Masoterapia Piciorului Sportiv

=== 1877992f81eb9ee5383ecf3f6751b38c0080857d_484978_1 ===

CAPITOLUL 3

DESFASURAREA EXPERIMENTULUI

3.1 PREZENTAREA SUBIECTILOR

Material si metoda

Subiectii utilizati in cadrul cercetarii prezente sunt reprezentati de 10 fotbalisti de performanta, divizia A ,Pandurii cu o vechime de minimum 5 ani in activitatea de performanta.Studiul a fost unul prospectiv in care au fost colectate urmatoarele date:date personale,capacitatea de efort,starea de sanatate,examenul dezvoltarii fizice,examenul ortopedic,constantele biologice din sange si urina.

METODE SI MODALITATI DE LUCRU

Pentru a realiza o evidenta a traumatismelor si localizarii lor mai frecvente la jucatorul de fotbal, cat si evidentierea eventualelor greseli metodice in diferite perioade de pregatire ale sportivului sau tulburari ale echilibrului anatomo-functional in organismul sportivului, aspecte perfect corectabile prin interventia antrenorului sau a medicului, s-a urmarit incidenta traumatismelor pe o perioada de 2 ani (2012-2014).

Datele obtinute s-au introdus in tabele sintetice ce au urmarit frecventa localizarilor, tratamentul utilizat si recuperarea segmentului traumatizat sub aspectul timpului si al capacitatii functionale.

De asemenea s-au investigat:

-traumatismele anterioare pentru acelasi segment sau segmentul opus

-tratamentul/recuperarea traumatismelor anterioare

-utilizarea mijloacelor de profilaxia primara

-structura programului de antrenament

Pornind de la cercetarea factorilor etiologici ca prim pas in prevenirea accidentarilor, am utilizat in scop experimental aplicarea unor programe profilactice pentru membrul inferior introdus in procesul de antrenament timp de 6 luni.

Sunt recomandat doua sedinte de masaj partial si doua sedinte de masaj general pe saptamana.

Masajul la jucatorii de fotbal a inclus masaj de incalzire, masaj intraefort si masaj de refacere, raportat la momentul si scopul aplicarii lui. De asemenea mijloacele si metodele masajului au tinut cont de perioada in care se afla jucatorul (pregatitoare, precompetitionala, competitionala), de conditiile meteorologice in care se desfasoara antrenamentul.

Printre cele mai utililzate și eficiente mijloace naturale folosite în pregătirea și refacerea jucătorilor de fotbal după antrenamente și meciuri este masajul.

Prin intermediul acestuia se realizează prelucrarea metodică a diferitelor părți moi ale corpului, atât prin acțiuni manuale cât și prin acțiuni instrumentale.

Masajul poate fi definit ca o prelucrare, și asta datorită faptului că se acționează în afara corpului uman. În plus, consumul de energie al persoanei masate este redus, nefiind în acest fel necesar ca aceasta să ia parte activ la realizarea lui.

Acest tip de prelucrare metodică este bine sistematizată, ea desfășurându-se după anumite reguli și principii bine stabilite.

Toate mijloacele și metodele de masaj ce sunt folosite pentru orice jucător de fotbal sunt atent selecționate și puse în aplicare de către maseur.

La realizarea masajului, tehnicianul maseur trebuie să țină cont de:

Momentul și mai ales scopul în care se aplică acesta (respectiv masaj de încălzire, masaj de intraefort, masaj postefort);

Perioada în care se găsește jucătorul de fotbal (în perioada pregătitoare, în perioada precompetițională, în perioada competițională);

Condițiile de tip meteorologic în care are loc antrenamentul sau meciul;

Astfel, este indicat ca la alegerea momentului în care se va începe aplicarea manevrelor de masaj să se țină cont de scopul urmărit, respectiv dacă aceste este de tip preparator, masajul să se realizeze înainte de a se începe efortul fizic, sau dacă se vizează continuarea unui efort fizic sau se are drept țintă refacerea jucătorului după întreg efortul pe care l-a depus.

Masajul în timpul perioadelor sportive

Masajul realizat înaintea antrenamentului sau al jocului

Scopul realizării masajului în acest tip de situații constă în:

Stimularea funcțiilor de tip nutritiv, dar și a celor energetice;

Creșterea amplitudinii în mișcările de tip respiratoriu;

Scoaterea sportivilor gradual de sub influența unei stării de start

Pentru aceasta este recomandat ca masajul să înceapă cu diverse manevre stimulante

(ce au rolul de a crește tonicitatea fibrelor musculare), ce constau într-o netezire cu un ritm și o intensitate de grad mai crescut.

Masajul se aplică tuturor grupelor musculare prezente la nivelul membrelor inferioare, după care se trece la aplicarea unor fricțiuni energice, de tip profund, ce trebuie să fie realizate cu ajutorul vârfurilor degetelor. Urmează manevra de frământare în cută, realizată cu priză mare, precedată de tapotament, realizat prin pronire de la extremitate înspre în sus.

După ce se realizează masarea mușchilor, se poate trece la frământatul tendoanelor, acestea fiind de asemenea destul de solicitate pe toată perioada susținerii efortului fizic de intensitate variabilă.

Masarea articulațiilor, cu precădere cele de la nivelul gleznelor și ale genunchilor, se realizează prin diverse presiuni de intensitate progresivă, atât la nivel periarticular, cât în special la nivelul ligamentelor, unde masajul trebuie finalizat prin mobilizări pasive, urmate de tensiuni.

În vederea pregătirea jucătorilor de fotbal fie pentru antrenamente, fie pentru mecirui, atît în perioadele umede, cât și în cele reci, este recomandat ca, pe perioada realizării masajului să se folosească diverse creme și substanțe speciale, adecvate condițiilor de tip meteorologic.

Masajul intraefort în timpul antrenamentelor și al jocurilor

Datorită efortului mare ce este depus de către jucător in prima repriză a unui meci, este recomandat la în pauză să se apeleze la diversele metode de masaj, ce pot fi ideală în refacerea cât mai rapidă a tuturor funcțiilor ce au fost afectate.

Este recomandat ca tehnicile de masaj să nu fie aplicate imediat după finalizarea efortului, maseurul așteptând câteva minute, astfel încât să li se permită funcțiilor cardiovasculare perioada necesară pentru a reveni la valorile de tip bazal.

Astfel, grupelor musculare ce se regăsesc la nivelul membrelor inferioare ale fotbalistului li se recomandă un masaj ce implică diverse manevre blânde, de tip liniștitor, ce vizează neteziri de ritm și de intensitate scăzute, realizate de-a lungul fibrelor musculare. Se are în vedere ca masajul să se realizeze de la o inserție la alta, cu presarea ușoară a porțiunilor de tip tendinoase și cu presări mai accentuate asupra masei musculare. Urmează diverse fricțiuni ce sunt realizate atât sub formă de vibrații, cât și rulat sau cernut.

În eventualitatea în care se constată apariția unor contracturi sau a unor mialgii la nivelul unui singur membru inferior, se recomandă aplicarea masajului și asupra membrului mai puțin afectat, astfel încât, prin simetrie, să se reușească obținerea rezultatelor scontate și asupra membrului afectat, sensibil la diverse manevre de masaj.

După ce, prin intermediul masajului, se ajunge la îmbunătățirea circulației sanguine de la nivelul membrelor inferioare, în paralele cu curățarea produșilor de tip toxic ce au rezultat pe parcursul primei reprize a meciului, se recomandă ca, cu câteva minute înainte de rechemarea jucătorilor în teren, să fie realizate și diverse a manevre de tip simultan, aidentice cu cele aplicate la începutul jocului.

Masajul după efort – refacerea jucătorului

La finalul meciului, atât jucătorii cât și cei din conducerea tehnică au tot interesul să ia măsurile specifice pentru refacerea tuturor organismelor ce au fost solicitate atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Aceste obiective pot fi realizate prin mai multe mijloace, cum ar fi:

Mijloace balneofizioterapeutice

Mijloace farmacologice

Mijloace psihoterapeutice – adresate sferelor de tip neuromuscular

Mijloace neuropsihice

Mijloace endocrinometabolice

Mijloace cardiorespiratorii

Prin procedeele sale specifice, masajul este una dintre cele mai preferate măsuri de refacere de tip balneofizioterapeutic, el având capacitatea ca, împreună cu alte metode, să readucă jucătorului starea de homeostazie anterioară producerii efortului.

De regulă, este recomandat ca masajul să se realizeze doar în momentul în care se constată că parametrii fiziologici au revenit la valorile ce caracterizează starea de repaus, jucătorului fiindu-i aplicate până în acel moment diverse alte metode de refacere, conform cu un program bine stabilit, elaborat de medicul responsabil, și care vizează atât restabilirea indicatorilor de tip metabolic, cât și a indicatorilor neuroendocrinohormonali și a celor enzimatici.

În acest sens sunt recomandate diverse manevre blânde, ce au rolul de a descongestiona grupele musculare ce au fost solicitate foarte mult în timpul jocului. Se începe cu neteziri lungi, de tip lent și superficiale, urmate de fricțiuni ușoare și de presiuni vibrante. Pentru relaxare, asupra membrelor inferioare se recomandă atât rulatul cât și cernutul, manevrele fiind, gradual, crescuta atât ca și profunzime, cât și ca ritm și intenstitate.

În eventualitatea în care în timpul jocului sau al antrenamentului unii fotbaliști suferă diverse traumatisme sau contuzii, este recomandat un masaj special, potrivit gradului de lezare.

Pentru perioada sportivă a jucătorului

Antrenamentul sportiv este metoda ideală pentru obținerea unor performanțe superioare de către fotbaliști, în timpul acestui proces instructiv- educativ destul de complex realizându-se optimizarea tuturor de capacităților fizice, dar și psihice.

Numărul antrenamentelor, dar și mijloacele de realizare a acestora sunt la latitudinea tehnicienilor echipelor.

Masajul jucătorilor diferă, în funcție de stadiul de pregătire al acestora, de la perioada de tip pregătitoare, la perioada de tip precompetițională sau perioada competițională.

Perioada pregătitoare a jucătorilor

Conform calendarului competițional de tip intern, în practică se întâlnesc două perioade de pauză competițională. Prima, este mai mare și are loc în primul trimestru al fiecătui an. Cea de-a doua perioadă de pauză este mai scurtă ca și durată, ea fiind planificată pe perioada verii, în special din cauza condițiilor de tip meteorologic.

Pe perioada acestor două pauze jucătorii beneficiază de vacanțe de odihnă, în timpul cărora sportivii care s-au accidentat au posibilitatea să realizeze diverse tratamente și cure balneofizioterapeutice. Și tot în această perioadă sunt realizate și transferurile (ce înclud plecările și/sau venirile noilor sportivi), ca și modificări diverse în conducerile tehnice ale unor echipe. În aceste condiții se remarcă faptul că atât antrenorii cu vechime, cât mai ales noii veniți solicită perioade de pregătiri intense, de tip centralizat, ce sunt realizate în localitățile de origine ale echipei (cu precădere în locații situate la altitudine).

Așa se face că jucătorii ajung să realizeze unul, două sau chiar trei antrenamente zilnic (unul în sală și două în aer liber).

În aceste perioade efortul fizic la care sunt supuși sportivii este unul foarte intens, iar capacitatea organismului de a se reface scade in timp, deseori fiind semnalate stări de oboseală mai mult sau mai puțin accentuate.

Și tocmai de aceea masajul are un rol important în refacerea organismului, marea majoritate a ședințelor realizate vizând membrele inferioare. Se lucrează pe segmente, cu începere de la partea posterioară a regiunii fesiere, spre coapsă și ulterior gamba. Ulterior masajul vizează și partea anterioară a membrului inferior, cu masarea labei piciorului, a gambei, a genunchiului, dar și a coapsei.

Masarea zonei fesiere implică neteziri ce sunt executate cu ambele mâini, procedura fiind prin alunecare în sus (spre regiunea lombară), alunecare în jos (spre coapse) și alunecare lateral (spre șolduri). Ulterior sunt aplicate diverse fricțiuni de tip energic, ce se executată fie cu podul palmei sau cu "rădăcina" mâinii, fie mână peste mână sau cu pumnii închiși. La frământatul mușchilor fesieri maseurul realizează mișcări ritmice, pentru mărirea presiunii manevrelor folosindu-se de greutatea corpului. Demn de semnalat este faptul că manevra de fricțiune poate fi combinată cu cea de frământare, după care se poate aplica tocarea, realizată cu marginea cubitală a degetelor și a palmelor.

La masarea coapsei este necesară mai multă putere, în acest fel fiind influențată musculatura destul de voluminoasă a acestuia.

Masajul prin netezire se realizează cu ambele palme, în cerc, în jurul coapsei. La început se fac numeroase alunecări lungi și lente, urmate de alunecări scurte (pătrunzătoare), realizate în pieptene, cu pumnii închiși. La realizarea tehnicii de fricțiune se are în vedere că aceasta trebuie să fie realizată mână peste mână.

Masarea coapsei implică ca și procedeu principal frământatul, acesta realizându-se "în cută". Este recomandat ca atât tocatul, cât și plescăitul și bătătoritul să se realizeze cu putere. Toate aceste manevre pot fi aplicate fie pe rând, fie combinate între ele, fiind vizate în special partea anterioară a coapsei și partea externă a acesteia.

Pentru creșterea supleții țesuturilor, dar și pentru combaterea încordărilor esizate la nivelul mușchilor, se recomandă tehnica de cernut și rulat aplicată asupra coapsei, masajul încheindu-se prin netezire.

Masarea părții posterioare a gambei se realizează din culcat pe partea anterioară a corpului sportivului, acesta având genunchiul ușor flexat, ceea ce va permite o relaxare a mușchilor extensori. Masarea implică alunecări lungi, pornind de la călcâi și trecând peste

articulația genunchiului. Ședința de masaj se continuă cu diverse alunecări scurte și repezi, ce au în vedere, pe rând, tendonul lui Achile, dar și mușchii gemeni ori spațiul din spatele genunchiului (denumit popliteu). Asupra tendonului achilian se recomandă aplicarea de neteziri liniare, scurte, fie pe toată lungimea lui, fie transversale.

Demn de menționat este faptul că, pe partea musculoasă a gambei, alunecările trebuie realizate mai apăsate, fie continuu fie sacadat, atât cu podul palmei, cât și "rădăcina" mâinii ori cu degetele ce sunt îndoite în pumn (poziția în pieptene). Apăsarea trebuie să fe mult mai puternică în locul în care masa musculară este mai mare și mai superficială în popliteu.

Țesuturile moi aflate pe partea posterioară a gambei se prelucrează prin fricțiuni, masajul începând din spatele maleolelor, urmând traseul de-a lungul tendonului achilian și terminându-se sub genunchi. Trebuie spus că în funcție de volumul și de consistența pe care o au țesuturile respective, trebuie adaptate și manevrele de fricțiune aplicate.

Frământatul se realizează fie cu o mână, fie cu ambele pe mușchii posteriori ai gambei, prin manevre aplicate în cerc sau în cută.Tehnica de tapotare este mai des folosită pe partea musculară, continuată de rularea pe aceeași zonă. Dacă timpul nu permite, masarea pe segmente poate fi înlocuită cu manevre aplicate de-a lungul întregului membru inferior, în sens ascendent, de la câlcâi până în zona fesieră.

O atenție specială se acordă masajului piciorului, care trebuie realizat cu atenție, fie din poziția decubit dorsal, fie șezând rezemat, membrul inferior fiind întins, iar călcâiul sprijinit pe genunchiul tehnicianului maseur. Netezirea se realizează prin alunecări scurte, ce sunt aplicate pe talpă cu ajutorul podului palmei, sau cu"rădăcina" mâinii ori pumnul închis.

Pentru partea anterioară, ca și pe părțile laterale, se folosesc degetele și palmele de-a lungul tendoanelor. În jurul maleolelor și al spațiilor interosoase, este recomandat ca fricțiunea să aibă un sens liniar, fără aplicarea frământatului, ce nu este indicat acestui tip de segment.

Pentru aplicarea netezirii de încheiere se recomandă mișcări lente, ce trebuie să fie executate cu palmele ori cu degetele.

De asemenea, degetele de la picioare pot fi masate fie deodată, fie fiecare în parte, prin diverse tehnici de netezire, fricțiune, dar și tensiuni, tracțiuni ori scuturări.

Trebuie semnalat faptul că masajul gambei pe partea anterioară a acesteia include diverse particularități ce pot fi determinate de conformația anatomică a sportivului, în special de lipsa unor țesuturi moi pe creste, dar și pe tibie – partea antero-internă.

Pentru o realizare ideală a masajului, este recomandat ca gamba și piciorul să depășească planul desemnat de sprijin, genunchiul fiind întins sau ușor îndoit. De asemenea, netezirea trebuie să fie aplicată pe întreaga partea anterioară a gambei, alunecările putând fi mai apăsate pe partea antero-internă.

Se recomandă ca fricțiunile să se execută mai ușor pe partea antero-internă, intensitatea crescând pe partea antero-externă. Masajul genunchiului include neteziri și fricțiuni destul de ușoare.

În cadrul ședinței de masaj, masarea părții anterioare a coapsei se realizează prin diverse manevre de alunecare ce sunt lungi, lente, dar destul de energice. Masajul se realizează prin procedeul mână după mână ori de apăsare, folosindu-se greutatea corpului. Se continuă cu neteziri scurte, neteziri dese ori sacadate. Pentru fricțiune se folosește podul palmei, dar și "rădăcina" mâinii ori pumnul închis. De asemenea, frământatul poate fi realizat atât circular cât și în cută, manevra fiind executată cu putere, în acest fel reușindu-se pătrunderea în întreaga grosime a masei musculare. În plus, o atenție specială este acordată la frământarea mușchilor interni ai coapsei, pentru care se recomandă mișcări ușoare, blânde.

La realizarea masajului musculaturii coapsei se pot aplica diversele formele de lovire ritmică, ce trebuie să fie executate viguros, cu evitarea însă a părții interne a coapsei (se previne contuzionarea pachetului de nervi și de vase).

Trebuie semnalat faptul că tehnicile de rulare și cernere se realizează mult mai bine dacă piciorul sportivului este ușor flexat din genunchi, iar mișcările finale de netezire pori fi realizate pe întreaga lungime a membrului inferior.

Perioada precompetițională a sportivului

La finalul perioadei pregătitoare fotbaliștii întră în perioada precompetițională, cînd atît numărul cât și conținutul antrenamentelor se schimbă radical.

Prima parte a perioadei precompetiționale este caracterizată de o stare generală de oboseală semnalată la sportivi, ceea ce face ca numărul și conținutul ședințelor de masaj să fie oarecum identic cu cele prevăzute în cadrul perioadei pregătitoare. Când oboseala va dispărea, numărul și conținutul ședințelor de masaj vor fi modificate, ele fiind ușor aliniate la cele caracteristice perioadei competiționale.

Perioada competițională a sportivului

Este bine cunoscut faptul că perioada competițională internă, ce include un campionat și o cupă, se întinde pe perioada a opt luni de zile, numeroși sportivi, ce sunt fie componenți în echipele divizionare selectate la competițiile europene sau balcanice, fie selecționați în numeroasele loturi de tineret, juniori, etc, fiind implicați mult mai activ în alte competiții, ceea ce implică alte eforturi suplimentare pentru organism.

Așa se face faptul că există perioade în care durata, dar și conținutul unor ședințe de masaj sunt diferite, în funcție de numărul meciurilor și al antrenamentelor sportivilor, care pot ajunge la șapte într-o saptămână, sau trei în cinci zile.

Este recomandat ca înaintea fiecărui antrenament, sportivul să beneficieze de diverse manevre de masaj (între 7 și 10 minute), ce au rolul de a tonifia fibrele musculare ale membrelor musculare. Se execută efleuraj (realizat într-un ritm scăzut și de mică intensitate), fricțiuni profunde, de tip energic (realizate cu vârful degetelor), dar și frământat în cută (cu priză mare), urmat de tapotament de la călcăie până în zona fesieră.

Refacerea după un antrenament intens este mult mai ușoară dacă se uzează și de masaj, în asociere cu alte metode.

Este recomandat ca, după revenirea la normal a funcțiilor cardiovasculare, să se realizeze diverse neteziri lungi, de tip superficial, pe marea majoritate a grupelor de mușchi ce au fost solicitate. De asemenea sunt utile și fricțiunile ușoare, urmare de presiuni vibrante, dar și tehnica de rulat, cernut și scuturat a mușchilor. Masajul, ce durează între 10 și 15 minute, se încheie cu mișcări de netezire, executate amplu.

De asemenea, este recomandat ca, cu două zile înaintea unui meci, după ce a avut loc ultimul antrenament, să se realizeze un proces complex de refacere al sportivilor, ce include duș, o saună prelungită, urmată de ședința de masaj.

După duș, sportivul poate face o ședință de bazin pentru a-și pregăti organismul înaintea saunei, urmată de un alt duș, ce vizează curățirea pielii. Masajul de refacere de la finalul acestui proces este unul general, ce are efecte relaxante, el durând între 20 și 30 de minute.

În vederea pregătirii sportivului pentru joc, se recomandă un masaj cu netezirea întregului corp, manevre diverse de frământare puternică, ce vizează în principal muschii gambei, ai feselor și ai coapsei, dar și fricțiuni în zona tălpii, a genunchiului, a gambei, urmate de diverse mișcări active și pasive.

Masajul se încheie cu un rulat, cernut și un bătătorit (durează cam 12 minute), portarii beneficiind de un masaj general, ce vizează atât grupele de mușchi de la nivelul membrelor inferioare și a celor exterioare, cât și mușchii din regiunea lombară și zona toracelui.

Influența condițiilor meteorologice asupra antrenamentelor și a jocurilor

România este un stat amplasat într-un climat de tip temperat, cu patru anotimpuri, motiv pentru care au fost gândite și create condiții speciale pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor de fotbal.

Nu de puține ori echipele românești au avut serioase dificultăți de adaptare când au făcut deplasări în străinătate, pentru a participa la diverse competiții sportive sau meciuri, Deoarece țara noastră este așezată într-o zonă cu climă temperată, cu patru anotimpuri, acestea fiind datorate în principal condițiilor climatice total diferite din zonele respective.

Așa se face că pregătirea sportivilor pentru jocuri și antrenamente implică numeroase tehnici speciale ce trebuie să fie realizate de către maseur, în aceste condiții.

Antrenamentele și jocurile la temperaturi scăzute

Este știut faptul că temperaturile scăzute produc corpului o stare generală de disconfort, atât ca urmare a efectelor induse de acestea, cât mai ales echipamentelor suplimentare ce sunt necesare în activitatea sportivului, respectiv ciorapi mai groși, căziulă, mănuși, etc.

La temperaturi reduse sângele se retrage reflex spre organele externe, astfel că extremitățile corpului își modifică nu numai aspectul, ci și temperatura, ca și elasticitatea fibrelor musculare, ori mobilitatea tuturor articulațiilor.

Pentru a preveni toate aceste efecte negative se recomandă :

În camera de masaj temperatura trebuie să fie ușor scăzută, organismul fiind în acest fel obișnuit treptat cu temperatura de afară

Manevrele inițiale de masaj trebuie să fie realizate pe tegumentele uscate, folosindu-se divese creme și unguente de tip încălzitor, cum ar fi Capsolin, Finalgon, Revulsin, etc

Ședința de masaj implică netezirea, urmată de diverse manevre puternice de fricțiune destul de intense (se îmbunătățeșlte circulația la nivel local), ce se realizează cu ajutorul vârfurilor degetelor. Urmează frământat în cută, diverse forme de tapotament, de la glezne până în zona fesieră. Masajul implică și manevre de mobilizarea articulațiilor genunchiului și a gleznelor (mai ales dacă sunt semnalate sechele traumatice), la final fiind recomandate mobilizări pasive, în tensiune

Antrenamentele și jocurile la temperaturi crescute

Și temperaturile ridicate, indiferent că sunt uscate sau însoțite umiditate mărită produs disconfort sportivilor, atât în timpul antrenamentelor, cât și al meciurilor.

Nu este indicat ca masajul să se realizeze într-o cameră climatizată, organismul neavând astfel posibilitatea să se adapteze condițiilor atmosferice exterioare.

În aceste condiții masajul este unul de tip sumar, implicând diverse manevre pentru mobilizarea articulațiilor și a grupelor musculare, pe perioada acestuia recomandându-se

pudra de talc, care absoarbe atât secrețiile seboreice cât și pe cele sudoripare.

La finalul ședinței de masaj se poate realiza și un masaj cu gheață, folosindu-se pungi din plastic sau cauciu, asupra grupelor musculare mai mari, timp de maxim 5 minute.

Modalitățile de refacere a jucătorilor de fotbal

Pentru recuperarea fotbaliștilor după antrenamente se recomandă:

Ședintele de hidroterapie caldă, timp de 8-10 minute, ce includ duș sau cadă, dar și bazin cu sare și plante

Ședințe de saună timp de 10 minute (alternat un minut în saună și unul sub duș/în bazin, ideale atât la finalul unei săptămâni de antrenament, cât mai ales la mai puțin de 48 ore înaintea meciului)

Ședințe de masaj manual timp de 10 minute, ce au un caracter de refacere (implică netezire, dar și vibrații pe membrele inferioare și pe regiunea lombară)

O reechilibrare de tip hidroelectorlitic – sucuri de fructe, cu miere, vitamine, minerale, etc

O alimentație hipocalorică, la o oră după antrenament, hipo-proteică, săracă în glucide, dar bogată în diverși radicali alcalini, vegetale, fructe, lactate

După susținerea meciului (antrenamentul pentru refacerea organismului se poate realiza după 16-24 de ore) se are în vedere:

perioadă de 30 de minute de odihnă activă

15-20 de minute de hidroterapie caldă

O ședință de 15 minute de saună uscată, la 800

15 minute de masaj în zona cefei, a spatelui și a abdomenului

O reechilibrare de tip hidroelectrolitic

Diverse tehnici de relaxare, de tip neuropsihic și neuromuscular

Perioada de odihnă să se realizeze într-un spațiu bine aerisit

La finalul antrenamentelor se recomandă:

Ședință de hidroterapie caldă, timp de 8-10 minute

10 minute de saună

10 minute de masaj de refacere, cu neteziri și vibrații pe zona lombară și pe membrele inferioare

Reechilibrarea hidroelectrolitică

Același tratament este recomandat sportivilor și la finalul meciurilor, cu adăugarea tehnicilor de relaxare de tip neuropsihic și neuromuscular.

CAPITOLUL 4

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

Lotul de cercetat :

Numarul de sportivi urmariti :10 fotbalisti de performanta

Numarul traumatismelor sportive la sportiviiurmariti :24 pe o perioada de 2 ani (2014-2016).

Lotul martor comparativ:

Numar total de fotbalisti : 80

Numar total de traumatisme sportivein Policlinica Tg-Jiu la pacienti care au practicat fotbalul de performanta : 175 pe 2 ani

S-au urmarit de-a lungul studiului urmatorii parametrii:

Constante biochimice sanguine

Testarea capacitatii de efort

Repartitia sportivilor studiati pe grupe de varsta:

18-25 ani: 5 sportivi (50%)

25-30 ani:3 sportivi(30%)

>30ani:2 sportivi(20%)

Ca si constante biochimice s-au urmarit :Ca,Mg,Hb,VSH,Leucocite,Thymol

fara a arata valori diferite din care sa poata fi trasa o concluzie influenta asupra capacitatii de efort :

Concentratia de hemoglobina(medie)

TESTAREA CAPACITATII DE EFORT LA LOTUL STUDIAT

Capacitatea de efort aerob

CONCLUZII

Masajul este de tip organic și funcțional, strict legat de activitatea sportivă, el fiind metoda ideală de stimulare a sportivului atât înaintea antrenamentelor, cât mai ales în timpul competițiilor. Ședintele de masaj au și rol liniștitor, combat oboseală, ajută la refacerea neuromusculară și neuropsohică, ele fiinc recunoscute și pentru efectele trofice pe care le induc.

De-a lungul timpului, studiile realizate în domeniu au stabilit faptul că înaintea unor antrenamente, cât în special înaintea unor competiții, sportivii manifestă așa-denumita "stare de start", ce reprezintă un complex de manifestări de tip comportamental, neuropsihice și vegetative. Aceste manifestări au de cele mai multe ori strict un caracter individual, ele fiind dependente de diverși factori, de la reactivități neuropsihice și de tip neurovegetativ, până la starea de sănătate a sportivului, de capacitatea sa la efort, de diverșii factori climatici și de factorii de mediu, de public, de adversari și de arbitru, dar și condițiile terenului sau ale sălii în care urmează să se desfășoare jocul.

Din aceste motive este recomandat ca pentru atenuarea stărilor de tip negativ anterior menționate, să se realizeze un masaj de încălzire, ce poate include diverse proceduri specifice, de la efleuraj la vibrații, dar și un masaj reflex (ce are capacitatea de a reduce febra startului), ce îi poate diminua semnificativ sportivului o eventuală stare de hiperexcitabilitate.

Demn de semnalat este faptul că ședința de masaj, ce include un efleuraj scurt, vibrațiile scurte și intense, fricțiuni și tapotament îl pot stimula pe jucător, combătându-i acestuia așa numita "apatie de start". Ulterior, după încălzire, jucătorul va scăpa de toate efectle negative generate de apatia de start, ce se manifestă cu precădere la persoanele ce au un temperament de tip flegmatic. Și tocmai de aceea masajul de încălzire este ideal în cazul sportivilor, acesta pregătindu-le organismul pentru efortul fizic intens ce va urma.

Un rol important îl are și masajul de refacere, care se execută după efort, dar și în perioada de intraefort (în pauzele dintre reprizele meciurilor sau ale jocurilor sportive, în intervalul timp dintre diversele încercări programate la aruncări sau sărituri, la haltere, ori în intervalul dintre reprizele meciurilor de box, de lupte, de judo, de sărituri ori de scrimă).

Masajul este esențial pentru orice sportiv ce își dorește performanța, indiferent că vorbim de masajul de refacere izolat, sau de masajul de refacere în timpul uneui antrenament.

Este cunoscut faptul că orice masaj ce are rol înaintea unui efort, înaintea încălzirii, este de tip stimulator, ergotrop din punct de vedere biologic, masajul de refacere fiind caracteristic fazei trofotropă, regenerativă din punct de vedere biologic.

Și tocmai de aceea efectele masajului sportivilor sunt numeroase:

Creșterea considerabilă a organismului la efort

Creșterea adaptabilității organimsului la efort

Împiedicarea acumulărilor de produse reziduale de tip toxic

Trebuie menționat faptul că în cazul sporturilor dificile, ce implică un efort intens, este recomandat un masaj de tip special, ce vizează în principal pregătirea mușchilor.

De asemenea, pentru a se preveni contracțiile musculare și asuplizarea muchilor, este ideal realizarea unui masaj în timpul pauzelor dintre antrenamente sau meciuri, masajul realizat după efort având rolul de a înlătura rapid oboseala acumulată, în paralel cu stimularea refacerii mai rapide.

O problema fundamentala asociata evaluarii epidemiologice a datelor privind accidentarile in sport o constituie modul neconsecvent in care este definit traumatismul si modul de colectare si inregistrare a informatiilor.

Aflarea cauzelor accidentarilor s-a realizat prin cumularea informatiilor si testelor, precum si din examinarea si interogarea jucatorilor accidentati.

Au fost descoperiti urmatorii factori etiologici :

Factori individuali; incluzand instabilitatea articulara preexista, tonus muscular in repaos crescut, incalzire insuficienta sau incorecta .

Echipament; incluzand nebandajarea gleznelor la sportivii cu laxitate ligamentara.

Teren de joc; incluzand abateri de la norme in privinta calitatii suprafetei de joc.

Reguli de joc; incluzand modul de apreciere de catre arbitru a jocului periculos, precum si atitudinea jucatorului fata de adversar.

Alti factori; incluzand accidentarile cauzate de situatii intamplatoare, conjuncturale.

Realizarea si aplicarea unor programe de masaj individualizat la fotbalistii componenti ai lotului de studiu s-a asociat cu reducerea incidentei traumatismelor in perioada studiata.

Un studiu amanuntit al efectelor in timp ale programului fizic asupra dezvoltarii fizice generale a sportivilor si ca urmare a efectului asupra incidentei generale a traumatismelor, nu s-a putut face din cauz timpului relativ scurt, scurs de la introducerea programului profilactic, dar acesta poate constitui subiectul unui studiu viitor.

BIBLIOGRAFIE

1. ALBU I. GEORGIA R. Anatomie clinică. București:All,2008.189 p.

2. ANTONESCU D. Corectarea coloanei vertebrale. București: Medicală, 1993. 291 p.

3. ARSENI, C. Problematica sănătății azi și în viitor. București: Academia RSR, 1984. 153 p.

4. BACIU C.Anatomia funcțională și biomecanica a aparatului locomotor.București: Sport-Turism , 1977. 122 p.

5. BACIUC.Aparatul locomotor. Anatomie funcțională biomecanica. București: Medicală, 1981. 375 p.

6. BACIU C.Kinetoterapie pre- și postrecuperatorie.București: Medicală, 1981, 139 p.

7. BACIU C. Kinetoterapia. București: Sport-Turism, 1981. 263 p.

8. BUDICĂ K.Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice. București:Fundație România de Mâine, 2005.364 p.

9. BUCUR I. Afecțiunile aparatului locomotor. Timișoara: Facla,1974. 291 p.

10. CAUN E. Gimnastica medicală în ortopedie. Chișinău: INEFS,1999. 124 p.

11. CORDUN M. Kinetologie generală. București: Axa, 1999. 435 p.

12. DANM.Educația pentru sănătate corporală. Oradea: Universității din Oradea, 2004. 118 p.

13. DELEANU M. Gimnastica corectivă și masaj.Timișoara: Editura Politehnică, 1978. 136 p.

14. DRAGAN I.Masaj. Automasaj.. Recuperare. București: Bogdana, 1995.87 p.

15. DUMITRU D. Reeducarea funcțională în afecțiuni coloanei vertebrale.București: Sport-Turism, 1984.158 p.

16. Doțet D. Îndrumător terminologic pentru studenții secțiilor de kinetoterapie. Bacău: Desteptarea, 1997. 46.p

17. DUMITRU D.Ghid de reeducare functionala. Bucuresti:Sport-Turism,1981.214 p.

18. EPURAN M.Metodologia cercetării activităților corporale. București:A.N.E.F.S., 1992. 451 p.

19. Stoica D., Fotbal, curs de baza; Reprografia Universitatii din Craiova,2002.

Titirica, L., Urgente medico-chirurgicale, Editura medicala, 1996.

Stanescu, N., Traumatologie sportiva curenta, Editura Stadion, Bucuresti, 1972.

Alexe N., Antrenamentul sportiv modern, Edit, Bucuresti, 1993.

Dragan I., colab., Practica medicinii sportive , Editura medicala, Bucuresti, 1990.

„ http://www.esanatos.com/ghid-medical/masajul/Masajul-dupa-efort-refacere64677.php ”

„http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/Proiect-jocul-de-fotbal11951.php ”

„http://archive-ro.com/ro/s/sportscience.ro/2012-09-14_299400_49/Articole_conf_2004_52/ ”

„ http://www.scritub.com/medicina/Despre-masaj62916113.php ”

„ http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/APLICATIILE-MASAJULUI-IN-SPORT62.php ”

„ http://www.scritub.com/timp-liber/sport/MASAJUL-DUPA-EFORT-refacere112991112.php ”