Masajul și exercițiul fizic, mijloace ale kinetoterapiei în recuperarea herniei de disc la adulți Conducător științific: Profesor dr. Cioroiu Silviu… [616376]

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Masajul și exercițiul fizic, mijloace ale kinetoterapiei în
recuperarea herniei de disc la adulți

Conducător științific:
Profesor dr. Cioroiu Silviu Gabriel

Absolvent: [anonimizat], 2019
CUPRI NS

1
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………….. … 3
1. Motivația alegerii temei …………………………………………………………………………… …………….. 4
2. Actualitatea și importanța temei …………………………………………………………………………… 5
3. Scopul și obiectivele lucrării ………………………………………………………………………… ………… 8
4. Ipoteza………………………………………………………………………………………….. …………………………. 8
CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
1.1. Anatomia coloanei vertebrale ………………… …………………………………………………………….. 9
1.2. Biomecanica coloanei vertebrale ………………………………………………………………………… 15
1.3. Aspecte patologice ale coloanei vertebrale ………………… …………………………………….. 17
1.4. Hernia de disc ……………………………………………………………………………………………………….. 18
1.5. Tratamentul herniei de disc ……………………………………. …………………………………………… 23
1.6. Masajul și kinetoterapia în hernia de disc ………………………………………………………….. 26
CAPITOLUL II STUDIUL INDIVIDUAL
2.1. Organizarea cercetării ……………………… ………………………………………………………………….. 35
2.2. Prezentarea lotului de studiu ……………………………………………………………………………… 35
2.3. Metode de cercetare și tehnici de explorar e și evaluare ………………………………….. 37
2.4. Aparate, instalații și materiale ……………………………………………………………………………. 40
2.5. Planul/programul de recuperare …………………………… …………………………………………… 41
CAPITOLUL III PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATITICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII
3.1. Prezentarea rezultatelor cercetării ……………………………………………………………… .. 46
3.2. Interpretarea rezultatelor cercetării ……………………………………………………………… 49
Concluzii ……………………………………………………………………………………….. …………………….. ……… 55
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. …….. 57
Anexe ……………………………………………………………………………. ………………………………………………. 59

2
INTRODUCERE
Hernia de disc reprezintă o afecțiune care poate duce la instalarea unui deficit
neuromotor în zona interesată, apărând atunci când discurile vertebrale se deplasează de la
locul de origine. Importanța discurilor vertebrale reiese tocmai din rolul lor de a asigura protecția
vertebrelor, comportându -se ca niste amortizoare ce preiau din sarcina mecanică. În cazul
afectării lor este important să se intervină prin intermediul unei conduite terapeutice specifice,
din care să nu lipsească fizioterapia și masaju l.
Masajul reprezintă un mijloc terapeutic prin intermediul căruia se pot obține efecte de
relaxare. Prelucrarea metodică a părților moi ale corpului prin procedee manuale sau mecanice
în scop fiziologic, profilactic și terapeutic . [Cordun, 1992, pag. 6 ]. Din definiția de mai sus putem
deduce fapt ul că masajul se adresează țesuturilor moi, ajutând considerabil la tratarea
contracturilor musculare, obținându -se o ameliorare a durerii.
Stadiul de evoluție al bolii, partiularitățile pacientului și precocitate a inițierii
tratamentului sunt aspecte deosebit de importante în ceea ce privește tratarea herniei de disc,
conduita terapeutică a acestei afecțiuni implicând specialiști precum neurologi, medic de
recuperare, kinetoterapeut. Colaborarea acestora este abso lut necesară în vederea atingerii
obiectivelor terapeutice, în acest fel putându -se evita tratamentul chirurgical al herniei de disc.
Deoarece hernia de disc lombară are un istoric favorabil,intervențiile chirurgicale nu ar trebui
luate în considerare de cât după o perioadă de 6 săptămâni. Este necesar să se specifice și să se
respecte indicațiile chirurgicale pentru hernia de disc lombară, evitând conflicete de interese.
[Delgado, 2017, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28130015]. Perioadă de 6 săptămâ ni
până la inițierea unui tratament chirurgical este specificată în cazul experimentului realizat, în
această perioadă realizân du-se un program de recuperare specific afecțiunii. În opinia mea
aceste 6 săptămâni nu ar trebuui să fie un termen în cazul tutu ror pacienților, întruc ât
tratamentul este individualizat în funcție de particularitățile fiecărui pacient în parte, specialiștii
domeniului reprezentând factorii decizionali.

3
Lucrarea de față este concepută atât cu un caracter teoretic, dar mai ales cu un caracter
practic. Sunt prezentate informații teoretice cu privire la subiectul ales, ulterior fiind prezentat
un studiu de caz prin care se verifică ipoteza formulată. În vederea atingerii acestor obiective
sunt citați autori ce au o bogată activitate ști ințifică specifică domeniului herniei de disc și a
modului de tratare a acesteia, putând astfel evidenția faptul că există o variată gamă de studii,
manuale, cărți sau articole cu privire la subiectul abordat în această lucrare.
Consider că rolul masajului în cadrul planului de recuperare a herniei de disc este unul
deosebit de important, încadrarea masajului alături de un program fiziokinetoterapeutic
conducând la re ușita terapeutică atât pe termen mediu, dar și pe termen lung. Obiectevele
programului de recuperare se referă la ameliorarea durerii, relaxarea musculaturii contracturate,
asuplizarea musculaturii interesate, dar și tonifierea peretelui anterior al trunchiului anterior și
posterior în vederea asigurării unui echilibru muscular la nivelul coloa nei vertebrale.

1. Motivația alegerii temei
Motivul pentru care am ales această temă este reprezentat de faptul că patologia
coloanei vertebrale este una vastă, a cărei recuperare trebuie să fie individualizată și
particularizată, aceste aspecte oferindu -mi un impuls important în dorința de a aprofun da acest
subiect.
Doresc ca prin intermediul acestei lucrări să ofer informații veridice și valoroase cu privire
la subiectul ales, referințele bibliografice fiind atât de origine română, dar aparținând și unor
autori străini.
Consider că rolul masajului în tratarea herniei de disc este unul deosebit de important și
nu ar trebui să lipsească din planul de recuperare al acestei afecțiuni. Ameliorarea durerii din
cadrul herniei de disc este unul dintre obiectivele ce le mai importante, prin intermediul
manevrelor de masaj putându -se facilita atingerea acestui obiectiv.

4
Un alt motiv pentru care am ales această temă se referă la incidența ridicată a acestei
afecțiuni în rândul pacienților, prin intermediul lucrării de față dorind să evidențiez efectele
masajului, alături de tratamentul fiziokinetoterapeutic asupra pacienților diagnosticați cu hernie
de disc.
2. Actualitatea și importanța temei
Se spune că major itatea oamenilor sunt afectați î ntr-un moment al vieții de dur eri de
spate. În funcție de specificul activităților profesionale și cotidiene aceste dureri pot fi de
intensitate mai mică sau mai mare, persistând în timp mai mult sau mai puțin. Dacă nu sunt
tratate și nu se iau măsuri aceste dureri pot evolua foarte ra pid, culminând cu apariția unei
hernii de disc. Cu cât tratamentul este inițiat mai repede, cu atât durerile vor fi ameliorate într –
un timp mai scurt. De acee a este indicat ca la apariția unor astfel de probleme să fie consultat
un specialist, care ar pute a fi medicul de familie, medicul de recuperare, neurologul,
kinetoterapeutul. Durerea cervicală reprezintă cel mai frecvent tip de durere, după cefalee și
durere lombară, aproximativ 80% din populație prezentând durere cervicală măcar odată de -a
lungul vieții . Frecvența durerilor de coloană cu sau fără iradiere în umăr sau în membrul
superior sunt extrem de frecvent întâlnite în anamneza bolnavilor, cele mai multe infromații din
literatura de specialitate, referindu -se la întreaga populație, converg spr e următoarele procente
75-80% în cazul bărbaților și 65 -75% în cazul femeilor[ Lucescu,2009, pag 7].

Informațiile existente în domeniul recuperării cu privire la hernia de disc sunt diverse și
bogate, populația cotidiană având acces facil la acestea. Chia r și în aceste condiții modul în care
pot fi de ajutor aceste informații trebuie limitat până în punctul în care să nu se ajungă la ideea
conform căreia urmarea unor sfaturi și neconsultarea unor specialiști specifici domeniului sunt
suficiente pentru a t rata hernia de disc.
Hernia de disc poate duce la instalarea unor posturi vicioase și a unor atitudini
necorespunzătoare, care pot afecta modul de desfășurare al activităților zilnice, de aceea este

5
important să se prevină instalarea acestor efecte și să s e recurgă la aplicarea unui program de
recuperare din care să nu lipsească includerea masajului terapeutic. Masajul era asociat cu
procedee empirice de terapie pecum: aplicațiile locale calde, ungeri cu diferite substanțe
(mirodenii, uleiuri), printre care și mobilizări pasive ale segmentelor corpului. [ Ionescu, 1970,
pag. 14].
Importanța temei se regăsește în efectele ce sunt obținute în urma aplicării manevrelor
de masaj. Efectele obținute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiuni i din
țesuturi și se obțin ca urmare a aplicării tuturor procedeelor și tehnicilor, care produc modificări
în concentrația umorilor [ Mârza, 2009, pag 16] . Atunci când țesuturile moi din jurul unei
articulații sunt supuse unui proces de suprasolicitare apa r dureri la acel nivel, la nivelul coloanei
existând factori suplimentari, ligamentele acționând ca punct de sprijin pentru discuri.
Suprasolicitarea ligamentelor duce la afectarea discurilor și la apariția contracturilor musculare
și astfel la apariția du rerii.
Hernia de disc este o afecțiune degenerativă, care presupune instalarea simptomelor și
agravarea acestora progresiv, putând afirma că incidența este mai mare la populația adultă. În
ultima perioadă însă se constată apariția acestei afecțiuni și la v ârste mai precoce , însă acest
lucru este pus pe seama altor complicații . Hernia discului lombar la adulți este considerată a fi
provocată de suprasolicitarea repetitivă și de modificările degenerative cu vârsta. Cu toate
acestea, aceste cauze sunt absente la copii și adolescenți. Presupunem că malformațiile
structurale ale coloanei lombare ar putea predispune disfuncțiile intervertebrale la degenerarea
timpurie și, prin urmare, trebuie să fie fuzionate chirurgical. Această problemă nu a fost ridicată
niciod ată înainte. Hernia de disc pediatrică este semnificativ asociată cu malformații strucurale
ale coloanei vertebrale lombare
[ Danq, 2015, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/265953 46].
Incidența herniei de disc este cre scută în rândul populației, de ace ea este necesar să se
recurgă la cele mai bune metode de tratament. Durerea de spate este o problemă primară și

6
urgentă de îngrijire; durerea radiculară poate fi cauz ată de hernia nucleului pulpos (disc
intervertebral), de stenoză spinală sau de modificări le degenerative la nivelul vertebrelor.
Accentul acestei revizii clinice va fi abordarea clinică și tratamentul durerii radiculare lombare, a
durerii radiculare cervicale și a stenozei spinale. De obicei, diagnosticată prin istoricul neurologic,
examenul f izic și imagistic, semnele și simptomele specifice pentru radiculopatia lombară,
stenoza spinală și durerea radiculară cervicală pot ajuta la determinarea etiologiei. Odată cu
diagnosticarea bolii radiculare a spatelui, o multitudine de opțiuni de tratamen t sunt disponibile
de la odihnă și terapie fizică la medicamente, epidurale și chirurgie. Cele mai comune și
acceptate sunt revizuite. Cu un diagnostic precis, administrarea eficientă a managementul
durerii poate fi utilizată pentru a scurta episoadele rad iculare și pentru a gestiona sindroamele
radiculare recurente sau cronice. Folosind o abordare pas cu pas de la diagnostic la terapia
conservatoare la o intervenție chirurgicala potențială, sindroamele de durere radiculară se pot
îmbunătăți sau rezolva, ia r pacientii pot obține un statut funcțional și o calitate mai bună a vieții
[ Patel, 2018, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30522138].

3. Scopul și obiectivele lucrării
Scopul acestei lucrări este de a evidenția rolul pe care îl joacă masajul în ceea ce privește
tratamentul herniilor de disc și efectele care pot fi obținute prin intermediul acestui mijloc
terapeutic, alături de tratamentul fiziokinetoterapeutic.
Obiectivele lucrării de față sunt următoarele:
– Consultarea literaturii de specialitate, în ve derea alegerii celor mai veridicie și mai
valoroase informații cu privire la subiectul ales;
– Lărgirea spectrului de informații cu privire la tema aleasă prin studierea bibliografiei,
prin discuții cu cadrele didactice de speciali tate, dar și prin observare a subiecților și
realizarea studiului de caz;

7
– Conștientizarea pacienților cu privire la participarea activă în cadrul procesului de
recuperare și a participării acestora în cadrul studiului de caz;
– Structurarea lucrării conform normelor de tehnoredactare;
– Selectarea celor mai eficiente metode terapeutice, prin intermediul cărora să ating
obiectvele stabilite;
– Prezentarea informațiilor obținute în cadrul st udiului de caz;
– Interpretarea datelor obținute în cadrul studiului de caz;
– Redactarea lucrării conform normelor și cerințelor specifice.

4. Ipoteza
Presupune m că prin introducerea masajului în cadrul programului de recuperare
fiziokinetoterapeutic al pacienților diagnosticați cu hernie de disc se vor obține rezultate
pozitive în ceea ce privește ameliorare a simptomelor, acest lucru traducându -se prin reducerea
durerii și îmbunătățirea rezultatelor testelor specifice realizate.

8
CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
1.1. Anatomia coloanei vertebrale
Coloana vertebrală este cel mai important s egment al aparatului locomotor al
organismului uman cu rol esențial în statica și dinamica corpului. Este axul central al structurii
noastre psiho -fizice și este formată din 33 -34 segmente osoase (vertebre) suprapuse, având
344 suprafețe articulare, 23 de discuri intervertebrale și 365 de ligamente cu 730 de puncte de
inserție. Asupra coloanei vertebrale acționează nu mai puțin de 730 de mușchi cu acțiune
directă [Docu, 2009, pag. 12]. Vertebrele prezintă o parte anterioară și una posterioară, prima
purtând denumirea de corp, iar cealaltă de arc, între acestea găsindu -se canalul vertebral.
Corpul vertebral reprezintă o parte voluminoasă, cu o formă de cilindru, prezentând două fețe și
o circumferință, cele două fețe având în structura lor lamă de țesut osos fibros (placă terminală).
Arcul vertebral diferă ca și formă întrucât acesta are o formă neregulată, posterior și
median se regăsește o apofiză spinoasă, lateral două apofize transvere și deaupra alte două
apofize articulare, între apofiza spinoasă și cele două apofize articuare fiind lamelele vertebrale,
iar porțiunile ce fac legătura între arcul vertebral sunt reprezentate de pediculi.
Coloana vertebrală, fiind împărțită pe mai multe regiuni, prezintă caracteristici
morfologice, structurale și funcționale diferit e în funcția de zona interesată:
– Vertebrele cervicale – corespund zonei gâtului și sunt în număr de șapte, fiind notate
cu C și formând coloana cervicală;
– Vertebrele toracale -corespund toracelui și sunt în număr de 12, fiind numerotate cu T
(T1-T12) și formând coloana toracală;
– Vertebrele lombare – acestea sunt în număr de 5, fiind numerotate de la L1 la L5;
Aceste vertebre, începând cu cele cervicale și terminând cu cele lombare, sunt vertebre
independente și mobile, din acest considerent poartă denu mirea de vertebre adevărate. [Docu,
2009, pag. 13 ].

9
– Vertebrele sacro -coccigiene – sunt în număr de 4 -5 sau 5 piese osoase, fiind aflate în
zona pelvisului. Acestea formează două oase, sacrumul și coccisul, în urma unui
proces de sudare, de aceea poar tă denu mirea de vertebre false.
Coloana se articulează atât superior,cât și inferior. Prin intermediul primei vertebre
cervicale se realizează legătura cu craniul, iar prin sacrum cu oasele coxale. Fiecare dintre
vertebre prezină caracterisitici morfofuncționale, fiind strâns legate de funcția de a suporta
greutatea corpului, dar și de a asigura mobilitatea. În urma acestui fapt în regiunea cervicală și
cea lombară diametrul corpurilor vertebrale este mai mare transversal decât anteroposterior. În
schimb vertebrel e dorsale prezintă caracteristici diferite, corpul ac estora fiind rotund, iar canalul
îngust și circular. Vertebrele cervicale:
– corpul vertebrei este mic și alungit;
– procesul spinos este scurt și are vârful bifid;
– gaura vertebrală este triunghiulară cu baza spre corpul vertebrei;
– procesel e articulare sunt orientate pe un pl an aproape orizontal [Cioroiu, 2006, pag.
29-30.]
La nivelul vertebrelor toracale se evidențiază coprul vertebrei ușor alungit antero –
posterior, fiind descrise două scobituri sup erioare și două inferioare, procesul spinos are o formă
de prismă triunghiulară, iar procesele articulare sunt verticale și sunt dispuse frontal. Vertebrele
lombare:
– corpul vertebrelor lombare este cel mai voluminos având diametrul transvers dublu
față d e cel antero -posterior;
– procesul spinos este dreptunghiular și se află într -o direcție orizontală;
– procesele articulare au o direcție verticală și sunt dispuse în plan sagital [ Cioroiu, 2006,
pag. 31]

10
La nivelul vertebrelor se regăsesc o serie de arti culații: articulațiile corpurilor vertebrale,
articulațiile apofizelor articulare, articulațiile lamelor vertebrale, articulațiile apofizelor
transverse.
Discurile intervertebrale reprezintă formațiunile cu structură fibracartilaginoasă care
sunt constitu ite dintr -o porțiune periferică și una centrală, adică inelul fibros și nucleul pulpos.
Cel dintâi este format din lame de fibre conjunctive, fiind orientate oblic față de vertebre,
încrucișându -se între ele, iar nucleul pulpos prezintă în compoziția sa ma să gelatinoasă, are o
formă ovală , fiind format din țesut bogat în lichide. Rolul discurilor vertebrale este de a contribui
la menținerea coloanei vertebrale, de a transmite greutatea corpului în toate direcțiile diferitelor
segmente ale coloanei, de a am ortiza șocurile în timpul mișcărilor. Ținând cont de aceste lucruri
menajarea discurilor este deosebit de importantă , în special în cazul solicitărilor mecanice
asupra coloanei.
Cele două benzi care se întind pe lungimea coloanei reprezintă aparatul ligam entar,
alcăruit din ligamentul vertebral comun anterior și ligamentul vertebral comun posterior.
Articulațiile apofizelor articulare au o formă plană, permițând alunecarea suprafețelor articulare,
reprezentate de apofizele articulare. Aparatul capsuloligam entar este reprezentat de capsula
fibroasă subțire, iar sinoviala este laxă. [Docu, 2009, pag. 14 ].
Apofizele spinoase sunt unite prin ligamentele interspinoase și ligamentul supraspinos,
în regiunea cervicală regăsindu -se particularitatea ligamentului s upraspinos foarte bine
dezvolatat, rolul acestuia regăsindu -se în menținerea pasivă a capului și gâtului. Apofizele
transverse sunt unite prin ligamentele intertransverse.

Musculatura coloanei vertebrale
Mișcările de la nivelul coloanei vertebrale sun t realizate prin intermediul un or mușchi ce
se in seră pe coloană sau la distanță.
Din cadrul muculaturii gâtului fac parte :

11
– Mușchiul sternocleidomastoidian – se inseră proximal pe apofiza mastoidă a osului
temporal, iar inserția distală se realizează pe manubr iumul sternal și pe pătrimea
internă a claviculei. Acțiunea acestuia este de a realiza flexia capului, înclinația și
rotația capului pe aceeași parte și îndreptarea bărbiei pe partea opusă.
– Mușchii scaleni – inserția de origine este pe ultimele apofize tran verse cervicale, iar
inserția finală este pe primele două coaste. Acțiunea lor este de a înclina coloana de
aceeași parte, fiind mușchi cu rol în inspirație.
Mușchii prevertebrali sunt în număr de 3 și sunt localizați pe partea anterioară a
coloanei :
– Drept ul anterior al capului – se inseră proxi mal pe osul oc cipital, iar distal pe tubercul ii
anteriori ai vertebrelor C3, C4, C5 și C6. Acțiunea lui este de a flexa capul pe coloană.
– Micul drept anterior al capului – proximal se inseră pe osul occipital, iar dis tal pe
apofizele transverse ale atlasului. Acțiunea lui este de a realiza flexia capului pe
coloana vertebrală.
– Lungul gâtului – se inseră proximal pe tuberculul anterior al atlasului, iar distal pe
primele trei vertebre dorsale. Acțiunea lui este de a flex a și rota coloana cervicală.
Mușchii abdominali anterolaterali sunt importanți în statică, dar și în dinamica coloanei
vertebrale. Aceștia sunt :
– Marele drept abdominal – inserția de origine este la nivelul marginii superioare a
pubisului, iar cea finală p e coastele 5, 6, 7 și pe procesul xifoid al sternului. Acțiunea
lui este de a coborî costele, de a flecta toracele pe bazin, dar și bazinul pe torace.
– Marele oblic al abdomenului (oblicul extern) –se inseră pe coastele 5 -12, iar inserția
finală este pe linia albă, pe tuberculul pubian și pe creasta iliacă anterioară. Acțiune
alui este de a coborî coastele,de a realiza flexia toracelui pe bazin și este și rotator al
coloanei.

12
– Micul oblic al abdomenului (oblicul intern) – se inseră de la fa scia toraco -lomb ară,
creasta iliacă și 2/3 laterale ale ligamentului inghinal până pe marginea inferioară a
ultinelor 3 -4 coaste. Acțiunea lui este aceeași ca și oblicul extern.
– Transversul abdominal – are acțiunea de a comprima vi scerele a bdomina le pe coloana
vertebrală, acționând ca și mușchi expirator.

Mușchii lomboiliaci închid în zona posterioară cavitatea abdominală:
– Pătratul lombelor – este situat pe laturile coloanei lombare, fiind un mușchi care are
acțiunea de coborâre a ultimelor coaste, de a înclina coloana de partea mușchiului
contractat, dar și de a înclina bazinul pe torace.
– Psoasul iliac – este situat în fosa iliacă internă și în partea anterioară a coloanei.
Psoasul se inseră proximal pe fața laterală a corpilor lombari, iar corpul se îndreaptă
în jos și î n afară, unindu -se cu tendonul comun. Iliacul este dispus ca un evantai,
inserându -se pe fosa iliacă internă. Acțiunea este de a realiza flexia coapsei pe bazin
și flexor al trunchiului pe bazin.

Mușchii posteriori sunt numero și și vom decrie următorii m ușchi:
– Trapezul – se inseră de pe linia mediană, protuberanța occipitală pe ligame ntul
cervical posteri or și pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare și
dorsale. Acțiunea lui este de a mobiliza centura scapulară și umărul, ridicând și
apropiind omoplatul de coloană, fiind un extensor al coloanei cervicale.
– Marele dorsal – prin baza lui se inseră pe fața externă a ultimelor patru coaste, pe
apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale și lombare și pe buza crestei iliace ,
iar distal p e șanțul intertrabecular al humerusului . Acțiunea lui este de a realiza
adducția, proiecția înapoi și rotația internă a brațului, fiind un mușchi accesor în
respirație. Mușchiul latissim (dorsal mare) este cel mai lat mușchi al corpului, cu o

13
formă triung hiulară, situat în partea postero -inferioară a trunchiului (planul I)
[Cioroiu, 2006, pag. 74].
– Romboidul -se inseră median pe partea infe rioară a ligamentului cervical, pe
proeminență și pe apofizele spinoase ale primelor 5 vertebre dorsale, inserându -se
final pe marginea vertebrală a omoplatului. Acțiunea lui este de a trage o moplatul
înăuntru și de a realiza bascularea acestuia, trăgând coloana spre omoplat.
– Unghiularul – se ins eră proximal pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre
cervicale, iar în zona distală pe unghiul superointern al omoplatului. Acțiune alui este
de a trage omoplatul înăuntre și în sus și de a înclina coloana cervicală de aceeași
parte.
– Micul dințat posterosuperior – siuat sub romboid, inserându -se proximal pe apofizele
spinoase C5-D3, iar distal pe coastele 2 -5. Acțiunea lui se regăsește în respirație,
fiind un mușchi inspirator. Mușchiul dințat anterior ocupă cea mare parte a regiunii
antero -laterale a toracelui plecând de la primele zece coaste și terminându -se pe
scapulă [Cior oiu, 2006, pag. 75].
– Micul dințat posteroinferior – se inseră distal pe spinoasele D 11-L3, iar proximal pe
ultimele patru coaste, având aceeași acțiune ca și cel posterosuperior.
– Mușchii cefei – splenius, marele coplex, micul complex, transversul gâtului, ma rele
drept și micul drept posterior al gâtului, marele oblic și micul oblic posterior al gâtului.
Acțiunea lor se regăsește în extensia, înclinarea laterală și rotația capului.
– Muschii spinali- iliocostalul, lungul dorsal și spinotransversalul. Sunt mușchi
extensori ai coloanei.
– Mușchii intertransversali și mușchii interspinoși – unesc apofizele tranverse și pe cele
spinoase, acțiunea primilor fiind de a încli na coloana de aceeași parte, iar ceilalți de a
realiza extensia coloanei.

14
1.2. Biomecanica coloanei ver tebrale
Mobilitatea coloanei vertebrale exprimă posibilitatea acesteia de a se deplasa, activ sau
pasiv, într -un segment mai mult sau mai puțin extins (cervical, dorsal, lombar) într -o anumită
direcție cu o anumită amplitudine [ Birtolon, 1978, pag. 11].
Coloana vertebrală prezintă posibilitatea realizării unor mișcări complexe rezultate din
micromișcările cumulate precum flexie -extensie, înclinare laterală, rotația și circumducția.
Amplitudinile de mișcare sunt următoarele:
– Flexia : cervical ă 70 ˚,dorsală 50˚,lombară 40˚, totală 160 ˚
– Extensia : cervicală : 60˚, dorsală 55˚, lombară 30 ˚, totală 145˚
– Înclinarea : cervicală 30˚, dorsală 40 ˚, lombară 35˚, totală 165˚
– Rotația: cervicală 75˚, dorsală 40˚, lombară 5˚, totală 120˚.
Flexia reprezintă mișcarea de înd oire spre înainte, în timpul acestei mișcări discurile
suferind o presiune de apăsare, ce duce la îngustarea părții anterioare, în timp ce în partea
posterioară se dezvoltă o mișcare de înălțare, iar nucleul pulpos prezintă o mișcare de împingere
spre inap oi.
Extensia reprezintă mișcarea prin care se evidențiază o aplecare spre înapoi la niveul
coloanei vertbrale, în timpul acesteia discurile fiind presate în partea posterioară, iar în partea
posterioară are loc o înălțare a acestora. La nivelul nucleului pulpos se constată se reliefează o
deplasare anterioară. Mișcările de flexie și de extensie se realizează în plan sagital și în ax
frontal.
Înclinarea laterală spre partea dreaptă sau stângă are loc în plan frontal și ax sagital,
discul suferind o turtire de aceeași parte a înclinării și o înălțare spre partea opusă, iar nucleul
pulpos se deplasează în aceeași direcție.
Mișcarea de rotație are loc în ax vertical și se poate executa spre dreapta sau spre
stânga, trecând prin centrul discurilor.

15
Circumducția face referire la mișcarea ce rezultă din executarea alternativă a celorlalte
mișcări, având loc în mai multe planuri și axe. Mobilitatea cea mai mare a coloanei vertebrale
este în zona cervicală, urmează apoi regiunea lombară, regiunea dorsală, aceasta di n urmă
având mobilitatea cea mai redusă [Birtolon, 1978, pag. 12]
Există o interpendență a mișcărilor coloanei de grosimea discului intervertebral, dar și de
felul articulațiilor poceselor articulare, cu cât discul este mai înalt cu atât mișcarea este mai
amplă. În condiții normale la solicitările mecanice coloana vertebrală răsounde nu numai cu o
anumită regiune, ci sarcina se transmite mai mult sau mai puțin și zonei învecinate [Birtolon,
1978, pag. 12] . Articulațiile proceselor articulare sunt cele ce da u direcția mișcărilor coloanei
vertebrale, mișcarea ce se produce în sensul concavității fiind mai mare decât cea în sensul
convexității, iar în regiunea cervicală și lombară extensia este o mișcare mai amplă decât flexia,
în timp ce în regiunea dorsală fl exia este mai mare decât extensia.
Un alt aspect important se referă la modul în care respirația poate influența mobilitatea
coloanei vertebrale, extensia fiind favorizată de inspirație, iar flexia de expirație. În același timp
flexia poate fi limitată de apneea în inspirație profundă, iar flexia poate fi limitată de expirația
profundă. Cavitatea toracică trebuie să prezinte un oarecare grad de mobilitate pentru a permite
efectuarea ritmică a celor doi timpi respiratori. Cum coloana vertebrală și sternul su nt rigide,
mobilitatea cavității toracice rămâne legată de gradul de mobilitate al coastelor [Drosescu,
2005, pag. 18]
În afara măsurării amplitudinii de mișcare prin intermediul goniometriei, Ott și Schober
propun două alte teste de măsurare a amplitudi nii de mișcare. În ceea ce privește flexia
coloanei lombare se poate utiliza metoda Schober, marcându -se în poziție ortostatică cu
creionul dermatografic apofiza S1 și măsurarea unui al doile a reper la o distanță de 10 cm î n
zona proximală. După realizare a mișcării se realizează o nouă măsurare a distanței celor două
repere, care trebuie să crească cu aproximativ 5 cm (Schober=10 -15 cm).

16
Pentru măsurarea amplitudinii de flexie a coloanei se poate utiliza metoda Ott, care
constă în marcarea în ortostatism a apofizei spinoase C7 și un al doilea reper la o distanță de 30
de cm distal. După realizarea flexiei se măsoară acele ași repere, diferența între cel e două fiind
fiziologic de aproximativ 8 cm (proba Ott=30 -38cm).

1.3. Aspecte patologice ale coloanei vertebr ale
Discopatia vertebrală reprezintă o afecțiune a coloanei vertebrale ce prezintă ca și semne
clinice modificări degen erative ale discurilor intervert ebrale. Ținând cont de faptul că fiecare
vertebră are un orificiu, suprapunerea tututor formând canalul i ntervertebral unde este
localizată măduva spinării, afectarea discului vertebral poate produce probleme importante, mai
ales în cazul unor solicitări mecanice exagerate. Măduva spinării este alcătuită din fibre
nervoase ce se ramifică intervertebral, iar în cazul afectării discului intervertebral vertebrele
vor exercita presiune la nivelul ramificațiilor nervoase. Atunci când învelișul exterior al discului
se rupe se produce hernia de disc . În cazul presiunii exercitate asupra terminațiilor nervoase se
întrerupe traseul comenzilor transmise de creier către organele respective, astfel producându –
se dereglări funcționale sau modificări structurale în zonele afectate. Terminațiile nervoae pot
suporta un proces de necrozare atunci când circulația sangvină est e întreruptă, ca și simptome
apărând dificultăți în executarea mișcărilor, scăderea tonusului muscular și chiar atrofie
musculară, putându -se culmina cu paralizia membrelor interesate.
În momentul în care musculatura paravertebr ală prezintă un tonus scăz ut are loc o
degenerare a discurilor intervertebrale deoarece acestea sunt supuse unui efort mecanic
suplimentar. De tonus depinde plastica corpului, stabilitatea artiuclară, procesele biochimice
tisulare în condițiile metabolismului bazal și funcția mecan ismelor termoreglării. De asemenea
tonusul muscular influențează circulația periderică [Birtolon, 1978, pag.17].
Există mai multe aspecte ce pot conduce la instalarea unei discopatii precum
sedentarismul, o postură vicioasă, o poziție de somn neconformă, o saltea sau o suprafață de

17
somn nepotrivită sau surplusul de greutate. Toate aceste lucruri îngreunează susținerea
coloanei vertebrale, iar vertebrele vor tasa discurile intervertebrale, care vor suporta și un
proces de deshidratare deoarece presiunea ex ercitată asupra vaselor de sânge încetinește
activitatea metabolismului local, totul culminând cu instalarea herniei de disc.

1.4. Hernia de disc
Hernia de disc reprezintă a afecțiune neurologică, fiind caracterizată de pătrunderea
nucleului pulpos la nivelul măduvei spinării, semnele clinice fiind reprezentate de dureri intense
în zona respectivă. Producerea acestei afecțiuni are loc în momentul în care nucleul pulpos
herniază pe seama slăbirii inelului fibros. Cel mai des caz de hernie este cel posterior ș i
ipsilateral.
Această afecțiune poate fi localizată la orice nivel al coloanei vertebrale, cele mai
frecvente localizări fiind reprezentate de zonele cervicală și lombară, ultima din urmă apărând
mai ales la nivelul L5 -S1. La baza acestui fapt se află fap tul că la acest nivel ligamentele sunt
mai subțiri și prezintă o rezistență limitată.
Hernia de disc prezintă trei stadii de evoluție:
– Stadiul I – acesta se caracterizează prin prezența durerii pe traiect radicular, datorită
iritării răădăcinii;
– Stadiul II – caractersitic este prezența durerii și a paresteziilor pe traiectul radicular,
putând apărea modificări ale reflexelor osteotendinoase, datorate compresiei
rădăcinii;
– Stadiul III – se caracterizează prin prezența durerii, paresteziei, parezei sau paralizi ei în
zona interesată, datorate paraliziei rădăcinii.
Durerile de spate pot fi de diverse cauze, durerea putând proveni de la mușchi, discuri
intervertebrale, ligamente, oase și articulații sau poate proveni de la leziuni ale organelor interne
[Hagiu, 2011 , pag. 74]. De aceea este important să se cunoască etiologia herniei de disc.

18
Cauzele herniei de disc sunt multiple și se referă la:
– distrugerea sau degenerarea discului intervertebral, proces ce poate fi asociat cu
procesul de îmbătrânire ;
– leziuni ale coloanei vertebrale ;
– o tensionare puternică sau creșterea presiunii locale o perioadă îndelungată ;
– activitățile de zi cu zi realizate deficitar pot supune coloana unui stres mecanic
prelungit ;
– accidentările din sport .
Există și o serie de factori d e risc în ceea ce privește apariția herniei de disc:
a. Sedentarismul;
b. Activități zilnice ce presuoun mișcări de împingere, răsucire, aplecare la nivelul
trunchiului;
c. Greutatea în exces;
d. Moștenirea genetică, malformații congenitale.
Simptomatologie
Din punct de vedere al simptomatologiei hernia de disc poate duce la apariția unor
simptome ce variază în funcție de localizarea afecțiunii, dar și în funcție de stadiul de evoluție al
acesteia. În ceea ce privește durerea aceasta poate fi moderată sau severă și poate fi cu
iradiere de -a lungul traseului nervos. Durerea poate fi definită ca o manifestare senzitivă
complexă, fiind consecința unor reacții endocelulare declanșate de stimuluii nociceptivi [Hagiu,
B., A., 2003, pag.9]. Din nefericire,chiar și în cazul prezenței acestor semne, pacienții amână
momentul prezentării la medic, iar diagnosticarea nu se realizează la momentul oportun. În
afara pacienților cu dureri specifice mai există și cazuri asimptomatice, acest lucru datorându -se
lipsei de presiune a nuc leului pulpos pe țesutul moale. Lombosciatica se manifestă cu dureri
lombare ce apar instantaneu în timpul ridicării unei greutăți sau la redresarea coloanei
vertebrale. [Cioroiu, 2010, pag. 164]

19
În cazul herniei de disc localizată la nivel L4 -L5, L5 -S1 z onele afecate sunt zona lombară
inferioară, zona feselor și a copaselor, însă pot fi afectate chiar gamba și piciorul, datorită
implicării compresiei pe nervul sciatic cel mai adesea, iar mai rar pe nervul femural. În aceste
situații simptomele sunt următo arele:
– durere ce iradiază pe traseul nervos ;
– spasm muscular ;
– hipotrofie musculară în teritoriul afectat;
– parestezii la nivelul membrului inferior.
În cazul herniei de disc cervicale simptomele se referă la afectarea zonelor posterioare
ale craniul ui, gâtului, centurii musculare, umerilor și membrelor superiore, iar simptomele sunt
următoarele:
– durere intensă în zona afectată (în special în regiunea nucală);
– dureri iradiate în umăr și membrele superioare;
– dificultăți de realizare a mișcărilor de întoarcere a capului;
– spasm la nivelul musculaturii vertebrale superioare;
– astenie muscualară localizată la nivelul membrelor superioare.
Durerea din cazul herniei de disc este specifică și prezintă particularități distincte:
a. Este unilaterală;
b. Este continuă;
c. Este inițiată de adop tarea aceleiași poziții.
Investigații paraclinice
Hernia de disc poate fi diagnosticată mai ales în cazurile în care intensitatea și natura
simptomelor sunt specifice, informații ce ar putea fi regăsite și în urma realizării anamnezei și a
examenului clinic. În ceea ce privește anamneza punct ul central va fi axat pe caracte rul
simptomelor, iar în cazul examenului fizic vor fi evidențiate reflexele musculare, forța musculară

20
și tulburarile de sensibilitate. Anamneza trebuie să fie orientată spre direcții din care pot rezulta
legături cu deficiența coloanei vertebrale [Birtolon, 1978, pag. 28].
Următoarele aspecte sunt sugestive pentru o hernie de disc: dacă este prezentă durerea
în regiunea lombară inferioară și în zona feselor atunci putem face asocierea cu o hernie de disc
lombară, dacă durerea iradiază în membrul inferior, chiar până la nivelul genunchiului, aceasta
poate fi asociată cu o radiculopatie, dacă în timpul mișcării de flexie, rotație sau ortostatism
apare durerea și aceasta are un caracter ascuțit atunci se poate face asocierea cu prezența
herniei. În același timp anumite informații sunt utile pentru diagnosticarea herniei de disc și
anume debutul posttraumatic și durere unilaterală.
În ceea ce privește examenul f izic se vor evidenția următoarele aspecte:
– deficie nțele de postură;
– diminuarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale;
– prezența posturilor antalgice.
În altă ordine de idei pot fi realizate o serie de studii imagistice în vederea stabilirii unui
diagnostic , cum ar fi radiografiile, computer -tomogra ful, RMN -ul, mielografia. Examenul
radiologic are un dublu scop. În primul rând, prin punerea în evidență a unor modificări
structurale el înlesnește stabilirea etiologiei deficiențelor coloanei v ertebrale, dând astfel
posibilitatea precizării diagnosticului. În al doilea rând reprezintă unul din puținele criterii
obiective de urmărire și control ale evoluției unei deviații de coloană [Birtolon, 1978, pag. 33].
Realizarea unei radiografii de coloan ă este necesară pentru a exclude alte afecțiuni ce fac parte
din diagnosticul diferențiat: fracturi în zona interesată, prezența unor infecții localizate la nivelul
măduvei, stenoza spinală sau infecții epidurale. Chiar dacă sunt limitate cu privire la fur nizarea
unor informații evidente, radiografiile sunt investigații de mare ajutor în stabilirea diagnosticului,
fiind facil de realizat.

21
CT-ul sau computer tomografia este o investigație utilă deoarece aceasta furnizează
informații cu privire la caracteris tici ale canalului radicular, dar și la starea ț esuturilor moi din
zona testat ă.
RMN -ul sau rezonanța magnetică nucleară reprezintă o investigație extrem de prețioasă
în diagnosticarea afecțiunilor coloanei vertebrale deoarece imaginile obținute sunt
tridimensionale și pot fi vizualizate cu ușurință și acuratețe rădăcinile nervoae, nucleul pulpos și
coloana. Datorită acestor aspecte această investigație reprezintă metoda imagistică cea mai
semnificativă în diagnosticarea herniilor de disc, chiar și a herni ilor asimpto matice.
Mielografia reprezintă o tehnică invazivă ce presupune realizarea unei puncții și
injectarea unei substanțe de contrast, dar care oferă informații exacte. Aceasta poate furniza
informații legate de presiunea asupra nervilor spinali, gr adul herniei sau prezența altor procese
patologice.
Electromiografia și testele de viteză de conducere a impulsului nervos sunt alte manevre
imagistice ce pot fi realizate pentru diagnosticarea herniei de disc, fiind utile deoarece
furnizează informații l egate de rădăcina nervoasă afectată.
Medicul poate sugera și alte analize, în funcție de particularitățile fiecărui pacient în
parte, iar analize precum hemograma completă, VSH -ul, nivelul calciului seric, electroforeza
proteinelor serice putând fi de aju tor în vederea realizării diagnosticului.

1.5. Tratamentul herniei de disc
Atunci când discutăm de tratamentul herniei de disc accentul se pune pe ameliorarea
durerii, dar și pe încetinirea sau chiar stoparea evoluției procesului etipatogenic. Durerea este
descrisă ca o experiență senzorială și emoțională dezagreabilă, dată de o lezoiune tisulară
veritabilă sau potențială [Hagiu, 2012, pag. 5]. Pentru a se obține aceste lucruri inițial se va
indica o perioadă de repaus, administrarea de antiinflamatoare și, u lterior, fizioterapie. Chiar

22
dacă această conduită va da rezulta te, totuși va fi necesar să se i nițieze un tratament pe termen
lung, din care masajul și fizoioterapia să fie terapii obligatorii.
În ceea ce privește tratamentul farmacologic acesta include a ntiinflamatorii și analgezice,
dar și relaxante msculare, scopul acestora fiind de a ameliora procesul algic și inflamator,ceea
ce va oferi posibilitatea pacie ntului de a -și desfășura activitățile cotidiene, dar și de a începe un
tratamentul fiziokinetoter apeutic. Tratamentul farmacologic prezintă importanță pentru
kinetoterapeuți prin faptul că de cele mai multe ori constituie o bază pentru tratamentul fizical
[Hagiu, 2012, pag. 9]. Din categoria antinflamatoriilor nonsteroidiene fac parte ibuprofenul,
ketoprofen, naproxen, acetaminofen, ace stea fiind recoman date de medicul specialist, care va
ține cont de particularitățile pacientului și de celelalte boli asociate. În cazul în care pacientul
prezintă spasme musculare m edicul va putea recomanda relaxante musculare, iar pe termen
scurt pot fi folosite opioidele în vederea ameliorării inflamației locale și a durerii. În cazurile mai
grave pot fi utilizate injecțiile epidurale cu cortizon, însă această procedură este invazivă, de
aceea se realizează sub contr ol radiologic.

Tratamentul chirugical ar trebui să fie cea din urmă măsură terapeutică, apelându -se la
acesta doar dacă simptomele nu au fost ameliorate cu ajutorul celorlalte tratamente, iar
calitatea vieții pacientului este afectată în mod vizibil. Din cadrul tratamentului chirurgical cele
mai indcate proceduri sunt:

1. Discectomia/microdiscectomia – se utilizează sub anestezie generală și presupune
îndepărtarea unui disc afectat sau a unor fragmente din discul herniat, iar
recuperarea completă după această intervenție durează câteva săptămâni.
2. Laminectomia/hemilaminectomia – este utilizată în cazul prezenței unui proces de
stenoză spinală.

23
3. Chemonucleoliza – este o proced ură alternativă a discectomiei ce presupune
injectarea enzimei chimopapaine în interiorul discului afectat, efectul scontat fiind de
a se dizolva nucleul pulpos cauzator de probleme.
Indiferent de metoda de tratament utilizată este important să se conștientizeze
importanța schimbării unor atitudini din viața de zi cu zi. În primul rând execiții le fizice și dieta
adecvată nu trebuie să lipsească din regimul zilnic. În același timp trebuie să se apeleze la
programele de fizioterapie practicate constant în centre de recup erare specializate și la
recoman darea unui medic specialist . În altă ordine d e idei pacienții vor fi învățați cum să ridice
greutăți, cum să se îmbrace și alte activități asemănătoare astfel încât să nu se accentueze
simptomatologia. Conștientizarea poziției corecte a coloanei vertebrale lombare și a bazinului
se realizează prin a utocontrol permanent al ținutei neutre a acestor zone [Hagiu, 2012, pag. 28].
Din punct de vedere kinetoterapeutic obiectevele programului de recuperare vor fi tonifierea
musculaturii anterioare și posterioare de la nivelul trunchiului astfel încât să se i nstaleze un
echilibru muscular la acest nivel. Nu în ultimul rând se va apela la masajul terapeutic, care va
duce la obținerea unor efecte antalgice, a unor acțiuni hiperemiante local, dar și acțiune de
resorbție a lichidelor interstițiale de stază.
Din pu nct de vedere al prognosticului tratamentul conservator este în cele mai multe
cazuri eficient în ameliorarea simptomelor, mai ales dacă se ține cont de recomandările
medicului specialist și se inițiază un stil de viață corespunzător. În cazurile în care simptomele
sunt cauzate de activitățile de la locul de muncă se poate recomanda chiar schimbarea locului
de muncă.
Cele mai dese complicații ale herniei de disc netratată corespunzător sunt:
– durere cronică ;
– afectarea motilității;
– afecatarea funcției senzitive din zona afectată;
– foarte rar leziuni ale măduvei spinale.

24
1.6. Masajul și kinetote rapia în hernia de di sc
Masajul reprezint ă prelucrarea în mod sistemic și metodic a părților moi, fiind utilizate
mijloacele manuale sau instrumentale (mecanice, elec trice). Manuscrisul ,, Kong -Fou” apărut în
anul 3000 î.e.n. este cosiderat a fi cel mai vechi tratat care prezintă informații despre masaj. În
India, cu 1800 ani î.e.n., Ayurveda prezenta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (
Bălteanu, 2001, pa g. 3).
Acțiunile manuale din cadrul masajului sunt denumite în mai multe feluri:manevre,
manipulări, procedee și constau în aplicarea unor mișcări specifice de alunecare, de apăsare, de
strângere, de tapotare sau scuturare. În această ordine de idei avem u rmătoarea clasificare a
masajului, în funcție de ceea ce se urmărește:
1. Masaj igienic;
2. Masaj terapeutic;
3. Masaj sportiv.
Ca și durată aplicarea unui masaj este dependentă de zona ce urmează a fi masată, dar și
de obiectivul urmărit. Masajul local poate dura 10-15 minute, cel regional 15 -30 minute, iar cel
general 30 -60 minute. Ședința de masaj nu trebuie să dureze mai mult de o oră, deoarece
devine obositoare atât pentru maseur, cât și pentru cel masat [ Zamora, 2007, pag. 7].
În zilele noastre masajul repre zintă un mijloc de bază în terapia de recuperare, fiind
considerat un mijloc asociat kinetoterapiei. Tehnica masajului s -a perfecționat continuu, ținând
pasul cerințelor actuale ale societății și de nevoile imediate ale pacienților. În acest fel putem
vorbi despre procedee principale de masaj și despre procedee secundare de masaj .

Procedeele principale de masaj:
• Netezirea sau efleurajul ;
• Fricțiunea ;
• Frământatul (petrissage) ;

25
• Tapotamentul sau baterile ;
• Vibrațiile .
Procedeele secundare de masaj su nt:
• Cernutul ;
• Rulatul ;
• Presiunile ;
• Tracțiunile ;
• Tensiunile ;
• Scuturările .
Efectele masajului asupra organismului și structurilor sale
Efectele masajului se obțin atât pe cale mecanică, cât și pe cale reflexă. Efectele
obținute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiunii din țesuturi și se obțin
ca urmare a aplicării tuturor procedeelor și tehnicilor, care produc modificări în concentrația
umorilor [Mârza, 2009, pag. 81]. În schimb efectele pe cale reflexă sunt datorate exc itațiilor
terminațiilor nervoase, fiind stimulați receptorii ce au rol declanșator la nivelul reacțiilor
fiziologice și biochimice.
Principalele efecte ale masajului sunt:
○ stimularea funcțiilor aparatelor cardiovascular și respirator;
○ îmbunătățirea metabolismul local;
○ favorizarea proceselor de eliminare a transpirației, fiind un efect de detoxifiere a
organismului;
○ influen țarea procesului de termoreglare;
○ creșterea elasticității și a supleții țesuturilor;
○ ameliorarea contracturilor musculare;
○ efect subiectiv datorat stării de bine resimțite de pacient ;

26
Efectele asupra mușchilor sunt rezultate ca urmare a aplicării manevrelor de masaj pe
cale directă și indirectă. Ele dezvoltă performanța musculară prin creșterea excitabilității,
contractil ității și elasticității musculare, accelerează procesul de refacere, reactivează circulația
din mușchi, stimulează creșterea schimburilor nutritive și eliminarea reziduurilor [Cioroiu, 2010,
pag. 19 ].
Ca orice mijloc folosit în terapie masajul prezintă anu mite contraindicații, fie ele definitive
sau temporare. Din categoria primelor fac parte afecțiunile maligne, iar din categoria celorlalte
fac parte afecțiuni cu evoluție necunoscută. Pot fi enumerate mai multe contraindicații ale
masajului precum procese inflamatorii acute, dermatite, eczeme, leziuni tegumentare, flebite,
periostite, psihopatii majore.
Execptând contraindicațiile ce se referă strict la pacient trebuiesc amintite și anumite
contraindicații ce vizează maseurul precum starea de sănătate a ace stuia, dar și pregătirea
spațiului de desfășurare a ședinței. Pe lângă acestea, (…)în aplicarea masajului trebuie să se ț țină
cont nu numai de indicații și contraindicații, ci și de particularităț ile terenului și patologiei
individului respectiv [ Lidell, 2 002,pag. 22] .
Masajul în hernia de disc
Masajul poate fi considerat o modalitate eficientă atât de prevenție, cât și de tratament a
durerilor cauzate de hernia de disc. Asocierea masajului terapeutic cu o serie de măsuri precum
corectarea posturii și înl ăturarea factorilor cauzatori dar și aplicarea fiziokinetoterapiei poate
conduce la obținerea unor efecte deosebit de importante. Beneficiile masajului terapeutic în
vederea asigurării sănătății coloanei vertebrale sunt următoarele:
– ameliorarea durerilor ;
– combaterea contracturilor paravertebrale;
– relaxarea musculaturii spatelui;
– îmbunătățirea circulației sangvine.

27
În lombalgia acută (lumbago acut) dureri le accentuate ce duc la contractură musculară,
reduc aproape complet mobilitatea coloanei. Masaj ul terapeutic este calmant, manevrele fiind
executate ușor și lent. Efleurajul se aplică cu fața palmară a mâinilor în scopul reducerii
sensibilității țesuturilor superficiale. Urmează frământări ușoare și vibrații efectuate cu palma
pentru decontracturare musculară paravertebrală [ Cioroiu , 2002, pag. 163 ].
Kinetoterapia în hernia de disc
Kinetoterapia sau terapia prin mișcare a coloanei vertebrale urmărește tonifierea
grupelor musculare de la nivelul trunchiului. Acest lucru se realizează prin utiliza rea unor
posturi corective, dar se va pune accent și pe dezvoltarea funcților respiratorii și cardio –
vasculare.
Această terapie joacă un rol important în ceea ce privește optimizarea stării de sănătate,
fiind o terapie cu o bogată și îndelungată istorie. Leagănul exercițiului fizic al gimnasticii
profilactice și terapeutice revine Greciei, prin reprezentanții săi, Herodicus și Hipocrat. În cartea
Ars gimnastica Herodicus a conceput un sistem complicat de exerciții fizice [Ailioaie, Bălteanu,
2005, pag. 9] .
Kinetoterapia dispune de o multitudine de mijloace și metode prin intermediul cărora pot
fi atinse obiectivele propuse în cadrul programelor de recuperare, putând fi asociată și cu alte
terapii pentru îmbunătățirea efectelor.
Principalele efecte ale pr acticării exercițiilor fizice sunt cele de ordin morfogenetic,
fiziologic, educativ, profilactic și terapeutic.
Din punct de vedere morfogenetic discutăm despre factorul plastic al exercițiului fizic la
nivelul aparatului locomotor, forma și structura co rpului fiind influențate de tipul de efort depus,
efectele obținându -se pe termen lung, nu de pe o zi pe alta. În tratarea afecțiunilor de la nivelul
coloanei vertebrale, mai ales a herniilor de dis c efectele morfogenetice sunt importante
deoarece prin urm area unui program de exerciții adresat afecțiunii respective se va obține
ameliorarea simptomelor și stoparea evoluțieii bolii.

28
Efectele fiziologice sunt evidențiate prin îmbunătățirea capacității respiratorii și a celei
cardio -vasculare. Ținând cont de faptul că exercițiul fizic reprezintă un regulator natural al
nutriției putem sublinia faptul că funcțiile nutritive și de eliminare sunt echilibrate. Este
important de subliniat faptul că mediul de practicare al exercițiilor fizice influențează efectele
acestora. Cu câ t efortu l sportiv este mai intens cu atâ t se cheltuiește mai multă energie pentru
men ținerea funcțiilor organismului; câ nd același efort are loc î n mediu cald este nevoie de un
efort fiziologic crescut pentru a menține temperatura corpului c ât mai aproape de nivelul
normal. Expunerea la rece pentru organismul sportivului se întâmplă mai rar decât expunerea la
cald și organismul uman face față foarte bine la expunerea la rece . (Martoma, 2007).
Practicarea exercițiilor fizice conduce la îmbună tățirea funcțiilor neuromotorii și
psihomotorii, punând în evidență efectele educative deoarece sunt influențate favorabil
funcțiile intelectuale, morale și cele legate de voință.
Efectele profilactice se referă la ideea conform căreia practicarea consta ntă a exercițiului
fizic întărește starea de sănătate și influențează procesele de creștere și dezvoltare
armonioase.
În ceea ce privește efectele terapeutice ale exercițiilor fizice acestea se obțin prin
intermediul gimnasticii medicale și sunt evdențiat e astfel:
– Îmbunătățirea tonusului muscular;
– Menținerea sau recâștigarea mobilității articulare;
– Reeducarea neuromotorie.
Particularități și obiective ale kinetoterapiei
Kinetoterapia presupune o serie de caracteristici și particularități care o diferențiaz ă de
alte forme de terapie. Acest tip de terapie este natural, prin utilizarea exercițiului fizic
obținându -se obiectivele propuse, acesta fiind funcția materiei vii. În același timp exercițiul fizic
poate fi asociat cu agenți fizici naturali sai artifici ali precum apa, nămoluri sau curentul electric.

29
Kinetoterapia este activă, fiind necesar ca pacientul să participe activ și conștient în
timpul procesului de recuperare. Ținând cont de faptul că kinetoterapia este o formă specifică
de tratament aceasta dis pune de mijloace și metode proprii. În altă ordine de idei terapia prin
mișcare este o terapie funcțională, scopul major al acesteia fiind de redare a capacității de efort
în parametri normali, fiziologici. Deși pe parcursul studiilor universitare, în Plan ul de învățământ
al studeților de la specializarea Kinetoterapie și motricitate specială este cuprinsă și disciplina
Teoria activităților motrice, considerăm important să facem unele sublinieri privind rolul
exercițiilor fizice în evoluția omului, sănătate a și dezvoltarea sa, atât fizică, cât și moral –
spirituală [ Cotoman, 2005, pag. 9].
De-a lungul timpului au fost descrise mai multe obiective ale kinetoterapiei, acestea fiind
împărțite în obiective de bază sau obiective specifice. Din categoria primelor f ac parte
următoarele:
– Menținerea unei stări de sănătate în condiții normale;
– Menținerea sau îmbunătățirea rezistenței organismului;
– Creștere și dezvoltare fizică armonioasă;
– Dezvoltarea deprinderilor și priceperilor motrice.
În vederea atingerii obiective lor din cadrul programelor de recuperare este necesar să se
țină cont de principiile kinetoterpiei:
– Principiul accesibilității;
– Principiul gradării și dozării efortului;
– Principiul individualizării programului de recuperare.
Exercițiile din cadrul programe lor de recuperare pot fi statice sau dinamice, putându -se
interveni prin mobilizări pasive sau exercții active cu sau fără rezistență. În cazul muculaturii
peretelui abdominal aceasta se lucrează prin imobilizarea trunchiului și mișcarea membrelor
inferio are și atunci discutăm despre lucru static sau prin imobilizarea membrelor inferioare și
angrenarea trunchiului, discutând în acest caz despre lucru dinamic.

30
În privința metodelor sau mijloacelor adjuvante kinetoterapie se numără masajul,
reflexoterapia, presopunctura, alte mijloace asociate fiind stretchingul, hidro -termoterapia,
electroterapia.
Școala spatelui
Școala spatelui se referă la metodele care vizează scopul de a preveni apariția herniei de
disc sau de a preveni agravarea simptomelor deja inst alate. În această ordine de idei punem în
discuție corectarea factorilor de risc și anume menținerea unei greutăți care să se încadreze în
valorile normale ale indicelui de masă corporală, combaterea sedentarismului, dar și luarea unor
măsuri în cazul pers oanelor care profesează în domenii cu risc. În afara acestora trebuie să
subliniem și regulile de protecție ale spatelui. Poziția din timpul somnului este foarte importantă
pentru coloana vertebrală, fiind necesar ca patul să fie drept, fără denivelări și fără o saltea
moale, la nivelul capului se folosește o pernă joasă, mică, poziția din timpul somnului să fie
decubit lateral, cu genunchii îndoiți, iar ridicarea din pat să se realizeze prin rularea coloanei pe o
parte și coborârea picioarelor la marginea patului.
Dacă discutăm despre poziția la birou atunci trebuie să ținem cont de următoarele
aspecte:
– șezutul trebuie să fie la nivelul spătarului;
– umerii drepți și relaxați, cu ținerea antebrațelor pe birou;
– poziția genunchilor la aproximativ 90 ° față de nivelul șodurilor, putând fi utilizat un
scăunel sau orice alt suport sub birou;
– schimbarea pozițiilor astfel încât o poziție să nu fie menținută o perioadă lungă de
timp;
– evitarea mișcărilor de rotație pe scaun;
– ridicarea de pe scaun utilizând forța memb relor inferioare și protejând astfel coloana.

31
În timpul poziției ortostatice picioarele trebuiesc ușor depărtate în așa fel încât să se
realizeze o aliniere a umerilor, șoldurilor și gleznelor, alternând greutatea corpului când pe un
picior, când pe altul .
În timpul activității de șofat este important ca spătarul scaunului să fie la un unghi de 90
°. Se recomandă opriri dese la aproximativ o oră, evitându -se pozițiile sau scaunele care nu
respectă curburile coloanei.
Ridicarea greutăților se realizează pr in lăsarea pe vine, obiectul ce urmează a fi ridicat
fiind cât mai aproape de piept, ridicarea realizându -se cu coloana în poziție dreaptă.
Se evită mișcările bruște și acțiunea de ridicare se realizează lent, fiind evitate torsiunile,
precum și ridicarea obiectelor mai sus de nivelul umerilor. Atunci când se cară obiecte în mâini
este important să se echilibreze greutatea pe ambele părți.
În ceea ce privește prevențiile la domiciliu discutăm despre:
– evitarea cauzelor stresului mecanic;
– evitarea ridicării și deplasării greutăților mari;
– ridicarea obiectelor prin flectarea genunchilor și menținerea coloanei în poziție
dreaptă;
– evitarea poziției de flexie a coloanei cu menținerea genunchilor întinși;
– cărarea obiectelor se distribuie pe ambele mâini;
– evitarea mișcărilor de răsucire, rotație sau întoarcere în timpul cărării unor obiecte;
– evitarea pozițiilor de extensie accentuată a coloanei lombare;
– ridicarea din pat prin utilizarea forței membrelor inferioare;
– alternarea pozițiilor și evitarea menținerii acel eiași poziții o perioadă îndelungată;
– evitarea purtării tocurilor înalte;
– evitarea expunerii la frig și umezeală;
– corectarea inegalității membrelor inferioare (acolo unde există această asimetrie).

32
CAPITOLUL II STUDIUL INDIVIDUAL
2.1. Organizarea cerc etării
În vederea realizării ce rcetării am alcătuit un lot de 3 subiecți, aceștia fiind diagn osticați
cu hernie de dic .
Cercetarea s -a realizat în cadrul unui centru de recuperare privat, sub îndrumarea
medicului specialist și a kinetoterapeutului princi pal.
Având în vedere că studiul de față se referă la rolul masa jului în hernia de disc am realiz at
programe de recuperare diferite, în funcție de localizarea herniei, dar și de particularitățile
fiecărui pacient în parte.
Într-un studiu realizat în Stat ele Unite ale Americii s -a evidențiat rolul kineoterapiei,
precum și a tracțiunilor în ax în tratarea discopatiilor vertebrale. Contextul realizării studiu s -a
axat pe ideea conform căreia utilizarea terapiei fizice a fost recomandată în tratamentul du rerii
de spate, bazată în principal pe efecte mecanice și neurofiziologice. Studii recente au măsurat
efectele fiziologice ale intervențiilor de fizioterapie , inclusiv terapia manuală și tracțiune, pe
discurile intervertebrale , iar aceste constatări pot av ea implicații asupra managementului pe
termen lung sau chiar prevenirii durerii de spate. Concluziile acestui studiu se referă la faptul că
intervențiile de terapie fizică pot avea un efect asupra fiziologiei discului intervertebral , în
principal prin dif uzia apei și transportul molecular, care sunt importante pentru sănătatea
acestuia (Mitchell, U., H., Helgeson, K., Mintken, P., 2017).

2.2. Prezentarea lotului de studiu
Subiecții din cadrul cercetării au fost în număr de 3 și au fost selectați în cadrul studiului
datorită diagnosticului. Aceștia și -au oferit acordul de a participa activ în cadrul studiului și au
fost testați în vederea obținerii rezultatelor specifice bilanțului articular, în vederea evidențierii
modului în care a fost ameliorată durerea prin intermediul scalei analog -vizuale, dar și în
vederea exp rimării modului în care a fost i nflue nțată mobilita tea coloanei dorso -lombare prin

33
intermediul testului Schober. Fiecare subiect a urmat un program de recuperare alcătuit din
kinetoterapie și ma saj terapeutic, care s -a derulat pe o perioadă de o lună de zile, frecvenț a
ședințelor fiind de 3 pe săptă mână.
Subiecții studiului sunt prezentați prin intermediul tabelului de mai jos.
Tabel 1 – subiecții cercetării

Nr. Crt.
Nume
Vârstă
Sex
Ocupație
Diagnostic Data
începerii
tratamentului Data
finalizare
tratament
1. P. R. 49 ani M șofer Hernie de
disc
lombară 5 noiembrie
2018 5 decembrie
2018
2. T. I. 53 ani M Inginer
constructor Hernie de
disc
lombară 11 februarie
2019 11 martie
2019
3. C.M. 51 ani F Profesor Hernie de
disc
lombară 14 ianuarie
2019 15 februarie
2019

În vederea realizării acestei lucrări au existat mai multe etape, începând cu
documentarea teoretică și finalizând cu evidențierea concluziilor, etapele de sfășurându -se pe o
perioad ă de aproximativ 9 luni.
În cadrul primei etape am fost focusată pe adunarea informațiilor legate de tema aleasă,
atât din literatura de specialitate autohtonă, cât și din literatura de specialitate străină, studiind
materiale divere și de foarte mare val oare. Această etapă a fost etapa documentării teoretice, în
care am aprofundat tema și cu ajutorul căreia am selectat cele mai veridice și utile
informații,formându -mi astfel o imagine de ansamblu a problematicii abordate.

34
Cea de -a doua etapă a fost etapa de observare, care s -a realizat în cadrul centrului de
recuperare în care am desfășurat cercetarea. Această etapă m -a ajutat să înțeleg efectele și
importanța aplicării masajului pacienților diagnosticați cu hernie de disc.
Cea de -a treia etapă a presupus activitatea practică a cercetării. Ținând cont de faptul că
tema aleasă se referă la rolul masajului în hernia de disc am decis să realizez studiul ținând cont
de ipoteza formulată și să evidențiez efectele masajului în această afecțiune. Pentru realizar ea
acestei etape am obținut acordul pacienților, care au participat activ și conștient în cadrul
procesului de recuperare.
Ultima etapă a presupus evidențierea rezultatelor obținute în urma realizării cercetării și
trasarea concluziilor lucrării. Acest luc ru este redat prin intermediul tabelelor și graficelor
realizate în ultimul capitol, dar și prin enumerarea concluziilor.

2.3. Metode de cercetare și tehnici de explorare și evaluare
Metode de cercetare
La baza realizării lucrării se află o serie de meto de ce au fost utilizate în vederea obținerii
rezultatelor dorite.
Metoda documentării teoretice sau metoda studiului de caz a presupus căutarea
surselor bibliografice cu privire la tema aleasă, cu ajutorul acestei metode inf ormându -vă cu
privire la tratame ntul herniei de disc, dar și cu privire la rolul masajului în această afecțiune.
Trebuie subliniat faptul că au fost studiate atât materiale aparținând unor autori autohtoni, cât
și unor autori străini, aceste surse bibliografice fiindu -mi de real ajutor a tât pentru elaborarea
documentării teoretice, dar și pentru realizarea programelor de recuperare.
Metoda observației reprezintă o metodă de investigație directă a realității, reprezentând
un punct de plecare pentru concretizarea materialelor. În vederea a plicării acestei metode și a
observării efectelor practice ale cercetării am identificat rolul masajului și a programului
fiziokinetoterapeutic asupra pacienților diagnosticați cu hernie de disc.

35
Metoda studiului de caz presupune metoda care stă la baza o bținerii datelor și
informațiilor subiecților cercetării. În cadrul studiului au fost urmăriți parametri precum:
– anamneza;
– starea pacienților;
– stadiul evoluției programelor de recuperare.
În cadrul studiului de caz fiecare subiect a fost evaluat și a parcurs programul de
recuperare specific, fiind evidențiate reacțiile acestora în funcție de etapele specifice.
Metodele de evaluare și testare au fost utile în ceea ce privește stabilirea diagnosticului,
evaluarea restandului funcțional și stabilire a gradului afecțiunii.
Fiecărui pacient i s -au realizat teste și măsurători specifice, începându -se cu scala
analog -vizuală și continuând cu bilanțul articular și testele funcționale specifice.
Mobilitatea coloanei dorso -lombare (trunchiului)
Fiecare pacient a fost testat în vederea înregistrării bilanțului articular de la nivelul
coloanei dorso -lombare sau a trunchiului, valorile fiind înregistrate la începutul programului de
recuperare (etapa inițială), la mijlocul programului de recuperare (etapa in termediară) și la finalul
programului de recuperare (etapa finală).
Am testat mișcările de flexie, extensie, înclinare laterală și rotație.
Mișcarea de flexie presupune apropierea peretelui abdominal de fața anterioară a
coapselor, valoarea normală a miș cării fiind de 80 -90°.
Pacientul testat a fost poziționat în ortostatism, iar eu am poziționat centrul
goniometrului la nivelul spinei iliace antero -superioare, brațul fix perpendicular pe linia mediană
a trunchiului, iar brațul mobil a urmărit linia med ioaxilară a trunchiului până în punctul maxim de
realizare a mișcării.
Mișcarea de extensie presupune deplasarea trunchiului în plan posterior , iar valoarea
normală a a cestei mișcări este de 20 -30 °. Am poziționat pacientul în șezând, am plasat centrul

36
goniometrului la nivelul spinei iliace antero -superioare, brațul fix l -am așezat pe linia mediană a
trunchiului, iar cu brațul mobil am urmărit linia medioaxilară până în punctul maxim al mișcării.
Mișcarea de înclinare a trunchiului presupune mișcarea de d eplasare a trunchiului față de
linia mediană a corpului , valoarea normală a mișcării fiind de 20 -35 °.
Am poziționat pacientul în șezând, iar eu am așezat centrul goniometrului la nivelul
punctului sacral, am așezat brațul fix la nivelul spinei iliacei p ostero -superioare, iar brațul mobil
a urmărit mișcarea trunchiului până în punctul maxim.
Mișcarea de rotație a trunchiului presupune mișcarea care se realizează în jurul unui ax
ce trece prin vertebrele toracice, valoarea normală fiind de 35 -45 °.
Am poziționat pacientul în șezând, cu membrele superioare flectate la 90 °, iar coatele
extinse. Am așezat centrul goniometrului la nivelul părții superioare a capului (vortex), am
așezat brațul fix la nivelul liniei imaginare a nasului, iar cu brațul mobil a m urmărit mijlocul
distanței dintre cele două brațe, (…) care trebuie să râmână paralele pe tot parcursul mișcării,
fără participarea capului [ Balint, 200 7, pag. 40].
Scala an alog-vizuală
În vederea observării modului în care a fost ameliorat proce sul algic fiecărui pacient i s -a
aplicat scala anlog -vizuală, la începutul programului de recuperare (etapa inițială), la mijlocul
programului de recuperare (etapa intermediară) și la finalul programului de recuperare (etapa
finală).

Fig. 1 -Scala analog vizuală [ Solange, 2012,pag. 260]

37
Testul Schöber
Pentru a scoate în evidență modul în care a fost ameliorată mobilitatea coloanei
lombare fiecărui pacient i s -a aplicat testul Schöber , la începutul programului de recuperare
(etapa inițială), la mijloc ul programului de recuperare (etapa intermediară) și la finalul
programului de recuperare (etapa finală). Pacientul a fost poziționat în ortostatism și în această
poziție am marcat cu creionul dermatograf apofiza spinoasă L5 și un punct la distanță de 10 c m
proximal. Am rugat pacientul să realizeze flexia coloanei și am măsurat din nou distanța dintre
cele două puncte. În mod normal această distanță ar trebui să crească cu aproximativ 5 cm,
distanța totală fiind de 15 cm.
2.4. Aparate, instalații și mat eriale
Studiul de caz a fost efectuat în cadrul centrului de recueperare privat, sub îndrumarea
medicului specialist și a kinetoterapeutului principal. Din punct de vedere al dotării sălii de
recuperare aceasta a fost optimă, printre materialele regăsite făcând parte:
– Pat/masă de tratament
– banca de gimnastică;
– saltele de gimnastică;
– spaliere ;
– mingi medicinale de diferite mărimi și greutăți ;
– gantere de diferite greutăți ;
– saci de nisip;
– benzi elastice ;
– stepper ;
– bicicletă eliptică ;
– ciclu ergometric ;
– helcome tru/aparat multifuncțional ;
– bandă/covor rulant ;

38
Datorită încorporării tuturor acestor aparate și materiale ședințete de kinetoterapie și
masaj s -au desfășurat în cele mai bune condiții, fiind facilitată obținerea obiectivelor propuse în
cadrul programului de recuperare.

2.5. Planul /programul de recuperare
Obiective:
– ameliorarea sindromului algic;
– recâștigarea mobilității coloanei vertebrale;
– îmbunătățirea tonus ului muscular al peretelui anterior și posterior al coloanei
vertebrale.
Mijloacele de rec uperare din cadrul programului de etapă
Kinetoterapie
1. Poziție inițială – decubit dorsal, cu genunchii îndoiți, tălpile pe saltea
T1-ducerea alternativă a unui genunchi spre piept în limita durerii
T2- revenire
Dozare – 3 serii x 10 repetări .
2. Poziție inițială – decubit dorsal, cu genunchii îndoiți, tălpile pe saltea
T1- înclinarea laterală a ambilor genunchi spre dreapta
T2- revenire
T3- înclinarea laterală a ambilor genunchi spre stânga
T4-revenire
Dozare – 3 serii x 10 repetări.
3. Poziție inițială – decubit dor sal, cu genunchii îndoiți, tălpile pe saltea
T1- ridicarea bazinului de pe saltea
T2-revenire
Dozare -3 serii x 10 repetări.

39
4. Poziție inițială -decubit dorsal, genunchiul drept îndoit, genunchiul stâng întins
T1-ridicarea coapsei stângi cu menținerea genunch iului extins
T2-revenire
Dozare -2 serii x 10 repetări.
5. Poziție inițială -decubit dorsal, genunchiul stâng îndoit, genunchiul drept întins
T1-ridicarea coapsei drepte cu menținerea genunchiului extins
T2-revenire
Dozare -2 serii x 10 repetări.
6. Poziție inițial ă- decubit dorsal, cu genunchii îndoiți, tălpile pe saltea, palmele pe
copase
T1- ridicarea capului și a umerilor de pe saltea
T2-revenire
Dozare -2 serii x 10 repetări.
7. Poziție inițială decubit ventral, cu brațele pe lângă corp, genunchii extinși
T1- exte nsia alternativă a copaselor cu menținerea extinsă a genunchilor
T2-revenire
Dozare -3 serii x 10 repetări.
8. Poziție inițială – cvadrupedie
T1-ridicarea alternativă braț -picior opus
T2-revenire
Dozare – 3 serii x 10 repetări.
9. Poziție inițială – cvadrupedie
T1- cifozarea coloanei vertebrale în limita durerii
T2-lordozarea coloanei în limita durerii
Dozare – 3 serii x 10 repetări.
10. Poziție inițială – cvadrupedie

40
T1- ducerea bazinului pe călcâie în limita durerii și păstrarea poziției finale 10 secunde
T2- revenire
Dozare – 2 serii x 10 repetări.
11. Poziție inițială – ortostatism, în fața spalierului, piciorul stâng pe treapta a treia
T1- fandarea genunchiului stâng și menținerea 10 secunde în poziția finală
T2- revenire
Dozare – 2 serii x 10 repetări.
12. Poziție inițială – ortostatism, în fața spalierului, piciorul drept pe treapta a treia
T1- fandarea genunchiului drept și menținerea 10 secunde în poziția finală
T2- revenire
Dozare – 2 serii x 10 repetări.
13. Poziție inițială -ortostatism, în fața spalierului, cu ținerea palmel or pe treapta de la
nivelul umerilor
T1-ducerea bazinului spre călcâie și meținerea poziției finale 10 secunde
T2-revenire
Dozare – 2 serii x 10 repetări.
Masaj regional cu scop antalgic (15 -20 minute)
Poziția subiecților a fost de decubit dorsal, cu brațe le ținute pe lângă corp.
Eu m -am poziționat în partea stângă , respectiv dreaptă a pacientului . Manevrele de
început au fost cele de netezire, aplicându -le de jos în sus, dinspre zona sacrală spre cea
cervicală. Manevrele de netezire pe care le -am efe ctuat au fost cu mâinile aplicate simultan,
lung și scurt, de la sacru spre ceafă. Pe urmă am aplicat manevra mână după mână, alunecând
cu mâinile din zona șalelor spre umeri, de -o parte și de alta a coloanei. Ulterior am netezit
folosind podul palmei, împ ingând palmele una după alta, începând din zona șoldului și urcând
spre coaste și omoplat.

41
Am continuat cu manevrele de fricțiune, executate cu palmele și degetele întinse,
urmând mișcări circulare cu vârful degetelor. Am crescut intensitatea manevrelor, u tilizând și
manevra cu podul palmelor, dar și cu marginea cubitală și cu pumnii închiși, în funcție de zona
interesată.
Am aplicat manevrele de frământat cuprinzând țesutul superificial între pumni, după care
am format o cută simplă, dar și șerpuită de -a lungul musculaturii paravertebrale.
Am evitat manevrele de tapotament și am executat manevrele de ciupituri și pensări,
realizând mișcarea paralel cu coloana.
Spre final am aplicat vibrațiile, aplicând o presiune în același timp cu palmele pe
suprafața d e masat, iar masajul s -a încheiat cu manevre ușoare de efleuraj.
Terapia cu ventuze
Subiectul a fost poziționat în decubit ventral, într -o poziție relaxantă.
Am folosit o baghetă pe care am aplicat vată cu spirt, i -am dat foc și pe urmă am încălzit
fiecar e ventuză pe care am folosit -o. Am poziționat ventuzele paravertebral, începând din zona
dorsal -superior și am încheiat în zona doro -lombară, fără a coborî foarte jos spre zona lombară.
Am aplicat 8 -10 ventuze în timpul unei ședințe, a cărei durată a fost de 8 -10 minute. Tehnica a
fost reluată de 2 -3 ori, la distanță de 12 -14 zile.

42

CAPITOLUL III PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATITICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII

3.1. Prezentarea rezultatelor cercetării
Subiecții studiului de caz au p arcurs un program de recuperare pe o perioadă de o lună de
zile, din cadrul programului făcând parte masajul terapeutic și kinetoterapia.
Fișă subiect 1 P.R.
Vârstă: 49 ani
Diagnostic: – hernie de disc L4 -L5 și L5 -S1
– Lombosciatică L5 -S1
– Fibroza periduror adiculară
– Hipertensiune arterială
Istoricul bolii: în noiembrie 2018 pacientul s -a prezentat în cadrul cenrtrului de
recuperare privat cu dureri în zona lombară, fiind diagnosticcat cu hernie de disc L4 -L5, L5 -S1.
Acesta a efectuat un RMN în prealabil și a primit recomandarea din partea medicului specialist
de a iniția un program de recuperare.
Examen neuromotor: mersul se realizează cu dificultate, având un caracter antalgic.
Stațiunea unipodală pe vârf și călcâi este realizată cu dificultate. La nivel ul coloanei vertebrale
se constată o hiperlordoză, fiind evidențiate contracturi muscula re paravertebrale, iar
amplitudinea de mișcare limitată. Troficitatea musculară este păstrată, coordonarea este
normală, iar reflexele sfincteriene sunt continente, nea fectate.
Fișă subiect 2 T. I.
Vârstă: 53 ani
Diagnostic: hernie de disc L4 -L5
– Obezitate grad I

43
– Hipertensiune arterială
Istoricul bolii: pacientul a suferit în ianuarie 2019 un episod acut de durere în zona
lombară în urma unui efort intens de ridicare. Ace sta s -a prezentat la un consult de specialitate
și în urma examenului de specialitate și efectuării unui RMN a fost diagnosticat cu hernie de disc
L4-L5, primind recomandarea urmării unui program de recuperare.
Examen neuromotor: mersul este posibil, fiind evidențiată o dificultate la nivelul
membrului inferior stâng. Stațiunea unipodală pe vârf și călcâi este dificilă cu precădere pe
membrul inferior stâng. La nivelul coloanei vertebrale se observă o rectitudine a coloanei
lombare, cu prezența contracturi i musculare la acest nivel. Troficitatea musculară este normală,
coordonarea și co ntrolul sfincterelor fiind asi gurate.
Fișă subiect 3 T. M.
Vârstă: 51 ani
Diagnostic: hernie de disc L4 -L5
-coxartroză în stadiu incipient bilateral
– supraponderabilitate
Istoricul bolii: în ianuarie 2019 pacienta s -a prezentat cu dureri acute în zona lombară, iar
în urma consultului de specialitate a primit recomandarea de a urma un program de recuperare
specific afecțiunii.
Examen neuromotor: mersul este posibil fără spri jin, cu un carcater discret antalgic.
Stațiunea unipodală pe vârf și călcâie este posibilă bilateral, la nivelul cooanei se evidențiază o
hiperlordoză lombară, cu prezența contracturii musculare la acest nivel. Coordonarea și
sfincterele neafectate.
Prezentarea rezultatelor cercetării se regăsește în tabelele ce urmează, fiind prezentate
rezultatele obținute în cadrul bilanțului articular al coloanei dorso -lombare, al scalei analog –
vizuale și al testului Schober.

44
Tabel 2 – prezentarea rezultatelor bilan țului articular al coloanei dorso -lombare
Mișcare testată
Subiecți Flexia Extensie Înclinare
stânga Înclinare
dreapta Rotație
stânga Rotație
dreapta

Subiect 1 P.R .
Ev. Inițială 50 ° 10 ° 15° 15° 15° 15°
Ev. Interm. 60 ° 15° 20° 20° 25° 25°
Ev. Finală 75 ° 20° 25° 25° 30° 30°

Subiect 2 T.I .
Ev. Inițială 45 ° 10 ° 5° 10° 5° 10°
Ev. Interm. 55° 15° 10° 15° 15° 20°
Ev. Finală 65 ° 20 ° 20° 25° 20 ° 25°

Subiect 3 T.M .
Ev. Inițială 50° 10° 10° 10° 15° 20°
Ev. Interm. 65 ° 15° 20° 20° 25° 30°
Ev. Finală 75 ° 25° 25 ° 25° 35° 35°

Tabel 3 – prezentarea rezultatelor scalei analog -vizuale
Subiecți
Evaluare Subiect 1 P. R. Subiect 2 T. I. Subiect 3 T.M.
Evaluare inițială 7 8 7
Evaluare
intermediară 5 5 4
Evaluare finală 3 2 2

Tabel 4 – prezentarea rezultatelor testului Schober

45
Subiecți
Evaluare Subiect 1 P. R. Subiect 2 T. I. Subiect 3 T.M.
Evaluare inițială 10/11 10/12 10/11
Evaluare
intermediară 1o/12 10/13 10/13
Evaluare finală 10/13 10/14 10/14

3.2. Interpretar ea rezultatelor cercetării

46
Interpretarea rezultatelor s -a realizat pe baza informațiilor prezentate în tabelele de mai
sus, începând cu rezultatele bilanțului articular al coloanei dorso -lombare, contin uând cu
rezultatele scalei analog -vizuale și finalizân d cu rezultatele testului Schober.

Figura 1 -rezultate bilanț articular coloana dorso -lombară pe mișcarea de flexie
În figura 1 sunt prezentate rezultate obținute în cadrul bilanțului articular al mișcării de
flexie a coloanei dorso -lombare în rândul tu turor subiecților, fiind evidențiat faptul că la
evaluar ea inițială cu toții au prezentat limitări ale acestei mișcări, dar în cadrul evaluării finale
rezultatele demonstrează o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

Figura 2 – rezu ltate bilanț articular coloa na dorso -lombară pe mișcarea de extensie
-101030507090
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 50 45 50
Evaluare intermediară 60 55 65
Evaluare finală 75 65 7550455060556575
6575Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de flexie a coloanei dorso -lombare
051015202530
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 10 10 10
Evaluare intermediară 15 15 15
Evaluare finală 20 20 2510 10 1015 15 1520 2025Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de extensie a coloanei dorso -lombare

47
În figura 2 sunt prezentate rezultate obținute în cadrul bilanțului articular al mișcării de
extensie a coloanei dorso -lombare în rândul tuturor subiecților, fiind evidențiat faptul că la
evaluara inițială cu toții au prezentat limitări ale acestei mișcări, dar în cadrul evaluării finale
rezultatele demonstrează o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

Figura 3- rezultate bilanț articular coloana dorso -lombară pe mișcarea de înclinare stânga
În figura 3 sunt prezentate rezultate obținute în cadrul bilanțului articular al mișcării de
înclinare stânga a coloanei dorso -lombare în rândul tuturor subiecților, fiind evidențiat faptul că
la evaluara inițială cu toții au p rezentat limitări ale acestei mișcări, dar în cadrul evaluării finale
rezultatele demonstrează o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

Figura 4 – rezultate bilanț articular coloana dorso -lombară pe mișcarea de înclinare
dreapta
051015202530
Subiect 1 P.
R.Subict 2 T. I. Subiect 3 T.
M.
Evaluare inițială 15 5 10
Evaluare intermediară 20 10 20
Evaluare finală 25 20 2515
51020
102025
2025Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de înclinare stânga a coloanei dorso -lombare
0102030
Subiect 1 P.
R.Subict 2 T.
I.Subiect 3 T.
M.
Evaluare inițială 15 10 10
Evaluare intermediară 20 15 20
Evaluare finală 25 25 251510 1020152025 25 25Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de înclinare dreapta a coloanei dorso –
lombare

48
În figura 4 sunt prezentate rezultate obținute în cadrul bilanțului articular al mișcării de
înclinare dreapta a coloanei dorso -lombare în rândul tuturor subiecților, fiind evidențiat faptul
că la evaluara inițială cu toții au prezentat limitări ale acestei m ișcări, i ar în cadrul evaluării finale
rezultatele demonstrează o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

Figura 5- rezultate bilanț articular coloana dorso -lombara pe mișcarea de rotație stânga
În figura 5 sunt prezentate rezultat e obținute în cadrul bilanțului articular al mișcării de
rotație stânga a coloanei dorso -lombare în rândul tuturor subiecților, fiind evidențiat faptul că la
evaluara inițială cu toții au prezentat limitări ale acestei mișcări, dar în cadrul evaluării fina le
rezultatele demonstrează o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

051015202530
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 15 5 15
Evaluare intermediară 25 15 25
Evaluare finală 30 20 3515
51525
152530
2035Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de rotație stânga a coloanei dorso -lombare

49

Figura 6 – rezultate bilanț articular coloana dorso -lombară pe mișcarea de rotație dreapta
În figura 6 sunt prezentate rezultate obținute în cadrul bilanțului arti cular al mișcării de
rotație dreapta a coloanei dorso -lombare în rândul tuturor subiecților, fiind evidențiat faptul că
la evaluara inițială cu toții au prezentat limitări ale acestei mișcări, dar în cadrul evaluării finale
rezultatele demonstrează o îmbun ătățire a acestui parametru în rândul celor 3 subiecți.

Figura 7 – rezultate evaluarea durerii prin intermediul scalei analog -vizuale
051015202530
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 15 10 20
Evaluare intermediară 25 20 30
Evaluare finală 30 25 3515
102025
2030 30
2535Grade de mobilitateEvaluarea mișcării de rotație dreapta a coloanei dorso -lombare
0246810
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 7 8 7
Evaluare intermediară 5 5 4
Evaluare finală 3 2 278
7
5 5
4
3
2 2Scala analog -vizuală Evaluarea durerii

50
În figura 7 sunt prezentate rezultatele obținute de către subiecții studiului de caz în urma
evaluării durerii prin in termediul scalei analog -vizuale, fiind evidențiat faptul că toți subiecții
studiului au înregitrat ameliorări semnificative ale durerii, evaluarea finală cunoscând scăderi
semnificative ale rezultatelor.

Figura 8 – rezultatele testului Schober
În figura 8 sunt prezentate rezultatele obținute în cadrul testului Schober în rândul
tuturor subiecților studiului, fiind evidențiată o îmbunătățire a acestui parametru în rândul celor
3 subiecți, evaluarea finală înregistrând valori semnificativ îmbunătățite în c omparație cu
evaluarea finală.

13579111315
Subiect 1 P. R. Subict 2 T. I. Subiect 3 T. M.
Evaluare inițială 11 12 11
Evaluare intermediară 12 13 13
Evaluare finală 13 14 141112
111213 13 1314 14Distanța (cm)Testul Schober

51
Concluzii
Rolul masajului în recuperarea pacienților cu hernii de disc este unul deosebit de
important, introducerea acestuia în cadrul programului de recuperare fiind necesară în vederea
obținerii rezultatelor și obie ctivelor propuse.
Putem afirma faptul că ipoteza a fost confirmată, la baza acestei afirmații aflându -se
următoarele aspecte:
– Toți subiecții studiului de caz au cunoscut îmbunătățiri semnificative ale bilanțului
articular al coloanei dorso -lombare, pe toat e mișcările de la acest nivel (flexie,
extensie, înclinare stânga, înclinare dreapta, rotație stânga, rotație dreapta),
acest lucru fiind evidențiat prin intermediul tabelelor și graficelor din cadrul
capitolului III. În cadrul evaluării finale subiectul 1 P.R. a înregistrat următoarele
valori ale bilanțului articular de la nivelul capului și gâtului: flexie 75 ° , extensie
20° , înclinare stânga 25° , înclinare dreapta 25° , rotație stânga 30° , rotație
dreapta 30° ; subiectul 2 T. I . flexie 6 5 °, extensie 20°, înclinare stânga 20 °,
înclinare dreapta 25° , rotație stânga 2 0°, rotație dreapta 25 °; subiectul 3 T. M.
flexie 75 ° , extensie 25 °, înclinare stânga 25° , înclinare dreapta 25° , rotație
stânga 35 °, rotație dreapta 35 °.
– Toți subiecții studiului de caz au c unoscut ameliorări semnificative în ceea ce
privește parametrul durerii, rezultatele din cadrul scalei analog -vizuale cunoscând
scăderi semnificative de la o etapă la alta, în cadrul evaluării finale rezultatele
fiind vizibil mai bune în comparație cu eval uarea inițială, acest lucru fiind
demonstrat prin intermediul tabelelor și graficelor din cadrul capitolului III. În
cadrul evaluării finale subiectul 1 P. R. a înregistrat îmbunătățiri de la valoarea 7
la valoarea 3 pe scala analog -vizuală, subiectul 2 T. I de la valoarea 8 la 2.,
subiectul 3 T. M. de la v aloarea 7 la 2.

52
– Toți subiecții studiului de caz au înregistrat îmbunătățiri ale testului Schober,
rezultatele din cadrul evaluării finale fiind îmbunătățite față de rezultatele din
cadrul evaluării i nițiale în rândul tuturor celor 3 subiecți, acest lucru fiind
evidențiat prin intermediul tabelelor și graficelor din cadrul capitolului III.
Subiectul 1 P. R. a înregistrat o îmbunătățire de la 10/11 la 10/13 , subiectul 2 T .
I. a înregistrat îmbunăt ățiri de la 10/12 la 10/14 , subiectul 3 T. M. a înregistrat
îmbunătățiri de la 10/11 la 10/14.
Pacienții diagnosticați cu hernie de disc au nevoie de urmarea unui program de
recuperare specific afecțiunii, efectuat într -un centru specializat și respectând indicațiile echipei
de recuperare. Consider că din cadrul programului de recuperare, în afara kinetoterapiei care
este obligatoriu inclusă, nu trebuie să lipsească masajul, beneficiile acestuia fiind de mare ajutor
în atingerea obiectevelor propuse.

53
Bibliografie
 Ailioaie, L. M., B ălteanu, V., Compendiu de kinetoterapie , Ed. Cermi, Iași, 2005
 Balint, T., Evaluarea aparatului locomotor, Ed. Tehnopress, Iași, 2007
 Bălteanu, V., Curs de masaj , Ed. Universității ,,Al. I. Cuza” , Iași , 2001
 Birtol on, S., Exercițiul fizic și coloana vertebrală , Ed. Sport -Turism, București, 1978
 Cioroiu, S., G., Esențial în anatomie și biomecanică , Ed. Universității Transilvania,
Brașov, 2006
 Cioroi u, S., G., Masaj, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2010
 Cotoman, R., Kinetoterapie -metodica desf ășurării activității practice , Ed. Funației
României de mâine, București, 2005
 Cordun, M., Masajul , Ed. Ministerului Tineretului și Sportului, București, 1992
 Docu -Axelerad, D., Kinetoterapia in cifoză , Editura Fundați ei Andrei Șaguna,
Constanța ,2009
 Hagiu, B., A., Terapia durerii , Ed. Universității Al. I. Cuza, Iași, 2012
 Hagiu, B., A., Fiziologie patologică , Ed. Universității. Al. I. Cuza, Iași, 2011
 Ionescu, A., Masajul , Ed.Stadion, București, 1970
 Drosescu, P., Biomecanica aparatului locomotor , Ed. Tehnopress, I ași, 2003
 Lidell, L., Masajul -ghid practic de tehnici orientale și occidentale de masaj , Ed. Pro
Editură și Tipografie, București, 2002
 Lucescu, V., Afec țiunile degenerative ale coloanei vertebrale – Clinica, diagnosticul și
tratamentul de recuperare (note de curs), Editura Dobrogea, Constanța, 2009
 Martoma, A., M., Fiziologia efortului, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2007
 Mârza, D., Bazele masajului igienic , Ed. Universității ,,Vasile Alecsand ri”, Bac ău, 2009
 Solange -Roșu, T., Evaluarea și autoevaluarea durerii la copil, Ed. Universității de
Medicină și Farmacie, Iași, 2012
 Zamora, E., Masaj medical , Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2007

54
Suport electronic
 Danq, L., Lumbar Disk Herniation in Childr en and Adolescents: The Significance of
Configurations of the Lumbar Spine , 2015,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26595346 (15.12..2018)
 Delgado -López PD , Lumbar disc herniation: Natural history, role of physical
examination, timing of surgery, treatment options and conflicts of interests , 2017,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28130015 (12.11.2018)
 Mitchell, U., H., Helgeso n, K., Mintken, P., Physiological effects of physical therapy
interventions on lumbar intervertebral discs: A systematic review , 2017,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28715273 (17.07.2017)
 Patel, E. A ., Radicular Pain Syndromes: Cervical, Lumbar, and Spinal Stenosis , 2018,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30522138 (14.01.2019)

55
Anexe
Anexa nr.1

56
Anexa Nr.2 Elongatii masa inversa.

57
Anexa Nr.3 Ventuza

58
Anexa Nr.4

59
Anexa nr. 5