Mass Media Si Educabilitatea. Influenta Mass Media Asupra Fiintei Umane

ARGUMENT

Acestă lucrare constă în prezentarea mass-media si a educabilitatii precum si influenta mass-media asupra fiintei umane. Lucrarea își propune să expună cât mai multe dintre cunoștințele acumulate de-a lungul celor trei ani de studiu. Pe lângă noțiunile de teorie ce vor face obiectul acesteia, explicarea aprofundată a tuturor pașilor influentei mass-media asupra personalitatii, va încerca să dovedească pregătirea cât mai temeinică a autorului.

Educația este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează și organizează influențele mediului. Are o funcție socială, fiind intermediarul între om și condițiile de mediu.

Rolul mass-media in societate a devenit foarte important. Informatiile reprezinta o sursa vitala pentru orice tip de decizie, iar mass-media este principalul mediu de difuzare a acestora. Dincolo de rolul de informare, prin intermediul mass-media se contureaza opinii, ideii si se formeaza atitudini a unui individ.

În România ca si toate celelalte tari, mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televiziunea. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care în sine nu este nociva; însa modul în care el este folosit, cu precadere în ultimii cincisprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat într-o veritabila sursa de manipulare.

Omul intra în contact cu lumea prin cele cinci simturi: vaz, auz, miros, gust, pipait. Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intra cele mai multe imagini si informatii. Personalitatea omului, prin procesele psihice precum: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependenta de ceea ce primeste prin acest simt.

Relatia dintre mass-media si fiinta umana se poate pune în termeni de consecinte globale, de influente precise  sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme. Astfel, caracteristica mijloacelor media de comunicare si informare reprezinta pe de o parte un rol – informarea publicului, dar si un efect – prin informatiile transmise influenteaza gandirea si comportamentul fiintei umane.

1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

2. TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA (ESENȚĂ, MECANISME, LIMITE)

2.1. Teorii ereditariste

2.2. Teorii ambientaliste

2.3. Teoria dublei determinări

3. FACTORII DEVENIRII FIINȚEI UMANE. INFLUENTA MASS-MEDIA ASUPRA FIINTEI UMANE

3.1. Mediul-cadru de existență și dezvoltare psihoindividuală

3.1.1. Mediul fizic

3.1.2. Mediul social

3.2. Influența presei și a audio-vizualului asupra omului

4. MASS-MEDIA

4.1 Televiziunea, noul simbol al statutului social

4.2 Mass-media creeaza dependenta de informatii

5. CONCLUZII

6. BIBLIOGRAFIE

1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

Caracteristică esențială a ființei umane și categorie pedagogică distinctă, educabilitatea s-a bucurat de atenția majorității cercetătorilor din domeniul științelor educației, fiind defintă drept :

„capacitatea omului de a fi receptiv la influențe educative și de a realiza, pe această cale, acumulări progresive concretizate în diferite structuri de personalitate."

„ansamblul posibilităților de a influența cu mijloace educative formarea personalității fiecărui individ uman, în limitele psihogenetice ale speciei noastre și a particularităților înnăscute care conferă fiecăruia individualitatea sa genetică."

„capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lăsa supus acțiunii educaționale, de a beneficia de ea, în forma dezvoltării sale fizice, psihice, comportamentale.”

După ce am dat aceste definiții, reținem faptul că indiferent de multitudinea modalităților de definire, educabilitatea reprezintă o însușire specifică ființei umane. În acest sens Kant susținea, că singur omul este educabil, pentru că poartă in el posibilitatea dea fi altul decât este. El este perfectibil și perfectibilitatea este condiția sine qua non a educației.

Progresele înregistrate în domeniul cercetărilor biologice și psihologice pe la jumătatea secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor să-și concentreze atenția asupra factorilor care contribuie la formarea și dezvoltarea ființei umane, la devenirea ei din stadiul de ființă biologică, în cel de ființă socială:

– ereditatea,

– mediul,

– educația.

Deosebirea dintre specialiști a constat în acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al altuia.

2. TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA : ESENȚĂ, MECANISME, LIMITE

Pe terenul educabilității ființei umane s-au confruntat diferite poziții de gândire pedagogică, având drept criteriu de departajare accentuarea până la absolutizare a rolului unui factor în detrimentul altuia în formarea personalității omului.

În funcție de orientarea lor, au apărut :

teoriile ereditariste

teoriile ambientaliste

Contradicțiile fundamentale dintre ereditarist și ambientalism au determinat specialiștii să adopte o a treia orientare :

teoria dublei determinări

2.1. Teoriile ereditariste ( ineiste)

Aceste teorii susțin rolul fundamental al eredității în devenirea ființei umane, avându-și originile în cercetările biologilor. În viziunea lor ereditatea determină orice evoluție a omului. Ion Dumitru și Dorel Ungureanu consideră că principala limită a acestei teorii este descosiderarea factorilor de mediu și educație în devenirea ființei umane.

Concepțiile ereditariste au inspirat teoriile extremiste care afirmau superioritatea unor rase față de altele.

2.2. Teoriile ambientaliste

Spre deosebire de ereditariști, reprezentanții acestor teorii afișau o încredere absolută în puterea și valoarea factorilor socio-educaționali :

– mediul,

– educația.

Ei neagă rolul eredității. Deși s-au situat la poli opuși, reprezentanții teoriilor ambientaliste, la fel ca cei ai teoriilor ereditariste s-au inspirat în susținerea ideilor lor din rezultatele unor cercetări aparținând domeniului biologiei:

– teza transformistă a lui Jean Baptiste Lamarck, ce susținea că în evoluția viețuitoarelor, mediul deține rolul fundamental.

– teoria eredității dobândite : acachizițiile obținute prin experiență de către membrii unei specii s-ar fixa în memoria genetică și ar fi transmise apoi de la ascendenți la descendenți.

Limitele celor două tipuri de teorii : ambientaliste și ereditariste, constau deci, în absolutizarea rolului unui anumit grup de factori în formarea și dezvoltarea personalității umane, negându-i pe ceilalți.

2.3. Teoria dublei determinări

Cu intenția de a depăși caracterul neștiințific și unilateral al celor două orientări menționate, unii cercetători au adoptat o poziție de mijloc. Ei recunoșteau interacțiunea celor trei factori : ereditate, mediu, educație în procesul formării ființei umane.

Cercetările viitoare din științele despre om vor aduce noi clarificări asupra personalității umane.

3. FACTORII DEVENIRII FIINȚEI UMANE. INFLUENTA MASS-MEDIA ASUPRA FIINTEI UMANE

3.1. Mediul – cadru de existență și dezvoltare psihoindividuală :

Mediul este ansamblul condițiilor naturale, materiale și sociale ce alcătuiesc cadrul de existență al omului și care îi oferă acestuia o diversitate de posibilități de dezvoltare psihoindividuală.

Din acest punct de vedere ne interesează în principal :

– care este structura mediului;

– ce componente structurale ale mediului au o influență mai mare asupra personalității umane;

– cum acționează mediul asupra devenirii ființei umane.

Structura mediului se prezintă astfel : în funcție de momentul de referință din viața omului, înainte de nașterea sa sau după, vorbim de influențe ale mediului intern și de influențe ale mediului extern.

În faza prenatală, asupra copilului se exercită anumite influențe interne determinate de ambianța intrauterină. Această influență nu este atât de importantă, dar nici nu poate fi neglijată.

Totalitatea influențelor externe care se exercită asupra omului de-a lungul întregii sale perioade postnatale, reprezintă mediul extern, în cadrul căruia se operează o distincție între influențele mediului fizic sau primar și influențele mediului social sau secundar.

3.1.1 Mediul fizic – este cadrul natural în care omul își desfășoară viața și cuprinde ansamblul condițiilor bioclimatice (relief, climă, floră, faună), ce îi influențează dezvoltarea și maturizarea biologică ( înălțime, culoarea pielii), precum și modul de a trăi (meserii, vestimentație, alimentație specifică).

Influențele sale asupra dezvoltării psihice a omului sunt apreciate de specialiști ca nerelevante. Mediul fizic nu acționează și nu influențează direct dezvoltarea psihică a omului.

Mediul social – omul este supus și determinărilor de ordin social care au un impact mult mai puternic asupra dezvoltării sale psihoindividuale.

Din punct de vedere al devenirii ființei umane, definim mediul social ca fiind ansamblul influențelor ce decurg din interacțiunea omului cu totalitatea condițiilor economice, politice și culturale, care își impun amprenta asupra dezvoltării psihice.

Influențele exercitate de mediul social asupra omului sunt :

► directe, prin:

– schemele dec conduită oferite de ceilalți membrii ai colectivității căreia îi aparține. Omul aplică aceste reguli pe parcursul vieții.

– limbaj, ca mijloc de comunicare și transmitere a capitalului de cultură și a întregii cunoașteri acumulate prin experiența grupului.

► indirecte, prin:

– membrii ai familiei care joacă rolul de factor mediu între acesta și realitatea socială și care ei înșiși, sunt influențați în comportamentul lor de cultura grupului căruia îi aparțin.

Comportamentul omului reflectă cultura socială care se inserează la nivelul gândirii și acțiunilor sale și prin aceasta, se asigură totodată transmisia ei de la o generație la alta.

După H. Hannoun, cultura socială ca produs al mediului social, concretizată în anumite structuri ale personalității are patru componente :

Componenta tehnologică

Fiecare grup social se caracterizează printr-o tehnică și tehnologie la care toți indivizii se adaptează. Omul european al sec. Al XIX-lea era adaptat la mașina cu aburi, cel al sec. Al XX-lea la tehnologia fondată pe informatică, iar cel de mâine se va adapta unui mediu unde ordinatoarele vor fi baza comunicării între grupuri.

Componenta rituală

Nivelul habitus-ului social impune comportamente specifice educabililor. Membrii săi respectă un anumit ritual, iar dacă persoana se abate, va fi marginalizată în grup.Ex..: ritualurile inițiatice ca botezul, circumcizia, ritualurile de politețe etc.

Componenta mitică :

Miturile sunt moduri comune de a gândi mai mult sau mai puțin stereotip și caracteristice grupului.

Componenta limbajului

Limba ca mijloc de comunicare între membrii grupului este caracteristica asemănării lor și le dă sentimentul apartenenței la un anumit mediu social.

3.1.1 Mediul social – acționează asupra dezvoltării psihoindividuale a omului prin grupul social care determină o obișnuință comună.. Caracteristica principală a mediului social este diversitatea, neuniformitatea. În funcție de impactul și conținutul lor, precum și de gradul lor de organizare, influențele mediului social sunt :

– organizate,

– spontane.

Influențele cu specific organizat, instituționalizat din mediul social sunt exercitate de familie și școală, dar și de diverse instituții socio-culturale, mass-media etc.

Mediul social exercită însă, și influențe spontane, neintenționat educative , ce rezultă din activitățile cotidiene, din întregul mediu de viață al copilului : civilizația urbană, viața satului, grupurile de vârstă, cercul de prieteni etc.

3.2. Influența presei și a audio-vizualului asupra omului

Traim într-o epoca dominata de mass-media, omul contemporan este conditionat de mass-media, este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de mass-media
Dintre mijloacele mass-media, impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai coruptibil al omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul rând contact cu lumin întregul mediu de viață al copilului : civilizația urbană, viața satului, grupurile de vârstă, cercul de prieteni etc.

3.2. Influența presei și a audio-vizualului asupra omului

Traim într-o epoca dominata de mass-media, omul contemporan este conditionat de mass-media, este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de mass-media
Dintre mijloacele mass-media, impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai coruptibil al omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul rând contact cu lumea, cu realitatea exterioara.

Televiziunea transforma evenimentul, realitatea în spectacol, iesind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creeând astfet placere. Vizeaza ineditul si agreabilul în raport cu complexitatea si profunzimea vietii. Privind televizorul individul are impresia ca domina lumea; televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul realitatii înlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie în care trairea placerii suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin întoarcerea la un anumit primitivism si placerea stabilitatii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. În acest sens serialele au un rol important în a ne mentine într-o realitate iluzorie dar stabila, oferindu-ne si modele de comportament; televiziunea se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei societatii moderne care sustine permisivitatea totala si relativitatea valorilor. Ca urmare nu este de mirare prezenta frecventa pe ecrane a erotismului exacerbat si a violentei extreme care, în acelasi timp fascineaza si perverteste. Dragostea dintre barbat si femeie este redusa la sexualitate, partenerul devenind doar un obiect producator de placere care atunci când nu îsi mai îndeplineste functia este schimbat. Este îngrijorator cât de mult "a prins" acest model în rândul tinerei generatii.
Specialistii vorbesc de un adevarat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra privitorului. În orice caz este clar ca televiziunea creaza dependenta, comportându-se ca un adevarat drog. Atitudinea omului fata de ea devine de multe ori vicioasa: realizeaza nocivitatea, o uraste si totusi se lasa prada ei de buna voie. Desi pare o cale lesnicioasa de alungare a singuratatii, televizorul nu rezolva aceasta problema, ci, din contra, contribuie la izolare, oferindu-ne doar solutia iluzorie a fugii de realitate.

Omniprezenta mass-mediei face ca nimeni sa nu poata scapa de influenta publicitatii. Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale, publicitatea modeleaza modul de a întelege viata, lumea, propria existenta în special în privinta motivatiilor criteriilor de selectare si a comportamentului având un impact indirect dar puternic asupra societatii. Functiile publicitatii sunt de a informa si a convinge potentialul client sa achizitioneze. Dar, în conditiile concurentei acerbe, reclama încearca tot mai mult sa seduca, aducând argumente amagitoare, cultivând orgoliul, exploatând pornirile josnice, stimulând nevoi artificiale si prezentând deformat realitatea.

O alta influenta asupre finite umane o are reteaua internet avand un impact tot mai puternic, tinzând sa monopolizeze atentia tinerei generatii prin posibilitatile nebanuite pe care le deschide. Atractivitatea sa deosebita vine din faptul ca deschide posibilitatea participarii active a utitizatorului la preluarea informatiei. Avantajele si dezavantajele televiziunii sunt prezente si în acest caz. Însa, posibilitatea de manipulare este mult mai mare prin strecurarea unor informatii false si blocarea accesului la anumite informatii.

4. MASS-MEDIA

Mass-media este un termen generic, de origine engleza, care denumeste "ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare a maselor". Mass-media cuprinde presa scrisa, (ziare, reviste), radioul, televiziunea, reteaua internet, precum si alte instrumente de stocare si transmitere a informatiei (discuri, compact-discuri, casete, etc).

Pe plan mondial, mijloacele de comunicare în masa au cunoscut o dezvoltare si o raspândire remarcabila în secolul nostru odata cu crearea posibilitatilor tehnice pentru transmiterea si accesul relativ usor la informatia scrisa, vorbita (radio) si televizata. În zilele noastre, un nou instrument mass-media ia o amploare tot mai mare. Este vorba de internet, un sistem mondial de interconectare a calculatoarelor electronice.

Principalele facilitati pe care le ofera reteaua internet abonatilor sai, sunt:
● accesul la baze de date din întreaga lume (publicatii, programe TV, pagini speciale, etc);
● posta electronica – posibilitatea comunicarii ieftine cu un alt abonat din orice parte a lumii;
În tara noastra, daca în perioada comunista, informatia si mijloacele de transmitere a ei erau tinute strict sub control, dupa anul 1989, am asistat la o adevarata explozie informationala pe fondul aparitiei a numeroase ziare si reviste, posturi de radio si canale de televiziune. De asemenea, reteaua internet este accesibila detinatorilor de calculatoare electronice. Dupa cum o arata si numele, mass-media mijloceste accesul informatiei la mase. Asadar se adreseaza maselor si nu persoanelor concrete, se adreseaza colectivitatilor de indivizi care reactioneaza solidar la anumiti stimuli. Pe de alta parte reprezinta un mijlocitor, un sistem în care transmiterea se face într-un singur sens: de la cel ce detine controlul asupra mijlocului de comunicare, spre mase. La modul ideal este de asteptat ca un mijloc de comunicare sa transmita cât mai fidel realitatea, astfel încât sa refaca cât mai global receptarea ei de catre cel ce primeste informatia. Dar, nici o tehnica reproductiva nu poate transmite autenticitatea absoluta si de aceea, întotdeauna vor aparea distorsiuni ale realitatii. Atunci când aceste distorsiuni sunt produse intentionat în vederea atingerii anumitor scopuri, vorbim despre manipulare prin mass-media. Aceste scopuri pot varia de la cresterea audientei unui anumit canal mediatic sau promovarea unor vânzari, pâna la asigurarea controlului asupra societatii. Ispita manipularii prin mass-media este prea mare pentru ca omul modern sa-i poata face fata si experienta ne arata ca aceasta manipulare se face din plin.

4.1 Televiziunea, noul simbol al statutului social

Un fenomen fara precedent in istoria mijloacelor de comunicare in masa are loc in deceniul sase pe taram american si nu numai: raspandirea televiziunii. In 1948, existau mai putin de 100 000 de televizoare in caminele americanilor, pentru ca, doar peste un an, numarul lor sa ajunga la 1 milion, iar in 1959 la 50 de milioane. Ceea ce insemna ca procentul celor care au televizor a crescut, in doar zece ani, de la 6% la 88%.

Adoptarea televiziunii ar fi fost inca si mai rapida, apreciaza unii autori, daca nu ar fi intervenit cel de-al doilea razboi mondial. Razboiul a incetinit preocuparile stiintifice propriu-zise de perfectionare a noii tehnologii, precum si preocuparile de natura comerciala de a transforma produsul intr-unul de masa. Capacitatile de productie in domeniul produselor electronice au fost folosite aproape in exclusivitate pentru fabricarea de statii si echipamente radio, deoarece acestea prezentau importanta strategica, puteau fi folosite pentru a difuza mesajele propagandistice si pentru a contracara propaganda adversa (M. W. Gamble, T. K. Gamble, Introducing Mass Communication, p. 198). Cu toate acestea, cercetarile efectuate in timpul razboiului in ceea ce priveste comunicatiile au putut fi transferate dupa aceea si in sfera televiziunii, ceea ce a dus la imbunatatiri semnificative si rapide ale tehnologiei si aparaturii TV. In plus, dupa razboi, Statele Unite intra intr-o perioada de crestere economica fara precedent, care va dura aproape doua decenii. Restrictiile impuse populatiei americane pe perioada razboiului produceau acum reactia inversa: exista o febra a cumparaturilor, mai ales in ceea ce priveste produsele de folosinta indelungata, febra intretinuta si de puterea de cumparare in crestere. In aceasta perioada, a avea televizor devine un simbol al statutului social. Se spune chiar ca, in unele cazuri, dorinta de a fi recunoscut drept proprietar de televizor era atat de puternica incat familiile cumparau si instalau pe acoperisul casei antene de televiziune in mod ostentativ, cu mult inainte de a avea un aparat propriu-zis (M. L. DeFleur, S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, pag. 118).

Cum am aratat, in jurul anului 1960, numarul americanilor care aveau cel putin un televizor in casa se ridicase la 50 de milioane (aproximativ 87% din casele americane). Televizoarele se gaseau mai ales in familiile cu copii, iar pentru acestia, televiziunea tinde sa devina principala forma de divertisment. Se stia foarte putin in legatura cu posibilele efecte ale televiziunii asupra copiilor. Ritmul spectaculos de patrundere a televiziunii in viata cotidiana naste ingrijorare printre parinti si profesori, pe fondul temerii mai vechi incetatenite la nivelul simtului comun ca mass media sunt atotputernice si au efecte nocive. Iata intrebarile care reveneau cu insistenta: televiziunea afecteaza dezvoltarea intelectuala normala a copiilor, le distruge creativitatea, incurajeaza delicventa juvenila?

Interesul pentru efectele televiziunii asupra copiilor are aproximativ acelasi traseu urmat de ingrijorarea publica fata de impactul filmelor asupra copiilor in anii ‘20. Aceasta ingrijorare a declansat primul proiect de cercetare pe scara larga a efectelor unui mijloc de comunicare in masa ( Studiile Fondului Payne).

Dezvoltarea televiziunii fiind inca si mai rapida decat cea a cinematografului, aproape incredibila, si ingrijorarea publica a cunoscut cote corespunzatoare. Cercetarile efectuate nu pareau sa linisteasca ingrijorarile parintilor si educatorilor. Un studiu din 1951 relevase ca 10 din totalul programelor TV difuzate in 4 orase americane se concentrau pe filme de groaza sau care aveau ca subiect delicventa, ceea ce, pentru momentul respectiv, parea enorm. Alte studii aratasera ca televizorul afecteaza timpul de joaca, timpul pe care copiii il petrec pentru activitati casnice, timpul pe care il aloca radioului, cinematografului sau cartilor. Devenea evident ca urmarirea emisiunilor la televizor schimba configuratia ocupatiilor zilnice ale copiilor, dar nu se stia exact daca aceasta schimbare influenteaza atitudinile sau valorile.

4.2 Mass-media creeaza dependenta de informatii

Oamenii au anumite trebuinte pe care cauta sa si le satisfaca in diverse modalitati, una dintre acestea fiind apelul la mass media. Melvin DeFleur si Sandra Ball-Rokeach considera ca, intr-o societate complexa, in care sistemul media este consolidat, existenta „utilizarilor si avantajelor” creeaza o adevarata dependenta a indivizilor de resursele informationale ale acestui sistem. Deci, puterea mass media nu rezida in faptul ca ar exista o societate de masa, in care indivizii sunt izolati, ci in aceea ca mass media detin controlul asupra anumitor resurse de informatii de care indivizii au nevoie pentru a-si indeplini scopurile: „cu cat societatea este mai complexa, cu atat este mai cuprinzatoare gama de scopuri personale care necesita acces la sursele informationale ale mass media” (M. L. DeFleur, S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, p. 305).

Sistemul mass media controleaza trei faze esentiale ale ofertei de informatii de care persoanele si grupurile au nevoie pentru a-si indeplini scopurile. Este vorba despre culegerea informatiilor, prelucrarea lor si, apoi, raspandirea acestora. Puterea sistemului mass media consta in controlul asupra resurselor de informatii de care depind indivizii, grupurile, organizatiile, sistemele sociale si societatile pentru a-si atinge scopurile.

Autorii semnaleaza ca sistemul mass media nu a ocupat intotdeauna aceasta pozitie. Trecerea de la statutul de curiozitate la statutul de sistem de informare esential pentru perpetuarea societatii contemporane s-a realizat in timp. Odata cu importanta din ce in ce mai mare a sistemului mass media pentru functionarea societatii, numarul si intensitatea relatiilor de dependenta fata de mass media au cunoscut, la randul lor, o evolutie ascendenta. Autorii discuta ascensiunea sistemului mass media si cucerirea de catre el a pozitiei din care detine controlul asupra resurselor de informatii de care indivizii si organizatiile au nevoie pentru a-si indeplini scopurile. In cazul concret al Statelor Unite, in jurul anului 1830, relatiile de dependenta esentiale din societatea americana erau fata de sistemul social si politic. Mass media aveau si atunci capacitatea de a aduce anumite probleme in centrul atentiei publice si de a crea stiri, dar cuvantul vorbit era considerat cel mai viabil pentru raspandirea informatiilor economice si politice. De-a lungul timpului, „sistemul mass media a devenit din ce in ce mai necesar pentru atingerea consensului social, coordonarea activitatilor politice si economice la nivel national, mobilizarea cetatenilor in perioade de criza, de amenintare sau pentru alte scopuri sociale” (M. L. DeFleur, S. Ball-Rokeach, op. cit., p. 321).

Relatiile dintre individ si mass media pot fi puternice sau slabe, conflictuale sau de cooperare, dar, indiferent de astfel de caracteristici, relatia este de dependenta si ea se stabileste fie cu sistemul mass media ca intreg, fie cu unul dintre elementele sale (televiziunea, radioul, ziarele), fie cu un anumit produs al mass media. Relatia de dependenta nu are sens unic, este vorba si de modul in care sistemul mass media depinde de resursele controlate de altii. De exemplu, unele resurse aflate sub controlul sistemului politic sunt necesare pentru atingerea obiectivelor sistemului mass media. Dintre scopurile sistemului mass media: acumularea de profit, obtinerea legitimitatii, crearea bunavointei cu privire la acordarea unor libertati. In acest sens, sistemul politic controleaza legislatia, politicile comerciale care afecteaza posibilitatile de a obtine profit.

Tipurile de relatii de dependenta pe care indivizii le dezvolta in raport cu mass media sunt:

a) intelegere: intelegere de sine, intelegere sociala;

b) orientare: orientarea actiunii, orientarea interactiunii;

c) joc (joc solitar, joc social).

Mass-media faciliteaza intelegerea, orientarea si indeplinirea scopurilor, dar nu reprezinta singurul mod de a atinge aceste scopuri (M. L. DeFleur, S. Ball-Rokeach, op. cit., p. 305). Retelele interpersonale, sistemele educationale, religioase, politice reprezinta alternative pentru satisfacerea acestor nevoi. In gama tipologiilor de mai sus, pot fi identificate diferente de la o categorie sociala la alta. Varstnicii sunt dependenti de sistemul mass media mai degraba pentru a-si asigura o compensatie la existenta lor preponderent solitara, pe cand tinerii, dimpotriva, vad media ca un mijloc de informare si de integrare sociala. Diferentele de scopuri se traduc in diferente in receptare, iar expunerea oamenilor la mesajul mediatic se face selectiv, in functie de relatiile de dependenta in raport cu mass media (p. 308). Apoi, exista o diversificare a relatiilor de dependenta fata de un anumit mijloc (buletinul meteo pentru orientarea actiunilor, emisiuni despre dragoste pentru interactiune). Un singur mijloc de comunicare nu genereaza un singur tip de relatie de dependenta. Din ce in ce mai mult, televiziunea este implicata in toate aceste tipuri de dependenta.

Individul isi poate construi propriul sistem mass media, dar libertatea de alegere nu este foarte mare. Libertatea de alegere este limitata de urmatoarele tipuri de constrangeri: diferente tehnologice si organizationale (intr-un moment de criza, care necesita informatii prompte, filmul sau cartile nu pot fi folosite pentru indeplinirea scopurilor), tendinta media de a se specializa in continut, ceea ce afecteaza tipurile de scopuri pe care le pot servi. Aceste constrangeri rezulta intr-o similitudine a sistemelor media. In plus, indivizii impartasesc de multe ori scopuri comune (de exemplu, scopul de intelege mediul in care traiesc, pentru care recurg la stiri si la un set limitat de mass media, ziare, televiziune, radio).

Relatiile de grup si individuale de dependenta devin mai intense atunci cand mediul este ambiguu, amenintator sau se schimba rapid. Aceste cazuri pot fi considerate o problema de informatie si atunci mass media devin sistemul esential de informare, aflandu-se in posesia resurselor necesare pentru construirea semnificatiilor.

5. CONCLUZII

Concluzionand, media are o putere imensa asupra opiniei publice, de aceea ea poate creea din situatii minore dezastre, sau poate opri uneori dezastre. Trist este ca oamenii de televiziune sunt mai interesati in a creea dezastre decat in a le preveni, deoarce sunt mai bine "vandute", dar acest lucru are un effect negative asupra finite umane.

E foarte important ce fel de emisiuni TV vizionam sau ce tipuri de posturi radio ascultam întrucât acestea ar putea avea un rol deformator în viața voastră, chiar dacă nu vom constata imediat acest efect negativ. E bine sa ne indreptam atenția și către părerile, opiniile celorlalte persoane instruite care doresc să ne ofere un sprijin moral considerabil cu scopul de a alege mereu ce este mai bun din această viață. Astfel vom fi mai atenți la tot ce persistă în jurul vostru și ne vom creea o imagine reală despre lume.

6. BIBLIOGRAFIE

1. Allport, G.W., (1980), Structura și formarea personalității, București, Editura Științifică și Enciclopedică

2. Aniței, M., (2004) Introducere în psihologia experimentală, București, Editura Livpress

3. Ceaușu, V., (1972), De la incertitudine la decizie, București, Editura Militară

4. Cole, N.S. & Hanson, G.R., (1971), An analysis of structure of vocational interest, Journal of Counseling Psychology

5. Eysenck Hans, Eysenck Michael, (2000) Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, Bucuresti

6. Dumitru, I., Ungureanu, C., (2005) Pedagogie și elemente de psihologia educației, Cartea Universitară, București

7. Surdu, E., (1995 ) Prelegeri de pedagogie generală. O viziune sociopedagogică, E.D.P., București

8. Coman, Mihai , (1999) Introducere in sistemul mass-media, Polirom, Bucuresti

9. Silverstone, Roger, (1999) Televiziunea in viata cotidiana, Polirom, Iasi