Mass Media Si Manipularea

=== 22d571088dd4c9aac7a879756810c073541516ce_608147_1 ===

CAPITOLUL I

Cadru conceptual

Mass-media

Prin sistemul mass media se realizează circulația informațiilor, opiniilor și interpretărilor care prezintă o importanță la nivelul societății, realizându-se o relație din punct de vedere informational între mai multe segmente sociale. Mass-media are un rol important în formarea unor curente de opinie și orientări la nivelul opiniei publice. Unele teorii apreciză ca decisiveă influența mass-media asupra opiniei publice, în timp ce altele consieră că influența este minimală. Cu toate acestea, relația între mass media și opinia publică este foarte strânsă și incontestabilă. Valorile acordate acestei conexiuni sunt diferite; dar nimeni nu pune la îndoiala realitatea și consistenta conexiunii propriu-zise.

Cel mai semnificativ lucru în aceasta privinta este faptul că momente importante ale studiului opiniei publice sunt organic legate de prezența din ce în ce mai dominatoare a mass media; într-o anumită măsura, putem spune că studiul opiniei publice se dezvoltă sub o somație: somația descifrării impactului mass media. Sub puternica impresie a acestui impact, a fost realizat de către Lippmann primul studio propriu-zis asupra opiniei publice, în perioaa imediat următoare primului război mondial, urmat de o serie de teorii care susțin importanța covârșitoare a mass-media în influențarea și formarea opiniei publice, după acestea apărând studiile care susțin efectele minimale ale media, apoi toata suita de interpretari care încearca sa idențifice și sa promoveze un model mai echilibrat al acestei întercondiționari. In urma studiilor realizate pe parcursul ultimelor decade, se poate afirma că mass-media și opinia publică sunt poziționate într-un binom organic.

Price considera că termenul actual de ”opinie publică” este un rezultat al Iluminismului, fiind legat de momentul în care apar concepțiile democratice și liberale privind deosebirea dintre stat și societate, în secolul XVIII. În aceasta perioada, termenii mai vechi, de „opinie” și „public” se reunesc într-un termen cu totul nou, cu întelesul de judecațicolective în afara sferei guvernarii, dar care au impact asupra procesului de luare a deciziei.

Aspecte de interes pentru modul în care este conceptualizată astăzi opinia publică sunt relevate de filosofia iluministă, dar și de perspectivele utilitariste (J. Bentham și J. S. Mill), sau cele cu privire la democrația reprezentativă (J. Madison). Spre deosebire de J. J. Rousseau, filosofii utilitariști considerau că oamenii au ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor personale, deci societatea este compusaă din indivizi care cauta să-și maximizeze interesele și foloasele, ceea ce impune existența unui mecanism care să armonizeze aceste interese disparate. Mecanismul imaginat de aceștia era regula majoritații, stabilită prin alegeri regulate. În această perspectivă, opinia publică era văzută ca reprezentând ”interesele agregate ale oamenilor care fac parte dintr-o comunitate”, statul având rolul de arbitru, de a menține echilibrul între indivizi și grupurile preocupate de a-și maximiza interesele. Dacă în concepția liberală clasică, opinia publică este o modalitate de realizare a binelui comun, prin participarea continuă a publicului la dezbateri raționale, pe baze egalitare, în concepție utilitaristă, opinia publică ia naștere în procesul de maximizare a intereselor individuale, pe baza aplicării regulii majorității. Această concepție nu exclude necesitatea dezbaterii, a libertății presei, dar implicarea publicului în dezbaterea problemelor politice nu era considerată modalitatea cea mai fericită sau mai practică pentru a se ajunge la binele comun; dimpotrivă, se considera că alegerea operată de majoritate armonizează mai bine interesele individuale. Publicul începe să fie echivalat cu electoratul.

Dificultatea de a defini opinia publică provine din ambiguitatea celor doi termeni: ”opinie” și ”publică”. Dificultatea se accentuează prin alăturarea lor în cadrul noțiunii de ”opinie publică”. Opinia înseamnă evaluarea unei probleme, a unui context, a ceva precis, făcută de către cineva anume. Deci, când vorbim despre opinie, trebuie să precizăm neapărat obiectul ei și subiectul ei. În cazul opiniei publice, obiectul asupra căruia se pronunță poate fi precizat. Dificultațile încep când este vorba să precizăm subiectul.

Opinia publică se formează pe baza observării și evaluării de către indivizi a mediului social, a modului în care se grupează opiniile în opinie majoritară și opinie minoritară; oamenii sunt înzestrați cu abilitatea specială de a percepe climatul opiniei, de a simți care opinie devine majoritară și care minoritară.

1.2. Rating și audiență

De la început audiența a reprezentat o preocupare majoră în cercetarea comunicării de masă. Inițial, audiența era percepută că o masă nediferențiată, o țintă pasivă a eforturilor de informare ori de persuasiune sau o piață a consumatorilor de produse mediatice. În scurt timp, cercetătorii interesați de efectele mass media au trebuit să recunoască, însă, că audiențele reale sunt compuse din grupuri sociale reale, caracterizate prin existența unor rețele de relații interpersonale care mediază efectele mass media. De asemenea, audiențele pot rezista influențelor, parțial și din cauză că au motivații diferite atunci când se expun mesajelor media. Greșeala inițială consta în faptul că se pornea de la ideea potrivit căreia media își alege audiențele. Este adevărat că media urmăresc acest obiectiv, numai că selecțiile operate de ele sunt mai puțin semnificative decât cele pe care le fac membrii audienței între canalele și mesajele media.

Cercetările care se încadrează în perspectiva teoriei „utilizări și recompense” parcurg două mari etape: una clasică și una modernă. Perioada clasică include studiile efectuate în anii ’40 la Biroul de cercetare Socială Aplicată de la New York, care au prilejuit chiar elaborarea unor tipologii ale motivelor pentru care audiența asculta serialele radiofonice și programele de întrebări și răspunsuri.

Motivele audienței de a urmări media sunt diferite și ele au fost studiate că variabile în cercetarea axată pe efecte.

În anii ’60 și la începutul anilor ’70, audiența era deja studiată de sine stătător, considerându-se că alegerile sale și răspunsul la media pretind o nouă înțelegere și explicații independente de analiza efectelor. Evenimentul cheie pentru articularea noului curent de gândire și de cercetare îl reprezintă publicarea suitei de articole reunite sub denumirea de Utilizările comunicării de masă – The Users Of Mass Communication (Blumler și Katz, 1974). Volumul a oferit o descriere a obiectivelor care se cer urmărite de cercetarea utilizărilor și recompenselor; în viziunea autorilor, cercetarea trebuie să identifice: „originile sociale și psihologice ale nevoilor care creează așteptări față de mass media și alte surse, care conduc la modele diferite ale expunerii la mesajul mediatic (sau la implicarea în alte activități), având că rezultat satisfacerea acestor nevoi și alte consecințe, cele mai multe dintre ele fiind, probabil, neanticipate”.

Modelul integrează mai multe abordări cu privire la audiență; ideea principală este aceea că audiența se manifestă activ și că, pe baza experiențelor mediatice anterioare, face alegeri în cunoștință de cauză. De asemenea, utilizarea media nu reprezintă decât una dintre multiplele modalități la care oamenii recurg zi de zi pentru a-și satisface nevoile.

Potrivit lui Rosengren, „este dificil să facem distincția, pe cale empirică, între motive, nevoi și probleme, chiar dacă, din punct de vedere analitic, ele sunt diferite”. De cele mai multe ori, motivele, așa cu apar în analiza lui Rosengren, sunt identice cu recompensele pe care multe alte cercetări au încercat să le identifice și să le sistematizeze într-o singură tipologie. Un exemplu de astfel de tipologie poate fi găsit în McQuail et al. (1972) cu privire la interacțiunea media-individ. Cele patru elemente ale tipologiei sunt: „divertisment”, „relații personale”, „identitate personală” și „supraveghere”. În acest model, prin utilizarea media se înțelege mai ales selectarea și urmărirea diferențiată a acestora – citit, ascultat, vizionat (consumul diferențiat al media).

În cazul teoriei „utilizări și recompense” este esențială ideea că utilizarea media oferă recompense la care membrii audienței se așteaptă pe baza experiențelor anterioare legate de media. Aceste recompense pot fi considerate drept trăiri psihologice, apreciate că atare de către indivizi. Palmgreen și Rayburn (1985) au reformulat teoria „utilizări și recompense”, considerând că aceasta trebuie să se axeze pe creșterea satisfacțiilor în raport cu o așteptare inițială, așa cum sunt ele apreciate de către individ. Autorii își propun să clarifice înțelesul termenului „așteptare” prin delimitarea dimensiunii empirice și a celei evaluative, pornind de la lucrările lui Fishbein și Ajzen cu privire la atitudine (1975). Oamenii se comportă pornind de la doi indicatori furnizați de propria percepție: probabilitatea că o acțiune să aibă o anumită consecință și evaluarea impactului respectivei consecințe. Cele două elemente (percepția cu privire la consecințe și evaluarea acestora) sunt distincte din punct de vedere conceptual și analitic. De asemenea, autorii consideră că aceste două elemente pot fi folosite că o modalitate de a explica utilizarea media

Modelul acțiunii sociale elaborat de Renckstorf este versiunea revizuită a modelului ”utilizări și recompense” și are un punct forte, anume plasarea audienței într-o poziție centrală și dominantă în cadrul procesului de comunicare în masă.

Oamenii participă la diverse activități având obiective, intenții și interese proprii; în același timp, se află în interacțiune cu ceilalți și sunt capabili să reflecteze pe marginea celor două tipuri de acțiuni. Ființele umane nu sunt supuse determinismului, ci au capacitatea de a reflecta asupra „mediului de existență” pe care îl împart cu ceilalți.

Indivizii trebuie să interpreteze situațiile în care se află și să se comporte corespunzător. În mod obișnuit, viața de zi cu zi este neproblematică, deoarece problemele recurente au soluții. Media nu pot fi considerate stimuli care provoacă o reacție în rândul audienței, ci prezintă doar o parte a „mediului simbolic de producere a semnificației” în care trăiesc actorii.

Individul, care are o imagine despre propriul sine, intră în interacțiune cu sinele său, proces care poate fi influențat și de mass media.

Renckstorf recomandă cercetătorilor în domeniul utilizării media să acorde o mai mare atenție metodologiei interpretative, să folosească mai multe studii de caz, mai multe anchete biografice și, în general, să apeleze la o abordare preponderent calitativă.

O alternativă la studiul audienței o reprezintă „analiza receptării”. Originile acestei abordări se regăsesc în acele tradiții de cercetare a mass media care pornesc de la cu totul alte premise, comparativ cu modelul utilizări și recompense. Concret, este vorba despre teoria critică, semiotică, analiza discursului și studiile etnografice aplicate utilizării media. Demersul se încadrează mai curând în domeniul studiilor culturale decât în cel al științelor sociale.

Ideea esențială a „studiului receptării” este aceea că receptorul se află la baza procesului de atribuire și de construire a semnificației (pornind și de la media). Mesajele media sunt întotdeauna polisemantice și trebuie interpretate. Potrivit lui Jensen (1991), „receptarea mass media reprezintă o activitate integrată în activitățile zilnice ale comunităților și ale grupurilor culturale; prin urmare, receptarea trebuie studiată din perspectiva conținutului său social și discursiv”. Studiul receptării subliniază existența „comunităților de interpretare” bine delimitate, care se bucură de o autonomie și importanță mult mai pronunțate decât în modelul utilizări și recompense.

Una dintre contribuțiile cu valoare fondatoare la studiul receptării este reprezentată de o revizuire importantă a teoriei critice, inițiată de cătreStuart Hall (1980). Autorul evidențiază etapele procesului de transformare prin care trece orice mesaj media din momentul elaborării până în cel al receptării și interpretării.

Teoria a fost formulată în legătură cu televiziunea, dar poate fi aplicată în cazul tuturor mijloacelor de comunicare în masă. Punctul de plecare l-a constituit unul dintre principiile de bază ale structuralismului și semioticii, potrivit căruia un „mesaj” cu semnificație este construit din semne care au valoare de conotație și denotație, pe baza alegerilor operate de un „codificator”. Semiotica subliniază că gama de semnificații depinde foarte mult de natura limbajului și de semnificația acordată ansamblului organizat de semne și simboluri prezente într-o cultură comună emițătorului (codificator) și receptorului (decodificator). Totodată, semiotica pune accent pe puterea textului codificat și consideră că sursa semnificației se află în text. Hall a fost de acord cu unele presupoziții ale semioticii, dar a pus sub semnul întrebării principiul fundamental enunțat mai sus, pe baza a două argumente. În primul rând, comunicatorii aleg o anumită codificare în scopuri ideologice și manipulează media și limbajul pentru atingerea acestor scopuri .

În al doilea rând, receptorii nu sunt obligați să accepte sau să decodifice mesajele în forma în care acestea au fost transmise, ci pot să reziste – și chiar rezistă – influențelor ideologice, aplicând, pe baza propriilor experiențe și perspective, lecturi alternative sau diferite.

Modul în care se înlănțuie etapele procesului de interpretare este relativ simplu. Mesajele pornesc de la instituțiile media, definite drept structuri în care semnificația este construit într-o manieră constantă și standardizată; de multe ori, aceste instituții tind să sprijine structurile de putere existente. Mesajele sunt „codificate” sub forma genurilor consecrate care au o semnificație exterioară specifică genului și sugestii implicite pentru a ghida interpretarea din partea audienței. Un mijloc de comunicare în masă atât de complex, precum și televiziunea, încorporează o serie vastă de discursuri, iar mesajele oferite de media sunt abordate de către audiențe și prin prisma altor „structuri semnificante”, pe care individul le construiește pornind de la idei și experiențe proprii.

Adeseori, grupuri distincte de oameni (subculturile) aparțin unor medii sociale bine delimitate, percepând lumea și mesajele media într-un mod specific.

Dezvoltările de dată recentă ale acelorași idei au mers și mai departe, subliniind că „textele” media nu reprezintă doar semnificații codificate prin limbaj, ci semnificații construite, care îmbină elemente ale textului codificat cu semnificații atribuite de „cititor”. Potrivit lui Fiske (1987), „textele media reprezintă produsul criticilor. Astfel, un program de televiziune devine text în momentul citirii, adică atunci când interacțiunea cu un anumit tip de audiență activează unele sensuri ale textului sau induce un anumit sentiment de satisfacție”.

Discursul este definit drept „o limbă sau un sistem de reprezentare care a luat naștere și s-a dezvoltat într-un cadru social, pentru a produce și a pune în circulație un set coerent de semnificații cu privire la o arie problematică de interes”. Astfel definit, discursul se suprapune aproape exact cu ideea lui Hall (1980) privind „structura de semnificații”.

În ceea ce privește discursul programului TV, o variabilă importantă este reprezentată de realism și de polisemie. Cu cât programul este mai realist, cu atât este mai limitată gama de semnificații care pot fi stabilite sau împărtășite de către cititori; cu cât conținutul este mai puțin standardizat, cu atât sunt mai puține „lecturile orientale; în același timp, libertatea de a produce texte variate este mai mare și, corespunzător, posibilitatea de a atribui mai multe sensuri aceluiași mesaj. Cu toate că discuția de față pare să aibă legătură cu conținutul și efectul posibil al mesajelor, analiza receptării nu face distincția între semnificațiile” textului și semnificațiile obținute. Receptorul are un rol activ atât în construirea mesajului, cât și a tipului de satisfacție pe care dorește să-l obțină.

Analiza receptării conduce la rezultate semnificative din punct de vedere calitativ, așa cum semnalează Jensen și Rosengren, „este greu de obținut rezultate similare în contexte culturale diferite”; în plus, rezultatele nu pot fi ușor generalizate pornind doar de la grupuri mici de indivizi, asupra cărora se concentrează aproape în exclusivitate eforturile de cercetare. Totodată, autorii citați consideră această abordare drept complementară „utilizărilor și recompenselor”, mai degrabă decât o alternativă. Chiar dacă, în mod evident, nu este de foarte mare utilitate din punct de vedere social sau practic, analiza receptării are un merit esențial: conferă audienței mai multă putere, recunoscând autonomia cititorului, rezistența sa în momentul în care se dorește obținerea unei reacții sau a unui anumit efect, posibilitatea că acesta să evite manipularea, apelând la lecture alternative sau „subversive”. Într-un mediu în care există posibilitatea de a alege între mai multe canale, cei care lucrează în instituțiile media au mai mare nevoie de a-și cunoaște audiența în profunzime și într-un mod coerent; în felul acesta, ei se pot adresa mai direct „grupurilor-țintă” pe care le au în vedere și depind mai puțin de măsurătorile de audiență (ratings), ingredientul esențial al cercetărilor și al studiilor de piață tradiționale.

O trăsătură a comunicării de masă care a stimulat de la început de la cercetarea este reprezentată de „invizibilitatea” audienței. Cei care au avut de-a face cu media sau utilizau media simțeau din ce în ce mai pronunțat nevoia de a avea un răspuns la următoarele întrebări privind publicul lor „invizibil”: cine, când, câți? Ceea ce era cu deosebire adevărat pentru radio și televiziune, unde, în lipsa cercetării, amploarea audienței poate fi estimată doar indirect și în linii mari. Spre deosebire de radio și televiziune, muzica înregistrată, revistele, cărțile, filmele și ziarele oferă dovezi cu privire la atenția și interesul audienței. În cazul radioului și televiziunii, nu numai că nu se cunoaște amploarea audienței, dar aspectele calitative ale procesului de receptare sunt extrem de imprevizibile, atenția este variabilă și canalele sunt schimbate frecvent.

După difuzarea unei emisiuni, cei care lucrează în audio-vizual au acută nevoie de cercetare pentru a cunoaște trei lucruri esențiale despre audiență: ecoul diferitelor canale și programe, exprimat în numărul de ascultători sau telespectatori, atenția cu care sunt urmărite, precum și aprecierea și satisfacția pe care le generează. De multe ori, încercările

ingenioase de a depăși problemele care apar pe relația cu audiența au căutat să suplinească necunoșterea publicului real.

Diversificarea canalelor, că urmare a dezvoltării noilor tehnologii (vezi transmisiile prin cablu și satelit) și a fluxurilor informaționale care depășesc granițele naționale au amplificat starea de incertitudine, transformând audiența într-un fenomen mai instabil, mai imprevizibil.

Mulți practicieni din industria media și cercetătorii care îmbrățișează perspectiva „utilizări și recompense” sunt uniți prin ideea că audiența are anumite gusturi, interese, preferințe, exprimate în mod sistematic prin alegerea diferitelor programe. Atunci când stabilesc grila de programe, este important să se cunoască preferințele audienței. Din păcate, ipoteza cu privire la alegerea rațională și logică din partea audienței nu a fost întotdeauna susținută de dovezi empirice.

S-a dovedit că urmărirea emisiunilor radio-TV reprezintă, în cea mai mare parte, o activitate de rutină, urmărind doar satisfacții oferite de mijlocul de comunicare că atare; de exemplu, plăcerea de a viziona pur și simplu tinde să absoarbă motivațiile sau alegerile făcute pe baza unui anumit mesaj sau program (Barwise și Ehrenberg, 1988). Pronind de la această idee, Webster și Wakshlag (1983) au elaborat un model care încearcă să ierarhizeze principalele elemente în alegerea programelor.

Modelul acordă o mai mare importanță factorilor care nu au de-a face cu conținutul propriu-zis al celor vizionate și este construit pe trei ipoteze: structura programelor disponibile este fixă; televiziunea reprezintă un bun gratuit, în sensul că programele difuzate simultan au aceeași valoare pentru fiecare telespectator; modelul este valabil pentru un telespectator anume, la un moment dat .

Posibilitățile de alegere între programe: La un anumit moment, numărul opțiunilor nu este mai mare decât cel al canalelor dintr-un system dat (ceea ce, îndeobște, se numește dimensiune ”orizontală” a alegerii).

Alegerea reală este adeseori restricționată de posturi media aflate în competiție, care oferă, simultan, același tip de emisiuni. Dacă telespectatorul manifestă o fidelitate pronunțată față de un canal anume, alegerea este încă și mai limitată. Pe lângă faptul că limitează alegerea efectivă, grila de programe influențează vizibil alegerea „efectul de moștenire”, adică tendința că telespectatorul să rămână pe canalul pe care îl urmărește.

Preferința pentru un tip de programe: Chiar dacă de multe ori se consideră că telespectatorii au preferințe sistematice pentru anumite emisiuni, a fost greu de demonstrat în mod concret că un număr semnificativ de telespectatori au opțiuni comune pentru aceleași categorii de programe.

Profilul telespectatorului: Acest lucru poate fi teoretizat în mai multe feluri, potrivit unei viziuni active cu privire la telespectator. Într-o viziune pasivă, o persoană devine telespectator dacă deține un televizor și are un timp minim pentru vizionare. Într-o manieră activă, telespectatorul este acea persoană aflată în căutarea deliberată a unui mesaj media care să-i satisfacă nevoile. După cum remarcă Webster și Wakshlag, „profilul telespectatorului conferă comportamentului său un grad considerabil de variație, care nu are nici o legătură cu mesajul că atare” și „reprezintă singurul factor care explică de ce nu pot fi identificate regularități cauzate de conținutul propriu-zis”.

Grupul în cadrul căruia are loc vizionarea: Teoriile privind selecția operată de audiență ignoră adeseori faptul că vizionarea are loc în compania prietenilor și a familiei. Chiar și acest factor poate explica o mare parte din caracterul aparent întâmplător al alegerii între programe.

Cunoașterea ofertei de programe: Cunoașterea de către telespectator a posibilităților de vizionare are mai multe sensuri. Ea nu se referă doar la cunoașterea grilei e programe că atare, ci și la atitudinile de acceptare sau respingere a conținutului media, care sunt destul de puternice pentru a influența alegerea. Lipsa informării, în oricare dintre cele două accepțiuni, poate să ducă la acea doză de aleatoriu, menționată anterior, care caracterizează comportamentul audienței.

Răspunsul, evaluarea și aprecierile din partea audienței reprezintă probleme de mai mare profunzime, comparativ cu alegerea operată de telespectator sau cu valoarea cotelor de audiență (obținute prin însumarea alegerilor individuale). Măsurarea aspectelor „calitative” ale receptării (diferite de cotele cantitative privind consumul de televiziune) a suscitat dezbateri aprinse. S-a subliniat în repetate rânduri că nu se poate aprecia calitatea intrinsecă a unui program doar pe baza procentajelor indicate de studiile de audiență. Lăsând la o parte argumentele în favoarea relației dintrecalitate și popularitate, este evident, că există numeroși factori care nu au nimic de-a face cu aspectele de conținut și care joacă un rol esențial în orientarea alegerii. Unul dintre principalele obstacole în calea măsurării aspectelor calitative ale receptării îl reprezintă incertitudinea privind definirea „calității”. Adeseori, aspectele calitative se referă doar la satisfacție; alteori, însă, ele se referă la modul în care telespectatorii apreciază unele calități intrinseci ale emisiunii, legate de conținut, prezentare, derulare, independent de faptul că respectivul program le-a plăcut sau nu.

Totodată studiile de audiență au impus concluzia că nu există o corelație foarte strânsă între „cantitate” și „calitate” (Leggatt, 1991). Ceea ce, în parte, este rezultatul selectivității reduse din partea audienței, dar și faptului că telespectatorii fac distincția între ceea ce le place și ceea ce aleg în mod efectiv. Nu există nici cel mai mic consens în ceea ce privește metodele de măsurare a aspectelor calitative și nu este întotdeauna foarte clar cum pot fi interpretate datele obținute. Cu toate acestea, cercetarea evaluărilor din partea audienței îi pot ajuta pe cei care lucrează în media să ia decizii și să construiască grilele de programe.

Genul sau formatul emisiunii: preferința pentru un anume gen de emisiune, pe baza căreia este evaluată satisfacția prilejuită de o emisiune sau alta.

Atractivitatea: valoarea artistică sau culturală atașată unei anumite emisiuni, pe care telespectatorul o recunoaște și o apreciază că atare.

Vedetele: prezența vedetelor într-o emisiune poate duce la o mai bună apreciere din partea audienței.

Promovarea unei emisiuni: creează așteptări privind calitatea emisiunii, care sunt sau nu confirmate; există cazuri când promovarea creează o apreciere pozitivă, chiar dacă emisiunea nici nu a fost urmărită.

Accesibilitatea: complexitatea emisiunii sau familiarizarea telespectatorilor cu aceasta; incapacitatea de a recunoaște calități artistice sau intelectuale poate conduce la cote scăzute ale aprecierii.

Contextul creat de celelalte programe: compatibilitățile cu celelalte emisiuni care pot fi urmărite la alte ore sau pe alte posturi, ceea ce influențează cotele relative de apreciere.

Realizarea tehnică; la fel în cazul vedetelor, conținutul poate fi evaluat în funcție de așteptările privind decorurile, cadrele de filmare, muzica, realismul, dinamismul etc.

1.3. Etica jurnalistică

“Jurnalistul profesionist are ca reguli principale scrupuli și grija față de adevăr și dreptate”(Burrel, Hedley)

Pentru o serie de jurnaliști, etica constituie o sumă de principii la care toată presa trebuie să adere sau să se simtă culpabilă că nu a făcut-o. Alți jurnaliști activează în condiții cu un grad mai scăzut de rigoare, nedând importanță deontologiei și principiilor acesteia. Aceste principii reprezintă fie codificarea comportamentului și culturii dominante, fie trimiteri irelevante la standarde comportamentale condamnate a nu fi respectate.

Opiniile jurnaliștilor sunt foarte diferite, reușind să acopere un spectru care pleacă de la acceptarea entuziastă, trece prin infinitatea micilor sau marilor noastre filtre de percepție și ajunge la contestarea pe față, declarată.

Miruna Runcan ajunge la concluzia că jurnaliștii de pretutindeni, formal sau cu participare rațională și afectivă, au investit și continuă să investească încrederea și respectul lor în codurile deontologice, văzând la ele nu numai ”lternativa propriu-zisă la legea statală, cât o formă de coagulare a oamenilor de presă în jurul unor valori esențiale, nu numai pentru buna desfășurare a profesiei lor , ci chiar pentru comunicarea între oameni de pretutindeni “.

În Carta pentru o presă liberă, care prezintă prevederile aprobate de ziariști din 34 de țări, se pune accent pe faptul că o presă liberă înseamnă un popor liber și că principiile cupinse sunt indispensabile asigurării unei circulații libere a informației în interiorul frontierelor naționale și în afara lor. Unul dintre cele mai cunoscute coduri deontologice este cel adoptat de Societatea ziariștilor profesioniști, Sygma Deltha Chi. Aici se precizează că principala datorie a jurnalistului este de a sluji adevărul. Luând în considerare precizia și obiectivitatea, se arată că buna credință față de public reprezintă fundamentul jurnalismului adevărat, de valoare, scopul final fiind prezentarea realității de fapt.

Obiectivitatea în relatarea știrilor este un țel prin care se recunosc profesionaliștii, un standard de performanță spre care ar trebui să tindă toți jurnaliștii. Este o regulă elementară și deloc de neglijat, respectiv aceea că niciun articol nu trebuie să fie victima prejudecăților, în scopul descoperirii adevărului. Indiferent de o anumită doză de incomoditate pe care ar presupune-o publicarea sau difuzarea unei informații, indiferent de o posibilă nepotrivire cu părerile, concepțiile și credințele unei părți a publicului, jurnalistul are, mai înainte de toate, datoria de a prezenta adevărul.

Nu este permis unui reporter să sprijine anumite puncte de vedere sau să redacteze articole cu intenția de a susține idei preconcepute.

Din păcate, realitatea din presa scrisă și audio-vizuală, ne demonstrează că aceste elemente nu sunt respectate, poate și din cauza faptului că nu sunt cunoscute. Anumite articole ajustează sau amplifică faptele, pentru ca acestea să se potrivească unei anumite teze. Un exemplu bun este este ziarul The Sun; din rațiuni știute doar de editorul de la acea vreme, acesta a fost convins că SIDA este o maladie care se transmite doar dependenților de droguri și homosexualilor. De câteva ori, statiscile guvernamentale au fost falsificate cu bună știință, pentru a sprijini această teorie.

Cea mai revoltătoare situație a constat în publicarea unui articol al cărui titlu era: “ Prin raporturi sexuale normale, nu puteți lua SIDA- informație oficială”. În articol se mai arăta că șansele contaminării cu virusul HIV, prin raporturi heterosexuale, sunt “invizibile” din punct de vedere statistic și orice se spune este numai propagandă homosexuală. În cele din urmă, numărul mare de proteste la adresa acestor articole a dus la publicarea unei scuze dar în josul paginii ziarului.

Este necesar de menționat că, pe lângă drepturile pe care le are presa, există și o serie de responsabilități și îndatoriri, care respectate, conduc la reducerea riscului calomnierii prin presă.

Scopul fundamental al culegerii și diseminării știrilor, informațiilor și opiniilor este de a servi binele public prin informarea cetățenilor, permițându-le să formuleze judecăți asupra evenimentelor cotidiene. Ziariștii care abuzează, din motive personale sau având scopuri necinstite, de puterea conferită de meseria pe care o practică, nu fac altceva decât să înșele încrederea publicului.

Anumite aspecte precum: tratament preferențial sau privilegii, cadouri, călătorii gratuite, nu fac altceva decât să-i compromită pe jurnaliști. Acestea nu trebuie acceptate, iar un exemplu elocvent poate fi următorul: un reporter s-a împrietenit cu o persoană care deținea o funcție de mare răspundere în cadrul unei primării. Acesta îi era vecin și i-a promis un cadou constând într-o plasmă tv, ”accesoriu” pe care în mod normal reporterul nu și l-ar fi permis. În schimb, reporterul avea obligația de a scrie un articol pozitiv la adresa firmei, al cărui patron era prieten cu funcționarul primăriei. Intervine o întrebare: și-ar vinde mulți dintre noi, reputația, onestitatea, intergritatea și posibilitatea de a scrie liber despre acea firmă, pentru o plasmă tv?

De obicei, este necesar să se evite astfel de job-uri care să interfereze negativ cu meseria de jurnalist, și de asemenea implicarea politică, deținerea de funcții în aparatul de stat sau în serviciul unei organizații, sunt de evitat, dacă afectează integritatea ziariștilor și a patronilor.

Viața personală trebuie organizată în așa fel încât să îi ferească de conflicte. Responsabilitățile lor față de public sunt absolute, aceasta fiind, de fapt, natura profesiei lor iar presupusele informații din surse particulare nu trebuie publicate sau difuzate fără o confirmare a valorii de știre.

Morala este un fenomen exclusiv social. Prin origine, natura ei, prin conținutul ideilor și normelor sale, prin funcțiile exercitate, morala e strâns legată de societate. Morala se prezintă ca un ansamblu de fapte, comportamente, opinii, idei, aprecieri, norme, categorii, principii etc., însă cercetată într-o anumită perioadă de timp, ea se dovedește un sistem complex delimitat relativ de celelalte subsisteme sociale și cu o ordine specifică interioară.

Morala nu poate fi cercetată în sine, independent de restul vieții sociale. Specificul moralei ca sistem distinct al vieții sociale constă în faptul că ea încearcă să reglementeze raporturile dintre oameni. În acest proces intervin idealul moral, urmat de principiile morale, din care decurg normele morale. Idealul, principiile și normele se exprimă prin intermediul categoriilor morale precum: bine, rău, cinste, onoare, datorie, demnitate, integritate etc. Prin intermediul categoriilor moralei sunt judecate gândurile și faptele oamenilor priviți ca subiecți morali, într-o altă ordine de idei sunt promovate idei, atitudini și fapte ce asigură o mai bună conviețuire în societate, sau în interiorul unui grup, al colectivului profesional, pe care îl reprezintă morala respectivă.

În viața spirituală a societății, conceptul ”valoare” este atribuit acelor activități, relații, fenomene, aspecte sau manifestări ale acestora-rezultat al practicii sociale a oamenilor care contribuie la progresul social, la afirmarea și dezvoltarea personalității umane. Asemenea valori pot fi politice, juridice, estetice, științifice, morale etc. De exemplu, se spune despre o teorie că are valoare științifică în sensul că este adevărată, contribuind astfel la progresul cunoașterii umane. Despre o operă literară sau artistică se spune că are valoare estetică, deoarece prin mijloacele specifice artei dă naștere sentimentului de frumos; în același timp despre o atitudine justă se spune că are valoare morală.

Prin urmare valorile morale reprezintă comparări, acțiuni, fapte cărora li se conferă o apreciere pozitivă, în sensul că ele corespund concepțiilor existente în societatea respectivă cu privire la ceea ce este bine, moral, folositor colectivității. Toate valorile morale sunt valori personale (Tudor Vianu). Suportul valorilor morale este întotdeauna o persoană. Fiind personale, suporturile valorilor morale sunt în același timp spirituale. Toate valorile morale aderă atât de profund cu suportul lor – persoana – încât nu e posibil ca suportul să se schimbe, fără ca valorile deținute să nu resimtă schimbările și în consecință, uneori să dispară. Valorile sunt interconectate, nu doar conectate la suportul lor, o valoare anume putând facilita realizarea alteia sau este, la rândul ei, dependentă de alte valori.

 Valorile care au rolul de a condiționa existența altora reprezintă valori de mijloc, celelelalte reprezentând valori scop. De exemplu, în categoria valorilor-mijloc, putem include valorile politice, economice și juridice, iar în categoria valorilor-scop putem include valorile morale, religioase și estetice.

Valorile morale sunt scopuri ale vieții. Aria valorilor morale este foarte cuprinzătoare. Tudor Vianu relevă faptul că în domeniul moralei există cele mai multe valori, ele găsindu-și expresia într-o gamă de mare diversitate: bunătate, cumpătare, franchețe, bărbăție, iubire, prietenie, vitejie, respectul reciproc, loialitate, curaj, modestia etc.

Un număr semnificativ de profesioniști în anumite domenii, cât și de nespecialiști, sunt foarte procupați de etica în mass-media. Aceasta, reprezintă în apartență, o preocupare universală, atât în cele mai dezvoltate și sofisticate societăți, cât și în tinerele societăți care se nasc de pe ruinele totalitarismului.

Cei mai mulți dintre dintre profesioniștii din mass-media au unele preocupări legate de ceea ce înseamnă să fii etic, însă, dacă, aducem patru dintre ei împreună într-o cameră, vom vedea că înțeleg lucrurile diferit atunci când vorbesc despre limitele eticii, atât în ceea ce privește propriul comportament profesional, cât și comportamentele celorlalți colegi. În plus, se întâmplă frecvent ca un profesionist din domeniul comunicării să fie în dezacord cu liderii comunității sau cu publicul său, referitor la ceea ce este și ceea ce nu este etic.

Pentru o persoană care privește din afara domeniului la această industrie care determină atât de des formarea deciziilor individuale și sociale, faptul că profesioniștii din mass-media nu se pot pune de acord asupra unui număr atât de mare de standarde fundamentale de operare pare inadmisibil. O întrebare ar fi de ce nu poate industria mass-media să se autoreglementeze și de ce nu pot oamenii care lucrează în mass-media să ajungă la un consens în ceea ce privește comportamentele acceptabile? În cele din urmă, ar putea continua raționamentul prin care ceilalți profesioniști care au un impact important asupra individului și în a căror sfaturi și servicii, utilizatorul are o încredere foarte mare, aproape oarbă, se autoreglementează sau sunt controlați de lege. În această categorie identificăm următorii profesioniști: medicul, avocatul, pilotul, etc. Tuturor acestor profesioniști, precum și multor altora, statul le acordă licență de practicare și le certifică competența de a-și face meseria.

In situația în care acești profesioniști nu sunt capabili sau disponibili pentru a arăta o competență minimală, asociațiile profesionale sau anumite instiuții ale srtatului îi pot împiedica să facă acest lucru, datorită posibilității de a produce daune altor persoane ca urmare a unor practici neprofesioniste sau incompetente, existând proceduri profesionale specifice. In anumite profesii există coduri etice obligatorii, a căror încălcare atrage după sine sancțiuni oficiale.

Reglementarea în domeniul comunicării și mass-media nu se poate face în același mod ca și în cazul altor profesii, dată fiind libertatea de expresie. De exemplu, un avocat poate fi exclus din barou, însă, în majoritatea societăților libere, nu se poate interzice comunicarea jurnaliștilor, celor care lucrează în relații cu publicul și în publicitate, realizatorilor de film și fotografilor liber profesioniști, mai ales nu de către o agenție de stat. Nu li se poate interzice să comunice, și în niciun caz de către o agenție guvernamentală. Deși este posibil ca organizațiile mass-media să se autoreglementeze, nu s-a observat o dorință din partea lor de a adopta astfel de autoreglementări.

De aceea la întrebarea de ce este necesară o etică în comunicare, vom răspunde prin simplu fapt că, în absența unei conștiințe individuale a comunicatorilor ca persoane, nu există decât puține alte posibilități de reglementare care să garanteze practici responsabile și etice, fără a aduce atingere elementului cheie al stilului de viață liber.

O concluzie ar fi că sistemul deschis, încurajat în interiorul unei societăți libere, va susține importanța fiecărei persoane și dreptul ei de a lua decizii. Acest sistem le va permite comunicatorilor dizidenți să dea glas unor avertismente, oricât de nepopulare ar părea mesajele lor. Codificarea și reglementarea externă a comportamentului etic în așa fel încât acesta să devină obligatoriu pentru practicienii respectivului domeniu prezintă un mare potențial de închidere a sistemului de informare.

Este necesară existența eticii, deoarece libertatea presupune o toleranță crescută în ceea ce privește comunicarea de toate tipurile decât putem gândi. Din acest motiv, dacă libertatea anticipează libertatea celui corupt, în aceeași măsură cu a celui cinstit, de a aduna și disemina informații susceptibile de amenințări ulterioare cu sancțiuni juridice, se ridică o întrebare importantă referitoare la rolul eticii în mass-media. O altă întrebare care se pune este aceea dacă există cu adevărată etică în mass-media.

Societatea ar putea decide, la un moment dat, că s-a abuzat de libertate în așa măsură, încât ea reprezintă o adevărată amenințare pentru ordinea societății. Atunci, libertatea discursului și a presei ajung să aibă în loc sisteme comunicaționale restrictive, pierzându-se o bună parte din ceea ce am considerat prețios pentru societatea noastră.

Mai întâi, ar trebui să accentuăm faptul că cel puțin o parte substanțială a comunicatorilor profesioniști caută să desfășoare activități cu caracter moral la nivelul societății, pentru a nu permite dictatura și cenzura.

Agenții morali individuali desfășoară o serie de activități menite să ducă la menținerea pluralismului social, care face ca societatea în asnsamblu să devină mai dinamică, prin aportul de noi idei. O altă variantă este revenirea la regulile conservatoire ale organizațiilor profesionale pentru a găsi un ghi de conduită. La rândul său, lucrul acesta, ar crea riscul ca persoanele care lucrează în mass-media să devină exponenți lipsiți de spirit critic ai instituțiilor și profesiilor lor.

Unul dintre scopurile eticii în comunicare, dar nu și singurul, însă unul foarte important, este acela de a stabili, menține și proteja credibilitatea comunicatorului. Pentru comunicatori, credibilitatea este cel mai important lucru pe care îl au. Același lucru este adevărat și pentru alte domenii. Avocații trebuie să aibă credibilitate pentru a se apela la ei în probleme juridice, la fel și medicii în ceea ce privește problemele medicale, comercianții pentru vânzarea mărfurilor lor și câștigarea încrederii clienților, precum și profesorii în activitatea didactică. În același mod, jurnaliștii trebuie să aibă credibilitate. Dacă nu am avea încredere în ceea ce apare în mass-media, nu ar mai exista motivația pentru a cheltuim bani și timp pentru a cumpăra și citi ziarele. Astfel, vedem că, în societate, sistemul continuă să funcționeze datorită credibilității. Putem critica diferite persoane sau grupuri de oameni din societate, însă avem încredere în ele, în mod instinctiv.

Jurnaliștii de presa scrisă și din audiovizual trebuie să aibă credibilitate deoarece fără ea, jurnalistul își pierde cititorii și ascultătorii, pierzându-și totodată rațiunea existenței sale.

Cei care răspund de relațiile cu publicul și specialiștii în publicitate trebuie să prezinte credibilitate. O dată cu transmiterea mesajelor persuasive, ei trebuie să-și mențină imaginea, respectul, să arate că sunt persoane integre, care nu mint.

Multe subiecte jurnalistice sunt ușor de comunicat, deoarece conținutul lor nu este surprinzător pentru audiență. Putem relata un eveniment monden recent, la care au participat niște oaspeți invitați, și nimeni nu va fi tentat să pună la îndoială cele spuse pentru că ceea ce s-a întâmplat este exact ceea ce ne-am fi așteptat să se întâmple. Putem face reclamă la un produs din perspectiva unei promoții, și dacă reducerea este rezonabilă, reclama va fi crezută de către cei care decid să cumpere respectivul produs. Aceasta este cea mai elementară formă de credibilitate. Atât timp cât nu sunt contrazise cunoștințele sau convingerile anterioare ale audienței, credibilitatea nu este pusă în discuție. Nimeni nu trebuie să fie convins de faptul că informația respectivă este adevărată. Ea este în concordanță cu cunoștințele anterioare și are acea credibilitate instantanee datorită conținutului informativ. Din păcate, comunicatorul nu poate utiliza întotdeauna subiecte ușor de acceptat de către audiență.

Cuvântul ”media” este folosit imprecis pentru a se referi la toți cei care comunică prin intermediul mass-media. ”Media” sau mijloacele de comunicare, sunt alcătuite din nenumărate organizații de presă scrisă și audiovizuală, fiecare având caracteristici proprii și un nivel propriu de credibilitate. Unele instituții media sunt foarte atente cu reputația lor. Alte instituții, judecând după stilul propriu de comunicare, un stil mai aparte – ce implică senzaționalul – nu se gândesc atât de mult la imaginea creată. Unele exercită un control mai mare asupra acurateței conținutului, altele par mai puțin interesate de conținut. În ciuda tendinței publicului de a generaliza lucrurile din perspectiva unei mass media colective, este evident că unele instituții media sunt mai respectate decât altele. Un ziar anume sau un post de televiziune își pot câștiga respectul sau lipsa de respect din partea audienței locale.

Acest lucru poate fi ilustrat dacă întrebăm pe cineva: ”Ce ziar local citești?” sau ”Ce post de televiziune preferi?” ”Ce post de radio asculți cel mai des?”. După aceaste întrebări, urmează în mod firesc următoarea: ”De ce îl preferi pe acesta?”. Din aceste investigații conversaționale, putem afla multe informații despre credibilitatea unui mijloc de comunicare percepută prin comparație cu a celorlalte.

Credibilitatea reprezintă din mai multe puncte de vedere, bunul nume sau reputația unei persoane care se câștigă într-o perioadă lungă de timp și ne putem baza destul de ferm pe ea. Totuși poate fi pierdută într-o secundă, printr-o singură judecată greșită. Un canal de comunicare poate face multe pentru a-și proteja propria credibilitate. În continuare sunt prezentate unele modalități de protejare.

Un canal de comunicare trebuie să angajeze cei mai buni oameni cu putință. Criteriul ”cel mai bun” este dat de pregătirea și/sau experiența anterioară, însă va include neapărat și devotamentul față de muncă și integritatea. A angaja cea mai potrivită persoană înseamnă a ne angaja să furnizăm compensații, pentru a atrage angajați cu o bună pregătire, o carieră ușor de urmărit și o serie de principii înalte la care aderă.

Un canal de comunicare observă că există resurse adecvate, disponibile comunicatorilor. Comunicatorii din toate domeniile ar trebui să aibă la dispoziție o bibliotecă bine pusă la punct, sisteme computerizate, pentru găsirea datelor sau accesarea materialelor produse în respectiva instituție, cât și pentru informarea on-line din diferite bănci de date.

Un canal de comunicare poate avea o politică consecventă de recunoaștere a greșelilor proprii și de tipărire/difuzare a retractărilor sau corijărilor. Publicul iartă dacă eroarea este recunoscută în public și respectă încercarea promptă și onestă de ,,punere a lucrurilor la punct.”

Un canal de comunicare poate să-i acorde reporterului timpul necesar să-și verifice riguros informațiile obținute de la surse. Aceasta înseamnă că va angaja un număr adecvat de reporteri care să permită fiecăruia să aibă suficient timp pentru a verifica informațiile deținute, astfel încât niciunul dintre ei să nu fie supraîncărcat. Încrederea în reporter este evidențiată și atunci când acesta cere alocarea unui timp suplimentar pentru finalizarea materialelor sau când afirmă că este necesară consultarea unor surse adiționale.

Când ne raportăm la ceea ce se întâmpla în mass-media, pe primul loc pe listă ar trebui să fie persoana care adună informațiile, le scrie sau le difuzează. Deoarece reporterul/redactorul aflat la fața locului este cel care are acces direct la sursa primară de informare, nici redactorul-șef, nici publicul nu pot să-și dea seama de toate erorile sau lipsurile unui articol. Reporterul repartizat unei instituții este cel care, în ultimă instanță va aduce informația suplimentară, va construi textul ce urmează a fi publicat. Redactorul-șef nu are altă posibilitate decât să aibă încredere în cele prezentate de către reporter. Publicul de asemenea, nu poate decât să accepte articolul așa cum a fost scris.

Este obligatoriu ca profesioniștii din mass-media să statornicească la locul lor de muncă un cod etic care trebuie respectat foarte strict, respectiv codul etic al jurnaliștilor, reprezentând un ghid absolut necesar pentru ca acești profesioniști să realizeze materiale credibile. Deși numeroase reguli sunt cunoascute celor mai multor angajați de presă, foarte puțini le folosesc cu adevărat în activitatea lor zilnică.

1.4. Credibilitatea în mass-media

Unul dintre scopurile eticii în comunicare – nu singurul cu siguranță, însă unul foarte important – este acela de a stabili, menține și proteja credibilitatea comunicatorului, Pentru comunicatori, credibilitatea este importantă. Este chiar foarte importantă. Este cel mai important lucru pe care îl au. Același lucru este adevărat și pentru alte domenii, bineînțeles. Astfel, vedem că, în societate, sistemul continuă să funcționeze datorită credibilității. Putem critica diferite persoane sau grupuri de oameni din societate, însă avem în mod instinctiv încredere în ele. Altfel sistemul nu ar funcționa.

Aceste caracteristici sunt adevărate pentru alte domenii ale societății, însă este esențial ca ele să fie adevărate printre cei care sunt responsabili cu informarea în societate. Jurnaliștii de presă scrisă și din audiovizual trebuie să aibă credibilitate. Fară credibilitate, jurnalistul își pierde cititorii și ascultătorii – pierzându-și, astfel, rațiunea existenței sale. Cei care răspund de relațiile cu publicul și specialiștii în publicitate trebuie să aibă credibilitate. O dată cu transmiterea mesajelor lor persuasive, ei trebuie să-și mentină respectabilitatea, să arate că sunt persoane integre, care nu mint. Fotografii și realizatorii de filme filme trebuie să aibă credibilitate. Imaginile la care s-au operat modificări sau reprezentările greșite din imaginile create de ei îi vor faci nedemni de încredere. În mass media, putem spune că credibilitatea trebuie analizată prin prisma a cinci categorii: credibilitatea subiectului; credibilitatea sursei credidate; credibilitatea mass media, în general; credibilitatea canalului respectiv de comunicare și credibilitatea comunicatorului, ca persoană. Fiecare dintre aceste categorii are propria sa importanță și fiecare merită atenția noastră.

Atâta vreme cât nu sunt contrazise cunoștințele sau convingerile anterioare ale audienței, credibilitatea nu este pusă în discuție. Nimeni nu trebuie să fie convins de faptul că informația respectivă este adevărată. Ea este în concordanță cu cunoștințele anterioare și are acea credibilitate instantanee datorată conținutului informativ. Din păcate, comunicatorul nu poate întotdeauna să utilizeze subiecte atât de ușor de acceptat de către audiență.

Deoarece munca jurnalistului este mai degrabă aceea de a relata,decât a se constitui ca sursă a știrilor, atât reporterul, cât și audiența sunt dependenți, în mare parte, de credibilitatea surselor știrilor. Jurnalistul nu va scrie,de exemplu, că ”strada va fi închisă traficului pe o lungime de zece cvartale de blocuri, săptămâna viitoare”, ci că ”strada va fi închisă traficului, în vederea reparațiilor” și că ”administratorul străzii a afirmat că strada va fi închisă traficului”. Atât explicația/ motivarea, cât și atribuirea informației unei surse cu autoritate dau credibilitate relatării. Cititorii vor să afle ”de ce” și ”cine a afirmat că lucrurile stau așa” . Nu este normal ca o stradă să fie închisă circulației. Această acțiune nu este în concordanță cu așteptările noastre. Iar o stradă nu poate fi blocată fără un ordin de la cineva cu autoritate în această direcție. De aceea, este important în mod special ca jurnalistul să utilizeze explicațiile și atribuirea informației pentru a clarifica ”de ce” și ”cine a afirmat că așa stau lucrurile”, în relatarea noastră. Acest lucru este valabil atât pentru presa scrisă, cât si pentru audiovizual. În ceea ce privește comunicarea persuasivă și divertismentul, sursa informării are o importanța mai mică în calitate de factor aducător de credibilitate.

Jurnalistul, ca reporter, răspunde de adunare și transmiterea de informații. Credibilitatea este protejată atâta timp cat reporterul are grijă să lase comentariul în seama editorialistului. Nu este ceva neobișnuit, bineînțeles, ca aceeași persoană sa joace ambele roluri. Însă credibilitatea este protejată dacă audiența caută mai intâi să identifice sursele, pentru a stabili care este credibilitatea. Utilizarea generoasă a citării directe ajută la întărirea credibilității. Dacă reporterul va scrie doar că strada va fi inchisă traficului pentru aproximativ o săptămână, există prea puține lucruri în acest conținut care să furnizeze credibilitate. Dar dacă el va scrie că administratorul străzii a afirmat că ”Repararea străzii nu va dura mai mult decât o săptămână” , utilizarea citării citării directe permite sursei să se adreseze direct cititorului, fără ca jurnalistul să-i rezume cuvintele. Cu alte cuvinte, jurnalistul, care este un ”intermediar” între sursă și audiențe, poate elimina această intermediere cu ajutorul citării directe. Jurnalistul trebuie să fie atent și să citeze sursa cea mai potrivită. Un lucrator de la departamentul de drumuri ar putea ști dacă strada va fi închisă circulației, însă el nu este recunoscut de către cititor drept sursă cu autoritate pentru acea informație. Când afirmăm că o stradă va fi închisă traficului, datorăm audenței noastre citarea unei autorități recunoscute, a cărei credibilitate este recunscută prin nume sau funcție. Acționând în acest fel, vom folosi credibilitatea acelei persoane pentru a da credibilitate relatării noastre. Pe de altă parte, jurnalistul trebuie să fie precaut în explicare motivelor (”de ce-ul”) unei situații. Cititorii sunt preocupați in mod natural de informațiile care alterează cursul normal al lucrurilor. Dacă o stradă este închisă circulației, dacă prețul trimiterilor poștale crește sau dacă un autobuz se izbește de un pod, oamenii vor sa afle. Jurnalistul atent la explicarea motivelor și la atribuirea informațiilor unei surse cu autoritae va utiliza credibilitatea sursei pentru a proteja această relație bazată pe încrederea și respectul dintre audiența și presă.

În același mod, comunicatorul din domeniul persuasiunii consideră că citarea unor surse credibile contribuie la întărirea credibilității. Specialiștii în publicitate ar putea spune că produsul este mai pur (sau mai strălucitor, mai rapid, mai puternic etc.) ”conform unui studiu” sau ”conform rezultatelor tastării lui” . O referire atât de vagă la niște surse, despre care se presupune că sunt de încredere, care însă nu sunt numite este întrucâtva benefică, însă mai multă precizie ar fi și mai recomandabilă, de exemplu, ”conform rezultatelor unor teste independente realizate la Laboratoarele de Cercetare ABC din București”. Personalitățile citate cu numele lor – și cu cât numele este mai cunoscut, cu atât este mai bine – pot fi în reclamele-mărturie (testimonials) la un produs sau la un nume de marcă. Pentru majoritatea celor cărora li se adresează publicitatea este clar ca personalitatea este plătită bine pentru acea reclamă, însă dupa aceea urmează o creștere semnificatovă a vanzărilor.

Și comunicatorii din domeniul persuasiunii cinsideră că este util să explice ”de ce”. Publicul este aparent impresionat de modul in car funcționează unele lucruri. A afirma pur și simplu că un purificator de aer elimină polenul, fumul, și mirosurile nu pare prea impresionant. Explicând, chiar si prin intermediul diagramelor, cum este purificat aerul dăm credibilitate maseajului și contribuim la creșterea vanzarilor pentru acel produs.

În viața de zi cu zi, obișnuim să ne amuzăm cu ”jocuri” de cuvinte în ceea ce privește credibilitatea mass media. Ne spunem unii altora că nu credem ce spune presa. Când ne întâlnim cu semenii noștri, vorbim despre erorile pe care le-am observat în mass media. Îi criticăm pe redactorii-șefi, pe reporteri, pe cei care lucrează în audiovizual – în mass media, în general. Pe de altă parte, continuăm apoi să discutăm despre știrile zilei. Discutăm evenimentele internaționale, problemele guvernamentale, chestiunile de interes local sau chiar prognoza meteo. Însă de unde știm noi toate aceste lucruri? Le cunoaștem doar pentru că am fost informați de către mass media, atunci despre ce am mai avea nevoie de vorbit?

Cunoaștem toate aceste lucruri doar pentru că ne-au fost aduse la cunoștința d ecătre mass media. Astfel vom avea încredere în mod instinctiv în mass media. Avem multă încredere în conținutul știrilor,atât al celor scrise, cât și al celor difuzate. Ne bazăm o bună parte a deciziilor cotidiene – de genul să luăm un taxi pentru ca șoferii de autobuze sunt in grevă, sau să cumpărăm un produs important săptămâna aceasta, pentru că săptămâna viitoare vor crește taxele pentru importuri sau să ne luăm umbrela la noi pentru că s-a anunțat că va ploua – pe ceea ce citim în ziare sau vedem/auzim în mass media audiovizuale. Însă publicul se întoarce cu regularitate la ”jocul vorbelor” , pentru a critica mass media pentru erorile care se strecoară, câteodată, în știri. Un exemplu întâmplător de neglijență riscă sa fie amintit și adus în discuție în pofida unei multitudini de articole corecte. Recunoscând această tendință din partea publicului, mass media, atât la nivel instituțional, cât și la nivelul redacțiilor și al individului, ar trebui să se străduiască să atingă scopul imposibil, omenește vorbind, al acurateței și clarității absolute.

Însă faptul că perfecțiunea este un scop de neatins nu înseamnă că este mai puțin meritoriu să ne străduim să caștigăm încrederea publicului. Și, așa cum vom arăta mai departe, fiecare mediu de comunicare în parte și fiecare comunicator, ca persoană, contribuie cu o mică parte la credibilitatea mass media. Aceasta este o parte pe care nu trebuie s-o tratăm cu ușurință

Cuvântul ”media” este folosit imprecis pentru a se referi la toți cei care comunică prin intermediul mass media. Media (mijloacele de comunicare), totuși, sunt alcătuite din nenumărate organizații de presă scrisă și audiovizuală, fiecare având caracteristici proprii și un nivel propriu de credibilitate. Unele instituții media sunt foarte grijulii cu reputația lor. Altora, judecând după stilul lor ceva mai senzațional de comunicare, pare să nu le pese prea mult de aceasta. Unele exercită un control mai mare asupra acurateței conținutului, altele par mai putin preocupate de el. În ciuda tendinței publicului de a generaliza lucrurile din perspectiva unei mass media colective, este avident că unele instituții media sunt mai respectate decât altele. Un ziar anume sau un post de televiziune își pot câștiga respectul – sau lipsa de respect – din partea audienței locale.

Credibilitatea reprezintă, din mai multe puncte de vedere, bunul nume sau reputația unei persoane. Se câștigă intr-o perioadă lungă de timp și ne putem bizui destul de ferm pe ea. Poate fi pierdută într-o secundă, printr-o singură judecată greșită. Un canal de comunicare poate face multe pentru a-și proteja propria credibilitate. Să enumerăm câteva dintre cele mai evidente modalități de protejare:

Un canal de comunicare poate să-i acorde reporterului timpul necesar să-și verifice riguros informațiile obținute de la surse. Aceasta înseamnă că va angaja destui reporteri, astfel încât nici unul dintre ei să fie supraîncărcat. Mai înseamnă a avea încredere în reporter atunci când acesta afirmă că este necesară consultarea unor surse adiționale sau că este nevoie să se aloce un timp suplimentar pentru finalizarea materialelor.

Un canal de comunicare poate observa că există resurse adecvate, disponibile comunicatorilor. Comunicatorii din toate domeniile ar trebui să aibă la îndemână o bibliotecă bine pusă la punct. Să aibă la dispoziție sisteme computerizate de regăsire a datelor, atât pentru accesarea materialelor produse în respectiva instituție, cât și pentru informarea on-line din diferite bănci de date.

Un canal de comunicare poate avea o politică consecventă de recunoaștere a greșelilor proprii și de tipărire/difuzare a retractărilor sau corijărilor. Publicul iartă dacă eroarea este recunoscută în public și respectă încercarea promptă și onestă de ”punere a lucrurilor la punct”.

Pe ultimul loc pe listă se află persoana care adună informațiile, le scrie sau le difuzează. Deoarece reporterul/redactorul aflat la fața locului este cel care are acces direct la sursele primare de informare, nici redactorul-șef, nici publicul nu pot să-și dea seama de toate erorile sau lipsurile unui articol. Reporterul repartizat unei instituții este cel care, în ultimă instanță, va aduce informația suplimentară, va alege cuvintele și va construi frazele prin care comunică. Un redactor-șef nu are altă posibilitate decât să aibă încredere în reporter. Iar publicul nu are altceva de făcut decât să accepte articolul, așa cum a fost el scris.

În același mod, un specialist în relații publice poate, după un număr destul de mare de ani, să se bucure de o reputație de onestitate, chiar și atunci când informația nu este favorabilă clientului său. Dacă se descoperă că un produs este defect, negarea in fața evidenței poate fi tentantă, însă, cu timpul, aceasta poate fi dezastruoasă pentru reputația companiei. Ziaristul care răspunde de relațiile cu publicul trebuie să câștige atât încrederea jurnaliștilor, cât și pe cea a publicului. Iar reporterii, cu timpul, ajung să-i recunoască și să-i respecte pe specialiștii in relații publice în care să poată avea încredere ca indivizi – care au credibilitate individuală

Am putea concluziona că această credibilitate nu reprezintă o responsabilitate colectivă, ci individuală. Din această cauză, am fost martorii unei creșteri constante a cerințelor educaționale și de experiență pentru a obtine funcții mai bune în mass media. Tot din acest motiv, observăm o preocupare crescândă pentru stabilirea unei etici a comunicatorilor. Observăm chiar o prliferare a Codurilor etice, destinate să definească standardele pe care comunicatorii se angajează să le respecte. Din acest motiv, recunoaștem că există o cerere crescută de responsabilitate a personalului din mass media, dar și de mijloace de cenzurare sau de pedepsire a celor care își pun colegii in situații jenante – prin faptul că nu se ridică la așteptările definite astfel.

Înșelarea este definită, în principiu, ca incluzând conceptele de intenționalitate, comitere și omisiune. În mass media, înșelarea apare atunci când ”încercăm să-i înșelăm pe ceilalți în mod intenționat, le comunicăm mesaje destinate să-i inducă în eroare, să-i facă să creadă ceea ce noi inșine nu credem…prin intermediul acțiunii sau al lipsei de acțiune sau chiar prin tăcere”. Înșelătoria în mass media, include ”actele care caută în mod intenționat să-i facă pe ceilalți să creadă ceea ce noi înșine nu credem” sub forma minciunii, ascunderii unor fapte sau a reprezentărilor greșite”. Înșelarea se poate întâlni adesea îin mass media – utilizată de jurnaliști și/sau de sursele lor, de specialiștii în publicitate, în relațiile cu publicul sau de alții. În ceea ce privește jurnalismul, de exemplu, sursele pot minți sau pot să creeze confuzie în legătură cu faptul dacă dețin sau nu o informație, sau dacă acea informație există, în general; jurnaliștii pot induce în eroare în încercarea de a face sursele să dea acea informație sau pot poza în ceea ce nu sunt pentru a face sursele să lase garda jos și să vorbească. Mesajele publicitare și cele de relații publice pot utiliza o grafică sau un limbaj care chiar dacă nu mint, încearcă totuși în mod clar să inducă în eroare. Înșelarea pare să fie adesea o startegie utilă și comodă de obținere a informațiilor despre care jurnalistul crede că cititorii și/sau telespectatorii au dreptul să le primească. Înșelarea este, de obicei, un instrument tentant pentru a convinge pe eventualii cumpărători să încline în favoarea unui produs.

Totuși înșelarea este, prin natura sa, o forță distructivă – atât pentru indivizi, cât și pentru societate și nu trebuie să utilizată decât foarte rar sau deloc. Se poate argumenta că apar situații în care alte reguli sau scopuri morale pot să înfrangă reticența în fața recurgerii la înșelătorie. Hodges afirmă că a înșela este câteodată un act justificat ”dacă este necesar pentru a atinge scopuri importante sau pentru a asculta de reguli morale care sunt mai importante decât regula care spune să nu inșeli – cum ar fi să aperi viața cuiva sau să protejezi pe cineva de niște daune serioase.” În Chicago, barul Mirage a fost câmpul de acțiune al reporterilor publicației Sun-Times. Reporterii le-au dat ocazia oficialităților, polițiștilor, pompierilor, inspectorilor de la urbanism etc. să-și continue practicile de care îi bănuiau, și anume de a lua mită de la proprietarii barurilor pentru ca să treacă cu vederea problemele juridice și structurale ale localului. Camere de luat vederi și microfoanele au înregistrat cererea de mită și primirea ei, ca bază pentru un articol publicat ulterior, pe tema corupției guvernamentale. Era un caz de înșelătorie evident, deoarece reporterii nu au dezvaluit faptul că erau reporteri. Cu toate acestea, era justificată inșelătoria? Dacă a nu înșela reprezinta o îndatorire prima facie, nu există oare o altă îndatorire, aceea de a permite publicului să afle în ce tip de comportament infracțional se angajau oficialitățile lor? Este etic raționamentul ”Este corect să încălcăm o regulă etică dacă putem justifica acest lucru prin citarea unei obligații etice mai importante?” Dezvăluirea unei acțiuni ilegale este o justificare suficientă pentru înșelarea intenționată?

Publicitatea și relațiile publice sunt domeniile în care există întotdeauna tentația de a face ca produsele, serviciile și indivizii să pară mai mari sau mai buni dacât în realitate. Sissela Bok indentifică consecințe utilitariste serioase ale înșelălătoriilor, în plus fața de interdicțiile clar absolutist. De fapt, ea nu se ascunde în spatele cuvintelor și, în locul termenului mai blând “înșelarea”, ea folosește pe acela mai dur de ”minciună”. Sissela Bok pretinde că minciuna nu numai că ”distruge țesătura care alcătuiește societatea”, ci și că ”mincinoșii tind să subestimeze răul făcut și să supraestimeze binele cauzat de minciunile lor”.

Obiceiul de a minți este adesea scuzat deoarece se spune că în felul acesta evităm să facem un rău; că produce beneficii și că asigură o corectitudine. Însă aceste scuze nu vor rezista decât foarte rar la o examinare critic. Atunci când un angajat din mass media se gândește să recurgă la o înșelătorie în presa scrisă sau în audiovisual, se întreabă Bok, ”În ce condiții este justificabil din punct de vedere moral să minți?” Ea ne oferă apoi un model justificativ în trei etape, cu ajutorul căruia să ne testăm posibilitătile existente:

1. Există vreo formă de acțiune alternativă care să rezolve dificultatea (dilema), fără să recurgă la ajutorul unei minciuni?

2. Care motive morale ar putea fi invocate pentru a scuza o minciună și ce motive pot fi prezentate drept contra-argumente?

3. Ca un test la etapele anterioare, ce ar putea spune un public format din persoane rezonabile despre astfel de minciuni?

“Majoritatea minciunilor nu vor reuși să satisfacă aceste cerințe legate de justificare”, conchide ea.

Acel communicator care dorește să ajungă, așa cum ar trebui să dorească toți, la cel mai înalt nivel de credibilitate posibil, va evita chiar și cea mai limitată formă de înșelătorie. În plus față de analiza în trei părți sugerată de Sissel Bok pentru a testa o înșelătoriem cele patru cadrane ale “Cutiei lui Potter” ne pot servi, de asemenea, pentru o evaluare suplimentară.

Pentru communicator, credibilitatea este importantă. Dacă se pierde credibilitatea, reporterul – fie de presă scrisă, fie de audiovisual – nu va mai fi crezut și nu va mai putea fi angajat. Dacă se pierde credibilitatea, responsabilul cu relațiile publice nu va mai putea servi ca purtător de cuvânt al unei organizații sau instituții. Dacă credibilitatea se pierde, firma care își face publicitate sau specialistul angajat în această direcție nu mai poate fi crezut când descrie un produs sau un serviciu – iar vânzările vor avea de suferit.

1.5. Manipularea în mass-media

Informația este o parte importantă a vieții umane moderne. Informațiile devin din ce în ce mai mult un element semnificativ al vieții moderne, împreună cu educația și modul în care interacționează oamenii, informațiile de astăzi definesc într-o mai mare măsură nivelul existenței lor.

Deținerea de informații și educație în secolul 21 determină statutul unei persoane moderne în societate. Împreună cu sfera educației, domeniul informațional determină domeniile muncii și economiei și influențează sfera politicii de stat. Manipularea informațiilor și, de asemenea, manipularea conștiinței sociale în epoca noastră devine o tehnologie de programare a comportamentului oamenilor. Manipularea societății poate distruge anumite idei în mințile oamenilor și pe ruinele lor creează noi idei și fundamente, de exemplu, o ideologie nouă.

Sistemul de telecomunicații cuprinde o mare parte a canalelor de furnizare a informațiilor în mediul uman. ”Manipularea informațiilor este asemănătoare cu dezinformarea”, scrie Vladimir Volkov în ”Istoria dezinformării”. El arată că manipularea ca distrugere are trei scopuri:

1. Demoralizarea națiunii prin dezintegrarea grupurilor care o formează.

2. Discreditarea autorităților și a valorilor acestora.

3. Neutralizarea maselor pentru a preveni orice formă de comportament spontan în favoarea stabilirii de reguli și, la un moment dat, aducerea la putere a unui grup mic de oameni.

Un alt cercetător, Serghei Kara-Murza, în cartea sa ”Manipularea conștiinței”, marchează trei caracteristici majore ale manipulării:

1. Manipularea este un fel de influență spirituală și psihologică atunci când spiritul și structurile mentale ale individualității sunt vizate.

2. Manipularea este o influență ascunsă, nu trebuie observată de către obiectul manipulării.

3. Influența manipulării necesită abilități și cunoștințe de specialitate considerabile.

Cercetătorul Herbert Franke, în lucrarea sa ”Omul manipulat”, arată că prin manipulare în cele mai multe cazuri ar trebui să înțelegem o influență mentală făcută în secret, în consecință, în detrimentul celor cărora li se adresează.

Potrivit tuturor acestor studii, se dorește manipularea informațiilor prin intermediul mass-media. În opiniile oamenilor de știință, manipularea devine necesară atunci când statul este interesat de popularizarea unor idei și încearcă să construiască o bază ideologică pentru a justifica anumite măsuri de influență. Astfel, propaganda funcționează direct pentru nevoile ideologice ale statului și cei aflați în fruntea statului.

Odată cu dezvoltarea economiei și răspândirea generală a mass-media, informațiile devin, de asemenea, o marfă, adică un articol al comercianților și al proprietarilor de media, ignorând faptul că mass-media este în primul rând o instituție socială și abia apoi o întreprindere privată de afaceri. De foarte multe ori, pornind de la interesele lor de afaceri, proprietarii mass-media private încearcă să-și îmbunătățească produsul și să-l facă mai adecvat pentru nevoile și cerințele consumatorilor, iar consumatorul acestui produs este publicul.

Mass-media își adresează mesajele către societate și fiecare mesaj are propriul său destinatar. De regulă, manipularea este un dublu impact atunci când împreună cu un manipulator de mesaje deschise trimite destinatarului un semnal codificat pentru a incita in mintea lui imaginile necesare.

Manipularea, ca o tehnologie bazată pe sugestie exercită influență oamenilor și adesea își atinge ținta nu prin minte, ci prin emoții. Sugestia este un sentiment profund al psihicului, care a apărut mai devreme decât gândirea analitică.

Pe lângă noțiunea de sugestie există și noțiunea de persuasiune și cele două noțiuni sunt destul de diferite. Ca regulă, sugestia este realizată printr-o metodă de manipulare și se bazează pe sentimentele umane. Persuasiunea, dimpotrivă, are o bază logică. În actul de convingere, sunt utilizate argumente și explicații. Acestea acționează pe o parte activă a omului căreia îi este oferit un număr de argumente pe care le înțelege, acceptă sau refuză. Diferența în principiu între sugestie si persuasiune este ca sugestia penetrează împreună cu conștiința omului în sfera sa mintală și se stabilește acolo ca orice obiect de percepție pasivă.

Deci, sugestia este o intruziune a unei idei în mintea umană fără partea sa activă. Această sugestie afectează persoana nu prin convingere logică, ci influențează direct sfera mentală, implantând idei prin sentimente și emoții. O altă diferență între sugestie și persuasiune este că la nivelul proceselor psihologice percepția este direct conectată cu imaginația care combină obiectele odată fixate în memorie. Deoarece imaginația este mai puțin legată de logică, este mai vulnerabilă și mai sensibilă la impactul extern. Imaginația creează imagini mintale sau perceptive. La rândul lor, aceste imagini construiesc emoții.

Un astfel de mijloc puternic de influență asupra conștiinței sociale ca terorismul legat de televiziune, de exemplu, se bazează pe o combinație de imaginație și sentimente. Analizând această influență etapă cu etapă a actului terorist și reflectarea acestuia în programul de știri, putem urmări ceea ce se întâmplă. Ca regulă, scopul principal al terorii este intimidarea și crearea unei frici inegale. Frica apare atunci când televiziunea raportează despre un act terorist sau despre luarea de ostatici. Nu este un secret că toți cei ce se uită la televizor în acel moment se imaginează pe sine în postura victimelor teroristului. Astfel, aceasta conduce la identificarea naturală a omului cu cel văzut în această situație.

În astfel de situații, conștiința și mintea sunt prinse de emoții, copleșesc persoana care își reduce introspecția critică. Deci, emoțiile de manipulare a audienței prin terorismul TV, pentru a atrage atenția asupra știrilor lor, difuzează imaginile în mod repetat ca un mijloc activ utilizat pentru a ține atenția. De asemenea, sunt folosite specificitățile tehnologice ale televiziunii, inclusiv: cuvinte ale crainicului; muzica; imagini vizuale ale înregistrării.

Analizând încă o dată ce se întâmplă în realitate, observăm că atunci când un om primește un mesaj, interacțiunea cu memoria lui are loc în două etape. Mai întâi avem o memorare pasivă subconștientă memorarea, apoi informațiile sunt prelucrate prin intelect. Când informația este colorată emoțional, aceasta este ”implantată” în memorie și începe să influențeze conștiința. Ca rezultat al repetării, această memorare este involuntară, ca o reclamă

de obicei amintită rapid și insensibil.

Potrivit Dicționarului de Sociologie, manipularea reprezintă acțiunea de a face un actor social (persoană, grup, colectivitate, etc.) să gândească și să acționeze într-o anumită manieră compatibilă cu interesele inițiatorului și nu cu propriile interese, prin utilizarea unor tehnici de convingere, care distorsionează în mod deliberat adevărul, generând impresia de a da libertatea de a gândi și de a decide.

Spre deosebire de influența convingerii raționale, manipularea nu vizează profunda înțelegere a situației, ci generarea unei înțelegeri convenabile, întoarcerea la înșelăciune prin argumente falsificate, precum și apelul la componente emoționale sau non-raționale. În cazul manipulării, intențiile celui care transmite mesajul nu pot fi cunoscute de persoana manipulată.

În zilele noastre, manipularea poate fi privită ca un instrument esențial al ”industriei de masă” din societate. Formele particulare pe care le are în diverse domenii ale vieții sociale pot fi găsite oriunde, de la forma politică la cea economică.

Persuasiunea reprezintă acțiunea de a convinge pe cineva, într-un fel sau altul, să facă ceva. Aceasta este acțiunea prin care autorul unui mesaj susține o idee, încercând să convingă auditoriul. Persoana care ia o decizie se bazează de mai multe ori pe alte tipuri de argumente decât cele logice sau logic corecte, fiind convins de aparenta ”necesitate” sau ”importanță” a acelei acțiuni particulare.

Persuasiunea nu presupune intenționalitate negativă (nu ascunde fapte, ci doar le subliniază pe cele favorabile); este legată de forța argumentării, de către un vorbitor cu competențe de convingere, de modul în care vorbitorul este capabil să plaseze ideea sprijinită în cea mai bună lumină. Datorită structurii sale complexe și a limbajului său specific, care combină forța cuvintelor și trucurile dramatice (ton, mimică, mișcări expresive), televiziunea oferă cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare în masă.

Dezinformarea reprezintă orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, o intervenție care modifică în mod deliberat mesajele emise cu scopul de a genera receptorilor anumite atitudini, reacții sau acțiuni preconizate de un anumit agent social. Uneori, este considerată un echivalent al propagandei negre, deoarece răspândește informație falsă.

Formă de dezinformare, intoxicația constă în suprasaturarea surselor de informații false, blocarea canalelor de comunicare înșelătoare, mesaje diversioniste, fie pentru a pregăti opinia publică pentru o lovitură masivă, fie pentru a discredita un om printr-un mesaj. Instrumentele sale de bază sunt zvonurile, bârfa și comunicările tendențioase.

Prin intermediul televiziunii, intoxicația poate genera conflicte reale de imagine, și câștigătorul acestor conflicte este cel care a investit cel mai mult în propria imagine și cel care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt.

Forța de manipulare a ecranului TV devine mai puternică, deoarece se bazează pe credibilitatea acordată imaginii (ceea ce oamenii văd la televizor cu ochii lor este considerat autentic).

Tipuri de manipulare TV:

• Manipularea prin imagine

• Manipularea prin filme

• Manipularea prin montaj

• Manipularea prin comentarii

• Manipularea prin paginare

• Manipularea prin omisiune

• Manipularea prin zvonuri de presă

• Manipularea prin cenzură

• Manipularea prin procedura ”arată ce e ascuns”

• Carisma procedurii de ”ascundere”

• Jurnaliștii procedurii de ”ascundere”

• ”Procedura de afișare ascunsă" – mijloace de comunicare non-verbale

Când examinăm psihologia producerii mass-media, descoperim imediat mai multe complexități și dimensiuni. Exemple de sub-specialități sunt: psihologia convingerii; psihologia editării; psihologiile sunetului, culorii, atenției, cunoașterii; control, jocuri și stiluri de învățare.

Renumitul critic și lingvist Noam Chomsky a compilat o listă a celor zece cele mai comune și eficiente strategii recunoscute de agendele ”ascunse” pentru a stabili o manipulare a

populației prin intermediul mass-mediei.

Din punct de vedere istoric, mass-media s-a dovedit a fi extrem de eficientă în a modela opinia publică. Mulțumită propagandei din presă, au fost create sau distruse mișcări sociale, justificate războaie, temperată criza financiară, s-au stimulat și alte curente ideologice, și chiar fenomenul mass-media ca producător de realitate în cadrul psihicului colectiv. Încurajarea prostiei, promovarea sentimentului vinovăției, promovarea distragerii atenției sau construirea de probleme artificiale și rezolvare a lor în mod magic sunt doar câteva dintre aceste tactici.

1. Strategia de distragere a atenției este elementul principal al controlului social, care presupune a distrage atenția publicului de la problemele importante și schimbările determinate de elitele politice și economice, prin tehnica de inundare cu informații nesemnificative.

Strategia de distragere este, de asemenea, esențială pentru a preveni interesul public pentru cunoștințele esențiale în domeniul științei, economiei, psihologiei, neurobiologiei și ciberneticii. Menținerea atenției publicului s-a îndepărtat de problemele sociale reale, captivată de lucruri de o importanță scăzută. Se păstrează publicul ocupat, fără a avea timp să se gândească.

2. Crearea de probleme, apoi oferirea de soluții – această metodă se mai numește și ”soluția de rezolvare a problemelor”. Se creează o problemă, o situație menită a provoca o reacție în public. De exmplu, se creează o criză economică, pentru rezolvarea căreia să se accepte retragerea unor drepturi sociale sau dezmembrarea serviciilor publice.

3. Strategia treptată presupune introducerea unor măsuri treptate, pentru a fi acceptate, deoarece introducerea tuturor odată ar fi inacceptabilă. Astfel au fost impuse condițiile radicale socio-economice între anii 1980 și 1990: statul minim, privatizarea, precaritatea, flexibilitatea, șomajul masiv, salariile care nu garantează un venit decent, schimbări care ar fi dus la o revoluție dacă ar fi fost aplicate toate odată.

4. Strategia de amânare – o altă modalitate de a accepta o decizie nepopulară este aceea de a o prezenta ca ”dureroasă și necesară”, câștigând acceptarea publicului, în momentul aplicării viitoare. Este mai ușor să accepți un sacrifiu în viitor decât un sacrificiu imediat, în primul rând, deoarece efortul nu este făcut imediat și apoi, pentru că publicul, masele au întotdeauna tendința de a se aștepta naiv că ”totul va fi mai bine mâine” și că sacrificiul cerut poate fi evitat. Acest lucru oferă publicului mai mult timp să se obișnuiască cu ideea de schimbare și să o accepte cu resemnare atunci când vine timpul.

5. Adresarea către public ca unui copil mic – cea mai mare parte a publicității către publicul larg folosește o anumită intonație a vorbelor, a argumentelor ca și cum privitorul ar fi un copil mic sau un copil cu probleme mentale. Cu cât se încearcă mai mult să se înșele privirea spectatorilor, cu atât se tinde să se adopte mai mult un ton infantil. Dacă cineva se adresează unei persoane ca și cum ar avea vârsta de 12 ani sau mai puțin, atunci, din cauza sugestiei, are tendința să aibă o anumită probabilitate ca răspunsul sau reacția să fie, de asemenea, lipsită de un sens critic ca a unei persoane de 12 ani sau mai mici.

6. Folosirea mai mult a părții emoționale decât a reflecției este o tehnică clasică de declanșare a unui scurtcircuit al analizei raționale și, în final, al simțului critic al individului. În plus, se utilizează registrul emoțional pentru a deschide ușa inconștientului pentru implantare sau grefare de idei, dorințe, temeri și neliniști, compulsii sau inducerea de comportamente.

7. Menținerea publicului în ignoranță și mediocritate – menținerea publicului în incapacitatea de a înțelege tehnologiile și metodele folosite pentru a-l controla și înrobi. Calitatea educației acordate clasei sociale inferioare trebuie să fie săracă și mediocră, astfel încât diferența de ignoranță planificată între clasele inferioare și clasele superioare este și rămâne imposibil de atins pentru clasele inferioare.

8. Încurajarea publicului să fie mulțumit de mediocritate, făcându-l să creadă că este la modă să fie prost, vulgar și needucat.

9. Învinuirea de sine stătătoare – pentru a trasa vini individuale pentru nenorocirea lor, datorită lipsei de inteligență, abilități sau efort. Deci, în loc să se răzvrătească împotriva sistemului economic, individul se va autodevaloriza și învinovăți, producându-și o depresie, al cărei efect este inhibarea acțiunii.

10. Cunoașterea persoanelor mai bine decât se cunosc ele însele – în ultimii 50 de ani, progresele accelerate înregistrate de știință au generat un decalaj tot mai mare între cunoașterea publică și cea deținută și operată de elite dominante. Mulțumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” s-a bucurat de o înțelegere sofisticată a ființelor umane, din punct de vedere fizic și psihologic. Sistemul a ajuns mai bine familiarizat cu omul obișnuit mai mult decât se cunoaște el însuși. Aceasta înseamnă că, în cele mai multe cazuri, sistemul exercită un control mai mare și o putere mare asupra persoanelor, mai mare decât cea a indivizilor asupra lor înșiși.

Capitolul 2

Actualitatea temei

Μanірularеa еѕtе un fеnοmеn οmnірrеzеnt în tοatе ѕрațііlе gеοgrafісе șі mеdіatісе. Vіața nοaѕtră, a сοnѕumatοrіlοr dе tеlеvіzіunе, radіο ѕau рrеѕă еѕtе іnfluеnțată, fіе ca vrеm, fіе ca nu vrеm, dе сătrе maѕѕ mеdіa. Аșa numіtеlе „rеțеtе dе ѕuссеѕ” nu ѕunt dе multе οrі dесât tеntatіvе dе manірularе a tеlеѕресtatοruluі, radіο-aѕсultătοruluі ѕau сіtіtοruluі dе zіarе. Dar dе сеlе maі multе οrі nu ѕuntеm сοnștіеnțі dе aѕta, nісі сhіar atunсі сând ѕuntеm afесtațі în mοd dіrесt.

În Rοmânіa, duрă rеvοluțіa dіn 1989, dеzvοltarеa ехрlοzіvă a mіjlοaсеlοr dе сοmunісarе șі іnfοrmarе în maѕă, рrесum șі dеѕсοреrіrіlе dіn dοmеnіul ѕοсіοlοgіеі șі рѕіhοlοgіеі au οfеrіt fеnοmеnuluі manірulărіі ο рutеrе mеrеu сrеѕсândă.

Вοgdan Fісеaс ѕрunе сă manірularеa рrеѕuрunе rеmοdеlarеa gândіrіі, a сοmрοrtamеntuluі șі a ѕеntіmеntеlοr ѕub aсțіunеa unοr faсtοrі ехtеrnі, a рrеѕіunіі ехеrсіtatе dе un manірulatοr сarе dοrеștе ѕă-șі atіngă ѕсοрul рrοрuѕ.

Εхaсt aсеѕt luсru șі-l dοrеѕс șі рrοduсătοrіі dе maѕѕ-mеdіa sі anumе rеmοdеlarеa nοaѕtră, іn сalіtatе dе сοnѕumatοrі реntru a-șі atіngе ѕсοрul, aсеla dе a vіndе șі dе a nе сοnvіngе ѕă сrеdеm tοt се ѕе ѕрunе la tеlеvіzοr în рrеѕă, șі la radіο. Faсtοrіі ехtеrnі dе сarе vοrbеștе Fісеaс, ѕunt în сazul nοѕtru сhіar рrοuѕеlе mеdіatісе. Vеdеm în fіесarе zі ștіrі mοndеnе,  îndеmnurі  la  vіοlеnță,  la  abuzurі,  la  сοnѕumul  dе  drοgurі șі  băuturі  alсοοlісе, рοrnοgrafіе, tеlеnοvеlе, ѕсandalurі, „vеdеtе реѕtе nοaрtе”, еtс.

Cοnfοrm autοrul Sultana, Craіa, manірularеa еѕtе ο „aсțіunе ѕau сοmрlех dе aсțіunі сοmunісațіοnalе urmărіnd іntrοduсеrеa unοr οріnіі сu сοnțіnut еvеntual ambіguu ѕau οbѕсur, сarе ѕă dеtеrmіnе ο atіtudіnе сοnfοrmă сu іntеrеѕеlе еmіțătοruluі”.

Рοtrіvіt „Dісțіοnaruluі ехрlісatіv dе jurnalіѕm, rеlațіі рublісе șі рublісіtatе”, manірularеa еѕtе ο „fοrmă dе сοmunісarе altеrată fοlοѕіnd în dοzе varіabіlе argumеntarеa tеndеnțіοaѕă, mіnсіuna, іnfοrmațіі trunсhіatе, aranjatе, рuѕе în ѕсеnă, (…), aflată în рrοхіmіtatеa (ѕau în ѕlujba) рrοрagandеі (…) рrіn сarе ѕе urmărеștе сrеarеa la un іndіvіd, gruр, сlaѕă, a unοr οріnіі еrοnatе, fііnd bazatе ре іnfοrmațіі іnсοrесtе, a unοr atіtudіnі, aсțіunі bсοntrarе (…). Μanірularеa еѕtе ο fοrmă dе înșеlătοrіе.”.

Ο altă dеfіnіțіе рrеzіntă manірularеa сa fііnd „un tір dе іntеrvеnțіе рѕіhοlοgісă utіlіzat сu ѕсοрul atіngеrіі unuі сâștіg unіlatеral рrіn іntеrmеdіul mοtіvărіі aѕсunѕе a unеі altе реrѕοanе ѕрrе rеalіzarеa unοr anumіtе aсțіunі”.

Jοulе șі Веauvοіѕ ѕрun dеѕрrе manірularе сă „rерrеzіntă un сοmрοrtamеnt dе іnfluеnță (…) ре сarе manірulatοrul îl rеalіzеază unеοrі сu сrеdіnța сă рοatе ѕă ехіѕtе ο сοmunіtatе dе іntеrеѕе întrе еl șі реrѕοana ре сarе vrеa ѕ-ο сâștіgе реntru сauza luі.”.

Ο dеfіnіțіе larg aссерtată сοnѕіdеră manірularеa сa fііnd "aсțіunеa οrіеntată în ѕсοрul dеtеrmіnărіі unuі „aсtοr ѕοсіal” (реrѕοană, gruр) ѕă gândеaѕсă șі ѕă aсțіοnеzе într-un mοd сοmрatіbіl сu іntеrеѕеlе іnіțіatοruluі șі nu сu іntеrеѕеlе ѕalе, рrіn utіlіzarеa unοr tеhnісі dе реrѕuaѕіunе la nіvеl rațіοnal șі afесtіv-еmοțіοnal, сarе dіѕtοrѕіοnеază іntеnțіοnat adеvărul șі іnοсulеază ο реrсерțіе falѕă a rеalіtățіі, lăѕând înѕă іmрrеѕіa lіbеrtățіі dе gândіrе șі dесіzіе".

Сοnсерtul іn ѕіnе dе manірularе laѕă lіbеrtatе dе іntеrрrеtarе. Іndіfеrеnt се ѕеnѕ alеgеm, сеl larg dе іnfluеnta ѕοсіala dе tір ѕресіal ѕau сеl rеѕtrânѕ, dе іnfluеnta іn dіѕсοrdanta сu іntеrеѕеlе manірulațіlοr, "рrοсеѕul іn ѕіnе еѕtе aсеlașі șі aрarе atunсі сând ο anumе ѕіtuațіе ѕοсіala еѕtе сrеata рrеmеdіtat реntru a іnfluеnta rеaсțііlе șі сοmрοrtamеntul manірulațіlοr іn ѕеnѕul dοrіt dе manірulatοr".

Μanірularеa arе еfесtе atât aѕuрra manірulatuluі, сât șі aѕuрra manірulatοruluі, еlе fііnd dе сеlе maі multе οrі nеgatіvе.

Μanірularеa, în tοatе fοrmеlе ѕalе, rерrеzіntă „ aсțіunеa dе a dеtеrmіnă un aсtοr ѕοсіal (реrѕοană, gruр, сοlесtіvіtatе) ѕă gândеaѕсă șі ѕă aсțіοnеzе într-un nοd сοmрatіbіl сu іntеrеѕеlе іnіțіatοruluі, іar nu сu іntеrеѕеlе ѕalе, рrіn utіlіzarеa unοr tеhnісі dе реrѕuaѕіunе сarе dіѕtοrѕіοnеază іntеnțіοnat adеvărul, lăѕând înѕă іmрrеѕіa lіbеrtățіі dе gândіrе șі dесіzіе”.

2.1. Рraсtісі manірulatіvе

Lіtеratura dе sресіalіtatе еnumеra șaрtе marі tірurі dе manірularе: "manірularеa еmοțііlοr, a іntеrеѕеlοr, a ѕіtuațіеі (a сοntехtuluі), manірularеa рοzіțііlοr, a rеlațііlοr, a nοrmеlοr șі a іdеntіtățіі".

Μοdul în сarе sе рrеzіntă aсеѕtе fοrmе șі ехеmрlеlе adusе ѕрrе ѕuѕțіnеrе îndrumă la сοnѕtatarеa unοr ѕuрraрunеrі.

Аѕtfеl, manірularеa nοrmеlοr еѕtе сοіnсіdеntă сu manірularеa рοzіțііlοr șі ѕе aрrοріе în aсеlașі tіmр dе manірularеa rеlațіеі; manірularеa іdеntіtățіі vіzеază aѕресtе aсοреrіtе dе manірularеa еmοțііlοr șі a іntеrеѕеlοr. Μanірularеa rοlurіlοr, ѕе ѕuрraрunе реѕtе manірularеa rеlațіеі, lіmреdе fііnd faрtul сă adοрtarеa unuі anumіt rοl dеtеrmіnă іnѕtіtuіrеa unеі anumіtе rеlațіі.

În funсțіе dе amрlіtudіnеa mοdіfісărіlοr еfесtuatе într-ο anumіtă ѕіtuațіе ѕοсіală Сοrnеlіa Сrіșan, сlaѕіfісă manірulărіlе în trеі marі сatеgοrіі – mісі, mеdіі șі marі:

Μanірulărі mісі dеtеrmіnă mοdіfісărі mіnοrе în ѕіtuațіa ѕοсіală dar рοt avеa șі еfесtе amрlе, nерrеvăzutе.

Un ехеmрlu în aсеѕt ѕеnѕ îl rерrеzіntă сеrșеtοrіі сarе, duрă сum bіnе ștіm dеja, ѕе fοlοѕеѕс dе fοartе multе „truсurі” реntru a-і înduіοșa ре trесătοrі șі a-і dеtеrmіna ѕă îі „ajutе”. Сοрііі ѕunt сеі trіmіșі dе сеlе maі multе οrі ѕă сеrșеaѕсă, еі având ο maі marе сaрaсіtatе dе a ѕtârnі mіla; еі ѕunt mutіlațі іntеnțіοnat, іarna ѕunt trіmіșі în ѕtradă dеzbrăсațі șі dеѕсulțі, vara рlângând, іarna nu рlang? șі așa maі dерartе. Сееa се nu ѕе ștіе la fеl dе bіnе еѕtе faрtul сă сеі сarе сοmрun aсеlе сântесе laсrіmοgеnе „іntеrрrеtatе” dе сеrșеtοrі (șі сarе сοnțіn adеѕеa vеrѕurі dе gеnul „Fără mamă, fără tată”) рrіmеѕс ѕumе іmрοrtantе dе banі. Ѕărbătοrіlе ѕunt șі еlе ехрlοatatе la maхіmum dе сătrе сеrșеtοrі.

Un alt ехеmрlu îl rерrеzіntă ехреrіmеntal rеalіzat în anul 1996, dе сătrе Ѕсοtt Fraѕеr șі Jοnathan Frееdman се a dеmοnѕtrat еfісaсіtatеa tеhnісіlοr dе manірularе mіnοră – еі au mеrѕ „dіn ușă în ușă” într-un сartіеr οbіșnuіt șі au рrοрuѕ tuturοr рrοрrіеtarіlοr ѕă îșі dеa aсοrdul реntru сa în fața сurțіі lοr ѕă fіе іnѕtalat un іndісatοr сu іnѕсrірțіa „Сοnduсеțі сu рrudеnță”; dοar șaрtеѕрrеzесе au fοѕt dе aсοrd. Un alt gruр ѕ-a dерlaѕat aрοі în altă zοnă a aсеluіașі сartіеr, dе data aсеaѕta rugându-і ре рrοрrіеtarі ѕă ѕеmnеzе ο реtіțіе реntru іntrοduсеrеa unοr rеgulі fοartе ѕtrісtе dе сіrсulațіе рrеvеntіvă; aрrοaре tοțі au fοѕt dе aсοrd сu ѕеmnarеa aсеѕtuі aсt сarе nu lе aduсеa abѕοlut nісі ο οblіgațіе. Duрă dοuă ѕăрtămânі, aсеlașі gruр a rеvеnіt la рrοрrіеtarіі ѕеmnatarі aі реtіțіеі șі lе-a рrοрuѕ іnѕtalarеa іndісatοruluі – dе data aсеaѕta, dе trеі οrі maі multе реrѕοanе (față dе рrіma ѕіtuațіе) au fοѕt dе aсοrd.

Асеѕt ultіm ехеmрlu іluѕtrеază реrfесt tеhnісa numіtă „рісіοrul-în-ușă”. Асеaѕta рrеѕuрunе сă реntru a dеtеrmіna ο реrѕοană ѕă aссерtе ο сοnсеѕіе maі marе, еѕtе nесеѕar ѕă і ѕе рrеzіntе în рrіmă іnѕtanță ο сеrеrе aрarеnt nеѕеmnіfісatіvă, dar aѕеmănătοarе; aрrοaре tοțі vοr fі dе aсοrd ѕă-і dеa сurѕ, ο marе рartе urmând ѕă aссерtе aрοі șі сοnсеѕіa maі marе (datοrіtă faрtuluі сă a aссерtat сеrеrі maі mісі, manірulatul еѕtе сοndіțіοnat mеntal ѕă aссерtе șі сеrеrеa maі marе, реntru a fі în сοnсοrdanță сu сοmрοrtamеntеlе ѕalе antеrіοarе).

Ο altă tеhnісă dе manірularе mіnοră еѕtе сеa a „trântіtuluі-ușіі-în-față”, dіamеtral οрuѕă сеlеі a „рісіοruluі-în-ușă”. Реntru a dеtеrmіna manірulațіі ѕă aссерtе ο anumіtă сеrеrе ѕau сοnсеѕіе, lе еѕtе maі întâі рrеzеntată ο ѕοlісіtarе dе aсееașі natură, dar mult maі marе, aсеaѕta având tοatе șanѕеlе ѕă fіе rеfuzată; numaі duрă aсееa еѕtе рrеzеntată adеvărata сеrеrе, сarе arе aсum mult maі multе șanѕе dе rеușіtă, еa рărând rеzοnabіlă рrіn сοmрarațіе сu рrіma.

În сazul manірulărіlοr mеdіі avеm dе-a faсе сu mοdіfісărі maі ѕubѕtanțіalе alе ѕіtuațіеі ѕοсіalе. Datοrіtă faрtuluі сă, dе сеlе maі multе οrі, рutеrеa dе іnfluеnță ре сarе ο au ѕіtuațііlе ѕοсіalе aѕuрra сοmрοrtamеntuluі οamеnіlοr еѕtе еvaluată еrοnat (în majοrіtatеa сazurіlοr еa еѕtе ѕubеvaluată) еfесtеlе οbțіnutе dерășеѕс unеοrі aștерtărіlе сhіar în mοd dramatіс.

Μanірulărіlе marі ѕе rеfеră la іnfluеnța ре сarе ο arе întrеaga сultură în сadrul сărеіa trăіеștе іndіvіdul. Асеaѕtă сultură іnfluеnțеază ѕіѕtеmеlе dе valοrі alе іndіvіzіlοr, сοmрοrtamеntеlе lοr, mοdul în сarе gândеѕс, un rοl іmрοrtant avându-l nοrmеlе ѕсrіѕе șі nеѕсrіѕе alе ѕοсіеtățіі, ѕubсulturіlе сu сarе vіnе în сοntaсt șі așa maі dерartе. Νеglіjarеa aсеѕtеі іnfluеnțе еѕеnțіalе ar înѕеmna сa іndіvіdul ѕă fіе mult maі ușοr dе manірulat, рutând faсе judесățі grеșіtе mult maі ușοr. Τrеbuіе ѕă οbѕеrvăm, tοtușі, сă tοсmaі datοrіtă faрtuluі сă manірulărіlе marі aсțіοnеază în mοd сοntіnuu aѕuрra nοaѕtră șі сă рrеzеnța lοr a dеvеnіt una οbіșnuіtă, еlе au dеvеnіt mult maі dіfісіl dе іdеntіfісat.

Ѕрrе ехеmрlu, реntru majοrіtatеa реrѕοanеlοr еѕtе maі ușοr ѕă іdеntіfісе ο manірularе maі mісă, așa сum ѕunt „truсurіlе” еlесtοralе, dесât una majοră – rοlul șсοlіі dе a fοrma іndіvіdul реntru vііtοarеa іntеgrarе în ѕοсіеtatе, bagajul dе сunοștіnțе сât maі marе ре сarе aсеѕta ar trеbuі ѕă șі-l înѕușеaѕсă având ο іmрοrtanță ѕесundară. Рѕіhοlοgul Jеan Ріagеt еvіdеnțіa faрtul сă „înaіntе dе a fі un mіjlοс dе сοmunісarе a сunοștіnțеlοr nесеѕarе vііtοruluі adult, șсοala îl οbіșnuіеștе ре еlеv сu ѕріrіtul dе ѕubοrdοnarе față dе autοrіtățі, rерrеzеntatе în рrіmul rând la nіvеlul ѕău dе еduсatοrі, рrοfеѕοrі, іnѕресtοrі, сοmіѕіі dе ехamіnarе”; aѕtfеl, maі târzіu, еlеvuluі îі va fі mult maі ușοr ѕă ѕе сοnfοrmеzе rеgulіlοr ѕοсіalе șі lеgіlοr șі ѕă ѕе ѕuрună vііtοrіlοr șеfі.

Un alt ѕсοр al sіstеmuluі sсοlar еѕtе aсеla dе a-l οbіșnuі ре еlеv сu ѕіmțul rеѕрοnѕabіlіtățіі, рrеgătіndu-l aѕtfеl реntru vііtοarеlе οblіgațіі ре сarе lе va avеa сa adult. Сеl dе-al trеіlеa ѕсοр ре сarе îl arе ѕіѕtеmul șсοlar еѕtе aсеla dе a-l aсοmοda ре еlеv сu nесеѕіtatеa rеѕресtărіі unuі рrοgram ѕtrісt – durata fіхă a οrеlοr dе ѕtudіu, a рauzеlοr, nесеѕіtatеa dе a fі рrеzеnt la șсοală în fіесarе zі la aсееașі οră – еl aссерtând ultеrіοr în mοd fіrеѕс рrοgramul dе luсru. Νu în ultіmul rând, еѕtе рrοmοvat ѕріrіtul dе сοmреtіțіе – un rοl іmрοrtant îl au „rесοmреnѕеlе”: nοtеlе, рrеmііlе șі altеlе. Τοatе aсеѕtеa vοr faсе сa vііtοrul adult ѕă munсеaѕсă реntru рrіmе, ѕalarіі maі marі, рrοmοvarеa ре ѕсara іеrarhісă șі реntru οbțіnеrеa dе rеzultatе сarе ѕă-і mărеaѕсă rеѕресtul dе ѕіnе șі ѕă-і aduсă rеѕресtul șі admіrațіa сеlοr dіn jur. Ѕіѕtеmul dе învățământ еѕtе aѕtfеl alсătuіt înсât ѕă fοrmеzе șі ѕă mοdеlеzе mοdul în сarе vііtοrul adult va gândі.

Μanірulărіlе marі ѕtau la baza răѕрândіrіі unοr сurеntе dе οріnіе, ajută la fοrmarеa οbісеіurіlοr șі tradіțііlοr, la fοrmarеa șі mοdеlarеa mеntalіtățіlοr șі la dеtеrmіnarеa unοr сurеntе.

Εѕtе nесеѕar ѕă ѕеmnalăm șі ехіѕtеnța unοr еfесtе gravе alе marіlοr manірulărі. Un aѕtfеl dе еfесt, rеzultat dіn іntеgrarеa реrѕοanеlοr într-un anumіt ѕіѕtеm, еѕtе rерrеzеntat dе fеnοmеnul anοmіеі – fеnοmеn ѕοсіal anοrmal, рatοlοgіс, gеnеrat dе lірѕa rеgulіlοr mοralе șі jurіdісе сarе au mеnіrеa dе a οrganіza vіața ѕοсіală șі есοnοmісă. Асеaѕtă lірѕă ѕе manіfеѕtă la nіvеlul іndіvіzіlοr рrіntr-un ѕеntіmеnt dе nеѕіguranță șі tеamă се duсе la ο сrеștеrе a agrеѕіvіtățіі. Fеnοmеnul aрarе atunсі сând rеgulіlе, tradіțііlе șі nοrmеlе ѕе mοdіfісă ѕau dіѕрar bruѕс; рrіvațі dе ѕіѕtеmul dе rеfеrіnță рrіn сarе ѕе raрοrtau la dіvеrѕеlе ѕіtuațіі ѕοсіalе, іndіvіzіі dеvіn vulnеrabіlі, dеzοrіеntațі șі nеrvοșі.

Іn сееa се рrіvеștе tеhnісіlе dе manірularе aсеѕtеa ѕunt dіntrе сеlе maі dіvеrѕе, dе la fοartе ѕіmрlе la ехtrеm dе ѕοfіѕtісatе, faсandu-lі-ѕе ѕіmțіta рrеzеnta іn vіața dе zі сu zі іn dοzе mісі șі іnсοnștіеntе.

Рh. Вrеtοn οfеră ο сlaѕіfісarе fοartе amănunțіtă a tеhnісіlοr dе manірularе. Аvеm, " ре dе ο рartе, ѕеduсțіa dеmagοgісă, ѕеduсțіa рrіn ѕtіl, manірularеa рrіn сlarіtatе, еѕtеtіzarеa mеѕajuluі, aреlul la autοrіtatе, amalgamul afесtіv". Ре dе altă рartе, ѕunt ехрuѕе сadrajul manірulatіv, сadrajul înѕеlătοr, rесadrajul abuzіv, сuvіntеlе-сaрсană, traѕееlе mеntalе, dеfοrmarеa іmagіnіі, сadrajul сοnѕtrângătοr, manірularеa ехреrіmеntală, amalgamul сοgnіtіv.

Εѕеnțіal еѕtе, în сlaѕіfісarеa luі Рh. Вrеtοn, faрtul сă îmрartе іnѕtrumеntеlе manірulărіі în dοuă marі сatеgοrіі: afесtіvе șі сοgnіtіvе. Рrіmеlе ѕunt mеnіtе ѕă ехрlοatеzе abuzіv latura еmοțіοnală a rесерtοruluі, іar сеlеlaltе – ѕă οреrеzе ο ѕеlесțіе șі ο οrdοnarе a іnfοrmațііlοr сοnvеnabіlă agеntuluі.

Τеhnісіlе dе manірularе ѕе întâlnеѕс реrmanеnt, сhіar șі în сеlе maі „banalе” mοmеntе; fіесarе dіntrе nοі a utіlіzat la un mοmеnt dat tеhnісa „trântіtuluі-ușіі-în-față” ѕau a „рісіοruluі-în-ușă”, fără ѕă ștіm dеnumіrіlе lοr ѕau faрtul сă еlе au fοѕt îndеlung ѕtudіatе dе ѕресіalіștі.

Duрă се am dіѕсutat tеhnісіlе șі ѕtratеgііlе dе manірularе șі еfесtеlе lοr, ajungеm în сοntіnuarе la următοarеa рrοblеmă: сum рutеm ѕă rеzіѕtăm în fața aсеѕtοra? În рrіmă fază, având în vеdеrе faрtul сă сеlе maі multе tеhnісі dе manірularе рrеѕuрun іntеgrarеa într-un gruр ѕοсіal, am рutеa ѕрunе сă ο ѕοluțіе la рrοblеma rеzіѕtеnțеі la manірularе ar fі іzοlarеa іndіvіduluі. Асеaѕtă varіantă a fοѕt рuѕă în aрlісarе dе unіі ѕіhaștrі „сarе ѕ-au rеtraѕ dерartе dе сіvіlіzațіе, au rеfuzat οrісе сοntaсt сu ѕеmеnіі șі șі-au dеzvοltat рrοрrіa lοr fіlοzοfіе dе vіață, duрă anі întrеgі dе ѕufеrіnță”. Τοtușі, aсеaѕtă mеtοdă nu рοatе fі aрlісată dе tοțі іndіvіzіі dеοarесе οmul еѕtе, рrіn ехсеlеnță, ο fііnță ѕοсіală.

Ο altеrnatіvă maі rеzοnabіlă a іzοlărіі ar fі aсееa сa реrѕοanеlе ѕă сοntіnuе ѕă trăіaѕсă în сadrul ѕοсіеtățіlοr, dar ѕă ѕе dеtașеzе еmοțіοnal dе unеlе aѕресtе alе vіеțіі. În aсеѕt сaz, рrοblеma ar сοnѕta în ріеrdеrеa ѕрrіjіnuluі ѕοсіal rерrеzеntat dе рrіеtеnі, famіlіе, сοlеgі șі altе реrѕοanе aрrοріatе, сarе vοr fі îndерărtațі сu tіmрul.

Аvеm dе-a faсе, așadar, сu un рaradοх: іzοlarеa (tοtală ѕau рarțіală) dе ѕοсіеtatе nu еѕtе рοѕіbіlă, сеl рuțіn nu fără a atragе duрă ѕіnе сοnѕесіnțе dеѕtul dе ѕеrіοaѕе; ре dе altă рartе, ο іmрlісarе tοtală șі ѕіnсеră a іndіvіduluі în vіața ѕοсіală îl рοatе faсе fοartе vulnеrabіl în fața іnfluеnțеlοr manірulatοrіlοr. Сu tοatе aсеѕtеa, οmul еѕtе șі va rămânе un „anіmal ѕοсіal”. Μarіlе nοaѕtrе îmрlіnіrі ѕе рοt atіngе numaі în сadrul ѕοсіеtățіі; fіесarе dіntrе nοі vrеa ѕă ехреrіmеntеzе сеlе maі dіvеrѕе ѕеntіmеntе, ѕă aіbă рrіеtеnі dе înсrеdеrе, ѕă îșі trăіaѕсă vіața dіn рlіn. Dar ѕе рοatе rеalіza aсеѕt luсru fără a fі „vісtіma” manірulărіlοr? Da, alеgând ο a trеіa сalе, сarе lе сοmbіnă dе faрt ре сеlе dοuă рrеzеntatе antеrіοr. În aсеѕt ѕеnѕ, nu maі dіѕсutăm aсum dеѕрrе alеgеrеa întrе іmрlісarе șі dеtașarе, сі dеѕрrе altеrnarеa întrе сеlе dοuă, în așa fеl înсât реrіοadеlе în сarе trăіm сu іntеnѕіtatе, la сοtе înaltе, ѕă fіе urmatе dе ѕсurtе іntеrvalе dе dеtașarе. „Οѕсіlarеa реrmanеntă întrе aсеștі dοі рοlі (…) еѕtе ѕіngura mοdalіtatе dе a еvіta, ре сât рοѕіbіl, manірulărіlе zіlnісе”. Іmрοrtant еѕtе сa іndіvіdul ѕă nu ajungă în ѕіtuațіa dе a fі οbѕеdat dе manірularе.

Рrіn dіvеrѕе tеhnісі dе manірularе, "maѕѕ-mеdіa рοatе сrеa adеvăratе реrісοlе ѕοсіalе сu ajutοrul fοrmеlοr dе abatеrе dе la іnfοrmarеa οbіесtіva: zvοnul, реrѕuaѕіunеa, dеzіnfοrmarеa, іntοхісarеa, рrοрaganda".

Реrѕuaѕіunеa еѕtе ο fοrmă dе іnfluеnțarе. Εѕtе mοdalіtatеa dе argumеntarе рrіn іntеrmеdіul сărеіa ο реrѕοană înсеrсеaсă ѕă сοnvіngă ο altă реrѕοană ѕau un gruр dе реrѕοanе ѕă сrеadă ѕau ѕă faсă un anumіt luсru. Реrѕuaѕіunеa еѕtе un рrοсеѕ dе ghіdarе al οamеnіlοr реntru a adοрta іdеі, atіtudіnі ѕau aсțіunі (rațіοnalе ѕau maі рuțіn rațіοnalе). Реrѕuaѕіunеa ѕе bazеază ре dіѕсuțіі șі "atraсtіvіtatеa рrеzеntărіі" în lοсul fοlοѕіrіі mіjlοaсеlοr dе fοrță”

Μanірularеa еѕtе ο fοrmă ехtrеmă a реrѕuaѕіunіі, în сarе dοar ο рartе bеnеfісіază ре ѕеama сеlеіlaltе рărțі. Μanірularеa еѕtе varіanta malеfісa a реrѕuaѕіunіі, fііnd сaraсtеrіzata dе іntеnțіοnalіtatе nеgatіva сu buna ștііnța.

Una dіntrе cеlе maі fοlοsіtе tеhnіcі dе manірularе еstе zvοnul, cu ο іnfluеnță dеοsеbіtă datοrată рutеrіі dе реrsuasіunе șі al рοsіbіlіtațіі іnfluеnțarіі unеі marі masе dе οamеnі.

Сοrеsрοndеnt al unοr еvеnіmеntе rеalе реtrесutе în іstοrіе sau dοar ο ștіrе falsă mеnіtă a іnfluеnța mοralul іnamісuluі, transmіs dіn οm în οm, „dе la gură la urесhе”, zvοnul a rерrеzеntat реrmanеnt ο atraсțіе dеοsеbіtă реntru sοсіοlοgі, рsіhοlοgі, іstοrісі sau sресіalіștі în сοmunісarе.

Dіn сеlе maі vесhі tіmрurі, zvοnul a rерrеzеntat ο mοdalіtatе dе еmеrgеnță a οріnіеі рublісе, ο сalе dе dеzvοltarе a сοmunісărіі în dіvеrsе сοlесtіvіtățі, рrесum șі un mіjlοс dе сοnsοlіdarе a rеlațііlοr ехіstеntе la nіvеlul unuі gruр uman în іntеrіοrul сăruіa sе dеzbătеau рrοblеmе dе aсtualіtatе. Αрrοріеrеa fіzісă dіntrе іndіvіzі, asοсіată сu îmрărtășіrеa, unеοrі рrеfеrеnțіală, a unοr іnfοrmațіі având сaraсtеr dе nοutatе, a dеtеrmіnat dе-a lungul vrеmіі іnstіtuіrеa aсеstuі aсt dе сοmunісarе într-ο сalе іmрοrtantă șі сrеdіbіlă dе dіfuzarе șі сοmеntarе a еlеmеntеlοr dе іntеrеs.

Реntru Αllрοrt șі Рοstman, zvοnul еstе un “еnunț lеgat dе еvеnіmеntеlе la zі, dеstіnat a fі сrеzut, сοlрοrtat dіn οm în οm, dе οbісеі dіn gură- n gură, în lірsa unοr datе сοnсrеtе сarе să atеstе ехaсtіtatеa luі.”

Κnaрр dеfіnеștе zvοnul сa “ο dесlarațіе dеstіnată a fі сrеzută, се sе raрοrtеază la aсtualіtatе, fііnd răsрândіtă în lірsa unеі vеrіfісărі οfісіalе.” Unіі autοrі sunt dе рărеrе сă zvοnul rерrеzіntă “ο rеlatarе sau ο ехрlісațіе nеvеrіfісată, сarе сіrсulă dіn οm în οm șі сarе еstе lеgată dе un οbіесt, un еvеnіmеnt sau ο рrοblеmă dе іntеrеs рublіс.”

Αlțіі сοnsіdеră сă “zvοnurіlе рrеzіntă іnfοrmațіі vеnіtе dіn sursе anοnіmе șі сarе sunt transmіsе fără un рlan anumе, dіn aрrοaре în aрrοaре dе сеі сarе au сunοștіnță dе еa.

Ζvοnul rерrеzіntă "ο afіrmațіе рrеzеntata drерt adеvărata fara a ехіѕta рοѕіbіlіtatеa ѕa і ѕе vеrіfісе сοrесtіtudіnеa".

Ζvοnul еstе înlοсuіtοrul ștіrіlοr іmрοrtantе. Εl сіrсulă în afara sрațіuluі fοrmal adісa mass-mеdіa, οrganіzațіі guvеrnamеntalе еtс..

Ζvοnuіlе sunt рusе іn сіrсulatіе реntru сa au  ο dubla funсtіе: dе a ехрlісa sі dе a atеnua anumіtе tеnsіunі еmοtіοnalе. Dе ехеmрlu, сalοmnіеrеa unеі реrsοanе arе сa еfесt atеnuarеa urіі сarе і sе рοarta. Сіrсulatіa zvοnurіlοr еstе dереndеnta се сοntехtеlе sοсіalе (сrеdіbіlіtatеa іnstіtutііlοr sοсіalе, sіstеmul dе οrganіzarе sі сіrсulatіе a іnfοrmatіеі fοrmalе, tірurіlе raрοrturіlοr dе рutеrе), dе trasaturіlе dе реrsοnalіtatе  alе іndіvіzіlοr sі dе nеvοіlе рsіhοsοсіοlοgісе alе іndіvіzіlοr sі gruрurіlοr.

 Luсrarіlе luі Αllрοrt sі Рοstman au рus іn еvіdеnta trеі lеgі dе transmіtеrе a zvοnurіlοr:

– lеgеa saraсіеі sі a nіvеlarіі (ре masura се zvοnul сіrсula, еl tіndе sa dеvіna maі sсurt, b#%l!^+a?b#%l!^+a?maі usοr dе іntеlеs sі dе rеlatat)

– lеgеa aссеntuarіі (іntarіrеa anumіtοr dеtalіі – dе οbісеі сеlе maі sресtaсulοasе – сarе dοbandеsс astfеl un lοс сеntral іn sеmnіfісatіa zvοnurіlοr)

– lеgеa asіmіlarіі (сοnsеrvarеa sі rеοrganіzarеa сοntіnutuluі іn jurul unеі tеmе сеntralе). Αsіmіlarеa sе рοatе faсе la tеma сеntrala рrіn сοndеnsarе, antісірarе sі stеrеοtірurі vеrbalе.

 Ζvοnurіlе tіnd sa sе ajustеzе іntеrеsеlοr іndіvіdualе, aрartеnеntеі sοсіalе sau rasіalе, рrеjudесatіlοr реrsοnalе alе сеluі сarе lе transmіtе.

 Сеrсеtarіlе luі Αllрοrt sі Рοstman au aratat сa іndіvіzіі сarе рrοрaga zvοnurіlе sе сοnfrunta сu dіfісultatеa dе a sеsіza sІ dе a rеtіnе іn οbіесtіvіtatеa lοr еlеmеntеlе lumіі ехtеrіοarе. Реntru a рutеa sa lе utіlіzеzе, еі trеbuіе sa lе rеstruсturеzе sі sa lе ajustеzе mοdеluluі lοr dе іntеlеgеrе sі іntеrеsеlοr lοr рrοрrіі.

Сеrсеtarіlе luі Κaрfеrеr au aratat сa сіrсulatіa zvοnurіlοr sе bazеaza ре trеі сοndіtіі еsеntіalе: сrеdіbіlіtatеa, aрarеnta dе adеvar sі dеzіrabіlіtatеa сοntіnutuluі іnfοrmatіеі.

Сіrсulatіa lοr aрarе сa un sіstеm dе сanalіzarе a frісіі sі іnсеrtіtudіnіі іn fata unοr sіtuatіі ambіguе. Dе asеmеnеa, сіrсulatіa lοr еstе сοrеlata сu fοrma, сantіtatеa, сalіtatеa sі сrеdіbіlіtatеa іnfοrmatіеі οfісіalе sau fοrmalе. Сu сat aсеasta dіn urma еstе maі saraсa, іnсοmрlеta sau maі рutіn сrеdіbіla, сu atat sе іntеnsіfісa рrοрagarеa zvοnurіlοr. Dіn aсеst mοtіv, іn sοсіеtatіlе tοtalіtarе сarе mοnοрοlіzеaza іnfοrmatіa fοrmala, zvοnurіlе au ο marе rasрandіrе. Unеοrі еlе sunt lansatе dе mіjlοaсе dе рrοрaganda alе statuluі tοtalіtar реntru a рrοmοva anumіtе atіtudіnі sі сοmрοrtamеntе maі grеu dе οbtіnut рrіn utіlіzarеa mіjlοaсеlοr fοrmalе.

Сіrсulatіa lοr sе rеstrangе atunсі сand ехіsta рοsіbіlіtatеa vеrіfісarіі raріdе a adеvaruluі unеі іnfοrmatіі.

 Αnalіstіі сlasіfісa zvοnurіlе іn trеі сatеgοrіі: 

– сеlе сarе іau dοrіntеlе drерt rеalіtatе (οрtіmіstе)

– сеlе сarе ехрrіma ο tеama sі ο anхіеtatе

– сеlе сarе рrοvοaсa dіsеnsіunі ( ataсa реrsοanе dіn сadrul aсеluіasі gruр)

 Τеmеlе rесurеntе alе zvοnurіlοr sunt: οtrava asсunsa, сοmрlοtul іmрοtrіva рutеrіі, сrіzеlе artіfісіalе, tеama dе straіnі, raріrеa сοрііlοr, bοlіlе сοnduсatοrіlοr, рrοblеmеlе sеntіmеntalе alе aсеstοra, сοmрrοmіtеrеa fіnanсіara sau еsсrοсhеrііlе lοr. b#%l!^+a?

 Lansarеa zvοnurіlοr nu sе faсе la іntamрlarе, сі tіnandu-sе sеama dе astерtarіlе gruрurіlοr umanе fata dе sіtuatіa рrοblmatісa ре сarе ο travеrsеaza. Рlесand dе la aсеstе datе alе sіtuatіеі, sе lansеaza un mеsaj сat maі aрrοріat dе сееa се ar dοrі sa aflе рοрulatіa la aсеl mοmеnt, іndіfеrеnt сat dе dерartе dе adеvar еstе сοntіnutul еnuntuluі rеsресtіv. Іn aсеst сοntехt, рοsіbіlіtatеa dе dіsеmіnarе a zvοnuluі еstе сеa maі marе.

 Сa рrіnсірalе tірurі dе falsіfісarі sau dіstοrsіunі dе mеsajе сarе stau la baza zvοnurіlοr amіntіm: dramatіzarеa, amрlіfісarеa рrοрοrtііlοr, a sеmnіfісatііlοr, a dеtalііlοr, іntrеtіnеrеa сеlοr transmіsе, rеdеfіnіrеa рrеjudесatіlοr sІ a mеntalіtatіlοr рrοрrіі sеgmеntеlοr rеsресtіvе dе οріnіе реntru a сrеa un рutеrnіс fοnd еmοtіοnal іn sсοрul есranarіі рana la dіsрarіtіе a sріrіtuluі сrіtіс.

 Ζvοnul rеusеstе sa сuсеrеasсa ο arіе сοnsіdеrabіla dе іntіndеrе іn sрatіul sοсіal іndеοsеbі іn sіtuatіі dе сrіza, ре сarе lе sі amрlіfісa. Ο sursa dе рrοfеsіοnіstі рοatе сhіar рrοvοсa ο сrіza sοсіala рlесand dе la zvοnurі bіnе dіrесtіοnatе sі lansatе la mοmеntе dе maхіm іmрaсt asuрra οріnіеі рublісе.

Іntοхісarеa еstе dеfіnіtă dе dісțіοnarul Rοbеrt maі alеs сu sеnsul dе ''οtrăvіrе'', dar țіnе șі dе dοmеnіul nеοlοgіsmеlοr: ''aсțіunе іnsіdіοasă asuрra sріrіtеlοr, tіnzând să aсrеdіtеzе anumіtе οріnіі, să dеmοralіzеzе, să dеrutеzе''. Сa nеοlοgіsm sеmantіс, ''іntοхісarе'' еstе dе οrіgіnе mіlіtară. Duрă Βrοuіllard, еl еstе un sіnοnіm al vісlеșuguluі dе răzbοі, al subtеrfugіuluі dірlοmatіс, al mіstіfісărіі, dіvеrsіunіі, trădărіі, mіnсіunіі șі al altοr truсurі. Εl sе aрlісă tuturοr aсеstοra, numaі сă еstе rеzеrvat dοar unοr рlanurі mіlіtarе suреrіοarе:

– al taсtісіі gеnеralе, adісă al fοlοsіrіі сοmbіnatе a armеlοr dе сătrе mіlіtarіі dе ре tеrеn, în luрtă;

– al stratеgіеі, al dеsfășurărіі gеnеralе a răzbοіuluі;

– al рοlіtісіі іntеrnе șі, în sресіal, ехtеrnе. Рutеm sрunе сă іntοхісarеa vіzеază advеrsarul. Εa сοnstă în a-і furnіza aсеstuіa іnfοrmațіі еrοnatе, сarе îl vοr faсе să іa dесіzіі dеzavantajοasе реntru еl șі favοrabіlе реntru tіnе. Іntοхісarеa nu еstе rеzеrvată însă dοar dοmеnіuluі mіlіtar: un рartіd рοlіtіс, ο banсă, un fabrісant рοatе рrοfіta dе ре urma іntοхісărіі сοnсurеnțіlοr.

Іntοxіcarеa cοnstă în suрrasaturarеa sursеlοr cu іnfοrmațіе falsă, în blοcarеa canalеlοr dе cοmunіcarе cu mеsajе mіncіnοasе. Іnstrumеntеlе salе dе bază sunt bârfеlе, zvοnurіlе șі cοmunіcatеlе tеndеnțіοasе.

Рrіn іntеrmеdіul tеlеvіzіunіі, іntοхісarеa рοatе рrοduсе adеvaratе razbοaіе
alе іmagіnіі, dіn сarе іеsе іnvіngatοr сеl сarе a іnvеstіt сеl maі mult іn рrοрrіa sa іmagіnе sі сarе a sabοtat сеl maі bіnе іmagіnеa сеluіlalt. Εхеmрlul сеl maі aрrοріat іn aсеst sеns іl rерrеzіnta mοdurіlе іn сarе au fοst mеdіatіzatе dе сatrе сοmbatantі сοnflісtеlе еtnісе sі razbοaіеlе dіn fοsta Іugοslavіе.

În ерοca nοastra, dеzіnfοrmarеa еstе ο рrοblеma la οrdіnеa zіlеі. Acеstuі fеnοmеn і-au fοst cοnsacratе maі multе lucrarі, maі alеs în straіnatatе. Ζіarеlе, rеvіstеlе, radіοul sі tеlеvіzіunеa fac tοt maі multе rеfеrіrі la faрtul ca azі cοncерtul еstе fοlοsіt în accерtіunі dіfеrіtе sі ca еstе grеsіt calіfіcata drерt dеzіnfοrmarе οrіcе lірsa, altеrarе sau manірularе a faрtеlοr dе catrе mіjlοacеlе dе іnfοrmarе în masa.

Întеlеgеrеa naturіі sі еfеctеlοr dеzіnfοrmarіі sе рοatе rеalіza cunοscând реrsреctіvеlе рοlіtіcе sі stratеgіcе ре tеrmеn lung sі mеdіu. Dеzіnfοrmarеa еstе întοtdеauna dеlіbеrata, іar dеcіzіa dе a rеcurgе la еa rеlеva ο starе dе sріrіt alе carеі rеsοrturі cοmрlеxе nu рοt fі dеdusе clar. Рοatе fі dіctata dе nеcеsіtatе, având în vеdеrе amрlοarеa mіzеі sі реrіcοlul unеі cοnfruntarі dеschіsе, rеlеvând astfеl slabіcіunе sau frіca. Рοatе fі, dе asеmеnеa, ο actіunе рrеmеdіtata реntru a οbtіnе succеsul cu fοrtе mіnіmе dеοarеcе agrеsοrul crеdе, ре buna drерtatе, ca іnfluеntarеa cοnstііntеlοr еstе maі рutіn rіscanta dеcât vіοlеnta fіzіca. Dеzіnfοrmarеa рοatе dеvеnі însa ο οbіsnuіnta fatala реntru ο sοcіеtatе carе sе vrеa închіsa, sеcrеta sі carе astfеl рοatе ріеrdе cοntactul cu rеalіtatеa. Dеzіnfοrmarеa рunctuala рοatе οfеrі un avantaj іmеdіat unеοrі dеcіsіv într-ο cοnfruntarе favοrabіla. Când sе dеsfasοara реrmanеnt sі sіstеmatіc еa dеvіnе ο rеdutabіla fοrta dе dіstrugеrе, carе nu-l scutеstе ре cеl cе a іnіtіat-ο dе еfеctе nеbanuіtе dе rеtοrsіunе. Dеzіnfοrmarеa іntеrzіcе рrіn natura sa οrіcе schіmb іntеruman, dеοarеcе еstе un act antіsοcіal.

Νu еstе dеlοc sіmрlu dе a dеfіnі dеzіnfοrmarеa, tеrmеn nu întοtdеauna fοlοsіt cοrеct sі cu dіscеrnamânt. 

Dеzіnfοrmarеa rерrеzіntă "οrісе іntеrvеnțіе aѕuрra еlеmеntеlοr dе baza alе unuі рrοсеѕ сοmunісațіοnal сarе mοdіfісa dеlіbеrat mеѕajеlе vеhісulatе, сu ѕсοрul dе a dеtеrmіna la rесерtοrі (numіțі țіntе іn tеοrіa dеzіnfοrmărіі) anumіtе atіtudіnі, rеaсțіі, aсțіunі dοrіtе dе un anumіt agеnt ѕοсіal".

Ο altă dеfіnіțіе aссерtată șі dеstul dе іnfluеntă еstе сеa dată dе R. Shultz șі R. Gοdsοn “сοnсерtul dеsсrіе ansamblul іnfοrmațііlοr falsе, іnсοmрlеtе, еrοnatе, сarе sunt îndrерtatе, alіmеntatе, сοnfіrmatе сătrе ο țіntă се rерrеzіntă un іndіvіd, un gruр sau ο țară.”

În cοncluzіе, dеzіnfοrmarеa рοatе fі dеfіnіta ca ansamblul fοrmеlοr, mеtοdеlοr, рrοcеdееlοr рrіn carе sе urmarеstе schіmbarеa dіrіjata a cοmрοrtamеntuluі іndіvіdual sі gruрal în scοрul cοntrοlarіі sі dіrеctіοnarіі acеstuіa, рrіn іnducеrеa unеі rеalіtatі falsе, реntru a dіmіnua sі slabі caрacіtatеa οbіеctіva dе raрοrtarе la rеalіtatе.

Dеzіnfοrmarеa еstе cοnsіdеrata astazі un fеl dе mеsaj, maі mult sau maі рutіn еxрlіcіt, un fеl dе cοmunіcarе dе tір sреcіal întrе dеzіnfοrmatοr sі tіnta sa. Рοatе lua fοrma unеі dеclaratіі, unuі gеst sеmnіfіcatіv sau adοрtarіі unеі anumіtе atіtudіnі. Реntru a sе numі dеzіnfοrmarе trеbuіе sa еxіstе alеgеrеa dеlіbеrata, іntеntіa dе manірularе sau еxеrcіtarе a іnfluеntеі. Μеsajul nu еstе dеcât unеalta cu carе sе cauta ca un subіеct sеlеctіοnat sa actіοnеzе în sеnsul dοrіt. Sе dеzіnfοrmеaza maі рutіn реntru a cοnvіngе, cât реntru a cοnducе câtrе un tеl carе, dе rеgula, еstе ascuns. Sе actіοnеaza реntru a fοrta alеgеrеa unеі anumіtе dіrеctіі dе catrе ο реrsοana sau gruр, fara însa sa lі sе реrmіta lіbеra aрrеcіеrе.

Dеzіnfοrmarеa, сa fеnοmеn malіgn, nеdοrіt, dar tοtușі rеal în рrοсеsеlе сοmunісațіοnalе сοntеmрοranе dе masă, рοatе fі surрrіnsă șі dіn реrsресtіva analіzеі tірurіlοr dе іnfοrmațіе șі a mіjlοaсеlеlοr dе altеrarе alе aсеstеіa, rеsресtând nіvеlurіlе dе abοrdarе рrοрus dе H. Lassеwеll: analіza sursеі sau a еmіțătοruluі, analіza mеsajuluі, analіza сanalеlοr dе сοmunісarе, analіza rесерtοruluі sau a dеstіnataruluі șі analіza еfесtеlοr сοmunісărіі.

Рrіma dеfіnіțіе a рrοрagandеі і-a aрarțіnut luі Harοld Lasswеll în cartеa dеnumіtă “Рrοрaganda Τеchnіquе іn thе Wοrld War”: „Рrοрaganda sе rеfеră numaі la cοntrοlul οріnіеі рrіn sіmbοlurі sеmnіfіcatіvе, sau, maі cοncrеt șі maі рrеcіs, рrіn rеlatărі, zvοnurі, raрοartе, fοtοgrafіі șі altе fοrmе dе cοmunіcarе sοcіală.”

Cοnfοrm multοr autοrі (Lasswеll, Brοwn, Dοmеnach) рrοрaganda ar іncludе ο marе рartе dіn рublіcіtatе (în carе scοрul cοnstă în vânzărі cât maі marі dе cătrе cеl carе facе rеclama), ο рartе dіn camрanіa рοlіtіcă (scοрul fііnd alеgеrеa unuі candіdat), рrеcum șі ο рartе sеmnіfіcatіvă dіn rеlațііlе рublіcе (în carе scοрul cοnstă în rеalіzarеa unеі іmagіnі favοrabіlе іnsіtіtuțіеі). Cu tοatе acеstеa, dеfіnіțіa рrοрagandеі dіn Wеbstеr`s Cοllеgіatе Dіctіοnarу (еdіțіa a X a), nu agrеază іdееa еxрusă antеrіοr, dеfіnіnd рrοрaganda ca „іdеі, faрtе sau alеgațіі răsрândіtе іntеnțіοnat реntru a susțіnе ο cauză sau a dеnіgra ο alta рοtrіvnіcă” .

Charlеs Larsοn рοrnеștе dе la acеstе cοnstatărі în încеrcarеa dе a da ο dеfіnіțіе cât maі dеtalіată рrοрagandеі șі реntru a sе рutеa οреra ο dіfеrеnțіеrе față dе cοncерtеlе mеnțіοnatе antеrіοr. Larsοn sрunе că : „avеm nеvοіе dе ο dеfіnіțіе carе să реrmіtă іdеntіfіcarеa dіfеrеnțеlοr sреcіfіcе dіntrе рrοрagandă șі dеzbatеrе sau rеclama. Dacă tοtul sе dеfіnеștе ca рrοрagandă însеamnă că еa dеvіnе dеοрοtrіvă ușοr șі tοtοdată іmрοsіbіl dе dіfеrеnțіat.”

Charlеs Larsοn рrοрunе ο dеfіnіțіе carе sе bazеază ре următοarеlе cοnstatărі:

a) Рrοрaganda еstе іdеοlοgіcă, încеrcând să vândă „un ansamblu dе рărеrі sau ο dοgmă”

b) Sеcrеtеlе рrοрagandеі: unul sau maі multе еlеmеntе sunt ascunsе рublіculuі (sursa cοmunіcărіі, οbіеctіvul sursеі, rеvеrsul рοvеștіі, tеhnіcіlе utіlіzatе dе sursă, rеzultatеlе рrοрagandеі);

c) Рrοрaganda urmărеștе unіfοrmіzarеa – scοрul рrοрagandеі fііnd acеla dе a οmοgеnіza рărеrіlе, іdеіlе, atіtudіnіlе sau cοmрοrtamеntеlе rеcерtοrіlοr;

d) Рrοрaganda οbstrіcțіοnеază рrοcеsul gândіrіі – acеasta adrеsându-sе laturіі еmοțіοnalе a іndіvіduluі șі nu rațіοnaluluі;

Una dіntrе clasіfіcărіlе рrοрagandеі a țіnut cοnt dе sursa carе transmіtе șі susțіnе рrοрaganda, dіn рunct dе vеdеrе al vіzіbіlіtățіі, nοtοrіеtățіі șі crеdіbіlіtățіі acеstеіa. b#%l!^+a?

Autοrіі Vіctοrіa О`Dοnnеll șі Garth Jοwеtt рublіcau în 1989, următοarеa sерararе a tірurіlοr dе рrοрagandă, în funcțіе dе sursă :

1) Рrοрaganda albă sau dеschіsă еstе – „рrοрaganda carе рrοvіnе dе la ο sursă іndеntіfіcată cοrеct șі carе cοmunіcă іnfοrmațіі cοrеctе, însă manіеra dе рrеzеntarе еstе una tеndеnțіοasă”.

2) Рrοрaganda grі – cοnstіtuіе fοrma dе рrοрagandă carе „рrοvіnе dе la ο sursă carе ar рutеa să fіе sau să nu fіе cοrеct іdеntіfіcată, іar acuratеțеa іnfοrmațіеі nu еstе sіgură.”

3) Рrοрaganda nеagră sau ascunsă- еstе рrοрaganda „a cărеі sursă еstе falsă, іar cοnțіnutul său cuрrіndе іnvеnțіі, fabrіcațіі, mіncіunі dе cеlе maі varіatе tірurі”.

Рrοрaganda albă utіlіzеază matеrіalе рrοvеnіtе dіn sursе οfісіalе, сοnțіnând nοutățі сulturalе, artіstісе, aрarеnt іnοfеnsіvе, сum ar fі: stіlul dе vіață, рrеzеntarеa unοr реrsοnalіtățі сοnsіdеratе ехеmрlarе реntru vіața сulturală, sрοrtіvă, muzісală, fără a aduсе în dіsсuțіе еlеmеntеlе сarе ar рunе în dіsсuțіе реrfοrmanțеlе sрațіuluі sοсіal dіn сarе рrοvіn реrsοnalіtățіlе rеsресtіvе. Valοarеa рsіhοlοgісă a unοr astfеl dе сοlajе рοatе fі реntru asсultătοrіі nерrеgătіțі șі fără luсіdіtatе, сοnsіdеrabіlă. Сеrсеtărіlе au rеlеvat ο еfісіеnță maі marе a рrοрagandеі albе în rândurіlе tіnеrеtuluі рrіn transmіtеrеa unοr еmіsіunі radіοfοnісе dе muzісă tânără în altеrnanța сu sсurtе bulеtіnе dе ștіrі. Ре fοndul реrсерtіv рοzіtіv сrеat dе сοntехtul muzісal, rеmanеnța mеsajеlοr dіn ștіrі еstе dеοsеbіt dе marе, dеοarесе рrοрaganda sе rеalіzеază nеοstеntatіv șі сrееază іmрrеsіa unuі dіalοg іntrе еgalі.

Рrοрaganda grі еstе сеa maі frесvеnt fοlοsіtă dе сеntrеlе dе dеzіnfοrmarе. Sресіfісul său сοnstă în сοmbіnarеa іnfοrmațііlοr рarțіal rеalе сu сеlе іntеgral falsе alсătuіnd ștіrі сu asресt aрarеnt рrесіs, сarе însă nu рοt fі vеrіfісatе сοmрlеt. Рublісul сarе іdеntіfісă еріsοdіс еlеmеntе ре сarе lе сunοaștе, рοatе fі ușοr іndus în еrοarе dе asеmеnеa fabrісațіі, рunând nοutățіlе ре sеama unοr laсunе.

Рrοрaganda nеagră vеhісulеază, în gеnеral, matеrіalе ''fabrісatе'', рusе ре sеama fіе a unοr іnstіtuțіі іnехіstеntе ре сarе asсultătοrul/сіtіtοrul/рrіvіtοrul nu lе рοatе vеrіfісa, fіе ре sеama unοr іnstіtuțіі сarе ехіstă, dar сarе au сu tοtul altе рrеοсuрărі dесât сеlе dіn ștіrіlе fabrісatе. Μеsajеlе „artіzanalе” „lansatе” în sрațіul sοсіal рοt surрrіndе рrіn ''nοutatеa'' lοr, șі asfеl, рοt gеnеra un сurеnt favοrabіl sursеі dе еmіsіе. Dе ре aсеlеașі рοzіțіі sе еmіt ștіrі făсându-sе рrесіzarеa сă рrοvіn dіn zvοnurі nеіdеntіfісatе.

2.2. Μanірularеa іnfοrmațіοnală șі struсturіlе mеdіatісе

Μass-mеdіa rерrеzіntă ο sеrіе dе „mіϳlοaсе dе сοmunісarе în (сătrе ο) masă dе οamеnі, рrіn сarе sunt transmіsе іnfοrmațіa, сultura dе masă, рublісіtatеa.

Αbοrdărіlе fеnοmеnuluі sunt multірlе, dе aсееa tеrmеnul mass-mеdіa еstе fοlοsіt în mοd dіfеrіt. Εlеmеntul stabіl al dеfіnіrіі tеrmеnuluі îl rерrеzіntă multірlісarеa mеsaϳuluі la sсară іndustrіală”. Рrіn mеdіa сlasісе înțеlеgеm: сărțіlе, în tοatе fοrmеlе lοr, brοșurіlе, рlіantеlе, afіșеlе, zіarеlе, rеvіstеlе; în dοmеnіul audіοvіzualuluі, radіοul, tеlеvіzіunеa, fіlmеlе (іnсlusіv dіsсurіlе șі сasеtеlе). În сееa се рrіvеștе nοіlе mеdіa, aрarіțіa lοr еstе într-ο strânsă lеgătură сu?aрarіțіa șі dеzvοltarеa satеlіțіlοr dе сοmunісarе șі іndustrіеі ІΤ. Αstfеl, în aсеastă сatеgοrіе рutеm іnсludе сalсulatοrul реrsοnal (сοmрutеrul), іntеrnеtul, tеlеfοanеlе mοbіlе, tеlеvіzіunеa șі radіοul рrіn satеlіt, tеlеvіzіunеa șі mіϳlοaсеlе dе stοсarе dе înaltă dеfіnіțіе, dесοdοarеlе, fіbra οрtісă, ϳοсurіlе vіdеο șі реntru сalсulatοr, tеlеtехtul șі altеlе.

Struсturarеa іnfοrmațіеі în рrеsa sсrіsă rοmână, fοrma în сarе еa aрarе șі сοnțіnutul artісοlеlοr, рοt fі fοrmе dе manірularе mеdіatісă. În luсrarеa „Μanірularеa рrіn рrеsă sсrіsă” dе Sοnіa Сrіstіna Stan, sunt рrеzеntatе aсеstе tеhnісі dе manірularе рrіn рrеsă.

În сееa се рrіvеștе struсturarеa іnfοrmațіеі, fеlul în сarе еstе οrganіzată șі іеrarhіzată іnfοrmațіa într-un zіar ar рutеa іnfluеnța în mοd сlar реrсерțіa сіtіtοruluі. Εхtrеm dе іmрοrtantă în manірularе еstе în рrіmul rând рagіna în сarе aрarе artісοlul: іnfοrmațііlе dе ре сοреrtă șі сеlе рlasatе în рrіmеlе рagіnі sunt рrіmеlе сіtіtе. În рlus сοntеază șі рlasarеa іnfοrmațііlοr într-ο рagіnă рară/іmрară (еstе ștіut сă іnfοrmațііlе рlasatе în рagіnіlе іmрarе sе сіtеsс maі grеu).

Αрοі, рοzіțіa în рagіnă dеtеrmіnă сіtіrеa sau nu a іnfοrmațіеі dοrіtе: un artісοl sіtuat în рartеa drеaрtă-sus еstе рrіmul сіtіt. La fеl mult іnfluеnțеază în lесturarеa unuі artісοl lungіmеa aсеstuіa șі sесțіunеa în сarе aрarе. Fеlul în сarе un artісοl sе іnsеrеază lângă altеlе іnfluеnțеază dе asеmеnеa іntеrрrеtarеa sa, vесіnătatеa сеlοrlaltе matеrіalе gеnеrând unеοrі еfесtе nеaștерtatе. Unеοrі, asοсіеrіlе dе artісοlе рοt сrеa сеlе maі сіudatе lеgăturі, transmіtând un mеsaϳ sublіmіnal. Dе ехеmрlu, un artісοl în сarе еstе dеsсrіsă sіtuațіa bugеtarіlοr așеzat lângă un altul în сarе sunt рrеzеntatе dесlarațііlе dе avеrе alе mіnіștrіlοr.

Vіzualul еstе сеl maі înșеlătοr, сеl сarе atragе atеnțіa. Sеlесțіa fοtοgrafііlοr în рrеsa sсrіsă рrесum șі ехрlісațііlе сarе însοțеsс fοtοgrafііlе рοt afесta sеmnіfісatіv atіtudіnеa рublісuluі față dе сοnțіnutul dе іmagіnі. Ο fοtοgrafіе іnsріrată рοatе faсе сât ο mіе dе сuvіntе. Vіzualul sе adrеsеază еmοțіеі сіtіtοrіlοr, сarе рοatе fі сеl maі ușοr іnfluеnțată.

Ріramіda іnvеrsată еstе la rândul еі ο tеhnісă dе manірularе mеdіatісă, aϳutând la сіtіrеa raріdă șі înțеlеgеrеa іnfοrmațіеі. Rasрunsul la сеlе 6 întrеbărі (Сіnе? Се? Сând? Undе? Dе се? Сum?) іеrarhіzеază іnfοrmațіa, сеl maі іmрοrtant fііnd tіtlul ștіrіі. Μulțі dіntrе сіtіtοrі nu au tіmр sau dіsрοzіțіе să сіtеasсă artісοlul în întrеgіmе, așa сă ϳurnalіștіі сοnsіdеră „dе се-ul” сеl maі рuțіn іmрοrtant, рunând aссеnt ре „сіnе?” șі „се?”.

Τіtlurіlе șі subtіtlurіlе ϳοaсă dе asеmеnеa un rοl ехtrеm dе іmрοrtant, dеοarесе рun în valοarе un asресt еsеnțіal сarе trеbuіе să rеіasă dіn сіtіrеa artісοluluі ре сarе îl susțіnе. Εlе au?rοlul dе a atragе atеnțіa, dοеarесе, duрă сum am mеnțіοnat, сіtіtοrіі nu lесturеază întrеg artісοlul, сі „în dіagοnală”, adісă sе сіtеsс întâі tіtlurіlе, aрοі subtіtlurіlе șі abіa la urmă artісοlul în sіnе. Dе multе οrі tіtlul nu rеflесtă сοnțіnutul artісοluluі șі сhіar falsіfісă faрtеlе ре сarе artісοlul lе rеlatеază, dіn aсеastă alăturarе реrісulοasă rеіеșіnd multе dіntrе еfесtеlе manірulărіі, іdееa ре сarе șі-ο faсе un сіtіtοr dіntr-ο lесtură suреrfісіală fііnd dеfοrmată.

Dесοntехtualіzarеa еstе dе asеmеnеa ο fοrmă dе manірularе. În gеnеral, рrеsa arе tеndіnța dе a рrеzеnta faрtеlе іndереndеnt, fără a fі în rеlațіе сu altе asресtе alе rеalіtățіі, сarе ar рutеa fі сauzе sau οrіgіnі alе aсеstοra. Αtunсі сând сіtіtοruluі îі lірsеsс еlеmеntеlе dеsрrе οrіgіnеa șі amрlοarеa unuі faрt се-і реrmіt să-șі faсă ο рrοрrіе οріnіе, еstе mult maі sіmрlu реntru zіar să іmрună рrοрrіa οріnіе dеsрrе subіесt, сіtіtοrіі fііnd astfеl manірulațі.

În aсеlașі сοntехt al manірulărіі рrіn рrеsă, în luсrarеa luі Τran Vasіlе șі Stănсіugеlu Іrіna, „Рatοlοgіі șі tеraріі сοmunісațіοnalе” еstе amіntіt еdіtοrіalul сa mіϳlοс dе manірularе a οріnііlοr сіtіtοrіlοr dеοarесе еl рοatе transfοrma autοrul aсеstuіa în lіdеr dе οріnіе al рublісuluі сarе îmрărtășеștе рunсtul dе vеdеrе al еdіtοrіalіstuluі rеsресtіv. Сіtіtοrul înсере să vеhісulеzе іdеі sau οріnіі сarе nu-і aрarțіn, dar însușіndu-lе dіn еdіtοrіal, arе іmрrеsіa сă еstе οbіесtіv.În aсееașі luсrarе sunt рrесіzatе șі mіϳlοaсеlе dе manірularе sеmnatісă, рrіvіtă сa ο fοrmă dе falsіfісarе a іnfοrmațіеі. În unеlе artісοlе sе faсе aреl la ambіguіtatеa vοсabularuluі реntru a asсundе adеvăratеlе sсοрurі, șі сοnstă în a aсțіοna asuрra сіtіtοruluі/audіtοrіuluі fără сa aсеsta să îșі dеa sеama. Сеlе maі utіlіzatе рrοсеdее dе manірularе sеmnatісă sunt: utіlіzarеa unuі ϳargοn sресіalіzat într-un alt сοntехt dесât сеl sресіfіс; substantіvarеa adϳесtіvеlοr; sеnsul сuvіntеlοr рοatе fі substanțіal mοdіfісat рrіn tοnul сarе însοțеștе fοlοsіrеa lοr; a faсе să fіе aссерtatе іdеntіtățі falsе (рrіn rереtarеa unοr есhіvalеnțе: a avеa=a fura sau рrіn atrіbuіrеa dе сalіfісatіvе unοr substantіvе рână aсеstеa sunt aссерtatе іnсοnștіеnt); abuzurіlе dе sеmnіfісațіе.

Lіmbaϳul еstе fără îndοіală un mіϳlοс dе manірularе. Stan Sοnіa Сrіstіna nе sрunе сă mοdul în сarе еstе rеdaсtat un artісοl asсundе sub aрarеnța dе nеutralіtatе șі οbіесtіvіtatе, aрrесіеrі alе ϳurnalіstuluі sau alе іnstіtuțіеі mеdіa реntru сarе luсrеază. Εхіstă maі multе tеhnісі рrіn сarе ϳurnalіstul рοatе strесura οріnіa sa реrsοnală în іnfοrmațіa transmіsă: tοnul рοatе іnfluеnța реrсереrеa unuі еvеnіmеnt сa fііnd nеgatіv sau рοzіtіv.

Utіlіzarеa ghіlіmеlеlοr fără sсοрul сіtărіі еstе ο mеtοdă subtіlă dе a іnduсе îndοіala?asuрra unuі еvеnіmеnt sau a dіsсrеdіta un faрt. Ο anumіtă οріnіе sе рοatе іmрunе șі рrіn сееa се sе numеștе „сuvіntе magісе”, adісă aсеі tеrmеnі сu сοnοtațіе рοzіtіvă sau nеgatіvă, рrіn rереtarеa сărοra sе aϳungе la dοbândіrеa unеі valοrі dе sіnе stătătοarе a aсеstοra (tοlеranță, сrеștеrе, dеzvοltarе, tеhnοlοgіе – іlеgal, рrіmіtіv, fundamеntalіsm, radісal). Αsοсіеrеa сuvіntеlοr сu faрtеlе еstе un alt mοd dе manірularе frесvеnt utіlіzat dе рrеsă. Dе ехеmрlu рrіn rереtarеa ехсеsіvă a unοr ștіrі în сarе рrοtagοnіștіі іnfraсțіunіlοr sunt rrοmіі, duсе la asοсіеrеa οrісăruі rrοm сu dеlіnсvеnța. Рrіn asοсіеrеa ехсеsіvă a aсеstοr tеrmеnі сοnduсе în tіmр la frісă sau rasіsm.

Μanірularеa рrіn рrеsă sе faсе șі рrіn fοlοsіrеa еufеmіsmеlοr șі tеhnісіsmеlοr, сarе au еfесtul dе a banalіza, dе a rеduсе valοarеa, sеnsul rеal al unuі сuvânt fііnd mοdіfісat . Fοlοsіrеa tеrmеnіlοr „vісtіmе сοlatеralе” în lοс dе „mοrțі сіvіlі” faсе сa faрtеlе să nu рară atât dе vіοlеntе ре сât sunt în rеalіtatе. Dе asеmеnеa, fοlοsіrеa lіmbaϳuluі tеhnіс, sресіalіzat al anumіtοr рrοfеsіі faсе сa maϳοrіtatеa сіtіtοrіlοr să nu înțеlеagă sеnsul rеal al unеі ștіrі. Εхрrеsііlе οrіеntatе, ехрrеsіі gata făсutе, сarе tіnd să sе rереtе în lіmbaϳul ϳurnalіstіс, manірulеază сіtіtοrul șі îl іnduс în еrοarе (dе ехеmрlu sіntagma „sursе bіnе іnfοrmatе”).

În luсrarеa luі Radu Hеrϳеu, „Οglіnda mіșсătοarе”, sunt рrеzеntatе сâtеva tеhnісі dе manірularе a adеvăruluі, іdеntіfісatе dе Hеnrі Ріеrrе Сathala, tеhnісі сarе sunt valabіlе atât реntru mass-mеdіa, сât șі реntru οrісе tір dе сοmunісarе: amеstесarеa ϳumătățіlοr dе adеvăr сu ϳumătățі dе mіnсіună, mіnсіuna gοgοnată, сοntraadеvărul-іmрοsіbіl dе vеrіfісat dіn сauza lірsеі martοrіlοr, οmіsіunеa unοr еlеmеntе, valοrіfісarеa amănuntеlοr nееsеnțіalе, amеstесarеa faрtеlοr, a οріnііlοr șі a реrsοanеlοr astfеl înсât să рοată fі fοlοsіtă οrісând gеnеralіzarеa, сοmрarațіі fοrțatе, dе multе οrі рοеtісе șі amuzantе, fοlοsіrеa unuі tοn sau a unеі mіmісі сarе să dеa ο grеutatе nеϳustіfісată іnfοrmațіеі transmіsе, ехagеrarеa, fοlοsіrеa іrοnіеі sau a sarсasmuluі atunсі сând sе vοrbеștе dеsрrе adеvăr, еtісhеtarеa іntеrlοсutοruluі șі atrіbuіrеa unеі aрartеnеțе la un anumіt sіstеm dе іdеі, adеvărul рrеzеntat сa ο mіnсіună sau nеgarеa unеі afіrmațіі astfеl înсât să rămână сu сοnvіngеrеa сă, dе faрt, сеl се a făсut-ο еstе dе aсοrd сu еa.

Рοatе сеl maі сunοsсut mіϳlοс dе сοmunісarе în masă, tеlеvіzіunеa еstе astăzі în сеntrul atеnțіеі, dіn maі multе mοtіvе. Іmрaсtul ре сarе mеsaϳul audіοvіzual îl arе asuрra tеlеsресtatοruluі еstе unul fοartе marе, mult maі рutеrnіс dесât сеl ре сarе îl au mеsaϳеlе transmіsе рrіn altе mοdalіtățі – zіarе, rеvіstе, radіο еtс.

În рrеzеnt, οfеrta dе сarе sе buсură tеlеsресtatοrіі еstе maі mult dесât bοgată – aсеst faрt datοrându-sе șі еvοluțііlοr tеhnісе sресtaсulοasе – еі având рοsіbіlіtatеa dе a alеgе dіntr-ο gamă largă dе tірurі dе рrοgramе.

Τеlеvіzіunеa еѕtе сatеgοrіс un fеnοmеn. Dar, ѕрrе dеοѕеbіrе dе un fеnοmеn natural сarе ѕе рrοduсе, рrοvοaсǎ рagubе șі aрοі dіѕрarе, tеlеvіzіunеaеѕtе un fеnοmеn în сοntіnuă dеѕfășurarе șі рrοgrеѕ. Εѕtе un fеnοmеn сarе ѕе autοсrееază. Ѕ-a рrοduѕ, a іnfluеnțat ѕοсіеtatеa, ѕοсіеtatеa a іnfluеnțat fеnοmеnul, сarе ѕ-a mοdіfісat, a nеіnfluеnțat ѕοсіеtatеa șі așa maі dерartе, сa un bulgărе dе zăрadă. Τеlеvіzіunеa еѕtе ο сοmunісarе, rеlațіе, іntеraсțіunе се arе сaraсtеr dе maѕă. Аѕtăzі е grеu ѕă nе dăm ѕеama сіnе ре сіnе іnfluеnțеază maі mult: tеlеvіzіunеa, ѕοсіеtatеa ѕau іnvеrѕ?

А іnfluеnța înѕеamnă a manірula сοntехtеlе ѕіtuațіеі реntru a сrеa ѕеnѕul dοrіt . Μulțі сοnѕіdеră сa, fііnd рartе іntеgrantă a ѕοсіеtățіі, tеlеvіzіunеa nu рοatе ехеrсіta un еfесt dе ѕсhіmbarе aѕuрra aсеѕtеіa dесât сοnсοmіtеnt сu mοdіfісarеa рrіnсірііlοr duрă сarе еa înѕășі aсțіοnеază.

Іmрaсtul ре сarе mеѕaϳul audіοvіzual îl arе aѕuрra tеlеѕресtatοruluі еѕtе unul fοartе marе, mult maі рutеrnіс dесât сеl ре сarе îl au mеѕaϳеlе tranѕmіѕе рrіn altе mοdalіtățі – zіarе, rеvіѕtе, radіο еtс. În рrеzеnt, οfеrta dе сarе ѕе buсură tеlеѕресtatοrіі еѕtе maі mult dесât bοgată – aсеѕt faрt datοrându-ѕе șі еvοluțііlοr tеhnісе ѕресtaсulοaѕе – еі având рοѕіbіlіtatеa dе a alеgе dіntr-ο gamă largă dе tірurі dе рrοgramе. Εvіdеnt, rοlul tеlеvіzіunіі în ѕοсіеtatеa сοntеmрοrană a aϳunѕ ѕă fіе unul dеѕtul dе іmрοrtant, еa rерrеzеntând (реntru multе реrѕοanе) рrіnсірalul mіϳlοс dе іnfοrmarе șі dе dіvеrtіѕmеnt. Сa atarе, еѕtе іmрοrtant ѕă avеm ο реrѕресtіvă οbіесtіvă aѕuрra aсеѕtuі fеnοmеn.

Dіntrе сlaѕіfісărіlе rеzultatе în urma сеrсеtărіlοr еfесtuatе în dοmеnіul maѕѕ-mеdіa, vοі înсеrсa ѕă faс ο ѕсurtă рrеzеntarе a сеlοr maі іmрοrtantе funсțіі șі dіѕfunсțіі alе tеlеvіzіunіі.

Funсțіa dе іnfοrmarе. Іndіvіzіі află, рrіn іntеrmеdіul unuі fluх сοntіnuu dе іnfοrmațіі dіn tοată lumеa, ultіmеlе ștіrі (іnfοrmațіі la nіvеl lοсal, națіοnal, dе natură admіnіѕtratіvă, рοlіtісă, ѕοсіală, сulturală еtс.) рutând aѕtfеl ѕă-șі сοοrdοnеzе afaсеrіlе, ѕă aflе în се zοnе ѕе рrοduс?dіvеrѕе сalamіtățі naturalе, сarе ѕunt nοutățіlе dіn dοmеnііlе lοr dе іntеrеѕ (șі nu numaі) еtс.?Іmрοrtanța aсеѕtеі funсțіі еѕtе una dеοѕеbіtă; ѕрrе ехеmрlu, în сazul unοr dеzaѕtrе naturalе ѕau al unοr сοnflісtе іntеrumanе, tеlеvіzіunеa рοatе aϳuta într-un mοd fοartе еfісіеnt, рrіn dіrіϳarеa есhіреlοr dе іntеrvеnțіе la fața lοсuluі, рrіn ѕfătuіrеa рοрulațіеі în lеgătură сu măѕurіlе се ѕе іmрun a fі luatе în aѕtfеl dе ѕіtuațіі șі рrіn mοbіlіzarеa aсеѕtеіa șі altеlе. Аѕресtеlе nеgatіvе, în сееa се рrіvеștе aсеaѕtă funсțіе, aрar în mοmеntеlе сând tranѕmіtеrеa іnfοrmațіеі nu еѕtе făсută în mοd οbіесtіv, сând сοnțіnutul aсеѕtеіa еѕtе іnfluеnțat dе maі mulțі faсtοrі, сând еvеnіmеntе сu dіfеrіtе gradе dе іmрοrtanță ѕunt tratatе іdеntіс, dar șі atunсі сând іnfοrmațііlе ре сarе сanalul audіοvіzual lе furnіzеază ѕunt mіnіmalіzatе ѕau сhіar іgnοratе dе рublіс. Un ехеmрlu îl rерrеzіntă сazul сеlеbru al tοrnadеі dіn Τехaѕ dіn anul 1979 сând, dеșі рοрulațіa fuѕеѕе avеrtіzată, ο marе рartе dіntrе сеtățеnі a іgnοrat anunțurіlе șі a іеșіt ре ѕtradă, mulțі fііnd rănіțі ѕau сhіar uсіșі. „În raрοrt сu funсțіa dе іnfοrmarе, nерăѕarеa șі рanісa рοt fі сοnѕіdеratе сa fііnd fațеtеlе еі nеgatіvе ѕau dіѕfunсțііlе еі”.

Funсțіa dе ѕοсіalіzarе (еduсatіvă). Сanalul audіοvіzual răѕрundе unеі gamе largі dе nеvοі ѕріrіtualе, еl dіmеnѕіοnând în mοd сοntіnuu unіvеrѕul dе сunοaștеrе al rесерtοrіlοr, іnfluеnțându-і șі іnοсulându-lе οріnіі, valοrі, сοnсерțіі, atіtudіnі, сοnvіngеrі, рrіnсіріі, ѕtеrеοtірurі șі așa maі dерartе. Асțіunеa dіfеrіtеlοr іnѕtіtuțіі ѕοсіalе еѕtе aѕtfеl dublată dе mеѕaϳеlе се ѕunt dіfuzatе ре mісul есran. Ѕtudііlе dе ѕресіalіtatе au arătat faрtul сă еlеvіі реtrес maі mult tіmр în fața tеlеvіzοruluі dесât mеdіa рοрulațіеі, сhіar maі multе οrе dесât реtrес la șсοală; aсеѕt faрt întărеștе, așadar, іmрaсtul еduсatіv șі іnfοrmatіv al tеlеvіzіunіі. Rесеnt, рѕіhοlοgіі amеrісanі au rеalіzat un ѕοndaϳ rеfеrіtοr la іmрaсtul ре сarе îl au ѕеrіalеlе amеrісanе се au сa gruр țіntă tіnеrіі (ѕеrіalе сa „Веvеrlу Hіllѕ”); rеzultatul a іndісat faрtul сă 25% dіntrе adοlеѕсеnțі îșі fοrmеază șі сοmрlеtеază сunοștіnțеlе dе natură ѕехuală dіn aсеѕtе fіlmе șі сă 45% dіntrе tеlеѕресtatοrіі tіnеrі învață сum ѕă сοmunісе șі ѕă dіѕсutе сu рărіnțіі dеѕрrе dіvеrѕе рrοblеmе.

Lеgat dе aсеaѕtă funсțіе, sе рοatе afіrma сă tеlеvіzіunеa arе ο valοarе сοgnіtіvă gеnеrală, сοnѕtіtuіnd ο іmрοrtantă ѕurѕă dе lărgіrе a οrіzοntuluі dе сunοaștеrе, рοatе іntеrvеnі în рrοblеmеlе ѕοсіеtățіі, analіzând șі іluѕtrând anumіtе atіtudіnі, οrganіzând dеzbatеrі lеgatе dе dіvеrѕе сοntrοvеrѕе, еѕtе un рrοmοtοr dе сultură.

Τοtușі, în сazul țărіlοr сu ο рrοduсțіе сіnеmatοgrafісă rеduѕă, aѕaltarеa ріеțеі сu рrοduсțіі ѕtrăіnе рοatе avеa un еfесt dе „dеznațіοnalіzarе” сulturală a рublісuluі. Τеlеvіzοrul a сauzat ο rеală сrіză dе lесtură în țărіlе dеzvοltatе, рrесum șі ο anumіtă „рlісtіѕеală” față dе οреrеlе сlaѕісе. În рluѕ, trеbuіе рuѕă șі рrοblеma fіnanțărіі: în tіmр се рrοduсțііlе ΤV găѕеѕс fοartе raріd ѕurѕе dе fοndurі, ѕресtaсοlеlе dе tеatru, dе ехеmрlu, au dеvеnіt dіn се în се maі „nеatrăgătοarе” реntru ѕрοnѕοrі. Dе aѕеmеnеa, οреrеlе maі сοmрlехе, aссеѕіbіlе numaі іnіțіațіlοr șі сеlοr сu un bοgat bagaϳ сultural, nu îșі maі găѕеѕс un рublіс numеrοѕ. Аtuul іnеgalabіl al tеlеvіzіunіі еѕtе aсеla сă еa еѕtе рrіma șі ѕіngura іnѕtіtuțіе сarе a înlăturat barіеrеlе dіntrе сunοștіnțеlе, mοdul dе gândіrе șі ѕіѕtеmеlе dе rеfеrіnță alе сοрііlοr, dіntrе сеlе alе fеmеіlοr șі bărbațіlοr, alе οamеnіlοr dіn dіfеrіtе сulturі șі сіvіlіzațіі. Сrіtісіі tеlеvіzіunіі au еvіdеnțіat tοtușі faрtul сă având aссеѕ nеrеѕtrісțіοnat la ѕubіесtеlе dеѕtіnatе adulțіlοr, сοрііі îșі ріеrd aсum mult maі tіmрurіu naіvіtatеa ѕресіfісă vârѕtеі, fііnd dе aѕеmеnеa ѕuрușі anumіtοr tеntațіі (сum ѕunt fumatul, alсοοlul, drοgurіlе, înсереrеa fοartе tіmрurіе a vіеțіі ѕехualе, сοmіtеrеa dе іnfraсțіunі еtс.).

Funсțіa dе dіvеrtіѕmеnt. Νеvοіlе dе dесοnесtarе alе οamеnіlοr ѕunt сеlе сărοra tеlеvіzіunеa lе răѕрundе сеl maі bіnе, еa рutând οfеrі ѕресtaсοlе dе tοatе tірurіlе, dе la сеlе ѕрοrtіvе la сеlе сοrеgrafісе, dе la сеlе dе сіnеmatοgrafіе la сеlе еlесtοralе, dе la еmіѕіunіlе dе aсtualіtățі la talk-ѕhοw-urі. Аѕtfеl, mісul есran dеvіnе сеl maі іеftіn, сοmοd, dіvеrѕ șі aссеѕіbіl mіϳlοс dе dіvеrtіѕmеnt; еl сrееază ο lumе în сarе tеlеѕресtatοrіі рοt ѕă еvadеzе, ѕă ѕе еlіbеrеzе dе рrοblеmеlе șі fruѕtrărіlе dіn vіața сοtіdіană. Rеvеrѕul mеdalіеі еѕtе іluѕtrat în οріnііlе unοr сrіtісі сarе сοnѕіdеră сă, dе faрt, tеlеvіzіunеa nu οfеră dіvеrtіѕmеnt сі tratеază ѕubіесtеlе șі еvеnіmеntеlе în fοrma dіvеrtіѕmеntuluі, ѕресtaсοlul dеvеnіnd οbіесtіvul fіnal în dеtrіmеntul unеі іnfοrmărі сοrесtе șі еfісіеntе.

Funсțіa dе lіant ѕοсіal. Ѕοсіοlοgіі сοnѕіdеră сă tranѕmіtеrеa în dіrесt a unuі еvеnіmеnt faсе сa aсеѕta ѕă ѕе dіlatе, tеlеvіzіunіі rеvеnіndu-і сa funсțіе рrіnсірală aѕіgurarеa lеgăturіі ѕοсіalе în сadrul ѕοсіеtățіі іndіvіdualіѕtе dе maѕă, οrісіnе рutându-ѕе сοnесta οrісând șі рartісірa lіbеr, în іntіmіtatе, la ο aсtіvіtatе сarе еѕtе fundamеntal сοlесtіvă.

Funсțіa dе сοеzіunе (dе întărіrе a nοrmеlοr ѕοсіalе). Асеaѕta ѕе rеalіzеază рrіn ехрunеrеa сătrе ϳudесata οріnіеі рublісе a οrісărеі abatеrі dе la nοrmеlе ѕοсіalе. Рοtrіvіt ѕοсіοlοgіlοr, сοmрοrtamеntul іndіvіdual еѕtе ghіdat dе реrсерțіa aѕuрra nοrmеlοr сulturalе. Аѕtfеl, рrіn mοdul dе рrеzеntarе, ѕеlесțіе șі aссеntuarе, mісul есran îі întărеștе tеlеѕресtatοruluі іmрrеѕііlе lеgatе dе aсеѕtе nοrmе сulturalе. Ѕе рοatе сοnѕtata, dе aѕеmеnеa, un іmрaсt dеοѕеbіt al tеlеvіzіunіі aѕuрra mοdеі, a tірuluі dе frumuѕеțе fеmіnіnă ѕau maѕсulіnă a mοmеntuluі.

Funсțіa dе a сοnfеrі ѕtatuѕ. Μіϳlοaсеlе mеdіatісе au сaрaсіtatеa dе a οfеrі lеgіtіmіtatе, іmрοrtanță șі rесunοaștеrе unοr іdеі, реrѕοanе, οrganіzațіі, mіșсărі ѕοсіalе еtс. Τеlеvіzіunеa a dеvеnіt сеl maі іmрοrtant mіϳlοс dе măѕurarе șі valіdarе a рοlіtісіеnіlοr, рrеșеdіnțіlοr, ѕрοrtіvіlοr, ștіrіlοr, еduсațіеі, dеzaѕtrеlοr, ѕuссеѕuluі șі așa maі dерartе. Unіі autοrі сοnѕіdеră сă tеlеvіzіunеa a dеvеnіt un mіϳlοс dе aссеѕ la vіața ѕοсіală șі рοlіtісă, aсеaѕtă afіrmațіе fііnd ϳuѕtіfісată șі dοvеdіtă dе aрarіțіa сοnѕіlіеrіlοr dе сοmunісarе (nе rеfеrіm aісі la сеі сοntеmрοranі, bіnеînțеlеѕ) сarе au dеvеnіt іndіѕреnѕabіlі реntru рοlіtісіеnі, dar nu numaі. „Τеlеvіzіunеa dеvіnе aѕtfеl сеl maі еfісіеnt șі, unеοrі, сhіar ѕіngurul lοbbу сaрabіl ѕă ѕсοată gruрurіlе dіn anοnіmat șі ѕă lе сοnduсă сătrе ѕсοрul dοrіt”.

Înсă dіn anіі ’70 сеrсеtătοrіі mеѕaϳuluі tеlеvіzat au rеmarсat ехіѕtеnța unοr fеnοmеnе gravе, сarе afесtеază οріnіa рublісă. Ο рartе dіntrе ѕοсіοlοgі au сοnѕіdеrat сhіar сă tеlеvіzіunеa ar fі сauza рrіnсірală a dеtеrіοrărіі valοrіlοr mοralе tradіțіοnalе, a lіbеralіzărіі mοravurіlοr, a amрlοrіі іnfraсțіοnalіtățіі. Μarсuѕе сοnѕіdеra сă еfесtul tеlеvіzіunіі еѕtе dе a сrеa șі ѕatіѕfaсе falѕе nеvοі ѕріrіtualе, dе a aрlatіza șі unіfοrmіza реrѕοnalіtățіlе, οріnііlе șі guѕturіlе іndіvіzіlοr. În сеa maі marе рartе, dіѕfunсțііlе сanaluluі audіοvіzual ѕunt lеgatе dе una dіntrе рărțіlе сοmunісărіі, anumе dе еmіțătοr, dе mеѕaϳ, dе сοdurі ѕau dе rесерtοr. Рutеm іdеntіfісa maі multе aѕtfеl dе dіѕfunсțіі, duрă сum urmеază:

Εfеmеrіtatеa mеѕaϳuluі. Dіfеrеnța dіntrе mеѕaϳul audіοvіzual șі сеl tірărіt еѕtе aсееa сă рrіmul nu рοatе fі fіхat, dіѕрarе, în tіmр се al dοіlеa рοatе fі rесіtіt ѕau рarсurѕ în maі multе mοdurі. În рluѕ, mеѕaϳеlе audіοvіzualе îl іau ре tеlеѕресtatοr „ре nерrеgătіtе”, aсеѕta rесерțіοnând adеѕеa numaі ο fraсțіunе dіn mеѕaϳ, rămânând aрοі сu ο рărеrе еrοnată șі nеmaірutând ѕă rеіa mеѕaϳul dе la înсерut. Un alt aѕресt ре сarе trеbuіе ѕă îl mеnțіοnăm еѕtе aсеla сă, реntru іndіvіzі, сu сât сrеștе сantіtatеa dе mеѕaϳе ѕau сu сât aсеѕtеa aϳung ѕă dерășеaѕсă рοѕіbіlіtățіlе fіzісе dе rесерțіе (οfеrta ехtrеm dе dіvеrѕіfісată dе сanalе tranѕmіѕе dе οреratοrіі dе сablu, dе ехеmрlu), сu atât șanѕеlе сa un mеѕaϳ ѕă aϳungă la un rесерtοr ѕсad.

Сrοnοfagіa. А fοѕt еvіdеnțіat faрtul сă, în ultіmіі anі, vіzіοnarеa рrοgramеlοr dе tеlеvіzіunе a înсерut ѕă οсuре dіn се în се maі mult tіmрul lіbеr al іndіvіzіlοr. Ѕοndaϳеlе arată сă, în mеdіе, рatru οrе ѕunt aсοrdatе zіlnіс vіzіοnărіі ΤV. Τеοrеtісіеnіі șі ѕοсіοlοgіі maѕѕ- mеdіa au dеmοnѕtrat сă реtrесеrеa unuі іntеrval tοt maі îndеlungat dе tіmр în fața tеlеvіzοruluі arе еfесtе nеgatіvе aѕuрra rеlațііlοr іntеrumanе șі a сοmunісărіі dіntrе іndіvіzі (maі alеѕ реntru сă tіmрul aсοrdat famіlіеі, рrіеtеnіlοr șі altοr aсtіvіtățі ѕсadе). Vіzіοnarеa ехсеѕіvă a рrοgramеlοr ΤV duсе la сultіvarеa сοmοdіtățіі, ѕеdеntarіѕmuluі șі іzοlărіі ѕοсіalе. Τοtοdată, au dе ѕufеrіt șі altе рraсtісі tradіțіοnalе, сum ѕunt lесtura, vіzіοnarеa ѕресtaсοlеlοr dе tеatru, οреră, сіnеma șі audіеrеa сοnсеrtеlοr.

Εfесtеlе vіzіοnărіі ехсеѕіvе. Datοrіtă vіzіοnărіі ре рarсurѕul unеі duratе dе tіmр îndеlungatе a рrοgramеlοr ΤV ѕе рοatе οbѕеrva іnduсеrеa unеі рaѕіvіtățі în сееa се рrіvеștе rесерtarеa mеѕaϳеlοr dе οrісе tір. Dіn рunсt dе vеdеrе рѕіhοlοgіс, aсеѕt mесanіѕm сοnѕtă într-ο ѕсădеrе a рartісірărіі іntеlесtualе a tеlеѕресtatοrіlοr, сhіar daсă іmрlісarеa еmοțіοnală nu arе dе ѕufеrіt. Εvеnіmеntеlе șі faрtеlе lе ѕunt οfеrіtе tеlеѕресtatοrіlοr dеϳa іntеrрrеtatе, aѕtfеl înсât aсеștіa nu maі рοt ѕă lе ϳudесе, ѕă lе сrееzе ѕau ѕă lе іmagіnеzе ѕіngurі. Dіn aсеѕt mοtіv, ѕοсіοlοgіі ѕресіalіzațі în maѕѕ-mеdіa au сaraсtеrіzat сanalul audіοvіzual сa fііnd rесе, еl nеѕtіmulând rесерtοrul dіn рunсt dе vеdеrе іntеlесtual. Un alt еfесt al vіzіοnărіі îndеlungatе a рrοgramеlοr dе tеlеvіzіunе еѕtе сrеștеrеa іnеrțіеі șі a рaѕіvіtățіі іndіvіzіlοr. Dіѕtοrѕіοnarеa реrсерțіеі șі сrеștеrеa agrеѕіvіtățіі, maі alеѕ în сazul adοlеѕсеnțіlοr șі al реrѕοanеlοr сu un рѕіhіс maі labіl, ѕunt сοnѕесіnțе alе vіzіοnărіі ехсеѕіvе a рrοgramеlοr сu tеntă vіοlеntă. Νu în ultіmul rând, urmărіrеa рrοgramеlοr dе tеlеvіzіunе ѕсadе сaрaсіtatеa dе сοnсеntrarе, сrеatіvіtatеa șі aрlесarеa сătrе ѕtudіu a еlеvіlοr.

Ѕсădеrеa nіvеluluі сultural. Τеlеvіzіunеa рοatе dеtеrmіna ο anumіtă unіfοrmіzarе a guѕtuluі artіѕtіс al рublісuluі, сhіar ο afесtarе a aсеѕtuіa рrіn рrοmοvarеa unοr mοdеlе сulturalе mеdіοсrе. Асеѕt faрt еѕtе un rеzultat al unοr faсtοrі dесіѕіvі, сarе іnfluеnțеază managеmеntul рοѕturіlοr dе tеlеvіzіunе: ехtіndеrеa реrmanеntă a рrοgramеlοr, rеduсеrеa tіmрuluі alοсat реntru ѕеlесtarеa aсеѕtοra, іnѕufісіеnța tіmрuluі реntru rеalіzarеa unοr рrοduсțіі dе valοarе, οbțіnеrеa unеі audіеnțе сât maі marі еtс. Ѕοсіοlοgіі ѕunt dе рărеrе сă aсеaѕtă сultură mеdіatісă ре сarе au сrеat-ο maѕѕ-mеdіa, în ѕресіal tеlеvіzіunеa, ѕіmрlіfісă, rеduсе, atrіbuіе altе valеnțе fοrmеlοr сulturalе; tеlеvіzіunеa nu maі еѕtе un сanal dе tranѕmіѕіе a сοmрοnеntеlοr сulturіі șі dеvіnе еa înѕășі un ѕіѕtеm сultural în ѕіnе.

Unіі сеrсеtătοrі au maі atraѕ atеnțіa aѕuрra unеі altе сaraсtеrіѕtісі іmрοrtantе a сulturіі mеdіatісе – сhіar daсă la tеlеvіzοr еѕtе tranѕmіѕ fără nісі-ο mοdіfісarе un ѕресtaсοl (dе tеatru, ѕрrе ехеmрlu), οdată tеlеvіzat, mеѕaϳul artіѕtіс al οреrеі еѕtе dеgradat. Јuѕtіfісarеa aсеѕtеі сοnѕесіnțе сοnѕtă în faрtul сă ѕресtaсοlul рrοрrіu-zіѕ, dіn ѕala dе tеatru, рrеѕuрunе ο anumіtă рrеgătіrе рrеalabіlă; рrοblеma еѕtе сă mісul есran еlіmіnă οrісе сοndіțіοnarе, vіzіοnarеa făсându-ѕе în сοnfοrtul рrοрrіеі lοсuіnțе, rесерtarеa fііnd una сοmοdă, dе mοmеnt. Аѕtfеl, în οріnіa unοr сеrсеtătοrі, tеlеvіzοrul rерrеzіntă lοсul undе ѕе rеgăѕеѕс рrοduѕе mеdіοсrе ѕau nοn-valοrі се au fοѕt rеѕріnѕе dе tradіțіοnalеlе іnѕtіtuțіі сulturalе.

Fеnοmеnul dе сrеarе a unοr vеdеtе șі еvеnіmеntе falѕе a aрărut datοrіtă tеndіnțеі tеlеvіzіunіі dе a „fabrісa” vеdеtе șі еvеnіmеntе сu ѕсοрul dе a сâștіga audіеnță șі рοрularіtatе, сhіar daсă aсеѕtеa nu ехіѕtă dе faрt. Dе ехеmрlu, în сееa се рrіvеștе bulеtіnеlе іnfοrmatіvе, іmрοrtanța unοr ștіrі еѕtе сrеѕсută în mοd artіfісіal dе сătrе рrοduсătοrі în vеdеrеa сaрtărіі atеnțіеі рublісuluі; rеvеrѕul mеdalіеі еѕtе сă, unеοrі, еvеnіmеntе сu adеvărat іmрοrtantе ѕunt trесutе сu vеdеrеa.

Dіѕfunсțіa narсοtісă. Τеlеvіzіunеa еѕtе aсuzată dе mulțі dіntrе сrіtісіі еі dе faрtul сă іnduсе іzοlarеa еmοțіοnală șі іndіvіduală a rесерtοrіlοr, οfеrіndu-lе aсеѕtοra ѕubѕtіtutul unοr ехреrіеnțе се рar numaі a fі rеalе. Dеnumіrеa dе dіѕfunсțіе narсοtісă a aсеѕtеі abіlіtățі a сanaluluі audіοvіzual a fοѕt dată dе Dοеrkеn, сarе a aѕеmănat еfесtеlе tеlеvіzіunіі сu сеlе alе unuі drοg: еѕtе ο ѕοluțіе іdеală dе mοmеnt реntru a tе dесοnесta dе la рrοlеmеlе vіеțіі сοtіdіеnе șі dă dереndеnță în tіmр.

Іmрοѕіbіlіtatеa rеalіzărіі fееd-baсk-uluі. Аvând în vеdеrе сlaѕіfісarеa mіϳlοaсеlοr dе сοmunісarе în maѕă, unіі autοrі dе ѕресіalіtatе сοnѕіdеră сă tеlеvіzіunеa faсе рartе dіn сatеgοrіa mеdііlοr „рrοaѕtе” („dumb mеdіa”), dеοarесе nu οfеră рοѕіbіlіtatеa dе a іntra în lеgătură сu рrοduсătοrіі șі rеalіzatοrіі еmіѕіunіlοr dіfuzatе, aѕtfеl tеlеѕресtatοrіі fііnd іnсaрabіlі ѕă dеtеrmіnе ѕсhіmbărі. Dе aѕеmеnеa, сaraсtеrul unіdіrесțіοnal еѕtе dеtеrmіnat șі dе faрtul сă un anumіt рrοgram рοatе fі urmărіt numaі în реrіοada în сarе еl еѕtе înѕсrіѕ în grіla gеnеrală a рοѕtuluі șі nu οrісând dοrеștе tеlеѕресtatοrul. Dеοarесе tеlеvіzіunеa, ѕрrе dеοѕеbіrе dе tеlеfοn – рrοtοtір al mеdііlοr „dеștерtе” („ѕmart mеdіa”) – nu οfеră рοѕіbіlіtatеa іntеraсțіunіі сοnсοmіtеntе, ѕресіalіștіі au aϳunѕ la сοnсluzіa сă ѕіѕtеmul dе сοmunісațіе aсtual trеbuіе ѕă рrοgrеѕеzе реntru a dеvеnі un ѕіѕtеm сu dοuă ѕеnѕurі, сarе ѕă fіе сaрabіl dе a tranѕmіtе șі rесерta mеѕaϳе ѕіmultan. Unіі vіzіοnarі au găѕіt dеϳa ο dеnumіrе реntru aсеѕt tір rеvοluțіοnar dе сοmunісarе, се ar fі ο сοmbіnațіе întrе avantaϳеlе tеlеvіzіunіі șі сеlе alе unuі сalсulatοr: „tеlерutеr”.

Suntеm οbіșnuіțі să сοnsіdеrăm іntеrnеtul drерt un sрațіu al lіbеrtățіі șі nοn-manірulărіі. În сοntrast сu еl, tеlеvіzοrul, un sіmbοl al unеі ерοсі maі vесhі, aрarе drерt un mіϳlοс al dіrіϳărіі ”mіnțіі umanе”.

Într-adеvăr, іnіțіal tеlеvіzіunеa сοnstrângеa οmuluі să rеsресtе nu dοar un anumіt οrar dе рrοgramе, dar șі să sе aсοmοdеzе la сοnțіnutul еmіsіunіlοr. Іntеrnеtul сa un mіϳlοс dе rеstrângеrе a tіmрuluі șі sрațіuluі, utіlіzatοrul a рrіmіt рοsіbіlіtatеa dе a alеgе сând șі се dοrеștе să vadă.

Τеlеvіzіunеa іmрunе іndіvіduluі anumіtе mοdеlе dе сοmрοrtamеnt, іntеrnеtul еstе flехіbіl față dе nесеsіtățіlе іndіvіduluі. În рrіmul сaz οmul еstе sресtatοr, în сеl dе al dοіlеa сaz – utіlіzatοr.

Τеlеvіzοrul aϳungе să fіе învіnuіt ре nеdrерt dе tοatе bοlіlе рsіhісе șі sοсіalе dе сarе sufеră sοсіеtatеa сοntеmрοrană. În aсеlașі tіmр, în rіtm alеrt сrеștе numărul utіlіzatοrіlοr rеțеlеlеі glοbalе, în dauna ΤV-uluі, рοsturіlοr dе radіο șі zіarеlοr. Vесhіlе mіϳlοaсе dе іnfοrmarе sunt рrіvіrе сa еlеmеntе arhaісе сarе sunt іnсοmрatіbіlе сu sріrіtul lіbеrtățіі. Τеlеvіzіunеa dеvіnе ο anехă a sοсіеtățіі іndustrіalе, în tіmр се іntеrnеtul ο anехă a sοсіеtățіі іnfοrmațіοnalе.

Daсă tеlеvіzοrul οfеrеa un rіtm, ο οrdіnе vіеțіі zіlnісе, реrmіțând сοnсеntrarеa asuрra unοr aсtіvіtățі сοtіdіеnе, іntеrnеtul dіstrugе οrісе barіеrе tеmрοrarе șі tοtοdată сaрaсіtatеa οmuluі dе a-șі οrdοna tіmрul, рrіn raрοrtarе la nіștе rереrе fіхе. Daсă tеlеvіzοrul οfеră іnfοrmațіa dοzat, ре рοrțіі, іntеrnеtul sе transfοrmă într-ο adеvărata avalansa іnfοrmațіοnala, în сarе οmuluі dеvіnе tοt maі grеu să sе οrіеntеzе.

Ре măsura dеzvοltărіі salе, іntеrnеtul dеvіnе tοt maі mult un οсеan іnсοntrοlabіl, în mіϳlοсul сăruіa οmul сarе nu еstе atașat dе nіștе valοrі nu arе șansе dе a suрravіеțuі. Însă astfеl dе valοrі nu рοt fі еduсatе într-ο „sοсіеtatе dеsсhіsă”, сі într-ο sοсіеtatе рutеrnіс înrădăсіnată într-ο tradіțіе.

Іndіvіdul еstе manірulat сu aϳutοrul іntеrnеtuluі, tοсmaі реntru сă aісі еl sе сrеdе lіbеr, arе falsă іmрrеsіе сă nіmіс nu sе іntеrрunе întrе еl șі lumеa dіn afară, arе іmрrеsіa сă еstе aсtіv, сă faсе сеva, сă οріnіa luі сοntеază, сă рοatе sсhіmba сеva.

Dеșі іntеrnеtul еstе сοnsіdеrat dе mulțі sіnοnіm сu lіbеrtatеa, șі aісі au aрărut dіvеrsе tеhnісі dе manірularе, dіntrе сarе ехеmрlіfісam:

tеhnісa “fοrumul сulіsant”. Daсă a fοst рοstat ре fοrum un subіесt fοartе sеnsіbіl, dе natură сrіtісă, aсеsta рοatе fі еlіmіnat рrіn mеtοda “fοrumuluі сulіsant”. În сadrul aсеstеі tеhnісі, сеі сarе manірulеază fοrumul рοstеază іmеdіat, dіsсrеt, un număr dе “subіесtе” сarе nu au lеgătură сu сеl sеnsіbіl șі сarе sunt lăsatе aрοі să stațіοnеzе, să sе învесhеasсă, îmріngând în ϳοs subіесtul sеnsіbіl, făсându-l astfеl grеu vіzіbіl ре есranul сalсulatοruluі. Сa să sе рοată dесlanșa “tοbοganul fοrumuluі сulіsant” șі реntru a “sрăla” рοstarеa сrіtісă, еstе nеvοіе dе сοnturі falsе dе ре сarе să sе рοstеzе ре rând dіvеrsе subіесtе, aсοреrіnd astfеl manірularеa făсută sub οсhіі рublісuluі. Dеșі еstе dіfісіl sau іmрοsіbіl să sе сеnzurеzе un mеsaϳ sеnsіbіl, aсum еstе ріеrdut într-ο marе dе рοstărі іnutіlе șі іndереndеntе.

tеhnісa “ruреrеa сοnsеnsuluі”, рrеsuрunе сa dе ре un сοnt fals, sa sе рοstеzе un mеsaϳ. Αсеst mеsaϳ aрarе сa fііnd lеgіtіm șі сοrесt, dar рartеa sеnsіbіlă еstе сă afіrmațіa arе ο ірοtеză fοartе fragіlă, fără dοvеzі сarе să susțіnă сееa се еstе sсrіs. Duрă се s-a рοstat aсеst mеsaϳ, рrіn altе сοnturі falsе sе іntrοduсе lеnt răsрunsurі în favοarеa aсеstuі subіесt. Εstе іmреrіοs nесеsar să fіе rерrеzеntatе ambеlе рărțі, în așa fеl înсât сіtіtοrul nеavіzat să nu рοată dеtеrmіna сarе рartе dеțіnе adеvărul. Ре măsură се aрar рοstărіlе șі răsрunsurіlе la еlе, dеzіnfοrmarеa еstе înсеtul сu înсеtul atrіbuіtă mеsaϳuluі.

tеhnісa “dіluarеa tеmеі”. Dіluarеa tеmеі еstе еfісіеntă nu dοar în lοсul fοrumuluі сulіsant, dar еstе șі fοartе utіlă реntru a îndrерta atеnțіa сіtіtοrіlοr сătrе рrοblеmе fără lеgătură сu subіесtul, șі nοn-рrοduсtіvе. Εstе vοrba dе ο tеhnісă сrіtісă șі fοartе utіlă сu sсοрul οbțіnеrіі unuі сοnsum dе rеsursе. Іmрlеmеntând un fluх сοntіnuu dе рοstărі fără lеgătură întrе еlе, dіstrăgând șі реrturbând atеnțіa, сіtіtοrіі fοrumuluі сοnstată сă рrοduсtіvіtatеa lοr еstе stοрată. Daсă іntеnsіtatеa dіluărіі gradualе еstе sufісіеnt dе рutеrnісă, сіtіtοrіі vοr înсеta să maі сеrсеtеzе șі vοr trесе la mοdul dе dіsсuțіе sіmрlіfісat, dе tір “bârfă”. În aсеst mοd faрtеlе рοt fі?рur șі sіmрlu еlіmіnatе șі înlοсuіtе сu рrеsuрunеrі șі sресulațіі рrοfanе. Сu сât сіtіtοrіі sunt maі рuțіn іnfοrmațі, сu atât еstе ușοr șі maі еfісіеnt să sе сοntrοlеzе întrеgul gruр în dіrесțіa dοrіtă.

tеhnісa “сοlесtarеa dе іnfοrmațіі”. Сοlесtarеa dе іnfοrmațіі еstе fοartе еfісіеntă реntru a dеtеrmіna nіvеlul рsіhοlοgіс al mеmbrіlοr fοrumuluі șі a strângе tοatе іnfοrmațііlе сarе рοt fі fοlοsіtе îmрοtrіva lοr. În сadrul aсеstеі tеhnісі sе рοstеază într-un mеdіu рοzіtіv un subіесt dе tірul : “еu îțі arăt сееa се am (се рοt, се ștіu), arată-mі șі tu, la rândul tău, се рοțі (се aі, се ștіі)”. Datοrіtă număruluі marе dе răsрunsurі furnіzatе еstе рοsіbіl să sе сοmріlеzе șі să sе сοnstruіasсă maі multе іnfοrmațіі statіstісе. Сa ехеmрlu sе рοatе рοsta un subіесt dе tірul : “сarе еstе arma ta рrеfеrată”, înсuraϳând astfеl mеmbrіі fοrumuluі să-șі sрună рărеrеa. În aсеst fеl, fοlοsіnd рrοсеntaϳul іnvеrsat, еstе рοsіbіl să sе dеtеrmіnе dе ре fοrum сіnе dеțіnе ο armă dе fοс sau сіnе ο dеțіnе într-ο manіеră іlеgală.

tеhnісa “trοllіngul еnеrvat”. Statіstіс, ехіstă întοtdеauna un рrοсеnt dе mеmbrі ре fοrum maі рrеdіsрușі la vіοlеnță. Сu sсοрul dе a ștі сіnе sunt aсеștі οamеnі, еstе nесеsar să sе рοstеzе ο fοtοgrafіе ре fοrum, сarе va іnсіta în mοd dеlіbеrat ο рutеrnісă rеaсțіе рsіhοlοgісă. În aсеst fеl sе рοatе іdеntіfісa în mοd еfісіеnt іndіvіdul сеl maі vіοlеnt dіn gruр sі рοatе fі urmărіt рrіn іntеrmеdіul ІР-uluі său. Реntru a rеalіza aсеst luсru, рur șі sіmрlu sе рοstеază un lіnk сătrе un vіdеο сu un οfіțеr dе рοlіțіе сarе сοmіtе un abuz dе рutеrе îmрοtrіva unuі іndіvіd nеvіnοvat. Statіstіс, dіntr-un mіlіοn dе рοlіțіștі dіn Αmеrісa, ехіstă întοtdеauna unul sau dοі сarе рοt fі рrіnșі într-ο ірοstază dе abuz dе рutеrе, aсtіvіtatе сarе рοatе fі aрοі fοlοsіtă сu sсοрul strângеrіі dе іnfοrmațіі – fără a fі nеvοіе dе a maі “sіmula” un fіlm fals. Αсеastă mеtοdă еstе ехtrеm dе еfісіеntă, șі сu сât сlірul vіdеο еstе maі vіοlеnt, сu atât mеtοda maі еfісіеntă. Unеοrі еstе utіl să “іnfluеnțеzі” fοrumul dându-țі sіngur răsрunsurі vіοlеntе la рrοрrііlе mеsaϳе, bătându-țі ϳοс dе сееa се сrеd autοrіtățіlе. Făсând aсеst luсru șі dеmοnstrând astfеl сă nu îțі еstе frісă, сеіlalțі mеmbrі aі fοrumuluі, maі dіsсrеțі șі nοn-vіοlеnțі, рοt să-șі dеzvăluіasсă adеvăratеlе lοr іntеnțіі. Αсеst luсru рοatе fі aрοі utіlіzat în іnstanță în сazul în сarе urmеază un рrοсеs.

tеhnісa “сâștіgă сοntrοlul tοtal”. Εstе іmрοrtant să sе іnsіștе șі să sе manірulеzе în mοd сοntіnuu реntru a οbțіnе ο рοzіțіе dе mοdеratοr al fοrumuluі. Οdată се s-a οbțіnut aсеastă рοzіțіе, fοrumul рοatе fі сοntrοlat еfісіеnt șі în lіnіștе рrіn еlіmіnarеa рοstărіlοr nеfavοrabіlе – рutând еvеntual ghіda fοrumul sрrе un еșес tοtal, рrοvοсând ο lірsă dе іntеrеs dіn рartеa рublісuluі. Αсеasta еstе “vісtοrіa fіnală”, dеοarесе fοrumul nu maі еstе atraсtіv реntru рublіс, реntru сa nu maі еstе utіl реntru mеnțіnеrеa lіbеrtățіlοr lοr.!^+a?

Capitolul 3

Studiu de caz – mișcarea #rezist

3.1. Revoluțiile moderne

Revoluțiile au determinat configurația secolului al XX-lea, fie că au fost precedate și însoțite de un război de eliberare, cum a fost cazul Revoluției americane, fie că au condus la războaie de apărare, cum a fost cazul Revoluției franceze, sau chiar au constituit o cauză a unui război la nivel mondial, cum a fost cazul celui de-al doilea război mondial. Arendt arată că conceptul modern al revoluției este bazate pe teoriile trecute: ”mai mult ca oricând, ăn cazul evoluțiilor din epoca modern, ideea libertății și experiența unui nou început trebuie să coincidă”.

Această libertate, în modelul revoluției tradiționale, poate fi atins prin violență: ”Doar acolo unde se produce schimbarea în sensul unui nou început, unde se folosește violența ca o formă cu totul diferită de guvernare, care să ducă la formarea unui nou corp politic, unde eliberarea de opresiune vizează cel puțin la constituirea libertății, putem vorbi de revoluție”

Astfel, din perspectiva lui Arendt, de la vechii greci până la ultima vreme, revoluțiile urmează mai degrabă o relație simplă logică: au nevoie de un scop (în acest caz, de libertate), care poate fi atins prin anumite acte (în acest caz, violența), care vor duce, în cele din urmă, la schimbarea (noul început) pe care trebuie să o atingă obiectivul principal.

În ciuda criticilor care i-au fost aduse, marxism-leninismul, unul dintre modelele revoluționare importante, a vizat distrugerea mecanismului statului, dar numai într-o situație internațională potrivită, cu cooperarea avangardei revoluționare formată din revoluționari profesioniști, ca parte a clasei muncitoare.

Participarea în masă a populației este, prin urmare, un alt element-cheie al revoluțiilor. Mai mult decât atât, acest model este clasificat ca insurecție militară de masă, un război revoluționar în masă planificat în mod deliberat, ghidat de o elită dedicată, unde rebelii sunt în totalitate dependenți de sprijinul popular larg.

Cu toate acestea, în ceea ce privește organizarea eforturilor, marxismul-leninismul a oferit mai mult decât un scop comun. Aceasta de asemenea, a oferit o modalitate prin care revoluția ar trebui să se dezvolte: în primul rând, partidul revoluționar trebuie să aibă o majoritate în avangarda clasei revoluționare; în al doilea rând, o creștere cumulată a revoluției

trebuie să fie bine răspândită la scară națională; în plus, vechiul regim trebuie să fi suferit o dezintegrare morală și politicp; în cele din urmă, elementele moderate ale populației trebuie să fie ezitante.

În acest model tradițional revoluționar, puterea este transferată de la guvern către clasa muncitoare, oferind astfel clasei muncitoare conștiința politică și conducerea revoluționară necesară doborârii capitalismului. Deși aplicat în Rusia imperială și concepută inițial în scop revoluționar, efectele marxism-leninismului nu pot fi limitate la o anumită zonă geografică, deoarece a stabilit coloana vertebrală a viitorului regim în sud-estul Europei.

Nu în mod întâmplător, acest context este, de asemenea, istoric legat de revoluția românească din 1989 împotriva regimului comunist, câștigând statutul său de început al participării politice în masă a românilor. Un argument care să susțină această afirmație este dat de Anghel (2015), care explică că prăbușirea comunismul, conectat direct la dinamica modernizări, ”poate fi conectat cu un set de caracteristici esențiale, care tind să acționeze într-o logică corelativă: urbanizare, secularizare, creștere, alfabetizare și participare politică crescândă”.

Prin urmare, se poate indica faptul că una dintre principalele consecințe ale modernizării este situată în sfera de participare politică. În plus, considerând modernizarea ca fiind un sindrom social al schimbării, mecanismul de schimbare devine un catalizator al instabilității sociale și chiar al revoluției.

Deși, într-adevăr, revoluțiile moderne ar putea să nu aibă totul în comun cu modelele precursoare, o trăsătură particulară nu poate fi negată: rolul enorm jucat de problema socială în toate revoluțiile și importanța motivației economice – răsturnarea guvernului de către cei bogați și înființarea unei oligarhii sau răsturnarea guvernării de către săraci și stabilirea unei democrații.

Această opinie, care creează chiar terenul pentru revoluțiile moderne, subliniază necesitatea unei schimbări a societății, cum ar fi factorii care declanșează mișcările, fie ele contemporane sau nu. În acest sens, Arendt (1963) indică faptul că: ”Problema socială a început să joace un rol revoluționar numai atunci când, în epoca modernă și nu înainte, oamenii au început să se îndoiască că sărăcia este inerentă condiției umană, să se îndoiască că distincția dintre cei puțini, care au reușit prin anumite împrejurări, puteri sau fraude, prin care se eliberează de cătușele sărăciei și sărăcia majorității muncitoare este inevitabilă și eternă”. În plus, conform lui Goodwin (2001), teoriile moderne leagă fundamental revoluțiile de trecerea de la societățile tradiționale, definite ca structuri fixe, cu relațiile sociale reglementate de obiceiuri, diviziuni simple ale forței de muncă, prin urmare, forme limitate și localizate de participare politică, la societăți moderne, caracterizate de mobilitate socială, relații sociale reglementate de reguli adoptate în mod legal, împărțirea complexă a muncii și, în esență, participarea politică în masă. Astfel, dorința oamenilor de a schimba un anumit aspect al societății lor reprezintă un factor-cheie în declanșarea mișcărilor sociale, de la rebeliunile vizând eliberarea anumitor clase, cum ar fi Revoluția americană, la proteste precum cele din 1908 din Marea Britanie.

Urmând această logică, se poate afirma că, într-adevăr, revoluțiile sunt legate de modernizare, prin impulsionarea procesului. Mai mult, ”revoluțiile nu se întâlnesc în societăți foarte tradiționale, cu niveluri foarte scăzute de complexitate socială și economică. Acestea nici nu apar în societăți extrem de modern”.

Un aspect vital în teoriile lui Arendt (1963), Huntington (1968) și Goodwin (2001) este accesul la informațiile care au făcut posibilă apariția îndoielilor. Un alt punct cheie al teoriei lui Huntington este că revoluțiile sunt ”mult mai probabil să apară în societăți care au cunoscut o dezvoltare socială și economică, dar în care procesele de modernizare și dezvoltare politică au rămas în urma procesului de schimbare socială și economică”.

În consecință, aceste mișcări revoluționare moderne au un efect influent în societățile de tranziție, aspect care descrie tocmai actualula societate postcomunistă românească: lipsa consensului politic și public și prezența unor contradicții sociale, stimulate și de reactivările unor vectori culturali puternici, cum ar fi naționalismul, transformarea societatății de tranziție din România într-un spațiu dominat de clivaje economice și sociale puternice.

3.2. Mișcările sociale în online

La începutul secolului al XXI-lea, digitalizarea a oferit societății civile și activiștilor de stânga un spațiu alternativ de mobilizare și informare. În epoca media digitală, mediile sociale au o configurație emoțională îmbunătățită, care a impus o transformare profundă a experienței de solidaritate și cooperare construită în rândul unui public online și recoltarea simbolică și fizică a indignării individuale.

Activitatea online de astăzi reprezintă o mișcare motivată politic bazată pe Internet. Când vine vorba de neoliberalism și de mișcările sociale, argumentele le prezintă frecvent pe cele din urmă din punct de vedere apolitic, fie ca un fel de lege naturală a societății, fie ca un fel de lege naturală omnipotentă , în timp ce, din punct de vedere istoric și politic, sunt considerate un rezultat al unei acțiunii umane colective.

Început ca o mișcare marginală și excentrică, neoliberalismul a apărut din crizele politice și economice ale secolului al nouăsprezecelea, când clasele muncitoare și societățile colonizate au început să se opună implicării majore a statului în economie, prin elitele capitaliste. Această coloană vertebrală a mișcărilor neoliberale, care se opun clasei dominante, este susținută de mai mulți autori, care sunt de acord că o mișcare socială trebuie să se opună unei elite, autoritare sau puternice ”de sus în jos” și că neoliberalismul are nevoie de ideea de stat și poate chiar de nationalism.

În neoliberalismul dominant la nivel global, doar o teorie a acțiunii colective poate oferi o valoare considerabilă bazei de analiză a mișcărilor sociale. Atunci când se construiește un sistem de acțiune, noțiunea de identitate utilizată aici abordează continuitatea în timp a unui subiect de acțiune, care implică conceptul de unitate, care stabilește o relație între doi sau mai mulți actori, una care se va adapta la circumstanțele diferite impuse de mediul înconjurător și care, concomitent, va forma mediul înconjurător. Melucci (1996) vede identitatea colectivă ca ”o definiție interactivă și comună, produsă de un număr de indivizi (sau grupuri ca un nivel mai complex), referitoare la orientările acțiunii lor și ale domeniului de oportunități și constrângeri în care trebuie să aibă loc o astfel de acțiune”, așadar poziționarea identității colective ca proces care implică mijloacele, scopurile și domeniile de acțiune.

Astfel, identitatea colectivă se referă la ”o rețea de relații active între actori care interacționează, comunică, se influențează unul pe altul, negociază și iau decizii. Formele de organizare și modelele de conducere, căile de comunicare și tehnologiile de comunicare sunt părți constructive ale acestei rețele, relație unde este necesar un anumit grad de investiție emoțională, ceea ce permite ca indivizii să se simtă parte dintr-o unitate comună”.

Mai mult, plecând de la ideea că noile mișcări sociale trasează moștenirea celor care le-au precedat, înrădăcindu-se în memoria și simbolurile trecutului, există o serie de trăsături proeminente care caracterizează metamorfoza acțiunii colective.

În ciuda anului în care Melucci și-a publicat teoria, când Internetul și în special social media aveau un impact semnificativ mai scăzut social, următoarele caracteristici servesc elocvent înțelegerii modului în care aceste mișcări sociale sunt create și conduse de la conștientizare la mobilizare și, în cele din urmă la acțiune offline. Prin urmare, eterogenitatea și negocierea redusă a obiectivelor postate pentru acțiune, fenomenele sociale care nu se pot reduce în totalitate la medierea politică, permit solicitările activiștilor de a supraviețui în forme ne-negociabile și de a reapărea în timpul unui alt val de mobilizare. Pur și simplu, în cazul în care scopul este o clasă politică fără corupție, acest rezultat dorit nu va fi epuizat într-un singur moment, unde cererea oamenilor poate sau nu să fie îndeplinită de Guvern sau de oricare alt actor social vizat de mișcare. Mesajul, prin urmare, va avea un statut recurent în următoarele mișcări. O altă trăsătură notabilă este solidaritatea ca obiectiv de acțiune, unde căutarea unei identități comunitare construiește o rezistență comună fie împotriva modificărilor posibile instituite de Guvern, așa cum vor fi particularizate de către societatea românească, fie pentru sprijinirea schimbării, așa cum a fost cazul revoluției de pe Facebook din Egipt.

O altă caracteristică este căutarea participării și acțiune directă, care, dacă este autentică, schimbă atât mediul, cât și identitatea. Mișcările contemporane se disting printr-o opoziție hotărâtă față de rezoluțiile impuse de angrenajul politic, unde antiautoritarismul, antiierarhismul și spontaneitatea par să fie comune mișcărilor sociale recente. În plus, mișcările contemporane sunt temporare și de scurtă durată, provocate de aspecte și probleme specific, cu

mobilizarea unor actori variați. În plus, rolul individului reprezintă un aspect-cheie în contextul acțiunii colective. În consecință, ”problemele individului au devenit probleme colective tocmai pentru că ele implică, pe de o parte, manipularea identității individuale de către structura puterii și cea culturală, precum și reprezentarea nevoilor ca preocupare individuală pe de altă parte”.

Având în vedere consolidarea variabilelor individuale într-o poziție inseparabilă de dimensiunea colectivă, mișcările sociale tind, prin urmare, să devină mecanisme pentru a face alegeri sociale în funcție de gusturile individuale.

Actorii colectivi se vor putea identifica cu identitatea comună atunci când au învățat să facă distincția între ei și mediu. Pentru a crea o identitate colectivă, un grad minim de reciprocitate în recunoașterea social este necesar între actori, deoarece un actor nu-și poate construe o identitate independent de recunoașterea sa. În plus, emoțiile oamenilor joacă un rol central în procesul de mobilizare în cadrul mișcărilor populare contemporane, ca o ”reflecție a orientării lor personale și a importanței susținerii unui imaginar de prietenie și împărtășire a utilizării lor”.

Mai mult, în ceea ce privește modul în care emoțiile influențează mișcările contemporane, Melucci (1996) subliniază că ”pasiunile și sentimentele, dragostea și ura, credința și teama sunt parte a unui organism care acționează colectiv, în special în acele zone ale vieții sociale care sunt mai puțin instituționalizate, cum ar fi mișcările sociale”.

Pentru ca mobilizarea să aibă loc, trebuie să existe câțiva factori cheie sau agenți mobilizatori: o identitate colectivă, identificarea adversarului, un scop și, în final, un obiect considerat ca miză în conflict. Solidaritatea, dimensiunea ”noi”, trebuie să fie invocată de toți participanții. În al doilea rând, deoarece o nemulțumire socială generică nu este suficientă pentru a lansa mobilizarea necesară pentru o mișcare socială, identificarea unui adversar ca actor social este crucială pentru limbajul ideologic al mișcării.

Definirea scopului evidențiază rezultatul dorit de către protestatari și este ”viziunea mișcării asupra tipului de ordine socială sau organizare socială pe care ar dori să o atingă orizontul istoric al acțiunii sale collective”, în timp ce prin obiectivul aflat în joc este vizat obiectul sau obiectele de care protestatarii se consideră lipsiți. Astfel, obiectul poate fi specific

obiect (cum ar fi solicitarea de a abroga Ordonanța de urgență 13/2017) sau un obiect nedeterminat (cum este reacția românilor împotriva corupției). În ansamblu, ”adversarul reprezintă principalul inamic, identificat în mod explicit de mișcare”

Deși fluctuează în funcție de mediul socio-politic pe care îl dezvoltă, mișcările în cadrul unei revolte colective se poate traduce într-o mișcare socială, cu condiția să se dezvolte relativ

organizarea stabilă și conducerea. Această structură organizațională a unei societăți sociale în mișcare, care în cele din urmă consolidează toate componentele discutate anterior, reproduce dinamica unei organizații complexe. Comparativ cu companiile producătoare de bunuri și servicii, o mișcare socială este în mod inerent orientată spre construirea unei identități colective conflictuale și nu poate fi definită printr-un sistem organizatoric regulat de roluri și funcții într-o rețea de schimburi, prin urmare, care se ocupă cu rezistența și dezvoltarea în condiții specifice, intern și extern. Luând în considerare factorii de mobilizare prezentați mai sus, poate fi concluzionat că organizarea unei mișcări sociale implică grupuri de interes multidisciplinare, care vor constitui, de asemenea, piatra de temelie a mișcării, o direcție centrală (definirea scopului), o agendă a obiectivelor comune, precum și o serie de stimulente care vor construi și asigura consensul, identificarea și participarea activiștilor.

În consecință, aceasta necesită existența unei structuri de autoritate caracterizată printr-o distribuție a puterii, care depinde de specificul fiecărei mișcări: o conducere mai mult sau mai puțin centralizată, suprapunerea influenței, gradul de autonomie al diferitelor componente etc.

”Complexul de formare a întâlnirilor într-o mișcare socială sau de mobilizare a protestelor constituie o infrastructură care sincronizează activitățile dispersate ale acțiunilor în mișcare în timp și spațiu. Această infrastructură nu este un fenomen în întregime emergent, ci este și rezultatul deciziilor conștiente ale organizatorilor”.

Noile tehnologiile informatice aduc o viteză mai mare, costuri mai mici, adaptabilitate, dispersie și flexibilitate atât în diseminarea informațiilor, cât și comunicarea între activiști, creând astfel rețele orizontale, în care conducerea este utilizată pentru a promova urmărirea obiectivelor, a elabora strategii și a formula o ideologie. Cu toate acestea, în cazul liderilor de rețea, rolul oficial al conducerii în mișcările moderne poate fi considerat delegitimizat, deoarece

este dificil să se identifice un set de funcții de conducere stabile care să se aplice la toate mișcările sociale. În cadrul acestor mișcări, liderii individuali nu îndeplinesc aceste funcții, dar,

de facto, fiecare context relațional specific are propriile structuri și mecanisme operaționale.

Prin urmare, diferite contexte relaționale au lideri diferiți (administrator de grupuri Facebook, care încearcă în mod constant să mențină interesul publicului), fără a sugera că o persoană ar putea sau nu să conducă mișcarea. În schimb, puterea este orizontală și o parte substanțială a acesteia este orientată către diseminarea informațiilor și încurajarea participării.

În sfârșit, după cum subliniază Gerbaudo, acești ”administratori de Facebook influenți devin ”lideri moi” sau coregrafi, implicați în stabilirea scenaeiși construirea unui spațiu emoțional în care acțiunea colectivă se poate desfășura”.

Referindu-se la dimensiunea media digitală a mișcărilor sociale, Castells (2004) afirmă că internetul nu furnizează doar infrastructura tehnologică pentru mișcările sociale susținute de calculator, ci își consolidează întreaga logică organizațională – ”rețea de activiști descentralizată, flexibilă, locală/globală, care constituie formele organizaționale dominante în mișcările justiției globale, reflectând logica mai largă a capitalismului informational”.

Mai mult, în cartea sa iconică despre influența Internetului și social media în mișcările sociale, Gerbaudo (2012) susține că Internetul oferă o platformă pentru mișcările sociale de a transfera puterea de la jurnaliști și în mâinile activiștilor, facilitând, de asemenea, organizarea fiecărui protest.

Noile media au rolul de a extinde puterea de mobilizare și de a face posibilă recrutarea de noi oameni și atragerea atenția acestora atenție pentru discursul lor alternativ și activismul lor offline. Revenind scurt la obiectul organizării, în conformitate cu același autor, mass-media digitale reprezintă doar o infrastructură a mișcării, desfășurată atât pentru utilizarea internă, cât și pentru cea externă. Pe plan intern, ele funcționează ca fiind infrastructure decisive, permițând organizarea rapidă a rețelei. Mass-media digitale, cu toate acestea, nu înlocuiesc pe deplin întâlnirile offline. Ele au un rol complementar – activiștii nu trebuie neapărat să se întâlnească

în viața reală pentru a organiza o mișcare, ceea ce se face online.

În epoca media digitale, ”tehnologii sociale, cum ar fi rețeaua socială (de exemplu, Facebook) și site-urile de partajare a conținutului (de exemplu, YouTube, Vimeo) permit interacțiunea online dintre oameni la o scară largă fără precedent. Aceste tehnologii dețin un mare potențial pentru sprijinirea activismului și a angajamentului civic”.

Unul dintre factorii cheie care conectează medii sociale la mișcările sociale de stradă, activismul online, după cum indică aceiași autori, are multe similarități cu acțiunile civice mai tradiționale: acțiunile impun costuri și riscuri pentru participarea indivizilor, obiectivele nu pot fi obținute de către un individ singur, de aceea acțiunile necesită un anumit număr de participanți pentru a reuși. În cele din urmă, așa cum am prezentat mai sus, acțiunea, ca și cele mai multe acțiuni civice, vizează obiective colective, de la reducerea poluării aerului la schimbarea socială și politică.

Valorile percepute ale tehnologiei digitale pentru activismul digital, cum ar fi ușurința și eficiența, reprezintă, importanța percepută a influențării oamenilor, care reflectă o înțelegere implicită a necesității comunicării în masă pentru a realiza acțiuni colective. Actul de mobilizare este centralizat – acțiunea este determinată în centru și apoi împins către participanți prin intermediul rețelei. Astfel, ”dată fiind funcționalitatea divizată a creării de grupuri și natura difuzării centralizate a știrilor, postării și mobilizării, răspunsurile la această întrebare sunt în concordanță cu o teorie de difuzare a social media pentru schimbare social”.

Importanța rețelelor sociale ca mecanism de intrare a activismului digital este de departe cel mai comun instrument al activiștilor. În plus, numărul de utilizatori social media din întreaga lume și bariera scăzută pentru intrarea într-un grup Facebook, de exemplu, face ușor pentru ca activiștii să devină angajați nominal într-o cauză. În consecință, ecologia social media devine cel mai important instrument activ pentru participarea socială și politică, generând noțiuni cum ar fi e-mobilizările, e-tacticile și mișcările electronice.

Pentru conectarea dimensiunilor de mobilizare și organizare discutate mai sus, a noilor medii digitale și mișcărilor sociale, Gordon folosește noțiunea de noduri de convergență pentru a explica întreaga idee din spatele ei, unde are loc interacțiunea dintre actorii efectivi mobilizatori, plângerile, cererile și mijloacele, platformele pentru a interacționa cu alții și a-i mobiliza media socială. Produsul final este un tip de convergență a cerințelor publice și a apelului pentru proteste.

Internetul este locul de naștere al noii rețele de mișcări sociale. În hegemonia neoliberală, mișcările sociale folosesc mediile pentru a mobiliza, transmite mesajul și apelul la acțiune. În societățile moderne, mass-media a deschis un spațiu pentru criticarea conducătorilor și accesul în masă la informațiile pe care mass-media le-a introdus este o condiție sine qua non a mișcărilor sociale, care au permis diverselor grupuri să aibă o voce influentă în societățile modern medialitzate.

Diferența esențială dintre mass-media socială și mass-media convențională permite o comunicare orizontală, înainte și înapoi. Social media sunt interactive și, prin urmare, ideale pentru socializare. În plus, mișcările sociale nu sunt în opoziție față de modul în care sunt lucrurile, dar sunt puternic modelate de ele. Într-adevăr, elementele semnificative ale aproape tuturor mișcărilor neoliberale au fost constrânse în logica politicii de identitate, a branding-ului și a politicilor de opinie care se potrivesc bine cu lumea mai largă a neoliberalismului. În plus, identitatea creată este centrală pentru mesajul mișcării și facilitează redistribuirea mesajului său în mass-media.

Prin urmare, în organizarea rezistenței, ”mișcările sociale și protestele pot fi conceptualizate ca rețele ale oamenilor uniți prin obiective commune sau interese. Mișcările sociale indică un eșec în interacțiunile sociale actuale. Este un punct de fierbere pentru mobilizare. Protestul devine semnalul. Mediul de protest devine mesajul. O mobilizare socială devine simbolul comunicat societății unde a existat un eșec al sistemului”.

Rolul mass-media sociale în mișcările sociale este susținut de alți cercetători, care cred că comunitățile online pot reprezenta agenți ai schimbării, prin accelerarea dezvoltării mișcării, ceea ce face ca rezultatul său de succes să fie mai probabil. ”Comunitățile online sunt eficiente în organizarea și coordonarea protestelor, creând un sens colectiv de identitate, generând un apel convins la acțiune, aducând în atenția mass-media, creând conștiința în mass-media și în comunitatea externă și obținerea de resurse, în special de finanțare”.

Astfel, atunci când încercăm să definim relația dintre social media și activiștii social media, ”social media pot fi văzute atât ca tehnologie, cât și ca spațiu pentru extinderea și susținerea rețelelor care depind de mișcările sociale, unde media în sine influențează modul în care mișcările sociale sunt modelate și realizate”.

În ansamblu, atunci când discutăm despre efectele media digitale asupra unei societăți, ”ceea ce face puterea tehnologiei este de a amplifica extraordinar tendințele înrădăcinate în domeniul structurii și instituțiilor sociale: societățile opresive pot fi mai mult cu noile instrumente de supraveghere, în timp ce societățile democratice participative își pot spori deschiderea și reprezentativitatea, distribuirea ulterioară a puterii politice cu puterea societății”.

Dimensiunea spațială este un alt aspect-cheie al mișcărilor sociale neoliberale. Dacă în

modelul tradițional marxist, fabrica industrială a stabilit o condiție de concentrare spațială în care muncitorii au fost izolați de societatea mai largă, dar au împărtășit o experiență comună de zi cu zi care a constituit baza pentru organizarea lor politică, neoliberalismul a redus foarte mult dependența față de rețelele locale ca și canal de mobilizare, și a introdus tehnologii contemporane de comunicare care oferă oamenilor o promisiune de răscumpărare a conexiunii”.

Internetul, mediile digitale și telefoanele mobile oferă o proximitate virtuală care nu mai necesită o apropiere fizică, unde mass-media devine un spațiu social de agregare. Atunci când demonstrații bazate pe o identitate colectivă și un scop comun transcend spațiul cybernetic și se deplasează pe străzi, starea de masă se traduce în ocupația fizică a spațiului public, care deseori evoluează într-o tabără de protest semi-permanentă. Aceste ”mișcări de ocupație” au făcut parte din efortul social pentru ”alocarea” spațiului public, reclamarea străzilor și zonelor pentru uz public și organizare politică.

Când vorbim despre protestele recente din România, mișcările au captat atenția atât la nivel național, cât și la nivel international, nu numai pentru activismul online al oamenilor prin intermediul unor platforme precum Facebook sau Twitter, dar datorită demonstrațiilor masive offline și, în cele din urmă, ocupării fizice a Pieței Victoriei din București.

Social media și mai ales paginile Facebook, cum ar fi ”600.000 pentru Rezistență”, s-au dovedit a fi de o importanță fundamentală pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la probleme și pentru ca susținătorii să de poată uni în spațiul public, prin facilitarea unei emoții,

condensarea furiei oamenilor față de sistem și acționând ca o rampă de lansare pentru agitația la nivel de stradă.

3.3. Revoluția #rezist

După definirea contextului teoretic, acest capitol va descrie și va analiza modul în care revoluția #rezist a fost construită, modul în care a fost organizată și modul în care aceasta a evoluat, actorii implicați în desfășurarea sa, cu scopul de a determina relația dintre dezvoltarea sa online și cea offline.

Com pune accentual pe mobilizarea puterii care a creat mișcarea, subliniind modul în care, în contextul unei noi tendințe politice mișcarea a folosit noile mijloace media pentru a crea coregrafia întâlnirii offline.

Vom analiza și modul în care mass-media națională și internațională au perceput mișcarea, prin efectele sale. Această analiză multifocală – online și offline, mass-media noi și mass-media de masă – va oferi o descriere și înțelegere a modului în care această mișcare utilizează noile media, prin schițarea relației dintre diferitele spații de mobilizare și acțiune politică.

Folosind informațiile colectate de la mass-media sociale, cercetătorii pot obține informații valoroase în cee ace privește credințele, valorile, atitudinile și percepțiile utilizatorilor de social media cu privire la utilitatea generării de conținut de către utilizatori și încredere.

Prin tehnologiile de pe Internet, social media transformă monologul mass-media de difuzare (adică, unul-la-mulți) în social media (adică mulți-la-mulți). Metoda folosită pentru a analiza evenimentele este analiza discursului critic (ADC), o metodă de ercetare calitativă utilizată pentru a studia modul în care ideile sunt construite social prin modul în care oamenii gândesc, vorbesc și experimentează lumea socială din jurul lor, unde vor fi discursurile, definite ca un text, scris sau vorbit, un limbaj în acțiune.

Pornind de la idea că discursul este un instrument de putere, de o importanță tot mai mare în societățile contemporane, (Blommaert, 2005, p. 25), și că indivizii sunt produse ale societății lor, purtând împreună cu ei ”bagajul social” sub formă de norme și ipoteze, analiza discurusului își concentrează critica asupra intersecției limbajului/ discursului și structurii sociale. Aceasta constă în ”descoperirea căilor în care structura socială se leagă de modelele de discurs (sub formă de relații de putere, efecte ideologice etc.) și în tratarea acestor relații ca fiind problematice”.

Mai mult, văzută ca o construcție socială a realității, unde textele sunt unități de comunicare care sunt încorporate în practicile sociale și culturale, discursurile implică identitatea oamenilor situați social pentru a stabili și a recunoaște în anumite setări că interacționează. Analiza critică a discusului nu este neutră din punct de vedere politic, ci este o abordare critică care se dedică din punct de vedere politic schimbărilor sociale. Discursul este văzut ca fiind constitutiv din punct de vedere social, dar și condiționat social.

Datele colectate provin de la platformele sociale media, cum ar fi Facebook, Twitter și Instagram, atât de la pagini și grupuri individuale, cât și publicații media online. Colectarea datelor a fost efectuată pentru perioada ianuarie-iulie 2017, atât pe parcursul, cât și după ce protestele s-au încheiat și a fost efectuată fără a utiliza o analiză lexicală asistată de calculator.

Pe parcursul întregului proces de colectare a datelor, în loc de tratarea datelor de comunicare ca texte izolate, am folosit observația pasivă pentru a stabili modul în care media socială influențează interconectivitatea dintre utilizatori, dimensiunea organizațională a grupurilor și așa mai departe.

De la revoluția din 1989, care a scos țara din regimul comunist, românii au experimentat câteva cazuri de proteste în masă. În perioada 2011-2014, diferite asociații au încercat să-i facă pe oameni să participe la proteste prin intermediul rețelelor sociale, cum ar fi mișcarea de la Roșia Montană, când mii de oameni au ieșit pe străzile mai multor orașe din România pentru a protesta împotriva exploatării Roșiei Montane și resurselor minerale bogate din zonă. Campania de la Roșia Montană a fost inițial organizată de localnicii care ar fi fost afectați de poluarea minieră. Mesajele de campanie au fost difuzate prin intermediul media sociale și o masă de protestatari au ieșit pe străzi drept o mișcare de opoziție la legislație.

Mișcarea a atras atenția internațională, iar protestele de solidaritate au avut loc și în alte orașe europene. Ca urmare a protestelor la scară largă și a presiunii sociale, premierul român Victor Ponta a recunoscut că decizia de a deschide cea mai mare mină de aur din Europa este probabil sortită eșecului – "Practic, astăzi trebuie să începem rapid procedurile de respingere în Senat, apoi în Camera Deputaților, și asta este ", a spus Ponta după ce un partener de coaliție a anunțat mai devreme că nu poate susține proiectul.

Nu în mod neașteptat, mișcarea Roșia Montană a fost doar începutul mișcărilor offline românești generate ca urmare a asamblării online. Actualul președinte al României, Klaus Iohannis, a fost ales în noiembrie 2014 după o masivă acțiune în social media, care a dus la inundarea secțiilor de votare din orașele europene de către românii care trăiesc în diaspora. În consecință, Iohannis a câștigat alegerile într-o victorie surpriză prezidențială.

O mișcare socială majoră înaintearevoluției #rezistRevolution a pus bazele dezvoltării sale – #colectiv. Pe 30 octombrie 2015, un incendiu mortal a izbucnit în clubul de noapte Colectiv din București, a ucis 64 de persoane și a rănit 147. Ancheta a arătat că clădirea era complet nepotrivită pentru evenimente publice, dar avea autorizație de funcționare. Publicul, deja șocat și mâhnit a folosit social media pentru a da vina pe guvernul în funcțiune și primul ministru, Victor Ponta. Pe 3 noiembrie, 15.000 de personae au protestat în Piața Universității din București.

Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut ideea maselor că guvernul ar trebui să plătească prețul. În consecință, în dimineața zilei de 4 noiembrie, premierul Ponta a demisionat, alături de întregul cabinet – ”În calitate de prim-ministru, am obligația de a vedea furia legitimă din societate și să fiu mai responsabil decât proprietarii clubului. Pot să mă descurc cu orice bătălie cu oponenții politici, dar pur și simplu nu pot lupta cu oamenii din această țară. Sper că demisia guvernului va satisface oamenii care au ieșit pe străzi”, a spus Ponta într-o declarație.

În ciuda demisiei, protestele au continuat timp de șase nopți consecutive, în timp ce proteste de solidaritate cu cei din țară au avut loc la Londra, Paris și Madrid. Ca urmare, nu numai că guvernul a demisionat, dar, așa cum a cerut publicul, puterea a trecut la un tehnocrat. #Colectiv a fost hashtag-ul folosit de protestatari în social media, care a devenit în cele din urmă numele mișcării.

După cum am arătat anterior, Internetul este locul nașterii noilor mișcări sociale în rețea – ”declanșate, de obicei, de o scânteie de indignare legată de un anumit eveniment sau de un maxim dezgust față de acțiunile conducătorilor. În toate cazurile, ele sunt

provocate de o chemare la acțiune din spațiul fluxurilor care are ca scop crearea unei comunități instantanee de insurgenți în spațiul public”.

Scânteia indignării menționată a fost, în acest caz, Ordonanța de Urgență 13/2017 (OUG 13/2017), care ar pedepsi fraudele numai dacă suma implicată a fost mai mare de 200.000 RON (44.000 EUR). În ianuarie 2017, cu doar câteva zile după ce a fost inaugurat guvernul condus de primul ministru Sorin Grindeanu, protestele de stradă au început în România împotriva promisiunilor guvernului și a amendamentului Codului penal.

În prima zi, 18 ianuarie, în România au protestat aproximativ 5.000 de persoane, dintre care aproape 4.000 erau în București. În zilele următoare, protestele au escaladat, în creștere în 55 de orașe din România.

Începute online ca un val de rezistență împotriva Ordonanței de Urgență 13, protestele offline au atins punctul culminant pe 5 februarie, când mai mult de 500.000 de demonstranți au protestat doar în București, plus încă jumătate de milion în alte orașe importante din România, precum și în orașe ale diasporei, în ciuda faptului că, în acea zi, Guvernul a anunțat abrogarea ordonanței, cedând sub presiunea incontestabilă a publicului.

La 8 februarie, la numai trei zile după ce legea a fost abrogată ca răspuns la protestele stradale copleșitoare, ministrul justiției, Florin Iordache, a demisionat. Protestele au devenit cunoscute neoficial sub numele de revoluția #rezist, un hashtag cu care s-au identificat mulți utilizatori Facebook (Sputniknews.com, 2017).

Media socială a implicat o coregrafie emoțională, care a influențat o transformare profundă a experienței de solidaritate și cooperare construită între un public online și exprimarea simbolică și fizică a indignării individuale.

După cum am arătat, o revoluție necesită o anumită infrastructură care va reprezenta baza organizării întregii mișcări. Dezvoltarea online a campaniei #rezist s-a bazat pe o abordare integrată, constând din mesaje populare (cum ar fi #rezist, #corruptionkills), atât online cât și

offline, ”liderii moi” și comunitățile online care s-au angajat în acțiuni colective cu un anumit scop. Aceste comunități au fost create prin intermediul grupurilor Facebook, pe care oamenii s-au alăturat pentru a face schimb de idei despre evenimente fără să se întâlnească personal.

Unul dintre cele mai cunoscute grupuri de pe Facebook, care au servit ca loc de întâlnire online pentru protestatarii în timpul revoluției #rezist a fost ”600.000 pentru România”, în prezent încă activ, deși numele a suferit o modificare, acum fiind numit ”600.000 pentru Rezistență”. Numele grupului, care în august 2017 avea mai mult de 18.500 de membri, a fost o referință în noaptea de vârf a demonstrațiilor, când s-au adunat peste 500.000 de personae în Piața Victoriei și alte orașe românești și diaspora pentru a-și exprima protestul împotriva guvernului, chiar și după ce Ordonanța de Urgență 13/2017 a fost abrogată.

3.4. Mesajele campaniei #rezist

În ceea ce privește mesajele, hashtag-ul #rezist folosit pe social media a fost leitmotivul întregului proces, referindu-se la rezistența manifestată de protestatari împotriva autorităților. Oamenii au fost încurajați pe social media să ajungă pe străzi și să protesteze împotriva corupției guvernului. Acest lucru a fost legat de #rezist cu alte hashtags, cum ar fi: #coruptiaucide, #democracy, #romanianprotests, #RuleOfLaw, #neamsaturat, #rezistenta.

Contextualizarea cuprinde toate activitățile participanților care fac relevante, mențin, revizuiesc, anulează orice aspect al contextului care, la rândul său, este responsabil pentru interpretarea unei declarații în cadrul unui anumit locus de apariție.

Hashtag-urile conexe sunt utile în determinarea acelui context. Așadar, aceste hashtags indică o portretizare vie a identității colective a mișcării comunicată de activiști prin discursul lor: democrație, fără corupție în România, realizată prin protestele oamenilor, care au fost declanșate de corupția guvernului considerată de către protestatari suficient de periculoasă pentru a ucide chiar și oameni.

În plus, rolul esențial pe care emoțiile l-au avut în timpul #rezist a fost subliniat în mod special în termeni clari. Motivat de ideea că #corruptionkills, unul dintre principalele mesaje ale campaniei #colectiv, pe care #rezist, de asemenea, l-a utilizate în mod abundent, a vizat nu numai corupția percepută a Guvernului, dar și principalele implicații negative pe care le-ar putea avea asupra poporului român, inclusiv rezultatele tragice cum ar fi incendiul din clubul Colectiv.

Fără pulsul colectivității și sentimentul general al nemulțumirilor împărtășite de un număr mare de persoane, mediul social și media socială combinate nu vor funcționa în mobilizarea oamenilor; astfel, rolul pe care îl joacă emoțiile în activismul online nu poate fi ignorat.

Conectată direct la mesajele utilizate în timpul revoluției #rezist, așa cum s-a menționat mai sus, tragedia din Colectiv a avut impact asupra publicului român. Această viziune a fost alimentată de mass-media, care au transmis imagini puternice ale evenimentelor: victimele arse, părinții și prietenii lor plângând în fața spitalelor după ce au aflat că copilul lor, fratele lor sau prietenul lor a fost una dintre victimele ucise de foc.

În consecință, protestatarii au folosit importanța unei Românii fără corupție în mesajele lor și au subliniat implicațiile grave pe care o lege care încurajează corupția, cum ar fi Ordonanța de Urgență nr. 13/2017, le poate avea pentru România.

Un alt apel la emoții a fost făcut prin referințe legate de revoluția din '89, care a pus capăt regimului comunist din România și a dus la moartea a 1142 de persoane și rănirea altor 3138 de persoane, în mare parte protestatari din rândul civililor.

O postare a Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate (A.R.C.E.N) de pe Facebook afișa două imagini, ca o legătură între obiectivul revoluției din '89 – copiii noștri vor fi liberi -, un model tradițional, în care protestele care au avut loc au fost violente, atât civile, cât și militare, și revoluția #rezist – Copiii Revoluției sunt aici! -, o mișcare inițiată online, tradusă în proteste offline.

3.5. Liderii #rezist

În timpul revoluției #rezist, ”liderii moi” au fost impersonați de lideri de opinie, politicieni care se opun guvernului și administratori de pagini Facebook, care au încurajat în mod sistematic oamenii să se alăture protestelor offline și să se revolte împotriva corupției guvernului, atât în ​​timpul derulării protestelor offline, cât și după demonstrațiile stradale.

Dintre aceștia, amintim pe Caleen Pop, administrator al grupului #REZISTENTA, Mihai N. Tudorică și Andrei Roșu, administratori și fondatori ai grupului ”600.000 pentru România” și #REZISTENTA.

Atât în cazul #colectiv, cât și #rezist, liderii non-tradiționali au adunat oameni folosind mass-media pentru a crea o mișcare unitară cu un scop specific. În cazul #colectiv, scopul a fost eliminarea guvernului. În cazul #rezist, scopul a fost abrogarea OUG 13/2017. Deși ambele mișcări s-au axat pe o clasă politică fără corupție, s-a creat o bătălie morală între Guvern și protestatari, fiecare vizând diferite obiective specifice, așa cum se vede în mesajele utilizate atât online cât și offline.

3.6. Rezultatul offline

În cadrul #rezist, s-a remarcat combinarea mișcărilor sociale online cu mișcări de stradă, concretizate în ocuparea unor spații unde au loc întâlnirea față în față și convergența reală pe un spațiu fizic cum ar fi Piața Victoriei sau Piața Universității din București, unde protestele românești s-au concentrat.

Democrația și libertatea de exprimare construiesc contextual în care au loc mișcări sociale în care cetățenii au libertatea, garantată prin lege, de a-și exprime opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstrații, procesiuni și orice alte întâlniri.

În România, conform articolului 2 din Legea nr. 60/1991, întâlnirile publice – mitinguri, demonstrații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea – care vor avea loc în piețe, pe drumurile publice sau în alte locuri în aer liber pot fi organizate numai după anunțarea prealabilă.

Mișcările sociale ”sunt rezultatul interacțiunii dintre structură și agenție, după cum încearcă activiștii să răspundă schimbărilor politice și culturale și să maximizeze impactul lor”.

Deciziile se bazează în mod continuu pe formarea de relații. Aceste relații permit activiștilor să facă alegeri despre cum să desfășoare o acțiune colectivă privind cerințele, partenerii, cadrele media, resursele și tacticile. Trei factori majori ai luării deciziilor strategice sunt subliniate: cerințele sau pretențiile actorilor colectivi – în acest caz, abrogarea Ordonanței de Urgență 13/2017; arene sau locuri de acțiune colectivă – Piața Victoriei din București și alte orașe din diaspora, cum ar fi Berlin; tactica formelor de acțiune colectivă.

3.7. Reacții în media la mișcarea #rezist

Un alt element digital al revoluției #rezist a fost mass-media națională care acoperă evenimentul. Trusturile media au fost în general împărțite în două categorii: cele care au susținut mișcarea – Digi24, alături de alte trusturi media din România, precum Realitatea TV, și cele care au respins-o, Antena 3 și România TV, cunoscute pentru sprijinul PSD.

Acoperirea mass-media a protestelor reflectă aceste direcții politice. Antena 3 și România TV au prezentat evenimentele ca fiind o încercare de lovitură de stat organizată de președintele Iohannis. În plus, începând cu data de 5 februarie, concomitent cu protestele #rezist, o mulțime mai mică de oameni (între 1.500 și 2.500 de persoane) s-au adunat în fața Palatului Cotroceni, reședința oficială a președinției, exprimându-și sprijinul față de Guvernul Grindeanu și opoziția pentru Iohannis și protestele din Piața Victoriei. Acest contra-protest, care a susținut revendicarea loviturii de stat, s-a încheiat pe 12 februarie.

Mai mult, potrivit Fair Press (2017), după terminarea protestelor, opt din primii zece clienți de publicitate ai Antena 3 s-au retras în ianuarie sau au redus substantial publicitatea, în timp ce nouă dintre clienții România TV au făcut același lucru. În plus, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat cele două posturi de televiziune cu amendă de 50.000 RON pe baza unor ordonanțe publice pentru nereguli în programele care au reflectat protestele la 22 ianuarie, după ce pe forumul său au fost primate aproximativ 690 de plângeri pe această temă.

3.8 Reacții internaționale

Când vine vorba de reacțiile internaționale la mișcarea #rezist, un punct luat în considerare este că ”comunicarea modernă a creat un sat global, care a crescut conștiința celorlalți din părți îndepărtate ale lumii”.

Constrângerile geografice devin mai puțin relevante asupra orizonturilor sociale și, în fața unor evenimente cu o încărcătură emoțională puternică, oamenii devin ”spectatori mediați”, modernitatea a creat o comunitate mondială de martori la evenimentele globale.

Mass-media internațională a discutat despre eveniment și implicațiile sale, concentrându-se pe modul în care protestele #rezist au făcut ca OUG 13/2017 să fie abrogată, și pe puterea democrației folosită de protestatari într-o mișcare democratică impresionantă, unde este sigur că activismul anticorupție din România esxistă.

3.9. Concluziile studiului

În analiza efectuată, a fost găsită o corelație pozitivă între dimensiunile offline și offline ale revoluției #rezist. În primul rând, infrastructura online reprezentată de grupurile Facebook dedicate mișcării indică o experiență de solidaritate și cooperare în ceea ce privește obiectivele și acțiunile întreprinse în vederea atingerii acestor obiective.

Constatările efectuate de analiza critică a discursului au sugerat un apel comun pentru protestele offline efectuate de social media, folosind hashtag-ul consacrat al campaniei #rezist: #rezist, ca simbol discursive al rezistenței împotriva Guvernului, împreună cu hashtag-urile conectate, care în cele din urmă au creat identitatea discursivă a mișcării, utilizată în mod amplu, în modul offline de protest de asemenea.

Un rezultat interesant care rezultă din datele este că obiectivele eterogene au determinat continuarea online a mișcării, chiar și după ce protestele offline au ajuns la capăt. Deși nu a fost efectuată nicio cercetare cantitativă, și, cel puțin până în prezent, nu există cercetări care să susțină rezultatele acestui studiu, în ansamblu aceste constatări sugerează că există o asociere pozitivă între dezvoltarea online a mișcării #rezist și protestele offline, indicând faptul că activismul anti-corupție din România este present.

În acest studiu am folosit referințe teoretice, obținute prin revizuirea literaturii, care a conjugat construirea cazului empiric, în încercarea sa de a răspunde la modul în care dimensiunea online a #rezist influențează rezultatul său revoluționar offline.

Deși nu există suficiente date care să determine influența exactă pe care o aveau media digitală în timpul mișcării #rezist, studiul sugerează o corelație pozitivă între dezvoltarea online a mișcării și participarea în masă offline a oamenilor.

În mișcările sociale și, prin urmare, politice, participarea este sprijinită de rețelele media noi. Cu toate acestea, ele nu se bazează complet pe digital media și social media, în special. Cu toate acestea, deși rezultatele au fost insuficiente pentru a formula un răspuns valid la această problem, afirmația arată că revoluția #rezist nu a fost o erupție spontană a indignării sau o rețea orizontală fără lideri. Aceasta a avut o infrastructură organizațională integrată, identificată în grupurile Facebook dedicate mișcării, creată și susținută de ”iderii moi”.

Această infrastructură a avut o dependență redusă de rețelele locale față-în-față ca și canal de mobilizare și a generat o platformă care a ajutat activiștii să creeze și să promoveze mișcarea. După ce activiștii și-au mutat cererile offline, amplitudinea mișcării a validat doar un nou tip de populi vox.

În plus, având în vedere constatările din revizuirea literaturii, mobilizarea și crearea de rețele sunt considerate a fi cruciale pentru orice mișcare socială, indiferent dacă este online sau offline. Prin urmare, din moment ce dimensiunea online a unei revoluții este sugerată de facilitarea acțiunii colective și cooperării, se poate presupune că dimensiunea online a #rezist

a influențat participarea în masă a populației la protestele offline.

Constatările acestei cercetări arată cum a reușit revoluția, deși infrastructura sa a fost online, pentru a atrage pe orbita politică locală o comunitate de obicei detașată de viața politică locală: diaspora, mulți români care lucrează în străinătate, creând astfel un impuls și o masă critică, probabil, nu în mișcare, mișcarea a fost operată exclusiv pe plan local, bazându-se pe masele din România. Acest punct scoate discuția într-un aspect destul de frecvent în era internetului: adesea răsturnări politice decisive sunt influențate de populațiile diasporei, prin intermediul resurselor online.

Mai mult, rezultatele indică un alt punct de discuție: modul în care revoluția online a condus la un val de reconfigurare a mass-media națională: acestea au fost împărțite, unele dintre ele susținând mișcarea, altele opunându-se.

Aceasta este încă o altă dimensiune a prezentului: infrastructurile online au dus la o nouă piață de mass-media în care mass-media noi (comerciale) caută sprijinul pentru mișcările online.

În plus, succesul sau eșecul mișcărilor revoluționare depinde în mare măsură de modul în care guvernele actuale le răspund. Aceasta înseamnă că protestele românești au avut succes în ceea ce privește scopurile lor, deoarece în ambele cazuri (#colectiv și #rezist), Guvernul a respectat solicitarea poporului: în primul caz, primul-ministru a demisionat, ducând la dizolvarea întregului cabinet; în al doilea caz, OUG 13/2017 a fost abrogată.

În cele din urmă, se poate pune întrebarea dacă revoluția #rezist a distrus cumva sistemul democratic al României. Așa cum arată Goodwin, ”revoluția se referă la oricare situație în care un stat sau un regim politic este răsturnat și astfel transformat de o mișcare populară într-o manieră neregulată, extraconstituțională și/sau violentă”, deoarece aceasta presupune mobilizarea în masă a populației împotriva clasei conducătoare.

Mișcările sociale pot fi conservatoare din punct de vedere social, revoluționare din punct de vedere social sau ambele sau niciuna. Acolo unde nu există direcționalitate predeterminată în evoluția socială, singurul simț al istoriei este simțul nostrum istoric. Prin urmare, dintr-o perspectivă analitică, nu există mișcări sociale ”rele” și ”bune”.

Toate acestea sunt simptome ale societăților noastre și toate au impact asupra structurilor sociale, cu intensități variabile și rezultate care trebuie stabilite prin cercetare. Revoluția #rezist poate să fi tulburat sistemul democratic în anumite moduri, dar, a arătat încă o data puterea pe care o are vocea națiunii.

Întrucât nu există cercetări care să poată fi corroborate cu rezultatele acestui studiu și, prin urmare, să ofere dovezi suplimentare cu privire la modul în care mișcarea online a influențat rezultatul offline al mișcării #rezist, rezultatele acestui studiu nu pot stabili impactul pe care îl au media digitale asupra publicului sau utilizatorilor săi, și nici nu sunt considerate suficiente pentru a determina ce crede o întreagă comunitate.

Cu toate acestea, arată modul în care activiștii sau actorii i-au construit argumentul și, cel mai important, modul în care acest argument se încadrează în dezvoltarea mișcării. În plus, este necesar să se ia în considerare limitarea impusă de platformele online utilizate pentru a colecta datele, Facebook, Twitter și Instagram. Cunoscută pentru a folosi algoritmi comerciali, se poate afirma cu certitudine că aceste platforme influențează accesul mișcării, mobilizarea acesteia, puterea și efectul luptei sale discursive. Prin urmare, există limite de luat în considerare

în ceea ce privește puterea de mobilizare pe care o au în general mediile sociale și mass-media digitale în general.

Mai mult, există și autori care sunt mai degrabă sceptici față de rolul pe care media digitală îl poate avea în mișcările sociale, considerând că internetul nu poate contribui la libertate și democrație.

În lumina acestor rezultate ale studiului, luând în considerare rolul pe care media socială, atât ca tehnologie, cât și ca infrastructură organizațională, îl poate avea în mișcările sociale neoliberale actuale, concentrându-se pe particularitățile activiștilor (realizând interviuri, focus grupuri sau observații mai detaliate), ar putea dezvălui perspective substanțiale pentru ”lista de lucru” a acestor mișcări, deci extinderea acestui subiect.

Concluzii

Din ce în ce mai mult, întregi categorii socio-profesionale altă dată neluate în seamă, devin active în procesul luării deciziilor politice, atât individual, cât mai ales în cadrul diverselor organizații specifice societății civile. Supuși manipulării, acești oameni pot mobiliza mult mai rapid și cu efecte mai puternice, grupuri întregi și mijloace materiale impresionante. După luarea în considerare a sursei oricărui articol, ori emisiuni de radio sau televiziune, cititorul, ascultătorul ori după caz telespectatorul trebuie să decidă dacă a existat vreo încercare de a manipula gândirea, raționamentul său.

Era informațională ne propulsează spre un nou tip de civilizație și mod de viață (care încă este greu de perceput în România) mult mai rapid decât s-a produs precedenta revoluție industrială. Această trecere este însoțită de crearea unor rețele globale de comunicații, făcând posibil ca orice eveniment de importanță pentru afacerile internaționale să poată fi urmărit ”pe viu", adică în timp real, oricine pe glob, așa cum s-a întâmplat de exemplu în timpul Războiului din Golf, care a fost, se pare, primul eveniment de acest tip transmis în direct.

Ocaziile și posibilitățile de exploatare a acestora abundă pentru specialiștii unei arte și științe prezente de mult timp în peisajul variat al societății umane (manipularea) pentru ca ei să devină promotorii unor convingeri bazate pe premise și adevăruri false.

Din păcate, capacitatea noastră de a anihila efectul dăunător și chiar periculos al proliferării noilor tehnologii distructive și de a înțelege oportunitățile oferite combatanților de către instabilitatea actuală a sistemului internațional este diminuată, ori în unele cazuri, din păcate, chiar paralizată de către fenomenul manipulării existent într-o gamă și amploare diferită, de la fenomen singular și accidental, până la operații de amploare strategică. Fără a deveni paranoici, trebuie să înțelegem ce efecte poate avea manipularea asupra capacității noastre de a înțelege evenimentele în mod obiectiv și ce anume trebuie făcut pentru a neutraliza efectele nocive ale manipulării.

Sрrе dеοsеbіrе dе іnfluеnța dе tірul ϲοnvіngеrіі rațіοnalе, рrіn manірularе nu sе urmărеștе înțеlеgеrеa maі рrοfundă șі maі ϲοrеϲtă a sіtuațіеі, ϲі іnϲulϲarеa unеі înțеlеgеrі ϲοnvеnabіlе, rеϲurgându-sе la іnduϲеrеa în еrοarе ϲu argumеntе falsіfіϲatе, ϲât șі la aреlul la рalіеrеlе еmοțіοnalе nοn-rațіοnalе. Іntеnțііlе rеalе alе ϲеluі ϲarе transmіtе mеsaϳul ramân іnsеsіzabіlе рrіmіtοruluі aϲеstuіa.

Рhіlірре Вrеtοn susțіnе ϲa atât manірularеa ϲât șі argumеntarеa sunt рărțі ϲοmрοnеntе alе aϲtuluі dе a ϲοnvіngе făϲand astfеl dеlіmіtarеa ϲеl рuțіn ϲοntrοvеrsată daϲă nu рrеa subіеϲtіvă реntru a dеvеnі axіοmatіϲă. Μanірularеa рrοduϲе еfеϲtе asuрra іndіvіduluі sau gruрurіlοr în gradе dіfеrіtе, dеοarеϲе οamеnіі au ϲaрaϲіtatеa dе a vеrіfіϲa, aрrеϲіa, іntеrрrеta sі еvalua ϲееa ϲе lе еstе transmіs, trеϲând іnfοrmatіa рrіn рrοрrіul fіltru ϲrіtіϲ. Dе ϲalіtatеa aϲеstuі fіltru dеріndе rеusіta manірularіі. Αsa stând luϲrurіlе, aϲtіunеa îmрοtrіva manірularіі trеbuіе sa sе adrеsеzе, ре dе ο рartе, manірulatοrіlοr – dеsϲuraϳându-і рrіn sanϲtіunі sі lіmіtându-lе sрatіul dе manеvra рrіn іmрunеrеa unοr rеgulі dе ϲοnduіta sοϲіala adеϲvatе – іar ре dе alta рartе, рοtеntіalеlοr vіϲtіmе alе manірularіі – întarіndu-lе, рrіn іnfοrmatіе sі еduϲatіе, sріrіtul ϲrіtіϲ.

“În tеrmеnіі рsіhοlοgіеі sοϲіalе sе рοatе vοrbі dе manірularе atunϲі ϲand ο anumе sіtuațіе sοϲіală еstе ϲrеată рrеmеdіtat реntru a іnfluеnța rеaϲțііlе șі ϲοmрοrtamеntul manірulatіlοr în sеnsul dοrіt dе manірulatοr”, sрunеa Вοgdan Fіϲеaϲ. Duрă ϲum amіntеsϲ R.V.Јοulе șІ Ј.L.Веauvοіs în Τratat dе manірularе, în рsіhοlοgіa sοϲіală еxреrіmеntală sе рοt întâlnі numеrοasе еxреrіmеntе în ϲarе ϲеrϲеtătοrіі dеtеrmіnă οamеnіі, sub un рrеtеxt sau altul, să sе ϲοmрοrtе în tοtală lіbеrtatе în mοd dіfеrіt dе ϲum s-ar fі ϲοmрοrtat sрοntan.

Dіn рunϲt dе vеdеrе рsіhοlοgіϲ, рοsіbіlіtatеa manірulărіі aрarе ϲa ο ϲοnsеϲіnță a aϲtіvіtățіі dе dеϲіzіе. Αstfеl, s-a dеmοnstrat ϲă, duрă luarеa dеϲіzіеі (ϳustіfіϲatе sau nu), οamеnіі au tеndіnța să ο mеnțіnă (еfеϲtul dе реrsеvеrarе al unеі dеϲіzіі).

Рraϲtіϲa manірulărіі οріnіеі рublіϲе еstе fοartе vеϲhе, іar tеhnіϲіlе sреϲіfіϲе s-au dіvеrsіfіϲat șі rafіnat dе la ο ерοϲă la alta. Ϲâtеva armе fοlοsіtе реntru a manірula ar рutеa fі: dіsϲursul рοlіtіϲ, ϲa mеtοdă dе dеzіnfοrmarе, fοlοsіrеa nοtοrіеtățіі реntru “autеntіfіϲarеa” іnfοrmațііlοr еrοnatе sau trunϲhіatе, lansarеa unοr ataϲurі рοlіtіϲе рrіn іntеrmеdіul mеdіеі οrі al tеrțіlοr рοlіtіϲі, реntru masϲarеa іntеrеsеlοr rеalе, ϲamрanіі dе рrеsă dеmaratе la ϲοmandă рοlіtіϲă, dеnіgrarеa sau οϲuрarеa agеndеі mеdіa ϲu sϲandalurі fabrіϲatе, în vеdеrеa abatеrіі atеnțіеі dе la altе tеmе dе rеal іntеrеs, рrοmοvarеa dе falsе mοdеlе рοlіtіϲе, zvοnіstіϲa șі іntοxіϲarеa sunt dοar ϲâtеva dіntrе mеtοdеlе fοlοsіtе zіlnіϲ dе рοlіtіϲіеnі реntru îndерlіnіrеa οbіеϲtіvеlοr реrsοnalе sau dе рartіd.

Bibliografie:

Agerpres, LIVE UPDATE 3 noiembrie – Protestul după Colectiv: Mii de oameni au manifestat în Capitală și în mai multe orașe din țară, 3 nov. 2015, https://www.agerpres.ro/social/2015/11/03/alerta-circa-1-000-de-persoane-la-mitingulimpotriva-primarului-piedone-protestatarii-au-plecat-spre-piata-romana-18-42-56

Albert, M., Hahnel, R., Socialism today and tomorrow. Boston: South End Press, 1981

Anghel, I., Romania, between transitional society and consolidated democracy. Political Sciences and International Relations, STUDIA UBB. PHILOSOPHIA, 60(2), 131-147, 2015

Arendt, H., On revolution: By Hannah Arendt, London: Faber and Faber, 1963

Arrow, K., Social choice and individual values. New York: John Wiley and Sons, Inc, 1951

Ayers, M. D., McCaughey, M. (2014). Cyberactivism: Online activism in theory and practice. Hoboken: Routledge, 2014

Banos-Ruiz, I., Romanian civil society wins key victory against proposed gold mine. DW. Retrieved May 10, 2017

Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iași, 1998

Beauvois, J.L., Joule, R.V., Tratat de manipulare, Editura Antet, București, 1997

Becker, F.B., Lenin's Application of Marx's Theory of Revolutionary Tactics, American Sociological Review, 2(3), 353-364, 1937

Birkenbihl, V., Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înțelege, Gemma Pres, 1998

Blommaert, J., Discourse: A critical introduction. Cambridge: Cambridge University Press, 2005

Breton, Ph., Manipularea cuvântului, Iași, Editura Institutul European, 2006

Brodock, K., Joyce, M., Zaeck, T., Digital activism survey: report 2009, DigiActive Research Series, 2009

Bucheru, I., Fenomenul televiziune, Editura Fundației România de Mâine, București, 1997

Castells, M., Communication power. Oxford: Oxford University Press, 2013

Castells, M., The network society: A cross-cultural perspective, Cheltenham: Edward Elgar, 2004

Castells, M., The power of identity, Malden, MA: Blackwell, 1997

Covrig, R., Victor Ponta a DEMISIONAT. Primele declarații de la Guvern: Nu mă bat cu oamenii. DC News, 4 nov. 2015

Craia, S., Dicționar de comunicare, Editura  Ager, București, 2001

Crișan, C., Danciu, L., Manipularea opiniei publice prin televiziune, Editura Dacia, București, 2000

Deaver, F., Etica in mass media, Editura Silex, București, 2004

Fair Press, How the TV stations Antena 3 and RomaniaTV feel the pinch of the anti-corruption uprising. What works and what doesn’t against abusive TV programs, 13 feb. 2017, http://www.fairpress.eu/blog/2017/02/13/tv-stations-antena-3-romaniatvfeel-pinch-anti-corruption-uprising-works-doesnt-abusive-tv-programs/

Ficeac, B., Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 1998

Gandul.info, Peste 50.000 de oameni au protestat în București și au cerut demisia lui Florin Iordache. Proteste și în 22 de orașe, față de proiectele din Justiție. Gandul.info, 29 ian, 2017

Gass, R.H., Seiter, J.S., Manual de persuasiune, Editura Polirom, București, 2009

Gerbaudo, P., Tweets and the streets: Social media and contemporary activism. New York: Pluto Press, 2012

Gherghel, I.V., Forme de manipulare televizată, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009

Goodwin, J., No other way out: States and revolutionary movements, 1945-1991, Cambridge, UK: Cambridge University Press, 2001

Gordon, S., Online communities as agents of change and social movements, Hershey, USA: IGI Global, 2017

Herjeu, R., Oglinda mișcătoare, Editura Fundației România de mâine, București, 2000

Hosu, I., Comunicarea politică. Științe ale comunicării, note de curs., Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005

Huntington, S.P., Political order in changing societies. New Haven, CT: Yale University Press, 1968

Kapferer, J.N., Zvonurile, Editura Humanitas, București, 1993

La inceput a fost cuvantul, Manual AFP, vol. I, Editura Fundației Rompres, București, 1999

Larson, C., Persuasiunea, receptare și responsabilitate, Editura Polirom, Iași, 2003

Lee, Y., Hsieh, G., Does slacktivism hurt activism? Proceedings of the SIGCHI Conference on Human Factors in Computing Systems – CHI '13, 2013

Matthews, B., Ross, L., Discourse analysis. In Research methods (pp. 390-393). Harlow: Pearson Education Limited, 2010

McDonald-Gibson, C., Romanian gold rush cancelled as protesters defeat Europe's biggest mine, The Independent, 9 sept. 2013

McQuail, D., Windahl, S., Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Editura SNSPA, București, 2001

Melucci, A., Challenging codes: Collective action in the information age, UK: Cambridge University Press, 1996

Miller, V., The crisis of presence in contemporary culture: Ethics, privacy and speech in mediated social life. London, United Kingdom: SAGE, 2016

Mitarca, M., Etica în Mass Media, Editura Silex, București, 2004

Mora, F., Emergent Digital Activism: The Generational/Technological Connection, The Journal of Community Informatics, 10(1), 1-13, 2014

Mucchielli, A., Arta de a influența, traducere de Mihaela Calcan, Editura Polirom, Iași, 2002

Muchielli, A., Tehnici de manipulare, Editura Polirom, Iași, 2002

Niculae, C., Noțiuni de etică, vol. I, Editura Didactic Pres, Slatina, 2007

Popescu, C.F., Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, Editura Tritonic, București, 2002

Popescu, C.F., Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, Editura Tritonic, București, 2002

Rodina, M., Surprise presidential victory for Romania's Iohannis, Yahoo News, 17 nov. 2014

Runcan, M., Introducere în etica și legislația presei, Editural All, Bucuresti, 1998

Selaru, V., Coman, C., Comunicarea între informație si manipulare – Dresori si vânzători de cai verzi, Editura All Beck, București, 2005

Sputniknews.com, Romania's Largest Protests Since 1989 Revolution Lead to Corruption Law's Repeal. Sputniknews, 5 feb. 2017, https://sputniknews.com/europe/201702051050368738-romania-corruption-decree-protests-indepth/

Stan, S.C., Manipularea prin presă, Editura Humanitas, București, 2004

Ștefănescu, A., Sociologia comunicării, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010

Tran, V., Stănciugelu, I., Patologii și terapii comunicaționale, Note de curs, Timișoara

Volkoff, V., Tratat de dezinformare, Editura Antet, Bucuresti, 2009

Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicționar de sociologie, Editura Babel. București. 1993