Mass Media Ca Liant Social

Economie

Mass Media Ca Liant Social

Byadmin ianuarie 1, 2024

MASS-MEDIA CA LIANT SOCIAL

CUPRINS

Introducere

Capitolul. Conceptul de comunicare de masă

1.1. Apariția comunicării de masă

1.2. Definiții și caracteristici ale comunicării de masă

1.3. Mijloace de comunicare de masă

Capitolul 2. Rolul și funcțiile mass-media în societate

2.1. Rolul mass-media

2.2. Funcțiile mass-media

2.3. Funcția de liant social a mass-media

Capitolul 3. Studiu de caz – Funcția de liant social a mass mediei Campania umanitară „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia” derulată de TVR și Patriarhia Română

3.1. Metodologia cercetării

3.2. Descrierea campaniei „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia

3.3. Prezentarea rezultatelor

Capitolul 4. Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Când dezastru apare, accesul la informație este la fel de important ca și accesul la hrană și apă. Această legătură între informație, ca răspuns în caz de dezastre și ajutor a fost recunoscută mai ales prin impactul pe care îl au infromațiile în viața celor aflați în pericol.

În ultima perioadă infomațiile sunt din ce în ce mai diversificate, iar social media permite și cetățenilor de rând să distribuie conținut în caz de răsboaie sau dezastre naturale. Așa a fost cazul cutremurului din Japonia din anul 2011, unde cetățenii de rând transmiteau pentru televiziuni sau trusturi de presă de la nivel mondial. De atunci, un volum vast de informații este generat și distribuit în timp de criză, presa fiind din ce în ce mai mult axată pe suportul digitalizat.

În acest nou mod de transmitere a informaților, funcția de liant social a mass media este din ce în ce mai importantă, fără a fi necesar ca cellate funcții să fie considerate mai puțin impotrante.

Contextul mass-media a trecut prin schimbări de-a lungul timpului, însă domeniul jurnalistic este mereu de actualitate ca urmare a faptului că vorbim de schimbări permanente în modalitatea de distribuire a conținutului, și respectiv, rolul mass-media este dacă nu mai important, cel puțin la fel de important.

În lucrarea de față ne-am propus să prezentăm funcția de liant social a mass-media. În acest demers am considerat necesar să avem o structură a lucrării împărțită în trei capitole. Lucrarea este împărțită în două părți teoretice (în care prezentăm contextual mass-media văzut din prisma literaturii de specialitate) și una practică (în care analizăm funcția de liant social din prisma unei campanii umanitare). Prin urmare lucrarea este structurată în felul următor:

Partea teoretică

Capitolul 1, intitulat „Conceptul de comunicare de masă”;

Capitolul 2, intitulat „ Rolul și funcțiile mass-media în societate”

Partea aplicativă

Capitolul 3, intitulat „

Capitolul 3. Studiu de caz – Funcția de liant social a mass mediei Campania umanitară „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia” derulată de TVR și Patriarhia Română”.

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE COMUNICARE ÎN MASĂ

Definiții și caracteristici ale comunicării de masă

Mass-media este reprezentată de canalele de comunicare, prin intermediul cărora se transmit mesaje scrise, audio sau video. Acesta include televiziune, radio, publicitate, filme, internet, ziare, reviste și așa mai departe. Mass-media este o forță semnificativă în cultura modernă. Sociologii se referă la acest lucru ca la o cultură mediatică în care mass-media reflectă și creează cultura. Potrivit autorului Dorin Popa, se pune problema unei „culturi de masă”. Pentru acesta, cultura de masă este „orice forma de comunicare în care mesajele, avand un caracter public, se adreseaza unei largi audiențe, într-un mod indirect și unilateral, utilizandu-se o tehnologie de difuzare”.

Comunitățile și indivizii sunt bombardați constant cu mesaje de la o multitudine de surse, inclusiv TV, panouri, reviste etc. Aceste mesaje promova nu numai produse, ci stari de spirit, atitudini, și un sentiment a ceea ce este și nu este important. Mass-media face posibil conceptul de celebritate. De fapt, doar liderii politici și de afaceri, precum și câțiva indivizi notorii, au fost celebrii în trecut. Numai în ultima vreme actorii, cântăreții și alte elitele sociale devin artiști sau „stele”.

Nivelul actual de saturație în raport cu mass-media nu a existat dintotdeauna. Între 1960 și 1970, televiziunea, de exemplu, a constat în primul rând în trei rețele, radiodifuziune publică și câteva stații locale independente. În acești ani se găseau televizoare doar în familiile ogate și foarte puțin în casele familiilor din clasa de mijloc. Astăzi au televizoare chiar și cele mai sărace familii, iar pe de altă parte disponibilitatea programelor a crescut. Nu numai că a crescut, disponibilitatea, dar programele sunt tot mai diverse cu spectacole menite a mulțumi toate grupele de vârste, indiferent de venit, clasă social sau educație. Acestă disponibilitatea pe scară largă și expunerea face ca televiziunea să pună accentul pe discuții diversificate.

Dacă ne raportăm la conceptual de cultură de masă este relevant să definim și termenul de „masă” aplicat sintagmei „mass media” „un conglomerat uriaș de oameni, care nu se cunosc între ei, nu se afla în relații de proximitate spațiala, nu comunică, nu au valori și scopuri comune și pe care nu-i leaga decât un singur lucru- consumul aceluiași produs cultural distribuit pe scară largă prin tehnologiile moderne”. Cu alte cuvinte, este înderptățit să considerăm că definiția potrivită a mass-media este „totalitatea mijloaelor de comunicare în masă”.

Mai recent, rolul internetului a crescut exponențial. Deși televiziunea și Internetul au dominat mass-media, filmele și reviste, în special, de asemenea, joacă un rol puternic în cultură, la fel ca alte forme de media.

Rolul mass-media este unul controversat. În timp ce opiniile variază în ceea ce privește extinderea și tipul de influență exercitat de mass-media, toate părțile sunt de acord că mass-media este o parte permanentă a culturii moderne. Trei principale perspective sociologice cu privire la rolul jucat de mass-media exista: teoria efectelor limitate, teoria clasei dominante și teoria culturalistă.

Teoria efectelor limitate

Teoria efectelor limitate susține că mass-media are efecte limitate asupra indivizilor, deoarece oamenii aleg în general, ceea ce că pot citi sau viziona, bazat pe cultura pe care o au deja. În consecință, mass-media exercită o influență neglijabilă. Această teorie are originea și a fost testată între anii 1940 și 1950. Studiile care au examinat capacitatea mass-media de a influența votul. S-a constatat că oamenii bine informați s-au bazat mai mult pe experiența personală, pe cunoștințele anterioare și pe propriul lor raționament.

Cu toate acestea, experții mass-media au capacitatea de a-i influența pe cei care sunt mult mai puțin informați. Criticii au două puncte de vedere distincte cu privire la această problemă. În primul rând, ei susțin că teoria efecte limitate ignoră rolul mass-media în elaborarea și limitarea discuțiilor și dezbaterilor unor probleme. În al doilea rând, această teorie a intrat în vigoare în momentul în care disponibilitatea și dominația mass-media a fost mult mai puțin răspândită.

Teoria claselor dominante

Această teorie susține că mass-media reflectă și are în vedere proiecte punctuale ale unei elite minoritare, care o controlează. Această elită este reprezentată de acei oameni care dețin și controlează corporațiile care produc mass-media. Susținătorii acestui punct de vedere se referă în special la fuziuni corporative masive de organizații de media, care limitează concurența. Preocuparea lor este că, atunci când proprietatea este limitată, doar câțiva oameni au capacitatea de a manipula ceea ce oamenii pot vedea sau auzi. De exemplu, proprietarii pot evita cu ușurință povești care expun un comportament lipsit de etică corporativă.

Problema sponsorizării se adaugă la această problemă. În mult din situații, companiile care și-au permis să plătească publicitate au fost ferite de zvonuri care le-ar fi putut afecta imaginea. Rețelele de televiziune care primesc milioane de dolari din publicitate de la companii precum Nike și alți producatori mari, de textile au fost lente pentru a rula povești pe știri prezinta despre posibile încălcări a drepturilor omului de către aceste companii din țări străine.

Criticii acestei teorii sunt contrariați de acest lucru, deoarece susțin că un control local al mass-media se află în mare măsură dincolo de birourile corporative mari, și că jurnaliștii sunt cei care dictează calitatea știrilor. Mulți jurnaliști s-au implicat în demararea unor campanii, iar acestea au avut rezultatele așteptate, deoarece controlul a venit din partea jurnaliștilor și nu corporațiilor.

În timp ce majoritatea oamenilor susțin că o elită controalează media corporativă, un punct distinct cu privire la această abordare este cel referitor la faptul că această abordare susține că un punct de vedere politic „liberal”, iar controlul mass-media vine prin intermediul unor lideri de opinie. Aceste punct de vedere indică faptul că jurnaliștii, fiind mai cu studii mai multe studii decât populația general au posibilitatea de influență mult mai mare.

Cei care susțin un control politic al mass-media, de asemenea, subliniază faptul că mișcările care au câștigat atenția mass-media în raport cu anumite probleme sociale sau cu anumite cmpanii (de mediu, anti-nucleare etc.) în general, au o miză politică. Foarte rar, însă au câștigat atenția chestiunile politice conservatoare.

Teoria culturalistă

Teoria culturalistă a fost dezvoltată între anii 1980 și 1990 și combină celelalte două teorii, susținând că oamenii interacționează cu mass-media pentru a-și crea propriile semnificații din imaginile și mesajele pe care le primesc. Această teorie vede publicul ca jucând un activ, mai degrabă decât un rol pasiv în raport cu mass-media. Firul cercetării se concentreaza pe public și modul în care acestea interacționează cu mass-media; pe de altă parte, componenta de cercetare se concentreaza pe cei care produc mesajele mass-media, în special pe știri.

Teoreticienii subliniază că publicul alege ceea ce urmărește dintr-o gamă largă de opțiuni. Studii referitoare la mass-media realizate de sociologi susțin că atunci când oamenii se apropie de material, fie de mesaje text, fie de imagini, interpretează materialul bazat pe propriile cunoștințe și experiențe. Astfel, atunci când cercetatorii cer diferitor grupuri să explice semnificația unui anumit cântec sau a unui clip video, grupurile produc interpretări divergente în funcție de vârsta, sex, rasă, etnie și aparteneță religioasă. Prin urmare, teoreticienii care susțin punctual de vedere culturalist susțin că, în timp ce o elită a marilor corporații poate exercita un control semnificativ asupra a ceea ce este mass-media și asupra informațiilor produse și distribuie de mass-media, perspectiva personală joacă un rol mai puternic în modul în care membrii audienței interpretează aceste mesaje.

Apariția comunicării de masă

Mass-media a evoluat încă din perioada antică, când regii patronau scriitorii și poeți pentru scrierea cărților și crearea dramelor. Puterea mass-media este cunoscută în lume. Ea a distrus dinastii puternice și a creat noi imperii. Mass-media a contribuit la crearea conștientizării sociale și a oferit, de asemenea, persoanelor cu o modalitate ușoară de a-și trai viața. Presa scrisă a jucat un rol important în evenimentele istorice, cum ar fi, Renașterea, Războiul American pentru Independență, Revoluția franceză și multe altele.

Mass-media și-a început evoluție cu 3300 de ani î.Hr., când egiptenii au perfecționat arta hieroglifelor. Acest sistem de scriere a fost bazat pe simboluri. Mai târziu, în 1500 î.Hr., semiții au conceput alfabete cu consoane. În jurul valorii anilor 800 de î.Hr. vocalele au fost introduse în alfabetul grecilor.

Multe cărți au fost scrise în antichitate, dar surse confirmă că prima carte tipărită a fost „Diamond Sutra” scrisă în China, în 868 AD Dar, cu răspândirea lentă a alfabetizării în China, în ciuda costului ridicat de hârtie în țară, chinezii fiind lipsiți de posibilitatea imprimării. Cu toate acestea, tehnologia imprimării a evoluat rapid în Europa. În 1400 AD, Johannes Gutenberg, un bijutier german, a inventat printul.

Prima carte a fost tipărită în anul 1453 d.Hr. Una dintre primele cărți care au fost tipărite a fost, „Biblia Gutemberg”. O singură tipografie, din Germania a răspândit cărți în toată Europa.

În 1468, William Caxton a produs o carte cu prima reclama tiparita in Anglia. Până în anul 1500 d.Hr., două milioane de exemplare de cărți au fost tipărite în aceste țări. În următoarea sută de ani, cărțile tipărite au cresuct la două sute de milioane de exemplare.

Ziarul s-a dezvoltat în jurul anului 1600 d.Hr., dar a fost nevoie de această formă mass-media mai mult de un secol pentru a influența masele în mod direct. Primul ziar tipărit a fost „Relația”. Mai târziu, în anul 1690, Benjamin Harris a tipărit primul ziar colonial din Boston. Până la sfârșitul lui 1900, presa scrisă a constat în cărți, broșuri, reviste și ziare. Ziarul a furnizat toate informațiile necesare despre lume pentru oamenii de la distanță. Chiar și astăzi, ziare rămân o sursă importantă de informații la nivel mondial.

Prima linie de telegraf a fost stabilită în anul 1844 de către Samuel Morse. În anul 1858, a fost realiyat primul cablu transatlantic, fapt ce a ușurat comunicarea oamenilor. Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell în anul 1876, care a adus o revoluție în domeniul comunicării. În acest fel, oamenii au putut să comunice cu personae de pe întreg globul.

Între timp, în anul 1885, George Eastman a inventat filmul fotografic. Filmul realizat de Eastman l-a pe ajutat Gilbert Grosvenor să introducă fotografiile din „National Geographic”, în anul 1899. Presa scrisă a început să piardă popularitatea în secolul XX odată cu apariția de televizoare și radiouri.

Radioul a fost inventat în anul 1894 de Guglielmo Marconi, acesta fiind axat mai mult pe transmiterea de programe de divertisment. Televiziunea a fost inventată de John Logie Baird în anul 1925.

Prima transmisie de televiziune a fost făcut în anul 1927 de către Philo Farnsworth. Walt Disney a produs primul film color din lume „Flori și copaci”, în anul 1932. La începutul anilor ’50 televizorul alb-negru era destul de prezent în casele americanilor. În anul 1969, când Neil Armstrong a ajuns pe Luna, această vizită a televizată color.

În 1924, discursul din campania prezidențială a viitorului președinte, Calvin Coolidge a ajuns la mai mult de 20 milioane de oameni. Radioul a fost o binefacere pentru agenții de publicitate, care au avut acum acces la un public larg și captiv. Un consultant de publicitate a realizat că primele zile ale radioului au fost o ocazie glorioasă pentru publicitatea unui om. Radioul, de asemenea, a contribuit la crearea unei culturi americane. Mediul a fost capabil să minimalizeze diferențele regionale și să încurajeze un sentiment unificat al vieții americane, care a dus la achiziții și consum.

În perioada celui de-al doilea război de după mondial, Statele Unite a fost marcat de prosperitate, prin introducerea unei nouă forme seducătoare de comunicare în masă: televiziunea. În 1946, existatu aproximativ 17.000 televizoare în Statele Unite ale Americii. În termen de șapte ani, două treimi din gospodăriile americane dețineau cel puțin un televizor.

Televiziune a fost forma dominantă a mass-media. În SUA erau doar trei rețele majore, și au controlat peste 90 la suta din programele de știri, evenimente live și sitcom-uri. Unii critici sociali au susținut că televiziunea promovat unle culturi omogene, conformiste prin consolidarea idei cu privire la un anumit stil de viață. Dar televiziune, de asemenea, a contribuit la formarea unor contraculturii ale anilor 1960. Războiul din Vietnam a fost primul conflict militar televizat al națiunii, iar filmările și imaginile de noapte cu secene de război au ajutat intensifica conflictele interne ale națiunii.

Atât radioul, cât și televiziunea au aut un rol în dezvoltarea imaginației americanilor care au utilizat ziarele și alte suporturi de imprimare și adaptându-se nnouluui peisaj media. Printul era un mediu mai durabil și mai ușor de arhivat, permițând utilizatorilor o mai mare flexibilitate în termeni de timp. O revistă putea fi citită oricând și oriunde. Prin contrast. mass-media audiovizuală, difuza de obicei programe pe un program fix, care permitea asigurarea unui sentiment de rapiditate dar și tranzitoriu, până la apariția înregistrărilor video digitale în secolul 21, a fost imposibil de realizat pauze și reveniri în cadrul emisiunilor televiziune.

Lumea media a suferit schimbări drastice din nou în anii 1980 și 1990, cu răspândirea televiziunii prin cablu. În primele decenii ale televiziunii, telespectatorii au avut un număr limitat de canale. Furnizorii de cablu a permis telespectatorilor un meniu larg de opțiuni, inclusiv canale special concepute pentru oameni care a vrut să urmăreasc programe de sport, vreme, filme clasice, videoclipuri etc.

În a doua jumătate a secolului XX a apărut și internetul, mediu prin care lumea a fost conectată la nivel global. Tehnologia e-mailui s-a în anii ’70, grație lui Tim Berners-Lee, care a venit cu idea de a stabili legătura WWW (world wide web), în anul 1990. Până când internetul a trecut pe bandă largă în anul 2004 s-au conectat mai mult de jumătate din americani. Servicii de mesagerie instant au fost introduse în anul 2001. Astăzi, există mai mult de două miliarde de oameni care folosesc Internetul. În ultima vreme, introducerea smartphone-urilor a adus o schimbare majoră în viața oamenilor. Oamenii nu trebuie să aștepte ore în șir pentru a beneficia de informații valoroase. Portabilitatea acestui dispozitiv este un avantaj suplimentar.

Mijloace de comunicare de masă

Există diferite tipuri de mass-media cu care suntem obișnuiți în viața de zi cu zi, în funcție de vârstă. Fie că este vorba de copii, tineri, adulți sau, am avut toate partea noastră de legate de mass-media de expunere de zi cu zi.

Mass-media se referă la dispozitive de comunicare, care pot fi utilizate pentru a comunica și de a interacționa cu un număr mare de persoane în diferite limbi. Fie ca este vorba mesajele picturale de la începutul veacurilor, sau mass-media de înaltă tehnologie, care este disponibilă în prezent, singurul lucru pe care suntem cu toții de acord, este faptul că mass-media este o parte inseparabilă a vieții noastre. Divertismentul și mass-media merg întotdeauna mână în mână, dar în afară de divertisment, mass-media rămâne, de asemenea a fi un mediu eficient de comunicare, diseminarea informațiilor, publicitate, marketing, și, în general, pentru a exprima și schimbul de opinii și idei . Mass-media este o sabie cu două tăișuri, ceea ce înseamnă că există aspecte pozitive, precum și influențele negative ale mass-media.

Presa scrisă cuprinde comunicarea în masă prin materiale tipărite. Acesta include ziare, reviste, broșuri și pliante, periodice sau buletine informative, corespondență internă directă, pliante, panouri publicitare, comunicate de presă și cărți.

Ziarele s-au bucurat de poziția cea mai favorabilă până ce comunicarea electronică a apărut pe scena mass-media. În trecut, ziarele erau singura sursă de informații pentru mase. Ziarele transmiteau informații deiversificate, din politică, informații sociale, divertisment, finanțe etc. În afară de aceasta, ziarele includeau, de asemenea, teme care erau pe plac publicului: desenele animate, integrame, Sudoku, comentarii de film, recenzii de carte, puzzle-uri etc. Aceastea captivau imaginația și interesul cititorilor, de la toate grupele de vârstă. Ziarele sunt o platformă importantă de comunicare în masă, deoarece acestea ajung la fiecare colț al lumii la care mass-media electronică nu ajunge. Acesta joacă un rol esențial în furnizarea de informații de primă mână autentice, în construirea opiniilor, actualizării cunoștințelor cititorului și servește ca o platformă bună pentru agenții de publicitate pentru a-și promova produsele. Cu toate acestea, cu odată cu apariția internetului, care actualizează informații în fiecare secundă, popularitatea ziarelor s-a redus.

Revistele sunt un alt tip popular de suporturi imprimate. Acestea satisfac, de obicei, un anumit tip de public, care este în căutarea de informații bazate pe un anumit subiect. Reviste acoperă o multitudine de subiecte, cum ar fi afacerile curente, afaceri, finanțe, consum, gadget-uri, de lux, stil de viată, frumusete, moda, divertisment, turism, etc. Frecvența revistelor poate fi săptămânală, bi-lunară, lunară, trimestrială, semestrială sau anuală. Revistele sunt cel mai bun forum pentru agenții de publicitate care au cititori de nișă. De asemenea, termenul de valabilitate și al unei reviste, este mult mai mare decât al ziarelor, care au o durată de viață scurtă.

Mediul online

Este clar faptul că toate afacerile bazate pe tipar și cerneal trec prin perioade grele, datorită mass-mediei bazate pe spațiul online. Dar asta nu înseamn că conținutul pe support de hârtie se îndreaptă spre moarte sigură. În unele medii încă este loc pentru pagina imprimată, chiar dacă cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că mass-media printată este în pericol. La nivel național, mii de angajați ai companiilor de print, în special ziare, au fost concediați.

Atuurile printului

Presa scrisă are unele publicații destul de renumite ( de exemplu The New York Times, Washington Post, Newsweek etc.). Toate acestea sunt branduri stabilite cu milioane de cititori fideli. În ceea ce privește lizibilitatea, de obicei ziarele sunt mai appreciate atunci când vine vorba de lectură în detrimentul conținutului on-line. De fapt, mulți oameni preferă să citească un ziar real sau revistă,. Există o „prietenie” cu printul deoarece este un suport tactil. În plus, faptul că presa scrisă a apărut acum aproxiamtiv 500 ani, oferă o credibilitate și familiaritate a cititorului cu ea, mai ales în cazul generațiilor de vârstă medie și a persoanelor de vârsta a treia.

Avantajul cel mai evident al onlineului este că informațiile pot fi actualizate cu rapiditate, în egală măsură, multe dintre acetea sunt distribuite aproape în timp real. Presa scrisă, desigur, nu are acest avantaj. În plus, e-media este din ce în ce mai diversificată și mai concentrate pe open source. Bloggeri și oamenii de rând pot să contribuie la difuzarea de informații în spațiul online, în timp ce la print accesul nu era permis pentru oamenii de rând. Suporturile de imprimare sunt oferite gratuit cititorilor pentru a face față mediului online, care este de cele mai multe ori în versiune gratuită.

În mod evident, publicațiile scrise fac acest lucru penru publicitate. Un alt avantaj mare al e-media este că tot mai mulți tineri sunt interesați de acest mediu și citesc cele mai recente știri online. Din moment ce atât de mulți tineri sunt alfabetizați calculator, este o tranziție lină și ușoară, pentru ei pentru a obține știri prin intermediul internetului. Și pentru cititorul care călătorește foarte mult, datele cu caracter personal și smartphone-uri au capacitatea de a se conecta la serviciile de știri online. Prin urmare, „ziarul” cititorilor actuali este fie în buzunar, fie atașat la curea sub forma unui telefon mobil. În plus, veniturile din publicitate sunt în continuă creștere pentru e-media.

Deși este destul de greu de previzionat viitorl printului și al online-ului, este relevant să menționăm că mediul online este un mediu bidirectional, comparativ cu media tradițională care este permit comunicarea într-o singură direcție. În ceea ce privește informația din mediul online, aceasta este extrem de greu de controlat, comparative cu mesajele din presa tradițională, iar acest lucru se întâmplă, deoarece publicul poate să ofere un feedback în mediul online, în timp ce nu există aeastă posibilitate în celălalte medii.

Social media

Social Networking poate fi definit ca un fenomen care a luat naștere recent pe web, care permite mai multă conectivitate și interacțiune dintre utilizatorii de web. Mai multe site-uri web, cum ar fi Facebook si MySpace sunt etichetate ca comunități virtuale. Social media este cel mai bine înțeleasă ca un grup de noi tipuri de media online, care împărtășesc cele mai multe sau toate dintre următoarele caracteristici:

Participare – social media încurajează contribuțiile și feedback-ul la oricine este interesat. Acesta estompează granița dintre media și public.

Sinceritate – Cele mai multe servicii mass-media sociale sunt deschise la feedback și participare. Ele încurajează votul, comentariile și schimbul de informații. Există rareori bariere în accesarea și utilizarea de conținut.

Conversație – conținut transmis sau distribuit un public prin intermediul social media este mai bine văzut ca având sens bidirecțional.

Comunitate – social media permite comunităților să se formeze rapid și să comunice eficient. Comunități împărtășesc interese comune, cum ar fi o iubire de fotografie, o problemă politică sau o emisiune TV favorită.

Conectare – cele mai multe tipuri de social media prosper prin intermediul conectării, distribuind link-uri către alte site-uri, resurse și oameni.

Forme de social media

Vom vorbi despre cele mai comune forme de mass-media sociale:

Rețele sociale. – aceste site-uri permit oamenilor să construiască pagini web personale și apoi să se conecteze cu prietenii pentru a partaja conținut și pentru a comunica. Cele mai mari rețele sociale sunt MySpace, Facebook și Bebo.

Blogurile – poate cele mai cunoscut forme de mass-media sociale, blogurile sunt jurnale on-line.

Wiki – aceste site-uri permit oamenilor să adăuge conținut sau să editeze informațiile de pe ele, acționând ca un document comun sau ca baze de date. Cel mai cunoscut site de acest gen este Wikipedia, enciclopedia on-line, pe care apar peste 2 milioane de articole în limba engleză.

Podcast-uri – fișiere audio și video care sunt disponibile prin abonament, prin servicii precum Apple iTunes.

Forumuri – zonele de discuții on-line, de multe ori grupate pe subiecte și interese specifice. Termenul de „forum” a apărut înainte de termenul de „social media” și sunt un element puternic și popular de comunități online.

Comunități de conținut – comunități care organizează și împărtășesc anumite tipuri de conținut. Cele mai populare comunități de conținut au tendința de a forma în jurul fotografiilor (Flickr), link-uri marcate (del.icio.us) și videoclipuri (YouTube).

Avantajele utilizării social media: este un instrument bun utilizat pentru a face munca publicității; implică costuri foarte mici și este ușor de gestionat și creat comunitățide interese; participarea online poate fi mai ușoară decât cea față în față; colaborare transfrontalieră poate fi facilitată; fluxuri constante de informații și actualizări în timp real; descompunerea barierelor pentru persoanele care doresc să rămână în contact cu alte persoane; companiile pot obține informații cu privire la datele demografice ale utilizatorilor; poate fi utilizată în scopuri educaționale; permite colaborarea cu alte persoane; social media este fereastră pentru diferite culturi și locuri. Site-urile de social networking, de asemenea, facilitează procurarea informații cu privire la orice subiecte de oriunde.

Dezavantajele utilizării social media – unul dintre dezavantajele social meidia este riscul de furt de identitate și fraudă; pesajul poate fi prins în „zgomotul commercial”; participarea și angajamentul se pot bloca; participarea și angajamentul se pot evalua mai greu; nu la fel de eficace ca o conversație față în față.

Pliantele și broșurile: acestea sunt o parte a literaturii de promovare a unui produs sau ale unei organizație. Există două tipuri de broșuri și pliante.

Corespondență internă directă, de obicei ajunge la publicul țintă în mod direct în căsuța poștală. Mail-urile directe sunt o opțiune relativ mai ieftină pentru publicitate. Cele mai multe dintre ele includ reclame colorate, discounturi și cupoane de cadouri, oferte preaprobate, promovarea politică etc. Sistemul „direct mailing” este cel mai potrivit pentru mediul de afaceri B2B. Oamenii au tendința să-și amintească ceea ce văd în publicitate și să își aducă aminte când vro să facă o achiziție în acest sens.

Televiziunea – este mediul prin care se obșin cele mai mari răspunsuri. Acesta este adesea victimă a ratingurilor și audiențelor, însă nu există alte medii care pot difuza, în egală măsură, atât sunet, cât și imagini și conținut video. În plus, există o altă caracteristică. Ziarele permit oamenilor să afle informașii prin intermediul cuvintelor, însă realitatea și mesajele sunt percepute mult mai repede prin intremediul sunetului însoțit de imagini. Aceaste „performanțe” și posibilitatea difuzării mesajelor video, fac din televiziune un mediu special.

Știrile de televiziune trebuie să fie extrem de distractive și vizuale pentru a menține atenția publicului. O mare parte a conținutului știrilor este format din rezumate de evenimente, dar aceste rezumate sunt însoțite de clipuri video de multe ori dramatice și marcatori ai rezumate principale.

Radioul – este cel mai rapid mediu. Este instant. Când lucrurile e întâmplă într-un studio sau în afara, mesajele pot fi trimise sau difuzare. Acestea mesajele pot fi preluate de oricine are un aparat de radio sau receptor care este acordat la post de radio. Și televiziune, desigur poate acoperi, evenimente în direct, dar televiziunea este un mediu mai complex, necesitând camera de filmat și lumină.

Comparativ cu toate celelalte mass-media, radioul este simplu de utilizat. Radioul are nevoie de tehnologie foarte simplă și echipamente ușor de utilizat, motiv pentru care este și un mediu foarte ieftin. Costul de producție este scăzut și un mic radio poate fi cumparat nivelul de preț nesemnificativ. Radioul nu are nevoie de alimentare cu energie electrică, se poate asculta radio cu ajutorul celule de baterie uscate, chiar dacă nu există alimentare cu energie electrică sau un generator. Deci, într-o țară săracă, în cazul în care energia electrică nu a ajuns peste tot, radioul este o mare binecuvântare.

Un receptor radio este portabil, nefiind același lucru și la televizor. Această facilitate de deplasarea unui obiect care se numește „portabilitate” oferă un avantaj pentru față de televiziune. În altă oridine de idei, am putea spune că există și un avantaj radio comparative cu presa scrisă, deoarece mesajele difuzate de radio pot ajunge și la cei care nu știu să citească. Pentru majoritatea indienilor în zonele rurale, radioul este singura sursă de știri și de divertisment.

Prin urmare, mijloacele de comunicare în masă au evoluat treptat, avâd drept scop informarea indivizilor, de la inventarea tiparului și până în prezent, în secolul informațiilor, mass-media a avut și rolul de a forma o cultură de masă și de a contribui la formarea unor convingeri unitare. În esență, indiferent de rapiditatea cu care informația a circulat de la începuturile omenirii și până în prezent, funcția de liant social a fost exercitată, prin intermediul tutror mijloacelor media, fiecă vorbim de print, televiziune, radio sau social media.

CAPITOLUL 2. ROLUL ȘI FUNCȚIILE MASS-MEDIA ÎN SOCIETATE

2.1. Rolul mass-media

Rolul jurnalismului în trecut a fost de a acționa ca un mediator sau traducător între elitele publice și de elaborare a politicilor. Jurnalistul a devenit intermediarul dintre elite și mase. Când elitele vorbeau, jurnaliștii ascultau și înregistrau informațiile, realizau o selecție și o puneau la dispoziția publicului. Raționamentul din spatele acestui lucru a fost că exista concepția potrivit căreia publicul nu avea capacitatea să deconstruiască informațiile complexe prezente în societatea modernă, și așa a fost nevoie de un intermediar pentru a filtra de știrile pentru mase. După părerea lui Lippmann, publicul nu este „suficient de intelligent” pentru a înțelege problemele complicate, politice. În plus, publicul este angrenat în problemele cotidiene și uită de grijile politicilor publice complexe. Prin urmare, publicul are nevoie de cineva care să interpreteze deciziile sau preocupările elitei. Acesta este rolul jurnaliștilor.

Iar aceste practici sunt datorate faptului că publicul ar afecta procesul de luare a deciziilor cu votul lor. Între timp, elita (adică politicienii, factorii de decizie politica, birocrați, oamenii de stiinta etc.) au posibilitatea să păstreze puterea. În trecut, rolul jurnalistului a fost de a informa publicul cu privire la cea ce făceau elitele. În egală măsură, jurnalismul a funcționat asemnea unui gardian peste elitele. Cu alte cuvinte, publicul a fost ținut în partea de jos a lanțului de alimentare, preluând informația, de cele mai multe ori așa cum se dorea a fi transmisă.

Dewey, pe de altă parte, considera că publicul nu este numai în măsură să înțeleagă problemele create, ci are și răspunsuri pentru elită, deoarece atunci când problemele sunt analizate minuțios, cele mai bune idei ies la suprafață. După părerea lui Dewey, rolul jurnaliștilor era de a informa publicul, respectiv de a raporta cu privire la diferite aspecte ale realității sociale și politice. În lumea lui Dewey, rolul jurnalistului este schimbat. După părerea acestuia, jurnaliștii ar trebui să ia în informațiile, apoi să cântărească consecințele politicilor adoptate de elitele asupra publicului. De-a lungul timpului, ideea lui a fost pusă în aplicare în diverse grade, și este mult mai cunoscut sub numele de „jurnalism de comunitate”.

Elementele de jurnalism

Din perspectiva lui În funcție de elementele de Jurnalism de Bill Kovach și a lui Tom Rosensteil, există nouă elemente ale jurnalismului. Pentru ca un jurnalist să-și îndeplinească datoria trebuie să ofere publicului informațiile de care au nevoie pentru a fi liber și capabil de auto-guvernare. Jurnaliștii trebuie să urmeze aceste instrucțiuni:

Să spună adevărul;

Să fie loiali față de cetățeni;

Să verifice informațiile înainte de a le publica;

Practicienii trebuie să mențină o independență față de cele pe care le acoperă;

Trebuie să servească drept un monitor independent de putere.

Trebuie să ofere un forum pentru critici publice.

Trebuie să realizeze știri interesante, semnificative și relevante.

Trebuie să păstreze știri cuprinzătoare și proporționale.

Practicienilor ar trebui să li se li se permită să-și exercite conștiința personală.

2.2. Funcțiile mass-media

O caracteristică cheie a comunicării de masă este capacitatea sa de a depăși limitările fizice prezente în comunicarea față-în-față. Vocea umană se poate face auzită doar în prezent fără ajutorul tehnologiei. De asemenea, dacă o persoan ține un discurs, aceasta poate fi auzită de câteva sute sua mii de oameni, fără mijlocirea tehnologiei. Îns dacă luăm cazul mass medea, obsevrăm că informația ajunge cu rapiditate la miliare de oameni.

O altă caracteristică cheie a comunicării de masă în raport cu alte forme de comunicare este lipsa bogăției senzoriale. Pe scurt, comunicarea de masă se bazează pe mai puține canale senzoriale decât comunicare față-în-față. În timp ce mirosul, gustul și simțul tactil adaugă conșinut informational în contextual unei comunicări față în față, interacțiunea noastră cu mesajele mass media se bazează aproape exclusiv pe audio-vizual. Din cauza acestei lipse de rapiditate, mesajele mass-media sunt, de asemenea, de obicei, mult mai impersonale decât mesajele transmise față-în-față.

Mesajele transmise de mass-media, implica o mai mică interactivitate și un feedback mai întârziată decât alte mesaje. Deși există unele caracteristici ale comunicării, care se pierd atunci când devine aceasta este mediată electronic, comunicarea în masă servește, de asemenea, mai multe funcții. Mass-media servește mai multor funcții specifice generale:

Funcția de informare;

Funcția de interpretare;

Funcția de instruire;

Funcția de liant social;

Funcția de deviere.

Funcția de informare

Avem nevoie de informații pentru a ne satisface curiozitatea, pentru a ne reduce incertitudinea și pentru a înțeleage mai bine modul în care ne încadrăm în lume. Cantitatea și disponibilitatea informațiilor este acum copleșitoare față de acum patruzeci de ani, când existau foarte puține rețele de televiziune, câteva posturi de radio locale, foarte puține ziare, iar internetul nu exista. Saturația media a dus la creșterea concurenței pentru a furniza informații, care creează potențialul pentru mass-media de știri, de exemplu, de a raporta informații prematur, inexact, sau parțial.

Funcție de interpretare

Mass-media interpretează mesaje în moduri mai mult sau mai puțin explicite și etice. Editorii de ziar au fost mult timp interpreți expliciți ai evenimentelor curente, iar acum personalități de televiziune prin cablu și radio oferă comentarii sociale, culturale și politice care sunt pline de interpretări subiective.

Mass-media nu furnizează doar fapte și date. Acestea oferă de asemenea, informații cu privire la sensul ultim al evenimentelor. O formă de interpretare este atât de evidentă încât mulți oameni trec cu vederea. Nu tot ce se întâmplă în lume în orice zi poate fi incluse în ziar sau într-un buletin de știri TV sau radio. Organizațiile media selectează acele evenimente care urmează fie difuzate. Povești care în cele din urmă ajung la public au fost supuse unei analize din mai multe unghiuri.

Un alt exemplu al aceastei funcții pot fi găsite pe paginile editorialelor ale unui ziar. Interpretarea, comentariile, opiniile sunt prevăzute pentru cititor ca o perspectivă adaugata la știrile realizate pe alte pagini. Un ziar ar putea susține un candidat în detrimentul altuia indicând faptul că cel susținut este cel calificat să fie ales.

Interpretare nu este definită de editoriale. Articole care analizează cauzele unui eveniment sau care discută implicațiile politicii guvernamentale sunt, de asemenea, exemple ale funcției de interpretare. Radioul și televiziunea, de asemenea, au programe sau segmente de programe care intră în această rubrică. În situațiile în care președintele sau anumiți lideri politici susțin un discurs pulic, o serie de specialiști și analiști politici apar pentru a spune ce anume a vrut să spună președintele.

Interpretare poate lua diferite forme. Editorialele de tipul caricaturilor, sunt originare din 1754 și ar putea fi cea mai populară formă. Alte exemple sunt mai puțin evidente, dar nu mai puțin importante. O practică frecventă este ca o serie de critici să fie angajați de diferitele canale mass-media pentru a evalua filme, piese de teatru, cărți și înregistrări, restaurante, mașini, clădiri, și chiar slujbe religioase sunt analizate de unele ziare și reviste. Astăzi tot mai multe bloguri interpretează evenimente, în conformitate cu propria lor filozofie politică. Funcția de interpretare poate fi, de asemenea, găsită în conținut media, care, la prima vedere, s-ar putea fi pur divertisment.

Funcția de instrucție

Există unele posturi sau mijloace mass-media care cultivă o serie de cunoștințe din domenii specifice, prin simplul fapt că furnizează informații. Rețelele de știri majore cum ar fi CNN și BBC servesc în primul rând funcția de informare, în timp ce rețelele de știri prin cablu, cum ar fi Fox News și MSNBC servesc un amestec de funcții informaționale și de interpretare. Acoperirea în profunzime a unor teme la posturi de televiziune precum: History Channel, National Geographic Channel și Discovery Channel poate servi mai multe funcții instructive.

Funcția de liant social

Mass-media poate aduce oamenii mai aproape. De exemplu, persoanele care împărtășesc valori și interese comune se pot aduna pe forumuri online, pot crea grupuri de interese în social media, pot extinde relațiile dincole de spațiul vitual, prin faptul că împărtășesc valori comune. Mass-media cu siguranță acționează ca o legătură între guvern și popor, astfel de episoade pot fi întâlnite de fiecare dată când au lor alegeri, masele fiind divizate în funcție de preferințele politice. De pildă, în România, postul de televiziunea Antena 1 a dus politică de discreditare a unei părți politice și a sprijinit o alta. În egală măsură, este cunoscut modul în care masele s-au mobiliazt în timpul celor două tururi ale alegerilor prezidențiale, când nemulțumirea a fost catalizatorul omogenizării unui grup care a votat împotriva reprezentantului de stânga – Victor Ponta. Prin mass-media, guvernul poate informa, explica și convinge publicul asupra programelor pe care la va implementa, însă în cazul prezentat mai sus.

Funcția de diversiune

Mass media are rolul de a ne atrage atenția și de a ne îndepărta de problemele cotidiene, prin intermdiul programelor pe care le difuzeaz. Când suntem distrași, amuzați sau relaxați, mass-media își efectuează funcția de diversiune.

2.3. Funcția de liant social a mass-media

Înainte de apariția de mass-media, comunicare exista deja, dar a existat doar în cadru limitat. De începutul secolului al 19-lea, mass-media au început să apară. De atunci, mass-media au exercitat o putere enormă și o influența asupra oamenilor, devenind parte din viața lor în fiecare zi. Unii oameni preferă sa asculte radioul, alți să privească la televizor sau să citească ziare și reviste.

Una dintre funcțiile mass-media este de a uni diferitele elemente ale societății care nu sunt conectate direct. De exemplu: de publicitate în masă încearcă să lege nevoile cumpărătorilor cu produsele unor distribuitori sau producători. În mod similar, prin difuzarea de știri a celor care suferă de boli sau dezastre naturale, mass-media poate ajuta în colectarea ajutoarelor și în oferirea sumelor colectate victimelor. În acest fel, mass-media devin punte de legătură între diferite grupuri care pot sau nu pot avea legătură directă.

Mass-media este reprezentată de acele canale sau căi prin care informațiile sunt difuzate la o mare de oameni eterogeni și împrăștiați care primesc mesajul simultan. Mass-media este clasificată în părți distincte, după cum arătam și în primul capitol, mass-media de imprimare, care include cărți, ziare, reviste și canale electronice sau medii de difuzare: radioul, televiziunea și internetul.

Potrivit Cameliel Beciu, „individul are acces la o cultură de masă, adică la sisteme care reproduce aceleași valori, semnificații și simboluri. În consecință, posibilitatea pentru formarea unei conștiințe critice diminueaz (societatea de masă produce omul unidimensional, conform celebrei sintagme a lui Herbert Marcuse. Pentru reprezentanții acestui curent rationalist, mass-media are un rol cheie în repreoducerea unor stereotipuri.”

Rolul mass-media este de a crea niveluri de conștientizare atât în mediului imediat, cât și în lumea exterioară. Este demn de remarcat faptul că mass-media nu creează numai conștientizare, ci servește și ca mijloc de exprimare a ideilor. Mass-media este o forță socială care este socotită vehicul pentru mobilizare. Cu toate acestea, mass-media joacă un rol de watchdog în orice societate care dorește supravegherea guvernului. De fapt, acesta este un instrument major pentru buna relație între guvernanți și guvernați.

Mass-media îndeplinește rolul efectiv într-o eră democratică, de exemplu mass media în anul 2010, în timpul mișcării numite Primăvara Arabă, când masele au fost mobilizate prin intermediul social media. Prin aceasta, cetățenii din țările arabe a luat cunoștință de întâmplă în adunările naționale.

Cu toate acestea, indiferent cât de lăudabil este un guvern și politicile sale, relevanța activităților este susținută de participarea cetățenilor în politicile naționale. Totul depinde de cât de departe și de mult sunt sensibilizați oameni. Oamenii trebuie să fie mobilizați pentru atingerea scopurilor și obiectivelor naționale sau sociale, iar acest lucru poate avea loc cu greu fără implicarea mass-media. Funcția legătură este prezentă și în alte medii, de asemenea. Revista Gambling Times permite persoanelor interesate de jocurile de noroc să fie legată de alte persoane cu interese similare. Telefoane mobile mențin legătura părinților cu copiii.

Pe de altă parte, această funcție de legătură poate avea consecințe dăunătoare. În 2006 s-a estimat că existau mai mult de 300 de site-uri care promoveză „ura” pe Internet. Teroriștii pot utiliza aceste site-uri pentru a răspândi propaganda urii și pentru a recruta noi membri. Unele site-uri Web oferă posibilitatea creării unor gruputi protejate cu parolă, unde au loc discuții online în care teroriștii veterani pot convinge noi membri să se alăture.

Capitolul 3. Studiu de caz – Funcția de liant social a mass mediei Campania umanitară „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia” derulată de TVR și Patriarhia Română

3.1. Metodologia cercetării

Pentru a evidenția principalele caracteristici ale funcției de liant social a mass-media, am ales spre evidențiere o campanie umanitară, realizată prin intermediul Televiziunii Române 1, postul național de televiziune. Campania a avut drept scop strangerea de alimente, haine, materiale de igenă și alte bunuri pentru sinsitrații din Oltenia, care au fost afectați de inundații în intervalul în prima parte a anului 2014.

Campania umanitară a fost lansată de Patriarhia Română, având sprijinul Mitropoliei Olteniei și a eparhiilor locale. Colectările de alimente și bunuri s-au făcut prin intermediul celor mai apropiate biserici ale donatorilor. În cadrul campaniei Televiziunea Română 1 a difuzat spotul campaniei cu precădere în cadrul buletinelor de știri.

Scopul cercetării

Studiul de față va avea drept scop analiza funcției de liant social a mass-mediei, din prisma unei campanii umanitare.

Obiectivele cercetării

În realizarea prezentului studiu de caz am avut în vedere vedere umătoarele obiective:

Să prezentăm principalele caracteristici ale funcției de liant social în mass-media, cu o evidențiere a campaniei umanitare;

Să identificăm elementele de fond la care apelează mass-media cu scopul de a sensibiliza publicul.

Instrumente

Materialele utilizate în demersul de față au fost preluate de pe următoarele site-uri:

patriarhia.ro;

tvr.ro;

jurnalul.ro;

parohiasfanastasia.ro;

agerpres.ro;

doxologia.ro;

adevarul.ro;

gorjeanul.ro;

cotidianul.ro;

dcnews.ro.

Perioada dufuzării materialelor

În realizarea cercetării am avut în vedere materiale publicate îm mediul online în intervalul aprilie-septembrie 2014.

Limitările cercetării

Limitările cercetării sunt date de faptul că am avut în vedere doar materialele din presa online, neutilizând și medii precum: televiziune, radio, print; și după cum menționam în prima parte a lucrării (partea teoretică), fiecare mediu implică anumite caracteristici.

Caracteristicile celorlalte medii de comunicare în masă nu le-am putut analiza, deoarece o monitorizarea a presei pe sintagme precum „campanie sinistrați Oltenia”, „campanie umanitară sinistrați Oltenia”, „campanie sinistrați BOR”, „campanie sinstrați TVR”; ar implica, deopotrivă eforturi ridicate de timp, resurse materiale. Neavând resursele materiale necesare unei monitorizări retroactive a presei pe celălalte medii, ne-am limitat doare la mediul online. Precizăm că obiectivul nostru nu este acela de a analiza toate materialele care fac referire la acest subiect, ci ne-am rezumat doar la cele mai importante, acesta fiind suficiente pentru a trasa concluziile esențiale în raport cu funcția de liant social.

3.2. Descrierea campaniei „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia”

Descrierea contextului în care a avut loc campania umanitară „Solidari cu familiile sinsitrate din Oltenia”

Dat fiind faptul că dezastrene naturale îi găsesc pe oameni și comunitățile lor mereu nepregătiți, orice acținune venită din partea celor care nu se confruntă în mod direct cu dezastrul este utilă. Cu atât mai mult rolul mass-media este unul primordial în cazul dezastrelor naturale.

În cazuri de criză (răsboaie, cutremure, incendii, calamități naturale, boli care se transmit extrem de rapid), mass media are un dublu rol:

De a informa cetățenii cu privire la situația de la fața jocului (de a merge pe teren și de a raporta gravitatea situațiilor), astfel încât să se intervină cu resurele necesare în pentru a nu pune în pericol viața comunităților afectate sau de a preveni viitoare dezastre. În egală măsur, informația distribuită prin intermediul mass-media poate fi utilă în cazul în care există persoane din afara comunităților respective care vor să viziteze acea comunitate.

De a sensibiliza publicul neafectat cu scopul de a oferi suport comunităților afectate, de a-i face pe cei neafectați în mod direct să fie empatici cu cei afectați. Acest punct aste în cncordanță cu teoria referitoare la funcția de liant social, care prevede că „Functia de liant social presupune generarea de catre mass-media a unui mecanism de solidaritate sociala in caz de calamitati naturale, situatii personale deosebite care solicita ajutorul celorlalti membrii ai societatii.” Cu alte cuvinte, sunt construite mesaje emoționte, care sunt completate cu materiale video sau fotografii, care să prezinte realitatea dură și momentrle grele prin care trec semenii celor afectați. În cazul de față, cei afectați sunt afectați de inundații.

Oltenia a fost puternic afectată de de inundații în anul 2014. În acest context, Televiziunea Română și Patriaria Română au lansat campania „Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia”. Sprijinul a venit ca urmare a faptului că administrațiile locale ale localităților afectate nu dețineau resursele necesare pentru a le veni în ajutor familiilor afectate.

Au fost afectate case, multe dintre ele luate complet de ape, au fost afectate gospodării, au murit animale, au fost afectate culturi de porumbi și cereale. Cu alte cuvinte, chiar dacă inundațile s-au oprint, gravitatea situației era aceeași, deoarece oamenii au rămasă fără resurse.

Când o familie este afectată sau tragediile sunt individuale, ceilalți mebrii ai comunității le sar în ajuntor, iar în acest caz vorbim de o solidaritate locală, unde nu este neapărat necesar să se intervină din afara comunității.

În ceea ce privește tragedia mai sus menționată, vorbim de o tagedie la nivel regional, iar acest lucru, doar dacă dorim să de rezumăm la Oltenia, deoarece afectate au fost mult mai multe localități.

Așa cum arătam, rolul TVR pentru situația de față a fost acela de a:

Informa (funcția de informare, tratată în mod indirect, împreună cu celălalte funcții ale mass media);

Îndemna la solidaritate (funcția de liant social, funcție care face obiectul acestei lucrări).

Rolul Patriarhiei Române, decurge dintr-un rol pe care îl are Biserica în orice comunitate, stat, cultură. Vreme de secole Biserica Ortodoxă a fost una dintre instituțiile care s-au poziționat în frunte, atunci când vorbim de un top al instituțiilor de încredere din România.

Chiar dacă această încredere a fost afectată în ultima perioadă, ca urmare a imaginii negative câștigate de Biserica Ortodoxă Română în încercările de a strânge fonduri pentru atedrala Mântuirii Neamului; rolul Bisericii este încă unul elementar în viața societății românești.

Am putea spune ca a contat mai puțin din partea cui vine inițiativa și mai mult au cântărit poveștile difuzate de TVR 1 în roport cu cei afectați. Cu toate acestea, în fiecare parohie au fost mobilizați enoriașii pentru a veni în sprijinul localităților oltene.

În realizareaacestei campanii TVR:

a realizat un spot;

au fost transmise comunicate de presă;

Au fost tranmise știri de la fața locului;

Au filmate în permanență progresele înregistrate de campanie și sprijinul venit din partea donatorilor, mizându-se pe sintagma „Fiecare ajutor contează!”.

La final de campanie s-a realizat un bilanț, iar suportul oferit de la donatori a ajuns la sinistrați, moment care a fost tratat ca o „misiune îndeplinită”.

De cealaltă parte, Patriarhia Română prin intermediul Mitropoliei Olteniei și a parohiilor din fieare localitate, au gestionat strângerea de fonduri, astfel încât donatorilor să nu le fie greu să se deplaseze pentru a le veni în ajutor sinistraților. Îndemnul semenilor de a face o faptă bună a venit prin intermediul modelului semenilor. Fiecare comunitate, indiferent cât a fost de săracă și-a dovedit solidaritatea, la îndemnul Bisericii Ortodoxe Române. După ce a fost colectate ajutoarele au ajuns la siistrați și împărțite în mod egal, astfel încât fiecare familie afectată să beneficieze de un ajutor cât de mic.

Spotul campaniei

În realizarea acestui demers, spotul campaniei de strângere a fondurilor pentru familiile sinistrate din Oltenia a fost următorul „Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia”.

Știrile au fost distribite prin intermediul tuturor publicațiilor care aparțin Patriarhiei Române, Mitropoliei Olteniei, dar în mod special Televiziunii Române 1, după cum urmează.

Observăm că atât comunicatul de presă transmis de Patrarhia Română, cât și comunicatul de presa transmis de Televiziunea Română 1, au un conținut unitar și se axează pe informații succinte cu privire la: contextul în care are loc campania umanitară, cum se realizeză campania, la iniitiativa cui este realizată, când este realizata campania, unde este realizată campania.

În timpul inundațiilor din 2014, în oltenia au avut de suferit un număr de localități, ditre care:

Dolj – 5 localități;

Mehedinți – 9 localități;

Gorj – 11 localități;

Vâlcea – 36 de localități;

Olt – 29 de localități.

Fig. 3.4. Bilanțul localităților oltene afectate de inundații.

3.3. Prezentarea rezultatelor

„TVR și Patriarhia Română inițiază campania umanitară de ajutorare: Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia!”

Materialele de care au drept scop sensibilizarea publicului țintă sunt cu precădere axate pe difuzarea de imagini și conținut care fac apel la emotivitatea publicului. Sunt prezentate categorii vulnerabile de cetățeni precum:

Bătrâni neajutorați;

Copii mici;

Femei;

Case dărmate din temelii.

Cu alte cuvinte mesajul este „Ți se poate întâmpla și ție!” sau „Cum te-ai simți dacă ai fi trecut tu prin aceste experiențe. Solidaritatea este un act social venit din partea indivizilor sau a grupurilor sociale în raport cu persoane cu care au interese comune. Scholz identifică trei caracteristici generale comune ale fiecărui tip de solidaritate:

În primul rând, solidaritatea este o formă de unitate socială care leagă membrii împreună într-un grup de solidaritate identificabil, numit solidar. În al doilea rând, solidaritatea mediază între comunitate și individ, amestecarea elemente de comunitarismul și individualismului. Solidaritatea este constituită de către persoane fizice, dar este o entitate colectivă, nu doar un agregat din piesele sale. În cele din urmă, solidaritatea este o formă de responsabilitate colectivă; membrii solidari au obligații morale pozitive în raport cu anumite categorii de persoan.

Aceste caracteristici ale solidarității sunt de ajutor pentru a distinge solidaritate autentică de solidaritate parazita, care poate evoca unele dintre sentimentele asociate cu solidaritate, dar îi lipsește cel puțin unul dintre elementele sale definitorii, de obicei, este lipsită de moralitate. Solidaritate parazitară este adesea folosită retoric, cum ar fi atunci când o țară pretinde să stea în solidaritate cu o altă țară, care a suferit recent o catastrofă naturală. Aceasta nu ar fi parazitară dacă nu ar fi însoțită de interese ascunse.

Scholz dezvoltă o taxonomie a solidarității și identifică trei forme distincte de solidaritate: socială, civilă și politică.

În solidaritatea socială, solidarul este definit pe baza caracteristicilor pe care membrii le împărtășesc, cum ar fi o identitate comună, o conștiință sau o experiență. Aceste caracteristici comune generează legături sociale între membrii solidari, precum și obligații morale colective pozitive. Natura acestor obligații este determinat de caracterul solidar și gradul de coeziune. Solidaridaritatea socială este extrem de coezivă, cum ar fi familii, în timp ce mai puțin coezive fiind actele de solidaritate din grupruile culturale, care implică un mai mi apel la moralitate.

Solidaritate civică, în general, se referă la relația dintre statul politic și cetățenii săi. Ca și în cazul solidarității sociale, solidaritatea civică implică apartenența la obligații morale pozitive. În virtutea cetățeniei lor, cetățenii au o responsabilitate colectivă de a-și proteja concetățenii împotriva vulnerabilităților, cum ar fi alimentația necorespunzătoare sau asistența medicală, care ar împiedica participarea lor civică. Aceste acte sunt de obicei realizate prin intermediul structurilor de stat oficiale, de exemplu, instituții de redistribuire în cadrul unui stat al bunăstării.

Scholz definește solidaritatea politică ca o unitate de persoane care au făcut un angajament conștient de a contesta o situație de nedreptate, opresiune, tiranie, sau vulnerabilitate socială. Solidaritate politică este fundamentul opoziției: urmărește să elimine o practică nedreaptă sau o instituție. Un act solidar politic este unificat nu cu caracteristicile comune, la fel ca în solidaritate socială și civică, ci mai degrabă de un angajament comun pentru o cauză a justiției sociale. Acest angajament implică obligații morale colective pozitive. Conținutul acestor obligații este modelat de cauza particulară, dar ele implică de obicei o formă de activism social. Obligațiile morale pe care le implică solidaritate politică, împreună cu angajamentul inițial care le stabilește, sunt sursa de unitate socială în solidaritate. Astfel, solidaritate politică inversează ordinea între obligațiuni sociale și obligații morale aflate în cazul solidarității civice și sociale: în solidaritate politică, obligațiile morale preced legături sociale.

„Campanie umanitară pentru familiile sinistrate din Oltenia”

Sursa jurnalul.ro, material difuzat în data de 31 iulie 2014. Materialul de mai sus nu vine cu un conținut mare de informații, nici cu unul diferențiat, însă este în prim plan ideea de a prezenta nivelul pagubelor provocate de inundații, gravitatea calamității naturale.

„Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia! – campanie umanitară inițiată de Patriarhia Română și Televiziunea Română”

Materialul este semnat de Biroul de Presa al Patriarhiei Române, fiind un îndemn al actului de filantorpie, atât de comune în timpul existenței Bisericii Primare (premele secole creștine), în care rlul lucrurilor materiale și al „cutiei milei” a fost strict acela de a-i ajuta pe sărmani. În acele veacuri, Biserica îndemna la o strângere a comorilor în Cer, fiind vorba de o „comoară” spirituală. În ultima perioadă, percepția publică în raport cu Biserica nu este una pozitivă, tocmai din prisma acestor percepții, iar acest fapt putea contribui la o lipsă a succesului a campaniei „Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia”, însă vom vedea că nu s-a întâmplat acest lucru.

„Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia! – campanie umanitară inițiată de Patriarhia Română și Televiziunea Română”

Materialul a avut drept scop promovarea acțiunilor în care este implicată Patrarhia Română. Site-ul aparține trustului de presă deținut de Patriarhiei Române, și implicit un alt mijloc de comunicare agreat de Biserica Ortodoxă Română.

„CAMPANIA UMANITARĂ <<SOLIDARI CU FAMILIILE SINISTRATE DIN OLTENIA>>!”

Site-ul aparține unei parohii din cadrul Epsicopiei Sloboziei și Călărașilor, iar materialul a recurs la a preciza cantitățile de bunuri donate de către enoriașii Parohiei Anastasia.

„Campanie umanitară pentru sinistrații din Mitropolia Olteniei”

Material apărut pe site-ul adevărul.ro, semnat de un blogger al site-ului de știri, Alin Ion, care prezintă sprijinul oferit de enoriași din Arhiepiscopia Olteniei. Cu alte cuvinte se pun accent pe rezultatul solidarității.

„Patriarhia și Televiziunea Română inițiază o campanie umanitară pentru familiile sinistrate din Oltenia”

Agenția națională de Presă din Romnia, Agerpres a preluat integral comunicatul de presă al campaniei, inclluzând aici și spotul campaniei.

„Campanie umanitară pentru sinistrații din Mitropolia Olteniei”

Materialul preznintă efortul enoriașilor Arhiepiscopiei Oltenie și Craiovei, având un conținut de imagine și text, prin intermediul cărora sunt prezentate rezultatele concrete ale „campaniei umanitare”.

„Patriarhia și TVR, campanie în sprijinul sinistraților”

Fără modificări asupra conținutului comunicatului de presă al campaniei, cotidianul.ro face uz și de elmentele vizuale, încercând sensibilizarea publicului prin intermediul unei imagini care prezintă nivelul apelor. Chiar dacă casa din imaginea utilizată de cotidianul.ro nu este distrusă complet, este vizibil că proprietarul casei este neputincios în fața inundațiilor.

„Patriarhia Română și TVR, campanie umanitară pentru cei afectați de inundații”

Similar celorlate surse de informații, portalul de știri dcnews.ro preia integral comunicatul de presă al campaniei. Imaginea este una de tip „șoc” prezentând „ravagiile făcute de iniundații”.

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

Cu alte cuvinte, funcția de liant social a mass-media, reflect mobilizarea publicului în caz de calamități naturale. Alături de funția de liant social sunt prezente șia lte funții, de exemplu funcția de informare, prin intermediul căreia le este prezentată situația obiectivă de la fața locului. Cu cât situația este mai devastatoare, cu atât publicul este mai sensibilizat și mai determinat să se mobilizeze pentru a sprijini pe cei „loviți de soartă”.

Se poate spune că mass media, prin prisma funcțiilor sale, în general, dar în special prin prisma fucnției de liant social este una dintre cele mai importante componente ale unei societăți, indiferent de cultura acestora și de obiceiurile și tendințele pe care le au la bază.

Mobilizarea generală se fac prin intermediul intermediul următoarelor elemente:

Prezentarea situaței – a modului „ieșit din comun” a realității. O realitate din care este aproape imposibil de ieșit;

Prezentarea neputinței celor loviți, prin distribuirea de materiale care prezintă persoane vârsnice, copii, femei, case luate de apă.

Prezentarea ideii conform căreia „natura este de neoprit”, iar reama prin care au trecut sinistrație este incomparabil mai mare cu a celor care doar află despre inundații.

Conținutul este rareori doar text, ci este fie text+imagine, fie video (conținutul acestora fiind unul succint, alcătuit din mai multe capture unite, care ilustrează cela mai de impact filmări din timpul inundațiilor).

Pentru a ilustra mult mai bine cele menționate mai sus, am realizat un print screen al imaginilor din prezentate în spotul campaniei.

Fig. 4.1. Bătrână neajutorată care s-a urcat în pod de teama apelor.

Fig. 4.2. Bătrână neajutorată, sprijinită de duă persoane mai tinere.

Fig. 4.3. Case luate de apă.

Fig. 4.4. Un jandarm și doi tineri are încearcă salvarea unui copil de la inundații.

Am putea spune că imaginile sunt „grăitoare”/ „sugestive”, iar cuvintele nu își mai au sensul și pentru a întări gravitatea acestui mesaj, mass-media mizează mereu pe imagini și știri proaspete care prezintă cele mai tragice aspecte din timpul inundațiilor.

Se mizează deopotrivă pe:

Recvența informațiilor – care îi fac pe cei telespectatori să stea cu sufletul la gură până la aflarea altor vești;

Pe liniștea celor de acasă, deoarece nu sunt ei cei afectați;

Pe distribuirea unui conținut cu persone de tipul (bătrână, copil) – apelând la empatia publicului.

BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole

Beciu, Camelia, Comunicare și discurs mediatic, Editura Polirom, București, 2009;

Bertrand, Claude-Jean, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001;

Bucheru, Ion Roman, Marina, Limbajul imaginii filmate, Editura Norma, București, 2010;

Coman, Cristina, Relații publice. Principii și Strategii, Editura Polirom, Iași, 2001;

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 1999;

Crețu, Alina; Peptan, Elena, Comunicarea de masă, Editura Universității ASE, București, 2004;

De Fleur, Melvin L; Ball Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masă, Editura Polirom, 1999;

Dobrescu, Paul; Bargaoanu, Alina, Mass media și societatea, Editura comunicare.ro, București, 2003;

Dominick, Joseph R., Ipostazele comunicării de masă. Media în era digitală, Editura Comunicare.ro, București, 2011;

Hartley, John, Discursul știrilor, Iași, Editura Polirom, Iași, 1999;

Lochard, Guy; Boyer, Henry, Comunicarea mediatică, Editura Institutul European, București, 1998;

McQuail, Denis, Modele ale comunicării – pentru studiul comunicării de masă, Editura Comunicare.ro, București, 2001;

Miège, Bernard, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2000;

Mihai, Dinu, Comunicarea – repere fundamentale, Editura Orizonturi, București, 2007;

Pișleag, Țuțu; Pișleag, George-Antoniu; Onofrei,George, Psihologia comunicării mediatice, Editura Sitech, Craiova, 2012;

Popescu, Cristian Florin, Manual de Jurnalism, vol. I, Editura Tritonic, București, 2005;

Randall, David, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Iași, 1998;

Stavre, Ion, Comunicarea audiovizuală, Editura Tritonic, București, 2011;

Tran, Vasile; Stanciugelu, Irina, Teoria comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2001;

Van Cuilenburg, Știința comunicării, București, Editura Humanitas, 1998;

Vișinescu, Victor, Jurnalism contemporan, Editura Victor, București, 2002;

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2005;

Surse web

http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/campanie-umanitara-sinistratii-mitropolia-olteniei-1_5402241f0d133766a8b7c052/index.html;

http://www.agerpres.ro/social/2014/07/31/patriarhia-si-televiziunea-romana-initiaza-o-campanie-umanitara-pentru-familiile-sinistrate-din-oltenia-15-27-48;

Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia

http://www.cotidianul.ro/patriarhia-si-tvr-campanie-in-sprijinul-sinistratilor-244357/;

http://www.dcnews.ro/patriarhia-romana-i-tvr-campanie-umanitara-pentru-cei-afecta-i-de-inunda-ii_450070.html;

http://www.doxologia.ro/actualitate/patriarhia-romana/solidari-cu-familiile-sinistrate-din-oltenia-campanie-umanitara;

http://www.gorjeanul.ro/cultura-2/campanie-umanitara-pentru-sinistratii-din-mitropolia-olteniei#.VWq0B9Kqqko;

http://jurnalul.ro/stiri/observator/campanie-umanitara-pentru-familiile-sinistrate-din-oltenia-674334.html;

http://www.mediafax.ro/social/inundatii-in-tara-aproape-140-de-localitati-din-15-judete-afectate-13712459;

http://parohiasfanastasia.ro/noutati/115-campania-umanitara-solidari-cu-familiile-sinistrate-din-oltenia.html;

http://patriarhia.ro/solidari-cu-familiile-sinistrate-din-oltenia-campanie-umanitara-initiata-de-patriarhia-romana-si-televiziunea-romana-6075.html;

http://www.scrigroup.com/management/cominicare/Rolul-si-functiile-massmedia-i15659.php;

http://www.tvr.ro/tvr-si-patriarhia-romana-initiaza-campania-umanitara-de-ajutorare_9001.html#view;

http://www.ziare.com/articole/inundatii+localitati+afectate;