Masaj DE Relaxare Psihosomatic

MASAJUL GENERAL, PARȚIAL ȘI LOCAL

SUCCESIUNEA MANEVRELOR PRINCIPALE SAU FUNDAMENTALE DE MASAJ

Efleurajul sau netezirea

Netezirea

Fricțiunile

Frământatul

Tapotamentul sau baterea

Vibrațiile

SUCCESIUNEA MANEVRELOR SECUNDARE SAU AJUTĂTOARE DE MASAJ

Cernutul și rulatul

Presiunea

Tracțiunile, tensiunile, scuturăturile și elongațiile

MANEVRE DIVERSE DE MASAJ

MIȘCĂRI PASIVE, PASIV – ACTIVE ȘI ACTIVE

MASAJUL PARȚIAL ȘI LOCAL

MASAJUL CAPULUI, GÂTULUI, SPATELUI

MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE

MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE

CEAIURILE CU ACȚIUNE BENEFICĂ ÎN COSMETICĂ

BIBLIOGRAFIE

24 pagini

=== MASAJ DE RELAXARE PSIHOSOMATIC ===

MASAJUL GENERAL, PARȚIAL ȘI LOCAL

Masajul general, parțial și local, este cel mai folosit masaj prin manevre sau proceduri clasice durata lui fiind cea mai mare deoarece acoperă suprafața întregului corp uman. Are o durată de 50 – 60 min. și se va începe cu masajul spatelui și al cefei, apoi cu cel al regiunilor fesiere, ale coapselor, al mușchilor posterior ai gambei, al membrelor superioare și în sfârșit al mușchilor pectorali și abdominali pentru crearea unei stări de aspirație în celule și țesuturile grupelor musculare mari și eliminarea produselor metabolice și organice.

În masajul general, succesiunea în care se lucrează nu este aceeași. Noi am adoptat metoda începerii masajului general prin culcarea pacientului ventral și aplicarea manevrelor de masaj pe spate, ceafă, regiunea fesieră, partea posterioară a coapselor, partea de sub genunchi, mușchii posteriori ai gambei, tendonul lui Ahile și tălpile picioarelor. După masajul părților posterioare a corpului, cel masat se va culca pe spate și se va masa partea anterioară a labei, articulația gleznei, regiunea mușchilor tibiali, partea anterioară a coapsei, cutia toracică, brațele și abdomenul. Masajul articulațiilor se poate face și izolat de masajul maselor musculare dar este recomandat ca atunci când se trece de la un segment la altul al corpului să se maseze și articulația sau articulațiile respective.

În masajul general succesiunea procedeelor de masaj se aplică în ordinea următoare:

Manevre principale sau fundamentale: efleurajul sau netezirea, fricțiunile, frământatul, tapotamentul, vibrațiile, efleurajul de încheiere.

Manevre secundare sau ajutătoare: cernutul și rulatul, presiunile și tensiunile, tracțiunile, scuturările și elongațiile. Diverse ciupituri și pensări, stoarcerile, ridicările mușchilor. Succesiunea înlănțuită a acestor manevre de masaj prin aplicarea lor dinspre exterior în profunzime, respectând principiile metodice și pedagogice ar fi: efleurajul introductiv, fricțiunile, frământatul, ciupituri și pensări, stoarceri și ridicări ale mușchilor, tapotamentul, cernutul și rulatul, presiuni și tensiuni, tracțiuni și scuturături, vibrații, efleuraj de încheiere.

SUCCESIUNEA MANEVRELOR PRINCIPALE SAU FUNDAMENTALE DE MASAJ

Efleurajul sau netezirea

Se adresează în primul rând nervilor periferici și țesutului conjunctiv activând circulația superficială capilară și limfatică, executată prin alunecarea palmară a degetelor și a mâinilor, fața dorsală a degetelor și pumnului pe tegumente în sensul circulației de întoarcere.

Această manevră începe și încheie orice formă de masaj la orice segment sau regiune corporală putând fi executată cu o singură mână sau ambele mâini, pe traiectorii lungi sau scurte în linii drepte sacadate, în spirală, în formă de clește, de pieptene, în picătură de ploaie, simultan sau alternativ și în formă combinată. Direcțiile rectilinii de netezire, se vor orienta către ganglionii limfatici ai regiunii respective: la spate, piept și brațe către ganglionii axilari, iar la fese, bazin și picioare către ganglionii inghinali. Presiunea mâinii care masează va crește progresiv pe prima jumătate a segmentului masat, atingând maximul la mijlocul lui și va scădea la sfârșitul netezirii.

Netezirea

Mărește temperatura locală a pielii, intensifică circulația sângelui și a limfei, dacă se execută energic favorizează contracturarea puternică a musculaturii. Aplicată în mod liniștitor un timp mai îndelungat produce cele mai eficace mijloace locale analgezice și anestezice. Partea flexoare a membrelor trebuie să fie netezită mai puternic deoarece pe aici trec venele și vasele limfatice cele mai puternice. În caz de exudate sau inflamații ale unor organe profunde, netezirea se va face mai întâi în jurul acestui organ, mai sus de partea dureroasă în jurul limitei de răspândire a exsudatului și după aceea se trece la masarea părților bolnave.

Fricțiunile

Sunt apăsări și deplasări ale țesuturilor în limita elasticității proprii efectuate cu fața palmară a degetelor și mâinii, fața dorsală a degetelor îndoite, vârful degetelor sau pumnului.

Sensul fricțiunii este liniar, circular, în clește și șerpuit, adresându-se țesuturilor subcutanate contribuind resorbția diferitelor produse patologice care se acumulează în sau sub piele, intensificând circulația locală. Cu ajutorul fricțiunilor se obține întinderea cicatricilor aderente și micșorarea senzației de durere în nevralgii, nevrite diminuând încordarea nervoasă generală.

Fricțiunea se poate executa cu pulpa unui deget sau a celorlalte patru degete servind drept sprijin reciproc, putându-se aplica și îngreunare atunci când pe degetele unei mâini se aplică degetele celeilalte mâini.

În cazul fricțiunilor limitate, direcția mâinii nu este determinată de direcția vaselor limfatice, putându-se executa și în sens contrar. Forța de presiune a degetelor va crește treptat prin unghiul de înclinare al acestora față de orizontală.

Fricțiunile energice în punctele dureroase, scad starea de excitabilitate a nervilor, accelerează circulația locală și îmbunătățesc nutriția țesuturilor. Fricțiunile pot fi asociate cu stoarceri ale țesuturilor care aplicate pe o suprafață întinsă nu obosesc degetele masorului.

Frământatul

Se adresează cu precădere țesutului muscular prin apucarea, ridicarea, presarea și stoarcerea țesuturilor moi pe planul osos dur. Acționând asupra îmbunătățirii circulației sângelui și a limfei, asupra calității fibrelor musculare se ușurează schimburile nutritive, eliminările și resorbția rapidă a produselor metabolice.

Fasciculele musculare sunt strânse între degetele masorului sau se rulează pumnul cu degetele închise. Priza poate fi aplicată în sens circular în jurul segmentului sau longitudinal în lungul grupei musculare masate. Insuficiențele musculare sau atrofia produsă prin imobilizări datorate unor accidente, beneficiază de gimnastică pasivă.

Manevrele de frământat se execută începând de la extremitățile segmentelor și mergând până la rădăcina acestora, iar pe regiunile trunchiului și în sensul circulației venoase și limfatice cu o mână și cu două mâini în cută, circular sau brățară, șerpuit în val, în clește fără și cu îngreunare. Frământatul se face într-un ritm lent și deseori se combină cu fricțiunea.

Tapotamentul sau baterea

Se adresează cu precădere terminațiilor nervoase prin creșterea excitabilității neuronilor, activarea sistemului vago – simpatic și aplicarea pe zone reflexogene stimulând organele aferente.

Tapotamentul poate fi executat prin loviri ușoare și ritmice cu partea cubitală a degetelor răsfirate sau apropiate prin mișcări alternative din articulația pumnului, cu pumnul, partea ventrală a palmelor în ventuză, unde acționează și presiunea aerului. Mai poate fi aplicat sub formă de tocat, plescăit sau percutat prin loviri ușoare cu vârful degetelor depărtate între ele. Tapotamentul poate fi aplicat și în zona inimii prin loviri ușoare, pentru stimularea mușchiului inimii. Dacă loviturile sunt slabe se produce o vasoconstricție, iar dacă loviturile sunt energice se produce vasodilatația, hiperemie, creșterea temperaturii locale. Tocatul spatelui influențează ritmul cardiac, rărește pulsul, corectează aritmia. Loviturile în cadrul bătătoritului se vor succeda repede fără întrerupere pe porțiunea masată, mâna aplicându-se aproape perpendicular într-un ritm de 60 – 70 lovituri / min. Pe părțile laterale ale trunchiului loviturile sunt orientate pe linia axilară, iar pe membre acestea sunt îndreptate de sus în jos.

Vibrațiile

Constau în imprimarea unor mișcări oscilatorii cu palmele sau degetele asupra țesuturilor moi având întotdeauna un efect calmant. Ele pot fi superficiale sau profunde după intensitatea apăsării, producând o senzație de încălzire și relaxare, o activare a circulației, o decongestionare și o destindere a întregului corp.

Vibrațiile punctate calmează durerile în diferite afecțiuni sau boli, executându-se pe traiectul trunchiurilor nervoase până la ramificația terminală, sub formă de tonifiere prin mișcări circulare în sensul acelor de ceasornic și sub formă de dispersie prin mișcări circulare invers acelor de ceasornic. Poziția degetelor va fi perpendiculară pe porțiunea masată când se aplică cu un singur deget. Vibrațiile se pot face și cu vârful degetelor apropiate în formă de cerc în jurul unui punct tare și sub formă plată când se aplică pe traiectul nervului trigemen. Presiunea trebuie să fie ușoară să nu provoace dureri, durata presiunii în fiecare punct fiind de 10 – 50 sec. Vibrațiile de scurtă durată, dar ample excită puternic sistemul nervos, pe când cele de lungă durată, rapide și foarte mici calmează sistemul nervos. Vibrațiile pot fi combinate cu toate manevrele de masaj, mai puțin tapotamentul, contribuind la mărirea eficienței acestora. Pentru rapiditate și ritmicitate se poate folosi sistemul electric cu benzi vibratoare.

SUCCESIUNEA MANEVRELOR SECUNDARE SAU AJUTĂTOARE DE MASAJ

Procedeele ajutătoare de masaj se aplică în cazul anumitor segmente sau regiuni ale corpului, pentru întregirea efectului manevrelor principale de masaj.

Cernutul și rulatul

Se execută cu ambele mâini aplicate de o parte și alta a segmentului de membru pe care-l masăm. În cazul cernutului se execută mișcări în sens lateral prin ridicări și presiuni alternative, asemănătoare cernutului cu sita. Ritmul de acțiune este vioi, mâinile deplasându-se de sus în jos, în lungul segmentelor. Mișcările rulatului sunt asemănătoare cu cele ale cernutului dar degetele sunt întinse și palma bine aplicată pe piele de o parte și de alta a țesuturilor musculare mari cu apăsări mai puternice. Cernutul și rulatul relaxează musculatura, redă suplețea țesuturilor, calmează și decongestionează și scad încordarea nervoasă. Această manevră se execută cu precădere pe membrele superioare și inferioare completând frământatul și tapotamentul.

Presiunea

Se execută prin apăsări cu intensități variabile de sus în jos cu podul palmei, palma sau vârful degetului mare sau arătător pe anumite porțiuni și puncte ale corpului în special pe coloana vertebrală.

Se pot aplica mai rar și pe mici porțiuni de periost sau traiect nervos sau pe mușchi producând o senzație plăcută de destindere, decongestionare și liniște. Ele pot fi aplicate și prin alunecare și pot fi însoțite de vibrații.

Tracțiunile, tensiunile, scuturăturile și elongațiile

Se execută prin întinderi și arcuiri ale elementelor anatomice articulare și periarticulare, o lărgire a spațiului articular realizându-se astfel producând o degajare a suprafețelor articulare. Aceste manevre se vor combina cu scuturăturile membrelor în întregime cu efecte relaxatoare.

Tracțiunile combat tendințele de scădere a mobilității articulare și de dezvoltare a unor procese patologice intra și periarticulare în interacțiuni cu tensiunile efectuate în axul lung al articulațiilor.

Scuturăturile constau din imprimarea unor ușoare mișcări oscilatorii a membrelor, toracelui sau întregului corp în corelație cu mișcările respiratorii.

Elongațiile se execută manual sau mecanic prin folosirea unor aparate de întindere a coloanei vertebrale cu efect calmant și relaxant pentru musculatura intervertebrală. Elongațiile manuale se execută cu palmele în formă de cupă aplicate pe maxilarele pacientului, zona posterioară a capului sprijinindu-se pe corpul terapeutului.

Elongațiile mecanice se execută tot din poziție șezândă, pacientul având capul sprijinit într-un căpăstru Glison tensionat de un cablu de scripeți căruia i se aplică diferite greutăți de plumb în porțiunea opusă. Timpul de întindere a coloanei vertebrale nu va depăși 5 min., cu greutatea de 2 – 6 kg.

MANEVRE DIVERSE DE MASAJ

Ca procedee diverse, ajutătoare de masaj, amintim: ciupirile și pensările care se execută cu vârful degetelor cu efect excitant, stoarcerile care combat staza circulatorie în mușchi după efort și ridicările mușchilor în scopul măririi elasticității locale.

În mod curent se recurge la combinarea unor procedee de masaj ca: fricțiunea cu frământatul, cernutul cu rulatul, presiunile cu vibrațiile, tracțiunile cu tensiunile, manevrele cu tapotament între ele, elongațiile manuale sau mecanice cu vibromasaj, fără a respecta strict ordinea stabilită, pentru obținerea unor efecte cât mai mari raportate la specificul de manifestare sau boală, în procesul de vindecare.

MIȘCĂRI PASIVE, PASIV – ACTIVE ȘI ACTIVE

În masajul general manevrele sau procedeele de masaj, atât cele principale cât și cele secundare, vor fi asociate cu mișcările cursive, pasiv – active și active care dau multă eficacitate ședințelor de masaj.

Mișcările pasive se execută sub acțiunea unei forțe din afară fără intervenția voinței celui bolnav. Sub acțiunea acestor mișcări exudatele și hemoragiile se resorb mai repede, capacitatea de contractare a fibrelor crește și împiedică apariția modificărilor patologice în mușchi după un repaus prelungit și se menține elasticitatea mușchilor. Mișcările pasive se adresează trunchiului și tuturor articulațiilor membrelor superioare și inferioare.

Mișcările pasive – active sunt mișcări duble prin care masorul ajută bolnavul să execute unele mișcări pe care le schițează sau opune rezistență ușoară unor mișcări pe care acesta le poate executa în vederea creșterii tonusului muscular și întăririi influxului nervos, sau cel masat opune rezistență atunci când masorul execută mișcările.

În mișcările cu rezistență acțiunea mușchilor antagoniști este înlocuită cu forța de rezistență pusă din afară de mâna masorului. Se va acționa încet și lin la început, și treptat se intensifică amplitudinea mișcărilor până la pragurile dureroase suportabile, ajutându-se treptat la redobândirea mișcărilor active.

Mișcările active sunt mișcări care se execută fără aplicarea unor forțe din afară, bolnavul executându-le prin forța voinței proprii. Mișcările active au o mare influență asupra mușchilor, oaselor și articulațiilor și asupra măririi funcției de inervare a porțiunilor periferice și centrale ale sistemului nervos. În mare ele se prezintă ca mișcări ale capului, trunchiului și membrelor și pot fi executate liber, cu îngreunare sau rezistență opusă de către terapeut.

MASAJUL PARȚIAL ȘI LOCAL

Masajul local și parțial se adresează unor părți mai mari sau mici de pe suprafața corpului care sunt acționate prin această procedură. Astfel pe segment vom descrie:

masajul capului, feței și a gâtului

masajul trunchiului: spate, abdomen, torace

masajul membrelor superioare: mână și degete, antebraț, braț, umăr

masajul articulației: pumnul, cotul și umărul

masajul membrelor inferioare: piciorul propriu-zis, gambă, genunchi, coapse, regiunea șoldurilor și feselor

masajul articulației: gleznă, genunchi

Manevrele de masaj sunt cele descrise în cadrul masajului general, dar adaptate segmentului de corp pe care se aplică.

MASAJUL CAPULUI, GÂTULUI, SPATELUI, ABDOMENULUI ȘI PIEPTULUI

Masajul capului (partea păroasă)

Direcția în care crește părul coincide aproape cu direcția vaselor limfatice. În regiunea parietală vasele sangvine alcătuiesc o rețea deasă de artere și vase. Arterele merg de jos în sus spre centru, iar venele coboară în sens contrar în toate direcțiile.

Masajul capului se execută din spatele celui masat prin următoarele manevre: netezirea, fricțiunea circulară cu pulpele degetelor, tapotamentul și vibrațiile.

Masajul feței se adresează pielii, mușchilor feței și al nervilor. Procedeele de masaj se coordonează cu direcția vaselor care pleacă de la față. Vasele limfatice încep de la linia mediană a feței și se îndreaptă în ambele părți. Pe frunte au o direcție paralelă cu linia rădăcinii părului, pe tâmple fac o cută îndreptată în jos, iar lângă ureche coboară spre unghiul inferior al maxilarului inferior. Vasele limfatice ale buzelor și partea inferioară a obrazului fac o cută peste marginea obrazului inferior, trecând de la o anumită distanță de unghiul lui, apoi toate vasele se adună sub unghiul maxilarului inferior. Fața este inervată de nervul trigemen și facial. Nervul trigemen iese din cavitatea craniană prin trei ramuri: cea superioară orbitală, cea mijlocie a maxilarului superior și cea inferioară, cea mandibulară.

Masajul se aplica în șanțul orbital superior, la rădăcina nasului, sub ochi, pe buza superioară și trei degete în afara bărbiei. Manevrele aplicate pe această parte sunt: netezirea, frământatul, tapotamentul, presiunile și vibrațiile, masorul stând în spatele celui masat. Direcțiile de masaj vor fi de la linia mediană spre tâmplă.

Masajul feței este cu precădere aplicat în cosmetică pentru întreținerea tenul, fiind asociat și cu creme hidratante.

Masajul ochilor, se aplică pe traiectul orbicularului pleoapelor prin: neteziri, fricțiuni, presiuni și vibrații în zona globilor oculari, a sprâncenelor și la baza ochilor.

Tot ca masaj în zona feței, ca înfrumusețare și întindere este masajul cosmetic.

Masajul cosmetic se adresează în special mușchilor și pielii, pe față, gât, piept, frunte, sprâncene, ochi, nas, buze, obraz, decolteu și pentru tratarea ridurilor.

Masajul facial prelungește vitalitatea pielii și tonifică mușchii feței dar trebuie practicat de la vârsta de 25 – 30 ani. Masajul va fi efectuat pe un ten uns, pudrat cu talc sau direct pe pielea nepregătită. Se va începe cu mișcări de netezire superficială executate cu pulpa degetelor sau cu mâna deschisă pe direcția circulației sângelui și limfei, de sus în jos. Această manevră contribuie la mărirea capacității de absorbție a cremei hrănitoare, care aplicată pe piele realizează o relaxare generală și o intensificare a circulației sângelui și limfei și o stimulare a activității mușchilor.

Pentru descongestionarea țesuturilor mai profunde și îndepărtarea țesuturilor de sebum din glandele sebacee se vor aplica mișcări mai energice ca: pionatatul, tapotatul, frământatul, ciupitul, fricțiunea și ușoare pălmuiri. Pentru tenurile atinse de cuperoză, congestive, pentru efectul calmant îndeosebi, se folosesc mișcări vibratorii executate cu patru degete, cu palma întreagă sau cu un aparat electric vibrator.

Pionatatul se execută cu patru degete prin mișcări asemănătoare cu cele la pian, pentru activarea circulației sângelui.

Tapotatul se execută prin mișcări scurte, dese și ritmice aplicate cu toată fața palmară a degetelor, intensificând hrănirea țesuturilor.

Frământatul se execută prin mișcări asemănătoare frământatului aluatului, contribuind la creșterea tonificației mușchilor, fiind recomandată mai cu seamă în cazul tenului gras, deoarece îndepărtează surplusul de sebum a glandelor sebacee.

Ciupitul se execută cu două degete fiind o variantă a frământatului, cu mișcări scurte și repetate pe tenul gras.

Fricționarea se execută folosind pulpa degetelor prin mișcări circulare, în zig – zag, orizontale, verticale etc.

Înainte de efectuarea mișcărilor de masaj se va aplica pe obraz o cremă grasă nutritivă pe tenul uscat și o cremă hidratantă ușoară pentru tenul gras. Prin mișcări circulare crema se întinde pe gât de sub bărbie spre piept, iar din mijlocul bărbiei spre urechi, pe obraz și din mijlocul frunții spre tâmple. Masajul propriu-zis va dura 10 – 15 min. fiecare mișcare executându-se de 3 – 4 ori.

Mișcările de efleuraj pe frunte se execută alternativ cu ambele mâini, pornind de la sprâncene spre rădăcina părului. Mișcări în zig-zag pornind de la tâmpla stângă spre cea dreaptă și invers, se execută prin întretăierea degetelor mijlocii. Pentru ridurile orizontale și verticale se execută mișcări circulare pornind de la rădăcina nasului spre tâmple.

Pentru sprâncene se execută ciupituri apucându-se sprâncenele între degetul mare și mijlociu, pornind de la rădăcina nasului spre tâmplă. În aceeași direcție cu degetul arătător și mijlociu se execută așa numita foarfecă.

La ochi pentru „laba gâștei” se vor executa mișcări circulare și de pionatat. Mișcările circulare vor porni de la rădăcina nasului și vor urma arcadele sprâncenelor terminându-se presiunea la rădăcina nasului.

Nasul se masează circular cu degetul mijlociu, de o parte și de alta a originii nasului și apoi urcând de jos în sus sub formă de foarfeca nasului.

Buzele se masează folosind alternativ ambele mâini prin mișcări orizontale de forfecare.

Bărbia se masează în același fel, dar pentru prevenirea bărbiei duble se tapotează energic sub bărbie și de-a lungul maxilarelor cu degetele strânse și întinse.

Obrajii se masează cu podul palmei prin efleuraj, frământat, tapotări și ciupituri, pornindu-se de la originile nasului, colțul gurii, bărbiei spre tâmple. Pentru tenurile congestive se va aplica un masaj cu mișcări lente de netezire și vibrație.

Masajul gâtului se efectuează de sus în jos, deci invers decât cel al feței. Se pornește dinspre bărbie spre decolteu prin mișcări orizontale executate alternativ cu ambele mâini prin cuprinderea gâtului între degetul mare și celelalte degete. La sfârșit se vor executa și ciupituri prinzând pielea între degetul arătător și degetul mare. Glanda tiroidă va fi lăsată liberă în timpul masajului. De fiecare dată, odată cu masajul gâtului, se va masa și ceafa pentru înlăturarea grăsimii care se acumulează sub formă de pernițe pe ceafă, printr-un masaj lent și progresiv de sus în jos, de la baza gâtului spre omoplați.

Masajul decolteului se efectuează prin mișcări de netezire, ciupituri și vibrații, care pornesc de sub bărbie înspre comisura sânilor, apoi în sus spre ochi. Cu degetul mare și mijlociu se execută ciupituri pe toată suprafața decolteului. Mișcările vibratorii se execută pe orizontală pornind de la umărul stâng cu o singură mână, după care schimbă mâna și pornind de la umărul drept spre cel stâng. Palmele coboară pe umeri până la cot, apoi urcă până la urechi.

Masajul pielii capului are ca scop reglementarea secreției glandulare, activarea circulației sangvine, dezvoltarea suportului muscular și hrănirea corespunzătoare a părului. Prin masaj se golesc glandele sebacee și sudoripare de deșeuri și se accelerează schimburile locale. Masajul este bine să fie executat seara deoarece are și o acțiune calmantă. Masajul se execută cu ambele mâini, mâna dreaptă în regiunea frontală iar cea stângă în regiunea occipitală, cu degetele fixate pe pielea capului. Se apasă energic cu vârful degetelor de o parte și cealaltă a creștetului capului, dinspre frunte înspre ceafă și cu aceleași mișcări se trece spre cea laterală. Se execută apoi mișcări circulare și de efleuraj dinspre ceafă spre umeri. În același scop se pot folosi pe aceleași direcții mișcări vibratorii, producându-se de un aparat electric vibrator.

Masajul mâinilor va începe de la vârful degetelor urcând spre cot, din poziția cu coatele pe masă cu antebrațul vertical. Fiecare deget va fi masat în părțile dinspre vârf spre palme prin mișcări de fricționare și circulare, după care se trece la palmă, care se frământă cu degetul mare și celelalte degete, insistându-se asupra încheieturii mânii unde se vor aplica și presiuni.

Masajul picioarelor se aplică cu scopul activării sângelui în bolta plantară și ca un bun decongestionant, prin manevre de netezire și frământare, în special al tălpilor picioarelor, gleznelor și a porțiunii din jurul genunchilor unde există și pericolul depunerilor de grăsime. Se va masa fiecare deget, urcând spre gleznă. Talpa se masează prin mișcări circulare pornind de deget spre călcâi, putându-se folosi și masajul vibrator, electric sau rularea cu talpa câteva min. pe un rulou de lemn cu bile, care modelează curburile tălpii.

Masajul gâtului influențează căile limfatice și venoase din întreaga regiune jugulară intensificând refluxul sângelui și a limfei în activitatea craniană.

Pe regiunea gâtului vasele sangvine mari sunt dispuse superficial, ca și vasele limfatice care formează plexul limfatic cervical și care însoțesc venele jugulare prin care circulă limfa spre ganglionii cervicali și supraclaviculari. Se va masa repetat, părțile laterale și partea anterioară a gâtului prin următoarele manevre: efleuraj, fricțiunea, frământatul și tapotamentul. Direcția manevrelor de masaj va fi dinspre cap spre umeri în lungul mușchilor trapez și înainte în lungul mușchilor sternocleidomastoidieni. Netezirea se va face dinainte în afară până la claviculă prin mișcării ritmice, ușoare, care se succed repede, fără prea mare presiune, folosind degetul mare și cel arătător, masorul stând în spatele celui masat care este așezat pe un scaun.

Fricțiunea și frământatul se aplică pe mușchiul sternocleidomastoidian recomandându-se procedeul în clește cu o mână sau cu ambele mâini. Când se frământă ceafa bolnavul va fi culcat cu fața în jos.

Tapotamentul se aplică tip mișcări de pian, cu patru degete prin lovituri nu prea puternice cu vârful degetelor.

Atunci când se recomandă elongații cervicale înaintea aplicării acestora sub formă de încălzire se vor face mișcări de gimnastică constând în flexii, extensii, îndoiri laterale, rotații ale capului urmate de mișcări relaxatoare și respirație.

Masajul spatelui se aplică pe majoritatea mușchilor spatelui care sunt lați, ca un evantai deschis îndreptat spre coloana vertebrală.

Scurgerea limfei se va face spre ganglionii subclaviculari și axilari în partea superioară a spatelui și spre ganglionii inghinali în partea inferioară a spatelui, masajul făcându-se pe două direcții diferite: de jos în sus pentru partea superioară și de sus în jos pentru partea inferioară. Marginea marelui dorsal formează limita posterioară a axilei și mișcările de masaj se vor orienta spre inserția mușchilor de pe humerus. Degetul mare la început se va orienta vertical de-a lungul liniei apofizelor spinoase până la ultima vertebră dorsală, celelalte degete mișcându-se spre linia axilară. se vor aplica toate manevrele de masaj principale, în final putându-se aplica presiunile cu palma pe coloana vertebrală, vibrațiile manuale și mecanice.

Mușchii lungi ai spatelui (extensorii lungi ai spatelui) se întind de la regiunea occipitală până la osul sacru, inserându-se prin tendoanele lor pe corpurile vertebrale și pe coaste, având rolul de a îndrepta spatele. Acești mușchi sunt acoperiți de mușchii plați care împiedică masarea lor directă și de aceea manevrele de masaj vor fi energice dar nu brutale.

Mușchiul trapez, având fibrele orientate pe o direcție triplă se va masa pe trei direcții: ascendent, orizontal și descendent. Direcția ascendentă începe cu regiunea vertebrei a XII-a dorsală, degetul mare alunecă pe lângă apofizele spinoase până la vertebra a V-a dorsală și de aici se îndreaptă spre acromion. Pe lângă manevrele principale de masaj se pot aplica presiuni cu degetele mari pe nervii intercostali și pe spațiile intercostale. Pentru masajul spatelui bolnavul va fi în decubit ventral.

Masajul abdomenului se execută din poziția culcat pe spate cu picioarele ușor depărtate și îndoite din articulația genunchiului și articulațiile coxofemurale, pentru relaxarea mușchilor pereților abdominali.

Masajul acționează asupra pielii, țesuturilor subcutanate și peretelui musculo-aponevrotic anterior și lateral. Se aplică toate manevrele principale de masaj, pornind de la simfiza pubiană dreaptă urcând ascendent pe colon, până la rebordul costal, trecând orizontal în partea opusă și coborând spre simfiza pubiană stângă. Vor fi lăsați mușchii abdominali, frământând mai cu seamă țesuturile subcutanate infiltrate cu grăsime, putând aplica și manevre ușoare de tocare, percutat tangențial, presiuni și vibrații pe anumite porțiuni.

Masajul pieptului se adresează pielii și mușchilor marelui pectoral, mușchilor intercostali, mușchilor dințați anterior și posterior și diafragmului. Vasele limfatice de pe piept merg spre ganglionii supraclaviculari, subclaviculari și axilari, mișcările de masaj fiind îndreptate de la linia albă spre marele pectoral și axilă, bolnavul fiind în decubit dorsal.

Mușchiul marelui pectoral are fibrele îndreptate de la claviculă spre humerus și de la stern spre humerus, masajul făcându-se spre aceste direcții.

Mușchiul dințat anterior este masat prin culcarea bolnavul în decubit lateral, prin manevre oblice în sus spre omoplat.

Mușchii intercostali se masează prin fricțiuni, tapotament ușor și vibrații, mai cu seamă a nervilor intercostali.

Pe diafragm se aplică masajul vibrator prin vârful celor patru degete de la mâna dreaptă care se introduc sub rebordul intercostal drept și stâng, apăsând în direcția diafragmei, sau se mai aplică și fricțiunea adâncă.

Masajul pieptului va beneficia de toate manevrele de masaj principale și ajutătoare, executate circular sau liniar lucrând cu amândouă mâinile simetric evitând: fricțiunea , frământatul și tapotamentul pe glandele mamare și pe regiunea precordială.

MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE

Masajul membrelor superioare ca și cel al membrelor inferioare se aplică pe segmente sau pe toată întinderea lor.

Membrul superior este acoperit pe toate părțile de o rețea de vase limfatice mari așezate pe partea internă a antebrațului și brațului. Ganglionii limfatici cei mai importanți se găsesc în axilă sau în plica cotului. Trunchiurile nervoase se găsesc în special pe antebraț începând cu șanțul cubital până în axile în regiunea șanțului humeral intern.

Masajul mânii și degetelor se face prelucrând pe rând fiecare deget sau putem masa ultimele patru degete împreună.

Mușchii scurți ai mâinii sunt două proeminențe musculare, lângă degetul mare și cel mic și pe palmă între oasele metacarpiene se găsesc mușchii interosoși. În direcția degetelor se găsesc tendoane lungi ale mușchilor antebrațului înconjurate de teci tendinoase rezistente. Ca procedee de masaj se aplică: netezirea, fricțiunea rectilinie, în spirală, circulară, în clește prin mișcări transversale pe suprafața superioară și inferioară a degetelor, ținând seamă de traiectul vaselor limfatice.

Masajul antebrațului se execută ca și la mână din poziția de lucru șezând, cu mâna sprijinită orizontal sau vertical pe cot, pe masa de masaj. Ca manevre de masaj se vor folosi: netezirea, fricțiunea, frământatul, rulatul, tapotamentul, stoarcerile, masând antebrațul pe partea palmară și dorsală spre mușchii pronatori și subpronatori. Masajul se va începe de la partea palmară a articulației pumnului, degetul mare al masorului alunecând de-a lungul radiusului apoi prin șanțul dintre supinatori și flexori.

Masajul extensorilor este efectuat pe partea dorsală a antebrațului, degetul mare alunecând de-a lungul cubitusului iar celelalte degete se îndreaptă spre șanțul care desparte flexorii de extensori.

Masajul brațului poate fi făcut din poziție șezând, culcat sau stând, adresându-se în special mușchilor biceps, triceps și deltoid. Masajul se începe mai jos de articulația cotului și se îndreaptă în sus către axilă și de la mușchiul până la claviculă și acromion, începându-se cu grupa flexorilor. Manevrele de masaj sunt: netezirea, fricțiunea, frământatul, rulatul, tapotamentul, stoarcerile, tocatul, presiunile și pensările.

Masajul umărului se face din aceeași poziție și prin aceleași manevre ca la braț. Pentru realizarea unei relaxări mai mari cel masat va ședea cu brațul sprijinit de coapsa masorului. Se va masa deltoidul mișcările de masaj pornind de la locul de inserție al mușchiului spre humerus în sensul fibrelor musculare, deci spre claviculă și omoplat. Se va masa partea superioară a mușchiului trapez și supraspinos. Pentru relaxare cel masat va întoarce capul și-l va apleca către partea în care se masează. Pentru liniștire se vor aplica în final scuturări de brațe și vibrații pe următoarele puncte: înapoia peretelui anterior al axilei pentru plexul brahial pe partea externă a brațului între porțiunea mijlocie și cea inferioară, pentru nervul radial în porțiunea internă a brațului pe partea inferioară, pentru nervul cubital pe marginea internă a bicepsului, partea superioară pentru nervul median.

Tot la masajul membrelor superioare se vor masa și articulațiile: pumnului, cotului, umărului.

MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE

Masajul membrelor inferioare se poate face pe segmente sau pe toată lungimea lor, pe ramificațiile sistemului limfatic, înspre ganglionii inghinali și perineali. Ganglionii perineali strâng limfa din regiunea fesieră și din jumătatea internă superioară a coapselor. Celelalte vase se îndreaptă spre regiunea inghinală. Ca nervi care se masează amintim: nervul sciatic accesibil de la marginea externă a ischionului, până la mijlocul spațiului poplipteu. Nervul tibial ca ramură a sciaticului devine accesibil la ieșirea în afara tendonului lui Ahile pe marginea posterioară a maleolei interne. Nervul sciatic prin ramura peronieră ocolește pe dedesubt capul peroneului și iese în partea antero-externă a gambei și coboară pe partea dorsală a labei piciorului spre al cincilea deget.

Masajul piciorului propriu-zis se face cu piciorul celui masat întins pe banchetă sau se sprijină pe coapsa masorului. Se aplică manevra de netezire pe partea dorsală a labei piciorului, pornindu-se de la baza degetelor ocolindu-se proeminențele osoase și urcând spre genunchi pe traiectul grupului de mușchi alcătuit din tibialul antero-extensor al degetelor. Se fricționează bine talpa piciorului prin procedeul în pieptene cu degetele flectate, presiuni punctiforme cu degetul arătător pe anumite puncte ale tălpii care corespund unor organe interne ale corpului, partea internă și externă a labei piciorului prin mișcări rectilinii în spirală, circulare la fel falangele masorului aplicând fiecărui deget presiuni și tracțiuni ușoare, mișcări pasive și pasiv – active. Se masează pe ambele părți cu degetele, liniar și în cuta tendonului lui Ahile pentru menținerea elasticității acestuia. Sensul de aplicare a manevrelor de masaj este de la degetele picioarelor către glezne prin spațiile interosoase.

Masajul gambei se adresează grupelor mari musculare: anterioară, laterală și cele două posterioare.

Grupa anterioară formată din:

tibialul anterior

lungul extensor al degetelor

lungul extensor al degetului mare.

Grupa laterală alcătuită din cei doi mușchi peronieri

Grupele posterioare includ mușchii:

gemeni, cel mai voluminos și superficiali

tricepsul sural care se termină în jos prin tendonul lui Ahile.

pe partea postero-internă a gambei se găsesc mușchii flexori ai degetelor și degetului mare și labei piciorului

Masajul grupei interioare de mușchi se face cu degetul mare prin mișcări de jos în sus, de-a lungul crestei tibiale externe, celelalte degete însoțindu-l pe partea internă întâlnindu-se în regiunea genunchiului. Netezirea acestor părți se va face cu palmele prin alunecare, una după alta, de la nivelul maleolelor până la genunchi. Fricțiunea, mai insistent, se va aplica cu vârful degetelor pe partea externă.

Masajul grupei laterale se va face cu degetul mare de la marginea anterioară a maleolei externe spre marginea interioară a capului peroneului. Celelalte degete se ridică pe linia dintre mușchii peronieri și deget. Manevrele de masaj vor fi: stoarceri, frământări, frământări în clește, fricțiuni, tocat, efleuraj de încheiere.

Masajul grupei posterioare de mușchi se va începe în linie dreaptă de la tendonul lui Ahile, degetele mari alunecând pe plica profundă dintre cele două capete a mușchiului gemen, degetele întâlnindu-se în spațiul poplipteu. Se aplică toate manevrele principale de masaj și cernutul, pensările, ciupirile, vibrațiile. O atenție deosebită se va acorda masării tendonului lui Ahile, asupra căruia acționăm prin neteziri și fricțiuni. Masajul coapsei se va adresa cvadricepsului femural pe partea anterioară mușchilor adductori pe partea latero – internă, a mușchiului extensor al fasciei lată, bicepsului femural pe partea postero-internă și semitendinosul pe partea postero-internă.

Masajul se va efectua cu mâna dreaptă așezând degetul mare pe gamba celui masat deplasând mâna în sus cu degetul pe marginea externă a rotulei înspre vârful marelui trohanter, celelalte degete urcând pe traiectul vaselor mari și femurale și a l mușchiului croitor.

Pe toți mușchii coapsei se vor aplica toate manevrele de masaj principale și ajutătoare ca: netezirea, fricțiunile, frământatul, tapotamentul cu ambele mâini prin apăsări ritmice cu palma întreagă, rădăcina și tăișul mâinii, pumnul închis, prin procedee circulare, șerpuite sau în cută, ondulatorii, ritmice și combinate între ele.

Se mai pot executa în ritm viu: cernutul, rulatul, tocatul, stoarcerile și vibrațiile pe nervul sciatic și ramurile lui la patru cm de marginea posterioară a marelui trohanter, la mijlocul pliurilor fesiere, la partea posterioară a coapsei, la spațiul poplipteu, la partea posterioară a gambei și înapoia maleolei interne și externe. Când se masează acest nerv se face și întinderea lui din culcat pe spate prin îndoiri pasive din articulațiile șoldului și genunchiului.

Masajul regiunii șoldului și feselor se va executa din poziția culcat ventral al bolnavului prin manevre energice de netezire cu degetele întinse, cu pumnul închis, alunecând de jos în sus, fricțiuni și frământatul mai cu seamă pe cutele groase care se apucă ca un clește, tapotamentul și tocatul puternic cu ambele mâini, fața sau dosul pumnilor, stoarceri energice.

În regiunea coapselor, șoldului și feselor se poate executa masajul anticelulitic la persoanele la care în aceste zone se găsește celulită.

Masajul în cazul celulitei care este o obezitate tipic feminină prin depunerea de grăsimi în jumătatea inferioară a corpului, se aplică sub formă manuală și electrică pentru activarea circulației sangvine făcând să dispară masele adipoase și stimulând, relaxând și menținând suplețea corpului.

Masajul manual se aplică mai mult în formă superficială nodulară, efectuat ușor la început, crescând treptat în intensitate în special la ceafă și la picioare.

Masajul coapselor va acționa pe pliurile de grăsime prin manevre de frământat din ce în ce mai profunde, tapotament și stoarceri încheiate cu rulări și cernut pentru liniștire.

Se vor masa și gleznele, gemenii și pielea de sub genunchi și apoi deasupra, prin frământări energice, ca țesutul conjunctiv afectat să nu se transforme în țesut fibros, când afecțiunea devine ireversibilă.

Aparatele de vibromasaj mai des folosite sunt cele cu bandă vibratoare specială care se deplasează pe diferite regiuni ale corpului într-o mișcare circulatorie și îndepărtează depozitele de grăsimi de prisos, stimulează circulația sanguină și tonusul muscular.

Se vor masa membrele inferioare și articulațiile:

articulația gleznei

articulația genunchiului, prin fricțiuni circulare și liniare

în articulația coxofemurală masajul nu se poate face deoarece este acoperită în toate părțile de straturi mari de mușchi.

Terapia naturistă joacă un rol important în vederea întreținerii naturaliste și contra îmbătrânirii, pielea având un aspect mai tânăr și mai feminin, cadrul dietelor naturiste urmărind reechilibrarea nivelurilor perturbate de anumite boli, alimentele și remediile naturiste conținând un întreg complex de substanțe active și principii care acționează împreună, stimulând în ansamblu organismul pe niveluri metabolice și fiziologice multiple.

CEAIURILE CU ACȚIUNE BENEFICĂ ÎN COSMETICĂ

În cazul tenurilor uscate:

decoct 30’, comprese: gălbenele, mușețel, sunătoare, nalbă și miere de albine

suc proaspăt de pepene galben, comprese din flori de crin și miere

demachiant: castravete suc 200 g., alcool 100 g. macerat 48 de ore, după care se aplică o cremă hidratantă

loțiune cu macerat la rece 2 l. sâmburi gutuie la o cană de apă

mască de amidon (ceai levănțică, mușețel, nalbă) și apă caldă

În cazul tenurilor grase:

băi de aburi cu mușețel și comprese calde cu infuzie de podbal și nuc

loțiune 50 g. frunză de mentă, salvie și cimbru la 1 l. apă

loțiune rădăcină brusture, tomate

loțiune mărar, ten cu pori dilatați, decoct și suc de lămâie

loțiune suc de castravete și alcool 60’

frunze de fragi zdrobite, albuș de ou bătut cu lapte proaspăt

flori de lavandă, mușețel, coada calului

În cazul tenurilor iritate, roșite, pătate:

comprese cu coada șoricelului, mușețel, păpădie, muguri pin, rădăcină de morcov

mască cu morcov ras și smântână

comprese nalbă, nufăr alb, frunze de pătrunjel, pin

În cazul tenului palid:

comprese cu arnică și miere de albine

În cazul tenurilor ridate:

comprese cu mușețel, podbal, nalbă și miere de albine

în cuperoză: comprese din infuzie de nalbă, levănțică, nufăr alb, salată verde

În cazul pistruilor:

la 2-3 săptămâni frecții cu ceapă zdrobită în oțet de 2 ori / zi, frunze de pătrunjel, păpădie.

BIBLIOGRAFIE

Masajul general, special, reflexoterapeutic și pe meridianele chinezești – Viorel Cârligelu, Ed. Napoca Star, Cluj 2003

Cultură fizică medicală și terapie naturistă – Universitatea tehnică din Cluj Napoca, Cluj 1994

Medicină naturistă – Ed. Medicală, București 1987

Vademecum fitoterapeutic – Ed. Medicală, București 1984

Botanica farmaceutică – Radu A., Ed. Didactică și pedagogică, București 1974

Medicina în familie – Voiculescu Marin, Ed. Medicală, București, 1975

Vdemecum terapeutic – Ed. Medicală, București, 1973

Ghid practic de tehnici orientale și occidentale masajul – Ed Pro Editură și Tipografie, București 2002

Surse Internet