Mass Media Si Opinia Publica

Mass-media este un sistem în care sunt incluse toate mijloacele de comunicare având drept țintă un număr cât mai mare de oameni. Acest sistem asigură circulația informațiilor, opiniilor și abordărilor cu importanță socială prin intermediul televiziunii, radioului, ziarelor, revistelor, internetului și cinematografului.

Opinia publică o putem defini ca fiind părerea formată de către public, iar efectul mass-media asupra ei se explică prin: relația public – sistem mass-media – sistem social. Această relație în care apare satisfacerea nevoilor indivizilor, probleme de informare, realizarea scopurilor, depinde în totalitate de această interdependență. Cu cât interesul individului față de mass-media este mai mare cu atât și dependența sa față de informațiile survenite prin mass-media crește.

Există și un proces de influențare asupra publicului care poate fi împărțit în două categorii: informativ și analitic. În prima categorie este vorba despre mesajele apărute în presă cu un conținut cât mai mare de informație utilă. Acesta este un proces sistematic și permanent care duce la apariția și formarea interesului public față de anumite evenimente. Tot aici apar, pentru prima dată, încercările de influențare și manipulare a consumatorului prin intermediul presei.

Procesul analitic apare odată cu punerea în sistem a mesajelor cu caracter pozitiv și date operative precum și cu caracter complex analitic. Această a doua categorie influențează fiecare persoană în parte și duce la formarea atitudinii publicului față de o anumită problemă luată în discuție.

Opinia publică se poate manifesta ca o expresie sau ca un răspuns de aprobare sau de dezaprobare față de evoluția unui eveniment. Mass-media are un rol important în formarea sau modificarea opiniei individuale sau de grup și, nu în ultimul rând, a opiniei publice. Mai pot adăuga faptul că opinia publică este produsul comportamentului publicului față de probleme de ordin general și evenimente. Publicul nu este altceva decât o realitate individualizată, care intră în contact cu evenimentele-fapt sau evenimentele-informație.

O realitate incontestabilă o reprezintă faptul că mass-media este supranumită a patra putere întru-un stat, fiind și cel mai puternic factor al formării opiniei publice.

Raportul dintre opinia publică și principalele funcții ale presei este următorul:

opiniile individuale și de grup sunt formate prin difuzarea de știri;

structurează și modifică atitudini și comportamente;

influența opiniei publice asupra vieții social-politice și exercitarea funcției de participare la guvernarea societății;

adoptarea deciziilor sau influențarea modului de rezolvare a treburilor publice printr-o atitudine critică, protestatară.

Jurnalistica apare ca un mediator între realitățile din lumea înconjurătoare și populație. Ea se impune în primă fază ca un producător de secvențe din realitate, de curente de opinii, iar ulterior ca un mijloc important de influențare și schimbare a comportamentelor individuale și colective.

Informația, împreună cu acțiunea de propagandă care însoțește în mod obligatoriu procesul de informare, dă naștere curentelor de opinie publică, modificând direcția acestora.

Propaganda se bazează atât pe procesul de informare a populației, cât și pe cel de dezinformare. Dezinformarea în presă este un fenomen vicios, care presupune relatarea incorectă a unui eveniment, prin omiterea sau adăugarea anumitor informații în conformitate cu opțiunile și simpatiile politice ale jurnalistului și cu scopul propus spre realizare. Acest fenomen a atins cote semnificative în secolul al XX-lea, fiind propagat în interiorul mass-media de anumite grupuri de indivizi sau persoane particulare, care urmăresc scopuri de defăimare, discreditare a unui partid, a unei întreprinderi sau de destabilizare a unei anumite situații din societate.

Fuga după senzațional a făcut posibilă, chiar necesară, utilizarea tot mai frecventă a informațiilor eronate și înșelatoare în presă, iar concurența dintre diferite mijloace de informare în masă, care au ca scop reflectarea realității unice, a dat naștere unui fenomen negativ: interpretarea tendențioasă a acestei realități. Interpretarea tendențioasă a realității dezinformează și dezechilibrează publicul, având ca rezultat formarea unei opinii publice neadecvate, greșite, vizavi de realitatea înconjurătoare.

Media influențează prin intermediul mesajelor sale opinia publică, modelează atitudini, prefigurează comportamente și reacții. Cel puțin pentru moment, media au câștigat, se pare, disputa, devenind forța cu cel mai mare impact asupra opiniei publice. Ele selectează problemele care sunt difuzate, acordându-le grade diferite de importanță și au reușit chiar o performanță ieșită din comun, să se substituie opiniei publice, pretinzând că vorbesc în numele ei.

1.1 Apariția radioului

Sursa principală e revoluției electronice este considerată a fi apariția radioului. Dacă la început comunicațiile erau numite telegrafie sau telefonie fără fir, aceste expresii nu au rezistat în timp și au fost înlocuite cu termenul radio.

Radiotelegrafia și radiotelefonia sunt domeniile principale ale radiotelecomunicațiilor. Tehnica redării cu înaltă fidelitate a sunetului reprezintă în continuare un subdomeniu al radiocomunicațiilor.

Fenomenele fizice, în special cele electrice, stau la baza fundamentală a radioului. Fascinați de această ramură, Volta, Cavendish, Faraday, Ampère, Kelvin, Maxwell și Gilbert au început să cerceteze intens și îi putem numi acum pionierii fondatori ai radioului.

Fizicianul german Heinrich Hertz este prima persoană care a realizat în 1887 o emisie și o recepție de undă radio. Pentru această performanță el s-a folosit de propriile studii de fizică teoretică la care a mai adăugat și rezultatele studiilor predecesorilor săi, mai ales cele ale lui Maxwell.

Aleksandr Stepanovici Popov, fizician rus, cu al său înregistrator de furtună a avut o puternică contribuție la dezvoltarea radioului. El este inventatorul antenei și tot el a realizat primele recepții sistematice în 1895.

Primul sistem practic de emisie și recepție, bazat pe undele electromagnetice aparținând aparatului lui Tesla, a fost prezentat lumii în 1896 de către Guglielmo Marconi care nu a făcut altceva decât să sintetizeze toate datele de până la el. Marconi alături de germanul Karl Ferdinand Braun, în 1909, sunt recompensați cu prestigiosul premiu Nobel pentru contribuțiile aduse în domeniul fizicii.

Realizarea primei transmisi în Statele Unite ale Americii a avut loc în statul Virginia de Vest și este atribuită doctorului stomatolog Mahlon Loomis din Philadelphia.

Între Washington și Baltimore, în 1843, cu ajutorul unei idei aparținând pictorului american Samuel Morse începe să funcționeze primul serviciu telegrafic fără fir. După acest moment istoric tot ce a mai rămas de făcut a fost înlăturarea cablului electric, ceea ce s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu.

Pentru ca acest lucru să fie posibil echipamentul de emisie preia informația de voce și o introduce într-un amplificator pentru a-i amplifica semnalul iar de aici semnalul este direcționat către un modulator. Apoi are loc un amestec al semnalului util cu cel de radiofrecvență aparținând unui oscilator local. După această îmbinare semnalul este trimis direct în antenă.

Al doilea echipament, cel de recepție, intervine după ce semnalul a fost transformat în radiație electromagnetică. Echipamentul de recepție fiind pe scurt aparatul radio, care captează semnalul cu ajutorul antenei, este demodulat și transmis unui amplificator de joasă frecvență. Între urechea umană și radioreceptor intervine difuzorul. Invenția îi aparține lui Alexander Graham Bell care patentează în 1876 primul difuzor electric, parte din telefonul său. O versiune îmbunătățită a difuzorului este prezentată publicului de Ernst Siemens în 1877.

Există două tipuri de modulație:

Modulația în amplitudine AM

Modulația în frecvență FM.

Frecvența modulatoare este asigurată de oscilatorul local al echipamentului din care face parte.

1.2 Istoria radioului românesc

RADIOUL PUBLIC

Fenomenul radio în România și-a făcut debutul la data de 1 noiembrie 1928, iar primul semnal radiofonic lansat în eter, a fost realizat prin cuvântul profesorului Dragomir Hurmuzescu, fizician român, ridicat la rangul de președinte al Consiliului de Administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică.

Mișcări pro-radiofonie existau și înainte de 1928 iar cel mai bun exemplu este Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, constituită la data de 22 Decembrie 1927, conform Jurnalului nr. 2915 al Consiliului de Miniștri, art.2.

Societatea de Difuziune Radiofonică este înregistrată oficial la tribunal în 1928, iar prima adunare generală a avut loc la data de 17 ianuarie 1928, unde cea mai mare parte a capitalului de participare aparține statului.

Pe site-ul Societății Române de Radiodifuziune se precizează: “La început au fost 17 angajați. Primul director, prima secretară, primul jurist al Societății, primul contabil, primele crainice, primul mecanic al studiourilor […]

Cine erau VOCILE fără chip, pe care ascultătorul învăța treptat să le cunoască și să le recunoască? Cine erau cei care se ascundeau în spatele acestor voci? Cine erau aceia care, încă de la începuturi, se gândeau la gusturile și preferințele celor ce cu atenție și nerăbdare își aplecau urechea la aparatele de radio? Numele lor există în arhiva radioului. Uneori le găsim și fotografiile, alteori, însă, nu! Atunci, ei rămân doar niște voci ."

Construcția primelor studiouri adecvate sau săli de audiție, cum se numeau în acea perioadă, a avut loc în imobilul din strada General Berthelot nr. 60 în 1930. Prima transmisie a unei opere din studio (Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini) a avut loc pe 21 martie 1930 iar pe 11 februarie 1932, la adresa menționată mai sus, a fost inaugurat Studioul Mare.

Pe 20 octombrie 1932 a apărut Legea pentru crearea unui fond necesar dezvoltarii rețelei naționale de relee. Aceasta oferea cadrul legal pentru dezvoltarea tehnică a rețelei naționale de radiorelee.

1932 a fost și anul când s-au difuzat primele emisiuni în limbi străine (franceză și germană), care pot fi considerate precursoarele postului Radio România Internațional: niște "miniaturi de emisiuni vorbite", cu referire la specificul românesc, difuzate pe frecvența Radio România.

Pe 11 iunie 1933 a avut loc prima transmisie a unui meci de fotbal internațional: România – Iugoslavia.

În 1937, Societatea Română de Radiodifuziune a introdus în organigramă următoarele:

Consiliu de Administrație, care fixa principiile de organizare și conducere;

Comitet de direcție, care controla activitatea Societății;

Direcție Generală, care includea directorii adjuncți și secretariatul general (arhiva și registratura);

Direcția programelor vorbite și muzicale;

Direcția tehnică;

Direcția contencios;

Direcția administrativă;

Direcția comercială ;

Președinte;

Director general numit de Consiliul de Administrație.

Pe 31 decembrie 1937, Societatea Română de Radiodifuziune a trecut în subordinea directă a Președinției Consiliului de Miniștri.

Primul studio regional a luat ființă pe 8 octombrie 1939, când la Chișinău s-a inaugurat Radio Basarabia, cu un program propriu de emisiuni în limba română și în limba rusă.

Numărul abonaților a crescut de la 274.314, în 1938, la 319.408, în 1939.

Pe 12 februarie 1939 s-a lansat o emisiune românească pentru America, drept mijloc de propagandă pentru participarea României la Expoziția Universală de la New York. În program:

Poema română de George Enescu,

o melodie populară în interpretarea Mariei Tănase,

o horă caracteristică în interpretarea orchestrei lui Grigoraș Dinicu,

arii populare românești, cu concursul Valentinei Crețoiu Tassian și a lui G. Folescu.

Societatea de Radiodifuziune nu întrerupe difuzarea programului nici în timpul războiului cu toate că evacuarea și dispersarea componentelor sale începe pe 22 aprilie 1944. Mesajul Regelui către țară și proclamația guvernului sunt difuzate pe 23 august 1944, iar o zi mai târziu un bombardament german distruge sediul Societății Române de Radiodifuziune. În aceste condiții dramatice numărul abonaților scade la 96.759.

Finalul războiului afectează structurile și activitatea instituției deoarece în acea perioadă s-au produs schimbări politice majore. Imediat în cadrul Societății de Radiodifuziune intră în vigoare un nou regulament de funcționare și organizare în care apare o subdirecție generală de programe, una culturală și alta muzicală, toate coordonate politic.

Naționalizarea Societății Române de Radiodifuziune, are loc pe 11 iunie 1948.

În 1954 Societatea de Radiodifuziune emitea pe două programe. În acest an au început să apară, treptat, studiourile locale, odată cu dezvoltarea emițătoarelor pe unde medii în teritoriu:

pe 15 martie Radio Cluj,

pe 6 iunie Radio Craiova,

în 1955, Radio Timișoara.

A continuat înființarea de posturi noi:

în 1967 a început să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța,

în martie 1973, emisiunile muzicale sporadice emise în "înalta fidelitate" (FM) s-au transformat în Programul 3 (pentru tineret).

În anii '70 și începutul anilor '80, cele trei canale ale Radiodifuziunii emiteau 54 de ore pe zi:

24/24 pe Programul 1,

19 ore pe Programul 2,

11 ore pe Programul 3.

Data de 22 decembrie 1989 a însemnat pentru Radio România și pentru societatea românească, un moment de răscruce și un examen. Din acel moment, Radio România și-a deschis stațiile regionale, iar evoluția instituției a fost una ascendentă:

în 1990 s-a înființat studioul regional Constanța,

tot atunci a început să emită și Antena Bucureștilor – devenită mai târziu, în 1998, Radio București,

ulterior a mai apărut un alt canal destinat populației rurale, intitulat "Antena Satelor".

În 1996, apar 11 redacții specializate și un "Departament al Posturilor Teritoriale și Locale”, dupa modelul Radio France și se decide reorganizarea programelor de emisie, înființându-se trei canale naționale:

România Actualități,

România Cultural,

România Tineret,

Pe 24 martie 1997 a început să emită Radio România Muzical.

Sfârșitul anului 2003 introduce Radio România Internațional, într-o rețea internațională de emițătoare. Acum formulele de transmisie intră întrun proces complex care îi oferă posibilitatea de a transmite prin satelit via Internet, prin parteneriat cu posturi de radio private și apare posibilitatea de recepție prin Wi-Fi și telefonie mobilă.

Un an mai târziu, pe 1 octombrie, Radio România Tineret dispare din FM și se transformă în Radio3Net, emițând exclusiv pe internet la www.radio3net.ro. Din luna august 2007, postul poartă numele fostului director, Florian Pitiș, drept omagiu pentru contribuția sa adusă acestui post.

Radio România începe difuzarea programelor în sistem digital DAB-T în anul 2005, în București și împrejurimi, după emiterea pe internet a altor canale ale sale.

Un alt pas important este făcut pe 1 noiembrie 2008, când Radio România, sărbătorește 80 de ani de la transmisia primei emisiuni radiofonice. Importanța evenimentului este lansarea primul radio public online din lume, Kids Radio, dedicat copiilor. Tot cu prilejul sărbătoririi a 80 de ani de radiofonie românească, Banca Națională a României a lansat o monedă aniversară din argint, iar Radiofilatelia omagiază acest eveniment de experiență și profesionalism prin lansare a unui timbru aniversar Radio România 80.

În prezent Radiodifuziunea Română are 5 posturi centrale: Radio România Actualități, Radio România Cultural și Radio Antena Satelor cu o acoperire totală a teritoriului, Radio România Muzical, Radio România Internațional și mai multe canale regionale, grupate sub genericul Radio România Regional (Radio București, Radio Cluj, Radio Constanța, Radio Craiova, Radio Iași, Radio Mureș, Radio Reșița, Radio Sighet, Radio Timișoara, Radio Antena Brașovului, Radio Antena Sibiului, Radio Vacanța), precum și redacția minorități (maghiară și germană) a studiourilor regionale.

De la prima emisie radio, numai pe unde lungi, canalele Radio România sunt transmise astăzi atât pe unde medii, scurte, ultrascurte, cât și pe satelit, internet și prin radio digital terestru (DAB-T în București și în DRM pentru Europa Occidentală).

RADIOUL PRIVAT

Reala concurență pentru radiourile publice începe, în 1990, odată cu lansarea primului post de radio privat, din România, Unifan. Acesta suferă o ruptură, în 1991, ceea ce duce la apariția posturilor Fan Radio și UniPlus.

Pe frecvența Vest (88-108 Mhz), în perioada 1990-1991 are loc o avalanșă de posturi radio. La început pe această frecvență erau doua posturi de radio: Delta RFI și Radio Nova 22. Începând cu 1991, Radio Contact și Radio Meridian trec și ele pe banda de Vest.

Acordarea licentelor pe 10 ani, în 1994, reprezintă un pas foarte important pentru radioul privat din România. În acel an Radio Nova 22 își încetează activitatea, iar posturi de radio precum Radio 21, Radio Pro FM și Radio Total își incep activitatea.

În martie 1994, conform ziarului “Libertatea”, în București, emiteau următoarele posturi:

Bandă est (F.M. O.I.R.T.):

Fun Radio 67,8 MHz

Tinerama 68,7 MHz

Uniplus Radio 69,8 Mhz

Radio Romantic 72,68 Mhz

Bandă vest (F.M. C.C.I.R.):

– Radio Delta 93,5 MHz

– Total FM 94,2 MHz

– Radio Contact 96,1 MHz

– Radio 21 100,2 MHz

– Pro FM 102,8 MHz

Europa FM reprezintă o premieră în domeniul radioului privat românesc. Acest post este lansat pe 26 mai 2000, iar noutatea cu care intră pe piață este acoperirea la nivel național. Europa FM deține 44 de stații, acoperă 60% din teritoriul țării și 80% din populație. Referitor la publicul țintă, Europa FM se adresează persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 45 de ani.

Anul 1993 aduce schimbări majore pe piața radio din România, odată cu introducerea formatului Contemporary Hit Radio (CHR). Din acel moment încep și nemulțumirile DJ-lor față de playlist. Primii care își manifestă insatisfacția sunt cei de la Radio Contact, care nu mai au posibilitatea de a propune ascultătorilor propriile preferințe și deasemenea faptul că partea de exprimare liberă o pot face de acum odată la două piese încadrându-se în maximum 30 de secunde.

Motivul real al DJ-lor era altul, mai exact, în cele 40-60 de secunde pe oră în care aveau voie să vorbească, aceștia nu își mai puteau etala personalitatea, iar acest timp era destinat anunțării programului din ora următoare, al unei piese sau chiar anunțării buletinului meteo.

După organizarea grilei de programe la zecimi de secundă, rezultatele au început să apară, astfel încât audiența și profitul au crescut. Această organizare nu le este favorabilă și celor de la Radio UniPlus, deoarece nu se puteau adapta unui program verificat.

Astazi există o strictețe maximă în ceea ce privește aplicarea rețelelor de audiență. Radioul este înființat pentru profit, care trebuie maximizat cu ajutorul instrumentelor de marketing. De câțiva ani instrumentele de marketing au pătruns și în radiourile românești. S-au înființat chiar și departamente de sondare calitativă a audienței, deoarece ascultătorii doresc să interacționeze cu radioul.

Cea mai bună bază de date pentru feedback se formează cu ajutorul sutelor de apeluri telefonice primite de la ascultători. Aceste informații se prelucrează iar apoi se organizează studii interne care indică impactul vocilor ce se aud în eter, calitatea știrilor dar și muzica, asupra ascultătorilor. Astfel departamentul de marketing, în unele cazuri, este mult mai important decât redacția în sine.

Tabloidizarea știrilor este o alta consecință a evoluției radioului românesc. Cu o cotă zdrobitoare de 53%, echivalentul formatului tabloid în radio (CHR), este cel mai ascultat. Explicația fiind că acest public își ia informația din alte surse. Creșterile substanțiale de ascultători la nivel național, din ultima perioadă, au fost posibile deoarece anumite posturi de radio și-au mărit puterea de emisie sau prin faptul că liderii naționali au achiziționat posturi de radio locale.

În București se manifestă un alt fenomen: folosirea marketingului și publicității în orice mediu (de la cel mai targetat print până la cel mai vândut tabloid, de la cele mai mari panouri până la „telefoanele“ de sondare a audienței).

Apariția posturilor targetate a mărit audiența generală și a „mușcat“ din ascultătorii radiourilor Adult Contemporary. S-a observat o creștere a numărului de ascultători Radio Romantic, ce este definit ca un post de „oldies“. De asemenea, intrarea în emisie a Itsy Bitsy a creat posibilitatea apariției unui public nou – copiii – care până acum nu erau „clienții“ nimănui.

Probabil că la viitoarea măsurătoare lucrurile se vor schimba: apariția pe piață a formatului sports & news (Sport Total FM) și preconizata lansare a unui post de news & talk sigur vor mai „ciupi“ din ascultătorii de Adult Contemporary și vor educa ascultătorii de CHR asupra faptului că informația de calitate poate fi accesată și prin radio.

1.3 Primele posturi de radio la nivel internațional

Statele Unite ale Americii, au privilegiul de a întemeia primul post de radio comercial în Pittsburgh. În 1920 după ce fuseseră deschise mai multe stații experimentale, pe care azi le-am numi “pirat”, își face apariția KDKA, primul post de radio comercial licențiat.

După apariția KDKA-ului în SUA are loc o adevărată explozie de stații radio. Până în 1923 numărul acestora ajunsese la 550, iar în 1930 americanii dețineau peste 10 milioane de aparate recepție.

Primul post de radio comercial din lume ia naștere în Olanda, mai exact la Haga sub denumirea de PCGG, iar prima emisie are loc pe 6 noiembrie 1919. Radio CFCF, cu sediul în Montreal, a început să emită pe 20 mai 1920 iar pe 20 august, tot în același an, a început să emită și WWJ din Detroit. Problema a fost că niciunul dintre acestea nu avea o licență, astfel că la nivel mondial rămâne „primul” recunoscut tot postul din Pittsburgh.

În Europa, cât și pe celelalte continente, după 1921, în fiecare an au apărut stații de radio, astfel încât 19 țări din Europa se mândreau cu existența radioului pe teritoriul lor în 1925.

Pe teritoriul Argentinei primul post de radio se înființează în anul 1922, deoarece societatea germană Telefunken avea aici o filială. Tot în acest an, stații de radio apar în Australia și în Japonia.

Marea Britanie sărbătorește pe 18 octombrie 1922, apariția radioului pe teritoriul său, sub numele BBC (British Broadcasting Corporation). Prima emisie a BBC-ului are loc pe 14 noiembrie 1922. Acest post de radio are o ascensiune puternică și un impact major asupra publicul. După numai 3 ani de la prima emisie BBC-ul era acultat de 85% dintre britanici.

În Europa dezvoltarea radioului a avut etape, viteze și specificuri diferite :

• 1922 – Elvetia , Lausanne ;
• 1923 – Austria , Viena ;
• 1924 – Italia , Roma ;
• 1922 – Danemarca ;
• 1925 – Ungaria , Polonia , Norvegia și Romania ;
• 1926 – Iugoslavia ;
• 1929 – Bulgaria .

În Australia primul post de radio licențiat a fost înființat în decembrie 1922. Sub numele de 2CM, acesta își desfășura activitatea în Sydney. Licența de funcționare cu numărul unu a fost deținută de Charles MacLurcan.

Primele programe radiofonice în Rusia au început pe 17 Septembrie 1922, la o stație din Moscova. Sindicatele și comisariatul pentru educație erau responsabile cu organizarea, astfel încat emisiunile au devenit regulate în 1924. Tot în Rusia putem menționa faptul că Lenin susținea experiențele de radiofonie încă din 1918, când acestea au fost relansate de guvernul sovietic.

Conceptul radio era numit ”ziarul fără hârtie și fără frontiere” și avea ca scop depășirea problemelor de distanță, de “educare a maselor” și era totodată folosit ca mijloc de propagandă.

Japonia lansează cu success la 1 iunie 1925 primul lor post de radio. Poartă numele de JOBK, acum NHK (Japonia Broadcasting Corporation) Osaka.

Primul post de radio din China a luat naștere în Harbin. Acesta a intrat în funcțiune în octombrie 1926. Însă, cel mai important post de radio din China a fost înființat de către Partidul Naționalist în 1928 sub denumirea de Central Broadcasting System.

Înainte de 1930, radioul nu are o răspandire mare ci una mică în afara Europei și a Americii de Nord. Cele câteva emițătoare radio din Asia ( 1925 Japonia ) și din Africa au rezultat datorită puterilor coloniale.

Radiodifuziunea a început în Africa de Sud pe data de 18 decembrie 1923. Prima emisiune a avut loc la Johannesburg, unde a fost difuzat un concert de muzică realizat de Western Electric Company.

Radioul se schimbă continuu după 1930 deoarece tehnica evoluează, programele se îmbunătățesc iar realizatorii devin profesioniști. Începând cu această perioadă radioul transmitea cu ajutorul undelor muzică, știri, poezie până la concerte și piese de teatru.

Fiind folosit ca unealtă de manipulare și propagandă, radioul supraviețuiește războiului cât și apariției televiziunii, care pe lângă sunet aduce și imagini. În zilele noastre acest canal de comunicare a făcut un pas uriaș cu ajutorul Internetului astfel încât radioul nu mai are nevoie nici de eter.

Actorii erau cei care ințial realizau programele radio, însă din 1960 acestea au fost realizate împreună cu oameni specializați precum jurnaliști și oameni de radio.

Radioul este sărbătorit oficial la nivel mondial din 2012. Data aleasă a fost 13 februarie, în semn de prețuire pentru acest puternic mijloc de informație și cultură. Totodată reprezintă data primei emisii a postului de radio al Națiunilor Unite, din 1946. Proclamarea Zilei Mondiale a Radioului a fost aprobată oficial la 14 ianuarie 2013, de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

CAPITOLUL 2. Consiliul National al Audiovizualului și Radioul

Înființat în 1992, Consiliul Național al Audiovizualului(CNA), are rolul de a asigura o piață a audiovizualului bazată pe libertate de exprimare, liberă concurență și pluralism. Fiind o autoritate publică autonomă, activitatea CNA este reglementată de Legea audiovizualului nr. 504 din 2002 și se află sub control parlamentar. Un alt rol al CNA- ului este de a se asigura că drepturile telespectatorilor și radioascultătorilor sunt respectate de către posturile de radio și televiziune. Se pune accent mai ales pe informarea corectă, viața privată, protecția minorilor și demnitatea umană.

Un domeniu care a luat amploare în ultimii ani este internetul, unde numărul televiziunilor și radiourilor online crește de la zi la zi. Chiar dacă există inițiative publice de reglementare, din păcate mediul virtual nu poate fi controlat. Pe viitor cu siguranță vor apărea reglementări privind mediul online deoarece trebuiesc controlate materialele radio-tv, pornografia infantilă, drepturi de autor, publicitatea online.

MONITORIZARE RADIO

Activitatea Consiliului este dezbatută de către Parlament în urma unui raport întocmit anual. Până la data de 15 aprilie acesta trebuie depus la comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Activitatea de monitorizare a conținutului programelor difuzate de posturile de radio cu acoperire națională în anul 2013 a avut ca obiective:

-Respectarea legislației și a reglementărilor în domeniul audiovizualului (Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual etc.);

-Analiza sesizărilor/reclamațiilor în legătură cu conținutul programelor audiovizuale. Sarcinile curente ale monitorizării programelor difuzate de posturile de radio au fost stabilite în ședințele Consiliului Național al Audiovizualului.

Principalele teme de monitorizare în anul 2013 au fost:

Protecția minorilor

-monitorizarea programelor difuzate în intervalele orare în care copiii au acces neîngrădit la programele de radio: emisiuni matinale și de divertisment, producții muzicale ș.a.;

-selecția, evaluarea, clasificarea și încadrarea situațiilor în care apar încălcări ale prevederilor legale privind protecția minorilor;

-întocmirea rapoartelor de monitorizare.

Protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine

-monitorizarea programelor informative, programelor de divertisment,

programelor de dezbatere, monitorizarea conținutului publicității;

-selecția, evaluarea, clasificarea și încadrarea situațiilor în care apar încălcări ale prevederilor legale privind protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine a persoanelor;

-întocmirea rapoartelorde monitorizare.

Asigurarea informării corecte și a pluralismului

-urmărirea programelor informative și de dezbatere;

-selecția, evaluarea, clasificarea și încadrarea situațiilor în care apar încălcări ale prevederilor legale privind informarea corectă a publicului;

-întocmirea rapoartelor de monitorizare.

Publicitatea și sponsorizarea programelor

-monitorizarea tuturor tipurilor de programe;

-selecția, evaluarea, clasificarea și încadrarea rezultatelor în urma analizei conținutului publicității sau a programelor sponsorizate;

-întocmirea rapoartelor de monitorizare.

Monitorizarea grilelor de programe

-monitorizarea respectării de către radiodifuzori a grilelor de program aprobate, urmărind structurile serviciilor de programe difuzate de posturile de radio, cu privire la:

structura serviciului de programe după sursele de proveniență;

opere audiovizuale românești și europene;

structura serviciului de programe pe tipuri de programe/emisiuni.

-întocmirea fișei grila postului.

Altele (jocuri și concursuri, responsabilități culturale, drepturi de difuzare)

-evenimente de importanță majoră, sesizări/reclamații.

În anul 2013, cu un număr mediu de personal de monitorizare de 3,1 persoane, au fost monitorizate, sistematic sau prin sondaj, sau ca urmare a sesizărilor/reclamațiilor primite, programele difuzate de 19 posturi de radio: Activ EFEM, București FM, Europa FM, HFM, Info PRO, Kiss FM, Magic FM, Național FM, Pro FM, Radio 21, Radio Gold FM, Radio Guerrilla, Radio ZU, Realitatea FM, RFI România, Rock FM, România Actualități (Radio România Actualități), România Cultural (Radio România Cultural) și Sport Total FM.

Au fost efectuate un număr de 3221 de monitorizări ale emisiunilor de radio difuzate, finalizate prin rapoarte prezentate Consiliului. O monitorizare reprezintă analiza unei ediții a unei emisiuni, pe o temă dată. Aceste monitorizări au acoperit 5980 de ore de program difuzat, din care 570 de ore au fost cuprinse în rapoartele de monitorizare, iar 1488 de ore de program au fost monitorizate pentru evaluarea fișei grilelor de programe ale posturilor.

Referitor la conținutul programelor difuzate de posturile de radio, în anul 2013 s-au înregistrat un număr de 36 de sesizări/reclamații primite de la radioascultători.

2.1 Audiențele radioului public / privat

Primele încercări de investigare a audienței au fost realizate secolul trecut, în Statele Unite ale Americii, pentru emisiunile radiofonice, aflate în acea perioadă, în topul mass-media. Sondajele erau realizate telefonic, radio-ascultătorilor li se cerea să reproducă anumite fragmente din emisiuni care fuseseră difuzate în orele anterioare la posturile de radio monitorizate sau chiar să redea ceea ce auzeau în acel momentla radio.

Astăzi metoda de prelevare a datelor se face prin interviuri telefonice, prin interviuri față în față, interviuri realizate la domiciliul respondenților. Realizat de către două institute de cercetare (eșantioane egale), durata totală a perioadei de intervievare este de 46 săptămâni iar durata medie a interviului este de 16 minute.

Rezultatele ultimului studiu de audiențe dat publicității de Asociația pentru Radio Audiență (ARA) pe 21 decembrie 2014 arată că, la nivel național, Kiss FM este cel mai ascultat post de radio. În timp ce, Radio România Actualități se regăseste pe locul al doilea în preferințele ascultătorilor.

Studiul de Audiență Radio – Valul de toamnă 2014 a fost realizat în perioada 01 septembrie – 21 decembrie 2014, de către IMAS – Marketing și Sondje SA și Mercury Research SRL, pe un eșantion reprezentativ de 9.442 de persoane, cu vârste de peste 11 ani, cu eroare maximă de +/- 1 %. Dintre cele 1.139 localități incluse în eșantion, 67 sunt orașe cu peste 30.000 de locuitori, 240 de localități cu populație sub 30.000, 213 de localități din mediul rural, cu peste 5000 de locuitori și 619 de localități din mediul rural cu mai puțin de 5000 de locuitori.

Dacă la nivelul întregii țări Kiss FM este lider de audiență, cu 2.091.500 de ascultători zilnic, la nivelul Capitalei postul ocupă doar locul 3, cu 182.800 de ascultători zilnic.

La nivel național, liderul Kiss FM este urmat de Radio România Actualități (2.091.500 de ascultători) și Radio ZU (1.618.600 ascultători).

Clasamentul complet al audiențelor la nivel național, la data de 21 decembrie 2014, este următorul:

1. Kiss FM – 2.091.500

2. Radio România Actualități – 2.058.100

3. Radio ZU – 1.618.600

4. Radio Pro FM – 1.575.000

5. Radio România Regional – 1.548.500

6. Radio Europa FM – 1,441.100

7. Radio Antena Satelor – 737.300

8. Radio 21 – 733.800

9. Radio Magic FM – 728.200

10. Radio Rock FM – 232.500

11. Radio Romania Cultural – 214.500

12. Radio Național FM – 211.100

În București lider detașat este Radio Zu cu 223.200 de ascultători zilnic, cu 59.100 mai puțini ascultători decât la măsurătoarea precedentă. Locul doi este ocupat de postul public de radio, Radio România Actualități, cu 202.000 de asculători, iar podiumul este completat de Kiss FM (182.800 de ascultători), care a pierdut aproape 1.600 de ascultători față de măsurătoarea anterioară.

Conform ultimei măsurători, Magic FM și-a păstrat numărul de ascultători (161.500) iar Pro FM și Europa FM au câștigat teren în fața competitorilor.

Clasamentul complet al audiențelor la nivelul Capitalei, la data de 7 iunie 2010:

1. Radio ZU – 223.200

2. Radio România Actualități – 202.000

3. Radio Kiss FM – 182.800

4. Radio Magic FM – 161.500

5. Radio Pro FM – 131.800

6. Radio Europa FM – 126.700

7. Radio Romantic FM – 100.100

8. Radio 21 – 99.300

9. Radio Rock FM – 90.900

10. Radio Național FM – 45.700

11. Radio Vibe FM – 45.000

12. Radio Antena Satelor – 40.600

13. Radio Gold FM – 38.600

14. Radio Romania Cultural – 25.600

15. Radio Smart FM – 19.200

16. Radio Itsy Bitsy – 18.400

17. Radio București FM – 14.300

18. Radio Activ EFEM – 5.700

Pe segmentul comercial, reprezentat de persoanele din categoria de vârstă 18-49 de ani, lider în București este Radio Zu (161.200 de ascultători) urmat de Kiss FM (131.100 de ascultători) și Magic FM (118.400 de ascultători).

Primul loc la nivel urban este deținut de Radio Kiss FM, cu 859.000 de ascultători zilnic, urmat de Radio ZU (720.700 de ascultători) și Radio Pro FM (569.400 de ascultători).

La nivel național, segmentul comercial reprezentat de persoanele din categoria de vârstă 18-49 de ani arată că tot Radio Kiss FM este lider de piață (1.380.700 de ascultători) urmat de Radio Zu (1.021.800 de ascultători) și Radio Europa FM (956.200 de ascultători).

2.2 Radioul și publicitatea

Publicitatea reprezintă poate cea mai vizibilă formă de comunicare a unei firme cu actualii și potențialii clienți, cuprinzând “totalitatea acțiunilor care au ca scop prezentarea indirectă (nepersonală) a unui mesaj în legătură cu un produs, serviciu, marcă sau firmă, de către orice susținător (plătitor identificat)”

Publicitatea este o formă de comunicare plătită și foarte scumpă pentru companie. În Statele Unite ale Americii se cheltuiau anual aproape 244 miliarde de dolari, iar la scară mondială cheltuielile publicitare se ridicau la 465 miliarde de dolari.

Toate aceste costuri reprezintă costuri fixe pentru orice companie și ele trebuie recuperate prin preț și volumul vânzărilor. Privită din acest punct de vedere publicitatea este costisitoare, dar dacă ne gândim la numărul de consumatori țintit, datorită audienței media, atunci costul nu mai este exagerat. De precizat, însă, că în ultimii doi ani bugetele de publicitate au scăzut totuși simțitor, ca urmare a crizei economice mondiale, iar acest lucru este resimțit destul de puternic de mass-media.

Caracteristic publicității este faptul că ea reprezintă un mijloc de comunicare de masă deoarece mesajele nu sunt transmise unei singure persoane ci unui întreg grup de persoane și raporturile între emițătorul mesajului și destinatarii acestuia nu sunt directe, ci se stabilesc prin intermediul unui canal de comunicație de masă (presă, radio, televiziune, internet), de aceea putem afirma că publicitatea este nepersonală. Fiecare dintre acestea are avantaje și dezavantaje. Planificatorii media au în vedere mai mulți factori atunci când decid ce mediu va fi folosit.

Radioul este unul dintre mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare. Există posibilitatea selectării publicului ascultător, costurile sunt moderate, dar există dezavantajul că mesajul nu poate fi prezentat decât sonor, ascultătorii făcându-și o imagine parțială și de moment asupra acestuia.

Sunt de preferat spoturile scurte, de 20-30 secunde, iar sloganul trebuie inclus obligatoriu. În situațiile în care se apelează la mai multe posturi, se are în vedere ca ora de transmitere a spotului să difere de la un post la altul.

Dintre elementele unui spot publicitar reușit pentru radio se pot enumera:

timbrul plăcut al vocii crainicului, respectiv al celui care transmite mesajul efectiv,

fondul muzical corespunzător,

efectele de sunet pentru punctarea mesajului,

textul,

sloganul,

frecvența de apariție.

Dintre avantajele publicității prin intermediul radioului se pot enumera:

țintirea unor segmente specifice, în funcție de stațiile radio și de programele oferite;

flexibilitate;

cost moderat;

înalt nivel de acceptare din partea publicului;

folosirea imaginației ascultătorului.

La polul opus, dezavantajele publicității prin radio sunt:

percepția scăzută, mulți ascultători gândindu-se la radio ca la un sunet de fond al altor activități pe care le desfășoară și acordându-i o atenție scăzută;

lipsa elementului vizual;

dificultăți în planificarea și cumpărarea spațiului (datorită audienței segmentate trebuie cumpărate spații la diferite stații de radio, iar planificarea și evaluarea publicității pot fi dificile).

Referindu-se la publicitatea în Radioul Public, Alexandra Bădicioiu a publicat, în ziarul Cotidianul din 11 ianuarie 2007, articolul intitulat Radioul public e puțin privat. Din articol reieșea că publicitatea Radioului Public va fi gestionată de vicepreședintele de marketing și vânzări al Antenei 1.

“ Societatea Română de Radiodifuziune a ales compania care va administra publicitatea până în 2009. CLIR Media a câștigat licitația după ce a concurat cu Splendid Media și Media Consult. Compania a fost înființată în martie 2006 și este deținută de offshore-ul Global Transaction Ltd. ( 66%), Radu Cosmin Tănăsescu ( 7%)și Laurențiu Octavian Ionete ( 27%),vicepreședintele de marketing și vânzari al postului Antena 1. CLIR Media are în portofoliu mai multe produse ale trustului Voiculescu, printre care Antena 3, Euforia Lifestyle, Good Food, și se va ocupa de publicitate pentru tot ce înseamnă SRR: Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Internațional, Radio3Net și alte 10 posturi regionale.”

Întrebat în legătură cu un eventual conflict de interese, Laurențiu Ionete declara pentru Cotidianul că nu vede niciunul, în schimb prevede multe schimbări în publicitatea radioului public. “Vom încerca să luăm cu radioul public mai mult decât s-a luat până acum din bugetele de publicitate disponibile pe piață. Există în jur de 20 de milioane de euro, iar ei nu au nici măcar 5% din aceste bugete, deși au o cotă de piață de 17%. Un al doilea aspect este legat de politica de vânzări, care nu a fost adaptată legii cererii și ofertei. Prețurile practicate au fost foarte mari.”

Pe partea de publicitate și marketing, radioul privat este marele învins al acestei bătălii. Mișcările cultural-educaționale, ca idee generală, nu reușesc să străpungă zidul ridicat de radiourile accesibile toturor ca abordare.

Constat cu stupoare că ascultători fideli de Radio ZU recunosc faptul că sunt momente când dau radioul CHR, pe radioul AC. Motivarea lor este următoarea: deși Radio ZU nu difuzează muzica pe care ei o ascultă în mod frecvent, preferă să asculte ZU pentru imaginea pe care o are. Concluzie: iată cât de mult contează marketingul unui post de radio.

2.3 Perspectivele Radioului – Digitalizarea FM-ului

În 2005, la aniversarea celor 65 de ani de funcționare, Societatea Națională de Radiocomunicații a lansat servicii în format digital.

La început, doar cinci posturi de radio au ales oferta unui astfel de semnal: Radio România Actualități, Radio România Muzical, Antena Bucureștilor și două posturi private: Radio Romantic și Pro FM.

Din 2012, potrivit noilor reguli comunitare, nu se va mai transmite în sistem analogic. Noua tehnologie T-DAB permite celor care dețin echipament de recepție radio digital, vizionarea de imagini foto, știri despre trafic sau vreme.

Terrestrial – Digital Audio Broadcasting (T-DAB) nu va fi însă folosit de prea multe posturi private deoarece la nivelul Capitalei există un singur emițător care poate suporta, deocamdată, doar șase canale.

Pentru dezvoltarea rețelei digitale în țară numărul emițătoarelor va crește în funcție de cerere, astfel încât, conform legislației europene, până în anul 2012 toate televiziunile și radiourile vor trebui să emită în sistem digital.

Avantajele radioului digital sunt nete în comparație cu formatul analog. Tendințele sunt evidente către digitalizarea platformelor radio. În primul rând, transmisia digitală terestră oferă o calitate a sunetului impecabilă, la nivel de CD în orașe, comparativ cu platforma analogică, aceasta suferind atunci când vine vorba de calitatea sunetului între blocuri sau în apropierea diferitelor surse de bruiaj. Asfel de transmisii nu se pot face însă decât de către radiouri complet digitale.

Ascultătorii de radio digital au în plus o facilitate imposibil de exploatat pe receptoarele analogice. Tehnologia T-DAB oferă posibilitatea de a transmite terestru și diferite pachete de date sau fotografii pe “ecranul“ radioului. Astfel, un ascultător care deține echipamente de recepție digitală poate citi pe monitor știri de ultimă oră. Șoferii sunt chiar mai avantajați, deoarece primesc informații despre situația radarelor în timp ce se deplasează, iar, în funcție de radioul ascultat, vor putea afla informații despre situația traficului, a blocajelor, etc.

Costurile pentru un consumator de radio digital diferă în funcție de disponibilitatea financiară a fiecăruia. Alternativa cea mai ieftină este transformarea radioului analogic într-unul digital prin achiziționarea unui adaptor care costă aproximativ 100 euro. În cazul șoferilor, este bine de știut că majoritatea autovehiculelor de ultimă generație au funcția de recepție digitală, inclusă în prețul de vânzare al mașinii. Totuși, pentru cei care doresc o recepție atât analogică, cât și digitală, există aparate de radio care includ aceste două posibilități. Prețul pornește de la 700 euro și poate ajunge lejer la peste 1000 de euro.

Ziaristul Vasile Damian spunea, într-un articol apărut pe data de 12 iulie 2005 în Săptămâna Financiară, că “România este pe locul 20 în Europa între țările care folosesc sistemul DAB-T . În Europa, radiourile digitale sunt pe locul doi în topul preferințelor pe piața de specialitate a playerelor MP3 , cu o rată medie anuală de creștere de 444%.”

În 2012 existau patru sisteme digitale fără fir recunoscute de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor: cele două sisteme europene Digital Audio Broadcasting (DAB) și Digital Radio Mondiale (DRM), Japonia ISDB-T și SUA sau lumea arabă HD-Radio (IBoc).

Liderul continental este Marea Britanie, țară în care s-au lansat peste 400 de radiouri digitale. În Europa Centrală și de Est acest tip de serviciu a fost lansat doar în România și Ucraina. Guvernul britanic a anunțat că din 2015 programele naționale de radio și numeroase canale comerciale vor emite doar în digital.

Chiar și Vaticanul s-a folosit de digitalizarea arhivei, în 2014, deoarece vor să se asigure că materialul audio uzat nu va mai fi pus în pericol odată cu conservarea lui în format electronic.

Deasemenea suportul digital îi v-a ajuta pe cei interesați să utilizeze mai ușor conținutul. După finalizarea digitalizării arhivei audio a fost reprodus conținutul a 8000 de casete și alte materiale originale privind activitățiile Papilor.

Peste Ocean aproximativ 300 de posturi radio au adoptat standardul digital. Dezvoltarea semnalului digital din America este încetinită însă de asociațiile antipiraterie, care susțin că o calitate atât de bună încurajează copierea și transmiterea melodiilor pe Internet.

Oficialii spun că playerele radio digitale vor permite în curând utilizatorilor înregistrarea automată a anumitor piese atunci când acestea sunt difuzate, facilitând crearea unor arhive de muzică pentru care altfel ar trebui să plătească prin serviciile legale de download (descărcare).

Digitalizarea s-a produs și la nivelul autovehiculelor. Dezvoltatorii au avut de parcurs un drum lung pentru a transforma aparatul de radio clasic într-un adevarat gadget, care să ne permită alegerea automată a programelor în funcție de starea de spirit.

De la început și pană în prezent radio playerul reprezintă una din cele mai dorite extraopțiuni atunci când achiziționăm un autoturism.