin de producțiile radiofonice,între 4 și 7 ani copilul dezvoltă o gandire intuitivă numită (Piaget “Psihologia Inteligenței”) “gandire în imagini” * ; în acest stadiu dorința de a o imita este mai puternică decât conștientizarea efectelor.Ei sunt fascinați de puterea și actele adulților pe care sunt tentați să le imite.În această perioadă sfera interesului pentru emisiunile TV se largește ,ele sunt vizionate alături de desene animate și emisiuni pentru copii,iar poveștile radiofonice încep să stimuleze fantezia.
În perioada 7-12 ani,copilul manifestă o mai mare deschidere la noutați,iar până la 16 ani se cristalizează primele interese și dorința de maturizare.Este perioada când preadolescenții au nevoie de prieteni adevărați,de sfătuitori care să-i sprijine să depașească criza de identitate prin care trec.Dată fiind nevoia de comunicare specifică vârstei,emisiunile de televiziune,radioul,revistele cu conținut adecvat intereselor specifice pot reprezenta un adevarat mijloc nonformal de comunicare dar și unul nociv dacă nu se respectă conținutul adecvat vârstei și intereselor copilului.
Între 16 și 17 ani se manifestă gustul pentru problematizare,pentru aderarea le teorii și sisteme.De cele mai multe ori,la această vârstă adolescenții își motivează comportamentele existențiale pe care și le creează sau la care aderă.
Dupa 18 ani se stabilizează și se maturizează iar opțiunile capătă un caracter conștient; ei caută acele emisiuni care răspund nevoilor lor de apartenență la o comunitate animate de aceleași interese.
Jean Rousselet aduce date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare. El spune:’’unii copii decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc și cauta să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intra în conflict cu toți cei care nuîmpărtășesc vederile lor romanțioase.” (Jean Rousselet)
Un sondaj al populației școlare din gimnaziu și liceu ( de G. Cucu „Educația și mass–media” 2000) și-a pus trei probleme:sunt pregătite mas-media să raspundă intereselor de formare și cunoaștere ale elevilor?este pregatită școala să îndrume elevii în selectarea mass-mediei de calitate? Un obiectiv al sondajului a fost identificarea zonelor de interes ale populației școlare în raport cu educația formală (școlară), nonformală (extrașcolară) și informală (prin mass-media). Instrumentul de cercetare a fost un Chestionar pentru elevi cuprinzând 10 întrebări, structurat pe următorii indicatori: timp liber, activități în timp liber; preferințe de activități; motivații pentru consum de mass-media; modul de receptare a massmedia (tipuri de emisiuni, mod de selecție); efectele mass-media; intențiile/sugestiile elevilor de petrece a timpului liber și de utilizare a mass-media. Dintre constatări și concluzii, reținem: elevii acordă o mare parte din puținul lor timp liber pentru TV și mass-media (2-3 ore zilnic); preferințe pentru TV sunt, în ordine: filme, show-uri muzicale, emisiuni de divertisment. Pentru Radio, preferința este muzica, ascultată în combinație cu alte activități. Lectura și participarea la activități extrașcolare (cercuri de elevi, vizite etc) sunt mai puțin preferate și practicate de elevi. O constatare importantă a studiului menționat, pe care și cercetarea noastră o confirmă: alegerea programelor de către elevi se face, de regulă, în mod întâmplător fără o orientare din partea profesorilor (sau a părinților).
II.2.Aspecte pozitive și negative ale mass-mediei in educație
Gradul de influență a mijloacelor de comunicare în masă asupra individului constituie de mai multe decenii o preocupare majoră a cercetatorilor.Cu toate că există atât păreri pozitive cât și păreri negative asupra efectelor pe care mass-media le are asupra indivizilor , cele negative au o pondere mai mare , în principal datorită mediatizarii din ultima vreme a personajelor mediocre, a evenimentelor mondene și nu a promovarii culturii.
Mass-media ajută la integrarea social-culturala a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea capacității sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întărește sentimental responsabilității sociale, sentimentul dăruirii, trebuință comunicării, cultiva aspirații, idealuri. (H. Culea)
Comunicațiile de masă,cultivă un anume conformism social , care duce, în mod inevitabil, la omogenizarea, stereotipizarea și standardizarea comportamentelor. * Paul Lazarsfeld (The People’s Choice, 1994)
Alte aspecte considerate pozitive sunt accesul facil și ieftin la informare, sursa de relaxare și divertisment, mijloc de dezvoltare a comunicării interumane și înțelegere a situaților sociale, dezvolta spiritul de competiție, de concentrare, de organizare și ajuta la îndeplinirea sarcinilor școlare și dezvoltarea spiritului moral și a conduitei școlare precum și dezvoltarea de aptitudini de orientare în alegerea informațiilor necesare.Pe de altă parte, s-a manifestat cu virulență o atitudine critică față de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului și societății. Utilizarea exceiva a mijloacelor de utilizare de masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalității, ar conduce la pasivitate și comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile , superficiale de informație culturală, la anihilarea spiritului critic și independenței în gândire la mediocritatea estetică și morală.
O serie de cercetători consideră că între mass-media și deteriorarea morală a vieții sociale există o strânsă legătură. În sprijinul acestor afirmații, cercetătorii supun atenției o serie de acte antimorale și antisociale la care ar fi incitați copiii, adolescenții și tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduită care prin însăși evoluția lor, de la o anumită vârstă se pot impune în viața acestora.
În general, mass-media sunt acuzate că răspândesc mesaje pseudo-culturale, neexigente și standardizate, subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent și critic, ceea ce are ca efecte apaltizarea spirituală, uniformizarea judecaților, opiniilor și aspirațiilor și depersonalizarea.De asemenea, se consideră că mass-media provoacă dependență ceea ce duce la oboseală, stress și depresii, scăderea rezultatelor școlare și influențează vocabularul tinerilor prin folosirea unor cuvinte nepotrivite, în emisiuni dedicate acestora și nu numai. O altă caracteristică negativă a mass-mediei este formarea eronată a caracterului unui individ (în pricipal televiziunea). Datorită faptului că individul se uită exagerat de mult la televizor, îi pot fi întipărite idei sau opinii subiective transmise de programul vizionat.
Alte acuze ale mijloacelor de comunicare au fost aduse de M.L DeFleur și S. Ball-Rokeach care considerau că “mass-media pervertește valorile culturale ale publicului, descurajează creativitatea și stimulează creșterea delicvenței.”
În schimb, tot aceiași autori, consideră că totuși, mass-media este de folos deoarece demască păcatul și corupția, acționează ca gardieni ai libertăților noastre de exprimare, informează despre evenimentele ce au loc în lume și ridică standardul de viață al indivizilor.
Jean Rousselet aduce însă și alte date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare.El spune:’’unii copii decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc și caută să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți.” (Jean Rousselet)Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intră în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase.
Herbert Marcuse reproșa televiziunii faptul că are ca efecte crearea și satifacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea și uniformizarea personalității, a opiniilor și gusturilor indivizilor, căci fluxul constant și lipsit de diferențieri al mesajelor sale este acceptat fără prea multe rezerve critice. (Herbert Marcuse One-Dimensional Man, 1964)
Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, susțin ideea că mass-media, și în mod special filmul, pledează în favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului efectuate în 1930 de H. Blumer au relevat că love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenților era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de altă parte, vedetele întrețin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci și prin modul lor de viață. De la promovarea erotismului și până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas. (http://dralinpopescu.ro/2009/mass-media-si-sistemul-de-educatie-interactionarea-si-cauzalitatea-reciproca.html)
Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incită la violență, la brutalitate. Violența în ficțiune se transpune cu ușurință în acte reale de violență. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arata scene de violență, ci că se creează acel amestec între fictiv și real care duce la confuzie mentală și morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificație a indiferenței față de violență, atât violența în fapt, cât și violența în ficțiune, este devalorizarea ideii de umanitate. (J. Cazeneuve ???)
Majoritatea cercetărilor au concluzionat că originea violenței, agresivității, și a imoralității la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinții, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu școala, cu societatea. Aceștia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel, incitația mass-media la acte reprobabile ar devenii eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la subiecții supuși și altor influențe care le pot creea stări de dezechilibru. R.Blehei, cercetător psihiatru din Columbia, afirma că pentru tinerii și adolescenții care prezintă tulburări, televiziunea este o școală pregătitoare pentru delincvență.
În general, mass-media sunt acuzate că răspândesc mesaje pseudo-culturale, neexigente și standardizate, subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent și critic, ceea ce are ca efecte apaltizarea spirituală, uniformizarea judecaților, opiniilor și aspirațiilor și depersonalizarea. De asemenea, se consideră că mass-media provoacă dependență ceea ce duce la oboseală, stress și depresii, scăderea rezultatelor școlare și influențează vocabularul tinerilor prin folosirea unor cuvinte nepotrivite, în emisiuni dedicate acestora și nu numai. O altă caracteristică negativă a mass-mediei este formarea eronată a caracterului unui individ (în pricipal televiziunea). Datorită faptului că individul se uită exagerat de mult la televizor, îi pot fi întipărite idei sau opinii subiective transmise de programul vizionat.
Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul cât și profesorul. El are numeroase posibilități să facă din informațiile primite prin intermediul mass-media motive de incitare a elevului la noi forme de acțiune și comportament.Deși s-au făcut speculații, considerându-se că apariția mass-media duce la uzurparea prestigiului și autorității profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întamplă.Într-o societate dominată de mass-media, școală va avea din ce în ce mai mult funcția nu numai de transmitere a informației, ci și aceea de selecție, structurare și sistematizare a informației. Școala trebuie să dezvolte la elevi, spiritul critic, să promoveze capacitatea de discernământ și de judecată, față de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-și însușească criterii de apreciere, ierarhizare și selecție, de evaluare și sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanșa informațională. De asemenea, scoala trebuie să găsească mijloace și modalități prin care să contraargumenteze dorința tinerilor de a întrebuința informațiile în scopuri antisociale.
Concluzionând asupra atitudinilor pro și contra efectelor mass-media în educație, atâta timp cât educația cu ajutorul mass-media este făcută riguros și inteligent, și atâta timp cât școala nu pierde din vedere influența certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situația rămâne sub control.
II.3.Presa audiovizuală
Televiziunea este, fară îndoială, una dintre cele mai importante invenții ale acestui secol, nu atât prin complexitatea sa tehnică, cât, mai ales, prin schimbările pe care le-a provocat în mentalitățile oamenilor și prin controlul indirect pe care l-a exercitat asupra evoluției societății.
Televiziunea este mijlocul de comunicare de masă cu cel mai mare impact asupra societății. Tehnic vorbind, este definită ca un procedeu de descompunere, transmitere la distanță și apoi de recompunere a imaginilor.Inventată între cele 2 războaie mondiale, nu s-a dezvoltat ca una dintre media publice decât de la sfârșitul anilor 1940, în Statele Unite apoi și în Europa.
Dacă este adevarat că televiziunea deschide gustul pentru cultură,îi putem reproșa totuși pasivitatea pe care o induce.Opiniile parinților în privința televizorului sunt de cele mai multe ori negative pe când cele ale copiilor și adolescenților se arată favorabile.Una dintre cele mai des întâlnite probleme este aceea a violenței ea putând fi astăzi generalizată de filmele,emisiunile și serialele de desene animate difuzate la televizor.Nu putem pune exclusiv pe seama televiziunii îngrijorătoarele brutalități sociale din present,însă numeroase opinii consideră că ea are un rol important și agravant.Totuși,nu toți copiii reacționeză la fel la același film sau desen animat , aici intervenind și educația primită de la părinți.Cei mai vulnerabili sunt copiii cu vârste de sub 10 ani,care nu sunt foarte conștienți de faptele lor.
Televiziunea poate avea o serie de efecte negative asupra unui copil , ea poate diminua somnul nocturn al unui copil, provocându-i astfel oboseală ,mai ales cea viziuală,tulburari de atenție ,scăderea formei și a performanțelor fizice.Tot progremele de televiziune și jocurile video pot provoca crize de epilepsie.Și mai important este rolul jucat de televizor în apariția și dezvoltarea obezitații copiilor care prefera să vizioneze un program tv în loc să facă o altfel de activitate.Televiziunea poate favoriza,în anumite cazuri comportamente violente ,în special la copii și la adolescenți, prin trei procese :incitarea la violență( descoperind “cum funcționează asta ?”), desensibilizarea (resimțind un dezgust din ce în ce mai mic față de scenele de violență) ți aderarea( identificându-se cu personajele pozitive și violente).
Un studiu sociologic (Alain Braconnier Copilul tau de la 10 ani până la 25 de ani – Manualul părinților ) asupra lecturii în rândul tinerilor de azi pune în discuție un numar mare de prejudecăți în deosebi pe aceea care susține că “tinerii nu mai citesc” (Alain Braconnier Copilul tau de la 10 ani până la 25 de ani – Manualul părinților , p23).La acesta se adaugă idea susținută de statistici că din ce în ce mai mulți copii ajung la gimnaziu fără a stapânii noțiunile fundamentale și că din universul cotidian al adolescenților cărțile tind să dispara.Numărul celor care citesc puțin sau deloc (22%) este aproape egal cu al celor care citesc asiduu (23%), acestă configurație rămânând neschimbată în ultimii 10 ani.
II.3.1.Dependența de televiziune
orelat cu efectul hipnotic, apare și comportamentul de dependență. Psihologii americani R. Kubey și M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, cât și jocurile video și internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependență, privarea de aceste mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependența, aceleași simptome ca și în cazul substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.
Ziarul “ Eastern Province Herald” a publicat un articol în care descrie experimențele în care oameni din diferite medii sociale au fost rugați să nu se mai uite la televizor.Diferite familii au acceptat să renunțe la televizor timp de o lună.Cea mai saracă familie a cedat dupa o saptamană,iar celelalte au suferit de depresie spunând ca s-au simțit “ca și când ar fi pierdut un prieten”.
Un alt experiment de acest gen a fost făcut cu ajutorul a 182 de germani voluntari care au fost de acord să-și întrerupă obiceiul de a se uita la televizor timp de un an.Niciunul nu a reușit să reziste mai mult de 6 luni,iar de-a lungul perioadei toți participanții au manifestat simptome de retragere (anexitate,depresie și frustrare).
Dependența indică, după 20 cum arată Florin Tudose, lipsa de opțiuni și priorități, de autocontrol, absența unui proiect de viață, eșec educațional în plan formal și informal.
Obiectivul intermediar al mass-mediei este crearea dependenței față de produs, eadeclanșându-se în momentul în care consumatorului i se inoculează senzația că ceea ce citește săuvede pe micul ecran este aidoma cu ceea ce gândește el însuși. Această dependență este nu numairesponsabilă pentru consolidarea unor atitudini diferite de cele pe care le-ar dezvolta în mod normalsubiectul, da mai mult produc o translație în sistemul de valori al indivizilor
II.4.Televiziunea baby-sitterul modern
Televizorul a devenit în cazul a numeroase familii un fel de babysitter.Psihologii le recomandă părinților să nu permită în niciun caz vizionarea televizorului de către copiii cu vârsta de până la 2 ani. În realitate însă, copiii de până la 6 ani stau în fața televizorului câte 25-30 de ore pe săptămână. Practic, televizorul a devenit un fel de babysitter al generației de astăzi, înlocuindu-le părinții ocupați cu probleme de serviciu. Plasarea unui copil foarte mic în fața unei lumi virtuale, lipsită de umanizare, cum este cea prezentată de micul ecran, este nefastă pentru dezvoltarea lui. Până la vârsta de 3 ani, personalitatea copilului se formează pe baza relației cu părinții, a interacțiunii interumane. Cuvintele, zâmbetul, atingerea celor din jur, își pun amprenta asupra dezvoltării copilului. În acest fel, mica făptură învață să vorbească, să meargă, cum să se comporte.
Televizorul a devenit treptat un prieten periculos al copilului. Cercetările efectuate asupra conținuturilor programelor TV au dus la concluzii de-a dreptul înspăimântătoare în ceea ce privește cantitatea de violență prezentată pe micile ecrane. Un adolescent obișnuit, care urmărește, în medie, 27 de ore pe săptămână programele TV, asistă la 200 000 de tentative de crimă, dintre care 33 000 sunt duse la îndeplinire. Mai mult decât atât, emisiunile pentru copii conțin desene animate în care actele de violență sunt prezente cu o frecvență de 25-30 pe oră. În acest context, pe lângă formarea comportamentului violent, vizionarea necontrolată a televizorului duce la desensibilizare și paranoie, tinerii pierzând capacitatea de a înțelege suferința altora, ei înșiși fiind cuprinși de frică de a nu fi agresați.De asemenea, una dintre cele mai grave consecințe este diminuarea performanțelor academice. Ziarele germane au prezentat recent un studiu efectuat asupra unui grup de elevi a căror sarcină a fost să numească culoarea predominantă a vacilor. Majoritatea elevilor au răspuns că vacile au culoarea mov, asemeni celei dintr-o reclamă TV. Pe lângă cunoștințele deficitare, s-a constatat și o scădere a abilităților de citire și a creativității elevilor.
Un studiu efectuat în Marea Britanie arată că 40 la sută din programele TV destinate în special adulților sunt vizionate și de copiii de până la 6 ani, iar 80 % dintre acestea au spectatori cu vârsta de până la 12 ani. Totodată, copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani petrec câte 6 ore pe zi în fața ecranelor, fie că este vorba de televizor, telefon sau tabletă, ceea ce duce la faptul că fiecare al patrulea dintre ei suferă de obezitate.
Cunoscută publicului de la Londra mai ales pentru rolul jucat în seria de filme pentru copii Play School, produsă de BBC și difuzată între 1964 și 1988, Floella Benjamin atrage atenția că televiziunea poate avea efecte extrem de nocive în dezvoltarea micuților.În vârstă de 60 de ani, Floella Benjamin a catalogat exporturile de seriale precum Hannah Montana drept un mod de a "prosti" tinerele generații. "Mintea unui copil este ca o pânză albă. Să formezi o opinie despre o lume nerealista – o lume ca un balon din gumă de mestecat de distracție, zambete și finaluri fericite – nu este un lucru pe care trebuie să îl facem pentru copiii noștri. Când părinții se asează și văd ceea ce urmăresc de fapt copiii lor, sunt șocați de modul în care show-urile importate de televiziune ne prostesc copiii".
Benjamin a avertizat că televiziunile trebuie să își construiască o prioritate din realizarea de emisiuni pentru copii cu vârste cuprinse între șase și zece ani. "Televiziunea pentru copii ar trebui să fie subiectul numarul 1 dezbatut in alegeri. (…) Este responsabilitatea guvernului să se asigure că televiziunea pentru copii este finanțată corespunzator", a precizat aceasta.
Capitolul III
Studiu de caz: Basmul modern si desenele animate
III.1 Ipoteze
Desenul animat constituie o formă culturală contemporană ce presupune formarea de lumi posibile, folosindu-se de elemente din realitate. Acestea sunt redate într-un mod ludic și captează atenția privitorilor de orice vârstă.În conceperea acestui proiect, ideea dezvoltată a fost aceea că desenele animate sunt o formă culturală contemporană cu impact global negativ.
Desenele animate reprezinta forme culturale contemporane cinematografului care, la rândul său, a fost condiționat de o serie de invenții și descoperiri importante privind perceperea imaginii, analiza și sinteza ei și, în cele din urmă, proiecția.Primul autor al unei imagini animate (așa cum înțelegem azi termenul) a fost Pieter VonMusschenbroek, în 1736. Savantul olandez a desenat mai multe imagini succesive ale unei mori de vânt, cu rotirea brațelor acesteia într-un ciclu complet. El a putut proiecta imaginile suficient de repede pentru a asigura persistența lor pe retină, realizând astfel iluzia că brațele morii desenate se învârt.La începutul secolului al XIX-lea, devine cunoscută o jucărie numită thaumatrop: un disc având două imagini desenate în partea din față și în spate și o sfoară legată astfel încât să faciliteze mișcarea lui; cele două imagini fuzionează când discul se rotește. Este și primul aparat care obține sinteza mișcării unor figuri utilizând mai multe imagini elementare. Treptat, interesul pentru noile descoperiri și invenții crește destul de mult în epocă, ceea ce determină o invazie de articole, referate și studii dedicate imaginilor animate, afirmând sau infirmând paternități și punând în discuție locul de naștere al diferitelor aparate și tehnici.Aparatul numit praxinoscop, realizat de Émile Reynaud (1876) era o nouă “jucărie” ce trezea interesul lumii în continuă asimilare de invenții tehnice: primul aparat în care fazele mișcării sunt obținute pe principiul optic și nu pe cel mecanic. Activitățile lui Reynaud permit atragerea unui public tot mai numeros la Muzeul Grévin.Șase până la cincisprezece minute de proiecție erau suficiente pentru a entuziasma și deconecta un public aflat la începuturile sale cinefile.
Primul film propriu-zis de desene animate a fost “Fantasmagorie”, realizat de regizorul francez Émile Cohl și lansat în anul 1908, iar primul desen animat de succes s-a numit “Gertiethe Dinosaur”, acesta fiind creat de Winsor McCay. “Gertie, vedetă animalieră, deși de un comic facil, se impune în lumea desenului animat ca erou al unei minuscule povestiri. Prin el, publicul va ajunge să prefere adesea spectacolului teatral poveștile desenate și animate.
III.2.Metoda de analiză
Studiul de caz reprezinta o metodă de cercetare empirică care investighează un fenomen complex în contextul lui real mai ales atunci când granițele dintre fenomen și context nu sunt evidente.(Robert K. Yin (2003b, pg. 13)
Studiul de caz este un document realizat și publicat în scopul prezentării modului în care a fost analizată și evaluată o situație, pentru a elabora și implementa decizii vizând soluționarea uneia sau mai multor probleme. Un studiu de caz demonstrează, modul în care problema a fost identificată, care dintre soluții a fost aleasă și evidențiază rezultatul final.
Lucrarea de fața dorește să sublinieze care sunt influențele desenelor animate asupra modului de gândire și asupra comportamentului copiilor.În ultimii ani copiii au devenit din ce în ce mai interesați de desenele animate,iar varsta la care fac cunoștiinta cu acest gen de stimulare a coborat pâna la 6 luni.
III.3.Influența negativă a desenelor animate asupra copiilor
Basmele din popor care erau altădată ascultate de copii cu mare atenție au prins acum viața sub forma desenelor animate de la cele mai puțin violente până la cele în care binele și răul sunt într-o continuă luptă.Joaca cu păpușile sau cu mașinuțele a fost înlocuită cu joaca în care copiii își imita personajele favorite.Tipurile de desene violente transformă joaca inocentă a copiilor într-o joacă violentă,ei nefiind conștienți de acest lucru și rămânând cu impresia că dacă se comportă ca eroii din desene dau dovadă de curaj.
Dacă până acum cațiva ani copiii invățau din desenele animate cum să se comporte civilizat,să iubească natura și animalele,acum invață cum să se comporte violent și să manance nesănătos.
Evoluția desenelor animante a devenit din ce în ce mai ingrijorătoare.Modelele pe care le promovează desenele animate violente influențează negativ comportamentul copilului.Desenele animate sunt considerate în zilele noastre “noua putere a lumii” (http://www.eumama.md/articole/televizorul-viata-copilului-despre-ceea-ce-nu-stiai) având o serie de mijloace prin care se transimit mesajele subliminale periculoase prin faptul că vizează în mod direct o nevoie bazală a omului și declașează reacții de consum pentru intreaga gama de desene animate.
Desenele animate reprezintă una dintre opțiunile de distracție ale celor mici,insă influența lor asupra copiilor a fost pusă in ultima perioadă sub semnul intrebarii.In present există o multitudine de canale TV ce emit 24/24 diferite desene animate pentru copii.Deși generațiile anterioare iși petreceau timpul in aer liber,jucându-se cu prietenii,in present copiii optează pentru vizionarea desenelor animate preferate rămânând inactivi in fața televiziorului ore intregi.Serialele animate contribuie în general la dezvoltarea imaginației copiilor.Poveștile fantastice captează atenția copiilor și le stârnesc interesul.Cei mai mici încep să anticipeze întamplari din poveste,să găsească solutii la sițuatiile expuse și în acest fel imaginația lor se dezvoltă.Mai mult decat atât copiii se atașează de personaje ba chiar se identifică cu acestea și încep să inventeze jocuri în care ei sunt eroii din desene.
Fantasticul prezentat în serialele de desene animate poare fi extrem de incitant pentru piticul dornic de noi experiențe.Fantezia care se revarsă din desenele animate poate produce cu ușurința modele viabile ce merita a fi încercate.
Lucrarea își propune să afle ce fel de desene preferă copiii cu vârste intre 4 și 7 ani și dacă aceștia sunt influențați de ceea ce văd în desenele pe care le urmăresc zilnic.
Copilul de vârstă preșcolară nu are maturitatea psihică de a separa realul de imaginar,astfel el crede că ceea ce se petrece în desenele animate este adevărat.Așadar, ei cred că monstrii exista și că le pot face rau. Spitalul de Copii și Centrul Medical Regional din Seattle au realizat în 2004 un studiu care arată că preșcolarii care au vizionat 3-4 ore de televiziune pe zi au avut un risc de până la 40% mai mare de a dezvolta o tulburare cu deficit de atenție decât copiii care nu au acces la televizor.
Un fals sentiment de realitate pe care desenele animate îl incuajează va determina un comportament al copilului care va imita acțiunile eroului preferat indiferent cât de nerealiste ar părea.Psihologii subliniază impactul negativ al desenelor animate aspura preșcolarilor.Preșcolarii care vizioneaza mai mult de 45 de minute pe zi desene animate sunt mai predispuși la violențe;mai mult decât atât,marginalizarea funcțiilor cognitive,abaterea de la realitate și dezvoltatea unui comportament negativ sunt principalele urmari ale vizionării desenelor animate un timp îndelungat.
La fel ca și basmle și povestile,desenele animate au darul de a modifica mintea copilului încă fragedă și receptivă la orice influența.Ele pot fi un instrument util de invațare și dezvoltare a creativitații,pot forma o gândire intuitivă,pot fi o sursa de cultură generală,dar,pe de altă parte,personajele malefice joacă un rol negativ în dezvoltarea personalitații copiilor.Animația s-a transformat radical în ultimii ani,astfel încât dacă înainte era un gen nemotivat și farmecător care nu făcea altceva decât să-i alinte pe copii,astazi animația a devenit un “adevărat monstru”.Personajele malefice sunt reflecția realitații,o realitate cruntă cu care tot mai mulți copii se confruntă astazi.Majoritatea părintilor nu conștientizează gravitatea situației atunci când permit copiilor să urmarească anumite desene animate care îi pot influența negativ.
Primul studiu de menționat în acest sens a fost realizat de către cercetătorii Universitatii din Iowa care au constatat faptul că emisiunile animate destinate tinerilor conțin deseori mai multă brutalitate decât programele destinate audienței generale.
Conform Macbeth, 1996 copiii care au urmărit desene și programe Tv în timpul perioadei preșcolare au prezentat aptitudini de citire mai slabe și au fost mai puțin interesați să citească cărți sau alte medii imprimate .De asemenea, profesorii au remarcat o obsesie a copiilor legată de personajele animate; acestea sunt incluse în povești, desene și transformate în modele. Într-o anchetă ce a implicat cadre didactice, acestea au consimțit (88%) asupra desenelor animate cum sunt Power Rangers considerate a reprezenta o influență negativă asupra elevilor care au devenit mai violenți și au exclus fetele din jocurile lor.
Privitul la televizor are efecte asupra psihicului,emoțiilor și conduce la o desensibilizare în ceea ce privește durerea.Cel mai mare pericol este dat de apariția dependenței,crescând riscul copilului de a ajunge la maturitate dependent de alcool,droguri,tutun,etc.Referitor la pericolul pe care îl reprezintă privitul la televizor pentru ochi,specialistii afirmă că televizorul nu este dăunător atâta timp cât copilul privește din poziția corecta.Privitul în exces la televizor este o activitate sedentară și poate conduce la obezitate;pe lângă sedentarism și obezitate pot aparea afecțiuni cardiace,tulburări de comportament și de limbaj.
Potrivit studiilor începând cu vârsta de 18 luni copiii încep să arate interes pe termen scurt fața de vizionarea programelor de televiziune.Cu toate aceastea dupa vârsta de 2 ani și jumatate ar putea fi numiți telespectatori activi.Ei dobândesc abilitatea de a imita comportamentele și evenimentele cu care s-au confruntat de-a lungul zilei.
Televizorul începe să joace un rol mai important în rândul copiilor de 3-6 ani.Mulți experți consideră că este influențat în mod negativ și limbajul copiilor cu vârste până în 3 ani deoarece urmăritul desenelor constituie o activitate pasiva în care nu există niciun fel de interacțiune benefică dezvoltarii limbajului (conform Comstock 1991); astfel este răpit un timp de calitate destinat altor activități (aptitudini de creativitate, motrice, sociale, de vorbire-se dezvolta prin joacă, explorare și conversație). Se amorțește astfel mintea copilului, împiedicându-l să exercite inițiative, să fie provocat intelectual, să gandească analitic și să-și folosească imaginația; cei mici întîmpină probleme în ajustarea de la învațarea vizuală la cea aurală (invațare prin ascultare), în consecință prezentând și o atenție limitată. Tot în același sens, copiii care urmaresc programe televizate în exces tind să lucreze mai puțin la teme; iar când le efectuează cu un televizor în fundal, rețin mai puține informații. Dacă sunt privați de odihnă din cauza televizorului, vor fi mai puțin alerți ziua, apărând rezultate școlare reduse.Micii telespectatori nu numai că sunt interesați de televizor dar incep să înțeleagă ceea ce vad și să obțină astfel informații.De cele mai multe ori părinții aleg modalitatea ușoară de a ocupa timpul copiilor nefiind conștienți de gravitatea situației. Incepând cu vârsta de 3 ani copilul începe să perceapă ceea ce vede la televizor,mai ales ceea ce vede in desenele animate și au tendinta de a imita din ce in ce mai mult ceea ce vad. Fiecare oră în plus de urmărit al televizorului de la varsta de 2 ani și jumătate este asociată cu agresivitatea în colectivitate și bravura fizică în gradinița, conform profesorului Linda Pagani de la Universitatea din Montreal și Spitalul de Copii Sainte-Justine.Experții au constatat faptul că preșcolarii care se uita la desene animate violente tind să fie nervoși și agresivi;mai mult ei dau dovadă de lipsa de răbdare și sunt neascultători.
Oamenii de știință din SUA susțin că desenele animate care au un ritm alert îl împiedică pe copii să resolve jocuri care le solicită concentrarea.60 de copii americani în vârstă de 4 ani au participat la un studiu al cercetătorilor de la University of Virginia din SUA.Micuții care au privit animații cu schimbari rapide de scene (de exemplu Sponge Bob Pantaloni Patrați) au avut rezultate mai slabe la teste spre deosebire de cei care au privit imaginile într-un ritm mai lent.Vizionarea animațiilor cu schimbări rapide de imagini suprasolicită creierul micuților.
Programele televizate expun mai mult sau mai puțin direct copilul unor influențe negative, arătând violență, alcool, chiar abuz de droguri și sex într-un mod pozitiv, iar mintea sa este ca un lut, formandu-și impresii timpurii asupra a ceea ce vede; aceste impresii determină în mare măsură modul cum vede lumea, afectându-i creșterea. Învață faptul că agresivitatea constituie un mod de a rezolva conflictele (Benham), fiind extrem de reală zicala că violența naște violența. În plus, copiii tind să imite și alte comportamente dăunatoare cum sunt răspanditul zvonurilor, bârfa și rostogolitul ochilor peste cap.
Ce putem face pentru a reduce impactul negativ al desenelor și a le folosi pe acestea in contextul unui mediu sanatos copiilor? În primul rând, este necesar un echilibru al activitatilor, inclusiv al timpului petrecut în fața televizorului. Apoi, parintii trebuie să controleze și limiteze timpul acesta la maxim 1 ora pe zi, dar și să explice faptul că personajele nu sunt de fapt rănite, însă în viața reală ar suferi leziuni grave sau chiar ar muri. Cu toate ca de multe ori pentru a-și putea desfașura treburile casnice, copiii sunt lasați un timp nelimitat in fața televizorului, acesta nu poate substitui activitațile normale adecvate vârstei. De asemenea, trebuie subliniat faptul că un comportament violent nu este cea mai bună soluție pentru a rezolva un conflict. Ar fi de ajutor și impunerea unei limite de vârstă căreia îi este adresat programul respectiv (însa doar in țari straine se intampla in prezent acest lucru), iar canalele tv ar trebui să dispuna de echipe profesioniste care să evalueze scenele care pot fi sau care nu pot fi expuse la televizor. Sub nicio formă copiii nu ar trebui să urmărească desene animate al căror conținut nu-l pot înțelege; în schimb există variante cu un impact pozitiv care, cel mai indicat, pot fi urmărite și explicate alături de adulți. Faptul că se prezintă ca desene animate nu înseamnă că pot fi și vizionate fară probleme.Doamna Raluca Mosora (Vasiliu) – consilier psihologic și psiholog clinician, absolventă de Master de Consiliere Educatională și de Master în Programare Neuro-Lingvistica completează: http://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_emotionala/desenele_animate_nasc_monstri
"Cred că cel mai important este ca parinții să controleze conținutul desenelor animate la care se uită copilul lor. Pe langă faptul că desenele nu ar trebui să fie violente, înfricoșătoare sau prea abstracte, ele ar trebui să se potrivească cu copilul. Un desen potrivit este ușor de înteles, are o acțiune ușor de urmărit, este captivant. Are personaje cu care copilul se poate identifica și care îi pot fi modele. Cele mai bune desene sunt cele care îl invață pe acesta cum să facă fața provocărilor de zi cu zi.Desenele amuzante, care tratează cu umor situațiile dificile, sunt de asemenea potrivite.
Apoi, este important ca parinții să monitorizeze atent timpul pe care îl petrece copilul la televizor. Din păcate, mulți părinti îșî uită copiii în fața desenelor pentru că aceștia stau cuminți și ei iși pot termina treburile. Însă, cu căt un copil stă mai mult la desene, cu atât are mai puțin timp pentru joacă și pentru a relaționa cu ceilalti. Chiar daca micuțul renunță cu drag la joacă pentru cateva episoade de desene în plus, parinții sunt cei care trebuie să preia responsabilitatea și să limiteze timpul. De multe ori părinții știu că micuțul se uită prea mult la televizor, însă nu reușesc să îl smulgă pe acesta din fața lui decât cu proteste și lacrimi. Iată de ce mulți ajung să îl lase pe copil ore în șir în fața desenelor, ca să nu treacă prin momentele de tensiune de la stingere. Acestor parinti le-aș recomanda să stabilească împreună cu copilul de la început cât se va uita la televizor și, când se apropie ora de închidere a desenelor, să îl anunțe că timpul a expirat (mai ai 5 minute și inchidem). Chiar dacă micuțul protestează, parintii trebuie să se mențină pe pozitii. Altfel, ei riscă să prelungească foarte mult protestele de la ora inchiderii desenelor."
Copiii care vizionează emisiuni în care violența este realist prezentată, repetată frecvent și lipsită de consecințe vor imita cel mai probabil ce vad. Experții de la Academia Americana a Pediatrilor consideră că acei copii care vizioneaza desene pline de violență tind să fie nervoși, agresivi și neascultători, dar și lipsiți de răbdare .Iată și principalele efecte asupra celor mici:devin insensibili la durerile și suferințele celorlalti, nu resimt disconfort ca urmare a violenței din jur în viata reală,sunt predispuși reacțiilor agresive și comportamentului violent.Deși multe persoane nu cunosc acest lucru, sunt implicate și probleme de sănatate de tipul convulsiilor (colaps, tulburări temporare ale modului de funcționare al creierului și chiar pierderea conștienței). Astfel, în Japonia în anul 1997, 653 de copii au fost spitalizați pentru crize epileptice și s-a aflat că motivul a constat într-un episod din renumitul desen animat Pokemon (in care apăreau lumini roșii și albastre); acesta a fost interzis de guvern și nu a mai fost nicioadată difuzat. De asemenea, în cazurile de vizionare prelungită, nu este afectată doar vederea, ci apar și probleme asociate curbării coloanei vertebrale; lipsa de activitate fizică creeaza probleme cu greutatea (obezitate),conform Asociatiei Americane Medicale deoarece consumă deseori și mâncare de tip junk food în acest timp (și nu depun efort fizic pentru a crește nivelul de ardere a caloriilor și metabolismul).
Nu în ultimul rând, copiii se identifică cu personajele care devin modele. Acestea dispun fie de un comportament agresiv, fie au puteri supranaturale (zboară, aruncă cu pânză de paianjen din mână, sar de pe o cadire pe alta, aruncă fulgere, aleargă mai repede ca vântul, cad de la înalțime și nu pațesc nimic, se luptă cu 15 infractori deodata ș.a), deci este vorba de o identificare neadevată. În lipsa supravegherii parentale (explicării diferenței între realitate și ficțiune), copiii pot folosi desenele animate drept un înlocuitor pentru viața reală, din nou un pericol pentru dezvoltarea psihologica armonioasă.
Doamna Raluca Mosora (Vasiliu) – consilier psihologic și psiholog clinician, absolventă de Master de Consiliere Educationala și de Master în Programare Neuro-Lingvistica completează:
"Din păcate, efectele negative pe termen lung asupra privitului la desene pot fi destul de semnificative. Cred că cel mai grav se referă la stilul de viața sedentar cu care îl obișnuim pe copilul nostru. Un copil care nu este obișnuit să se miste, care nu explorează, care stă nemiscat ore în șir la varsta la care ar trebui să fie mereu activ are șanse mari să se transforme într-un adult sedentar și din această cauză să aibă probleme de sănatate.
Un alt efect negativ pe care îl poate avea este o atitudine pasivă, de acceptare necondiționată a tuturor lucrurilor pe care le vedem la televizor. Pentru că imaginile trec cu repeziciune pe ecran și pentru că mereu se întamplă ceva nou, copiii nu apucă să reflecteze asupra lucrurilor pe care le vad. Ei le asimilează fară să se gandească mult la ele. Tot ce se intamplă în desene este preluat ca atare și nu trece prin filtrul critic, pentru că acest filtru nu are când să se activeze. Pentru a înțelege ceva în profunzime este necesar să ne oprim și să ne gandim, să il intoarcem pe toate fețele, ori privitul la desene pur și simplu nu este o experiență care ne ajuta sa facem asta. Nu în ultimul rând, este păcat că de multe ori privitul la televizor devine principala interacțiune dintre părinți și copii. Copiii nu se mai adună cu parinții în jurul mesei sau a locului de joacă, ci in fața televizorului. În loc sa fie un accesoriu, televizorul este în multe familii centrul casei, în jurul căruia se intamplă toate activitațile in familie. Mulți copii nu relaționează cu parinții decât în fața televizorului, iar această relaționare este de fapt improprie (ei nu vorbesc, doar se uită in aceeași directie). Pe termen lung, acest tip de interacțiune dintre părinți si copii duce la alienare și înstrainare. În concluzie, consider că privitul la desene animate nu ar trebui să fie o activitate centrală înviața copilului, ci doar o formă marginală de distracție sau de relaxare. Și pentru că nu dorim să crestem copii dependenți de desene animate și nici persoane hipnotizate de micul ecran, trebuie să ne asigurăm că le oferim copiilor doar desene potrivite și doar o perioadă limitată de timp."
Conform expertului în vorbire și limbaj Sally Ward, 20 ani de cercetare demonstrează că acei copii bombardați cu zgomot TV în case au probleme de focalizare a atenției (când există un sunet de fundal). În același sens, întampină dificultați în canalizarea atenției pe profesori, fiind obisțuiți cu stimularea derulată rapid de la TV.
Noua tehnologie îi ajută pe copii să imite comportamentele personajelor din desene prin intermediul jocurilor pe calculator inspirate din serialele lor de desene preferate.Acolo pot devein eroii lor preferați,pot ucide sau pot fi agresivi cu alte personaje.Un studiu pe termen lung condus de Studiul Cohort Millennium publicat în 2013 a identificat faptul că acei copii care au urmarit mai mult de 3 ore pe zi de tv, video, dvd-uri (concluziile nu se aplica celor care au jucat jocuri video) au prezentat risc mai mare de probleme comportamentale, simptome emoționale și de relationare până la varsta de 7 ani. În același sens, în urma unui studiu s-a observat o legatură între gradul de agresivitate și programele tv vizionate până la 8 ani.Alte efecte negative ale desenelor violente constau în anxietate crescută, comportamente antiosciale, dar și coșmaruri în care apar personaje animate (Chandler). În ce privește somnul, copiii care vizionează desene de tip Scooby Doo sunt mai predispuși tulburarilor de somn decât cei care urmăresc de exemplu Curiosul George; în acest sens cercetatorii de la Universitatea Washington au analizat peste 500 familii cu copii 3-5 ani. Jumătate dintre ele nu au mai urmărit desene violente, ulterior fiind analizați la interval de 6, 12 și 18 luni și au dormit mult mai bine. Interesant de subliniat este faptul că adulții de multe ori nu conștientizează violența, părându-le mai degrabă amuzantă. Copiii sunt însa mai concreți, mai literali și văd așadar violența comică drept poțential înspăimantătoare, inducătoare de anxietate.
Copiii care se uită la desene animate cum ar fi “Scooby Doo” au mai multe șanse de a experimenta tulburări de somn decât copiii care se uita la “Curious George”.Potrivit cercetatorilor,diferența dintre cele doua desene constă în volumul de violență din cadrul unui tip de animație fața de celalalt;personajul Scooby este destul de violent fața de George.
Până la vârsta de 10 ani copilul trece prin mai multe etape ale dezvoltarii atât fizice cât și psihice,iar cel mai important rol în educația lor îl joacă parinții,nu desenele animate sau televizorul.În ceea ce privește activitatea cerebrală,exista dovezi științifice care atestă faptul că excesul vizionarii programelor TV poate fi dăunător pentru copii. Cercetatorii de la Universitatea Sidney au raportat o legatură între durata totală de timp in fața ecranului și grosimea arterei retinale (din ochi) la copii, fiind vorba de o îngustare a acesteia ce indică risc de boli cardiace.
Un studiu realizat de membri CAN a urmarit “Evaluarea reprezentarii violenței în programele de televiziune”.Studiul prezintă rezultatele monitorizarii a 11 canale de televiziune și încearcă să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește conținutul desenelor difuzate de Disney Chanel și Cartoon Network. Revista baby.unica.ro afirmă că în fiecare episode din 90% din serialele de desese animate există cazuri de violență imagistică.Avem din acest punct de vedere cadre cu explozii,lupte,foc,distrugeri imobiliare care se repară până în episodul următor.Personajele pozitive omoară monștrii care au ucis și au distrus la rândul lor.În cursul acestui proces numeroase personaje sunt legate,închise,batute,chiar torturate.( http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2840&lang=en)
În medie, copiii americani vizioneaza 32 acte de violența pe ora, această statistică crescând considerabil în comparație cu acum 20 ani când era doar 12 acte pe ora La un calcul simplu, un copil va fi vizionat intre 8000-10000 scene violente înainte de a termina școala primară . În timp ce adulții pot urmării violența și înțelege că nu este reala, copiii întampină dificultați în diferențierea între ce este real și ceea ce doar pare a fi real.Concluzia este că programele de desene animate sunt de șapte ori mai violente decât programele de tip ficțional transmise pe programele generaliste.
III.3.Analiza desenelor animate
Se pare că, unele dintre cele mai populare animații pentru copii sunt și cele mai violente. Cu toate acestea, sunt strâns urmate de seriale cu un conținut valoric pozitiv, cele de pe canalele pentru copii foarte mici (Minimax și Disney Junior).
Posturile pentru copii Cartoon Network și Disney Channel (fostul Jetix) au fost, în 2009, cele mai violente dintre televiziunile de desene animate care retransmit programe pe teritoriul României, potrivit unui studiu realizat de CNA și UNICEF.În cadrul studiului au fost cercetate Cartoon Network, Jetix și Minimax, timp de o săptămână, câte patru ore pe zi. Pe întreaga perioadă monitorizată, s-au înregistrat 2.005 de acte de violență în desenele animate de pe cele trei canale. Media pe fiecare canal a fost de 668 acte de violență, cel mai violent canal, din punct de vedere al frecvenței "pure", fiind Disney Channel, cu 852 de acte, urmat de Cartoon Network (815 acte) și de Minimax, cu 338 acte.Studiul arată că în intervalul orar 19-22 se difuzează cea mai mare parte a publicității nonviolente, surpriza constituind-o intervalul orar 7-14 în care se difuzează puțină publicitate, în schimb având un conținut violent sau cu aluzii violente sau sexuale.
Vom analiza în cele ce urmeaza trei seriale de desene animate de la 3 posturi de televiziune care transmit acest gen în România.
Boomerang
Boomerang este un canal de televiziune apărut în SUA pe care se difuzează desene animate. Boomerang are vechile desene de pe Cartoon Network și desenele care nu sunt pe Cartoon Network. La început, desenele erau difuzate în limba engleză. Din data de 12 octombrie 2011 toate serialele Boomerang sunt transmise în limba română și au fost introduse reclamele în limba română.Boomerang România este unul dintre cele mai populare canale de televiziune care ajunge la 741.000 de copii care îl vizionaeză în fiecare lună. În noiembrie, postul era situat pe locul 2 pe acest segment de piață. Cele mai apreciate seriale sunt The Garfield Show, The Tom and Jerry Show și Scooby-Doo.
Cartoon Network
Cartoon Network este un canal de televiziune din SUA care difuzează desene animate, fiind lansat în România pe 1 septembrie 1998. Serialele animate ale postului sunt recepționate în toate colțurile lumii, iar în unele țări sunt dublate. ro.wikipedia.org/wiki/Cartoon_NetworkÎn mare parte, postul Cartoon Network promovează valori antisociale. Cele mai de întalnite sunt violența, conflictele și agresivitatea. Valorile sociale cele mai folosite sunt: ajutorul și cooperarea, cultura civică și competența., Educația, creativitatea și familia sunt reprezentate slab în programele postului.
Copiii care se uita la Cartoon Network sunt stimulati prin zgomote (precum țipetele și exploziile), personaje agitate, lumini și culori puternice, monștrii și roboți.În mare parte, desenele animate prezentate se concentrează pe eroul bun care își învinge mereu inamicul, personajul negativ.
Prin urmare, cei mici ajung să creadă că trebuie să fie agresivi pentru a obține ceea ce doresc.Cele mai populare animații de pe acest canal sunt Ben 10 (care se numara și printre cele mai violente) și Atacul Artei.
Nickelodeon
Nickelodeon este un post de televiziune pentru copii și adolescenți, deținut de MTV Networks Europe.Canalul (Nickelodeon) a fost lansat în februarie 2010 (în România), difuzând desene animate și seriale pentru adolescenți. Nickelodeon este un canal TV pentru copii și adolescenți. Programele sunt destinate copiilor cu vârste între 6-14 ani și adolescenților cu vârste cuprinse între 15-20 ani,cu segmente destinate vârstei preșcolare – între 2 și 5 ani – în timpul orelor de școală. Biblioteca de programe include peste 3.000 seriale de jumătate de oră. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nickelodeon_România
Tom și Jerry este o serie desene animate difuzate pe Boomerang,zilnic, de mai multe ori,în intervarul orar 9-18 ,care prezintă o pereche de dușmani, o pisică de casă și un șoricel, creată de William Hanna și Joseph Barbera pentru studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. Timp de 17 ani, cuplul de animatori a lucrat aproape numai la Tom și Jerry, regizând mai mult de 114 scurt metraje, care se bazau mai mult pe mișcare în dauna dialogului. În anul 1957 MGM a decis să închidă studioul de animație din cauza nerentabilității (un serial de șapte minute cu Tom și Jerry costa 35.000 de dolari), și să le redifuzeze pe cele deja existente. Începând cu anul 1965, desenele au fost cenzurate de Chuck Jones la cererea MGM, fiind scoase scenele care făceau referi rasiale asupra negrilor (Mami doi Pantofi fiind înlocuită în mai multe dintre desene cu o femeie albă), chinezilor și indienilor.
Tom este anti-eroul înfometat, motanul șmecher și ursuz care nu are decât o dorință, să îl mănânce pe Jerry. Tom încearcă toate șmecheriile posibile pentru a pune mâna pe șoarece, dar nu reușește decât să facă praf casa. În numeroase episoade Tom Motanul încearcă să-l captureze pe Jerry. Șoarecele, colocatarul său nedorit creând haos și dezastru. O fi Jerry mic, dar este suficient de inteligent pentru a întoarce lucrurile în favoarea lui când Tom și-o caută cu lumânarea. În perechea Tom și Jerry, șoricelul este șeful. În anumite episoade Tom încearcă să mănânce păsări, pești sau alți șoareci, însă niciodată pe Jerry. Unele dintre motivele care duc la război sunt: sabotarea planurilor lui Tom de către abilul său inamic, consumarea alimentelor de către Jerry pe care Tom ar fi trebuit să le păzească, răzbunarea, un motan rival, o femelă ,sau ,doar din plăcerea unuia dintre cei doi inamici. Tom reușește rar să-l prindă pe Jerry, doar atunci când șoricelul ajută alte victime ale lui Tom. Destul de interesant, la începutul episoadelor din "era Hanna-Barbera" lângă titlu apar chipurile lui Tom și a lui Jerry zâmbind unul la altul, ceea ce este destul de ciudat având în vedere că cei doi sunt inamici. Există, de asemenea mai multe cazuri în care aceștia prezintă sentimente de prietenie unul pentru altul ca de exemplu în episodul "Thomas îndrăgostit" sau în episodul "Jerry și leul" când Jerry se preface că este rănit, iar Tom aduce trusa de prim-ajutor pentru a-l ajuta pe Jerry.Durul absolut din desenele Tom și Jerry, Spike, este buldogul din vecini căruia îi place să se relaxeze în cușca sa rozând un os. Fiind prieten cu Jerry, Spike intervine în favoarea lui atunci când Tom îi deranjează liniștea mult iubită. Tom și Jerry știu să nu îl deranjeze pe buldogul cel mare Spike și mai ales să nu îl deranjeze pe fiul său cel blând, Tyke. Spre deosebire de Tom și Jerry, Tyke nu caută să facă probleme, dar mereu se ajunge la asta. Și de obicei problemele pică pe Tom! Spre deosebire de tatăl lui, Tyke nu vorbește. El comunică numai prin scheunat, mârâit, expresii faciale și dând din coadă.
Urmărirea unui astfel de program poate fi periculoasă pentru un preșcolar,pentru că la această vârstă el asimilează acțiunile și comportamentul personajelor din desene,folosindu-le mai departe în viața reală.“Tom și Jerry” a fost interzis în unele țari pentru că prezenta în repetate rânduri explozii,arme,împușcături sau deformări fizice.Cu toate acestea,personajele de desene animate au supraviețuit întotdeauna acestor acțiuni,care,în opinia criticilor,reprezintă un mesaj nerealist pentru copiii care ar putea considera că atunci când ranești sau ucizi pe cineva,acesta va ramane nevătamat.
Laboratorul lui Dexter ( Dexter's Laboratory) este un serial american de desene animate creat în anul 1995 de Genndy Tartakovsky. Serialul prezintă viața unui băiețel de aproximativ 8 ani pe nume Dexter, ce este tachinat de sora lui Dee Dee, cu un IQ foarte mare ce are un laborator secret plin de tehnologii foarte avansate ascuns în spatele unei bibloteci. El are și un dușman pe nume Mandark, care este la fel deștept ca Dexter, poate chiar mai deștept. In Romania, serialul animat este difuzat de Cartoon Network. http://ro.wikipedia.org/wiki/Laboratorul_lui_Dexter
Dexter,personajul principal al serialului, este un copil geniu pe care îl găsești mai tot timpul în laboratorul lui inventând tot felul de lucruri științifice. Este foarte scund (are sub un metru înălțime) și are un accent ciudat. Provocarea permantentă cu care se confruntă este să o împiedice pe Dee Dee să îi distrugă laboratorul.Dee Dee este sora lui Dexter care îl tachinează mereu. Ea este foarte naivă, are 12 ani și are două prietene la fel ca ea, pe nume Mee Mee și Lee Lee. Este obsedată de ponei și inorogi dar practică și dansul (din păcate în laboratorul secret al lui Dexter, distrugându-i-l și pe această cale). Dee Dee merge pe principiul "What does this button do?" (Ce face acest buton?) și distruge tot timpul invențiile lui Dexter, apăsând pe toate butoanele pe care le găsește.Mom (Mama) este mama lui Dexter și este totodată o foarte bună gospodină. Uneori cerințele ei îl împiedică pe Dexter să își termine treaba.Dad (Tata) ,tatăl lui Dexter, de obicei este naiv și poartă ochelari ca Dexter. Activitatea lui preferată este privitul la televizor.Mandark (în traducere liberă înseamnă Omul Întunecat) este rivalul lui Dexter pe teme științifice și, ca și Dexter are propriul laborator care în primă fază este distrus de sora lui Dexter, Dee Dee. Numele lui adevărat este Susan iar părinții lui sunt hippioți având nume pacifiste cum ar fi Ursul Vântului și Pasărea Oceanului. El își dorește să îi închidă definitiv laboratorul lui Dexter pentru ca el să fie singurul geniu științific din zonă. Îi place foarte tare de sora lui Dexter,Dee Dee.Maimuța este unul dintre animalele de companie ale lui Dexter. Aceasta se poate transforma într-o super-maimuță eroină care salvează lumea de la dezastre. Are și un număr considerabil de episoade dedicate (Dial M for Monkey).Computerul este prietenul etern al lui Dexter. De multe ori acesta face calcule și efectuează operațiuni care să îi ușureze lui Dexter munca. Este devotat să îl servească pe stăpânul său.Domnul Luzinsky este învățătorul lui Dexter și îl consideră cel mai bun elev din întreaga școală, la fiecare test acordându-i nota 10. În mod hilar, Dexter uneori îl corectează pe domnul Luzinsky în timp ce predă lecțiile (pe care băiatul le știe deja pe de rost).
Serialul de desene animate se concentreaza în jurul unui băiat geniu pe nume Dexter, care are un laborator secret plin de echipament foarte avansat ascuns în spatele unei biblioteci din dormitorul său. Accesul la nesfârșitul sau laborator se realizează prin spunerea diferitelor parole sau activând manete ascunse în bibliotecă ( cum ar fi tragerea unei anumite cărti ). Dexter este întotdeauna în conflict cu Dee Dee, care tot intră în laboratorul lui iar acesta încearcă să o țină departe.Dee Dee elucidează toate felurile de a intra în laborator și odata înăuntru aceasta începe să se joace, deseori chiar distruge invențiile și construcțiile lui Dexter. Din motive neexplicate, Dexter reușește să țină secret laboratorul de părinții lui și la începutul serialului, Dee Dee este singurul personaj care știe de laborator. În mai multe episoade, este forțat să își arate laboratorul parinților, cu toate că acele episoade se termină cu ștergerea memoriei părinților săi.
SpongeBob este un desen animat difuzat de Nickelodeon zilnic,dimineața și seara. Buretele Bob Pantaloni Pătrați este un serial de animație american. Serialul animat a fost creat de un fost biolog marin,Stephen Hellenburg și este construit în jurul poznelor unui burette galben și vorbitor și a prietenilor săi din orasul subacvatic BikiniBotton.Acest burete de mare este vecin cu un calamar pe nume Squidward Tentacles (el nu-l suportă pe Spongebob și Patrick). Cel mai bun prieten al lui SpongeBob este Patrick Star, o stea de mare care trăiește pe o rocă. Sandy (un mamifer care respiră sub apă cu ajutorul unui costum) este o veveriță din Texas care trăiește în afara orașului (la fel ca Buretele Bob). Meseria lui Spongebob este să facă Krabby Patties la restaurantul Krusty Krab.
Potrivit revistei Los Angeles Times și respectiv agenției de știri Bloomberg,conform recenziilor făcute în cele două publicații pe marginea unui studio,personajul Sponge Bob dăunează gândirii copiilor.Din toate desenele animate care ar putea afecta creierul unui copil,Sponge Bob nu pare a fi vinovatul principal.Pentru studuil lor cei de la Los Angeles Times au recrutat 60 de copii in varsta de 4 ani.Douăzeci dintre ei au urmarit nouă minute un episod din Buretele Bob; alți douăzeci s-au uitat nouă minute la Caillou (un serial de animatie Canadian construit în jurul vieții de zi cu zi a unui copil de 4 ani); ceilalți douăzeci de copii au colorat cu creioane timp de nouă minte.
Cele doua seriale Caillou și Sponge Bob sunt diferite:unghiul camerei sau scenele se schimbă la fiecare 34 de secunde la primul și respectiv 14 secunde la cel de-al doilea.Cercetatorii au dorit să compare influența imediată a serialului de desene animate cu derulare rapidă sau încetinită asupra abiltaților copiilor de a rezolva probleme,de a amâna satisfacția imediată și de a solicita atenția directă.Cele trei grupuri au participat apoi la diferite teste.S-a descoperit că acei copii care s-au uitat la Caillou sau cei care au colorat s-au descurat mai bine la fiecare test decât cei care au urmarit Sponge Bob.Ritmul alert al episoadelor din Sponge Bob afectează capacitatea de concentarare și atenția privitorilor într-un mod foarte diferit față de activitați precum desenatul sau uitatul la mult mai răbdătorul Caillou. Eugene Guist care a studiat în trecut influența televiziunii asupra copiilor a explicat ca “desenatul necesită planificare și ritmul la care se desfășoară evenimentele în Caillou îi face pe copii să aștepte puțin mai mult înainte de a descoperii ce se întamplă în continuare.”
Prin urmare,Sponge Bob consumă rapid atenția telespectatorilor.Copiii care urmaresc acest serial animat trebuie să acorde mai multe resurse cognitive doar pentru a ține evidența a ceea ce se petrece pe ecran,în timp ce desenele de tip Caillou oferă telespectatorilor mai mult timp pentru a procesa evenimentele din poveste.
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Site-uri:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mass Media Si Televiziunea (ID: 107322)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.