Masini Si Utilaje Folosite LA Presarea LA Rece Si LA Cald

CUPRINS

CAPITOLUL I pag. 1

GENERALITĂȚI pag. 1

CAPITOLUL II pag. 3

TIPURI DE PRESE pag. 3

CAPITOLUL III pag. 11

MAȘINI UTILAJE PENTRU

PRELUCRĂRI LA CALD ȘI LA RECE pag. 11

CAPITOLUL IV pag. 16

REGLAREA UTILAJELOR

ÎN VEDEREA OPERAȚIILOR

DE PRESARE LA RECE pag. 16

CAPITOLUL V pag. 18

ÎNTOCMUREA PROCESULUI

DE MATRIȚARE pag. 18

CAPITOLUL VI pag. 20

AUTOMATIZAREA MAȘINILOR

UNELTE pag. 20

CAPITOLUL VII pag. 23

MĂSURI DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII

MUNCII LA FORJAREA LIBERĂ

ȘI ÎN MATRIȚĂ pag. 23

BIBLIOGRAFIE pag. 27

=== PROIECT ===

MAȘINI ȘI UTILAJE FOLOSITE LA PRESAREA

LA RECE ȘI LA CALD

CUPRINS

CAPITOLUL I pag. 1

GENERALITĂȚI pag. 1

CAPITOLUL II pag. 3

TIPURI DE PRESE pag. 3

CAPITOLUL III pag. 11

MAȘINI UTILAJE PENTRU

PRELUCRĂRI LA CALD ȘI LA RECE pag. 11

CAPITOLUL IV pag. 16

REGLAREA UTILAJELOR

ÎN VEDEREA OPERAȚIILOR

DE PRESARE LA RECE pag. 16

CAPITOLUL V pag. 18

ÎNTOCMUREA PROCESULUI

DE MATRIȚARE pag. 18

CAPITOLUL VI pag. 20

AUTOMATIZAREA MAȘINILOR

UNELTE pag. 20

CAPITOLUL VII pag. 23

MĂSURI DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII

MUNCII LA FORJAREA LIBERĂ

ȘI ÎN MATRIȚĂ pag. 23

BIBLIOGRAFIE pag. 25

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI

Prin presare se înțelege operația de prelucrare a materialelor prin deformare cu ajutorul unei prese prin presiune. Dat fiind marea diversitate constructivă și dimensională a mașinilor pentru presarea la rece sau la cald, precum și domeniile de utilizare foarte variate, nu se poate stabili un criteriu unic de clasificare a lor, înafară de câteva criterii de ordin general, și anume:

-după modul de servire: manuale, semiautomate, automate.

-după tipul și poziția batiului: cu unul, doi sau patru montanți, cu batiu fix sau înclinabil, vertical sau orizontal, deschise sau închise.

-după modul de acționare a comenzilor: cu comanda manuală sau cu comanda după program, mecanică sau hidraulică.

-după viteza de lucru: cu viteze mici de deformare (v<10m/s) sau cu viteze mari (v>10m/s).

-după numărul de curse duble la culisou (culisor) sau berbec: lente (n>120 curse duble/min.) și rapide (n>120 curse duble/min.)

În schimb presarea la rece necesită o pregătire a fabricației mai costisitoare decât alte procedee tehnologice, devenind astfel neeconomică la producția de serie mică sau mijlocie. Mașinile și utilajele pentru presare destinate prelucrării prin ștanțare și matrițare la rece sau cald trebuie să îndeplinească anumite condiții cinematice sau dinamice impuse de procedeul

de prelucrare pentru care au fost construite. Astfel, mișcarea organului de lucru al mașinii (culisorul sau berbecul) trebuie să permită aplicarea forței de la elementul activ al sculei în condițiile specifice procedeului tehnologic respectiv (standardizarea, ambutisarea, extrudarea, îndoirea cu calibre) și în condițiile unei viteze de lucru variabilă în timp astfel încât mașina să permită alegerea unei viteze de prelucrare.

Datorită gamei largi de posibilități tehnologice, simplității lor constructive și productivității ridicate, presele mecanice constituie în prezent cea mai importantă gamă de mașini din întreg parcul de mașini și utilaje pentru prelucrarea materialelor prin presare la rece.

Clasificarea preselor se face în funcție de criteriul cinematic care trebuie să ia în considerare următoarele:

-traiectoria după care se deplasează organul executor al presei

-numărul maxim de cicluri cinematice executate în unitatea de timp

-modul de executare a operațiilor de presare

In funcție de forma traiectoriei organului executor, presele mecanice sunt:

cu deplasarea rectilinie, verticală, orizontală sau radială

cu traiectorie complexă

Ținând seamă de numărul de cicluri efectuate de organul executor, presele cu manivelă pot fi clasificate astfel:

-lente cu n≤120 curse duble/min.

-rapide cu n>120 curse duble/min.

După criteriul tehnologic presele mecanice cu manivelă pot fi:

-universale destinate executării în produs de unicate și serie, a operațiilor de presare specifice în limita forței disponibile.

-specializate folosite în producția de serie mare și masa, la executarea unei singure operații dar pentru piese de dimensiuni diferite

-speciale utilizate pentru executarea unui singur tip de operații la piese de aceiași dimensiune sau de dimensiuni apropiate.

CAPITOLUL II

TIPURI DE PRESE

a)Presele mecanice cu manivelă sau excentric:

Presele cu manivelă sau excentric pot fi clasificate după criterii cinematice sau funcționale, tehnologice și constructive. După forma constructivă sau forma de batiu presele mecanice pot fi:

-de tip deschis <> cu batiul în formă de C, fix sau înclinabil

-de tip închis <> având forma unui cadru dreptunghiular, în ambele cazuri caracteristicile geometrice ale locașului pentru montarea sculei pot fi bine precizate.

1.Prese mecanice cu simplă acțiune:

Se execută într-o gamă largă de tipo dimensiuni, mișcarea de presare fiind obținută cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă sau excentric.

2.Prese mecanice cu dublă și triplă acțiune:

Se utilizează la ambutisarea pieselor din tablă groasă la care forța de strângere a semifabricatului P8 nu poate fi realizată cu arcuri, tampoane de cauciuc sau pernă de aer.

În cazul preselor cu dublă acțiune, mașina este prevăzută cu doi berbeci, unul interior care acționează poansonul de ambutisare ( forța PD ) și altul exterior care acționează placa de apăsare a semifabricatului ( forța P8). Berbecii acționează decalat : mai întâi coboară berbecul exterior pentru a realiza apăsarea semifabricatului în scopul evitării apariției cutelor. La scurt interval începe să coboare și berbecul interior cu poansonul care împinge semifabricatul în placa de ambutisare. La ridicare ordinea este inversă permițând astfel dezbrăcarea piesei de pe poanson.

Piesele cu tripla acțiune sunt prevăzute cu trei culisoare, cel de-al treilea fiind în general sub traversa inferioară și deplasându-se în sens contrar celorlalte două, cel de-al treilea culisou are sistem de antrenare independent de celelalte două, dar mișcarea sa trebuie bine sincronizată cu a primelor. Presa cu tripla acțiune se utilizează în cadrul ambutisărilor foarte adânci.

b)Prese cu genunchi :

Sunt denumite astfel datorită prezenței în ansamblul lor cinematic al mecanismului de tip "genunchi" ( articulația cilindrică a trei elemente în mișcare plan-paralelă).

Din diagrama forței caracteristică pentru acest tip de presă rezultă ca presele cu genunchi dezvoltă forțe de presare mari numai către sfârșitul cursei culisorului ceea ce le recomandă pentru operațiile de presare în matriță (presare volumică ): refulare, calibrare, ștanțare, extruziunea la rece, precum și în unele operații de forjare la cald în care se cer forțe mari și deplasări mari și mici.

c)Prese cu șurub:

Aceste prese pot fi acționate manual sau mecanic.

1. Cea mai simplă presă cu șurub este presa manuală prezentă în figură, utilizată foarte mult de către sculerii matriței în operațiile de imprimare a orificiilor din plăcile ștanțelor și matrițelor sau în astfel de operații de prelucrare.

Presa dezvoltă o forță de circa 100 KN și este de construcție foarte coloane, rigidizate la partea superioară printr-o traversă în care este introdusă piulița prin care trece șurubul presei.

La partea superioară șurubul presei este prevăzut cu o gaură prin care trece bara la capetele căreia sunt montate greutățile și rama circulară, în timpul simplă fiind compusă dintr-o masă fixată pe un postament. Pe masă sunt montate două presării s-a folosit ghidajul.

2. Presele cu șurub acționate mecanic pot fi la rândul lor cu discuri, cu ficțiune sau acționate prin angrenaje.

d)Prese hidraulice:

Funcționează pe principiul lui Pascal și se caracterizează prin aceea că asigură deformarea materialelor la viteze de lucru relativ constante, permițând în același timp obținerea unor forțe de deformare mari datorită eliminării sistemelor mecanice de transmitere.

e)Prese pentru ștanțarea de precizie:

Concepția și construcția preselor pentru ștanțare fină au fost impuse de particularitățile procedeului. Indiferent de modul de acționare mecanic sau hidraulic-presa trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Presa cu triplu efect sau cu tripla acțiune necesară pentru:

-forța de decupare sau forța de tăiere

-forța de presare a benzii de material

-forța contra poansonului sau contra presiune

2.Viteza variabilă a culisoului pentru acționarea forței principale și anume:

-viteza rapidă pentru închiderea și deschiderea sculei;

-viteza mică, maxim 20 mm/s, necesară eliminării cantității mari de căldură produsă în zona de tăiere, pentru a evita apariția ruperilor fragile și a obține o suprafață netedă pe toată grosimea materialului.

Combinarea celor două viteze: rapidă și lentă conduce la realizarea unei cadențe economice, apropiată de cadența preselor convenționale.

Scule utilizate pe aceste automate reprezintă o combinație (un hibrid) între ștanțarea de precizie și convențională.

3. Întoarcerea precisă a culisoului exact în momentul când poansonul a trecut prin banda de material, în scopul evitării pătrunderii acestuia în placa de tăiere.

4. Construcția robustă a batiului menit să absoarbă+ toate vibrațiile și stocurile produse în timpul ștanțării.

5. Ghidajul fără joc al culisoului (impus de jocul foarte mic dintre poanson și matriță).

6. Presele pentru ștanțarea de precizie permit un reglaj continuu al numărului de curse duble pe minut.

7. În sfârșit presele pentru ștanțare fină sunt prese automate prevăzute cu dispozitive de siguranță contra spargerii sculei, avansul automat al benzii, îndepărtarea și ungerea materialului tocător pentru grilă, îndepărtarea pieselor și deșeurilor etc.

A. Presele cu comandă mecanică:

Sunt presele cu forță principală F1 se realizează cu ajutorul unui mecanism cu genunchi sau cu "dublăgenunchieră".

Presa pentru ștanțare fină Model A 6838-U.R.S.S. având F1 de 630 KN, de 315 KN și F3 de 150 KN realizează o cad. 26-65

B. Prese cu comandă hidraulică:

Sunt presele la care toate cele trei forțe sunt acționate hidraulic. Din schema de principiu a unei asemenea prese asemănătoare cu precedenta rezultă clar diferența dintre cele două tipuri de prese: în locul mecanismului cu genunchierea destinat acționării principale mecanice a fost introdusă acționarea hidraulică, schema de principiu rămânând în rest neschimbată.

CAPITOLUL III

MAȘINI ȘI UTILAJE PRNTRU PRELUCRĂRI LA CALD ȘI LA RECE

În funcție de sursa de energie folosită, instalațiile pentru încălzire (cuptoarele) se folosesc în:

-instalații pentru încălzire cu combustibil (solid, lichid, gazos) și instalații pentru încălzire cu energie electrică (cu rezistență electrică și prin inducție)

a)Cuptoarele de încălzire cu ardere:

Sursa de energie pentru încălzirea pieselor în astfel de cuptoare o constituie gazul metan, păcura și motorina, cocsul și praful de carbine. Dintre aceștia sunt preferați combustibilii gazoși și lichizi.

După felul contactului material de încălzire cu atmosfera din cuptor, aceștia sunt:

-cu contact direct între material și flacără și un contact indirect între material și flacără.

Ultimele prezintă avantajul ca nepermițând sau înpiedicând accesul gazelor arse (puternic oxidate) la metalul încălzit, reduce pierderile prin arderea materialului, care în alte condiții pot atinge valori de 3% din volumul materialului încălzit. Mărimea cuptoarelor depinde de mărimea și cantitatea pieselor de încălzit. Evitarea contactului direct dintre material și flacără se realizează prin introducerea materialului de încălzit într-o cameră denumită muflă.

La cuptorul cu flacără cu combustibil solid, combustibilul este încărcat prin ușa 3 și așezat pe grătarele 2 sub care se află cenușarul 1. Arderea are loc în 4; de aici aerul cald și produsele de ardere trec în camera 6 (unde se găsesc piesele), de unde sunt evacuate prin canalul 8 și conducta 9. Pragul 5 împiedică trecerea flăcărilor din camera 4 în camera 6. Semifabricatele 10 sunt introduse și scoase din cuptor prin ferestrele 7.

În cazul producției în serie mare și în masă se folosesc cuptoare cu vatră mobilă (în translație sau rotativă). În acest caz piesele sunt încărcate în partea cea mai rece a cuptorului și după ce parcurg întreaga lungime a acestuia, respectiv circumferința, atingând temperatura necesară, sunt scoase printr-o ușă , amplasată în partea cea mai caldă aflată lângă focar. Operațiile de încărcare și descărcare, precum și deplasarea pieselor sunt mecanizate.

In figura 3.2 este reprezentat un cuptor cu vatră rotativă. Piesele se încarcă pe vatra circulară rotativă 1 prin ușa de încărcare 2, după ce parcurg aproape întreaga circumferință timp în care ajung la temperatura corespunzătoare sunt descărcate pentru ușa 3. Arzătoarele 4 orientează flacăra în sens invers sensului de rotire al vetrei. În vederea creșterii randamentului cuptorului și a protecției personalului muncitor de radiațiile calorice, cuptorul rotativ se căptușește la exterior cu materialul termoizolant 5.

b)Cuptoarele de încălzire cu energie electrică:

Aceste cuptoare sunt cu rezistență și prin inducție.

1)Cuptoarele electrice cu rezistență:

-sunt folosite de cele mai multe ori în cazul metalelor neferoase.

2)Cuptoarele electrice prin inducție:

-cu curent de înaltă frecvență (1000-8000 H2) produc căldură chiar în interiorul pieselor.

3)Încălzirea electrică prin contact:

-se aplică cu rezultate la piese lungi și cu diametre de până la 50 mm

La prelucrarea pieselor prin forjare se tinde să se obțină forme și dimensiuni cât mai apropiate de cele fine. Acest lucru este realizat în cazul pieselor de dimensiuni mici când în acest scop se pot folosi matrițe. Dar forjarea în matriță se justifică din punct de vedere economic numai la producția în serie mare și în masă. Piesele de dimensiuni mari, pentru care nu pot fi folosite matrițe ca și piesele mici, realizate într-un număr restrâns, se obțin prin forjarea liberă.

a)Mașini și utilaje pentru forjarea liberă:

Forjarea liberă se poate executa manual sau mecanic.

Ciocane:

In funcție de modul de acționare, ciocanele pot fi cu abur sau cu aer comprimat, pneumatic, cu autocompresie, mecanice, special. Din punct de vedere constructiv, diocamele sunt cu una sau cu două coloane.

Presele hidraulice sunt destinate forjării pieselor grele sau foarte grele, ele putând dezvolta o forță de până la 500.000 KN. Presele hidraulice sunt prevăzute cu o pompă hidraulică de acționare 1 și cu un acumulator hidraulic 2 care are rolul de a acumula apa la o presiune înaltă (200 bar), în pauzele dintre cursele de lucru și de a o trimite în rețeaua de acționare în timpul lucrului. Traversele inferioară 4 și superioară 3 cu nicovalele respective sunt legate prin două sau patru coloane 5. Traversa superioară cu nicovala mobilă este acționată pe verticală în cursa de lucru pe pistonul 6 care culisează în cilindrul hidraulic 7. Cursa de ridicare a traversei superioare se realizează prin acționarea pistoanelor 8 care culisează în cilindrii de întoarcere 9. Toate comenzile presei sunt date de lapupitrul 10, unde se află butoanele de acționare a supapelor.

b)Mașini și utilaje pentru forjarea în matriță:

Forjarea în matriță se execută cu ajutorul unei scule numită matrița a cărei caritate limitează deformarea materialului.

Ca utilaje pentru aplicarea forței de deformare se folosesc ciocane, prese, mașini rotative de forjare etc.

Ciocanele de matrițare funcționează după aceleași principiu ca și cele pentru forjare liberă și pot fi cu sabotă și fără sabotă.

Presele frecvent folosite la matrițare sunt: presele cu excentric, presele cu ficțiune și presele hidraulice.

Se construiesc pentru forțe de presare între 5.000 și 100.000KN. Motorul 1 transmite mișcarea la volantul 2 pe axul căruia se găsește arborele cu excentric 3. Pe aceasta se montează biela 4 de care se fixează berbecul 5. Semifabricația superioară 6 se montează.

CAPITOLUL IV

REGLAREA UTILAJULUI ÎN VEDEREA OPERAȚIILOR DE PRESARE LA RECE

Operația de reglare este caracteristică în special preselor pe care se execută lucrări de tăiere sau deformare cu ștanțe sau matrițe. Operația este efectuată de reglorul secției și cuprinde următoarele lucrări:

-omologarea ștanțelor și matrițelor noi;

-reglarea ștanțelor sau matrițelor în vederea executării pieselor în procesul de fabricație;

-urmărirea funcționării preselor și a ștanțelor sau matrițelor și înlăturarea eventualelor defecțiuni.

Prin omologarea unei scule se înțelege experimentarea funcționării ei la primirea din secția de sulărie.

Operația se execută în prezența maistrului de atelier și a tehnologului secției de sculărie. În cadrul omologării, după efectuarea operației de reglare, se execută un număr restrâns de piese, se controlează și dacă acestea corespund documentației tehnice, scula respectivă poate fi introdusă în producția în serie.

Elementele de bază ale ștanțelor au rolul de a fixa ștanța pe presa pe care se execută operația de tăiere și de a ghida elementele mobile față de cele fixe.Elemente de bază ale ștanței sunt :

-placa de bază

-placa superioară

-placa port poanson

-placa de ghidare

-cepul de prindere

-coloanele

-bucșele de ghidare

Elementele active ale unei ștanțe sunt poansonul și placa de tăiere.Aceste elemente execută operația de tăiere, fiind supuse solicitărilor principale care intervin în timpul lucrului.

Durabilitatea unei ștanțe depinde de calitatea materialului și de precizia cu care sunt executate elementele active.Ele se execută din oțeluri aliate pentru scule tratate termic pentru mărirea durabilității. Elementele componente ale matrițelor sunt în general aceleași ca și cele ale ștanțelor prezentând totuși unele deosebiri.

Operația de reglare propriu-zisă a ștanței se execută în felul următor:

-se ung bucșele și ghidajele și se închide matrița

-prin rotirea volanului se aduce berbecul în punctul mort exterior

-se așează ștanța sau matrița pe masa piesei

-se deplasează masa presei pe verticală până cepul de prindere intră în berbecul presei

-se fixează placa de bază pe masa presei și cepul de prindere pe berbecul presei

-se reglează cursa berbecului în funcție de grosimea materialului sau adâncimea de ambutisare

-se așează un material subțire sau preșpan pe partea inferioară a sculei, se coboară poansonul în poziție de lucru și se cercetează modul de imprimare a elementelor active pe materialul de încercat, trăgându-se apoi concluzii asupra centrării celor două părți ale sculei.

CAPITOLUL V

ÎNTOCMIREA PROCESULUI DE MATRIȚARE

Indiferent e utilajul folosit, la proiectarea tehnologiei de matrițare se ține seamă de desenul piesei matrițate. Acestea se întocmește în raport de desenul piesei finite determină tehnologii de matrițare și utilajul respectiv.

Pe desenul piesei matrițate sunt prevăzute:

-adaosuri de prelucrare

-înclinări de racordare

-adaosuri tehnologice

-planul de separație (STAS 1229-67, condiții generale pentru piese din oțel matrițate).

La piesele care se prelucrează prin așchiere se prevede, pe suprafețele de prelucrat, un adaos de material care să asigure realizarea prin așchiere, forma și dimensiunile piesei cerute în funcționare.

În țara noastră adaosurile de prelucrare și abaterile limită sunt standardizate conform STAS 7670-66.

Înclinările de matrițare asigură umplerea locașului matriței, reducerea solicitărilor matriței și extragerea ușoară a piesei din matriță. Valorile înclinărilor de matrițare sunt prevăzute în standardul menționat mai sus.

Piesele matrițate sunt prevăzute cu raze de racordare care sunt necesare pentru a ușura curgerea materialului în matriță și a înlătura pericolul formării fisurilor.

Pentru asigurarea execuției piesei matrițate la dimensiunile din desen se prevăd o serie de adaosuri tehnologice cum sunt:

-bavura

-adaosul pentru capul de clește

-adaosul pentru ardere

Prin urmare, masa semifabricatului Gsf se va calcula cu relația:

Gsf = Gp + Gb + Ga + Gs

În care :

Gp – masa piesei matrițate

Gb – masa bavurii

Ga – pierderi de metal prin ardere

Gc – pierderi de metal prin capul de clește

Pentru a se evita pierderile de metal prin bavură, care reprezintă circa 20% din masa piesei matrițate, se poate aplica matrițarea fără bavură (închisă). Procedeul se caracterizează prin faptul că în zona de contact a semifabricatelor se prevede un inel de metal destinat conturului piesei.

În acest fel se elimină locașul bavurii și operația de debavurare, iar piesa matrițată are forme și dimensiuni mai apropiate de piesa finită.

Planul de separație definește părțile din piesa cuprinsă în matrița inferioară și cea superioară. Poziția planului de separație este determinat de configurația piesei și de fibrajul necesar pentru a fi obținut în piesa matrițată.

CAPITOLUL VI

AUTOMATIZAREA MAȘINILOR UNELTE

În desfășurarea procesului de producție, intervin în mod obligatoriu, o serie de mișcări executate de om sau de mașină, simultan sau succesiv într-o corelație bine determinată.

Automatizarea asigură înlocuirea parțială sau totală a omului în funcție de comanda, coordonează și controlează procesul de producție.

Elementele cu ajutorul cărora mașinile realizează aceste funcții se numesc elemente de automatizare sau de comandă, iar ansamblul lor formează sistemul de comandă al mașinii.

6.1 Funcțiile mașinilor unelte

-funcțiunea principală, realizată de mișcarea principală a mașinii unelte;

-funcțiunea de avans, realizată de una sau mai multe mișcări simultan sau succesiv. Spre exemplificare, mașina clasică de găurit are una, strungul universal are două, mașinile de forjat au trei, ajungându-se până la șase mișcări de avans la mașinile unelte grele și complexe;

-funcțiunea de alimentare cu piese, realizată de muncitor sau dispozitive speciale, printr-un complex de mișcări;

-funcțiunea de orientare și fixare a piesei, realizată de dispozitivul de prindere;

-funcțiune de schimbare a sculei, realizată de muncitor sau de elemente speciale ale mașinii;

-funcțiunea de apropiere și retragere rapidă între piesă și sculă, realizată prin mișcări ce au traiectorii comune cu mișcările de avans;

-funcțiunea de comandă, care se asociază fiecărei mișcări în parte (comanda individuală) sau mai multor mișcări, implicând și coordonarea lor (comanda centralizată). Această funcțiune poate fi realizată de muncitor sau de mașină;

-funcțiunea de reglare, care se asociază unora din mișcări; care au parametrii variabili; ea se poate executa ca și funcțiunea de comandă;

-funcțiunea de control, care poate fi aplicată uneia sau tuturor mișcărilor, ce se execută în timpul operațiilor, sau rezultatelor prelucrării, adică piesei executate.

Funcțiunile prezentate ulterior pot fi grupate în:

-funcțiuni de lucru (principală și de avans), care participă nemijlocit la procesul de prelucrare;

-funcțiuni auxiliare (alimentarea cu piese, orientarea și fixarea piesei, schimbarea sculei, apropierea și retragerea rapidă etc.);

-funcțiuni de conducere ( comanda, reglare, control).

Mișcările corespunzătoare diferitelor funcțiuni pot fi manuale sau mecanizate.

Dacă sistemul de comandă nu primește alte informații în timpul desfășurării ciclului, decât cele cuprinse în program, sistemul de automatizare este cu circuit deschis ( figura 6.1, a). Atunci când sistemul de comandă primește informații cu privire la modul cum sunt executate comenzile sale, informații folosite numai la corectarea desfășurării procesului, sistemul este cu circuit închis sau cu reacție ( figura 6.1, b).

Programele pentru mașini unelte cu comanda numerică pot fi realizate în două moduri, astfel:

programare manuală în care operațiile sunt efectuate de către unul sau mai mulți operatori umani;

programare asistată de calculator sau automată în care una sau mai multe operații sunt efectuate de către un calculator electronic.

Sistemul de comandă are rolul de a recepționa, prelucrarea și transmite mai departe informația din sistemul de automatizare.

CAPITOLUL VII

MĂSURI DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII MUNCII LA FORJAREA LIBERĂ ȘI ÎN MATRIȚĂ

La forjarea liberă și în matriță, deoarece se lucrează cu piese de dimensiuni mari, la temperaturi înalte și cu utilaje care dezvoltă forțe mari în timpul lucrului, se impun măsuri sporite de tehnică a securității muncii.

Personalul muncitor va fi supus unui instructaj temeinic înainte de a i se încredința o anumită munca și secțiile de forjă, în scopul evitării accidentelor și a bolilor profesionale. La forjarea liberă și în matriță se verifică starea sculelor și a utilajelor. Daca se constată defecțiuni la scule sau utilaje, acestea vor fi reparate înainte de a se folosi. În funcție de natura defecțiunii, reparațiile se executa de către forjori sau de către personalul de la întreținere.

Nicovala și matrițele se curăță de oxizi înainte de începerea lucrului, fie cu aer comprimat, fie cu peria, însa nu se vor curățată cu mana liberă sau cu matrița. Se interzice forjarea metalului supraîncălzit sau insuficient încălzit, deoarece devine fragil in primul caz și pot sări bucăți sau î-și pierde elasticitatea în al doilea caz, transmițând la lovire vibrații puternice cleștelui și respectiv muncitorului.

Piesa trebuie așezată bine pe nicovală și în contact perfect cu acesta; daca se execută tăierea, atunci piesa se va așeza astfel încât linia după care se taie să corespundă cu muchia nicovalei. Ciocanele de forjare liberă și de matrițare se vor monta pe fundații corespunzătoare și elastice, pentru a diminua vibrațiile puternice in timpul lucrului. Cilindrul ciocanului va fi prevăzut cu dispozitive de siguranță, iar pedala de comandă a ciocanului va fi prevăzută cu apărare. Pârghia de acționare a ciocanului trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de siguranță pentru menținerea berbecului în poziția ridicată sau coborâtă în timpul întreruperii lucrului. Matrițele și nicovalele trebuie montate corect, adică să fie în contact, perfect cu suprafața berbecului ciocanului și să fie bine fixate prin pene, nu se va lucra cu matrițe încălzite prea puternic. La presele hidraulice. Pentru evitarea accidentelor, presele hidraulice trebuie bine întreținute și reglate cu atenție. Flansele conductelor trebuie să fie bine strânse pentru a nu permite scăpări de apă; săniile de ghidare să fie bine unse iar piulițele săniilor de ghidare să fie strânse. Supapele de distribuție a apei trebuie să fie în bună stare de funcționare și bine șlefuite; numai după oprirea totală a întregii instalații.

La transportul pieselor forjate și matrițate se vor respecta

Urmatoarele măsuri:

-dispozitivele folosite trebuie supuse zilnic și periodic la revizii și încercări;

-instalațiile de ridicat și transportat vor fi prevazute cu dispozitive de semnalizare acustică;

-dispozitivele pentru prinderea pieselor trebuie să fie prevăzute cu siguranțe pentru evitarea deschiderii acestora;

-piesele forjate mici se transportă în cutii metalice cu electrocare sau autocare; cutiile metalice se supun reviziei, cel puțin o data la trei luni.

-piesele grele se transportă cu vagoane de cale ferată; viteza de circulație a vagoanelor în interiorul forjei nu trebuie să depășească 2 km/oră.

BIBLIOGRAFIE

T.E.P.S. cls. A XI-a: Adina Mareș, Camelia Dana Cristea, Ion Moraru, Elena Popa, Daniela Burdușel, editura Sigma 2002,București.

U.T.L.S.M.: Nicolae Tudorache, Maria Trandaf, Ion Moraru, editura didactică și pedagogică București 1978.

T.M.P.: N.Atanasiu, Gh. Zgura, E. Arieșanu, Gh. Pedea, editura didactică și pedagogică București 1978.

Referenți: ing. C. Drăguț, Ion Tacutu, Matei Rădoi, Vergiția Rusu, Florin Ionescu.

4.U.T.L.M: Gh. Zgura, Emil Arieșanu, Nicolea Atamasiu, Gh.Petea, editura didactică și pedagogică București 1980 nr.3448/1979.

Referenți: Neculai Huzum, prof. gr. I .,Spirea Mihalache, Matei Rădoiu, Conodopol Viorica, Valeria Agalopol.