Martirii neamului românesc [607968]

Sfinții
închisorilor

Martirii neamului românesc
întru apărarea patriei și a credin ței

Cuprins

Andrei Ciurunga – poetul pe schim bul căruia a înviat Hristos …………………………………………… 3
Costache Opri șan sau pledoaria filozofului pentru dragoste ……………………………………………… 9
Dum itru Bordeianu – De la lep ădarea de Dum nezeu la Înv iere……………………………………….. 13
Preotul Du mitru Ilies cu Palanca și organiza ția 'Vlad Țepeș'…………………………………………… 17
Mam a Elisabeta Rizea …………………………………………………………………………………………….. …21
Gheorghe Jimboiu – Un înger în trup …………………………………………………………………………… 24
Părintele Gherasim Iscu – Duhovnicul care și-a spovedit c ălăul………………………………………. 29
Părintele Ilie L ăcătușu – Rugăciunea lui era prof undă și neîncetată…………………………………. 33
Pr. Ioan Negru țiu – Deținutul care a refuzat s ă fie scos din lag ăr…………………………………….. 36
Ion Fluera ș – Drum ul unui m ilitant d e stânga către Dum nezeu ……………………………………….. 40
Maica M ihaela. Martirii din Nicore ști………………………………………………………………………….. 44
Mircea Vulc ănescu: "S ă nu ne răzbunați"…………………………………………………………………….. 48
De la haiducul Ciolacu la p ărintele N ectarie …………………………………………………………………. 51
Monahul Pim en Bărbieru – Stare ț și haiduc în "banda" lui Arsenescu ……………………………… 56
Radu Gyr – poetul care l-a coborât pe Iisus în celul ă……………………………………………………… 59
Spiru Blănaru – erou și martir a l rezistenței anticomuniste ……………………………………………… 64
Traian Trifan – Avva și erou al dem nității creștine rom ânești…………………………………………. 70
Valeriu Gaf encu – "Du mnezeu rev ărsase asupra lui harul frumuse ții sub toate aspectele" …..75
Vasile Militaru: "În poeziile m ele nu va rim a poporul cu tractorul"…………………………………. 81
Virgil Maxim – Nunta șul cerului …………………………………………………………………………………. 86
Generalul Ioan Arbore – Cu capul despicat în patru, cu creierii pe un col ț de m asă, așa s-a
stins descendentul ha tmanului Arbore …………………………………………………………………………. 91
Ecaterina G âță – Pen tru că a scuipat-o pe Ana Pauker, i-au smuls sânii cu cle ștele, au violat-o
și omorât-o……………………………………………………………………………………………………… ……….. 95
Părintele Evghenie Hulea, c ălugărul-partizan din grupul Paragin ă………………………………….. 99
Traian Br ăileanu: Teoreticianul fundam entării metafizice a sociologiei …………………………. 101

Autorii artic olelor: Cezarina Bârzoi, Ionu ț Baiaș și Costel Condurache
Ediție îngr ijită de Bogdan Mateciuc
Sfinții închisorilo r 2

"D-le (gradul), sunt plantonul sc himbul doi în baraca E4. În timpul schim bului m eu a înviat
Hristos !"

Andrei Ciu runga – poetul pe sc himbul c ăruia a î nviat Hris tos

Copilăria și studiile în Basarabia

Robert Eisenbraun s-a n ăscut în ora șul Cahul (ast ăzi în
Basarabia) la 28 octombrie 1920 în tr-o fam ilie de coloni ști
germ ani. Tatăl sau, H erman Eisenbraun, era profesor de
limba germana. Tân ărul Robert va începe stud iile în o rașul
natal, d e unde va plec a la Bolgrad p entru a u rma ultim a clasa
de liceu.

Debutul sau literar va avea lo c în anul 1932, în cadrul
Liceulu i pe care l-a frecventat în Cahul, Ioan Vod ă. Prim a sa
poezie avea ca sub iect Unirea Princip atelor Rom ane.
Debutul editorial se produce în 1936, cu placheta de versuri
Melanco lie. Ulterior în cepe sa publice în câ teva revis te:
Basarabia, Basarabia litera ra, Raza . Publica la Chisinau în
1944 cartea de poezii Cântece de do r și de război.

În Brăila – Prima are stare

Cel de-al d oilea Război Mondial aducea cu sine pierdere a Basarabiei. O data cu retragerea
trupelor ro mane împinse dincoace de Nistru de puhoiul sovietic, fam ilia Eisen braun trece
granița în Rom ânia, stab ilindu -se la Brăila (1944), Robert sperând sa scape de NKVD, care- l
hăituia. Robert continua sa scri e, publicând în câteva revis te brăilene cu pseudonim ul Robert
Cahuleanu.

Într-unul din articolele sale pub licat în Expresul, în noiem brie 1945, îi indeam na pe rom âni sa
respingă comunis mului. Este arestat ca unul di ntre „autorii m orali” ai m anifestației din 8
noiem brie 1945.

Aceasta m anifestație, p regătita de tineretul universitar, care avea ca scop s ărbătorirea zile i
onom astice a regelu i Mihai, a devenit rapid o ampla m ișcare de sus ținere a m onarhiei și de
respinge re a regim ului comunist. În urm a intervenției în f orța a auto ritatilor manifestația s-a
soldat cu zeci de m orți, raniti și sute de arest ări. Poetul va fi eliberat dup ă 29 de zile de arest.

Își schimba numele în Andrei Ciurunga

În anul 1946 Robert Eisenbraun hot ăraste sa își schim be num ele în Andrei Ciurunga. Noul
nume a fost ales la în tâmplare dintr-o carte de telefoane.

În 1947 î și tipărește fără știrea cenzurii, un volum de versur i pute rnic c olorat antic omunist,
intitulat: Po eme de dincoace. Este d enunțat de un cunoscut, dar nu va fi arestat atunci.

Sfinții închisorilo r 3

Monum entul de la Poarta Alb ă, ridicat în m emoria celor uci și în lagărele de m uncă

În Bucure ști – A doua arestar e

În 1949 hot ăraste să plece în Bucure ști unde va fi angajat la revista F lacăra, va m ai colabora
cu publica țiile: Contemporanul, Via ța Rom ânească, Ateneu, Ra muri, Tribuna, Vatra, Via ța
militară, Urzica, Rebus. Este arestat la 2 februarie 1950, în urm a altui denun ț, al unui coleg și
va prim i o condam nare de 4 ani pentru „crim a de uneltire împotriva p ăcii”.

Intre tim p, volum ul incrim inatoriu fusese distrus, drept pentru care a f ost condam nat pentru
volum ul mult mai vechi Cântece de dor și război.

Va trece prin penitenciarele Uranus, Gala ți, Jilava și prin lagărele „c umplitulu i Canal”:
Peninsula și Galeș.

În Jilava ajunge în vara lui 1951 și povestește ca cea m ai grea tortura a fost foam ea: "Într-o
buna zi, plimbarea obi șnuită s-a suspe ndat: ni se aduseseră în curte zeci de saci de cartofi p e
care trebu ia să-i sortam . Unii dintre noi, cei m ai flam anzi, care au m âncat atunci cartofi cruzi
«la discre ție», s-au îm bolnăvit grav, iar doi au și decedat".

De la Jilava a luat drumul Canalului, unde sute de m ii de deținuți politic i își ispa seau „vina”
de a se îm potrivi com unism ului. Trăind în bar ăci neîncălzite, fără asistenta m edicala, sub
bătăile și torturile diabolic inventate de brigad ieri, inte lectu alii și preoții rom âni erau for țați sa
taie albia viitorului Canal Dun ăre – Marea Neag ra.

În m ijlocul acestu i iad, poezia lui C iurunga a fo st ca un balsam pentru sufletele zdrobite ale
românilor, așa cum de l a Aiud un alt m are poet al tem niței, Radu Gyr salva suf lete prin
versuri. Toata durerea unui neam forțat la rob ie transpare din versurile p oeziei Canalul, care i-
au adus lui Ciurunga supranum ele de “Poet al Canalului”.

Poez ii scris e pe săpun, saci de ciment sau pieptare

Poeziile erau scris e inițial pe hârtia sacilor de cim ent sau pe placi de s ăpun și circulau prin viu
grai. În tim p, a descoperit o m etoda ingenioasa pentru a p ăstra poeziile :

Cu toata sl ăbiciunea germ anului pentru cur ățenie, nu dezbr ăca pieptarul-bib lioteca niciodat ă,
încât în tr-o noapte, rugat sa -l sc arpine pe spinare, cam aradul Gulan a g ăsit printre
manuscrisele sale interzise… un șoarece. Iat ă deci și șoareci de biblio teca într-un la găr fără
cărți”. (Nin a Negru – Gazeta Bib liotecarulu i, Chis inau)

Sfinții închisorilo r 4

La Canal se lucra aproape continuu, trezi ți din noapte de ținuții luau în fuga “ceaiul” – apa
colora ta cu puțin zah ar – și o bucata de pâine de 100-200 gram e, apoi erau transporta ți aproap e
pe întuneric în șiruri fantom atice dincolo de gardul de sarm a ghim pata.

„…aces t cumplit Danub iu care vars ă pe trei guri ap ă și pe-a patra sânge.”

Acolo, în ger cum plit sa u călduri toride, m ii de schelete vii săpau, cărau piatra și pământ pana
seara când erau adu se înapoi la bar ăci, und e prim eau o zeam a fără calorii și unde începea
reeducarea p rin bătaie și durere.

Pe schimbu l lui a înviat Hris tos

În tim pul nopții o p arte din ei asigurau paza perim etrului:

“Andrei Ciurunga, poetul, era plan ton într-o noapte. Singur aleses e sa stea treaz de la 11
noaptea la 1 dinspre zi: râvnea cu mare ar șiță sufleteasca sa aud ă clopotele Învierii sunând și
răsunând zg lobiu dinspre m ica biserica din Valea Neagra. Când aceasta se îm plini, se socoti
vrednica sluga a Domnului sau Hristos, f ecioara înțeleapta care-l prim ise pe m ire după
cuviința.

Îl rugaser ă și câțiva dintre prieteni s ă-i trezeasc ă pentru a ciocni cate un ou nevopsit, prim it în
pachet de acas ă și a-și face urările cuvenite și îmbucurătoare.

Mai trecu c e mai trecu și se pom eniră ca intra caraliul în dorm itorul coloniei unde- și ispaseau
condam nările. Proaspe ții desteptati s e adânciră sub paturi și se puser ă pe un sfor ăit vârtos.
Datoria celui de planton era sa cuvânteze: „Dom nule (gradul), sunt plantonul schim bul doi în
baraca E4. În tim pul schim bului m eu nu s-a în tâmplat nim ic. Raporteaz ă deținutul Cu tare”.

Însă Andrei Ciurunga era prea cutr emurat de evenim entul cosm ic ce tocm ai avusese loc. A șa
încât nu se putu păzi de a mărturisi: „Dom nule (gradul), sunt pl antonul schim bul doi în baraca
E4. În tim pul schim bului m eu a înviat Hristos!”

Pe loc a fost dus și închis în carcera î ngusta din curte. A r ămas acolo, cum povestește, „trei
zile înch eiate, cât au d urat sărbătorile Paștilor". Trebu ie știut ca h rana i se com punea, în
condițiile noi, dintr-un sf ert de pâine pe zi și-o cana de apa. A tât.

Iar d e dorm it, n-o putea face decât sprijinindu -și spinarea pe unul dintre pere ții carcerii sau
ghem uindu-se ca un câine pe glodul de pe jos, fiindc ă nou a locuința era prea n espatioasa”
(Miha i Rădulescu, Pa teric al În chiso rilor Rom ane).

Sfinții închisorilo r 5

Eliberat și rearesta t

În 13 m ai 1954 Ciurunga este eliberat, dup ă ce m ai efectuase înc ă 100 de zile suplim ent fata
de condam narea oficiala. S-a întors în Bucure ști unde statutul de fost de ținut politic nu îi
perm ite sa d etina d ecât s lujbe p recum acelea de om de serviciu, portar, m agazioner de șantier
și abia dup ă ce a m ai trecut ceva tim p, contabil și pedagog pentru elevii de liceu.

Reuseste chiar sa publice cate ceva, folosi nd diferite pseudonim e: Radu Calom fir, Matei
Scutaru, Nicu Gradinaru et c., în revistele Rebus și Urzica.

A treia ares tare – când poez ia era o crima

În anul 1958 autorita tile stabilesc rela ția intre versurile c are circulau printre cond amnații de la
Canal și persoana lui Andrei Ciurunga. Este ares tat din nou la 28 noie mbrie 1958, prim ind o
condam nare de optsprezece an i de m unca siln ica, pen tru ca ar fi l ăsat sa circu le poem ele
concepute la Canal.

Executa ped eapsa în Balta Br ăilei și la Gherla, p ână la decretul de am nistie din 1964, când to ți
deținuții politici sun t eliberați.

„Poetul, condam nat pentru crim a nem aiauzita de a scrie poezii, a elaborat în condi ții inum ane
o poezie care l-a s alvat ca fiin ța um ana și l-a în altat mult în carte a lite relor rom ânești” (Pan
Izvern a). Versurile – care i-au înt ărit pe cei istov iți și muribunzi – le-a pl ămădit un om pu țin la
trup pe care num ai un miracol d ivin l-a scăpat din ororile cum plite prin care a trecut.

Multe constiinte se pot umbri dac ă nu vor ști sa multum easca îndeaj uns pentru faptul ca al ții
au putut și au știut să-și asum e suferințele pentru nea m și credința, care l-au dus și pe Robert
Cauhleanu la biruin ța.

Robert Cahuleanu se înscrie în rândul m ărturistorilo r tem nițelor com uniste care prin vers au
încura jat pe cam arazii lo r de suf erința și au lăsat m emoriei no astre mărturie peste v eac.

1964-2004

În 1967 Andrei Ciurunga este reprim it în Uniunea Scriito rilor și va începe s ă-și publice opera,
bineînțeles atât cât îi va perm ite cenzura.

Intre volumele publicate – în total, 22 la num ăr – în aces ta perioada am intim: Decastihuri
(1968), Vinovat pentru aceste cuvin e (1972), Argum ente împotriv a nopții (1976), Echivalente
(1978), Gestul im pacarii (1983) și un volum antologic in titulat sim plu Poem e, apărut în 2001
cu sprijinul Ministerului Culturii din Rom ânia.

În august 2004 trupul sau și-a pr imit odihna în p ământul tarii, iar noi ne rugam ca sufletul sau
pătimitor și doinito r sa f ie binepr imit în Im paratia Cerurilor.

Sfinții închisorilo r 6

Canalul

Aici am ars și-am sânger at cu an ii,
aici am rupt cu din ții din tarana,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
cate-un picior uitat sau cate-o m ana.

Pe-aces te vai și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lum ina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inim i rădăcina.

Aprinși sub biciul vânt ului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu m ii de osem inte
meleagul dintre Dun ăre și Mar e.

Trudind, flam anzi de cântec și de pâine,
înjurături și pum ni ne-au fost r ăsplata.
Sa facem drum vapoarelor de m âine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsa,
va tine m inte și-ntre foi va strânge
acest cum plit Danubiu care vars ă
pe trei guri apa și pe-a patra sânge.

Iar cântecele sm ulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cartile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

Nu-s vinovat fata de țara mea

La ora când cobor, legat în fiare,
sa-m i ispasesc osânda cea m ai grea,
cu fruntea-n slava strig din închisoare:
– Nu-s vinovat fata de țara m ea.

Nu-s vinovat ca m ai păstrez acas ă
pe-un raft, întâiu l meu abecedar
și ca mă-nchin când m ă așez la m asa,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat ca i-am iubit lum ina
curata cum în suflet m i-a pătruns,
din via data-n pârg sau din gradina
în care-atatia șerpi i s-au ascuns.

Sfinții închisorilo r 7

Nu-s vinovat ca-m i place sa se prind ă
rotunda ca o țara hora-n prag,
sau c-am prim it colindători în tinda,
cum din bunic în tata ne-a fost drag.

Nu-s vinovat ca toam nele m i-s pline
cu tot be lșugul, de la vin la grâu,
și c-am chem at la prazn ic pe oricin e,
cât m -am știut cu che ile la brâu.

Dac-am strigat ca haitele ne fura
adâncul, cod rii, ceru l stea cu stea
și sfânta noastr ă pâine de la gura –
nu-s vinovat fata de țara m ea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
ca nu dau un Ceahl ău pe toți Uralii
și ca urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a sc ris pe harta lum ii Dum nezeu,
și cati prin v eacuri au venit sa -l prade
îl sim t și-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor leg at în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slava gem din închisoare:
– Nu-s vinovat fata de țara m ea.

Mai m ulte poezii de Andrei Ciurunga pe cercu lpoetilor.ne t
Sfinții închisorilo r 8

Pr. Calciu Dum itreasa: "Nu vorbea mult. Dar fiecare cuv ânt care ie șea din gura lui era un
cuvânt sfânt – num ai despre Hristos, num ai desp re dragoste, num ai desp re iertare. Se ruga
mereu…"

Costache Opri șan sau pledoaria filozofului pentr u dragoste

Constantin (Costache) Opri șan s-a născut în 1921 în com una
Oncesti, ju dețul Bacău. Geografia copil ăriei brăzdata de
coastele și văile Podișului Moldovei avea s ă-și lărgească
orizontul pân ă la zen itul devenir ii sale.

Term ina cursurile liceale la Bac ău, intrând în via ța pe porțile
tinereții într-o vrem e de m ari tulbu rări pen tru țara, în anu l
1940, când se încadreaz ă în Frățiile d e Cruce.

Îl audiază pe Martin Heidegger

Dezlantu indu-se p rigoana gene ralului Anton escu îm potriv a
tineretului legionar (când justi ția avea sa dea condam nări
mai mari decât vârsta celor condam nați), Constantin Opri șan
alege calea exilu lui și după ianuarie 1941 se refugiaz ă în Germ ania. Acolo are șansa de a
asista la curs uri de f ilosofie, audiindu-l pe filosofu l germ an Martin Heidegger.

Băgat în lag ăr de na ziști

În urm a unui plan preg ătit m ai dinainte de nazi ști, de a-i interna în lag ăre pe legionarii afla ți
în Germ ania, la începutul lunii februarie 1943 este adus în lag ărul de la Buchenwald și
Constantin Opri șan, într-un transport de 9 tineri.

Acolo avea sa fie de ținut până la 24 august 1944, îm preuna cu alte sute de legionari, când
scapă cu viața în urm a unui bom bardam ent aliat asupra lag ărului (care avea s a facă mii de
victim e, intre care P rincipesa Mafald a).

Se antrenea ză pentru para șutarea în țara

Se elibereaz ă și, după ce se instruie ște în școlile s peciale germ ane, face parte d intr-un grup din
care s e form au echipele ce erau para șutate în Rom ânia invadata de bol șevici. Dar pentru ca
frontul avan sează foarte rapid (urm are și a prabusirii frontului rom anesc), în prim ăvara lui
1945 se sisteaz ă prog ramul parasu tarilor și grupul este abandonat.

Șefii grupului, Nicu Marinescu, Opri șan și Cretu, iau hot ărârea să plece spre țara, s trăbătând
Ungaria în m arș, strecurându-se clandestin pest e frontiere, pentru a înfrunta du șmanul
bolșevic.

Studentul preferat al lui D.D. Ro șca

După ce a venit din G ermania, Costache Opri șan preia șefia Fratiilor de Cruce pe țara.
Totodată, în 1946 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, unde îi are ca
profesori pe Lucian Blag a, Ștefan Bezdechi, D.D. Ro șca. Acesta din urm a, dându-și seam a ca
Sfinții închisorilo r 9

nu are în fata un student ordinar, când a fost vorba de existentialisti, l-a pus pe Opri șan sa tina
cursul în fata studen ților.

A fost ceva extrao rdinar, tân ărul student probându- și intelig enta nem aipom enita și capacitate a
rar în tâlnita la tiner ii de vârsta sa.

A treia arestare. Condamnat la 25 de ani de munca silnica

Se casatoreste în 1947 (cu Consta nta). Continua reorganizarea Mi scarii Legionare – cu toate
rușii invadaser ă țara.

Ernest Maftei, și el legionar încadrat, poveste ște:

„Eram în Bucure ști la Teatru l Poporului. Si m -am întâ lnit cu el zece dum inici, în fiecare
duminica în alta Biserica. «Ci – îmi zice el – io sa iau Moldov a»; în ' 47, bre! «Sa organ izez io
legionarii pe Moldova, și el Ardealu' ». Si l-am lămurit ca ne prinde… Da’, ar fi crezut Costic ă
Oprișan, domnule?! L-au prins, a m urit în chinuri…”

Nu a fost tân ăr mai sch ingiuit de cât el la Pite ști

Arestat în noaptea de 14/15 m ai 1948, este înch is la Jilava (închi soarea de tranzit) și apo i
condam nat la 25 de ani de m unca silnica. Avea sa fie repartizat la închisoarea destinata
studențimii, Pitești, unde va sta închis din 1949. Conducerea Penite nciarului îl b ănuia pe
Costache Opri șan a fi com andantul legi onar al închisorii, de aceea va fi torturat „pe m ăsura”.

După mărturia lui Dum itru Bordeianu: „Era un om de o com plexitate ex traordinara, ce
stăpânea varii dom enii, de la m uzica și arta, pân ă la m atematica și filosofie. Din fire era foarte
afectuos, tr ăind totul la m aximum. A fost supus celui m ai mare supliciu, nefiind altul m ai
schingiu it ca el; a luat b ătaie p entru fiecare tân ăr legionar, cu un eroism de durata, neegalat”.

Imediat ce este introdus în cam erele sortite reeduc ării, Oprișan își va da s eama de gravitatea și
grozăvia celor ce se întâmplau. Supus și mai înainte unor crunte batai, Costache Opri șan avea
sa sufere un adev ărat martiriu.

Dum itru Bordeianu (M ărturisiri din m laștina dis perării, ed. S cara, Bucure ști, 2001):

La ordin ele lui Prisacaru, unul d in cam era i-a le gat p icioarele cu o fu nie… I s-a întins lu i
Munteanu un ciom ag sa-l loveasc ă pe Opri șan la tălpi, deoarec e corpul era tot o rana.
Munteanu a lovit, dar nu m ai avea putere. Nu judec t ăria lovitur ilor, ci faptul în sine, ca a
lovit. A fost pus apoi Iosub sa loveasc ă. A lovit și el de câteva ori t ălpile lui Opri șan.

După aceea a sc ăpat ciom agul din m ana, spunâ nd ca el nu m ai poate lovi…Acum îmi venea
rândul m ie. Când m i s-a dat ciom agul în m âini …l-am auzit pe Prisacaru strigând: „Love ște-ti
mentorul, banditu le, ca te-a inv atat filosof ie și este un m are sef legionar".. . Știu ca a m lovit,
dar nu din cauza am enintarii, ci a confuzi ei car e mă învăluise, incapabil fiind d e a m ai
raționa…

Am lovit omul pentru care as fi fost altfel capabil sa m erg la m oarte… I-a venit rândul și lui
Com sa Ieronim . I s-a dat ciom agul și i s-a ordonat sa-l loveasc ă pe Oprișan la tălpi. Com sa,
care lucrase sub șefia lui Opri șan fiind seful Fratiilor de Cruce din Moldova, a refuzat.
Sfinții închisorilo r 10

Refuzul lui i-a zguduit pe to ți cei din ca mera… Atunci i s-a ordonat lui Opri șan sa-l loveasc ă
pe Com sa. Acesta a zis ca nu es te capabil nici sa ridice bra țele.

Eugen Magirescu (Moara dracilor, ed FRONDE, Paris – Alba-Iulia, 1994)

Prin Cam era 4 Spital tre cuseră deja mai m ulte serii de «reeducare».

Pe Costache Opri șan l-au chinu it ca pe Hris tos, săptămâni de-a rândul, obligându-i pe to ți cei
care au fost cândva în subordinea sa și care îl divinizau, c ăci el chiar m erita aceas ta, sa-l bata,
sa-l scuipe, sa-l chinuie și sa spună minciuni despre el, s ă se dezică, să-și denigreze ideile și sa
declare ca a fost un farsor. L-am văzut odată, când ne-au scos la aer.

Își dăduse cam asa jos și spinarea lu i toata era zebrata în form e regulate, cum ar fi fost jupuit
de viu, ars cu foc sau cu bici, r ăstignit, știe Dum nezeu!

Neculai Popa (Coborârea în iad, ed. Vrem ea, Bucure ști, 1999):

Era pentru noi ca un f ar care ne lum ina calea, spre a n e scoa te din întunericul în care ne
zbăteam , în urm a întunecatelor zile tr ăite în închisoarea d in Pitești”.

Reeducarea continua și la Gherla (unde este dus în toam na anului 1951), în tem uta cam era 99.
În urm a torturilor și chinuir ilor suf erite s-a îm bolnăvit de tuberculoza și va f i inte rnat în
spitalul pen itenciar de la Vacaresti. De acolo va fi luat în toam na anului 1955 pentru a fi
anchetat în procesu l absurd îns cenat de secu ritate lui V aleriu Negu lescu, în le gatura cu
reeducările.

Din 1958 ajunge la Jilava, fiind înca rcerat în celule de la C asimca (talpa iadului din Fortul
Jilav ei), împreuna cu Marce l Petrisor, Pr. Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif. Din subteran a
morții avea sa urce sufletul sau – curatat p rin pătimire de orice patim a – la cer.

Marcel Petrisor (Fortul 13, ed. Meridiane, Bucure ști, 1991):

Din țeasta lui Opri șan, ochii sf redelitori sticlea u ca doi c ărbuni aprin și. Mușchii nu-i m ai
ramasesera decât la f ălci, ca sa vo rbească, la m âini, ca să-și poată duce s ticla cu spu ta la gura,
și la picioare, ca sa paseasca pân ă la tineta de murd ărie. În colo, pielea-i învelea oasele ca o
traista sculele de dulgher. […]

Se ridicase chiar pe șezut în pat, f ăcând un efort im ens sa vorbeasc ă. Îl în eca o tus e interioara,
vorbele-i șuierau. Mâinile-i erau ca ni ște vreascuri, iar ochii str ăluceau mutându- și privirea
când pe unul, când pe celalalt.

Pr. Gheorgh e Calciu Dum itreasa (în The Ort hodox W ord, Saint Herm an Brotherhood Press,
Platina, CA, 1997):

Era ca un sf ânt; nu vorb ea m ult. Dar fiecare cuv ânt care ieșea din gura lui er a un cuv ânt sfânt
– num ai despre Hristos, num ai despre dragoste, num ai despre iertare. Î și rostea rugăciunile și,
auzindu-l cum le spune, știind cât de m ult suferea, eram profund im presionați… Vorbea
despre credin ța, despre dragoste, despre rug ăciune. Se ruga tot tim pul…

Sfinții închisorilo r 11

Moartea lui Opri șan

Ochii îi e rau deschiși, dar am văzut ca peste och ii săi părea s a fie o perdea de ceata. Ochii i s –
au înto rs pes te cap. Am fost at ât de speriat, m i-a fost așa de team a.. .Am pus m ana pe el și am
zis: "Constantine nu m uri; nu m uri! Vino înapoi; vino înapoi!" Am țipat cu voce tare ! Imediat
s-a în tors. O chii i-au dev enit clari.

Nu știu ce s-a întâmplat în suf letul sau, dar am văzut o im ensa groaza pe fata sa. Am simțit ca
era gata sa intre în lu mea cealalt ă și ca eu i-am cerut sa se înto arcă înapoi în celula…
Constantin Opri șan plângea pentru ca-l for țasem sa se întoarc ă. În câteva m inute a m urit.
Înainte de a muri, a spus "Voi m uri, dar dup ă moarte, mă voi ruga lui Dumnezeu pentru voi”.

…Am spus gardienilor ca a murit… Au venit dup ă trei ore…

L-am pus pe Constantin Opri șan pe pământ. Era com plet dezbrăcat deoarece a trebu it sa dam
hainele sa le de înch isoare înapoi. Corpul sau era com plet vlăguit. Nu ne venea sa credem ca a
fost o fi ința vie. Era n umai piele și os. Si m -am gândit ca fierea trebuie s ă-i fi intrat în
mom entul morții în sânge deoarece era com plet galben. P rietenul m eu a luat o floare și i-a
pus-o pe piept – o floare albastra.

Consisten ta formației sale f ilosof ice e relevata de poem ele com puse în perioad a detenției
(publicate dup ă 1990), cel m ai important fiind poem ul ontologic Psihaion:

„Când a m luat cunostin ta de acest poem atât de profund și atât de bine șlefuit, din punct de
vedere al form ei, m i-am dat seam a ce a p ierdut cultura rom anesca p rin moartea acestui m artir
al tin eretulu i creștin din Rom ânia, ce flac ăra s-a stins în ad âncul cataco mbei de la Jilav a!”
(Liviu Bran zas, Raza din catacom ba, ed. Scara, Bucure ști, 2001).

“Mult tim p va trebui s a treacă pana când, din rândurile tinere tului rom an, se va ridica o
asem enea valoare” (Octavian Voin ea, Masacrarea stud ențimii rom ane, ed. Majadahonda,
București, 1995).

Mă-ntorc în Ontonoos și tot din el cobor
Purtând pe cai eternul, sub trec ător vesmant.
Si-n urm a lui ecoul, pierzându-se în zbor,
Mai flutura m irajul abstractului cuvânt.
(Poem ontologic)

Nu Te-am cântat, o, Doamne, nu Ti-am pătruns nici taina.
Ti-am plâns num ai pe urm e, urcând pe Golgota!
Dar sufletu-m i mi-e negru ca sa-TI s ărute h aina
Si plânsul meu e rece lâng ă iubirea T a.
(Elegia orgo liului)

Si cad, plângându-m i vina, pe bra țele lum inii.
Ci poarta-ti suferin ța, prin ea te-ai m ântuit.
Obrazul I Se pleac ă și simt pe fata spinii
Si ploua harul p ăcii pe sufletu-m i smerit.
(Întâ lnirea c u Iisus )
Sfinții închisorilo r 12

"Orice fac, g ândesc sau v orbesc raportez la Adev ărul abso lut care este Du mnezeu"

Dumitru B ordeianu – De la lep ădarea de Dumnezeu la Înviere

Decorat cu medalia „B arbatie și Credința”

Dum itru Bordeianu s-a n ăscut în 15 august, în anul 1921, în
Draguseni, jude țul Botoșani, av ând sa creasc ă sub și sa s e
bucure de obl ăduirea M aicii Dom nului, a tât în f amilie, cât și
în cele m ai întun ecate încerc ări ale vieții. De mic simte
duhul Ortodoxiei m ângâindu-l și ocrotindu-i pa șii sp re o
viața bineplacuta lui Du mnezeu.

Urmează cursurile școlare în sa tul natal, iar lic eul la Fălticeni
și Storojine t, când intra în Fr ățiile de Cruce (1939). O data
cu declan șarea războiului, cu pierderile teritoriale suf erite de
Rom ânia, este m obiliz at și lupta pe front, pân ă la Co tul
Donului, fiind decorat cu m edalia „Barbatie și Credința”.

Dar cu sine, cu dușmanii neam ului și ai lu i Dumnezeu avea
Bandit, dușman al cla sei muncito are”
1946, fiind student al Facultatii de Medicina din Ia și activ ează în rândurile Miscarii
de politisti acasă, nu la Iași. Se
restat la 12 iunie, f iind trădat Siguran ței de un fost coleg de liceu când se întoarce pentru a-
rmează duba pân ă la închisoarea Suceava, unde com uniștii declansasera (cu Turcanu,
urma procesului din febr uarie 194 9, mascarad a a jus tiției, i se da o s entința de condam nare
eeducarea de la Pitești: de la rez istenta, la c ădere
aprilie 1949 e transferat cu un lot de 80 de studenți legionari la Pite ști; acolo av ea sa se
sau Goiciu; nu studen ții supuși la chinuri in imaginabile ).
sa dea m arile bata lii mai târz iu.

„

În
Legionare – „leg ături, infor mații, sedinte, disciplina, preg ătire, curaj”* – în cadrul Centrului
Studențesc în „lupta f ără com promis împotriva a tot ce-i r ău”.
Scapă de arestările din noaptea de 14/15 m ai 1948, fiind c ăutat
ascunde la fam ilia unui prieten.

A
și susține ex amenele din sesiun ea de vara, e dus sub am enințarea p istoalelor la Sigu ranța; de
acolo, ajunge la Galata, apostrofat constant de a fi „bandit, du șman al clasei m uncitoare” și
amenințat cu m oartea.

U
Bogdanovici și Popa Alexandru) reeducarea. Reg imul celor cinci luni de ancheta f ăcuta num ai
noaptea, cuprinde: foam e, frig, batai și torturi pân ă la leșin, pedepse la izolare, confrunt ări
pentru a d eclara tot și care urm ăreau slăbirea încrederii în șefi și intre deținuți.

În
la 10 ani munca siln ica. Perspectiv a unei lung i detenții îl gaseste pe Dum itru Bordeianu
hotărât sa aleag ă Calea Adev ărului și a Vieții mărturisite în Iisus Hr istos.

R

În
declanșeze reeducarea p rin bătaie și tortu ra (ai cărei respon sabili sunt cei indem nati la aces t
„experim ent” chiar din Uniunea Sovietica: Nico lski, Zeller, Jianu sau Sepeanu, Dum itrescu
Sfinții închisorilo r 13

Va sta în celula cu Costache Oprișan (aflat „în vârful piramidei in telectu ale rom ânești”, la cei
0 de ani ai săi) 11 luni, „cele m ai plăcute din închis oare”, in trând îm preuna în iadu l
lui 1950 Dumitru Bordeianu avea sa reziste oric ăror form e de suplic iu
nfometare, bătaie p rimita de la de ținuții torționari, degradarea dincolo de lim ita înțelegerii)
ar Nicols ki) care-l an chetas e: „De beton armat sa fiți, și tot
nce fecalele. Se leapădă de Dumne zeu
ră pe propria piele: b ătaia până la
esfigurare, poziția fixa – stând pe prici, cu bra țele pe genunchi și cu privirea ținta înain te –
rii intre moarte, nebunie sau cedare, se
roduce și denigrarea și lepădarea d e: Mișcare, credin ța, cam arazi, Dum nezeu; la u rma vine
nviere
ul reeducării, al tortu rii reluate m ereu, neîncrederea în oam eni va dura
entru Dumitru Bordeianu 4 ani, timp în care sufletul sau ajunge sa fie posedat de o for ța
herla are parte de gingasia camaradereasca a unui
cenic și frate intru sfin țenie al lui Valeriu Gafencu, Gheo rghe Jim boiu (m ort la Aiud în
ianu, renaște și simte ca Dum nezeu nu-l p arasise.
u
n discurs în care vorbește despre reeducarea de la Suceava și dem ascările de la Pite ști și 3
demascărilor.

Pana în vara
(î
pana când a c ăzut în p lasa satanei, hot ărând în forul sau interior sa nu m ai rosteasc ă psalm i
(pentru a nu risca sa fie s urprins );
din acel m oment s-a prabusit ultim a reduta a rezistente i inte rioare; fusese ave rtizat d e
tovarasu l (din Securitate, poate chi
o sa va m uiem…”

Forțați să-și mănâ

În cam erele și celu lele Pites tiului as ista neputincios sau suf e
d
suportata zi de zi, ore întregi încontinuu, dem ascările sc rise și publice, torturile ca re îmbrăcau
„cea m ai degradanta form a, fiind acum adm inistrate d e noi, noua insin e, devenind d in victim e
ale opresiunii, proprii no ștri calai”, d efăimarea p ărinților, fraților și rudelo r, turna rea
camarazilor, forțarea de a- și manca propriile fecale, blasfem iile verbale sau puse în scena la
adresa M ântuitoru lui, a Maic ii Domnului, a Sf inților.

În acest sistem halucinant de brain washing, al alege
p
prabusirea.

Din iad la Î

Teroarea și tăvălug
p
satan ica. Are doar șansa sa nu loveasc ă în cam arazi, „tot ceea ce s-a întâmplat cu m ine…. s-a
referit doar la constiinta și perso ana m ea”.

La capătul acestu i răstimp, în închisoarea G
u
1963) – „de când l-am cunoscut, tr ăiesc cu im presia ca am stat de vorba cu îngerii”, de
părinteasca grija a dr. Traian Trifan (23 de ani de deten ție), fost prefect legionar, „prom otor”
al rezis tentei m istice d in închisori (în tem nița Aiudului, când Antonesc u ceruse „reabilitarea”
legionarilor) – „în tim pul acelo r Sfinte Pa ști am văzut f ata lum inoasa a lui Badiei Trif an
arătând ca f etele m arilor mistici rom âni”.

Era ziua Învierii 1954 când Dum itru Borde

Urmează detenția la Aiud (m utat în 1955), unde înfrunta ultim ele încerc ări de reed ucare, c
u
Gherla și încheie: „Eu nu ader la acest b âlci, la aceasta m ascarada…!” A urm at izolarea la
Celular. În v ara lui 1963 e trim is cu domiciliu ob ligato riu în tr-un sat din B ărăgan, Viișoara.

Eliberat, intra în te mnița cea ma re: țara în treaga
Sfinții închisorilo r 14

După 15 ani de deten ție – tim p în c are doa r o d ata a avut legături cu f amilia – și domiciliul
bligatoriu, în 1964 este pus în libertate, când se casatoreste și își înch eagă o familie. Pe plan
e înțelegerea propriei dram e omenești, are revela ția înțelesului – pe care o poate
vea „cine nu-i certat cu metafizica cre știna și cu Sf inții Părinți” – citind vie țile și scrierile
teni de talia p ărinților Cleopa și Marcu, de
Sihăstria, prin care- și intares te credința și nădejdea de izb ăvire.
igoriu, care îl am enința ca
acă nu da declara ții îm potriv a lui Calciu, î și va pierde s erviciul; dar înf runta am eninta rile cu
r Pitestiului
nchete și ameninta ri”
lege calea exilului, ajungând în Australia în 1989. Acolo va avea lini ștea depărtării și
ctate de constiin ta, în perioada februarie-decem brie
990 dictează soției memoriile, așa cum i se luminau în minte, cu claritate, sub inspira ție
sunt publicate la Paris (1992) și reedita te la Bucure ști (1996, 2001) cu titlul
Mărturisiri din Mla știna disper ării"o
profesional nu- și poate definitiva studiile de m edicina (neingaduindu -i-se de comuni ști);
reuses te însă sa absolve Institu tul Pedagogic (1969) și Facultatea de Biologie (1972) din
București.

Frământat d
a
Sfinților Părinți, după sfatul unui m are teolog rom an.

Anchetat de acela și securist ca și pr. Calciu

Frecventeaz ă mănăstirile, având înd rumători și prie
la

În 1979 e anchetat, de acela și secu rist ca și Părintele Calciu, Gr
d
convingerea ca nu i se m ai poate sm ulge vreo turnatorie.

În exil: cea mai cutremur ătoare mărturis ire a patimilo

La capătul încerc ărilor, „dup ă douăzeci și cinci de ani de urm ăriri, a
a
singuratatii în locuin ța sa de lâng ă un pa rau – pe c are-l recunoaște ca f iind ace la lângă care se
visase, înc ă din Rom ânia, stând și scriind.

După ce im plines te pos tul și rugăciunea di
1
divina.

Acestea
" , carte ce des crie dram a reeducării, zugrăvind chipuri de
și degradat, chinuit și chinuindu- și sem enul, ajunsese s ă-și zdruncine suf letul, în
fenomenul” Pites ti-Gherla. Dum itru Bordeian u descrie în cartea sa fenom enul m istic al
fost desc rise cu lux de
mănunte, dar unele a fost im posibil sa fie scrise, fiind prea de neîn țeles și de necrezut. martiri: Gioga Parizianu, Corneliu Nita, Ioni ca Pintilie, Aurel Pandurescu, Mihai Iosub sau
oameni fără egal, ca: Nedelcu, Berza, Reus, Dine scu, Andrisan, Mitan, eroul Visovan, b ădia
Ungureanu, ascet și mistic, Gelu Gheorghiu, Hu tulea c; apoi: Pop Cornel, Magirescu Eugen,
Patreascanu Nuti, Popescu Aristotel, care nu pot fi judeca ți de cei ce nu au trecut prin acele
înfioratoare suplicii sau figuri de tor ționari: Virgil Bordeianu, Livins chi, Zaharia, din care unii
nu s-au căit.

Omul alterat
„
lupte i dintre tinerii cons tienti de menirea lor istorica, car e și-au s lujit n eamul și Biseric a lui
Hristos îm potriva com unism ului, cu cei poseda ți de duhurile satanei.

Fazele reed ucării, m etodele de tortura, batjocurile și blasfemiile au
a

Din exilat, c ălăuzitor al tinere tului romanesc

Sfinții închisorilo r 15

Bucuria cu care a revenit de câtev a ori în țara, i-a fost impartasita de f oștii prieteni d e
uferința, dar și de tinerii, de m onahii și preoții care l-au c ăutat pentru a so rbi nem ijlocit, de la
02; trupul i-a fost înmormântat în Australia, departe de țara, dar într –
n pământ prim itor, acolo unde și-a putut depana am intirile și înto cmi mărturis irea, iar
umentar Noaptea s
sursa, frânturi din experien ța sa m istica din în chisori și de viața, ascultând u-i înd emnurile de a
nu se abate de pe calea Bisericii și de a înțelege și urm a lupta pentru neam și țara, păstrând
cultul pentru cei m orți.

A murit la 16 august 20
u
sufletul i s-a înaltat în rândurile m ucenicilor și sfinților neamului rom anesc.

Fragm ente din interviu l cu Dum itru Bo rdeian u extras e din film ul doc
patimilor realizat de Radu Dinu pent ru TVR (1998-durata o ora)
sc eu raportez la Adevărul
bsolut care este Dumnezeu… Ceea ce este im portan t este ca noi am fost torturați luni întregi
satanic în
chisoare, o forța care te apas ă și te tortura…"
ști, 2001-cartea poate fi
ccesata la www.procesulcom unismului.com
"Eu cred n elimitat în Dum nezeu. Orice fac, gândesc și vorbe
a
ca sa recuno aștem ce nu am făcut. Punctul cu lminant al aces tei torturi m orale a fost lep ădarea
de Dum nezeu. Dar a îng ăduit Dum nezeu sa s e vadă adevărata fata a comunism ului.

Ceea ce s-a petrecut la Pite ști și Gherla, acesta a fost com unismul. Era un duh
în

* Citate din "M ărturisiri din m laștina disper ării", ed. Scara, Bucure
a
Sfinții închisorilo r 16

Preotul Dumitru Iliescu Palanca și organizația 'Vlad Țepeș'

Docum ent: Manifest al organiza ției 'Vlad Tepes'

Copilăria

Dum itru Iliescu s-a n ăscut în octom brie 1903, în satul
Palanca din jud Vâlcea. P ărinții săi erau oame ni simpli,
agricu ltori care î și castigau exis tenta cu tru da brațelor.
Tânărul Du mitru urm ează clasele pr imare la școala din
comuna Nemoiu de care apar ținea satul s au. Pentru clasele
secundare paraseste casa p ărinteasca pentru a merge sa
studieze la Dragasani.

Descoperind chem area lui Dum nezeu, se înscrie în 1922 la
Seminarul S fântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, pe care îl
termina în 1928.

La vârsta de 25 ani se casatoreste cu Iosefina, fiind hirotonit
preot în decem brie 1928. P ărintele Dum itru Iliescu prim ește
un post într-o parohie din Olteni ța. În am intirea satului sau
natal, adaugă num elui sau de f amilie în că o com ponenta,
numindu-se Dum itru Iliescu-Palanca.

La parohia Olteni ța

În Olten ița, găsind b iserica dărâmata, părintele Dum itru va construi o biserica noua pe tem elia
celei vechi, înconjurând-o de o livada, și va am enaja și cim itirul v echi af lat în ve cinătatea ei.

În 1935, tot prin efortul vrednicului preot, se înalta C ăminul cultu ral Sf ântul Nicolae, în
cadrul căruia avea sa func ționeze o biblioteca bogata în volum e; în sala de festivitati se
organizau saptam anal conferin țe și serbări tradiționale, în scurt timp fiind antrena ți în
activ itati și tinerii din parohie.

Datorita m eritelor s ale este a les co nsilier în c adrul pr imăriei, pledând pentru racordarea
comunei la re țeaua de el ectricitate și face d emersuri p entru deschiderea unui disp ensar, care,
inițial, functioneaza în doua camere ale C ăminului cultural, apoi în urm a repetatelo r
intervenții la conducerea com unei obține transferarea dispensaru lui în noul sediu al Prim ăriei.

În afară realizărilor m ateriale, părintele Iliescu – p rin haru l sau și cu iubire de oa meni – a reușit
să-i dete rmine pe eno riași sa se apropie d e Dum nezeu și sa lase în urm a păcatele; p rin
rugăciuni și sfat duhovnicesc i-a dete rminat pe cei ce tr ăiau în păcat sa se căsătoreasca, pe cei
cu patim a alcoolulu i sa nu m ai intre în cârc iumi iar pe tine ri sa trăiască în Biserica și sa se
îngrijeasc ă de suflet.

În același timp, a avut o bogata activitate didactica: a pred at religia la școala p rimara și în
câteva licee și a organizat cursuri de religie pentru adul ți, care veneau sa-l ascu lte în num ăr
din ce în ce m ai mare.

Sfinții închisorilo r 17

Cariera în teologie

Chiar dac ă term inase Sem inarul Teologic în 192 8, facultatea o frecven tează intre anii 1932-
1936 la Chisinau, luând exam enul de licen ța “m agna cum laude”, av ând mare inclina tie către
studiul teologic. Urm ează cu succes și Sem inarul Pedagogic de la Ia și. În anul 1938 este
numit director și sef de catedra la Sem inarul Curtea de Arge ș.

Dorind sa s e dedice în tota litate tin erilor care s e pregăteau pentru o via ța curat ortodoxa, se
muta la Curtea de Arge ș în prim ele zile ale anului 1939.

Spre sfârșitul lunii ianuarie 1939 sufer ă prim a arestar e în ca drul prigo anei carliste îndrepta ta
asupra legionarilor. Este anchetat de Siguran ța, se fac perch eziții la do miciliu și la sem inar.
Siguranța îl elibereaz ă după o scurta perioada, dar este înlocuit din func ția pe care o de ținea și
din postul de profesor; i se ofer ă, totuși, „posibilitatea” de a f uncționa ca suplinitor.

Urmărit de Siguran ța și boicota t în acțiunile sale, dec ide să plece din Curtea de Arge ș,
instalându-se la Sem inarul de la Cernica, unde va preda pana în toam na lui 1940. Înc ă de la
eliberarea sa din iarna 1939 a cerut sa fie repart izat înapoi în parohia pe care o slujise,
Oltenița, sau oriunde s-ar fi g ăsit un p ost vacan t, dar cererea i-a fost respin sa.

Stavropoleos

La 6 septembrie 1940 Ro mânia devenea Stat Na țional Legionar. Abia în noile condi ții,
teologul Liviu Stan, consilier în Ministerul Cultelor, a interven it pentru acordarea unei parohii
vacante pentru p ărintele Iliescu Palanca. Astfel, p ărintele este trimis la parohia Stavropoleos ,
fosta mănăstire cu h ramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, care nu mai func ționase de 40
ani.

Întregu l ansamblu mănăstiresc era în ruina, bis erica era plin a de bucatile de pictu ra desprins e,
curtea plina de pietre funerare sparte și colo ane căzute.

Cu ajutor din partea Arhiepiscopiei Bucure știlor și din partea Com isiei Monum entelor Istorice
și contând pe sprijinul epit ropului Octavian Dobrin, p ărintele Iliescu Palanca va restaura
biserica, transfor mând-o într-unul din m onum entele cele m ai frumoase și mai vizitate ale
Bucureștiului.

Pe 6 decem brie 1940 S tavropoleos este redesch isa of icial, în cadrul unei sl ujbe d e târnosire la
care a participat un sobor m are de preo ți, în f runte cu m itropolitu l Gurie G rosu.

Arestările

După lovitura de stat data de generalul An tonescu în ianuarie 1941, începe din nou prigonirea
legionarilor. În decem brie 1942 p ărintele Dumi tru este ar estat și inter nat în lagărul de la
Mănăstirea Tism ana, î mpreuna cu al ți legionari, ca p ărintele Ion Ghindea sau p ărintele Ilie
Imbrescu. Va fi eliberat dup ă o luna, fiind îns ă supravegheat atent.

S-a reîntors la Stav ropoleos unde a am enajat o gradina cu f lori și arbuști, a făcut re parații la
acoperișul casei parohiale (unde locuia îm preuna cu so ția și fiul sau, Paul).

Sfinții închisorilo r 18

A m ai fost arestat, pentru perioade scurte, în 1944 și 1945, în cadrul pr igoanei com uniste
asupra legionarilor. Intre anii 1944-1946 este profesor la Se minarul Central, iar în 1948
prim ește rangul de iconom stavrofor pentru m eritoasele s ale realizări.

Mișcarea de Re zistenta Vlad Tepes II

După intrarea trupelo r sovietice în Rom ânia, iubitorii de neam și cru ce s-au org anizat în
diverse grup ări de rezistenta. Una dintre aceste grup ări, ce acționa în Bucure ști, Bacău și
Rom an era organiza ția Vlad Tepes II, aflata sub condu cerea lui Gheorghe Popescu Vâlcea.

Popescu Vâlcea era director în Ministerul Cultelo r și îl cunoscuse pe Iliescu-Palanca la
Seminarul d in Râ mnicu Vâlcea, unde fuseser ă colegi. În prim ăvara lui 1948 îi propune
parohului de la Stavropole os sa intre în organiza ția Vlad Tepes II p entru a prim i jurămintele
luptătorilor și pentru a d ifuza m aterialele de pro paganda ale rezis tentei. Părintele Dum itru se
implica activ în rez istenta.

Jurămintele lupt ătorilor se depuneau în alta rul bisericii S tavropoleos cu m ana pe Evanghelie.

În m ai 1948 este arestat îm preuna cu „lotul Vlad Tepes”, în total 24 persoane, din care
majoritate a lucrau la Ministeru l Cultelor, und e se și multiplicau manifestele. Urmează o
ancheta dura, apoi procesul în iulie 1948 în care condam nările c ele mai m ari le prim esc
Părintele Iliescu Palanca și Popescu Vâlcea: ambii 20 ani munca siln ica și 10 ani degradarea
civica.

Închisorile

Urmează apoi șirul temnițelor politice: în 1948 la Vacaresti și Jilav a; la coloniile d e munca
Baia Sprie și Valea Nistrului intre 1 951-1954. Pr. Nicolae Grebenea și-l am intește în paginile
cartii s ale Amintiri din întuner ic:

La aceasta m ina am dat și de șapte preoți. Prin tre ei era și Dum itru Ilie scu-Palanca, protopop
onorific, traduc ător a l predicilor lui Ilie M iniat. La câteva luni dup ă sosire, care s-a f ăcut în
august 1951, am fost dat sa lucrez cu dansul. Era preot în Bucure ști la Biser icuța, ca o
bijuterie, Stavropoleos. Îl v ăzusem în lagăr, în reverenda, o frumuse țe.

[…] Acum lucram împreuna num ai noi do i. Avea m ulta încredere în sine. Mi-a m ărturisit
planurile sale:
– Vom ieși în cur ând d in tem nița. Com unismul va cădea, iar am erican ii vo r dom ina lum ea
după căderea com unismului. Rom ânia va fi atunci o țara lib era și Biserica noastr ă va ieși de
sub jugul actual. […]

Urmează: temnița Aiudului în 1954, închisoarea de la Lugoj , tot în 1954; apoi iar este adus la
Aiud; m utat la Gherla în 1956 și, în c ele din u rma, la Salc ia.

Colonia de munca Salcia

Părintele Dum itru trecuse pr in m ulte pedepse, batai și zile de izo lare dator ita
comporta mentului sau “neadecvat” din tim pul detenției: deținea obiecte neperm ise, vorbea în
franceza cu ceilal ți deținuți, iar după ora sting erii oficia s lujbe re ligioase (supărător, pentru
comuniști!).
Sfinții închisorilo r 19

Din cauza TBC-ului și celorlalte boli capatate în timpul detenției de pana atunci, este adus în
anul 1962, la Salcia – lag ărul central pentru colon iile de m unca din Balta Br ăilei.

Cei aproxim ativ 1500 de oam eni de aco lo erau impartiti în 15 divizii. P ărintele Iliescu Palanca
făcea partea din d ivizia 6, „div izia p reoților”. Munca în colo nie e ra dificila: se lucra la c âmp,
la porum b, sau în balta, la trestie, sau la construirea digului; norm ele erau uria șe iar puter ile
condam naților minime.

Într-un astf el de ritm nim icitor, boala p ărintelui Dum itru s-a agravat, iar în 17 m artie 1963
sufletul s au a plecat din baraca d e lemn de la Sa lcia. Trupu l sau a fost aru ncat în g ropile de la
Agaua, o comuna din apropierea Salciei, în m arginea căreia erau inm ormântati deținuții morți
fără cruce și fără slujba. Medicul a constatat ca suferi se de TBC pul monar, criza hepatica și
hepatita ep idem ica.

Pentru ve șnicie la Stavropoleos

Trupul părintelui a fost deshum at prin grija f amiliei la 1 0-15 ani de
la m oartea sa – cu ajutorul lu i Du mnezeu, m ormântul sau a fost
identificat, și a fost adus într-un cim itir bucure ștean.

În 1999, la îm plinirea a 275 de ani de la construirea M ănăstirii
Stavropoleos, s-au deshum at osem intele ctitorilor și au fost
reinhum ate îm preuna cu ale doi fo ști parohi, pr. Dum itru Iliescu
Palanca și Ion Lancrajan.

O cruce veche de piatra îi straju ieste veșnica odihna în incinta
Mănăstirii Stavropoleos (foto al ăturat). Pe casa parohiala a fost
așezata o placa com emorativa, ce aduce la cu nostinta tre cătorilor num ele unui sfânt al
temnițelor.

După lovitura de stat din 1989, în satul Agau a a sosit un preot care, dedicându-se ob știi sa le, a
înțeles ca are în grija și imensa groapa com una în care a fost arunca ți peste 3.000 de de ținuți
politici. Din m odeste resurse personale și fără a beneficia de vreun ajutor consistent, p ărintele
Viorel Ro șu a ridicat un monum ent în m emoria celor doborati de m unca și boli la Salc ia.
Sfinții închisorilo r 20

"Au venit, m aica, nenoroci ții astia de com uniști la pute re și ne-au luat tot: parul din cap,
pământul, caruta. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul."

Mama Elis abeta Rizea

Mam a Rizea: "Trei zile d acă mai trăiesc, da' vreau sa știu ca s- a lim pezit lu mea"

Elisabeta Rizea s-a n ăscut într -o familie de tar ani, în apro piere de Cu rtea de Arg eș. A fost
nepoata frunta șului taranist Gheorghe Suta, ucis de Securitate în 1948. A ispasit 13 ani de
temnița grea pentru ca a sprijinit activ «Ba nda Terorista» Arsenescu-Arnautoiu. «Bandi ții»
sunt de fapt eroii rezist entei anticom uniste din Mun ții Fag arasului.

A fost o f emeie sim pla de la țara, cu o bucata m ica de pământ, o casuta m odesta din lem n,
acoperita cu șindrila și în curte câteva anim ale. Im bracam intea ei d e toate zilele era portu l
național, brodat cu m odele complicate în culorile alb-negru. A abandonat școala la vârsta de
14 ani pentru a- și urma destinu l, și anum e, acela de a- și duce existenta d in munca pământului.

Com uniștii au venit la putere în 1945. Ca r ăspuns, Rizea s-a al ăturat rez istentei și i-a
aprovizionat tim p de 4 ani pe lupt ătorii din m unți cu m âncare și bani. Opozi ția ei fata de
exproprierea com unista și faptul ca so țul ei, Gheorghe, s-a al ăturat luptătorilo r rezis tentei din
munți au du s la to rturi și ani buni de închisoare.

A fost numita “du șman al poporului”, iar gospod ăria etichetata drept “casa de bandi ți”,
apelative ce constituiau cele m ai grave acuza ții într-un stat com unist. A fost în cele din urm a
prinsa de miliție, condamnata la 7 ani de închisoare . În faimoasa închisoare de la Pite ști,
Elisabeta Rizea a fost pu sa în lanțuri și înch isa în celula de m axima securitate.

Eliber ata în primăvara anului 1958, Elisabet a continua sa ia leg ătura cu ofi țerii d in Rezisten ta
prin in termediul unei „casute po ștale" din scorbura unui copa c din Valea Mo rii. Când
conducătorul rezistentei anti-com uniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat în 1961, Elisabeta
Rizea es te arestata din no u și sentința îi es te prelungita cu înc ă 25 de ani.

A fost transferata la înch isoarea Mis lea, închisoarea centrala a fem eilor deținut politic, unde a
stat închisa al ături de doam na Ion M ihalache și de zeci d e femei legionare.

Sfinții închisorilo r 21

În tim pul încarce rării, a fost tortu rata pentru id eile ei . A fost atârnata cu parul de un cârlig și
bătuta p ână la pierderea cunostintei. "Dup ă ce mi-au tras m asa de sub picioare, au început sa
mă bata cu un bat pân ă la sânge. Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Î mi făceam cruce cu
limba în cerul gurii și mă rugam la Dum nezeu sa m ă ajute sa nu spun nim ic".

În term enii am nistiei generale, Ri zea a fost eliberata din închisoare în 1964. Tim p de aproap e
30 de ani a fost ținuta sub supravegherea stricta a or ganelor de an cheta. Era chem ata
perm anent la inte rogato rii și împreuna cu so țul sau erau considera ți „dușmani ai poporului”.

35 de ani m ai târziu, povestea ei a fost publicata în ziarele rom ânești și prezentata în
docum entarele despre perioada comunista.

La alegerile din m ai 1990, indem na taranii Rom âniei libere „sa nu aleag ă un singur partid". În
replica, auto ritatile au in terna t-o în s pitalul d in Pitești pentru „diagnosticare", dar a reu șit sa
fuga.

Prim ul inter viu a apărut în seria lul pentru te leviz iune Mem orialul durer ii. Acest prim interviu
a fost făcut în 1992, când o m are parte din sat era îm potriva ridic ării un ei tro ițe în m emoria
fraților ei din m unți. După difuzarea interv iului, au început s a vina oam enii la Elisab eta Rizea
au începu t sa i se ia in terviuri.

Imaginea și discursu l ei au fost folo site la m aximum de Conven ția Democrata, d e staff-ul d e
campanie al lui Em il Constantin escu – cred ibilitatea CDR se datoreaz ă în m are parte
Elisabetei Rizea. Din păcate prom isiunile făcute de CDR-isti în cam panie au f ost uitate dup ă
castigarea alegerilor…

Mam a Rizea a fost fol osita ca o sim pla imagine politica, o carte buna de jucat în fata
alegatorilor.

În m ai 2001, m ama Rizea a fost vizitata de Re gele Mihai I, pe care îl cunoscuse în copil ărie.
„Spunea ghicitori, ia r eu râdeam . Odată, am copt îm preuna porum b, dar m ie mi-a dat partea
cu boabele m ai mari", poveste ște Rizea. "Pân ă oi m uri îl iubesc ca pe ochii din cap. Doresc sa
fie regele Rom âniei, să fie m ereu în țara".

Regele Mih ai și regin a Ana au luat prânzul îm preună cu Elisabeta Rizea, care i-a servit cu oua
roșii, cozonac și vin.

O viața întreaga dedicata neamului romanesc și lui Dumnezeu…

Elisabeta Rizea a plecat dintre noi la 4 octom brie 2003, la vârsta de 91 ani. „Trei zile dac ă
mai trăiesc, da’ vreau sa știu ca s-a lim pezit lumea” – spunea Elisabeta Rizea. Ea a p lecat la
Dom nul și lum ea nu s-a lim pezit încă, cine știe cât o sa m ai dureze.

Cu siguran ța Mam a Rizea asteapta de aco lo de sus sa i se împlineasc ă dorința pentru care a
luptat o via ța întreaga și pentru care a pl ătit cu sânge și lacr imi.

Elisabeta R izea:
De când m-au adus din puscarie, eu am mers taras. F ăceam toate dr ăciile contra
comunismului. Îmi dam drumu’ pe scara în camasa da noapte, s ă creadă ca intru-n closet.
Sfinții închisorilo r 22

Aveam cuiele scoase la doua uluci și treceam dincolo. B ăgam mâncarea pentru partizani într-
o grămada mare de craci. Ce auzeam scriam și puneam hârtia într-o scorbura.

Puneam cana pe perete, țineam urechea pe fundu’ c ănii și auzeam ce vorbeau secu riștii în
camera de-al ături.

Capitanu’ Carnu era din Bac ău. El m-a schingiuit. Eu tr ăiesc încârligata, cum sunt, și cu
genunchii sco și, și el nu mai e! M-a operat Maiestatea ( Regele Mihai I) la spita lul de lângă
Foișorul de Foc. Maiestatea a pl ătit. Mi-au p us cârlige la genunchi, cum puneam eu la
perdele. Nu mai am par delo c, uite! Si uite în fotografie ce par bogat am avut, și salba de aur.
Mi-au luat tot comuni știi.

Ginerele, cuscru, to ți au făcut puscarie pentru ca eu am dat de mâncare la partizani.

Mă aducea lumea cu țoala acas ă. Ultima data, a venit Carnu cu ala de cauciuc și o curea pe
mana. “Spune!” N-am spus. M-a legat de mâini cu unu c are-a murit și el pe șoseaua spre
București. “Îți dam 300 de lei!” “Domnule c ăpitan, eu nu sunt Iuda, s ă-i vânz pe 30 de
arginti…” M-a trântit pe jos.

M-a legat și m-a bătut cu cauciucu’, de la ceafa la calcai, și pe stânga, și pe dreapta. A dat
Domnu’ de-a murit și eu trăiesc, na! Da’ n-am luat banii lui.

Apoi, m-au suit legata pe un scaun, de pe scaun pe masa, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a
zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coada cu fund ă. Mi-au aruncat fota și am rămas
în ie. Mi-a legat coada sub carligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasa. Eram și
eu altfel la 38 de ani… Carnu mi -a tras scaunu’. Alalalt mi-a tras și masa.

Coada mi-a r ămas în cârlig și eu am c ăzut la pământ. Așa mi-au smuls paru’. A m făcut
tratament și nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut…”
Sfinții închisorilo r 23

Gheorghe Jimboiu – Un înger î n trup

Viața lui Gheorghe Jimboiu a fos t o ardere d e tot, bine p lăcuta lui Dumnez eu.

El tr ebuie sa intre, alături de Valeriu Gafencu și alți tineri români mor ți în închis oare, în
galeria sfin ților români, care au tr ăit o tiner ețe sfânta, încununata cu jertfa suprem a pentru
învie rea ne amului romanesc, cons tituind îna ltatoare pild a pentru ge nerațiile viitoare. Pr
Liviu Branzas, Raza di n catacomb a

Gheorghe es te singu rul copil a l familiei J imboiu, rom âni din
Oltenia ; s-a născut în lo calitatea Vela din zon a de câm pie a
județului Dolj. De copil a fost deosebit, cu o structura
sufleteas ca superioara, calitati cu care avea s ă-și
impresioneze peste ani cam arazii de suferin ța.

Cum tatăl avea să plece la Dum nezeu încă în adolescen ta sa,
Gheorghe Jimboiu ram ane si ngur sprijin al tinerei v ăduve
care, ca m ama iubitoare, s-a îng rijit cum a putut m ai bine de
educația fiului ei.

Deși sufletul sau dovedea inclinatii m ai degrabă spir ituale
sau artistice – „Avea cele m ai deosebite m âini pe care le -am
văzut la un om : nefiresc de sub țiri, cu degete f oarte lungi,
mâini făcute anum e pentru rug ăciune sau pentru un m are
pianis t” (Fer iciți cei ce plâng, Aristide Lefa) – se în scrie la Academ ia Com erciala din Bra șov
pentru a-și putea ajuta m ama.

În aceasta p erioad a se apropie de Mi șcarea L egionara și intr a în Frățiile de Cruce pentru
„desavarsirea m orala și spirituala”.

Astfel, este arestat înc ă în 1941, ca m embru al Miscarii Le gionare, m ama sa, grav bolnava de
inima rămânând fără sprijin. În înc hisoare avea să-și contu reze personalitatea-i robu sta ca re
avea să-i impresioneze p e cei di n jur ul sau: se riozitate, ținuta, m inte sclipitoare, st ăpânire de
sine, curatie sufleteasca (cf. Aristide Lefa). Va fi eliberat, do ar în vâlto area evenim entelo r de
după 23 august 1944.

Activează în re zistenta anticomunista. Este condamnat la 15 ani munca silnica

Perico lul b olșevic nu-l las ă indiferent, ci îl m obilizează în mișcarea de rezistenta
anticom unista, activând în zona Bra șovului ca sef al studen țimii legiona re. Valul d e arestări
declanșat în 1948 nu-l prinde în calea sa; dar un an m ai târziu cade în m ana bandelor
securita tii.

Regim ul dur de ancheta la care este supus i-a declan șat cir oza hepa tica în u rma lovitur ilor
care i-au fos t aplicate cu „stiinta” la f icat.

Pe plan m oral nu va abdica de la idealul rom anesc și creștinesc de lupta na ționalista, rezistând
fără a fi ing enunchiat d e cum plitele torturi, pentru ca „s e ruga cu pu tere, mărturisind ca a
simțit rea l ajuto rul divin” (p rof. Cornel Dra goș). Judecat ca du șman al poporului, va fi
condam nat la 15 ani m unca silnica.
Sfinții închisorilo r 24

Deși ca sef legionar putea ajunge la Pite ști, Dumnezeu îl fere ște de ororile reeduc ării de acolo
pentru ca se im bolnaveste grav și de TBC, f iind astf el transf erat la spitalul-pen itenc iar de la
Targu-Ocna.

Acolo avea s ă-i intalneasca pe Valeriu Gafencu – „Sfântul Închisorilor” – și grupul de
rezis tenta și rugăciune form at în jurul sau, pe Arhim . Ghe rasim Iscu, de la care Gheorghe
Jimboiu își va inte ti flacăra iubirii jertfeln ice pentru apro apele și pentru vrajm asi, purtând în
sine lum ina dum nezeias ca prin tem nițele com uniste.

Osuarul cu moa ștele "Sf inților Aiudului"

Veridicitatea celor spu se și dim ensiunile pos ibilita tilor sale suf letești sunt date de m ărturiile
celor ce l-au cunoscut în perioada deten ției:

„De multe ori, când aveam mo mente de framantari suflete ști sau mă simțeam obosit, o
discuție cu el mă refăcea și mă întărea su fletește. În cuvinte sim ple, reușea sa redea
esențialul problemelor pe care le disc uta, având o putere de convingere ie șita din comun.”
Aristid e Lef a, Feric iți cei ce plâng.

„Intre noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe lâng ă rugăciunile obi șnuite, de
cincizeci de ori Psalmul 50, de dicându-l de fiecare data unui om sau unei cauze. Se ruga
uneori în pat, alteori la p limbare, n umai sa fie lini știt. Era senin și evid ent despr ins de cele
lumești. Cre dea nelimita t.

Izvorau din el curatenie și înțelepciune, bunătate și severitate, pace, dar și lupta, ce rtitud ine
și neobosita c ăutare. Înseta dup ă apele cele mai adânci ale vie ții lăuntrice.” Ioan Ianolide,
Întoarcerea la Hristos. D ocument pentru o lum e noua.

Duhovnic f ără sutana

Deși în inte rioru l sau a deprins rugăciunea m intii, pe care a coborât-o în in ima, Gheorgh e
Jimboiu excela în faptele cred inței, dăruindu-se celui de lâng ă el, fiind ajutat de sociabilitatea
sa, com portându-se am abil în toate îm prejurările.

Fiind preocupat de pr oblemele actu alitatii și de perspec tivele de viitor, nu- și dorea sa intre în
cler sau în c inul m onahal, ci vedea împlinire a misiunii s ale printre m ireni. Aceas ta mobilita te
sufleteas ca făcea din el u n fel de catalizator; avân d darul de a se îm prieten i cu toata lu mea, cei
din jurul sau g ăseau în el un prieten în fata c ăruia își deschideau sufletul cu usurinta.

Fără a conta în fata organelor de represiune comunista dac ă stare a sanatatii îi era amelio rata –
cu siguran ța în viața era ținut de purtarea de grija divina, nu de îngrijirea m edicala de care se
Sfinții închisorilo r 25

“bucura” ca orice de ținut politic din partea com uniștilor – este mutat la în chisoar ea
Caransebes din pricina unor alte dosare.

De acolo ajunge la temutele, m arile și vechile tem nițe de la Gherla și Aiud. Im presia tuturor
celor care l-au întâlnit sau au auzit despre persoan a sa a fost u na excepționala.

Spunea mereu rug ăciunea inimii

Pe când se afla în Penitenciaru l Gherla, în 1954, starea sa du hovniceasca îi supusese trupul și-
l înaltase de la nive lul su ferințelor și necazurilo r omenești, plasându-l pe calea sfin țeniei:

„Un tânăr curat trupe ște și sufletește, înzestrat cu o mare blandete și bunătate… Spunea
mereu rug ăciunea inimii, tr ăind numai pe coordonatele dragostei fata de celalalt. Nu auzeai
de la el un singur cuvânt de r ăzbunare și ura. Un înger în trup…

Am asistat odat ă la o extrac tie de măsea, fără anestezic, f ăcuta lui Jimboiu. A durat foarte
mult aceas ta inte rvenție stomatologica, dar el nu a scos nici un sunet și nu a schi țat nici un
gest de durere. (…)

N-am întâln it un altu l, ind iferent de vârsta sau preg ătire, care sa înțeleagă Ortodoxia și sa
iubească pe Hristos ca Jimboiu. Din momentul în care l-am cunoscut, n-am mai citit Vie țile
Sfinților ca pe o lectura oarecare.

Cunoscându-l, orice îndoiala, or ice suspiciune ca au existat și mai exis ta sfinți pe pământ a
fost spulberata pentru totdeauna din sufletul meu. Acest martir, cu fizicul lui de sfânt bizantin,
a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie sa fie și sa facă omul pentru
mântuirea lui și a neam ului care l-a conceput” Dum itru Bordeianu, M ărturisiri din m laștina
disperării.

Tămăduitor pentru fra ții săi de suferin ța

Râpa Robilor azi. Localnicii și-au făcut morminte peste c ei aruncați aici

Din voia și cu puterea lui Dum nezeu devine t ămăduitorul f raților săi de suferința cazuti în
nenorocire, care se afundaser ă în „m laștina disper ării”, p rin încurajare, in demn la rugăciune și
o mana de ajutor în tinsa salva tor, cu m mărturisește același Dum itru Bordeianu:

„Gestul lui Jimboiu – m ă luase de mana – m-a f ăcut sa-l urmez… Dup ă un schimb de cuvinte
credeam ca am vorbit cu un înger, c ăci puterea care emana din el redusese la t ăcere duhurile
ce mă chinuiau. Si de atunci m-a in vitat în fiecare zi sa st ăm de vorba. Dându-mi seama ce fel
de om este și cât de mare putere spirituala a vea, l-am implorat sa se roage și el pentru mine.”

Sfinții închisorilo r 26

Iar până la Sfintele Paști suf letul af lat în stăpânirea duhul satanei a fost salvat:

„Adevărat a înviat! a fo st replica lu i, plina de d uioșie. Am plâns o vrem e, amândoi. În via ța
mea n-am sim țit pe nim eni așa de aproape ca, în acea clipa, pe Jimboiu. Tr ăiam amândoi
bucuria vindec ării și învierii me le.

Am vrut s ă-i mulțumesc pentru pre țioasa îndrumare pe care mi-a ar ătat-o, dar el s-a
mulțumit sa gr ăiască: ‘‘Lacrimile ta le au fos t primite de Du mnezeu și mila Lui te-a vindeca t.
De când te-ai dat jos de pe prici am v ăzut tot; nici eu nu dormeam. M ă bucur din toata inima
pentru tine” .

Un sfârșit așteptat cu bucurie

Sănătatea șubrezita de a nii ind elungati de temnița, alături de lipsa un ei asisten te medicale i-au
înlesn it dob ândire a cun unii de m ucenic și locul în ceata sfin ților, atunci când Dumnezeu a
hotărât sa-l chem e la Si ne pe lupt ătorul pentru dreapta credin ța Gheorghe Jim boiu, în 1963, pe
când se afla în Penitenciarul de la Aiud.

După mărturiile f raților de suferin ța, trăirea celo r ca Gheorg he Jim boiu a dus la con cluzia ca
parte din legionari tr ăiseră în închisori m onahis mul la m odul cel m ai profund și exig ent.

Ajuns pe culm ile urcușului sau spiritual – când a putut fi considerat „cre știnul deplin” – s-a
apropiat de trecerea în ve șnicie cu senin ătatea celo r impacati cu s ine, cu sem enii și cu
Dum nezeu.

„Nimic nu indica faptul ca omul acesta știe ca va muri. Nici un semn de nelini ște nu i se
poate citi pe chip. Poate ca al ții ar fi căzut în disperare și ar fi bătut la ușa ca sa fie du și la
spital. E l bate la o alta poarta, cu credin ța și cu smerenie: la poarta Cerului spre care
nazuieste.

Biserica-m onum ent "Calvarul Aiudului": preo ții fac slu jba de pom enire a celor cazuti. ..

Sunt convins ca acest tr ăitor profund al lui Hristos a fost trimis de Pronie ca sa vad cum se
apropie de moarte un om care a pasit peste pragul sfin țeniei. Privindu-l, simt ca este omul de
care m-as ru șina ce l mai mult, dac ă mi-ar cunoa ște păcatele.

Nu pentru ca m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am sim țit trăind
dragostea frateasca în m odul cel mai pur, ci pentru ca, în tim p ce el zboar ă prin sfer e celes te,
Sfinții închisorilo r 27

eu zac neputincios și ticălos în genune.”. Pr. Liviu Branzas, Raza din catacom ba. Jurnal din
închiso are.

Râpa Robilor – unul din locurile cele mai pline de sfin țenie ale neamu lui

Trupul lui Gheorghe Jimboiu a fo st aruncat noaptea de gardieni în Râpa Robilor: im ensa
groapa com una a deținuților de la Aiud – pentru a-i pierde urm a.

În ultim ii ani, însă, după construirea Schitului Aiud, p ământul din Râpa Robilor a început sa
scoată la suprafa ța moaștele sf inților Aiudului: oase curate, frum os m irositoare; oase înc ă
acoperite de piele; cran ii pe care p arul și barba nu au putrezit – toate purtând amprenta
tortu rilor. A ceste sf inte oase alc ătuiesc Osuarul Aiudului, loc de pelerinaj și izvor n esecat de
minuni.

Gheorghe Jimboiu fie se odihne ște astăzi sub icoana Maicii Dom nului din Osuar, fie asteapta
în curtea Schitulu i momentul în care Dum nezeu va descoperi oam enilor moa ștele s ale.
Sfinții închisorilo r 28

Părintele Gherasim Iscu – Duhovnicul care și-a spovedit c ălăul

Mănăstirea , școala și activitatea misionara

Grigore Is cu s-a născut la 21 ianuarie 1912, în com una
Poduri, jude țul Bacău. Părinții săi, Grigore și Elena, i-au
insuflat din copil ărie credința ortodoxa și iubirea aproapelu i.
Grigore Iscu a pornit de tân ăr pe drumul aspru al c ălugăriei,
intrând ca frate de m ănăstire la Bogd ana, Bacău.

Intre anii 1925-1928 urm ează cursurile sem inarului m onahal
de la m ănăstirea Neam ț, pana când aceasta scoal ă s-a
desființat, continuându- și stud iile la Liceu l „Prin cipele
Ferdinand” din Bac ău, apoi la seminarul de la m ănăstirea
Cernica. Ulterior s-a în scris la Facultatea de Teologie din
București, pe care o va absolvi, di n cauza greutatilor în 1942.

În 1932 fratele Grigore a intrat în mănăstirea T ismana unde a
ăsând în urm a Arnota, p ărintele Gherasim intra în m ănăstirea Cernica, în p ostul de
acest context, pos tul pe care îl ocupa p ărintele Gherasim s-a des ființat pe motiv ca
Transnistria a ctitorit biserici, fiind totodat ă preot, profesor de religie și invata tor.
a întoarcerea în țara, în m ai 1943, părintele Iscu se stab ilește la mănăstirea Tism ana, unde va
noua calitate, părintele Iscu reface m ănăstirea Tism ana – care în tim pul prigoanei
n rezistenta anticomu nista. A montat un aparat de emisie-recep ție la mănăstire
dată cu instaurarea regim ului comunist în Rom ânia, începe prigo nirea Bis ericii și a
fost hirotonisit ca ierodiacon, apoi ierom onah c u num ele de Gherasim . În data de 15 aprilie
1937 este num it stareț al Mănăstirii Arnota. Aici a lu crat la refacerea m ănăstirii, distruse de un
incendiu, pana în 1939, când a renun țat la stare tie.

L
bibliotecar-contabil la S eminarul Cernica. O data cu lovitu ra de s tat data de Generalul Ion
Antonescu în ianuarie 1941 începe și prigoana împotriva legionarilor.

În
biblio teca Mănăstirii era form ata în m are parte din carti legionare. De la M ănăstirea Cernica
pleacă la 1 aprilie 1942, fii nd trim is de m itropolitul Olteniei, Nifon Criveanu, în Transnistria
pentru ocrotirea ortodoxiei și a rom ânilor de peste Prut.

În

L
fi num it exarh al m ănăstirilor din eparhia Olteni ei (iunie 1943 – aprilie 1945). În cursul anulu i
1943 prim ește stare tia mănăstirii, ca protosinghel.

În
antonescien e încetase s a mai funcționeze ca m ănăstire și devenise închisoare pentru preo ții
legionari.

Î

O
întregului neam rom anesc. Oa menii găsesc scăpare din calea arest ărilor în m unți. Nuclee ale
rezis tentei anticom uniste apar în toa te zone le tarii.

Sfinții închisorilo r 29

În Oltenia, m embrii unui nucleu al Miscarii N aționale de
Rezistenta, condus de genera lul Ioan Carlaont, ajung în
legătura cu starețul Mănăstirii Tism ana în toam na anului
1947, cerându-i g ăzduire pentru lupt ători și hrana; totodat ă,
încercaser ă sa m onteze un aparat de em isie-recep ție în
mănăstire.

Pe fondul acestei colabor ări in tervine arestarea P ărintelui
uneltire îm potriv a ordin ii sociale. la 26 septembrie 1948 pentru

Din închiso are în închisoare

În urm a procesului intentat grupului de rezistenta din Oltenia, se da sentin ța și în cazul
Părintelui, care este condam nat la 10 ani tem nița grea. Începe ex ecutarea sentin ței la
Penitenciarul Craiova, unde este anchetat b rutal pentru a m ărturisi faptele pe ntru care fusese
arestat și pentru a divulga num ele celor din rezistenta.

Părintele su porta cu deosebit curaj ancheta și torturile fără a trăda. Din Penitenciarul Craiova
va fi m utat la Aiud în anul 1949, când închisoril e politice vor fi i mpartite pe categorii: elevii
la Targso r, studenții la Pite ști, m embrii partidelor isto rice la Sighe t, femeile la Misle a,
legionarii la Aiud etc.

La Aiud P ărintele este forțat sa renun țe la hainele de c ălugărie (p e care a fost l ăsat sa le po arte
în tim pul deten ției de la Craiova). Î n tem nița, Părintele însenineaz ă inimile deținuților pr in
puterea cred inței și formează alături de Sf inții Aiudului o rezistenta de netrecut îm potriva
Întunericu lui. Cea m ai importanta “arm a” a lor fiind practicarea rug ăciunii inimii.

La Canal în "brigada ho ților"

Erau supuși la cele mai gre le și um ilitoa re munci (cu predilec ție sa cure țe closetele),
brigad ierii lor e rau aleși din tre cei mai păgâni oam eni care s-au aflat la Canal și care s-au
perver tit pan a într-a tât, încât se p retau la or ice slugărnicie.

Intre torționarii Părintelui Iscu de la Canal s-a distin s prin cruzim e un oarecare Vasilescu,
deținut de drept com un care im bratisase reed ucarea fiind integ rat ca torționar în brigada
hoților. Pre oții închiși la Canal au servit drep t exem plu de sm erenie și rez istenta tuturo r
deținuților, dându-le putere sa reziste și sa resping ă reeduc area.

Cu riscuri enorm e și plătind faptele cu propriul sânge preo ții de la Cana l oficiau în fiecare zi
Sfânta Liturghie aducân d astfel pe Hristos în m ijlocul Infernului.

În tim pul deten ției de la Canal, P ărintele Is cu s-a îm bolnăvit grav de tuberculoza și a fost
transf erat la Spitalu l Penitenc iar T ârgu Ocna. P ărintele a fost rep artizat în Cam era 4 Spital –
camera în care erau d eținuții aflați pe pa tul d e moarte. Chiar d acă se afla într- un spital
peniten ciar, asistenta m edicala era ap roape inex istenta iar despre m edicam ente nici nu putea fi
vorba.

Deținuții care aveau cunostinte m edicale își riscau s ănătatea îngr ijindu-i pe cei c ontagioși.
Cam era 4 Spital era m ereu supraag lomerata, astfel ca de ținuții se aflau cate 2-3 într-un pat.

Sfinții închisorilo r 30

Părintele G herasim impartea patu l cu ge neralul Todirescu (fost com andant pe țara al
Jandarm eriei în tim pul regelui Ca rol II și al lui Antonescu) pe care l- a întors c ătre credin ța,
salvându-i sufletul de noaptea Iadului.

Si-a cunoscut z iua morții. Calau l i se spovede ște și moare în aceea și noapte cu el

Locul din fata penitenciarului de la T g-Ocna unde erau gropile com une

Părintele Gh erasim Iscu, în care s trălucea harul lui Dum nezeu, și-a cunoscut m ai dinainte ziua
morții, anuntandu-i pe cei apropia ți data și rugând s ă-i fie spălat trupul (dup ă rânduiala).
Înain te de a parasi aceasta lum e, Părintele Is cu a făcut un gest care le-a ar ătat celor prezen ți
măsura sfințeniei sale.

Acel deținut, Vasilescu, tor ționarul de la Poarta Alba ajunsese și el la Târgu Ocna cu pl ămânii
mancati de cavernele tu berculo zei. În 25 decembrie 1951 P ărintele Iscu a cerut sa f ie rid icat
din pat și dus la capataiul lu i Vasilescu – aflat în aceea și cam era. Cu cea m ai mare dragoste
creștina i-a sp ălat fata, l-a sărutat și i-a dăruit iertarea păcatelor.

Vasilescu s-a spovedit atunci victim ei sale de la Canal și, prim indu-l pe Hristos în trup și în
suflet, a capatat lini ștea de care avea nevoie. P ărintele Is cu a fost a șezat apoi în pat și, la
rugămintea sa, au fost citite rug ăciunile, apo i a plecat la Dom nul auzind cantari ingeresti.
În aceeași noapte – a S ărbătorii Nașterii Dom nului – Părintele Iscu și Vasilescu au plecat
împreuna la Dom nul impacati. Asem eni tâlharu lui care pe Cruce Îl cun oaște pe Dumnezeu și
se caieste pentru faptele sale, a șa pleacă și Vasilescu din lu mea aceasta – de m ana cu Sfântul
Gherasim Iscu.
Trupurile lor au fost aruncate noaptea, cum obișnuiau com uniștii să-și ascundă crim ele, în
gropile comune de lâng ă Penitenciarul Târgu Ocna.

Vrednic de cinstire

Moartea P ărintelui Iscu a fost tr anspusa în versuri de c ătre Aurel C onstantin Dragodan,
deținut politic și apropiat al p ărintelui:

"Cu fata ca de ceara,
Cu trup firav ca de sfânt bizantin,
Părintele Gh erasim a fost dus într-o s eara,
Învăluindu-ne cald în surâsu-i blajin.
Zile de boala din carne i-au rupt
Si-acum doar o piele-i infasoara osul,
Dar tainic el spune rug ăciunea in imii neîntrerup t:
Doam ne, Iisuse Hristo ase, miluiește-mă pe m ine, păcătosul".

Sfinții închisorilo r 31

IPS Patriarhul Teoctist: "…sa avem pilda Sfântului Nicodim și a altor mari p ărinți din
aceasta m ănăstire, care și-au dat sufletul pentru credin ța, așa cum este și neuitatul s tareț al
mănăstirii, părintele A rhim. Gherasim Iscu. A murit în închisorile comuniste apărând
credința și dând mărturie de anii grei, de cele cinci decen ii pe care le-a m străbătut pentru a
ne salva credin ța"
Sfinții închisorilo r 32

Părintele Ilie Lăcătușu – R ugăciunea l ui era profund ă și neîncetat ă

O viață de martir

Moaștele pr. Ilie se af la în crip ta cim itirului din cartierul Giu lesti

Părintele Ilie s-a n ăscut pe 6 Decembrie 1909 în satu l Crăpăturile, jude țul Vâlcea, din p ărinți
binecredinciosi. Î și dorește de m ic copil să-i slujeasc ă lui Dumnezeu și astfel, în 1934, term ina
Facultatea d e Teologie d in București, și la puțin timp dup ă aceea este hiro tonit.

Slujir ea pre oțeasca i-a adus m ulte satisf acții duhovnice ști. Pentru m ărturis irea lui Hristos, a
fost ca un ghim pe pentru regim ul ateu al veacu lui trecu t și, din acest m otiv, a avut mult de
suferit. Ace asta nu l-a împiedicat d eloc în prop ovăduirea Cuvântului Adev ărului, căci el m ai
mult se tem ea de Dum nezeu decât de oam eni.

A suferit pentru biserica și neam ul sau, pe care l-a iubit, ducându- și crucea grea pr in închiso ri,
asem enea părintelui Dumi tru Stăniloaie, a ieroschim onahului Da niil (Sandu) Tudor m ort la
închiso area Aiud, a preotului Dim itrie Beja n, a protos inghelilo r Nicod im Mandita, Arsenie
Boca, Benedict Ghius, tân ărului Constantin Opri șan m ort la închisoarea P itești,

Valeriu Gafencu și a multor altora. A fost arestat în anul 1952 pentru apartenen ța la Mișcarea
Legionara și dus în jude țul Constanta, la coloniile Gale ș și Peninsula. În 1954 este eliberat, iar
din 1959 pana în 1964,este arestat și condam nat la m unca silnica în Delta, la Periprava, unde-l
intalneste pe părintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte dem ne de viețile sf inților.

După ce a fost eliberat, se stabile ște forțat la Bolintin, unde lucreaz ă ca zidar. Intre anii 1965-
1970, părintele Ilie a slu jit în tr-o par ohie din jud ețul Teleorm an, iar în 1970, este transferat în
județul Ilfov la Cucuruz, unde, în Ianuarie 1978, este pensionat.

Suferințele din tim pul vieții i-au a fectat f oarte mult sănătatea și din a cest m otiv își petrec e
sfârșitul vieții în spital, unde a spus ca, dac ă nu va m uri până la 22 Iu lie, v a mai trai în că 2 ani.

După cum a spus, părintele Ilie trece la cele ve șnice exact la 22 Iulie, acela și an (1983).Tot
atunci, a m ai spus ca, dac ă soția sa va înceta din via ța peste 1 5 ani, să fie îngropata lâng ă el,
ceea ce s-a împlinit.

Sfinții închisorilo r 33

Pe 22 Septembrie 1998, la înm ormântarea so ției părintelui
Ilie, cei prezen ți s-au aflat în fata unui fapt nea șteptat: trupu l
părintelui era neputrezit, uscat și plăcut m irosito r.

La af larea sf intelor m oaște, fiica părintelui Ilie, Maria Sabina
Spirache, singurul urm aș încă în via ța, sesizeaz ă
descoperirea Arhiepiscopiei Bucure știlor, car e prim ește cu
bucurie aceasta ves te.

Câteva luni m ai târziu, pe postul na țional de televiziune, se difuzeaz ă filmul docum entar
Semne, realizat de regizo rul Cornel Ciom azga, în care este p rezentata descoperirea.

Dovada de dincolo de mormânt

Moaștele părintelui Ilie L ăcătușu au fost descoperite în data de 29 Septembrie 1998.

Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost g ăsit la 15 ani dup ă moartea sa, în
condițiile corespunz ătoare sf intelor moaște: ne stricac ios, f rumos m irositor, usca t și ușor,
pielea de culoarea alunului, p ăstrându-și dim ensiunile și aspectul, pe care privindu-l nu
provoacă spaima, ci bucurie duhovn iceasca, d ând impresia unui om care doarm e.

O alta m inune de acest fel este d escoperirea, în aceleași con diții, în anul 1980, a m oaștelor
Sfântului Io an Iacob de la Neam ț, care a vie țuit în pustia Hozevei, din Țara Sfânta, și care a
fost canonizat în anul 1992.

Asem enea moa ștelor Sfântulu i Ilie Lăcătușu, în Rom ânia mai sunt m oaștele: Sfintei Cuvioase
Parascheva de la Ia și, Sfântulu i Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântului Dim itrie Basarabov din
București, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arge ș, Sfântului Io sif de la Par tos.

Părintele Lăcătușu în tin erețe

Închis, dar liber

Părintele Ilie era un om al rug ăciunii. Ind iferent de ce se întâm pla în jurul sau, era m ereu cu
mintea la D umnezeu. Rug ăciunea lui era profunda și neîncetata, ceea ce-l f ăcea sa vad ă
lucrurile m ai clare, în p rofunzim ea lor, mai aproape de Adev ăr.

Era un bun sf ătuitor și nu se im plica decât în p roblem e de ordin duhov nicesc. S tătea mereu
retras și medita, ia r de ca te ori apărea cate o problem a în cadrul închiso rii, mereu găsea soluția
duhovniceasca spre salvarea co legilor de suferin ța.

Sfinții închisorilo r 34

Mulți dintre de ținuți nu rezis tau pres iunilo r psihice și fizice la care erau supuși, de aceea un ii
încercau sa evadeze, al ții intenționau sa se sinucid ă, iar alții sa se lepede de Hristos, pentru a
scăpa de chinuri. Foam ea și suferința atins eseră culm i maxime.

În aces te îm prejurări, părintele Lăcătușu pe m ulți îi im barbata, alto ra le e ra alinar e, făcând ca
sfaturile sale sa fie un bun leac pen tru cei în chiși împreuna cu el.

Cu toate presiunile ce se f ăceau asupra lor, rug ăciunea și răbdarea, iub irea, nădejdea sau m ai
ales credin ța, îl ajutau pe p ărintele Ilie s ă-și mentina p acea in terioara, rămânând astfel
neclin tit în f ata urii și a rautatii, a violentei și a tuturor luc rărilor cu adev ărat dem onice ce se
exerc itau a supra ce lor intem nitati. Mereu g ăsea soluții pacificatoare, iar împotriva
ighem onilor închisorii nu avea nim ic de obiecta t. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.

Cultul Sfântului m ărturisitor

Cazul părintelui L ăcătușu a s târnit o vie și fireasca sen zație în mass-media, dar mai ales în
rândul credincio șilor.

Mai m ulte asocia ții non-guvernam entale au cerut Sfân tului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Rom ane deschiderea un ui dosar de canonizare, ceea ce înseam nă trecerea p ărintelui Ilie în
rândul sfin ților Bisericii Ortodoxe Rom ane, în calendar și la Sf intele Slu jbe.

Vestea afl ării m oaștelor părintelui Ilie Lăcătușu s-a răspândit în toate co lturile ta rii.
Credincio și, călugări și preoți îl c instesc pe p ărintele Ilie ca pe un sfânt și se roa gă pentru
grabnica canonizare.

Astfel, prim a icoana a Sf ântului I lie Mărturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al
bisericii M ănăstirii Petru Vod ă. Starețul mănăstirii, protos. Iustin Par vu, este unul dintre aceia
care a petrecut an i grei de în chiso are (17 an i) și, cunoscându-l pe p ărintele Ilie, a r ămas
profund im presionat de via ța sa duho vniceasca.

În prezen t moaștele părintelui Ilie se af la în cripta de la cim itirul Adorm irea Maic ii Dom nului
din cartierul Giulesti (B ucurești), unde a fost înm ormântat, într-un sicriu nou, din sticla,
pentru a putea fi v ăzut d e oricine.

Mulți credincio și, preoți, călugări și chiar unii arhierei au fost și merg în continua re sa se
închine și să-i ceara ajutor ul sfântului mărturisitor.

Este f oarte im portant d e înțeles ce înseam nă părintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un
exem plu de trăire creștina a aces tor vrem uri, în care ni se arata ca înc ă se m ai poate dobândi
Harul Duhului Sfânt.
Sfinții închisorilo r 35

Patriarhul Iustinian: "Părinte, nu știm cum sa va mul țumim ca ne-a ți salva t Biserica!
Ortodoxia noastr ă a amuțit aici. Altarele român ești s-au mutat în în chiso ri!"

Pr. Ioan N egruțiu – Deținutul care a refuzat s ă fie scos din l agăr

“M-am născut într-un sa t din sp atele lui Dum nezeu”, în tr-o
familie cu cinci cop ii, își aduc ea aminte părintele Ioan
Negruțiu de locul na șterii sa le. Fir av și bolnav înc ă de la
naștere, i s-a pr egătit sicr iul câ nd îm plinea tre i luni;
Dum nezeu însă a făcut ca aces ta sa d evină troaca din care se
hrănea capra, sim bol al sărăciei în care tr ăia familia s a.

Orfani de la o vârsta frageda, m ai întâi de m ama, apoi și de
tata, ce i cinci copii a u crescut s ub oblăduirea plina de
dragoste a surorii lo r celei m ai mari. Locuin ța de la m arginea
satulu i nu e ra deloc îns tărita: „În tr-o seara am găzduit un
cerșetor orb.

Am impartit cu dansul țolul cu care ne înveleam ; dacă Vasile
Voiculescu ar fi scris p ovestir ea cu supa de bolovan, am fi
avut și noi cu ce sa ne cinstim oaspetele…”, care, surprins de
o sărăcie și mai lucie, se v a ruga cu lacrim i la m iez de
noapte.

De la sărăcie la studii e minente

Clasa I-a a frecventat-o pana când timpul a fost favorabil, ram ând acasă deoarece avea o
singura camasuta, și aceea purtata de când îm plinise tre i ani. Abia la sf ârșitul anului școlar, o
data cu sosirea verii, a m ers iarasi la școala. Dar aici a fost p us în ultim a banca.

Însă elevu l Ioan Negru țiu deprinsese buchiile de la sora sa mai m are, uimindu-se invatatoarea
cu calig rafia sa și cu spiritu l de obse rvație: fiind puși sa descrie clasa în care inva ta, ceilalți
colegi pom eniseră lucru rile de care erau in conju rati: bănci, ferestre, flori, scaune; el singur
începuse en umerarea cu Icoana și Stem a regala de pe peretele din capul clasei.

Atunci invatatoarea l-a luat acas ă, să discu te situ ația lui cu soțul ei, director al scolii. „Mi-au
dat o felie de pâine alba unsa cu unt și cu m iere deasupra; atunci am trăit primul extaz din
viața mea”.
De atunci so arta tânărului s-a sch imbat. Prin gr ija dascălilor d in satu l nata l care i-au r emarcat
aptitudinile, a fost trim is la școala, cu bursa pentru orfani, la Oradea. Datorita inc linatiilor
sale, a urm at Sem inarul de la Gala ți, apoi (1934) devine student al Facultatii de Teologie din
București.

Aici se încadreaz ă în Mișcarea L egionara, al ături de o întreag a gen erație de teologi: dr.
Gheorghe Furdui, dr. G heorghe Racoveanu, Pr. Ilie Im brescu, Ar him. Grigore Babus.

În anul de m are încercare 1938, î și ia lic ența cu o tez a despre martiriu – insp irata de jertfa lui
Moța și M arin în lup ta con tra bolșevism ului, în Spania, din 13 ianuarie 1937, și
înmormântarea lor peste o luna Bucure ști.

Sfinții închisorilo r 36

Martir iul, ca re îl pr eocu pa pe tân ărul teolog, avea sa fie o constanta în via ța Părintelui Ioan
Negruțiu, după lipsu rile și necazurile din pruncie av ând de suportat prigonirile și opresiun ile
regim urilor carlist, hortist și com unist, asum ându-și, totodată, și nevoința „atleților” lui
Hristos.

În slujba Bisericii și a Neamului

E hirotonit preot celibatar și se întoarce în locu rile nata le, în
Beiusul Bih orului. „Nu am trecut n iciodată granița tarii, dar
ea a trecut de trei ori pes te mine”: născut în 1915, în
Imperiul Austro-Ungar, din 1918 devine cetatean rom an,
având sa sufere în 1940 revizuirea frontierei în urm a
Dictatu lui de la Viena.

Părintele Ioan Negru țiu, com para dram a Rom âniei, „m are c
adusa de je rtfa liturg ica: țara este str ăpunsa ca o prescura cu c opia în cele patru puncte
cardin ale. Granița se va muta abia la sfârșitul războiului la locul ei ac tual, dar m utarea ei nu
da la o parte „cortina de fier”. a o pâine rotunda”, cu ofranda

Ca și la Oradea, unde episcop era Nicolae Popovici (scos din scaun în 1950), st ăpânirea
comunista gaseste în zo na Beiusulu i un vrednic opozant în personalitatea P ărintelui Negru țiu:
aici îl p rimește în sărbătoare p e Reg ele Mihai; PS Ioan Suciu – vicar al Mitropo liei de la Blaj
și ierarhu l tinerim ii grec o-cato lice din Ardeal – îi m ărturisește dorința de unitate cu Biserica
Ortodoxa, c ăreia ie rarhul greco -catolic îi „ reproseaz a” do ar lip sa un ei disciplin e ferm e;
pastoreste credincioșii în acele timpuri tulburi cu puter ea cuvântu lui sau din predica;
activ itatea sa organ izatorica se evide ntiaza și pe taram cultura l, ca dirijor al co rului alcătuit tot
de dansul.

Toate acestea fac ca în 1947 sa fie arestat și dus la Secu ritatea d in Oradea; la Cluj i se
instrum entează procesul. Lotul, al c ărui cap era P ărintele Negru țiu cuprindea peste 200 de
români, pe care vrea s ă-i absolve, asum ându-și întreaga vina cu care erau acuza ți. Ia
condam narea cea m ai mare – 10 ani munca siln ica (to tuși, mica, în rapo rt cu usu rinta cu care
se dădeau atunci condamn ări).

17 ani pe Cruce, lâng ă Hris tos

Cunoaște regim ul penitenciar dur; dar î și încu rajează frații de
suferința cu harul care-l acoper ă și cu puterea ce -l insufleteste. La
Canal refuza sa fie scos din lag ăr, la inte rvenția Patriarhului
Iustinian Marina.

Cu o zi înainte de a- și împlini executarea pedepsei, are o viziune
în vis : Hris tos este p e Golgota, ia r Părintele, la poalele celor 3
cruci, v azandu-L singur pe Mântu itorul, în treabă: „Pe care d intre
celelalte dou a cruci s a urc: pe cea din stânga, pentru osând ire, sau
pe cea din d reapta, pentru izb ăvire? ”

La care prim ește răspuns: „Ioane, crucile nu m ai au sem nificația din Vinerea R ăstignirii; urca
pe oricare, num ai pe Cruce sa fii, lâng ă Mine!” A doua zi este scos la poarta lag ărului.
Sfinții închisorilo r 37

Pornește peste câm p, dar este ajuns de o m așina a Securita tii și, în loc sa f ie lăsat în liberta te,
este dus la R ubla, cu do miciliu obligator iu, pentru a avea cei de acolo un preot.

Părintele își ia m isiunea în serios și în scurt tim p transf orma o casa părăginita în loca ș de cult.

Reușind sa prim ească aprobări de a m erge la ora ș pentru a se îngriji de stare a sanatatii, d e
fiecare data trece și pe la Episcop ia Galați și obține apro bările pentru târnosirea bisericii,
aducând m ulta m ângâier e celo r ce erau tinu ti departe de ca sele lor, pu tând savars i Liturgh ia,
botezuri, cununii, înm ormântări.

Rearestat în '58 pentr u poez iile lu i Radu Gyr

La valul de arest ări din 1958 este ridi cat din nou, fiind g ăsite scriso ri ale sale în care erau și
versuri ale lui Radu Gyr, condam nat și trim is la Aiud. Decret ul de eliberare a fo știlor deținuți
politici înch eie pa rcursu l din tem nița al Părintelui.

O viața de jertfa continua

Se întoarc e în Bihorul s au natal și tim p de un an este preo t la țara. Zaharia, episcopul de
atunci, m ai înain te ase rvit cu to tul com uniștilor, recunoa ște calitatile P ărintelui Negru țiu și-l
aduce secretar la eparhie, pentru a-i f i de folos, trim itandu-l la mai toate Consiliile eparhiale.

Mare și iscusit orator (din studen ție se apropias e de filosofie, m ai ales de cea germ ana, de care
se slujea ca o albina, culegându-i num ai nectarul), faim a sa î ntinzându-se, este chem at (m ai
ales de M itropolitu l Nic olae Cornea nu) sa pred ice în Cated rale.

Apoi, în anii ’70 este num it director al Sem inarului de la Curtea de Arge ș (unde și-a lu at mulți
colaboratori dintre p ărinții și profesorii de teologie care cunoscuser ă închisor ile co muniste)
unde for mează câteva genera ții de p reoți de caracter, vrednici sl ujitor i ai A ltarului.

Fiindu-i refuzat buletinul de Bucure ști și neputandu-se stabili acolo, este num it inspector pe
invatam antul bisericesc. Un an de zile este și membru al Consisto riulu i Biser icesc (instanța de
judecata), timp în care rezolva toate cazurile, f ără a se pronun ța caterisirea vreunu i preot.
Cei ce l-au c unoscut, au v ăzut în Părintele Ioan Negru țiu o persoana de m are încredere, om
hotărât și de cuprindere duhovniceasca, priv indu-l cu resp ect.

Atitudin ea sa dem na a fost apreciata de Patriarh ul Iustinian Marina : "Părinte, nu știm cu m să-i
mulțumim lui Dum nezeu și dum neavoastră ca ne- ați salv at Biserica! No i aici am fost legați de
mâini și de picioare și cu calus la gura! Ortodoxia noastr ă a amuțit aici.

Altare le române ști s-au mutat acolo, în închisor i!" Totodat ă, a refuzat scaunul episcopal ori de
cate o ri i s-a oferit, știind ca acea sta urm area să-i schim be atitudinea de dreptate.

„În punctul cel mai de ve st al duhovniciei române ști”

Presiunile com uniștilor devin to t mai de nesup ortat, mai ales în u rma cazulu i Părintelui
Calciu. De și Patria rhul I ustin Moise scu îi ce re: "Te rog sa n u pleci; ca Biserica sta r ău. E un
haos aici!", nu l-a asculta t. În 1981 „asculta” chem area Mitropolitului Corneanu și preia
funcția de redactor al publicatei epar hiei, Altaru l Banatului.

Sfinții închisorilo r 38

Aici devine duhovnic al M ănăstirii Ti miseni, unde polarizeaz ă suflarea cred incioșilor din
Banat, da torita virtuților sale, așa cum îl apreciase Patriarhul Teoctist: "Mi-a dat Dumnezeu o
dăruire: aceea de a cl ădi, de a construi, de a ridi ca ziduri, dar nu m i-a dat și puterea de a altoi
spiritul zidului. Or, ie, Io ane, ti-a da t Dum nezeu acest dar din plin: s a pui viața în zidu ri".

De altf el, Părintele Io n Buga aprecia ca P ărintele Ioan Negruțiu „Ca într-o sim etrie
dumnezeias ca, în ultim a vrem e s-a așezat în punctul cel m ai de vest al du hovniciei ro mânești,
să nu se răstoarne țara către nord-est, unde-s cei mai m ulți duhovnici”.

După decembrie 1989, în activitatea sa plina de sacrificiu iese în evidenta m isiunea de
duhovnic al cetatii: este cap de afi ș la conf erințele studen ților din Tim ișoara și înc urajează
tinerii sa intre pe linia d e lupta a nea mului romanesc, aceasta fiind cea m ai importanta opera a
sa.

Deși a fost unul dintre cei m ai buni predicatori ai Bisericii, nu a dorit sa lase ceva scris
(modestia sa socratica d ăunează acum , lipsindu-ne de un cuvânt de înt ărire), cele dou a
convorbiri cu sfin ția sa (în Convorbiri duhovnice ști, vol. II, 1990 și Accesul la m emorial,
1999) putând fi com pletate doar de m ărturia celor ce l-au c unoscut sau de înregistr ările unor
predic i.

A avut și o m are ne mulțumire: nici un ofi țer sau inform ator al Secu ritatii, nici un to rționar din
cati erau m ăcar în partea aceea de țara, nu au ajuns dup ă Revoluție să-și spovedeasc ă la dansul
răul com is.

Si-a dus Cru cea cu dem nitate și va prim i cununa pe patul de suferin ța: din 1996, în urm a unei
indigestii, a unei infec ții și a uno r operații, avea sa zac ă peste șapte ani în pa tul din chilia s a,
îngrijit de m aici și continuu cercetat de cei ce-l îndr ăgeau, pana când lum ina din ochi i s-a
stins. De acolo a auz it chem area celor pleca ți mai înainte și a urcat la D omnul în 22 octom brie
2003.

Trecutul sau de lupta și suferi nța dim preună cu trupul str ăveziu și chipu l îngeresc al
Părintelui, i-au incr edintat pe c ei ce au partic ipat la înm ormântarea sa ca au insotit p e ultim ul
drum un s fânt.
Sfinții închisorilo r 39

"Fătul m eu, toate sunt minciuni. Vezi sa nu-l pierzi pe Dum nezeu, c-ai pierdut totul"

Ion Fl ueraș – Drumul unui mili tant de st ânga către Dumnezeu

Fiu de plugari – lider al PSD

Ion Fluera ș s-a născut în Arad, com una Cherelus, la 2
noiem brie 1882. P ărinții săi, Mois e și Maria, erau taran i
plugari; ave rea fam iliei Fluera s era reprezen tata de c asa în
care locuiau și de cele 2 hectare d e pământ care le asigurau
existenta. Ion Fluera ș a urm at școala prim ara în com una
natala, dovedind calitati deosebite și înclinație spre studiu.

Din păcate părinții nu aveau suficiente resu rse pentru a-i
asigura o educa ție pe băncile s colii, astf el tânărul este tr imis
sa invete m eseria de rotar pe lâng ă un meșter din Pâncota. O
data cu term inarea uceniciei, în 1901, este prim it într-un
atelier d e tâmplărie din Arad.

Ajuns în ora ș, ia contac t cu id eolog iile politice și cons idera
ca trebuie s a se im plice a ctiv în viața politica, dorind sa lupte
pentru ca neam ul rom anesc sa ob tina Unirea. În acela și an se
înscr ie în Pa rtidu l Socia list Dem ocrat.

În slujba neamului

În scurta v reme devine unul din tre principalii m ilitanți ai PSD în Arad; în a celași tim p își
începe activitatea editoriala devenind colaborator al num eroaselor publica ții muncitorești și al
ziaru lui Adevărul de la Budapesta, organul Sec ției Rom ane a PSD din Ungaria.

Intre anii 1905 și 1918 locuie ște la Budapesta unde c onduce resortul propaganda și presa al
PSDU și devine redactorul res ponsabil al ziarului Adev ărul.

În tim pul Prim ului Război Mondial ajunge într-o fabrica de avioane de pe insula Csepel, apoi
fiind dem obilizat revine la Budapesta, im plicându-se din nou în activitatea politica.

În octom brie 1918 este îns ărcinat de PSDU, Sec ția Romana, de a înce rca o apropiere de
Partidu lui Național Roman în vederea unei colabor ări care sa aibă ca rezultat final Marea
Unire. Ion Fluera ș se achita exem plar de m isiune: cele doua partid e vor constitui Co nsiliu lui
Național Rom an Central, for mat din cate 6 reprezentan ți din partea fiec ărui partid. Unul dintre
cei 6 reprezentan ți PSD era Ion Fluera ș.

Luptând pe ntru Marea Unire

Si-a adus contribu ția la definitiva rea Rezoluției Marii Adu nări Naționale din 1 Decem brie
1918, iar în cadrul Adun ării a fost ales vicep reședinte al acesteia, iar apoi a fos t ales în
Consiliu l Dirigen t, ca se f al Re sortului Ocrotirii Sociale și Igiena. Tot la Alba Iulia e ste ales
secretar g eneral al PSD, chiar în ziu a de 1 decembrie 1918.

Sfinții închisorilo r 40

În anul 1920 a f ăcut parte din delega ția Rom âniei la Conf erința de pace de la Paris, în 1924, a
participa t la Conf erința Internaționala a m uncii de la Geneva, apoi la Lon dra, unde a prezen tat
adeziunea Federa ției Social Dem ocrate Rom ane la In ternaționala Socialis ta a Munc ii.

Intre anii 19 21-1926 este redactor responsabil al gazetei Trib una social ista din Cluj. Din 1922
s-a stabilit la Bucure ști, lucrând în cadrul Min isteru lui Mu ncii, la reso rtul Oc rotiri Sociale,
pana în 1938, când, o data cu dictatura rega la, a activat în cadrul breslelor muncitore ști.

Refu zând P CR-ul și sovietiz area

În august 1929 a fost trim is la Moscova ca reprezentant al P artidul Socialist din Transilvania
și Banat, în vederea p articipării la lu crările celui de al II-lea Congres al Interna ționalei a III-a
și a discut ării prob lemei af ilierii la In ternaționala a I II-a a v iitorului preconiz at Partid
Com unist în Rom ânia.

Nu este îns ă prim it la lu crările Congresului pentru ca Buharin îl acuza de faptul ca participa la
guvernarea Rom âniei ca m embru al Consiliu lui Dirigen t al Tr ansilvaniei. Fluera ș și-a apar at
poziția, da r sovietic ii l-au ca talog at având un com portam ent rușinos. Totodat ă, Buharin
hotăraste excluderea lu i din partid. L ucru care nu se întâm pla.

În perioada anilor 1927-1932, a participat activ la via ța politica a tarii, candidând pe lista de
deputați, fiind ales în trei rânduri: 1928, 1931, 1932. În parlam ent, Ioan Fluera ș a fost un
perm anent și ferm aparator al celor de jos, cu prioritate al taranim ii.

După septembrie 1944 a participat la reorganizarea PSD al ături de Constantin Titel P etrescu,
Lotar Radaceanu, Ștefan Voitec etc. , dar nu a a ccepta t cola borare a cu PCR, m ilitând fer m
pentru păstrarea identita tii PSD.

Îl refuz a pe Groz a și este ares tat

Chiar dac ă poziția sa a fost ferm a în ceea ce-i prive ște pe sovietici, reprezentanții acestor a au
încercat sa îl atraga de partea lor în mai multe ocazii. In susi Petru Groza i-a oferit în 1945
postul de Ministru al Muncii în Guvernul de la 6 martie. Fluera ș a răspuns negativ,
exprim ându-și încă o data refuzul de a accep ta ocupația sovietica pe care o num ește dictatura.

Flueraș locu ia în Bucur ești îm preuna cu so ția sa Ileana. Aveau un atelier de tâm plărie în
preajm a cartierului Izv or. Acolo se în tâlne au cei d in formația lui Mircea Stef anovici,
„Tinerim ea Libera” (o asocia ție de tineri cu orientare de stânga, studen ți la Politehn ica, ce
militau în sp ecial pentru dreptu l la lib ertatea p resei).

În 1945 m embrii acestei asocia ții, care, de altfel, func ționa legal, sun t arestați. O data cu e i
este ridicat și Ion Fluera ș – care nu ap arținea “T inerimii Libere”, dar era acuzat ca I-a sus ținut
și găzduit. A fost acuzat și ca ar fi r ăspândit manifeste in terzise cu caracter dem ocrat. Dup ă
trei luni de anchete și detenție la J ilava, Flueraș a fost eliberat.

După Congresul PSD din 10 m artie 1946, în care s-a hot ărât mergerea în alegerile
parlam entare de la 19 noiem brie 1946, pe lista comuna cu PCR, s-a fo rmat PSD independent,
sub președinția lui Titel Petrescu, la care a aderat și Ion F lueraș, unde a m ai activat pana în
toam na anului 1948, când este arestat.

Sfinții închisorilo r 41

Respingerea comunismului: crima de înalta tr ădare

Arestat pentru convingerile sale politice și pentru loia litate a exem plara f ata de socialism ul
practica t de Constantin Titel Pe trescu, lui Flu eraș i se aduce acuza ția de crim a de înalta
trădare fiind condam nat la 16 iunie 1949 la 15 ani tem nița grea și plata unei am enzi de 5000
lei.

Flueraș își va ispasi p edeapsa în te mnița de la Gherla, unde este adus în 1949. Fiind prea
bătrân și bolnav pentru a lucra în ate liere, es te folosit la dive rse munci precum m aturat, spălat
toalete etc.

Datorita ac estor m unci el a cap atat o oar ecare m obilita te în in teriorul tem niței, având
posibilitatea de a se strecura din când în cân d într-unul din corpuril e închisorii, unde erau
depozitate icoanele și celelalte obiecte ram ase de la vechea capela a închis orii.

Chiar dac ă toți cei care l-au cunoscut pe Fluera ș înainte de 1948 m ărturisesc faptul c a era u n
om extraordinar, de o cinste și dem nitate rar întâ lnite, abia în temnița sufletul lui F lueraș se va
deschide c ătre Dum nezeu și va descoperi Adev ărul și Calea.

Despre aceasta transform are și mai ales despre com portam entul creștin lui Fluera ș
mărturisește fostul de ținut politic Dum itru Bordeianu în monumentala s a lucrare “M ărturisiri
din m laștina disperării”.

“Am rămas înmărmurit, zărind acolo un b ătrânel, în genunchi și cu m âinile incle state. Se ruga
în fata unei icoane. L a zgom otul de sabo ți al pașilor mei a în tors capul și, văzând ca sunt un
deținut ca și el, m i-a făcut sem n sa vin aproape. M-am apropiat cu sfiala și am îngenuncheat și
eu.

După ce și-a term inat r ugăciunea, l-am întrebat, nedum erit, cum se face ca el, care prin
concepție ar fi trebuit sa fie ateu, se roag ă totuși lui Dum nezeu? Bătrânul, cu o voce care m i-a
încălzit inim a, mi-a spus ca aceas ta a fost în tinere țe, ca totul n-a fos t decât m inciuna, iar
acum se roagă lui Dum nezeu sa-l ierte.

La despartire, i-am șoptit bătrânului sa fie prudent, c ăci sunt mul ți turnători și s-ar putea găsi
un ticălos care sa-l to arne. Mi-a r ăspuns îns ă ca nu se mai teme și atunci i-am dat pace…
Întâlnirile m ele cu Flu eraș la capela s-au rep etat de m ai multe ori.

Întotdeauna m ă chem a lângă el, să stăm umăr la umăr și sa ne rugam … el rostea rug ăciunea cu
inima calda și copleșita de prezen ta lui Dum nezeu.

În întâlnirile noastre în acea capela, eu îl s imțeam pe bătrânul Fluera ș atât de ap roape și atât
de cald lâng ă mine, de parca al ături era ta ta, cu ba rba alba… Îm i suna și acum în urechi ceea
ce m i-a spus atunci: „F ătul m eu, toate sunt m inciuni. Vezi sa nu-l pierzi pe Dum nezeu, c-ai
pierdu t totu l”.

Sfinții închisorilo r 42

Asasinarea lui Fluera ș

Bătrânul Fluera ș a fost asasinat pe 7 iunie 1953 de crim inalii
Juberian și Reck, tor ționari în reeducarea de la Gherla.
“Num ai Dumnezeu știe cine l-a ucis pe Fluera ș, pentru vina
ca se ruga lui Dum nezeu să-i ierte necred ința și păcatele.”
(Dum itru Bordeianu )

Alt f ost deținut politic î și am intește circum stanțele în care
bătrânu l a fost ucis :

“Pe cunoscutul social dem ocrat Ion Fluera ș, Reck l-a scos la corvoada în curtea fabricii,
pentru curatenie, dându-i în prim ire closetele. L -am auzit com entând satisf ăcut aces t fapt:
– Lasă-l, o viața întreaga a f ost sluga burgheziei, acum să-i curețe closetele.

Dar batjo cura nu a fost suficienta. Într-o zi b ătrânul om politic a fost chem at la ancheta, în
fata, la birou rile înch isorii.

După ce a r evenit în cam era sa de la parter, unde st ăteau „inap ții", o cam era m are, plina de
bătrâni, zeci de neputin cioși, folosiți însă la diferite corv ezi; d upă ce a rev enit, la scu rta vreme
a fost scos din nou din cam era, de data asta dus îns ă num ai la biroul organizatoric al
deținuților de vizavi de cam era bătrânilor. Aco lo îl așteptau Reck și Juberian.

Ce s-a întâ mplat acolo, nu știu. Bătrânul nu a m ai putut povesti, c ăci a fost readus în cam era
într-o pătura și la s curta vrem e a m urit, dacă nu chiar în ziua aceea.

În noaptea care a urm at, în fabrica au apărut m anifeste scrise cu creionul pe hârtie de caiet de
matematica: „Calaii Reck și Juberian, asasinii lui Ion Flueras, vor pl ăti pentru crim a lor".
(Ioan Munteanu, La pas prin reeduc ările de Pite ști, Gherla, Aiud)

Trupul bătrânului lupt ător pen tru Unire a fost rapid p regătit pentru ultim ul dru m de către
gardien ii și deținuții de la Gherla : “Mortul era p us pe o ta rga și transpo rtat într -o ca mera de la
parterul zarcii. Acolo îl dezbr ăcam în pielea goala și îl întindeam pe cim entul gol tot sub
supravegherea aten ta a gardianu lui (ca nu cum va sa transm item vreun m esaj celor din lum ea
cealaltă)…

Morții se în gropau pe m alul Som esului. De la etaj, prin c răpăturile jaluzelelor vedeam cum
deținuții de drept com un săpau groapa. Mor ții aru ncați în pielea goala în aceasta groap a de pe
o targa. Când cadavrele c ădeau în gr oapa plina c u apa din inf iltrații, cioc lii săreau în latu ri ca
sa nu-i stropeasc ă.

Apoi aruncau p ământ sau balast sub greutatea c ăruia trupu rile era u țintuite pe veci în acel
loc.” (Octav ian Voinea, Masacrarea studen țimii rom ane.)

Calaii nu au plătit pen tru fapta lor, iar s ărmanul Fluera ș a fost arun cat în gropile comune de la
Gherla, unde se g ăsesc și astăzi oasele sa le și ale altor su te de m orți – deținuți politic i uciși
pentru ca au refuzat sa î și trădeze credin ța și neamul rom anesc.
Sfinții închisorilo r 43

"Acum suntem total ai lui Hristo s și, alături de E l, drum ul nostru înseam nă dragoste…"

Maica Mihaela. Mart irii din Nic orești

Maria Iordache s-a născut la data de 15 noiembrie 1914 în
localitatea Nicorestii Tecuciulu i, județul G alați. Părinții,
Maria și Alexandru, m ai aveau un fiu, pe B ădia Nicoara
Iordach e, și o fiica, Ana. To ți trei av eau sa treac ă prin to rturi
și chinu ri.

Nicorestii Tecuciului au dat neamului rom anesc și alți
mărturisito ri: Preotul Tanasache Alexandres cu, Preotul
Costache Olaru, P ărintele Ion Filotei Movileanu, Barladeanu
Toma – toți trecuți prin iadul tem nițelor com uniste pentru
apărarea neamului și a C rucii.

Studiile

Marieta copilareste în statul natal unde urmeaz ă școala
prim ara și secundara. Liceul îl va începe la Dej, apoi la Li ceul Dom nita Elena din Bucure ști.
În anul 1934 intra la A cadem ia Naționala de E ducație Fizica pe care o va term ina în 1938.
Intre tim p audiază și cursurile Facultatii de Filo sofie.

În acești ani intr a în Mișcarea Leg ionara (Nico ara era frunta ș legionar, iar sora Ana, c ăsătorita
cu Victor C hirulescu, legionar și el, fusese cununata de Corneliu Codreanu).

Mâinile îi erau aspre ca o perie și pline de r ăni

S-a im plicat în toate ac tivita tile: luc rează benevol într-un restaurant legionar iar vara participa
la tab erele de m unca. Un b ătrân povestea ca a cunoscut-o câ nd Marieta se întorcea în
București, după o tabăra de m unca; dând m ana a constat ca mâinile ei erau aspre ca o perie d e
sarm a și plin e de răni de la m uncile taberei.

Prima arestare – evadeaz ă din lagăr și-și fisurează coloana

La o m anifestație făcuta pe stadion în cinstea regelui Caro l al II-le a, Marieta se desprinde din
grupul sau și luând m icrofonul din fata scenei unde se afla regele afir ma ca arestarea lui
Codreanu este o facatura (în vara lui 1938, dup ă ce acesta fusese condam nat) și-l acuza pe
Carol de dictatura și abu zuri.

Întreaga m anifestație este data peste cap, ia r ceea ce trebuia sa fie o manifestare de s impatie
pentru rege se transforma într-u n bâlci aducându-l pe Carol într-o criza d e nerv i. Este ares tata
imediat.

Bătuta și anchetata de Siguran ța, M arieta es te dusa la Suzana (ca alte m ănăstiri – Tism ana,
Dragom irna, Sadaclia, Dragu și altele – f usese tr ansformata în lagăr prin decizia abu ziva și
revoltătoare a Patriarhului de atunci – care era și prim ministru – Miron Cristea) acolo unde se
găseau deja arestate o p arte din fem eile leg ionare.

Sfinții închisorilo r 44

Evadează în 15 august s ărind de la înaltim e; cu toate c a își fisurează coloan a reuseste sa
ajungă la Br așov. Deoarece auto ritatile hot ărăsc în scur t tim p sa desf iințeze lagărul, șefii lui
nu declara evadarea ei, a șa ca nu va f i pedepsita.

Fratele ei este asas inat în timp ce rostea "Tat ăl nostru". Mircea Eliade și Nae Ionescu
scapă

În tim pul prigoanei regim ului carlist, frat ele ei, Iordache Nicoara este im puscat alături de
legionarii din lag ărul de la Miercurea Ciuc în timp ce rosteau "Tat ăl nostru". În lag ărul de la
Miercu rea C iuc au m ai fost închi și și Mircea Eliade, Nae Ionescu, Anghel – arhim . Arsenie –
Papacioc, dar ace știa sca pă de execu ție.

Marieta s e întoarce acas ă și frecven tează Mănăstirea Vladim iresti (aflata în apropiere).

După 6 septem brie 1940 preia șefia Ceta tuilor. Asistând la deshum area Căpitanu lui, s e
hotăraste sa se retrag ă la mănăstire, dar cumnatul ei, devenit m inistru al agriculturii, o
convinge sa sprijine efortul d e refacere a tarii aflata în ruin e. Va lucra ca voluntara la
dispensarul legionar.

Ferma dup ă model monahal

Preda cond ucerea Cetatuilo r și organizeaz ă o ferm a după model monahal (pe p ământul
cumnatei sale): crescân d anim ale, lucrând pământul, având tesatorie și îngr ijind de cop ii
orfani.

Intrarea în monahism

Marieta hot ărâse sa se c ălugăreasca "pentru ca Mi șcarea Legionara
să-și adu că și ea aportu l la rugăciunile celor o suta de fecioare pentru
salvarea n eamului romanesc" (Ale xandrina Teglariu Voinea). Cu
toata opozi ția părinților săi, pe 22 septembr ie 1942 intra în
Vladim iresti sub num ele de sora Ma ria. În m ai 1944 devine rasofora
iar do i ani m ai târziu este tunsa la m onahism ca Maica M ihaela.

Fiind singura fata cu studii superioare, preia actele m ănăstirii,
devenind secretara și participând activ la organizarea ob știi.

O scrisoare a stare ței de la Vladim iresti poveste ște desp re smerenia
și dragostea de sem eni a Mariet ei: ”Când porumbul din jurul m ănăstirii era crescut destul d e
mare, se ducea și făcea acolo rug ăciuni și mii de m etanii.

Mergea la ascult ările ce le mai grele , deși avusese cândva fracturata coloana vertebrala; și ca
sa nu cârteas că celelalte surori, de exemplu la sece rat, secera în genunchi, pana-i sângerau.

Când la buc ătărie era vreo m âncare (sarm ale) de trebui a noaptea sa fie fiarta pentru a doua zi,
toate surorile plecau, se știa ca num ai sora M aria se oferea sa aib ă grija d e mâncare, deși ziua
muncea din greu, s au mergea cu o ile pe g er, vânt sau ploaie. Când pleca cu o ile, lu a în trais ta
o bucata de m ămăliga și, de era ger, ven ea cu ea inghetata tun.

Sfinții închisorilo r 45

Monum entul m artirelor de la Miercurea Ciuc

Postea zile-n sir, dacă o nem ulțumea ceva; niciodat ă nu se supăra, iar pentru toate
împrejurările găsea un răspuns. A cerut ingaduinta sa nu stea cu ob ștea la m asa și, timp de un
an de zile, se a șeza la m asa după ce m aicile și suror ile ieșeau din trapeza, de m anca num ai
restu rile ce le r ămâneau lor. Dar m âncarea nu era îndestu lătoare, așa ca prea m ulte firim ituri
nu găsea.

Cu tim pul, Maicuta și fetele lăsau anum e pe m asa ceva de m âncare. În chilie nu se învele a
noaptea, pe motiv ca nu avea plapum a adusa de acas ă.

Aflând fa milia de aceasta, i-a adus o plapum a de mătase, foarte frum oasa, dar nici acum nu s-
a învelit cu ea, ci a dat-o la staretie, pentru oaspe ți – pe m otivul ca nu se cade c ălugărului sa se
simtă bine sub o astfel de plapum a…Toata via ța i-a fost numai de sacrificiu, pân ă la sfârșitul
ei mucenicesc”.

Tabăra legionara în timpul comu niștilor

În anul 1945 M ănăstirea Vladim iresti a găzduit ultim a tabăra de m unca: vara în treaga fetele
conduse de Titi Gata ( șefa Cetatu ilor) au modelat cărămizile n ecesare construc țiilor de la
Vladim iresti. Maica Mihaela m uncea cot la cot și lua parte la sedinte: “De dim ineața se
frământa lutul pentru c ărămizi. Apoi îl turnam în foa me și îl răsturnam sa se usuce…

După masa, ne adunam toate la un loc. Mai târziu venea și Sora Maria la noi. Niciodat ă n-am
sa uit ace ste seri de la Vladim iresti. El e începeau cu o sedinta în care se dezb ăteau di ferite
problem e de educa ție și ideologie”. (Alexandrina Teglariu Voinea).

Închisorile Maicii Mih aela

Securitate a inte rvine în forța la mănăstirea Vladim iresti – care aduna se în jurul sau m ii de
credin cioși – în noaptea de 30 m artie 1955. Solda ții inarm ati s-a u năpustit m ai întâ i în chilia
Maic ii Mih aela, dar ob ștea refugiindu-se în biserica, au intrat și acolo. Când au îndreptat
armele spre Sfânta Masa, Marieta s-a a șezat în f ata sfintelo r uși, cu brațele întins e, și i-a oprit.

Întâi a fost dusa la pen itenciaru l Galați. Tot acolo prim ește și condam narea la 25 de ani m unca
silnica și degradarea civ ica. Ia d rumul tem nițelor trecând prin Miercu rea Ciuc, Jilava, Arad,
din nou Jilava, pentru a face în 19 61 ultim ul dr um la Miercurea Ciu c. Este repartizata la
munca.

Sfinții închisorilo r 46

Continua sa m ărturiseasc ă crezu l legionar și în de tenție: “E ra în anul 1958 … Înainte de a pleca
legionarele r ăspândite în toate celulele au fost adunate aici, ea m -a rugat sa le spun în câteva
cuvinte ce a fost Mi șcarea Legionara, ce a vru t ea, cine a fost C ăpitanul, ce drum a avut
Legiunea…” (Sofia Cristescu Dinescu).

S-a stins în aprilie 1963, paraliz ata, bătuta și plina de sânge

Anchetata în leg ătura cu fenomenul Vladim iresti și cu ap arten ența la Mișcarea L egionara,
Maica M ihaela sufer ă batai și privațiuni; îm bolnăvindu-se grav, paralizeaz ă.

Marieta era o raza de sp eranța și un sem n de la Dum nezeu; astfel, pentru ca m enținea m oralul
închiso rii a f ost izola ta. Dar prin interm ediul alf abetulu i morse rug ăciunile și informațiile
treceau prin pere ți. Așa s-a aflat ca în tr-o seara M aica M ihaela, iertata d e Dum nezeu, s-a stins
în aprilie 1963, paralizata, b ătuta și plina de sânge – m artor al suferin ței ei fiind doctorița
Medeea Han utu.

Marieta presimțise ca Ciucul îi va fi cavou; în 1961, pe când era transportata de la Jilava la
Miercu rea Ciuc, Marieta m ărturisise Vioricai Stanuletiu C ălinescu : "Mă duc sa mor și eu
acolo unde a m urit fratele m eu" (tot la Miercurea Ciuc fusese m artirizat și Nicoara, fratele ei,
în urm a cu aproape 24 d e ani). Dar în ce loc este îngropat (aruncat) trupul Marietei nu se știe.

Ultimele gânduri

„Vor veni mul ți care va vor sili sa recunoasteti ca Mi șcarea a avut un drum greșit și ca tot
restul luptei a fost o rătăcire. Tu turor acesto ra le veți răspunde răspicat: E i nu au gre șit. Ei ne-
au scos din fundul unei adânci pr ăpăstii de întuneric, dezmat și nec redința. Au aprins o f ăclie
și am mers cu toții ținta s pre ea.

Dacă am greșit ca am scos sabia, am și acceptat sa fi m rapusi prin ea și este adev ărat ca au
curm at vieți de oam eni pe care nu aveam dreptul sa le frâng em. Dar astăzi, ridicați pe jertfele
scum pe ale celor ce ne-au fost calauze, vedem c ărarea cea adev ărata și suntem siguri de
lumina. Am vorbit despre Hristos și am mers în parte, dup ă puteri, pe urm ele Lui.

Acum suntem total ai lu i Hris tos și, alături de El, drum ul nostru înseam nă dragoste și lăsarea
tuturo r celorlalte, inclu siv a răzbunării, pe seam a lui Dum nezeu, iar grija noastr ă sa fie una
singura: aceea de a cunoa ște vo ia Lu i și apoi de a o îndeplini întocm ai”.

Acest m esaj a fost trans mis de Maica Mihaela prin viu grai din închisoarea Miercurea Ciuc.

Se bucura d e o mare cin stire, fiind trecuta cea di ntâi pe Monum entul ridi cat în Cim itirul de la
Miercu rea Ciuc de fostele de ținute politice pentru cele ce au indurat tem nița și chinu ri
încununate cu jertfirea vie ții în tim pul regim ului com unist.
Sfinții închisorilo r 47

"Spuneți-i Aninii să mă ierte !" (n r.: prim a lui soție)

Mircea Vulc ănescu: "S ă nu ne răzbunați"

Biografie

S-a născut pe 3 m artie 1904, la Bucure ști. Clasele p rimare
le-a făcut în Bucure ști, iar gim naziul la Ia și și Tecuci,
familia sa refugiindu-se din Capitala dup ă ce aceasta a fost
ocupata de arm ata germana. În 1921 se îns crie la Facu ltatea
de Filosof ie și Liter e și la Facultatea de Drept din Bucure ști
pe care le term ina în 1925.

A fost profund im presionat de Nae Ionescu și Dim itrie Gusti
pe care i-a avut profesori. Vulc ănescu a plecat în 1925 la
Paris pentru studii, dorind s ă-și dea un doctorat în drept și
altul în soc iologie, lucru nerea lizat în final.

A colabora t la ce le m ai renum ite revis te de cultu ra ale
vrem ii, printre care am intim doar Cuvântul, Criterion, Floare
de Foc, Familia etc.

A ocupat numeroase demnitati publice

Din iunie 1935, a de ținut funcția de director general al V ămilor până în septem brie ’37, când a
fost dem is după ce a descoperit contrabanda cu b ăuturi și tigari făcuta de Eduard Mirto, fost
ministru al Com unicațiilor. Totu și, a fost num it direc tor al D atoriei Publice în același Minister
al Finanțelor.

În anii urm ători, a ocupat de asem enea pozi ții importante în adm inistrația naționala: 1940 –
1941, director la Casei Autonom e de Finanțare și Am ortiza re și președinte al Case i Autonome
a Fondului Ap ărării naționale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 sa fie s ubsecretar de stat la
Finanțe, până la 23 august 1944.

8 ani de temni ța grea pentru "criminalul de r ăzboi" Vulcănescu

După lovitura de stat din 23 augus t ’44, a revenit pe postul de se f al Datoriei Publice, unde a
rămas până pe 30 august 1948, când a fost ares tat în lotul al doilea al fo știlor mem bri ai
guvernului Antonescu, califica ți drept ”criminali de război”.

La 9 octom brie 1946 a fost condamnat la opt ani tem nița grea. Judecarea recursului s-a
prelungit pân ă în ianuarie 1948, când instan ța a m enținut pedeapsa din ’46.

Martiriu. A salvat via ța unui de ținut cu pre țul propriei vie ți

Mircea Vulc ănescu a fost considerat de conducerea pe nitenciarului Aiud drept unul din stâlpii
rezis tentei din închiso are și prin ur mare i-au aplica t cele m ai grele tortur i și dese izolări la
crunta Zarca. Aceasta era o celu la de exterm inare, de 1 /4 m, din b eton, fără niciun mobilier,
deținuții fiind nevoi ți sa doarm ă direct pe beton.

Sfinții închisorilo r 48

Pe tim pul ie rnii g eamul Zarcii er a ținut deschis inten ționat, g ardien ii motivând ca g eamul este
strâm b iar tâ mplarul treb uie sa v ina.

Într-un f rig cum plit, fără mâncare și apa, im bracati doar într-o zeghe ponosita și dorm ind
direct pe beton, supravie țuirea ținea de ordinu l miracolului. Au f ost deținuți care au rezis tat în
aceas ta stare și timp de tr ei sap tamani.

Într-una din astfel de izol ări la Zarca a lui Mircea Vulc ănescu, un tân ăr deținut nu a m ai
rezis tat și s-a prabusit din picioare. Asiste nta medicala i-a fost refuzata. În că o noa pte de
dorm it direct pe cim ent i-ar fi adus cu siguran ța moartea. Atunci Mirce a Vulcănescu a făcut o
fapta dem na de Pateric. Filozoful s-a a șezat pe cim ent și l-a culcat pe de ținutul bolnav peste
el.

Acesta avea s ă-și revină, dar Mircea Vulc ănescu se va îm bolnăvi grav de pl ămâni, decedând
pe 28 octom brie 1952. Avea 48 de ani și a lăsat un testam ent sim plu, dar care arata întreaga
concepție creștina de via ța a lu i Vulcănescu : "Sa nu ne razbunati!".

Ultimele gânduri

Ziaristul Ga briel Balane scu, f ost coleg de suf erința la Aiu d cu Vulc ănescu, poveste ște în
cartea "Din imparatia m orții":

"Rând pe rând, celul ele se deschid și echipele, gata form ate, s unt înd rumate spre locul de
imbarcare. Travers ând culoaru l etajului do i, unde ne aflam, î mi arunc ochii la un de ținut
zdrentaros, care freca cu tereb entina scândurile.

Mi-au atras atenția och ii lui mari, stic loși și îndrăzneala cu care ne privea, știut fiind ca
deținuții politici, atun ci când se întâlneau cu un alt de ținut, sau grup de de ținuți, era o bligat sa
priveas că în pământ. Am trecut chiar pe lâng ă el. Era Mircea Vulc ănescu.

Îmi sopteste : "m ergeți la m unca". În privire i-am surpri ns un fel de bucurie, îm binata cu
amărăciune. Aplecat, ing enunchiat pe du șumea, doar ochii și fruntea, care m i-a părut nimbata,
îl mai aminteau pe cel d e altădată. Corpolen ta lui era redu sa la un schele t, îm brăcat în haine
vărgate. Coloana vertebrala se observa prin zeghea de puscarias.

Mircea Vulc ănescu, una din cele m ai strălucite in teligente ale gen erației din tre cele dou a
războaie, fost Subsecretar de S tat la Finan țe, fusese condamnat la 8 ani de m unca silnica,
pentru "aservirea econo mica a Ro mâniei, Reichului nazist".

…Mai târziu – îm i este greu sa-m i amintesc anul – am stat de vorba cu un fost secretar de la
YMCA – f iliala Bucur ești – Zahiernic, în brațele căruia a murit Mircea Vulcănescu. Zahiernic
mi-a mărturisit urm ătoarele: Mircea Vulc ănescu avea o caverna la pl ămânul stâng.

Mircea Vulc ănescu aflase de la al ți deținuți ca cei cu cav erna la pl ămânul stâng m or în tim pul
somnului. Voin ța de a avea constiin ta a tot ce s e petr ece cu el era a tât de m are, încât f ăcea
eforturi supraom enești sa nu doarm ă – ceea ce îi sl ăbea m ult rezis tenta.

Îngrijirea m edicala îi era redus a la câteva aspirine pe zi și nici aces tea în fiecare zi. Cu toate
ca fusese interna t în ultima faza a bolii în infirm eria peniten ciarului, n-a p rimit nici o
medicație specifica.
Sfinții închisorilo r 49

Medicam entele străine, care erau în d epozitu l infirmeriei, era u folosite nu mai pentru îngrijire a
delatorilor sau a celor de la dreptul com un, adică a crim inalilor de rând.

– Si-a dat duhul, m i-a mărturisit Zahiernic, în bra țele m ele, cu ultim ele cuvinte : "Spune ți-i
Aninii sa m ă ierte !" (Este vorba de Anina Radul escu-Pogoneanu, care a fost prim a lui soție.)

Asasinarea lui Mircea Vulc ănescu și a lui George Manu au fost doua dintre cele m ai
monstruoase asasinate de la Aiud.

Ion Constantines cu-Maracin eanu, poveste în articolu l "Ultim ele c lipe ale lu i Mircea
Vulcănescu" publicat în revista Memoria:

"Rostul meu în viața s-a terminat. A m început o opera, dar n-am fost în stare s-o duc pân ă la
capăt. Am predat la o catedra pe care am parasit- o tocmai în clipele în care trebu ia sa fiu
prezent. M-am despartit de studen ții pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente
ale is toriei.

Am crezut ca mi-am f ăcut dator ia ca ceta tean fata de a ceasta țara hăituita și jefu ita cu
nerușinare, fata de acest neam însângerat. M-am inselat. N-am fost decât un vanitos. A m ținut
sa vin aici lâng ă cei în suferin ța, cei care a u visat libertatea și-au sângerat pentru ea.
Studenții me i nu mai pot a ștepta n imic de la mine, o biata epava ce se tarate pen tru ultima
picătura de viața.

Strădaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potenta ții vremii n-a u nevoie
de cultura. Pseudocultura și-a în tins tentacu lele ca o caracati ța. Nu știu ale cui p ăcate indura
acest neam ospitalier. Boala mi-a m ăcinat și ultima f ărâma de vlaga. Sunt la cap ătul
puterilor. M ă vedeți în ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon m ă asteapta sa m ă
treacă Styxul.

Corbii sun t gata sa m ă insoteas ca. Priviți-i cum dau rotocoale cronc ănind în v ăzduh. Mă
doboară tăcerea asta. M ă ucid e suferința prin care tre c prie tenii d e celula. Știu ca mă
despart de ei. Îi rog sa m ă ierte ca -i parasesc.”

Principale le publicații ale lui Vulc ănescu:

Teoria și sociologia vie ții econom ice. Prolegom ene la stud iul m orfologiei econom ice a unui
sat (1932)
În ceasu l al 11-lea (1932 )
Cele doua Rom ânii (1932)
Gospodăria taran easca și cooperația (1933)
Războiul pentru întregirea neam ului (1938)
Infatisarea s ociala a dou a județe (1938)
Dimensiunea rom ânească a existentei (1943)
Sfinții închisorilo r 50

De la haiducul Ciola cu la părintele Nectarie

Grupul de haiduci dobrogeni c ondus de Nicolae Ciolacu (rândul de jos, cel cu barba)

Haiducii Dobrogei

Rezistenta din Dobrogea a fost declan șata în 1948, sub com anda fraților Nicolae și Dum itru
Fudulea (nordul Dobrogei) și a lui Gogu Puiu (Dobrogea de Sud). Lor li s-a al ăturat Nicolae
Ciolacu, acesta conducând m ișcarea în centrul Dobrogei. Grupar ea de rezistenta purta num ele
de Haiducii Dobrogei.

Cine erau ace ști haiduci? Erau cei c ărora com unism ul nu l e adusese d ecât an i de puscarie,
confiscarea anim alelor din curte, confiscarea p ământului, tăindu-le practic orice mijlo c de
subzistenta. Conduc ătorii haiducilor și marea lor m ajorita te erau leg ionari. Alături de ei au
venit însă și taran isti sau oam eni neinteres ați de p olitica.

Împreuna au luptat la propriu cu com uniștii, încer când s a scape d e arestare a care în ace le
mom ente echivala cu moartea. As cunzându-se m ereu din calea com uniștilor au reușit a
formeze o rețea de peste 2000 de partizani – lupt ători activi și gazde. C ea m ai mare parte din
ei au m urit în tim pul luptelor sau captura ți sub torturile securi știlor.

Despre unii din ei se știe când /unde/de cin e/ au fost om orati. Cei m ai mulți sunt îns ă în
catego ria dispărut fără urma.

Intre zecile de haiduci s e evidentiaza câteva fig uri cutrem urătoare: Gogu Puiu care a preferat
sa își ia viața decât să-și piardă dem nitatea; f rații Fudulea ini țiatorii m iscarii de rezistenta și
Nicolae Cio lacu – singu rul suprav iețuitor al lotului Haiducii Dobrogei…

Biografie

Nicolae Cio lacu s-a n ăscut în com una Lojene, Macedonia în 1910. Ulterior fam ilia sa s-a
mutat în m unții Rodopi.

În 1926, circa 40 de fam ilii de armâni din Bulg aria au fost repatriate, fiind plas ate în com una
Cociular. Intre ele și familia Ciolac u. Fieca re familie a pr imit cate z ece hectare de pământ
arabil și s-au apucat de plug ărie.

Sfinții închisorilo r 51

Monahul Nectare-m ormântul sau se afla la M ănăstirea Sâm băta de Sus

Închis, torturat și înfometat înc ă de sub regimul Antonescu

Tânărul C iolacu intra, ca m ajorita tea tinerilor arom âni, în rândurile Miscar ii Legionare. Dup ă
conflictul legionari-Antonescu și căderea statului na țional-legionar, tem ându-se a nu fie
arestat de regim ul Antonescu, Ciolacu sta as cuns pana în anul 1942, când în urm a unei trădări
din interio r cade prad a Securitatii.

Urmează închisoare dup ă închisoa re: Bacău, Galați, Plo iești, Vaslui, Brașov. La Bra șov,
Ciolacu ramane închis mai m ulte luni.

La peniten ciarul Brașov m etoda de tortura era în fometarea. Nicolae Ciolacu î și am intea:
„Rația de pâine era 280 gram e la birou, dar pana sa ajung ă la ce lula era inju matatita.
Dimineața ni se dădea u n ceai dres cu sare. Pu țin înainte de orele 12, ca ruta închisorii trecea
pe la toți negustorii și cu o lopata se lua de pe jos și se punea în caruta gunoiul aruncat de
negustori.

La înch isoare, cazan ul cu apa fiar ta era gata. To ate acele verde țuri m ucegăite și putrede erau
deșertate în cazan și mâncarea era gata. Am fi dorit sa ne dea m ai mult, dar ra ția era un
polonic de 500 gram e. Si apoi la m asa de seara ne d ădea un polonic de varza acra. A început
sa ne tortureze foam ea.

Gogeam ite om în plina putere, îm i venea sa plâng de foa me, aveam amețeli și vedeam negru
dinaintea ochilor. Ziua și noaptea nu m ă gândeam la altceva decât num ai la p âine. Mă
gândeam , oare voi m ai avea vreodat ă o pâine în m ana?”.

A ur mat apoi transferul la Aiud, Alba Iulia, din nou Aiud, Ocnele Mari, Vacaresti, Tulcea
pana în ziua de 15 m ai 1945 când urm ează eliberarea.

Ia drumul haiduciei în 1948

Intre tim p rușii se făcuseră stăpâni peste toata țara, în m ai 1948 se f ăceau ares tări masi ve.
Erau viza ți toți adversarii regim ului com unist și bineînțeles legionarii.

Ciolacu ia drum ul haiduciei cu Puiu și frații Fudulea al ături d e care formează grupul de
rezistenta arm ata „Haiducii Dobrogei”. Ia pa rte activ la toate lup tele din tre haiduci și
securitate. Se desparte de Gogu Pui u și de frații Fudulea înainte de Pastele din 1949 pe care
hotărâseră sa îl pe treacă alături de f amilii.

Nu îi va mai revedea niciodat ă pe cam arazii săi. De atu nci încep e sa organizeze res tul
partizanilor ram ași după asasin area lui Gog u Puiu, și după ares tările m asive făcute în
antura jul direct al fraților Fudulea.
Sfinții închisorilo r 52

Nicolae Cio lacu după arestare

Închisorile comuniste

Nicolae Ciolacu reuseste sa st ea ascuns pana prin octom brie 1951 când este înconjurat și este
nevoit sa se predea pentru a salva via ța familiei lui. Cu parul peste um eri, barba pân ă la piep t
și mustața mare, stuf oasa, infatisarea lui provoca teroare în rândul securi știlor.

L-au băgat în m așina și l-au dus la Constanta și de acolo la Bucure ști. Fiindcă se făcuseră
arestări fără preceden t intre anii 1 948-1951, închis orile d evenind neincapatoare, multe
instituții ad ministrativ e au devenit închisor i, intre ace stea și Banca Na ționala. Acolo este
supus la to rturi cum plite:

„Un gealat avea în m ana un fel de aparat cu doua cordoane, care aveau la cap ăt cate o brata ra
de m etal. A început unul: Ba nditule, spune alte arm e și alte g azde. Le-am spus: Alte arme și
alte g azde n u am decât acelea pe care le-am spus. Stai pe scaun. Cel cu aparatul m i-a luat
mâinile și mi le-a pus în brataril e de la cele doua cordoane.

Aparatul avea o m anivela, ia r un gealat i-a spus altuia : invarteste la 150 de vol ți sa-l omoram ,
mama lui de bandit, ca nu spune nim ic. Când a învârtit de m anivela, a produs un curent a șa de
puternic încât m i-a zdruncinat tot corpul. Am sărit de pe scaun jos pe podea și țipam de durere
și calaii învârteau într-una de m anivela.

Au adus o ranga, apoi m -au făcut sa mă incovoi ca un covrig și mi-au leg at mâinile d e
gleznele picioarelor intre bra țe și intre genunchi s-a f ăcut u n gol, prin acel lo c au introdu s
ranga de fier, au prins cu to ți de capetele r ăngii, m-au săltat în sus și au p us un capăt de ranga
pe un birou și celalalt capăt de ranga pe celalalt birou.

Am rămas spânzurat de ranga cu capul în jos și cu fundul și tălpile picio arelor în sus . Num ai
bine și potrivit de bătut și de lov it.

Au început opera ția cu o singura crava șa de cauciuc, pe care o foloseau pe rând, cate trei sau
patru lovitu ri fiecare, la fund m ai puțin, m ai mult pe tălpi. P ână la douăzeci de lovituri am
răbdat, n-am țipat deloc.

Dar m -au prididit durerile și am început sa urlu de durere, dar lor nu le pasa, loveau într-una și
radiou l cân ta cât s e putea de tare, ca sa nu se aud ă țipetele în strada. M-am gândit la c ele
spuse de Sfântul Pav el: De cinci ori am capatat de la iudei patr uzeci de lovituri f ără una. (II
Corinteni 11:24).

Sfinții închisorilo r 53

Acum făceam și eu un calcul, c ate lovitur i am prim it de la c ei patru ge alați. Sef ul gealaților,
când a văzut ca leșin pe ranga, a oprit b ătaia. M -au dat jo s, m-au dezlegat și mi-a zis: ai văzut,
banditule, ce cape ți dacă nu vrei sa spui și de alte arm e și gazde? Am fost dus la celula.”

25 ani munca silnica

În aprilie 1952, se judeca lotul Haiducilor Dobrogei și Ciolacu ajunge al ături de alți haiduci și
de gazde le lor în înch isoarea Tata ia din Constanta. Aici i se cite ște sentința: 25 ani m unca
silnica și degradare civica pentru crim a de uneltir e contra securitatii Republicii Populare
Rom ane.

De la Ta taia ia drumul Jilavei și de acolo e dus la Gher la. Aici este pus sa lucre ze la f abrica de
mobila din incin ta înch isorii, din cauza regim ului extrem de greu de m unca și a hranei
insuf iciente se im bolna veste de tuberculoza.

În toam na lui 1955, pe legionari i-au transferat la închisoarea din Aiud. Si aici fabrica avea
secții de tâmpl ărie, fierărie, m ecanica etc. Fiind bolnav nu p rimește dreptul la m unca și va sta
închis în Zarca – regim ul sever p entru exterm inarea de ținuților: pâ ine putin a – 200 gram e,
mâncare putina, c ăldura putina, aer de respirat pu țin, doi in și într-un pat de fier, îngust de o
singura persoana.

Reeducarea introdusa la Aiud în anii 1960- 1961 îl gaseste în zarca refuzând sa fac ă
compromisuri și să-și facă dem ascarea.

La 1 iulie 1964, to ți deținuții de la zarca, pe la vreo doua sute, au fost du și la cam erele de pe
secții. La 1 august 1964, seara, le-au dat biletele de eliberare. I-au dus la gara la trenul de
București. De acolo fiecare fost de ținut politic a p ornit către casa lui.

La eliberare, copiii s ăi aveau acum copii

După zeci d e ani de închisoare Ciolacu ajunge acas ă și în camera so ției sale Piha g aseste o
bătrânica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. B ătrânica cea str ăina era Piha, so ția pe care
o lăsase acasă tânăra și în puter e. Copiii s ăi care aveau sub 10 ani când îi v ăzuse ultim a data
aveau acum copii la rândul lor.

Cum a ieșit în libertate, a fost luat în prim ire de s ecuritate și period ic era chem at la miliția din
comuna Tuz la, unde era anchetat de m aiorul de securitate Zaharia Ion. D upă cincisprezece ani
de stat în T uzla, îm preuna cu familia m ea s- a mutat în Constanta. Si aici era ch emat la
securitate periodic și anchetat d e maiorul Cazan și de colonelul Visinoiu.

În 1982 pleac ă în SUA a lături de Piha, și scrie o carte document extrem de valoroas a cu titlu l
„Haiducii Dobrogei”. Dup ă căderea com unismului revine în țara ca monah, la M ănăstirea
Brancovean u de la Sâmb ăta de Sus. Aici haiducul Ciolacu și-a trăit ultim ii ani de v iața intru
Hristos sub num ele de Părintele Nectarie. Morm ântul s au se afla chia r în curte a Mănăstirii.

Num ele haiducilor dobrogeni im pusca ti de Securitatea com unista:

1. Nicolae F udulea
2. Dum itru Fudulea
3. Gogu Puiu
Sfinții închisorilo r 54

4. Gica Perif an
5. Gheorghe Cresu
6. Gheorghe Gulea
7. Preot Mih ailescu
8. Stila T imu
9. Plutonier Cenuse
10. Stere Stercu
11. Avganti
12. Nicu Marin
13. Vasile B aciu
14. Dodica
15. Tom a Vasile
16. Gheorghe Arau
17. Stere Grasu
18. Ion Cotan
19. Stere Alexe
20. Iancu Ghiuvia
21. Iancu Cusu
22. Iancu Bica
23. Nicolae Hasoti
24. Stere Hapa

Gazde ale h aiducilor m orți în înch isorile com uniste lista inco mpleta:

1. Dum itru Grasu
2. Tascu Sifiringa
3. Gheorghe Bratianu
4. Gheorghe Enache
5. Tanase G. Vlahbei
6. Nicolae S amara
7. Nicolae B urecu
8. Vasile Papazica
9. Gheorghe Puinava
10. Teniu Bancu
11. Gheorghe Alexe
12. Iancu Nirlu
13. Di mciu Garofil
Sfinții închisorilo r 55

Monahul Pimen Bărbieru – Stare ț și haiduc în "ba nda" lui Arsenescu

Orfan de ambii p ărinți

S-a născut la începutu l secolu lui XX în comuna Matca din Tecuci, jude țul Galați într-o
familie de o ameni gospodari și cu frica de Dum nezeu. Tatăl, bun meseriaș, lucra pe la diferite
case, lu cra d e toate avân d 7 copii în ograda, 6 baieti și o fata. Pim en era cel m ai mare dintre
ei.

Clasele prim are le-a făcut în locu rile na tale. Viața familiei Bărbieru se va schim ba însă odată
cu intrarea Rom âniei în prim ul război m ondial. Capul fa miliei plecat pe front î și pierde via ța
în lupte le de la Ma rasesti; soția lui a refuzat s a creadă ca a rămas văduva. Agatandu-se de
speranțe deșarte a pornit spre Marasesti.

Nu și-a găsit însă soțul în viața, iar tif osul contractat în aceasta calatorie a doborât-o și pe ea.

După moartea ei s -a stins și mezinul f amiliei în v ârsta d e 2 an i.

Cei 6 copii ram ași orfani au crescu t pe la diferite rude care au reu șit sa rupă din sărăcia lo r
pentru a le asigura m inimul necesar existentei. Aveau sa se reintalneasca abia la m aturitate.

Dumne zeu îl invredniceste sa g ăsească moaștele Sfântului Ioanichie

Pimen pornește pe calea lui Dumnezeu intrând în cinul
monahal. Acela și drum îl aleg în că doi dintre fra ții săi
(arhim andritul Nifon stare ț la Ce rnica și Maica Doroteea d e
la Pasare a). Îl găsim ani m ai târziu în pozi ția de stare ț al
Schitulu i Cetatuia – Negru Vod ă; schit aflat în mun ții
Argeșului pe un versat stâncos.

Pentru înalta tr ăire duh ovniceasca pe care o avea p ărintelui
Pimen Bărbieru, i-a f ost dat sa tr ăiască o mare m inune.
Auzind ca în grotele din acel m unte se nevoiau în tim purile
de dem ult mulțime de pustnic i, a hotărât sa cobo are în tr-un a
din aceste grote pentru a petrece acolo Postul Mare în
rugăciune și austeritate precum o făceau creștinii secolelor
trecu te.

Reușind cu greu sa p ătrundă în peștera, a descoperit m oaștele unui sfânt rom an: Schim onahul
Ioanichie (†1638). Moa ștele er au frumoase și plăcut m irositoare. Dând mulțumire lui
Dum nezeu pentru a-i fi îng ăduit sa d escopere m inunea Sa dumnezeiasca a anun țat obștea și au
mutat m oaștele în b iserica făcând slujbele cuvenite.

Partiz an în grupul de re zistenta condus de Gheorghe Arsenescu

În anul 1948 com uniștii, insta lați deja în fruntea Rom âniei, încep un val m asiv de arest ări
vizându-i pe to ți cei ce se opuneau soviet izarii. În aceste con diții rom ânii care nu voiau s ă-și
lase neam ul și țara în mana satanei bol șevice au fost nevoi ți sa pună mana pe arm e și sa s e
retragă în m unți.

Sfinții închisorilo r 56

Acest luc ru l-a făcut și Colonelul A rsenescu creând un grup de rezisten ta îm preuna cu celebrii
frați Arnau toiu. Înainte de înch egarea aces tei grupări, G heorghe Arsenescu a ajuns la
Mănăstirea Cetatuia unde a cerut p ărintelui Pim en binecuvântare pentru crearea grupului de
rezis tenta.

Părintele a consim țit iar colonelu l și apropiații acestuia au depus chiar jur ământul de haiducie
în fata părintelui în primăvara anului 1948. Jur ământul, extrem de dur, a fost consem nat de
unii dintre supravie țuitorii rez istentei din m unți:

Troița de la Poinarei rid icata de E lisabeta Rizea pentru grupul Arsenescu-Arnautoiu

,,Jurământ
În num ele lui Dum nezeu atotputernicul și pe sfânta cruce, eu…………… jur sa m ă fac haiduc,
de buna voie și nesilit de nim eni, pent ru a lupta la salvarea și eliber area Patriei și neam ului
din ghearele fiarelo r comuniste-bo lșevice și de sub jugul greu al ru șilor.
Jur cred ința Majes tatii s ale Regale M ihai I, Regele tutu ror ro mânilor.
Jur cred ința Guvernului liber al Patriei.
Jur supunere și ascu ltare fără murmur și fără sovaire, sefului haiducilor.
Jur sa ucid f ără mila și cruțare pe toți străinii și ticalo sii care ne-au trădat și vându t Patria și
neam ul și au adus dezas trul tarii.
Jur sa nu m ă despart de fra ții mei de lupta decât dup ă Victoria finala.
În caz de tr ădare sau d e calcare a jur ământului, să fiu ucis atât eu cât și întreaga m ea familie.
Așa sa-m i ajute Dum nezeu” (Ion Ștefan în File de Istorie, Centrul Cultural Pite ști)

Părintele Bărbieru s-a implicat activ în lupta grup ării Arsen escu f urnizând alim ente, stab ilind
strategii, oferind ad ăpost partizanilor în cadrul M ănăstirii, obținând m aterial log istic.

Predoiu Longin, unul dintre lupt ători avea s a menționeze în tr-un inte rviu luat dup ă 1990 ca
avea un b inoclu furnizat de P ărintele Pim en cu ajutorul c ăruia îi supraveg hea de la d istanta pe
urmăritorii săi în tim pul cât a fost as cuns în păduri. Arsenescu sus ținea totodată ca la Cetaten i
se afla unul dintre de pozitele sale de muni ții și arm ament.

Autoritatile au prin s de veste asupr a im plicării starețului de la Cetateni, în dosarele de la
Securitate m entionandu-se chiar ca um bla “cu m ana pe cruce și cu cealalt ă pe carabina”. A
fost arestat în 1949 și dus pentru ancheta la Câm pulung îm preuna cu al ți partizani d in același
grup precum Tom a Burtea sau Predoiu Longin.

Sfinții închisorilo r 57

Învierea de sub p ământ

Părintele a fost condamnat la 25 de ani m unca silnica. A executat 14 ani și noua luni din
pedeapsa. D e la Câm pulung va fi transferat la Jilava, închisoare de tranzi t; de acolo a luat
drum ul m inei de la Baia Sprie. A colo a avut parte de alta m inune, în noaptea Învierii
Dom nului anul 1953.

În măruntaiele p ământului sutele de preo ți și credincioși și-au făcut din sfredele clopot și din
pânza alba epitrahil și au slujit înv ierea lui Hristos. La m iezul nopții sfredelele au pornit sa
sune și din pieptu l tutu ror a izbucn it ca un f ulger striga tul învier ii: Ven iți de luați Lum ina,
Hristos a înv iat!

Lucrul în m ina i-a măcinat însă grav sănătatea. Din aceas ta cauza a fost transferat la s anatoriul
penitenciar de la Târgu Ocna.

Sfinții tuberculo și

La Spitalul Penitenciar de la Târgu Ocna a sosit prin 1954-1955. Fostul de ținut politic Vasile
Criste a și-l amintea pe stare ț imediat după sosirea intre tuberculo și:

"Ierom onahul Pim en venise cu un lot m ai mare. Sfinția Sa avea o condam nare de 25 de ani
munca siln ica. Când l-am văzut pentru prim a oara pe p ărintele Pim en Bărbieru, era foarte
slab, m ai mult piele și os. Avusese câteva hem optizii.

Manca foarte pu țin… În urm a unui tratam ent cu antibiotice și sub îngrijirea doctorului
Aurelian Narcea, m edicul penitenciarulu i, s-a p us pe picio are, a prins g reutate și i s-a opr it
evoluția bolii.”

Reușind sa se întrem eze Părintele a continuat sa se opun ă com unismului prin atitudinea pe
care o afis a în fata gardienilor:

„Când erau scosi d eținuții în țarc, la plim bare, părintele Pim en se oprea pe nea șteptate și așa
începea sa se uite la cer ca to ți milițienii-și ridicau fruntea, s ă vadă și ei ce-i atr ăgea lu i
atenția.

Nedând cu ochii de nim ica, reveneau cu privirile asupra lui și, nedum eriți: „Ce te ui ți, ba,
banditu le?“ – „Aștept sa se pogoare îngerii, s ă-i alunge pe draci“, r ăspundea el, str ăpungând
cu căutăturile pe ucig ă-i toaca deghiza ți în u niformele din f ata sa”. (Mihai R ădulescu –
Râzând în drum spre Rai)
Starea de s ănătate fiindu-i m ult mai buna a fost transferat în tem nița Aiudului unde a r ămas
până la decretul general de amnistie dat în 1964.

Cei tre i frați monahi, împreuna pe vecie

După eliberare a intrat în M ănăstirea Cernica unde se afla fratele sau Nifon. În anul 1971 îl
găsim pentru câteva lun i ca stareț în fruntea M ănăstirii Sitaru. Apoi a re venit la Cernica fiind
numit și duhovnic la m ănăstirea Pasarea unde se g ăsea sora sa, Maica Doroteea.

Starețul haiduc și-a găsit odihna ve șnica în anul 1982 și a f ost înmorm ântat în cim itirul
Mănăstirii P asarea unde se odihnea și Nifon încă din 1976.
Sfinții închisorilo r 58

Conda mnat la m oarte pentru "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane"

Radu Gyr – poetul c are l-a co borât pe Iisus în celul ă

Laureat în mai multe rânduri al Academiei Romane

Radu Demetrescu-Gyr, fiul c unoscutului actor craiovean
Coco Dumitrescu, s -a născut pe 2 m artie 1905 la
Campulung-Muscel.

A debutat la 14 ani, cu poem ul dra matic "În m unți", publicat
în revista Liceului "Carol I" din Craiova, al c ărui elev a fost.
Devenit s tudent al Fa culta tii de Liter e și Filosofie a
Universitatii Bucure ști, debuteaz ă editorial în 1924, cu
volum ul Liniști de schituri, în ton m ai degrabă elegiac.

Radu Gyr a fost de m ai multe ori laureat (1926, 1927, 1928
și 1939) al Societatii Scriitorilo r Rom âni, Institutului pentru
Liter atura și Academ iei Rom ane. Doctor în lite re, a fost
Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din
București.

A colabora t la r evista Universul litera r, Gân direa, Gând
Rom anesc, Sfar ma-Piatra, Decembrie, Vrem ea, Revista
Mea, Revista Dobrogeana și altele, precum și la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul
Studențesc etc. unde a publicat num eroase articole, studii literare și poe zii.

Poezia m arelui poe t este studia ta acum în școlile din Rom ânia alături de cea a lor "poe ți de
după gratii" ca Vasile Voicules cu sau Nichifor Crain ic.

Director g eneral al teatrelor în 1940. Infiinteaza Teatrul Evreiesc

Radu Gyr i ntra în cadrul Miscarii le gionare devenind unul din liderii m arcanți ai acesteia,
având gradul de com andant legionar și fiind desem nat sef al reg iunii Oltenia în cadru l
Misca rii. El este autoru l versu rilor cântec elor Sfânta Tiner ețe Legionara (im nul neoficial al
Miscarii), Imnul Mota-Marin (scris dup ă moartea celo r doi în Spania ), Imnul Muncitorilor etc.

În 1940, pe tim pul guvern ării legio nare, a fost n umit directo r general al teatrelo r. În aceas ta
calitate ia in ițiativa infiintarii Tea trului Evre iesc.

În închisoare sub Carol al II-lea, A ntonescu și comuniști

Apartenen ța la Mișcarea Legionara avea s ă-i adu că lui Radu Gyr ani lungi și grei de deten ție
sub regim urile dictatoriale ale lui Car ol al II- lea, Antonescu și sub com uniști.

Închis în timpul r egimului Antones cu este " eliberat" și trim is spre „reabilita re“ în b atalioan ele
de la Sărata, bata lioan e ce ac tivau în prim a linie a f rontului. Norocul îi surâde și Radu Gyr se
întoarce de pe front fiind printre putinii supravie țuitori ai acestor ba talioane crea te mai mult
pentru exterm inarea legionarilor decât pentru spargerea frontului inam ic.

Sfinții închisorilo r 59

Perioada de libertatea nu dureaz ă însă prea m ult și Gyr este arestat de regim ul comunist în
1945 care-l încadreaz ă în „lotul ziari știlor“ și îl co ndam na la 12 ani.

Condamnat la moarte pentru o poe zie

Radu Gyr este eliberat în 1956, dar num ai după doi ani este din nou arestat și condamnat la
moarte pentru poezia "Ridica-te, Gheorghe, rid ica-te, Ioan e!" (titlul in ițial er a "Ma nifest"),
consider ata de regim ul com unist un veritabil m ijloc de instigare la lupta a maselor împotriva
regim ului bolșevic.

Pedeapsa cu moartea i se com uta la 2 5 de ani de munca siln ica (dar nu afla aceasta d ecât la 11
luni după ce i-a fost schimbata sentin ța), poetul executând 16 ani de deten ție până la am nistia
generala din 1964.

Chinuri și torturi inim aginabile. I se refuz a asistenta med icala

A suf erit chinuri in imaginabile în înc hisoare a Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav,
cu un prola ps rectal ga ngrenat, cu hepatita, in filtrat pu lmonar TBC, hem ofilic, i s -a ref uzat
orice ajutor m edical. A sl ăbit îngro zitor iar piele a-i atârna pe oase solzoasa și tare as emenea
unei piele de șarpe. Cu to ții credeau ca nu va supravie țui. El a crezu t însă și a biruit moartea și
temnița.

Poezia de dup ă gratii – culmea crea ției

Creația poetului Radu Gyr avea sa cunoasc ă înaltim i nebanuite în be zna tem nițelor co muniste.
Evoluția poeziei sale de dup ă gratii poate constitui un scurt is toric ai acelor ani grei de via ța
inimaginabila.

Poetul s crie despre f oamea continua, frigul cum plit, moartea ca pre zenta ziln ica, se c earta c u
Dum nezeu, cere r ăzbunare pentru ca în final sa ajung ă la o liniște sufleteasca și la o credința
adânca în țelegând soarta ce i-a fost rezervata și jertfa uri așa care-i s ta în fata. "Crezul" s au
devine crezul unei întregi tinere genera ții aruncata de com uniști în "toiul beznelor adânci".

Cum își compunea Radu Gyr poez iile în închisoare

Sa scrii poe zii în tem nița nu era un lucru prea u șor. Sim pla deținere a unui creion sau a unei
bucati de hârtie î ți atrăgeau bata i teribile și sap tamani de izolare la Z arca (o celu la neincalzita
de 1/3m din beton, cu apa pe jos, f ără pat și scaun e-deținutul dorm ea din picioare sau pe jos).

Metodele de scriere țin de dom eniul incredib ilului. Deținuții foloseau bucati de s ăpun sau de
sticla pe care se sufla praful destinat deratiz ării pe care s e scrijelea cu o a șchie. O alta m etoda
de "a scrie" o constituia înnodarea at ei, poezii întregi "f iind insirate" pe a țe sm ulse din zeghe
sau din paturi.

Talpa de bo canc, captus eala hainelor, obloanele sau pere ții celulelor au servit ca suport pen tru
strălucite op ere lite rare.

Profesorul Atanasie Berzescu, închis la Aiud împreuna cu Radu Gyr, rem emorează întâlnirea
avuta în curtea penitenc iarului cu Radu Gyr.

Sfinții închisorilo r 60

Rep: Cum a fost întâlnirea cu Radu Gyr
Atanasie Berzescu : Așa cum am scris și în cartea m ea de m emorii LACRIMI SI SÂNGE.
Rezistenta anticom unista arm ata din m unții Banatulu i, am avut f ericire a sa- l întâlne sc în
curtea penitenciarului chiar când m ă aflam într- o stare d e prabusire m orala.

A venit la m ine, m -a luat părintește de dup ă ume ri și mi-a zis "Sa nu ui ți ca noi trebuie sa
credem cu tărie ca vom ieși afară. Sa-l avem pe Dum nezeu în noi tot tim pul.”

Am avut norocul sa stau cu el m ult tim p. Si mt și azi cum , strângându-m ă la pieptul lui, cu
căldura sufleteasca de p ărinte, mă copleșea, mă fasc ina. El era patriarhul nostru și
comandantul nostru, al Aiudului într eg. Din gura lui am cules laude și indem n la re zistenta. Îl
păstrez în m inte și-n suflet pân ă la moarte.

Celula

Rep: Ce însemna poezia lui Radu Gyr pentru de ținuții din Aiud
Atanasie Berzescu: În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. L-a coborât de pe Cruce și L-
a adus al ături de noi pe rogojina cu lib ărci, spre îndum nezeirea omului. Îi știam cu to ții
poeziile pe dinafar ă și așteptam cu nerăbdare urm ătoarea crea ție care sa ne bucure, s ă ne
imbarbateze.

E greu de în țeles pentru om ul modern de azi ce a însem nat atunci tem nița com unista și ce rol
a avut poezia lui Gyr în acel con text. Fără ea mulți s-ar fi prabusit. Iat ă ce rol m ajor poate
avea poezia în via ța om ului.

Rep: Ați avut curiozitatea sa-l intreba ti cum compune poeziile. Ce v-a r ăspuns m aestrul?
Atanasie Berzescu : După primele în tâlniri gâ tuite de em oție în ca re abia reușeam sa articulez
cuvintele am prins îndr ăzneala și l-am întrebat cum scrie poeziile și cum face sa le tina m inte
pe toate.

"Pai, uite cum !", mi-a răspuns el râzând de curiozitatea mea. "Stau în pat pe spate și mă uit în
plafon. Fiind alb, m i-l închipui hârtia m ea. Acolo, în fata ochilor, scriu versurile, a șa cum vin
ele din inspira ție. Si așa, strofa cu strofa, pana term in poezia. Când ies afar ă, la plimbare, îl
iau pe unul dintre voi și-i spun poezia f ăcuta în cam era. Cel care m -ajuta m ai mult este Relu
Stratan.

El este b iblioteca m ea. El știe toate poeziile m ele de aici. Mai sunt și alții care le inv ata, cum
este Gili Io anid. Dacă se întâm pla sa moara unul, s ă ramana altul care sa le scoat ă afară."

Sfinții închisorilo r 61

Ram an cu tr istețea ca no ile generații nu-l cunosc pe acest m are poet și nu își infrum useteaz a
spiritul cu aceasta poezie de o sensb ilitate și trăire cum nu se inta lneste de cât la m arile genii.

Poezia lui Radu Gyr pusa pe muz ica de Tudor Gheorghe

Sensibilitate a și frum usețea po eziei lui Radu Gyr a fost pusa și mai mult în ev identa pe
muzica cunoscutul rapsod Tudor Gheorghe al c ărui tata, Ilie Tudor, a fost cam arad de
suferința al poetului în închisoarea de la Aiud.

Prin concertul "Cu Iisus în celula – poezia în închisori 1941-1964" Tudo r Gheorghe aduce în
constiinta generației de astăzi una d intre c ele mai cum plite s uferințe pe care ființa omeneasca
a trăit-o vreodat ă.

Securitatea semneaz ă texte cu numele lui Ra du Gyr

Nici după eliberarea din 1964 poetul nu avea sa cunoasc ă liniștea, Secu ritatea urm ărindu-l pas
cu pas. În 1968 Securitatea îl am enința cu închisoare dac ă nu accepta sa de diverse note
informative dar Gyr ref uza ca tegor ic. Mai mult, pentru a în cerca sa-l com promită, Secu ritate a
îl obliga sa colaboreze la o gazeta co munista.

În realitate, toate articolele erau scris e de secu ritate și poetul era obligat s a le sem neze.

Poezia poetului a reu șit sa sparg ă și ultim ele stavile ridicate de comuni ști, opera sa fiind
introdusa spre studiu în m anualele școlare. Poetul trece la cele v eșnice în anul 1975, l ăsându-
ne m oștenire o opera monum entala de sim țire și trăire rom ânească precum și un Indemn la
lupta și credința:

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele bra țe slute
care sa lupte nu m ai vor.

Cât inim a în piept î ți cân ta
ce-nseam na-n lupta-un bra ț răpus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o sp ada frânta
când te ridici cu-n steag, m ai sus ?

Înfrânt nu e ști atunci când sângeri,
nici och ii când în lac rimi ti-s.
Adevăratele înf rânger i,
sunt renuntarile la vis.

Ridica-te, Gheorghe, ridica -te, Io ane!

Nu pentru-o lopata de rum ena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru v ăzduhul tău liber de m âine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Sfinții închisorilo r 62

Pentru sângele neam ului tău curs prin santuri,
pentru cântecul t ău țintuit în piroane,
pentru lacrim a soarelui t ău pus în lan țuri,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrasnita-n m asele,
ci ca s a aduni chiu ind p e tapsan e
o claie de z ări și-o căciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Așa, ca sa b ei libertatea din ciu turi
și-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine s ă-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot s ărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe u și, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies înainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, G heorghe, pe lan țuri, pe f unii!
Ridica-te, Io ane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lum ina din urm a-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Sfinții închisorilo r 63

Spiru Bl ănaru – erou și martir al rezisten ței an ticomuniste

Un moldovean în fruntea rez istenței din Banat

Asem eni multor moldoveni ca re și-au para sit plaiur ile natale
în căutarea unui trai mai bun și Spiru Blănaru ajunge în
Banat, în comuna Dom asnea. Aici este "adoptat" de fa milia
lui Nicola e Horascu, s eful garnizoanei Miscarii Legionare
din zona. Apropier ea de familia Horascu va f i deplina a tunci
când Spiru Bl ănaru se va casatori cu fata "ga zdei" sale ,
Maria Horascu.

Intra rea în familia am intita va duce la intens ificarea
activ itatii sa le în cad rul Misca rii Legionare, f apt pentru c are
avea sa fie luat rap id în colim ator de autor itati.

Pleacă la București unde studiaz ă dreptul pe care-l va absolv i
cu brio devenind un apreciat avocat. Via ța liniștita de f amilie
(tocm ai i se născuse un b aietel, Corn eliu) și cariera ju ridica îi
va fi întrerupta dup ă 1947 atunci când tot m ai mulți rom âni iau calea m unților.

Spiru Blănaru începe organiz area grupurilor de partiz ani din Banat
dată cu anul 1947 (dup ă ce comuni știi au castigat alegeril e din 1946, furând voturile),
u urmărit îndeapro ape pe ofi țerii m onarhiști, par tidele isto rice și pe legionari, care
acest moment tot mai mulți banateni fug în mun ți ca sa scape de arest ările m asive, de
heorghe Ionescu a organizat comuna Teregova pentru a putea sus ține și aproviziona grupul
În vremea aceea nu s e mai făcea deosebire in tre taranis ti, libe rali, m ilitari s au leg ionari. Toți
ând a fost obligat sa fuga în munți, Gheorghe Ionescu s-a dus în grupul lui Spiru Bl ănaru",
O
armata roșie începe im plantarea bol șevism ului la noi în țara. Cei car e con stituiau o p rimejdie
pentru com uniști erau d esfiintati prin exterm inare . Prim ul obstacol înl ăturat a fost monarhia.

A
constituiau princ ipala forța antico munista eficient a la acea vrem e. Porțile închiso rilor s-au
deschis. Au intr at cu m iile, cu ze cile de m ii și chiar cu sutele de m ii.

În
abuzuri și ca sa lupte împotri va comunis mului Așa a lua t ființa și grupul de partizani din
Teregova, condus de Spiru Bl ănaru, Petre Dom asneanu și Gheorghe Ionescu, în 1948.

G
lui Spiru B lănaru și al Col. Uta.

"
erau rom âni, cu o singu ra datorie, aceea de a ap ăra ființa neamului de du șmanii de la răsărit,
bolșevicii.

C
scrie prof esorul Atana sie Berze scu (un par ticipant a ctiv la even imente) în ca rtea sa
"LACRIMI SI SÂNGE. Rezistenta anticom unista arm ata din m unții Ban atului":

Sfârșitul anului 1948 și începutul lui 1949 îl prinde a șadar pe Spiru Bl ănaru, cu grupul sau, pe
dealurile Teregovei, organizându-se și aprovizionându-se.

Sfinții închisorilo r 64

Atac asupra postului d e jandarmi din Teregova

La începutul organiz ării sale, grupul lui Spiru Bl ănaru și Gheorghe Ionescu a fost unul
ofensiv încercând sa n imiceas că trupele de s ecuritate și să-i alunge pe invadatorii bol șevici.

Dar fiindc ă după fiecare lovitura data de ei Securitatea org aniza rep resiuni asupra po pulației
s-a renunțat la atac și s-au menținut doar pe pozi ții de apărare sperând ca puterile occidentale
și SUA sa vad ă lupta și suferința poporului roman și sa inte rvină pentru eliberarea sa.

Pe aceasta linie se îns crie și atacul asupra postului de jandarm i din com una Teregova. Totul a
început atunci când unul din part izani, Anculia Moise, a f ost arestat în seara zilei de 12
ianuarie 1949 și dus la P ostul de jandarm i Teregova.

Spiru Blănaru, Gheorghe Ionescu, Anculia Petru și Ghim boase Nicolae hot ărăsc atacare a
postului d e jandarm i și eliberarea lui Moise Ancu lia.

Iată cum descrie evenim entele la ancheta Stoichescu Pavel, unul din cei im plicați în atacu l
asupra postului de jandarm i din Teregova:

"După ce s -a organ izat atacu l Postu lui de jandarm i pe la orele 2 noaptea 12-13 ianuarie am
plecat cu to ți în curtea Percep ției vis-a-vis de Postul de jandarm i, unde ne -am plasat în pozi ție
de trag ere, iar Petru Anc ulia și Stoichescu Ion s-au plasat în curtea Postului de jandarm i.

La se mnalul dat prin fluier ături de către com andantul organiza ției Ionescu Gheorghe a început
atacu l, Spiru Blănaru a tras cu m itraliera, aju tat a fost de Grozavescu Ianas iar restu l am tras
cu diferite arm e ce aveam asupra noasta. Petru Anculia și Ion Stoichescu au tras cu un pistol
autom at și cu o arm a civila.

Unul dintre ei a aruncat și o trotila. Dup ă ce s-a tras câteva m inute s-a dat ordinul, nu pot sa
precizez de c ătre Spiru sau Ionescu, ca sa intram în Postul de jandarm i sa scoatem pe Anculia
Moise.

După term inarea atacu lui au intrat la post Copaceanu Martin și Cim poca Iacob, care au ie șit
împreuna cu Moise Anc ulia și Ienasiga Grigore. Știu ca Copaceanu M artin și Cim poca Iacob
au luat de la post doua arm e Z. B."

Luptele de la Pietrele A lbe-cea mai grea în frângere suferita de trupele de Securita te

Una din cele m ai importante lupte date împot riva S ecuritatii d in isto ria r ezistentei
anticom uniste din Rom ânia a fost lupta de la Pietre le Albe din Banat. Par tizan ii au p rins într -o
ambuscada doi spioni ai S ecuritatii dar unul le-a sc ăpat. Alertata de acesta tru pele de
Securitate a u pornit în u rmărirea partizan ilor și i-a ajuns la Pietre le Albe.

Spiru Blănaru și Gh. Ionescu au condus str ălucit lupta dup ă toate regulile m ilitare, iar
partizanii s-au aparat în dârjit provocând pierderi grel e trupelor de Securitate.

Ca urm are a acestei înfrângeri suferitei, m inistrul de externe al URSS s-a plâns la ONU de
"bandiții de pe dealurile Teregove i care lupta cu arm a în m ana împotriva com unismului"
(mărturie rămasa în analele ONU – m ai multe docum ente despre rezistenta din Banat pe
fgmanu.net ).
Sfinții închisorilo r 65

Bătălia este descrisa de prof. At anasie Berzescu în cartea de memorialis tica citata m ai sus:

"Spiru Bl ănaru și Gheorghe Ionescu se a șteptau acum la un atac din p artea securitatii. S-au
pregătit de lupta. Se aflau pe dealul Carciobati, sub m untele Sem enic. De aici s-au deplasat
spre Pietrele Albe. Ajun și aco lo, s-au a șezat în linie de apărare. Nu mai aveau timp sa se
ascundă.

Era ziua de 22 februarie 1949. Z ăpada m are, gerul aspru. Securita tea a d eschis focul cu toate
armele în fl ancul stâng al grupulu i. Din aceasta pozi ție partizanii au respins atacul securitatii
cu un foc ne milos de ar me autom ate. La m itraliera, în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-
Berda, tragator și Petru Berzescu-Berda incarcator, fra ți. Spiru Bl ănaru conducea lup ta.

Monum entul de la "Turcii m orti"-Teregova ridicat pentru lupt ătorii din m unți

Au căzut mulți morți din parte a securitatii. De la partizan i nici un m ort. Atacul a f ost resp ins.
Armata s-a retras incarcandu- și morții în ca ruta. Văzând ca flancul stân g este b ine fixat la
teren și înzestrat cu arm ament bun, securitatea a de schis un alt foc, atacând flancul drept al
grupului. Aici au f ăcut o breșa.

Doi partizan i au căzut în lupta, Pe tru Anculia-M iloi și Ghita Urdareanu din Dom asnea.

Se apropia de inserat. Grupul a f ăcut o m anevra de retrag ere or ganizata, derutând securitatea
prin susținerea retragerii cu foc continuu de c ătre centru l de apărare a liniei de lupta. Lupta a
durat pana noaptea târziu. Arm ata era hartuita din toate part ile de grupuri de cate trei
partizani.

[…]În ur ma înfrângerii de la Pietre le Albe, securitatea a organizat urm ărirea în întreaga zona a
Teregovei, extinzând-o pân ă la Dom asnea, Cornereva, Mehad ia. Înspre Caransebes au cuprins
toate com unele din juru l Slatin ei-Timis."

Vândut de s ocrul unuia dintre partiz ani. Arestat și înca rcerat la Cara nsebes

Spiru Blănaru, cu g rupul, lui s-au retras de la Pietre le Alb e către Fenes. Intre Rusca și Fenes,
la locul num it Tarsatu ra, se organ izează iarasi în ap ărare, asteptandu-se de data asta la un atac
mai puternic și mai bine organizat al Securitatii.

Un grup în frunte cu Spiru și cu Ion Caraim an pleacă spre Fenes, pentru inform ații și
alimente. Ajun și la Fene s, în casa lui Ion Caraiman, î și dau seam a ca securitatea s ta la panda
Sfinții închisorilo r 66

și intuies c ca socru l lui Caraim an le preg ătise vânzarea. Urm ărim firul povestirii a șa cum îl
reda profesorul Berzescu:

"În casa lui Ion Caraim an au fost prim iți cu o p refăcuta căldura de c ătre socrul lu i Caraiman,
Spiru și-a dat seam a ca ceva nu-i cu rat la m ijloc. Socrul, ple când af ară, a dispărut. În aceasta
situație, Sp iru cu Caraim an au ieșit repede din casa, fugi nd prin gradina spre p ădure.

Securitatea le-a lu at urma, deschizân d foc asupra lor. Ei au r ăspuns cu foc. În tim pul acesta,
Petru Berzescu și Iacob Cimpoca s-au retras spre p ădure. În aceasta lu pta a căzut mort Ion
Caraim an, iar Spiru Bl ănaru a fost r ănit la picior.

Era 12 m artie 1949. Albul z ăpezii de pe colinele Fenesulu i se in rosise. Sângele lui Ion
Caraim an curgea în aceea și iarna cu zăpada m are, sânge v ărsat în apărarea neam ului de urgia
comunista. Sângele lui Spiru Bl ănaru se infratea cu sângele lui Ion Caraim an în omătul mare.

Spiru Blănaru a fost arestat și dus la Secu ritatea d in Caransebes. Nu a încercat nici o
sinucid ere cu grenada."

Executați la Pădurea Verde pe 25 iunie 1949

Monum entul ridicat în m emoria celor executa ți la Pădurea Verde-Tim isoara

Procesul lui Spiru Bl ănaru și al celor lalți partizani nu a ie șit de pe linia proceselor-înscenare
din acea vrem e. Așa ca sentin ța "co ndam nare la m oarte" dat în cazul s au nu a m ai surprins pe
nimeni.

"La proces au fost obliga ți sa par ticipe muncitori, tarani, f emei și tineri, ca re fuseseră instruiți
sa aplaude și sa susțină sentința cu mani festări pute rnice de aprob are. Nimănui însă dintre
membrii fam iliilor ac estora nu li s -a perm is acce sul.

Soția lui Sp iru Blănaru, Maria, reuseste sa pacale asca paza ex erioara, d ar nu poate p ătrunde în
sala de judecata.

Tânăra de atunci va ram ane pentru c opilul ei, de-a l ungul tim pului, bra ț ocro titor, tinandu -i
loc și de tata. Nu dup ă mult tim p, Maria Blănaru cu fiul C ornel, cu soacra și bunica vor fi
deportați la Cuza-Voda (Ileana Sliveanu, C ărările speran ței)

Au fost condam nate la moarte prin im puscare 5 pe rsoane, iar alte 7 la munca silnica intre 15
și 20 de ani. Procesul a avut loc în cl ădirea în care- și are azi sediul Pr imăria orașului.

Sfinții închisorilo r 67

În 25 iunie 1949, la P ădurea Verde, al ături de S piru Blănaru m ai sunt executa ți: comandorul
Dom asneanu Petre, Petre Puschita zis Mutascu, Rom ulus Maritescu zis Fert și căpitanul Ioan
Tănase.

Fără de mormânt

Toate încerc ările de dup ă Revoluție de a afla unde au fost inm ormântati cei executa ți la
Pădurea Verde au fost sortite es ecului izbinduse de reaua-voin ța a au toritatilo r și de frica
martorilor.

Primăria Tim ișoara a dat num ele unei str ăzi "Spiru Blănaru" ca un om agiu pentru
personalitatea m arelui lupt ător anticom unist din M- ții Ba natulu i. De asem enea, Biseric a
Ortodoxa îl considera pe Spiru Bl ănaru un m artir pentru neam și credința, aprec iind înalta lu i
trăire ortodoxa.

"Testamentul" lui Spiru

După lungi lupte, suferin țe și trădări, par tizanii înțeleg ca vânzarea Rom âniei pe plan
internațional fusese f ăptuita chia r de cei pe care ei îi a șteptau ca eliberatori. Cu tancurile
rusești în țara, urm ariti și haitu iti în perm anenta de trupe le de securitate înc rederea într -o
răsturnare miracu loasa a situa ției se p rabuses te.

Hotărât sa lupte pân ă la capăt și constien ti ca moarte nu mai poate f i evitata, Spiru își
descoperă sufletul m ai tânărului sau cam arad, Atanasie Berzescu, în ceea ce s -ar putea
constitui într -un veritab il testam ent spiritual. Iat ă cum descrie profesorul Berzescu s cena:

"În lup ta aceasta cu r ăul, cu noi era num ai Dumnezeu. Vana ti din toate partile , într-o ia rna
grea, ne zb ăteam sa găsim o ieșire. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc, Spiru încep e
mărturisir ea lui. Baie rele inim ii lui se dezleagă și zice:

– "Mai frate Tase Ber zescu, sunt em pr inși ca-ntr-o m enghina. Nu știu care va scăpa din noi
doi cu via ța. Cred totu și ca tu o sa s capi. Este b ine sa știi unele gânduri ale m ele".

Stând așa, unul lâng ă altul, în m ijlocul întinsulu i de zăpada, ascultam la ce-m i spunea Spiru.
Apăruse deja legea care prevedea pedeapsa cu m oartea. Iată ce-m i spune Spiru:

A).- "De când stau aici în grup cu acești oam eni, hotărați sa lupte pân ă la unul, am observat
un lucru extrem de importan t în f elul lor de co mportare. De și suntem , ca apartenen ța politica,
diferiți, ne înțelegem ca frații. Nu facem diferența intre noi. Aici, dup ă cum știi, sunt m ulți
legionari, taranisti, liberali și militar i.

Suntem de a tâta tim p la un loc, nu i-am auzit o data sa fac ă deosebire in tre ei dup ă aparten ența
politica. Toți suntem rom âni și trebuie sa fim uniți în fata dușmanului. De și cel mai mare
păcat al ro mânilor este lipsa de unitate, no i aici am reușit sa rea lizam, în ciuda păcatului,
unita tea in tre noi.

B). – "În fata prim ejdiei, noi ne-a m adus am inte de Dum nezeu. Cu to ții ne rugam ca sa scăpam
din drăceasca inclestare intre bine și rău. S-a rea lizat o pr ietenie, liantu l fără de care nu va fi
niciodată biruința.

Sfinții închisorilo r 68

C). – "As dori ca, la mom entul potrivit, s ă știe și ai m ei, de acas ă, familia m ea, prin ce am
trecu t și care au fost co ndițiile de v iața și șansele de b iruința asupra comunis mului. Ne-am
impacat cu gândul ca v a trebu i sa murim pân ă la urm a. Eu, frate Tase, am certitudinea ca voi
muri și-ti in credin tez ție aceste gând uri ale m ele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele fram antari ale
mele ca om .

Fiul m eu, da că va m ai apuca sa scape cu via ța, la fel și soția mea, as vrea sa cunoasc ă prin ce
am trecut.

D). – "Îm i este draga țara noastr ă, neamul nostru rom anesc. As dori ca odat ă sa fie lib er, m are
și unit. Dumnezeu sa fie cu el. Dezmem brările de partid sa dispar ă. Poporul rom an s-a născut
creștin. Avem obligația morala fata de copiii no ștri sa le lăsam moștenire dreapta credin ța a
stram osilor noștri și răspunderea fata de str ăbunicii noștri, crescu ți în leg ea creștina.

Fa aces t lucru, fratele m eu, și este de-ajuns pentru m ine. Cei care vin dup ă noi sa știe ce-am
făcut și ce-am gândit și noi, în "toiul beznelor adânci".

Din m ormântul neștiut și din codrii Banatului r ăsuna încă mesajul de dragoste adresat de
Spiru neam ului sau și întregii om eniri.
Sfinții închisorilo r 69

"Trebuie sa m ărturisim zilnic cu suf erința, cu sân ge și chiar cu viața de ni se va cere"

Traian Tri fan – Avva și erou al demnit ății creștine române ști

"După cuvântul m oarte trebuie pus virgula, nu punct"

Traian Trifan s-a n ăscut la 3 noie mbrie 1899, în Lancram ul lui Blaga, jud. Alba, pasind în
viața pământeasca dintr-un veac în altul.

Școala a urm at-o la Liceul evanghelic nem țesc din Sebes; d in clasa a IV-a de liceu face cate
un an la Liceele ungu rești de stat din Sibiu și Blaj, un an la Liceul rom anesc Saguna din
Brașov; orașul fiind ocupat în tim pul războiului, î și încheie s tudiile (făcând doi ani în
octom brie-aprilie) și-și ia diplom a la Blaj, în 1916.

În vara lui 1917 este recrutat în arm ata austro-ungara și trim is pe front în Albania, unde e
telefonist (cuno ștea 3 limbi). Se imbolnavest e de malarie, e internat în Slovacia, apoi la
Viena; e retrim is pe front în Muntenegru, când r ăzboiul se term ina.

Cu peripe ții revine în țara; participa la Adunarea de la Alba Iulia și-și vede patr ia întreg ita.
Absolvă Școala m ilitară de artilerie din București; e avan sat sub locotenent. Se înscrie la
Facultatea d e drept din Cluj, e vicepre ședinte al Centru lui Studen țesc, participând activ la
framantarile studentesti.

Își ia docto ratul în dre pt și face practica în avocatura la Sibiu, Sebes și Satu Mare, f iind
ultim ul avocat din Bra șov care a dat exam en de cenzura, în 1926 (dup ă 8 ani de studii și
praxa).

Lupta noastr ă nu este limitata în timp , ci permanenta (T .T.)

În 1927 deschide un birou de avocatura la Bra șov; în 1933 î și întemeiază familia, căsătorindu-
se cu Elena Scholtz, cu care are dou a fete: Ilean a și Maria. Ion Mo ța (cunoscut din studen ție)
îl convinge sa intre în Mi șcarea Legionar ă. Pledează în procesele: Duca, Bratu, „com plotului
studențesc” de la Târgu Mures, ținute la Bra șov.
Sfinții închisorilo r 70

Datorita ad eziunii sale la Mișcarea Legionara e închis la Jilava (1934) și lagărul Vaslui
(1938). E eliberat și conc entra t în armata, cu care va parasi Basarabia f ără lupta.

După instalarea Statulu i Național Legionar, în toam na anul ui 1940, lt. Trifan este num it
prefect al ju dețului Brașov; își asuma func ția, deși situația era dificila (g ranița mutându-se la
Sfântu Gheorghe): „M ă găsesc în acest loc din ordin și voi f ace ce pot”. Dup ă lovitura de stat
a lui Antonescu din ianuar ie 1941 e som at de col.

Filip Agr icola, com andant al regim entulu i de inf anterie d in Brașov, să predea P refectura.
Refuza și cere sa f ie înlocuit p rin decret de s tat, așa cum fusese num it. În urm a discuțiilor c u
gen. Dragalina, a con sultărilor cu Bucureștiul și a am eninta rilor armatei germane de a
interveni, împreuna cu Marian T raian, seful jude țului, predau autoritatea și sunt aresta ți.
Urmează ancheta și procesul.

Deși col. Agricola confirm a ca a fost ordine în jude ț și prezenta arm atei la prefectura e ra
nejustif icata , totuși dr. Traian T rifan este c ondamnat la 16 ani închisoare.

Trebuie sa m ărturisim prin comportarea de zi cu z i, poate cu suferin ța, cu sânge și chiar
cu viața de ni se va cere (T.T.)

Împreuna cu fetele sale

Ajunge în tem nița Aiudului. Prin anvergur a sa spirituala polarizeaz ă, împreuna cu Marian
Traian (nu miți de cei m ai tineri „ cei doi Tita nii”), grupu l de adev ărata fervoare și trăire
creștina, care practica chiar în condi țiile închis orii v irtuțile pater icale: ascultare, ru găciune
neîntrerupta, m unca.

„Aveau o tr ăire d e chilie m ănăstireasca. Se c itea pe f ata lor o lin iște, însă convingătoare.
Educația lor venea m ai de dem ult. Am ândoi se buc urau de o m are stim a din partea noastr ă și
respec t din p artea gard ienilor” (Pr. T raian Be lu).

Cererea celor din închisori de a fi trim iși pe front e accep tata printr-o adresa p rimita de la
Antonescu, doar pentru reabilitare; dr. Trifan este în fruntea celor care nu accepta înjosirea,
deși tentația elibe rării era m are, pentru ca nu f ăcuse rău tar ii și nu av ea nim ic de re abilita t,
având cea m ai dem na atitudine d in timpul prigoanei anton esciene.

Urmarea: su feră represalii din partea adm inistrației și jigniri din partea cam arazilor care voiau
sa scape d e închisoare.

Urcușul sau duhovnicesc avea sa traseze și linia de m ărturisire a „m isticilo r”, intre care sunt
pomeniți Valeriu Gafencu sau Gheorghe Jim boiu:
Sfinții închisorilo r 71

„Un om de o profunda tr ăire creștina, un m are și integru caracter, un povatuitor blând,
înțelept, odihnitor, dori nd parca sa cuprind ă într-un cuvânt pagini în tregi. Badita Tr ifan trăia
într-o tăcere concentrata, fiind om ul rugăciunii” (arhim . Arsenie Papacioc).

„A purtat lu mina spiritu lui, ne -a pus în contact cu cerul, cu Iisus, cu P reasfânta Fecioara, cu
doctr ina creștina a Bis ericii noas tre. Printr -o viața de ruga și asceza a acestu i monah intre
monahi, a cultiv at ver ticala cr eștina, creând prin discipoli m ucenici și cuv ioși, o școala care a
cuprins toate închisorile” (Gheorghe Dragon).

Refu ză "eliberarea"

Pentru pozi ția sa e anch etat și jude cat la Tr ibunalul M ilitar Sibiu; es te achitat, însă e trim is
discip linar la Suceava. La apropierea frontulu i, directoru l închisorii p leacă cu arhiva, l ăsând
conducerea prim ului gardian, cu or dinul de la directorul general al închisor ilor, Petrescu, de a
preda deținuții legion ari rușilor.

Dar cu inte rvenții și presiuni sunt elibera ți, câteva zile în ainte de a ocupa ru șii orașul. Un
preot, deținut și el, face rug ăciune și fiecare pleac ă unde dore ște. Îm preuna cu al ți cam arazi
„mergând num ai pe caile indicate de onoare”, de și puteau evada, ajung pe jos, cu ma șina și
trenu l la Brașov, unde se prezint ă la închisoare, pentru a- și executa cond amnarea.

Putându-se savarsi Litur ghia în închisoare, dup ă mai mult tim p, pr. Vasile Se rghie l-a
observat: „Va rog sa-m i spuneți de ce ați lăcrimat azi, când v-a ți impartasit? – Cum sa nu
plâng de bucurie când în țeleg cât m ă iubește Dumnezeu, oferindu-m i-Se hrana și băutura”.

La propunerea lui Iuliu Maniu, legionarilor – singurii de ținuți politici din Rom ânia cărora nu li
s-a ap licat decretul de am nistie de dup ă 23 august – li se va reduc e pedeapsa cu un sfert.
Ajunge iar la Aiud, de unde de ținuții sun t mutați datorita frontului la Alba Iu lia și revin la
Aiud.

Acolo îi întâmpina pe prim ii condamna ți de com uniști, „crim inali de război” sau politicien i ai
vechilor regimuri. În peri oada 1946-1948 o parte a de ținuților sunt sco și la munca în c olonii.

Traian Trifan ajunge la Galda, pe dom eniul Albini (fost castelul Kendeffi, unde fuseser ă
anchetați și chinuiți Hor ia, Cloșca și Crișan, lângă care era și o bisericu ța), unde se tr ăia în
oarecare lib ertate (un calm ce anunța furtuna ce o va dezlantui regim ul penitenciar com unist)
și fiecare î și sporea dim ensiunea spiritu ala; personalitate a lui Tra ian T rifan e evid ențiata în
mărturiile m ai multor ca marazi:

Gheorghe Stanciu -Baca: „Într-o seara m -am oprit în pragul bisericii, intim idat. Bădia Trifan
era acolo, sub icoana, se ruga. M-am retras. M-a v ăzut și mi-a zis : Nu pleca! Minutele ce -am
stat în ușa m-au inghetat.

M-a luat u șor după umăr: Vrei sa știi câ t de veche este biser ica? La să pe istor ici și pe
arheologi sa afle! Noi știm ca Biserica nu este veche și nu este noua; Biserica est e
dintotdeauna și pen tru totdeauna; marea taina a Biseri cii este cea din sufletu l nostru!. ..”

Iulian Bălan: „În întunericul nepătruns al bisericii plângea ore întregi… Noi îl auzeam și
ieșeam fără să-i tulbura m rugăciunea. Nu f ăcea prozeli ți. Cei ce- l iubeau și-l stimau erau pe
picioarele lor… Leg ătura dintre ei era Iisus Hristos și nu era alt stâlp de sus ținere”.
Sfinții închisorilo r 72

Marin Na idim: „Când ie șeam de la lucru din vie îl vedeam pe d-l T rifan tot tim pul citind d in
Filoca lie. U neori sta cu ochii înch iși, de nu-ti puteai da seam a dacă a ațipit, dacă meditează
sau dacă nu cum va se roagă. Impune a prin răbdare și înțelepciune; gândea profund. A rezistat
tuturo r înce rcărilor sortii pr in cred ința tare în Dum nezeu. Rămâne în memoria noastră
exem plu de Avva și de erou”.

Sandu ( monah Atanasie) Stefanescu: „Cred ca B ădia Trifan și Bădia Marian tr ăiau rugăciunea
inimii, cob orând pe H ristos în inimile lor. Lumina de pe fata lor, blandetea, r ăbdarea,
suportarea suferin ței, frigul, foa mea, lovirile de tot fe lul erau tot atâtea mom ente de bucurie
pentru ei”.

Refu ză să participe la întrecerea pentru depasirea normelor. Urmeaz ă tortura și o cana
de terc i la t rei zile

În 1948 de ținuții sunt readu și la Aiud, iar regim ul devine tot m ai dur; dac ă nu sunt ancheta ți
sau pedepsi ți, majoritatea sun t sup uși la m unci, în fabrica în chisorii. În 1951 refuza sa
participe la întrecerea p entru dep asirea norm elor (o form a a reeduc ării), declarând : „Robu l
este m ort cu voin ța.

El se supune ordinelor”; în urm a refuzului urm ează tortu ra și carcera: „B ădia, așezat în
genunchi, a fost tuns la zero. I s-a b ătut un lan ț greu la picioare și dus în celula de beton în
care nu se putea sta în picioare… Aici a fost ținut tim p de o luna cu regim alim entar seve r (o
cana de terci la 3 zile)” (George Popescu).

E scos din nou la m unca cu un regim de 12 ore/zi; datorita obose lii, ajunge sa doarm ă în
picioare (m ai mult de un an de zile).

În 1953, având sa i se încheie condamnarea, este dus la Vacaresti, anch etat la Uranus, trim is
la lagărul de la Pope ști Leordeni, apoi la Caransebes și de acolo la Bra șov, în 1954. Dup ă o
alta an cheta, pentru ca n u a fost găsit nici un m otiv de condamnare, i se anuleaz ă reducerea
pedepsei și e expediat la Gherla.

Com portamentul sau în Saptam ana Patim ilor îl desc rie Dumitru Bordeianu: „Era retras într-un
coltisor și plângea continuu, privind cu ochii spiritului și simțind cu inim a suferințele Fiu lui
lui Dum nezeu răstignit pe Cruce, pe Golgota”.

La expirarea condam nării de 16 an i, nu e pus în liber tate, ci trim is cu dom iciliu obligator iu în
Bărăgan. În 1958 este trim is în lagărul de „m unca obliga torie” Culm ea.

„După douăzeci (și unu) de ani” – o realitate, nu Al. Dum as

După 2 ani ajunge la Peri prava, în Delta Dun ării. În 1961, unul dintre tinerii care intrase și el
în urm a cu 20 de ani în închisoare îl descrie:

„Era acela și. Aceiași ochi, dar parca indurerati; auzeam ca deseori era v ăzut cu lacrim i, și
erau, desigur, nu pentru suferin țele personale, ci lacrim i de rugăciune pentru indurarea
Cereasca.

Sfinții închisorilo r 73

Vorbea pu țin di n grai, dar mul t din privire și din ținuta” (Nicola e Mazăre). Se eliberează în
1962, ajungând la Bra șov de ziua În altarii Sf intei Cruci, s emn al biruin ței personale.

Sfârșitul. "După cuvâ ntul moarte trebuie pus virgula, nu punct" (T.T.)

După închis oare și-a reîntreg it familia (soția cu f etitele lui f useseră izgon ite din loc în loc). A
trăit în m are sm erenie, lăsându-ne m oștenire concep ția sa de viețuire după un program
creștines c în lucrarea M ărturisesc, ad evărat curs de teologie.

S-a savarsit din via ța aceasta în 12 ap rilie 1990: „Sm erit trăitor în Cel ce este Ca lea, Adevărul
și Viața și-a adăugat sufletul la tem elia neam ului rom anesc, fi ind calauza și indem n pentru cei
ramași” (Constantin Pascu).

„Dintre to ți aceia pe care i-am cunoscut în tim pul îndelung atei deten ții (22 de ani), îndr ăznesc
sa spun ca poate nici unul nu și-a as umat suferin ța și condiția de a fi discreditat ca om, f ără
însă a renunța la dem nitatea de m ărturisitor al adev ărului, așa cum și-a asum at-o acest b ărbat
pe care înd răznesc sa-l num esc ero u al dem nitatii creștine rom ânești, în veacul XX” (Virgil
Maxim ).
Sfinții închisorilo r 74

Pr. Gh. Calciu: "Nu avem alt sfânt mai mare decât Valeriu Gafencu"

Valeriu Ga fencu – "D umnezeu rev ărsase asupra lui harul fr umuseții sub
toate aspectele"

Sf. Mucenic Valeriu

Biografie

Valeriu Gafencu s-a n ăscut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, jude țul Bălti, în
Basarabia. Tat ăl sau, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Tarii, ad unarea reprezentativa
care a votat în 1918 Unirea cu Rom ânia. După ocuparea Basarabiei de c ătre bolșevici, în iunie
1940, a fost deportat în S iberia și a murit la scu rt timp după aceea.

Lui Valer iu îi rev ine așadar și sarcina de a s e îngriji d e restu l familiei, m ama și cele trei
surori.

Valeriu urm ează cursurile liceului Ion Creanga din B ălti și în 1940 devine student al Facultatii
de Drept din Ia și.

Arestat de Antonescu

În toam na anului 1941, când a fost arestat și condam nat la 25 de ani munca siln ica, Valeriu
Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultatii d e Drept și
Filosof ie din Iași.

Reputatul profesor de Drept Ci vil Constantin Angelescu l-a ap arat la proces pe Gafencu,
declarând: "Este unul dintre cei m ai buni studen ți pe care i-am avut de-a lungul întregii m ele
cariere d idactice".

Pledoar ie inutila, f iindcă dictatura antonesciana nu a v ăzut cu ochi buni activitatea legionara a
tânărului Gafencu, care avea o func ție de conducere în Fr ățiile de Cruce.

Sfinții închisorilo r 75

Închisoare și distrugere fiz ica sub comuni ști

Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna în decem brie 1949, d upă ce a trecut prin
puscariile de la închiso area Aiud ( intem nitat d e regim ul dicta torial al lui Antone scu, intr e
1941 – 1944) și de la Pite ști (închisoare în ca re a avut lo c cum plita reeduca re comunista
cunoscuta sub num ele de "fenom enul Pitești", proces ca talogat de Solje nitin c a cea m ai mare
barbarie a s ec. XX).

Din cauza torturilo r și regimului bestia l din temni țele com uniste, Valeriu Gafencu a ajuns la
sanatoriul-închisoare Tg. Ocna într-o stare atât de grava încât s upraviețuirea sa tim p de doi ani
(până la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o m inune.

Prețul rezistentei s ale m orale și spirituale în fata ighem onului com unist de la Pite ști a fost
unul care i-a r ăpit def initiv sănătatea. TBC-ul pulm onar, osos și ganglionar, reum atism ul,
lipsa h ranei necesare i-au ruinat trup ul.

Chipul sau era îns ă, straniu, sc ăldat în tr-o lum ina nepământeana, asupra c ăreia depun m ărturie
mulți din ce i care au av ut privileg iul de a-i f i în preajm a în ultim a parte a vieții sale. Sufletul
și mintea sa nu se desparteau defel de rug ăciune.

În ultim ul an, hem optizia (scuipa sânge) îl tran sformase într-o "epava". La prim a vedere, c ăci
lumina sf ințeniei trecea dincolo de b ietul trup în suferin ța și îi atingea pe ceilal ți deținuți.

Cu aceasta figura de sfânt – care nu poate fi explicata natural, întrucât se știe ca boala care îl
rodea aduce doar deprimare și schim onosire a chipului – a trecut la cele ve șnice.

Valeriu (dreapta) îm preuna cu Ion Ianolide și mama sa în colonia de m unca de la Galda

Si-a cunoscut z iua morții

Cu num eroase plăgi tuberculoase pe trup – care supurau perm anent – Gafencu și-a așteptat
moartea cu o senin ătate care i-a înmuiat și pe gardienii-calai. Trupul sau se f ăcuse cu adevărat
lacas al Duhului Sfânt. Pentru credin ța sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu s ă-și
cunoască ziua m orții.

Pe 2 februarie 1952, el și-a ruga t camarazii să-i procure o lum ânare și o cam asa alba, pe care
sa i le preg ătească pentru ziua de 18 f ebruarie a aceluia și an.

A mai cerut ca o cruciuli ța (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) s ă-i fie pusa în gura,
pe partea dreapta, spre a fi rec unoscut la o eventuala dezgropare.

Sfinții închisorilo r 76

La 18 februarie, intre orele 14.00 și 15.00, dup ă mom ente de rug ăciune incadescen ta (cu fata
transf igurata), Valer iu a rostit u ltimele cuv inte: "Doamne, da-m i robia ca re elibe rează sufletul
și ia-mi liber tatea car e-mi robește suf letul".

La targa und e a fost depus, spre a fi dus într-o groapa com una (a tuberculo șilor), au venit și s-
au înch inat, pe rând, toți deținuții, iar calaul P etre Orban a pl ecat din închisoarea pentru
întreaga zi, pentru a-i l ăsa să-și ia rămas bun de la Valeriu. V aleriu Gafencu a fost om ul jertfei
totale.

Si-a sac rificat, pentru Hristo s și nea m: tinerețea, prof esia, f amilia, liber tatea și viața. Cu toate
acestea Biserica Ortod oxa Rom ana întârzie n ejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu.
Oam enii îl c instes c însă ca atare, icoana m ucenicului putând fi g ăsita în to t mai multe case.

I-a salvat via ța pastoru lui Wurmb rand cu pre țul propriei vie ți

Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult și-l adm irau pe Valeriu, Victor Leonid a Stratan,
obținuse p rintr-o inte rvenție speciala de la f amilie, un pachet cu strep tomicina.

Deoarece starea lui era ceva m ai buna, a ven it cu m edicam entele și i le-a pus în brațe lui
Valeriu, f ericit ca îi po ate salva v iața.

Valeriu le- a prim it și a doua zi l-a instiint at pe Stratan ca a hot ărât sa le ced eze p astoru lui
Wurmbrand, spunând ca acesta se afla, de asem enea, într-o stare grav a și salvarea lui ar
însem na mult pentru dezvolta rea c reștinatatii, d eoarece este o personalitate recunos cuta, cu
relații internaționale și mare putere de influenta.

Stratan s-a sup ărat și a declarat ca n u este de acord. Atunc i, cu blandete, Valeriu i-a spus ca
din m oment ce i-a d ăruit medicam entele, acum ele îi ap arțin și are lib ertatea sa le f olosească
potriv it inde mnului cons tiintei lui.

Într-adevăr, medicamentele au fost folosite de pastorul W urmbrand, a c ărui viața a fost astfel
salvata. Nu dup ă mult timp, pastorul avea sa fac ă un gest sim ilar, cedând injec țiile p rimite de
el chiar unui legionar. D e aici și conf uzia intretinuta în m edia ca pastorul i-ar fi salvat via ța lui
Gafencu și nu invers.

Impresionat de tr ăirea creștina a lui Gafencu, pastorul W urmbr and a declarat ca v rea sa intre
în Rai pe aceea și poarta pe care intra și Valeriu și și-a luat angajam entul ca dac ă va m ai fi
vreodată liber sa vorbeasc ă lum ii într egi desp re trăirea d e excepție a lui Vale riu și a
camarazilor săi. Num ai că Wurmbrand a uitat repede cele prom ise.

Interviu cu dr. Aris tide Lefa, stu dentul medici nist care l-a îngrijit pe Gafencu pana în
ultima clipa*

Rep: Spune ți-ne va rugam o întâm plare mai deos ibita cu pacientul Valeriu Gafencu!
Dr. Aristide Lefa: Sunt f oarte m ulte de z is, în să am sa mă opresc asupra uneia singure.
Valeriu urm a sa suporte o interven ție ch irurgicala la sp italul din loca litate, fiindcă noi nu
aveam cele necesare pentru a-l opera în peniten ciar. Opera ția a f ost foarte m ult întâr ziata de
autor itatile c omuniste.

Sfinții închisorilo r 77

Când l-au pus pe m asa de opera ție nu i-au f ăcut cum trebuie anestezicu l sau aces ta era expirat
pentru ca trupul lui Gafencu nu am orțise. Si l-au operat m ai bine de jum ătate de ora pe viu iar
el nu a spus un cuvânt. Si-au dat seam a la final ce f ăcuseră, au rămas impresiona ți, dar viața
unui deținut nu valora nim ic pe atunci.

Au fost m inuni la m oartea sa.

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aris tide Lefa: A fost un m iracol ca a sup raviețuit atât. Pe final abia m ai putea respira,
inima îi bătea cu putere… I-am dat apa cu zahar c ăci n-aveam niciun tratam ent la dispozi ție.
După ce a luat doua guri s-a ridicat și m-a mustrat ușor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi îm i
dați mie miere?"….

Imediat ce i-a fost scos trupul afar ă și pus pe p ământ, deși fusese o zi c ălduroasa, cu soare,
pana atunci, în câteva m inute s-a pornit o ninsoarea te ribila ca re a acoperit to t noroiul d in
jurul corpului lui Va leriu.

Troița ridicata la Tg Ocna deasupra grop ii com une în care au fost arunca ți deținuții

Câteva m ărturii despre sf ințenia lui Valeriu Gafencu

Preot Gheorghe Calciu Dum itreasa: " Nu avem alt sfânt m ai mare decât Valeriu Gaf encu"

IPS Bartolo meu Anania: "Stâ lp al re zistente i spir ituale rom ânești"
Intre cei m ai cunoscu ți martori-m artiri, ca re au suf erit, trăind pe cele mai înalte culm i ale
spiritua litatii creștine, stâ lp al rez istentei sp irituale rom ânești din tim pul opresiu nii comuniste,
consideram a fi fost atun ci studentul VALE RIU GAFE NCU.

Marin Naidim, Constanta: "Era fire de poet"
Citise m ult în viața lui, dar acum (cât s-a m ai putut ci ti în Aiud, pana în 1948), nu m ai citea
decât o sin gura carte, Biblia, și ce era în leg ătura cu ea: Filoca lia, P atericul, Urmarea lui
Hristos. Si se ruga.

În colon ie, m ergea intre ruin ele un ei vech i biserici parasite, ce se afla pe un deal, într-o
lucern a a coloniei, n -avea acoperi ș, era expusa ploilor și intemperiilo r și el se ruga acolo.

Când venea cineva pe la el de-acas ă, aborda cu ei totdea una problem e de credin ța, căutând sa
convingă pe fiecare de importanta m ântuirii.

Sfinții închisorilo r 78

Spunea c ătre m ine ca chiar dac ă nu r eușim noi sa schim bam lum ea, dar m ăcar sa tre zim
interesul, să o face m sa nu se m ai simtă bine când savarseste r ăul, să cream problem e, să-și
pună întrebări, să-și schimbe pa șii.

Făcea m ult caz de "con stiinta păcatului", p entru ca erau m ulți care cons iderau păcate num ai
curvia, ho ția și crim a și mulți nu se recuno șteau pacatos i, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca
le minimalizau, neacord andu-le im portan ta cuven ita.

Dar pierdeau din vedere ca m ai sunt și altele și poate m ai mari decât acestea, cu m ar fi
mândria. "Celor m ândri Dum nezeu le sta îm potriva și celor smeriți le da har." Pe om ul care se
grozaveste, Dom nul îl lasă singur și fără El o să-și dea seama ca nu po ate face nim ic și o sa
strige la E l.

Valeriu Gaf encu în tinere țe

Virgil Maxim, Ploie ști: "Dum nezeu rev ărsase asupra lui harul frum useții"
Dum nezeu revărsase asu pra lui haru l frum useții sub toate asp ectele:
Fizic, părea un Arhanghel, purtând când spada d e foc a cuvântului dum nezeiesc, cân d crinul
curatiei plin de parfum tainic.

Aurelian Guta, Craiova: " Nu l-am auzit niciodat ă plângându-se"
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungul ui sir de luni petrecute în pat, f ără mișcare, și
din cau za slăbiciunii și insuficientei circula ției sângelui, i- au apărut pe co rp esc are mari ce nu
puteau fi vindecate cu nici un ch ip, cuprinzân du-i o m are suprafa ța a spatelui, co apselor și
gambelor.

Alți bolnavi, în situa ție asemănătoare, se v ăitau, blestem au și se revoltau, c ăci ustu rimile și
durerile rănilor er au îng rozitoa re.

Pe Valeriu nu l-am auzit niciodat ă plângându-se, de și pe chipul sau se putea citi suferin ța
accentu ata, iar în o chi îi apăreau lacrim i de du rere, când era pansat, cu m igala și dragoste
frateasca de de ținuții do ctoran zi în m edicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel și Aristide Lef a,
timp de ore în sir.

Din fasii de cam asi rupte, confec ționam bandaje pentru acoperir ea escarelor, dar din lipsa
substanțelor medicam entoase n ecesar e, fasiile se lipe au de răni și produ ceau dureri cum plite
când erau d esfăcute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dup ă un tim p,
broboane de sudoare îi acopereau fruntea boltita.

Medicii observau; era semnul ca r ăbdarea a tinsese lim ita. Atunci se opr eau și-l lăsau puțin să-
și revină.

Sfinții închisorilo r 79

IMNUL INVIERII**

Versuri-Valeriu Gafencu
Muzica-Mih ai Lungeanu

Va cheam ă Dom nul slavei la lum ina, să crească-n inim ile noastre -nfrânte,
Va cheam ă mucenicii-n veșnicii, Un om născut din nou, arm onios,
Fortif icați Biserica cre știna, Pe chipurile voastre sa se-m plânte,
Cu pietre v ii zidite-n temelii. Pecetea Dom nului Iisus Hristo s.

Veniți, creștini, luați lum ina, Un cl opot tainic m iezul nopții bate
Cu sufletul senin, purif icat! Si Iisus coboar ă pe pământ,
Veniți, flam anzi, gus tați din cina, Din piepturi le voastre -nsân gerate
E nunta fiului de Im parat. Răsuna Im nul Învierii Sfânt.

*Prezentam doar scurte pasaje din interv iu, foarte m ulte din cele spuse de interlocuto r
regăsindu-se în corpul știrii.
**Se cânta d e Sfintele Paști, în noaptea învierii Dom nului nostru Iisus Hristos.
Sfinții închisorilo r 80

"Dacă am pierdu t averi și ranguri, dar nu a m pierdut credin ța în Dum nezeu, nu a m pierdut
nimic".

Vasile Mi litaru: "În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul"

Copilăria și debutul literar

Vasile Militaru s-a n ăscut la 19 septem brie 1885, în com una
Dobreni-Campurel, regiunea Bucure ști. Părinții săi, Ghita și
Dinca, erau taran i plugari. Tân ărul Vasile dovede ște dorința
de studiu și inclin atii literare; cu toate acestea face doar 4
clase, fam ilia Militaru fiind foarte s ăraca.

Debuteaz ă cu versuri în revista Literatura și arta rom ana la
vârsta de 15 ani. Primul volum de versuri Strop de rou ă
apărând în anul 1919. Fiind rem arcat de m ai mulți oam eni de
cultu ra ca Barbu S tefanescu Delavrancea, Alexandru
Vlahuta și Duiliu Zamf irescu (a cesta din urm a fiind chia r
mândru de descoperirea noului talent) începe sa publice în
ziarul Universul intre anii 1927-1930.

Devine cunoscut și printr-o serie de fabule pub licate în revistele Drum nou și Porunc a vrem ii.
În poezia sa vorbe ște despre ortodoxie, na ționalism , oameni sim pli, satul rom anesc. Un pri m
volum de poezii rem arcat este Psaltirea în ve rsuri (1933), prem iat de Aca demia Romana, dar
opera sa de capatai ram ane Divi na Zidire, la care a lucrat peste 25 de ani (1926-1955). Divina
Zidire este Biblia ve rsificata și ilus trata.

În perioada interbelica devine unul dint re cei m ai populari oam eni de cultura din țara. Se
spune ca nu exista casa de om care știa sa citeas că, fără un Vasile Militaru pe etajera.
S-a casatorit cu Ecaterin a (Telly) Barbu și a locu it în Bucu rești.

Sub pseudo nimul Radu Barda

Poetul Vasile Militaru se apropie de Mi șcarea Legionara dup ă anul 1933 și dedica legionarilor
mai multe poezii pr intre care Purt ătorii to rtei sau Bucura-te țara. Poeziile legionare se vor
publica în volum ul Temelie de veac nou, ap ărut în aprilie 193 8 la ed itura Cartea Româneasc ă.
Aceasta crea ție avea sa fie unul din cape tele principale în pro cesele politice ce vor urm a.

Vasile Militaru alege sa sem neze o parte d in scrierile sale sub pseudonimul Radu Barda. În
timpul războiului publica un volum de versuri pa triotice sub acest pseudonim . Tot cu acest
pseudonim semnase și în Porunca Vrem ii, ziar subintit ulat „tribuna zilnica de lupta na ționala
și creștina”.

Citește poez ii de Vas ile Milita ru

Sfinții închisorilo r 81

"În poez iile mele n iciodată nu va rima poporul cu tractorul"

După instaurarea com unism ului poetul re useste sa scape ani de-a rândul
de valu rile s uccesiv e de arest ări. Însă la un m oment dat i se cere s ă-și
folosească talentu l literar în f olosul com unismului și a conducerii.
Refuzul sau este categ oric: "În p oeziile m ele niciodat ă nu va rima
poporul cu tractorul".

Ca ur mare a acestu i refuz, datorita trecutu lui sau legionar și a operei
sale religioase, este arestat la 8 ianuarie 1959.

Torturat crunt la 74 de ani

Detenția o face la Pite ști unde va fi torturat crunt în ciuda faptului ca la data arest ării avea 74
ani. De la P itești este transferat la închisoar ea din Craiov a, aici se v a judeca și procesul sau.
Sentința a fost data la 20 iunie 1959.

Tribunalului Militar din Craiova l-a condam nat la 20 ani tem nița grea pentru crim a de uneltire
contra ordinii sociale, la 12 ani închisoare corec ționala pentru delictul de de ținere de
publicații interzise; la 10 ani de d egradar e civ ila, confiscarea totala a averii perso nale plu s
obligația de a plati 1000 de lei cheltuieli de judecata….

Bătrânul Vasile Militaru , în vâ rsta d e 74 ani, a prim it o condam nare de 32 ani, adic ă urmând a
fi pus în libertate la venerabila vârsta de 106…

Securitatea a incend iat toate m anuscrisele g ăsite la dom iciliu l poetulu i.

Moartea poetului

În tem nița de la Ocnele Mar i a fost dus im ediat după pronunțarea sen tinței. A fost ținut la
izolare pentru a nu periclita “ șansele de reabilitare” ale d eținuților – ca re cunoșteau versur ile
sale și îl iubeau pe m arele poet. Despre condi țiile în care era ținut poetul m ărturisește fostul
deținut politic Dum itru Radu Udar:

“Am putut observa ca poetul st ătea singur în celula, m ai degrabă izolat, neacordandu-i-se nici
un ajutor m edical. Nu se vedea nic ăieri vreo urm a de m edicament.

Pe m ica m asuta de fier – tabla – se g ăsea o can a cu ceai neindulcit, pe care îl beam și noi
ceilalți, o bucatica de turtoi și un castron de tabla în care abia se distingeau câteva boabe de
arpacaș, de multe ori nefiert și plin de garga rite.”

Trei sap tamani m ai târziu, dup ă criminala sentin ța, pe data de 8 iulie 1959, Vasile Militaru s-a
stins. Pen tru marea sa credin ța și pent ru suferin țele indurate, Dum nezeu a făcut a stfel încâ t
poetul sa poat ă pleca d in aceasta lu me în prezenta unui preot și a unui de ținut politic care
peste ani sa poat ă mărturisi desp re martiriu l sau.

Mărturia lui Dumitru Radu Udar – Documentele rez istentei. Vol. 1

„… am fost scos afar ă cu încă un deținut, preot, c ăruia nu-i m ai rețin num ele… Ne-au dus pe
un coridor întunecat, oprindu-ne la ordin în dreptul unei u și pe care a deschis-o și ne-a
Sfinții închisorilo r 82

poruncit sa intram înăuntru, aici fiin d de fapt o cam era-celu la a infirm eriei în chiso rii. Multe
temnițe disp uneau de asem enea celule.

Singur în cam era-celula, o jilav a făptura de om , era căzut din pat cu f ata în jos. Gardianul
tiran ni s -a adresat cu ura care îl caracteriza și pentru care era apre ciat (de conducere).
Banditul asta trag e sa moara, ridica ți-l în p at mai repede.

L-am întors cu fata în sus pe m uribund și l-am așezat în pat. Acest om era Vasile Milita ru. Cu
ochii dați peste cap și cu fata brăzdata de chinu rile m orții. Ni mic nu mai era viu în el, doar
ochii, parca n ăluci nepământene, vegheau a șteptând de undeva o m ana de ajutor care nu m ai
venea. Am trecut la picioare f ăcând sem n preotului sa tre acă la cap.

Din privire și din m ișcarea buzelor (gardianu l stătea în ușa) m-am înțeles cu preotul s ă-i spună
rugăciunea din urm a, pentru dezlegare. Când pre otul a înc eput prin m ișcarea buzelor s ă-i facă
rugăciunea de dezlegare, pleoapele muribundului s- au deschis, apoi ia rasi s-au închis și, parca
mulțumit, s-a însen inat la f ata și și-a dat duhul.

Așa i-a fost dat, s ă nu aibă o lum ânare aprin sa la capata i în acele ultim e clipe ale vie ții, el care
se risipise în atâtea genera ții. Ne-am dat seam a cât de profunda a fost credin ța în Du mnezeu a
poetulu i, car e și-a accep tat m oartea ca pe o im partasan ie.

… Ne-a aruncat din u șa o cam asa și o pereche de indispensabi li – ce- i drept c urate – și ne-a
poruncit: "Dezbracati-l pe bandit de ce are pe el și imbracati-l cu rufele astea." Am executat
operația sub supravegherea lui. Când a v ăzut ca este gata, ni s-a adresat autoritar și dușmănos:
– Iesiti afară! Bine ca a murit. Un b andit m ai puțin în țara. Ne-a condus în celula, având grija
pe parcurs sa ne atrag ă atenția:
– Sa nu cumva sa cirip iți în celula unde a ți fost și ce-ați făcut, ca stiti ce va asteap ta”

Trupul bătrânului Militaru a fost pus într-o lada apoi ca rat cu carutul spre groapa comuna de
către doi de ținuți de drept com un."

Condamnat la uitare

Coperta cartii de versuri "T emelie de veac nou", edi ția din aprilie 1938, editura Cartea
Rom ânească

Milita ru obișnuia sa spu nă: „"Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credin ța în
Dum nezeu, nu am pierdut înc ă nimic".

Sfinții închisorilo r 83

Regim ul comunist a hot ărât nu num ai sa îl lich ideze fizic ci mai cu seam a sa îl stearga pentru
totdeauna din sufletul și constiinta r omânilor. A stfel, ca rtile sale au de venit interz ise. Cin e
avea o carte se mnata Vasile Militaru în biblioteca risca ani buni în tem nița. Cei m ai mulți au
arunca t cartile poetu lui de frica; alții le-au păstrat fără coperti; al ții au păstrat câteva pagini.

Com uniștilor nu le-a f ost de ajuns, pentru ca versur ile sa le erau în in imile m ilioanelor de
români. Atunci au inoculat o amenilor (în spec ial tinerilo r) ideea ca au torul versurilor arh i-
cunoscute este cu totu l altul decât Militaru.

Autorul versurilor celebrei roman țe "A venit asear ă mama"

De exem plu, se spunea ca George Co șbuc ar fi scris versurile cunoscutei rom anțe "A venit
aseară mama". Si astăzi putini sunt cei care cuno sc adevărul: aceas ta poe zie, pe ca re rom ânii o
cunosc și o cânta de peste 70 de ani, a fost scrisa de Vasile Mili taru în jurul anului 1930, fiind
o dedicație făcuta prietenului sau George Enescu.

Un alt exem plu ar fi poezia "M -am născut într-un bordei", despre care se știe în ce l mai bun
caz ca face parte din folclo r. Man ipularea în acest sen s a fost făcuta și cu ajutorul unor
scriito ri sau critici literari fideli regimului, car e acceptau sa scrie la com anda.

De exem plu, în cartea Is toria Literaturii Rom ane, Călines cu îl catalogh ează pe Militaru drept
un sciito r de fabule trivial, care a avut în mod inexplicabil (pentru C ălinescu ) un succes
extraordinar la public. Nu pom enește nim ic de opera sa religioasa , de poeziile patriotice etc.

Vasile Militaru nu și-a ispasit cond amnarea o data cu trecerea la cele ve șnice; el continua sa
se zbată și astăzi în adânca tem nița a uitării și a indiferentei. Când îl vom elibera pe Vasile
Milita ru?

A VENIT ASEAR A MAMA
de Vasile M ilitaru

A venit asear ă mama
Din sătucu-i de departe
Ca să-și vadă pe feciorul
Astăzi om cu m ulta carte.
A bătut sf ios la ușa,
Grabnic i-am ie șit în prag,
Mi s-a um ezit privirea
De iubire și de drag.

Sărutându-i m ana dreapta,
Ea m -a strâns la piept duioasa,
Si-ntreband-o cate toate,
A intrat apoi în casa.
În laun trul c asei m ele,
Câta brum a-am adunat
Da prilej ca biata m ama
Sa se cread ă-ntr-un palat.

Sfinții închisorilo r 84

Si de-abia o fac sa sada
Pe-un divan cu scoar ța noua:
"Mi-era do r de tine, m aica,
Ti-am adus vreo zece ou a,
Nițel un t, ia, colea -n traista
Niște nuci, vreo doua sute …"
Si cu ochii p lini d e lacrimi
Prinse iar sa m ă sărute.

"Poate m or, ca sunt b ătrâna …
S-a prins dorul sa m ă-ndrum e
Sa m ai vad o data, m aica,
Ce m i-e azi m ai drag pe lum e."
Sfinții închisorilo r 85

Virgil Max im – Nunt așul cerul ui

Virgil M axim la 15 și 19 ani și după eliberarea din 1964

Virgil (născut la 4 decembrie 1922, în com una Cioran i-Prahova) e cel dintâi dintre cei trei
baieti ai f amiliei Max im Constantin și Alexandrin a. Într-o vrem e în care neam ului romanesc îi
va fi greu încercat destinul, Constantin Maxi m (inginer agronom , ajuns prim ar la Ciorani,
având realiz ări deoseb ite care i-au creat aureola de „p ărinte al satulu i”) avea sa se îngrijeasc ă
de soarta fiec ăruia dintre odraslele sale:

„Ne-a dat Dum nezeu trei baieti! Pe cel mai mare îl vom face invatator. Neam ul și țara asta
întregita are nevoie d e educatori. Pe al doilea îl vo m face agro nom, pentru ca pământul acesta
trebu ie lucrat de gospodari pricepu ți. Iar pe al tre ilea îl vo m face ofițer, căci țara și neam ul
trebu ie aparate”. (Ion M axim a fost și el înch is de com uniști, inscenandu-i-se un proces pentru
delapidare; Alexandru Maxim , mezinul, erou și martir, și-a da t viața în lup ta contra
comunism ului, cazând r ăpus de gloan țele Secur itatii în conf runtar ea ar mata de la Mesente a,
jud. Alba.)

EDUCATIA – într-o „ noua școala spiritua la”

Virgil Maxim va ur ma cursurile Sc olii Norm ale, m ai întâi la Ploie ști (1936-38), apoi la Buz ău
(1938-1942). La invatatura nu a str ălucit, da r și-a împlinit che marea pe lin ia talentu lui artistic
cu care era dotat și care i-a fost recunoscut de cei din jur. Dragostea și căldura manifestate
fata de coleg ii săi din școala avea sa-l fac ă iubit in tre aceștia.

În 1937 depune leg ământul ca frate de cruce; educa ția pr imita în Mișcarea L egionara îi va
marca tinere țea ce avea sa fie „d estin ata unei jertfe nebanuite de nim eni, dar la care
Dum nezeu, în rânduiala Lui sfânta, ne chem a sa ne preg ătim din tim p, peste ani”.

Astfel, a imbratisat în că din tim pul scolii calea spre curatenie și desava rsire spirituala pe linia
Bisericii lu i Hristo s și a spiritului rom anesc, îndem nat și încurajat de prof esorii ca re-și
împlineau menirea pedagogica.

Nu lipsește de la slujbe le oficiate la capela sco lii și, ca elev intern, participa cu regularitate la
program ul liturg ic din tim pul posturilor, do bândind astf el harul c are îi va transf orma
constiinta în lumina în care a rde dra gostea lui H ristos.

CONDAM NAREA

Este arestat de pe b ăncile scolii la 1 noiem brie 1942. Proces ul a fost o m ascarada. A urm at
condam narea: 25 de ani munca siln ica, pentru „crim a de asocia ție clan destin a”, d in care avea
sa ispaseasca pân ă la decretul din 1964 aproape 22.

Sfinții închisorilo r 86

Ca și filoso ful Petre Tu tea, Virg il Maxim avea să-și dăruiască rodul crescut din p ământul
suferințelor sale trupe ști spre a „ram ane în ve șnicie în m ana lui Dumnezeu, pentru neam ul
meu romanesc; și lui tre buie să-i mulțumesc ca m -a învrednicit sa suf ăr pentru el”.

Sfinții Închisorilo r (de la stâng a la dreapta): Zaharia Marin easa, Vi rgil Maxim , pr. Liviu
Branzas și Nicolae Balan escu (ultim ul)

AICI E AI UDUL, AI CI E AIUD. ..

Aiud, Alba Iulia, Aiud, Targsor, Jilava, Gherla , Jilav a, Gherla, Vacaresti, Aiud, Gherla, Aiud
– iată parcursul lu i Virgil Max im în urcușul sau duhovnicesc prin suferin ța și rugăciune spre
biruința. Încă din prim a zi a deten ției sale a im partas it fraților de suferin ța nădejdea ca: „Nu
suntem singuri în aceasta suferin ța. Mântuitorul este cu noi… Sa ne întâm pine, să ne
prim ească, să ne m ângâie, să nu disperam . El ne aștepta aici și noi nu știam”.

Având acest în țeles, a în fruntat orice încercare p rin care a trecut și a dat răspuns bun!

În închiso are face parte din grupul d e „mistici”, trăitori deplini ai inva taturilo r lui Hr istos, în
care și-au dat m ăsura devenirii titani de propor țiile unui Traian Trifan, Traian Marian, Anghel
(acum , părintele Arsenie) Papacio c, pr. Vasile Serghie sau Vale riu Gaf encu, Marin Naidim și
atatia alții.

În înch isoar e (și mai ales în tim pul perioad ei în c are s-a aflat în colon ia de munca de la Galda,
1946-1948) se dedica unui program duhovnicesc intens dup ă modelul Părinților pustiei.
Pentru de ținuții din gru pul din care face parte și Virg il Maxim , „celula dev ine chilie d e
rugăciune, hrana – prilej de asceza, izolarea și lepădarea de bunurile și buc uriile vieții – pr ilej
de trăire în sărăcie, curatie și feciorie, necunoscutul – prilej de incredintare în purtarea de grija
a lui Dum nezeu”.

Prezenta preo ților în în chisori a înle snit im parta sirea cu m arele ha r al ascultării (p e care o
făceau și fata de s tăpânirea lum easca – um il act de acceptare a pedagog iei divine) și, atunci
când aceas ta a fost posibil, cu m ari greutati și riscuri în tim pul regim ului com unist, cu Sf ânta
Euharistie – Trupul și Sângele lu i Hristos.

Program ul s-a întregit cu aprofundarea prin studiu, m editație și viața duh ovniceasca intensa a
disciplinelor teologice, ajungându -se la intensificarea exerci țiului r ugăciunii is ihaste și
invatarea Scripturilor pe de ro st (a Noului Testam ent, m ai ales), fiecare luând de la preo ții
investiți haric binecuvântarea pe ntru pravila personala:

Lum ea tem niței ard ea în dorința de depasire a simplei cunoa șteri, năzuind integ rarea în ființa
hristica a omului nou, cre știn leg ionar, cu c onstiin ta de slujitor a l lui Hris tos în viața
neam ului.

Sfinții închisorilo r 87

INTRE ELEVII DE LA TARGSOR

Întărit astfel, avea sa fie dus de pronia divina la închisoarea Targsor, d estinata d e com uniști
elevilor (d eși avea deja 26 de ani, Virgil Maxim figura în dosarul sau ca „elev”). Rugându-se
lui Dum nezeu, i se descoper ă lucrarea la care era ch emat: „nu trebuie sa m ă salvez num ai pe
mine, ci voi avea r ăspundere fata de o com unitate de suflete”.

Astfel, ce i mai mulți au aflat în Virgil Max im un f ar și o pilda în o rientare a și creșterea lor
duhovniceasca pentru a înfrunta cu bine încerc ările la care aveau sa fie supu și în timpul
detenției de către com uniști, mai ales în „reeducarea”, care av ea sa se d ezlantuie și la Targsor.

Aici introduce programul deprin s la Aiud: can dela v ie a rugăciunii (când înceta unul sa se
roage – pe ascuns – în cepea urm ătorul, apoi rug ăciunea tre cea de la o c elula la a lta, pana se
întorcea în acela și loc).

PERSONALITATE VIE A TEM NITELOR

Pe tot pa rcursul intem nitarii sale, Vir gil Max im s-a străduit să-și inm ulteasca talan ții ce-i erau
saditi în suflet, chiar în condi țiile dure a le detenției, reușind sa g ăsească „metode de
transf ormare a spir itului și mentalitatii aces tei lum i”, să converteasc ă „suferința în jer tfa
acceptata, p entru ispas irea păcatelor proprii și atragerea aten ției div ine”.. . sa inf ranga team a,
frica și neîncrederea.

În afară îndem nurilor cu sfatul sau cu pilda, a f ost grăitor prin atitudinea pe care a avut-o în
cele m ai grele îm prejurări. Cum sa nu te m inunezi ca, ch iar atunci când a trecut prin
reeducarea d e la Gherla a g ăsit resurs e de a rezis ta, bineînțeles prim ind ajutorul de sus:

„În acea perioada m ă rugam în m ine lui Dum nezeu sa pot rezista sau sa m or necomprom is…
Așa rezistam la cele m ai îndelun gate și mai feroce schingiuiri… Chinurile trupe ști nu-m i
distrugeau rezistenta morala… Rug ăciunea inim ii îmi era puterea sa lvatoare în to ate aceste
suplic ii”.

MĂRTURI I

Pr. Nicolae Grebenea: „Frum os, bine dezvoltat, … fata prosp era, m editativ, prin inte ligen ta,
bun sim t și prin ținuta lui stârnea ad mirația tutu ror” (Amintiri din în tuner ic).

Pr. Liviu Branzas: „Virgil Maxim este unul dintre cei m ai cunoscuți deținuți din închisori.
Este din categoria celor pentru care închisoarea aceasta nesfâr șita a devenit m ediu de înaltare
pe cele m ai înalte culmi de tr ăire religioasa… Putini sunt ast ăzi, în Rom ânia, care sa aib ă
dreptul m oral de a vorbi poporului rom an – și îndeosebi tin eretu lui – ca acest lup tător pentru
învierea neamului sau” ( Raza din catacom ba).

Mihai Rădulescu: „A p ătrunde în trecutu l lui Virgil Max im prin m ijlocirea m emoriilor sale
seamănă cu a te strecu ra cu sfiala printre coloanele m asive ale unei cated rale, s imțindu-te
treptat cotro pit de un sentim ent de răceala inerent unor atari cl ădiri înalta te ca u n striga t
împietrit către un Dum nezeu to t mai abscons, cu cât rugăciunea urca m ai sus, în îna ltimi fără
de sfârșit înecate în um bre dense p ână la bezna… Virgil Maxim nu a fost un cre știn c a tot
altul, ci unul ie șit din comun prin form area sa profunda teologica, ca și prin acceptul hristic al
încercărilor la care era supus” ( www.literaturas idetentie.ro ).
Sfinții închisorilo r 88

POET ISIHAST

Fără a in tenționa de a face literatu ra, și cu atât m ai puțin poezie (dup ă propria-i m ărturie),
Virgil Max im a creat în perioad a detenției niște „sinteze sub forma de metafora ale unor st ări
și stad ii de viața duhov niceasca”. P e toate le-a notat în tr-un caiet, ascun s/zidit de team a unei
rearestari într-un perete de beton (câ nd lucra ca zidar la construirea unui c ămin de nefa miliști,
la Braz i).

Dar după decem brie 1989 le-a putut reconstitu i num ai pe unele, cele com plete f iind e ditate în
1992 , din datoria de a adu ce în fata lumii rom ânești prinosul de har al suferinței: „câ nd te vei
impartasi din potirul m istic al acestor poem e ale credin ței, poate vei sim ți în adâncul su fletulu i
un im puls tainic de a îngenunch ea. Nu te sfii s-o faci, c ăci poezia lui Virgil Maxim este o
rugăciune profunda rostita pe Golgota unei tinere ți martirizate!” (Pr. Liv iu Branzas).

DE LA ELI BERARE LA LIBERTATE

Petruta și Virgil M axim împreuna cu f ata lor Ta tiana

După eliberare, Virg il Maxim va duce o via ța urmărita pas cu pas de securitate. Se va casatori
și va convie țui în tr-o familie creștina cu Petru ta Maxim , cu care va avea o fiica, Tatiana.
Câțiva an i va funcționa ca profesor, dar va fi scos din invatam ant, când oam enii regimului nu
îi vor m ai tolera p reocupările pentru a da o educa ție creștineasca elevilo r.

Va m unci ca necalificat, pân ă la calif icare a în m eseria de zidar, fiind m ereu șicanat m oral și
psihic. La 48 de ani, abia, î și va lu a bacalaureatul! Dac ă ar fi urm at o for ma de invatam ant
superior, urcu șul pe plan intelectual nu m ai își mai îm plinea m enirea la vârsta s a; astf el se va
dedica edu cației fiicei sale.

Va trece cu bine pes te toate încerc ările și va ieși trium fător cu ceila lți foști deținuți politici ai
regim ului comunist.

După 1989, va fi încurajat de cam arazii de suferin ța și susținut m aterial pentru a edita doua
lucrări aparte. Una izvorâta din harul poetic pe care l-a f ructificat, alta din calitatea d e
mărturisito r al tem nițelor.

Este vorba de Nuntașul cerului – p oeme creștine cu isiha ști și Imn pentru crucea purtat ă –
considerata printre p rimele carti de memorialis tica desp re închiso rile com uniste – în car e
„Virgil Max im, în sm erenia lui, n i se prezin tă doar ca un m ic și neînsem nat hagiograf, care a
prim it porunca nev ăzuta sa îns crie în veac un semn de lauda și mulțumire pentru darul de a fi
fost contemporan cu aceste în cercări prin care a trecut neam ul romanesc” (Pr. Ioan Neg ruțiu).

Sfinții închisorilo r 89

Spirit p rofetic al gene rației sale, Virgil Max im și-a îndem nat urm așii pe calea m ărturisirii
Adevărului, prin artico le publicate (în Gazeta de Vest) și scrisori de lam urire trimise
camarazilor săi, pana a închis ochii și a trecut la Dom nul (19 m artie 1997).

Singurul care ar fi putut fi patriarhul țării

La înm ormântarea sa, la Salc iile-P rahova, s-au adunat cu
satul întreg – unde era iubit; dup ă ce i eșire la pensie î și
petrecea aco lo cate o ju mătate de a n – și cam arazii sos iți
din întreaga țara. Cu aceasta ocazie am auzit o consatean ca
mai în vârsta afirm ând despre el: „Când intra d omnu’ Gicu
(de la Virgil) în b iserica, se lum ina bise rica!”, ca re
confirm a ținuta de înalta tr ăire creștineasca.

Faptul ca vocea lui, dintre toate cate s-au înaltat din
mijlocul su ferinței, are autor itate este de necontes tat;
mărturisir ea părintelui Arsenie (Papacioc) es te
concluden ta: „Maxim intuia perfect starea de lucru. De
altfel, m ulți o intuiau, dar el o și prezenta cu toate
virgulele, cu tot în țelesul ei. Despre el a spus cineva de
mare com petenta ca e singurul care ar putea fi patriarhu l
tarii. Eu, care l-am cunoscut de tân ăr, am incuviinta t”
(monahul Moise, Sfântul închisorilor – m ărturii despre Valeriu Gafencu).
Sfinții închisorilo r 90

Generalul Ioan Arbo re – Cu ca pul despicat în patr u, cu creie rii pe un c olț de
masă, așa s-a sti ns descendentul hatm anului Arbore

Slujba la închisoarea V ăcărești

Generalu l Ioan Arbore (1 892 – 1954), descenden t din fa milia h atmanului Arbore, s -a născut la
Cucuteni, jud. Ia și. Și-a petrecut copil ăria în Dobrogea, în apropie rea Deltei, la S arinasu f,
unde tatăl său era preot. Mai avea un frate, pro fesor de lim ba rom ână la Focșani. A parcurs
drum ul, în c ariera lui de ofi țer, de la sublocotenent și până la gradul de general prin puterile
lui, fără a fi ajutat de cineva din afar ă.
În 1941 a fost num it Com andantul Brig ăzii a III-a m ixte, iar un an m ai târziu, în 1942,
Com andantul Brig ăzii a II-a. Între 19 42 – 1943 a ocupat func ția de șef al a rmatei a III-a.
A fost subs ecretar de S tat între 14 iulie 1943 și 23 august 1944 la Ministerul Econom iei
Naționale pentru Aprovizionare (din 1 septembrie 1942: Ministerul Econom iei Naționale
pentru Aprovizionarea Ar matei și Populației Civile ) funcție care avea sa-i atrag ă condamnarea
și moartea.
Judecat în lotul de „mini ștri antonescieni, autorii aservirii României la carul
imper ialism ului fasc ist german”. Conda mnat la 10 ani de închisoare.
Pe 20 m ai 1944 se fac arest ări masive în rândul fo știlor de mnitari ai g uvernulu i Antonescu,
care au făcut parte din aparatu l econ omico-finan ciar. Aceștia sunt : Gh. Leon, I Petrovici, gl
Gh Georgescu, gl N Stoenescu, P Nem oianu, Gheron Netta , E Otelesteanu, gl Gh Ji enescu, gl
V Iliescu, A Pana, gl N. Sova, Horia Cosm ovici. I.N. Fintescu, Gh Cretianu, Mircea
Vulcanescu, I.D. Enescu, Al Neagu, gl I Iaco bici, gl E Zwiedenek, N Petra, contraam iral
Nicolae Pais , Petre Strih an, am iral Gh. Coslinsch i.
Pe 24 m ai este ares tat și g-ral Ioan Arbore, al ături de I. Ma rian (fost m inistru a l agriculturii),
și I. Sandu (fost subsecre tar de stat la cu lte). Pe 3 oc tombrie, la secția a VIII a Cur ții
Crim inale din Bucure ști, începe jud ecarea „lo tului de m iniștri an tones cieni, auto rii aservirii
Rom âniei la carul im perialism ului fascist g erman”, cum îl car acterizează Scânteia.
Pe 9 octombrie, Com itetul de judec ată al Curții Crim inale s ecția a VII-a pronun ță sentința în
procesul m iniștrilor antonescieni. Sunt condamna ți: Ovidiu Vlădescu (lips ă) la m uncă silnică
pe viață, Mircea Cancicov și Gh. Jenescu la 20 de ani tem niță grea; Alex Marcu și I.D. Enescu
la 12 ani.; Grigore Georgescu, Io n Sichitiu, Victor Iliescu, N icolae Sova, C.I. Constantin, Ion
Marin, Petre Strihan, Gheron Netta și Ion Arbore la 10 ani; Ion Fintescu, Stavri Ghiolu,
Mircea Vulcanescu, I. Petrescu la 8 ani.
Sfinții închisorilo r 91

In închisoa re la Aiud
Imediat după proces, generalul Arbore a fost dus la închisoarea Aiud unde avea s ă execute cea
mai mare parte a pedepsei.
"Ne oprim la etajul III, celula 309. Pe aripa scurt ă, cu fața spre sec ția a II-a. Gardianu l
deschide u șa și-mi face vânt în celul ă. În fața mea, trei stafii, stând pe prici sub geam , se
zgâiau la m ine. În urm a mea, zdrannng… și ușa se închis e cu un scrâ șnet de zăvor… Prim ul
din stânga vine la m ine și se prezint ă — Nicolae Mare ș, fostul m inistru a l agric ulturii în
timpul lui Antonescu. Era i nginer constructor de c ăi ferate. Al doilea se scoal ă în picioare și
se prezin tă, Ioan Arbore, general, fost m inistru al econom iei în tim pul lui Antonescu. A fost și
șeful Marelui Stat Major înaintea generalu lui Iosif Ia cobici" (Atanas ie Berze scu, Au curs
lacrimi și sânge – Rezistenta anticomunist ă din Munții Bana tului)

Atanasie Berzescu
Rep: Dom nule profesor Atanasie Berzescu, a ți stat cu gene ralul Ioan Arb ore în ce lulă la Aiud.
Ce fel de om era generalul?
Atanasie Berzescu : Era un tr ăitor creștin și un rugător. Spre deosebire d e aproape to ți cei cu
care el a lucrat afar ă, în m ari funcții de stat, era și de o m odestie rară. Faptul c ă a fost fiu de
preot s-a v ăzut în tot comportam entul lu i. Se ru ga tot tim pul în celu lă. Privea lum ea din juru l
lui cu m ulta îngăduință și dragoste. Ne ocrotea cât putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe
niște copii. Vocea lu i blajină și dragostea fa ță de om îl defin eau ca pe u n adevărat părinte. A
fost un om de o m are ținută morală. Nu l-am auzit o dat ă bârfind pe cineva. De câte ori
Nicolae Mare ș se m ai scăpa de m ai vorbea de r ău pe cineva, el îi spunea: — " Măi Nicolae
măi, nu vor bi cu păcat de oameni, c ă numai D umnezeu știe ce -o fi fos t în sufletu l lor, de-or fi
greșit. Nici noi n-am fost mai buni. "
Deși militar de car ieră, avea cuno ștințe vas te din toa te domeniile. Atunci când regimul de
închiso are ne îngăduia o clip ă de răgaz, ne adunam în jurul lui sorbindu-i cuvintele. Ne ținea
preleg eri și ne dădea inform ații din cele m ai diverse dom enii. Era un mare iub itor de carte. N e
spunea că înainte d e ares tare avea o biblio teca mare și tem einică, de peste 10.000 de volum e.

Rep: Îl redescoperise generalu l Arb ore pe Dumnezeu în în chisoare sau avea aceea și trăire
ortodoxă profundă și înainte d e dete nție?
Atanasie Berzescu : A fost un tr ăitor creștin și înainte de în chisoar e. Evident c ă în condițiile
grele de temni ță, aceas tă cred ință s-a aprofund at mult ca în cazul tuturor celor ce au trecu t
prin infernul bol șevic. Aici în tem nița l-a găsit pe Dum nezeu. Era un bun cunosc ător a l
doctrinei ortodoxe și avea preocup ări perm anente, atât în libe rtate cât și în închisoare, pentru
Sfinții închisorilo r 92

aprofundarea ei. Faptul c ă tatăl sau era preot ortodox l-a ajutat m ult, dar sim țea și o obliga ție
mai mare de a se com porta ca un bun cre știn. A fost un model pentru noi to ți cei care l-am
cunoscut.

Rep: Care era via ța de deținut a generalului Arbore? Era c onsiderat un stâlp al rezisten ței în
închiso are sau relațiile avute în trecu t l-au aju tat să aibă un regim mai blând acum ?
Atanasie Berzescu : Nu avea un regim de închisoare diferit de al m ajorității. Nu era văzut ca
un om care poate avea o influen ță mare asup ra celorlalți deținuți, însă toți gardienii îl prive au
cu respect și chiar cu m ilă, apreciind modestia lui. De și era o um bră de om, încerca tot tim pul
să-i ajute pe ceilal ți mai suferinzi de cât el. Le sp ăla haine le, îi îngr ijea, le dădea m âncare și se
ruga pentru ei. În fiecare zi, ge neralu l Arbore se ruga cu m ultă căldură, stând pe prici la locul
lui. Senin, le prim ea pe toate cât e veneau pe cap ul lui. Nicio dată nu l-am auzit văicărindu-se.
Ca dreptul Iov, m ulțumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâm plă. El a fost scos din Aiud
ulterior și ne-am desp ărțit astf el. A murit la pen itenc iarul-spital Văcărești, îngrijind până în
ultim a clipă deținuții bolnavi de acolo.
Rep: Sunte ți de form ație și teolog. S e poate spune c ă generalul Ioan Arbore a avut o via ță de
sfințenie?
Atanasie Berzescu : Nu trebu ie sa n e ferim de astfel de cuvinte atunci când av em toate
dovezile cerute pentru canonizarea unui cre știn. Pentru to ți cei care l-am cunoscut și Ioan
Arbore in tră în aces t sub lim martiriu creștin din tem nițele comuniste. E cea m ai mare dovadă
de mărturisire pe care a cunoscu t-o neam ul romanesc, o m ărturisire de credin ță dată zi de zi
timp de 10, 15 sau 20 de ani de ace ști sfinți ai în chiso rilor. Tocm ai de aceea țin să vă
mulțumesc pentru ini țiativa av ută cu aceas tă serie de articole, dar m ai ales pentru curajul avut
de a spune lucrurilor pe num e, curaj care lips ește din păcate chia r multor preoți sau ierarhi
ortodocși.

Sfârșitul generalului la spitalul-pe nitencia r Văcărești. Trupul i-a fost h ăcuit cu toporul
Grav bolnav, hipertensiv, generalul Ioan Arbore a fost transferat la penitenciarul-spital
Văcărești. Securitatea n u l-a adus în să la spital din milă pentru „banditul” Arbore, ci pentru a
încer ca un ultim șantaj în scopul ob ținerii de declarații compromițătoare prom ițându-i în
schim b un tratam ent adecvat care s ă-i salveze via ța. Generalu l a refuzat îns ă. În lips a
medicamentației și a în grijirii m edicale, d ecesu l a su rvenit rapid. Virg il Max im descrie în
cartea sa de m emorialis tică Imn pentru crucea purtat ă sfârșitul genera lului:

"Era un b ărbat frumos, de și anii de sufer ința îl marcaser ă puternic, era de o înalt ă ținută
morală și demnitate morală. Cu noi, cei mai tineri, se purta ca un buni c, care încearc ă să
predea nep oților ultimele lui gânduri de drag oste pentru Dumnezeu, neam și țară… Într-o
sâmbătă, noi, cei mai tineri și mai în putere, f ăcusem cur ățenie prin toate saloanele și spre
seara ajunsesem la cel mai mic, de vreo 8 paturi, în care se afla și gen. Arbore; a vrut s ă-și
spele singur noptiera.

Am insista t să o lase pe seama noastr ă, dar n-a cedat. Apoi, obosit, s-a întins în pat. Dup ă 10
minute, în timp ce vorbea cu noi, și-a dus mâna la tâmpl ă: – Ah, ce durere de cap! Când am
voit să-i punem o compres ă, capul i-a alunecat pe pern ă. Avea peste 70 de ani. Am aprins o
lumânare (aveam întotdeauna la noi un c ăpătâi de lumânare, de la infirmerie) și-am plâns cu
toții.

Sfinții închisorilo r 93

Am anunțat milițianul de pe sec ție și el a înștiințat administra ția. După o oră au sosit zece
ofițeri și doi medici care au c onfirmat decesul. Ofi țerii au ordonat s ă se facă autopsia
cadavrului. Diminea ța spălam corid orul de la intrare în salo ane. Auzind bușituri, am coborât
treptele în curte, mimând c ă mă duc la cișmea.

Prin ușa întredeschis ă, un milițian care f ăcea serviciul de felcer, hăcuia trupul generalului cu
o bardă și un topor. – Ce a ți cons tatat, de ce a murit? – Par că mai conteaz ă. Bine c-a murit!
Eu am ordin s ă-l tai! Dar trezindu -se la realitate, s-a uitat spr e mine speriat, v ăzând că cel ce
îl întrebase era un de ținut. Se răsti: – Da' cu tine ce-i? Afar ă, mă! Mi s-a p ărut că se uită la
topor. Am fugit urm ărit de imaginea pe care o v ăzusem: capul generalului, despicat în patru,
cu creierii p e un co lț de masă, stâlciți de lama toporului. Dumnezeu i-a f ăcut altă primire în
„salonul” Osp ățului Împărătesc."

Num ai în închisoarea Aiud au fost decim ați 240 de generali ai elitei Armatei Rom âne, dintre
care: g-ralii Aurel Aldea, Ion Arbore, C. C onstantin, Constantin Eftimiu, Ion Dum itrache,
Nicolae M acici, Iacob Iosif, Modest Ios ipescu, Socrate Mardare, Gabriel N egrei, C.
Petrovicescu, Nicolae Ghenevan, Ion Sichitiu, Gh. Stavrescu, Ion Topor, Vasile Z orzor și
alții.
Sfinții închisorilo r 94

Ecaterina Gâță – Pentru c ă a scuipat-o pe Ana Pauker, i-au smuls sâ nii cu
cleștele, au violat-o și omorât-o

Țiți Gâță

Fecioara cu părul blond și ochii v erzi
Ecaterina Țiți Gâță s-a născut la Sibiu, în jurul a nului 1924. Avea un corp cu ținută atletică, o
ținuta dreapt ă, părul blond, fa ța ovală, ochi m ari și verzi. Ii pl ăcea să îmbrace o bluz ă albă cu
model na țional pe p iept. Urm ează clasele primare și secundare la Sibiu, apoi se mut ă în
București împreun ă cu m ama sa și cu fratele.
La Bucure ști a început s ă frecventeze cu regularita te din 19 Cooperativa Legionar ă din strada
Gutenberg. În halatul ei de gospod ărie de la școală lucra la b ufetul res taurantu lui leg ionar, sub
directa as cultare a Corneliei Novac d in Batalionu l Com ercial, la prep ararea prăjiturilor.
În același timp, intr ă în cetățuia „E caterina Teodoroiu” condus ă de însăși șefa pe țară a
Cetățuilor (o rganiz ația de fe mei a Legiunii), Nicoleta Nicolescu.
Prigoana carlist ă. Mănăstirile tran sforma te în închisori
În anul 193 8, Carol II-lea instaurea ză dictatura regal ă și pornește o ad evărată vânătoare de
legionari, întem nițând și asasin ând zeci de lid eri ai M ișcării am intite, d ar și alți opozanți ai
regim ului.

În aces t con text s e deschid o serie de lag ăre în cadrul uno r mănăstiri: Tism ana, Dragom irna,
Suzana, Sadaclia, fie în foste unit ăți militare sa u instituții ale statului – Vaslui, Miercurea
Ciuc.

Un rol im portan t l-a a vut Patriarh ul Miron C ristea, la a cea dată și prim -ministr u, care
desființează astfel vie țuirea respe ctivelor m ănăstiri și oprește to todată activ itatea liturgic ă.
Astfel, părintele BOR (acela și care înainte de 1918 spunea c ă va crăpa capu l cu cârja
episcopal ă prim ului soldat reg ățean care va trece Carpa ții pentru eliberarea Ardealului) le-a
luat-o cu mult îna inte c omuniștilor și lui Nico lae Ceaușescu în desf iințarea de m ănăstiri și
prigonirea c ălugărilor.
Ecaterina G âță este ares tată în decembrie 1938 și ajung e în lagărul de fem ei de la Sadaclia,
din Basarabia, îm preună cu alte fem ei printre care și prințesa Ioana Cantacuzino. Lag ărul er a
amenajat în incin ta Schitului Sadaclia, locul c ălugărilor f iind luat a șadar d e deținuți.
Sfinții închisorilo r 95

Mănăstirea Sadaclia azi
Întregu l ansamblu era înconjurat d e sârmă ghimpat ă, paza era s trictă, hrana era aproape
inexis tentă (ciorbă de sf eclă furaj eră) iar som nul era întrerupt cons tant de consem ne sonore pe
care santinelele le sch imbau din cinci în cinci m inute. Deținutele nu aveau voie s ă intre în
Biserica sch itului.
La Sadaclia se af lau întem nițate num ai fete, asupra c ărora regim ul carlist f ăcea presiuni
constante pentru ob ținerea desolid arizării de Mișcare și intrarea în org anizațiile rec ent crea te
de Carol al I I-lea. Fetele îi resping eau însă pe anchetatori cu hot ărâre: "N ici o declarație, nici
un com promis". Au fost eliberate abia în prim ăvara anului 1940.
Trece cland estin grani ța de mai multe ori. C ălăuza încearc ă să o violeze
Odata cu in staurarea S tatului Național Legionar, revine la Bucure ști; se înscrie la f acultate și a
începe organizarea cet ățuilor, din a c ăror cond ucere făcea parte. Dup ă lovitu ra de stat a
generalului Antonescu, urm ează o nouă prigoană.
Țiți Gâță a trecu t granița clandestin de 2 o ri mergând la ca marazii aflați în ex il, dar a tre ia
tenta tivă avea să însem ne și arestarea.
Țiți a fost atacat ă chiar de c ălăuza pe care o plătise să o treacă granița. Acesta a în cercat să o
violeze, Țiți s-a apărat luptându-se cu pân ă când acesta a s cos un cuțit și a tăiat-o la bra ț.
Țipatul lui Țiți a alertat p aza de frontier ă și atât ea, cât și agres orul au a juns în are stul politiei.

Salvatoarea c ărților de la Biblioteca Central ă Universitar ă

Biblioteca C entrală Univ ersitară
Țiți era o fat ă sens ibilă, iubea is toria și mergea zilnic la b ibliotecă, petrecând în lectur ă ore în
șir (la Bib lioteca Central ă Universita ră).
Sfinții închisorilo r 96

În 1944, în bom bardam entele germ ane din 24- 27 august, BCU a suferit grave avarii, iar
incendiul a des ăvârșit distrug erile. În acel m oment, Țiți a organizat ac țiunea de salvare a
cărților din Biblioteca U nivers ității care era în flăcări.
Părintele Arsenie Boca îi dă binecuvântarea pentru a intra în m ănăstire
Sfătuitoru l și duhovnicul Ecaterinei era P ărintele Arsenie Boca, care în acea perio ada se afla
la Sâm băta de Sus în m ănăstirea Brâncoveanu.
Țiți mergea foarte des la el consultându-l asupra deciziilor pe care le lua în coordonarea
activ ităților sale. De și avea m ulți pretenden ți pentru c ăsătorie, Țiți îi ref uza pentru c ă alesese
încă din copilărie o altă cale: m onahism ul, pentru care î și păstrase sufletul și trupu l neîntinate.
Părintele Arsenie îi d ăduse binecuvântare pentru in trarea în m onahis m de îndată ce lucrur ile
aveau să se limpezească.
Frământă lutul pentru facerea ch iliilo r de la V ladimirești
În ciuda opresiunii comuniste, Țiți reușește să organ izeze cu fetele ei la m ănăstirea
Vladim irești o tab ără de m unca pentru ridicarea chiliilor m ănăstirii. În M ănăstirea
Vladim irești se afla Marieta Iordache – Maica Mihaela, cea care îi predase în 1942 Ecaterinei
conducerea Cet ățuilor.
Țiți a făcut parte din toate trei seriile m uncind fără întrerupere, zi dup ă zi. Fetele f ăceau
cărămizi frământând lutul cu picioarele. Țiți începea pr ima lucrul și termina ultim a. Se purta
cu fetele cu o deosebit ă înțelegere. Cum i se părea că una a obosit sau nu se sim țea bine,
venea im ediat aco lo. Pe cea obosit ă o scotea o or ă, două de la lucru, iar pe ntru c ea care i se
părea bo lnavă chem a o doctori ță, o îngrijea și o veghea personal.
De dim ineața fet ele frământau lutu l apoi îl tu rnau în f orme și îl răsturnau să se usuce. În
timpul slujbei de dim ineață, continuau m unca, spunând în gând rug ăciunea in imii: "Doam ne
Iisuse Hr istoase, f iul lu i Dum nezeu, m iluiește-mă pe m ine păcătoasa!" Se făcea o pauz ă la
masa de prânz când vorbeau, glum eau, se odihneau pu țin și munca reîncepea cu fr ământatul
lutulu i și turnarea c ărămizilor până la m asa de sear ă.
După masă, se adunau toate la un lo c. Urm au apoi povestirile și sfaturile date d e maica
Mihaela și de Țiți. Așa se desfășurau serile pân ă după miezul nopții.
Arestarea d in 1948
În anul 1948 se preg ătea să treacă iarăși granița spre a m erge în exil. De data asta a fost
arestată de agenți din sala de le ctură a Biblio tecii Acade miei. Avea în po șeta pașaportu l și
toate cele n ecesare plec ării, dar nu și-a luat po șeta din sala de lectu ra când a plecat.
Un biet stud ent, crezând că a uitat-o, a fugit dup ă ea și i-a dat-o. Astfel, dovada a c ăzut în
mâna Siguran ței.
Sfinții închisorilo r 97

O scuipă pe Ana Pauker. Este omorât ă printr-o cruz ime de neimaginat
Țiți a fost dus ă la închisoarea Malm aison de pe Cale a Plevnei. Fiind vorba de com andanta
Cetățuilor, în anchet ă s-a im plicat d irect Ana P auker care a încercat s ă o facă pe Țiți să-și
trădeze cauza, prom ițându-i libertatea. Ecaterina Gâ ță a încheiat dis cuția cu Pauker scuipând-
o.

Cu acest ges t și-a grăbit sf ârșitul. În opt zile au o morât-o. Ing rata sarcin ă a fost dus ă la sfârșit
de către Vasile Bulz. Dup ă ce m aiorul Bulz a legat-o, a b ătut-o b estial, i-a m utilat sânii cu
cleștele, a violat-o, apoi i-a b ăgat un fier în vagin și, într-un final, a omorât-o. Pe data de 9
aprilie 1949 a fost che mat fratele ei (v enit de pe front), dus într-o celul ă unde se afla
spânzurat ă Țiți cu propriul ei cordon.

Fratele a v ăzut în jurul gâtulu i urm e de dege te. Șocul asup ra lui a fost atât d e putern ic, încât a
luat-o la f ugă și nu s-a m ai știut nim ic de el. M ama Ecaterin ei a căutat-o zile în șir fără succes.
Într-un f inal a af lat ade vărul și a în cerca t să-i găsească trupul sau m ormântul. A fost inutil:
Ecaterina ( Țiți) Gâță a fost aruncat ă probabil într-o groap ă comună, fie a sfâr șit la cr ematoriu.
Sfinții închisorilo r 98

Părintele Evghenie Hulea, călugărul-partizan din grupul Paragin ă

Închisoarea Gala ți

De tânăr în mănăstire

S-a născut la 17 ianuarie 1906. A i ntrat de tân ăr în viața monahal ă, după vocația pe care o
avea. A fost c ălugăr mai întâ i la sc hitul Siha stru, apoi la Mu șunoaiele. Aici devine stare ț.
Dovedindu- și râvna și grija pentru viata m ănăstirească, pentru c ă biserica cea veche de la
Mușunoaiele nu m ai putea fi utilizat ă pentru cult, stare țul Evghenie Hulea a construit între
1930-1936 o nou ă biserică (care va fi dem olata în anii ‘80).

Dovedindu- și vrednicia nu num ai ca gospodar, a fost hirotonit la data de 9 august 1935,
putându-L sluji pe Dum nezeu în ch ip desăvârșit la Masa Sf ântului Altar.

Ajutător al grupului vrâncean de re zistență condus de fra ții Parag ină

După încheierea r ăzboiului m ondial, noul regim com unist instalat îl acuza pe Pr. Evghenie
Hulea ca „în 1945 a ad ăpostit prizonieri germ ani, ajutându-i cu alim ente”; iar îm preună cu
Emilian Nic hifor, diaco n tot la Mu șunoaiele „a g ăzduit și ajutat e lemente legion are f ugite în
munți”.

Tăvălugul bolșevic m aturând to tul în calea lui, ro mânii s-au v ăzut nevoiți – ca de a tâtea ori în
istorie – sa ia calea codrului. În zona Vrancei, cel m ai cunoscut grup de rezisten ță este condus
de frații Paragin ă. Aces ta es te grupul cu care P ărinții de la Mușunoaiele intr ă în contac t,
împlinindu-și datoria de rom âni iubitori de neam și țara.

În "Frânturi din via ța unui partizan" , Ion Paragin ă mărturisește: „În vara aceea (194 8 – n.n.),
am stabilit d ouă puncte prin care puteam fi aproviziona ți cu alim ente: sc hitul Mușunoaiele și
schitu l Bra zi, respectiv prin sta rețul Evghenie Hulea și starețul Teodosie F ilimon".

În toam na anului 1949, printre cei aresta ți de regim ul de teroare bol șevic se num ără și star ețul
Evghenie Hulea și ierod iaconul Em ilian Ilie Nichifor de la s chitul Mușunoaiele. În anchete,
Securitatea dorind s ă obțină informații legate de ac țiunile de rezis tență armată, făcea presiun i
asupra Părintelu i care, ca spr ijinitor dar și ca duhovnic al unor lupt ători, ar f i trebuit să
cunoască și cele m ai ascunse cu te ale sufletu lui acelo ra și îl înv inuia că nu a divulgat
autorităților taine le partizanilo r care îi f useseră încredințate prin spovedanie.

Sfinții închisorilo r 99

"Taică, ce intră sub patrafir numai Dumne zeu știe."

Aflat în înc hisoare, părintele Hulea spunea cu con știința curată: "Taică, ce intră sub patrafir
numai Dumnezeu știe". În 11.06.1950 este condam nat prin sentin ța nr. 814/1950 a
Tribunalului Militar Gala ți, la 8 ani închisoar e corecționala, 40.000 lei amenda corec ționala, 1
an inte rdicție, 3.000 lei cheltu ieli de judecat ă, pentru ca „a sprijinit activitatea clandestin ă a
«bandei Paragin ă, bandă cu caracter legionar»”.

Astfel, Dumnezeu a rân duit ca Părintele Evghenie Hulea s ă se af le între preoții Bise ricii car e
aveau să-i întărească pe ceilalți întemnițați chiar cu p ilda propr iei lo r vieți. Iar rânduiala
călugărească a m onahilor întem nițați nu va f i lepădată după gratii, ci va fi împărtășită
celorlalți frați de suferin ță. După mărturia Părintelui Rom an Braga, întâ lnirea sa la Canal cu
Părintele Ev ghenie Hulea – despre care afirm a că este „o fig ură de Pateric” – va fi decisiv ă
pentru hot ărârea de a se c ălugări.

O scurtă perioadă de libertate

Este pus în libertate în 1953. Nu se resem nează într-o țară supusă unei crunte prigoane, ci
continuă să întrețină relații cu o serie de persoane considerate „elem ente dușmănoase” luptând
împotriva comunis mului.

Fiind suspe ctat că desfășoară o activitate legionar ă, i se deschide un „dosar de ac țiune
individual ă”, la 16.02.1958 (cf. Arhiva CNSAS, dosar penal, I 2810, f.1). Scopul deschiderii
dosarulu i este de a s tabili ca re este „activitatea cland estină legionară pe care o desfășoară
eventual în prezen t; care sunt leg ăturile cu elem entele legionare eliberate din penitenciar și în
ce cons tau acestea; for mele și m etodele de ac țiune folosite de ace ști oam eni”.

Foarte inte resant e ste faptul că în respectivul dosar, la fila 27, la punctul „viciile de care este
predom inat” se p recizează: „fără vicii”. Din același dos ar aflăm că între cei care au sem nat
note inf ormative îm potriva lui (Ne acșu Ion, C oman Vasile) se afla și Mer lusca Olim pia.
Aceasta era cazat ă gratu it la Mușunoaiele deoarece suferea de TBC, și acolo a fost recru tată
ca inform atoare.

O nouă arestare. Tortu rat până la moarte.

Strângându-se probe la dosar, este iar ăși reținut. În tim pul anchete i de la Securit ățile din
Focșani și Galați este torturat pân ă la m oarte. Se m ută la Dom nul pentru a- și afla odihna în
data de 23 octom brie 1962. Este înm ormântat în com una Pufești, jud. Vrancea.

Dosarul nu a fost finalizat, ci a fost închis la data de 19.08.1963 și clasat la arh iva secției „C”
a Regiunii MAI Gala ți, întru cât cel în cauză decedase.
Sfinții închisorilo r 100

Traian Br ăileanu: Teoreticianul fundame ntării met afizice a s ociologiei

Traian Br ăileanu

Refu ză catedra oferit ă de Universitatea din Vi ena pentru a veni în țară

Traian Br ăileanu se na ște la 14 septem brie 1882 în com una Bâlca, jude țul Suceav a, într-o
familie de d ascăli rom âni. Încă de pe băncile g imnaziului – pe care îl s fârșește la Rădăuți – a
fost rem arcat pentru puterea inteligen ței lui. Și-a făcut s tudiile univ ersitare la Cern ăuți
(doctorat 1908), licen țiat al Facult ății de Filosofie din Cern ăuți și Viena u nde a audiat cursuri
de filosofie m odernă (în special despre Kant; e unul din principalii traduc ători rom âni ai
filosof ului german) și cursuri de Drept (în special de Drept R oman).

Renum itul prof esor de la Univers itatea d in Cernăuți, Richard W ahle, autor de valoroase
lucrări de filosofie, l-a considerat p e Traian Br ăileanu cel m ai talentat elev al s ău din tot
cursul carierei lui. În 1919, Consiliul prof esoral al Universit ății de la Viena i-a oferit o catedr ă
de filosofie, pe care o refuz ă și revine în țară.

Se căsătorește cu o rom âncă din Bucovina, Ecaterina Sileon, cu car e întemeiază o num eroasă
și fericită fam ilie. Este profesor la Liceul „Ar on Pum nul“. Curând, ajunge profesor de
Sociologie, Politic ă și Istoria Filos ofiei la Universitatea din Cern ăuți între anii 1920-1940,
unde studen ții îl num eau Socrate. D evine decan al Facult ății de Liter e și Filosofie din aceea și
localita te, m embru al Academ iei de Științe Politice de pe lân gă Colum bia Univers ity din New
York.

Gândirea s ociolog ică. Unul dintre cei ma i mari sociologi ai României

Este cunoscut ca unul dintre cei m ai mari sociologi ai Rom âniei, făcând școală sociologic ă la
Cernăuți; a desf ășurat o bogat ă activitate publicistic ă. Teore tician al n aționalității în
sociologie, Traian Br ăileanu a ini țiat înf iințarea Grupului Iconar la Cern ăuți, în 1931
(membrii marcan ți: Mircea Streinu l, Ion Roșca, George Drumur ș.a.), iar între anii 1935-1940
a fost Direc torul rev istei Însemnări Sociologice din acela și oraș; a condus la Sibiu (refugiat
din Bucovina ocupat ă de bolșevici) revista În ălțarea (1940-1941). Ideea des ăvârșirii naționale
– în perspectiva m ântuirii – este în centrul p reocu părilor sa le.

Statul na țional, spune Br ăileanu, este form a ideală de convie țuire umană și reprezintă
încheierea u nei evo luții în care se f ace trecer ea de la s tarea nedes lușita a un ei națiuni la o
lămurire a p ersonalității ei. Crearea Statulu i Național Rom an, după unir ea teritorială, trebuie
să înceapă cu procesul de na ționali zare al păturii conduc ătoare. El vede în fiecare familie o
citad elă a patriei.
Sfinții închisorilo r 101

Ministru al Educa ției Naționale, C ultelor și Artelor (1940-1941)

Preocupat d e soarta țării întregite, e ste ac tiv pe plan politic, luptând al ături de personalit ățile
care au pus bazele României Mari, m areșalul Alexandru Averescu și istoricu l Nicolae Iorga.
În anii ’30 s e alătură tinerei form ațiuni Legiunea Arhanghelul Mihail, fiind num it mem bru al
Senatulu i Legionar, în că de la constitu irea acestui for de conducere, în 1929. Particip ă la
Congresul Asocia ției S tudențești Creștine "Ștefan cel Mare" (14-16 Septem brie 1929), de la
Mănăstirea Putna, ținut sub pre ședinția lui Andrei C. Ionescu (al doilea congres al studen țimii
române ținut la Putna, dup ă cel din 1871, organizat de Ia cob Negruzzi, Mihai Em inescu și Ion
Slavici), unde roste ște o cuvântare despre problem a dictaturii.

La 1 Mai 1936, se deschide tab ăra de m uncă legionară de la Rădăuți, sub conducerea profesor
Traian Br ăileanu, în care se construie ște o Biseric ă, care es te închinată Arhanghelul Mihail
(patronul Legiunii). Este al es parlamentar pe lis tele Pa rtidulu i Totul Pentr u Țară în decem brie
1937.

Lagărul de la Târgu Jiu azi

Apartenen ța la Mișcarea Legionar ă îl aduce în postura de ministru al Educa ției Naționale,
Cultelo r și Artelor (1940-1941), unde î și alege colaboratori ca: Secretar General, s ociologu l
Traian Herseni, cel m ai bun elev al Profesorului Gusti, sau directori generali în diferitele
ramuri ale înv ățământului: Vasile B ăncilă, filosoful noii ge nerații, și Ion Ionica, sociolog și
scriito r.

În această demnitate pu blică duce o deosebit ă activitate. Având o concep ție de nivel european
în calif icările ce le cerea profesor ilor universitari (pe lâng ă titlur i și cursuri, s ă aibă lucrări de
specialitate, cu alte cuvinte: s ă fie savan ți), a num it Com isiunile de r estructurare al e
Universităților, for mate din profesori unive rsitari, care av eau m isiunea să exam ineze situa ția
fiecărui profesor și sa propun ă îndepărtarea celor care nu corespundeau profesional și moral.

Prigoană după prigoană

După 23 ianuarie 1941, Traian Br ăileanu a fost arestat îm preună cu toți dem nitarii legionari
care au putut fi prin și și încarcerați. A pătimit șase luni în celu lele Serv iciului Se cret de la
Malm aison. La proces, Traian Br ăileanu a avut o ținută demnă. În pauze, acuza ții și avocații
apărării se strângeau în jurul lui, sorbindu-i cuvintele. Când i-a ve nit rândul la integoratoriu,
președintele, instru it asu pra cazu lui sau, l-a întreb at fără prea m are interes:

Sfinții închisorilo r 102

"Dar dum neata ce cau ți aici?" Profesorul a im provizat un m ic discurs: "Am făcut o
comparație. Mi-e ru șine să o spun. U nii elevi m -au asemănat cu Socrate. So crate era un m are
filosof grec care s -a străduit să învețe adevărul pe com patrioții lui. Totuși, atenienii l- au
condam nat la m oarte. Nu vreau s ă mă com par cu el, dar cam asta e și situația mea".

Cum nu i s- a găsit nici un pretext serios și bun de a fi transfor mat în cap de acuza ție pentru
"rebe liune ", a fost trecut în lotul ce lor de stinați să fie ach itați. Dar în 1943 este internat în
lagărul de la Târgu Jiu, iar în 1946 a fo st arestat de regim ul comunist.

Neavând ce repro șa (ideologic și com portam ental) profesorului B răileanu, inculpat în
"procesu l marii trădări" inten tat lui Ion Antonescu și colabo rator ilor săi (ca fost m inistru al
Educației), ura crâncen ă a com uniștilor ating e apogeul în edito rialul nesem nat intitulat
"Chipurile lor…", din S cânteia (9 mai 1946), prin ba tjocorirea verbal ă a celo r incriminați:
Traian Br ăileanu este „s tors, desarticulat, cu chelia sem ănată de peri cărunți, țepoși, ca o perie
tocită, cu gura știrbă (din cauza pres iunii ps ihice și a condițiilor de deten ție a ajuns în acel hal,
n.n.) din care cuvintele ies in consistente, gelatinoase.”

Condamnat la munc ă silnică pe viața. Este asasinat în chip bestial.

Astfel, este învinuit d e „dezastrul tarii“ și condamnat la m uncă silnică pe viață. Este depus la
închisoarea Aiud. Nu rezista condi țiilor de d etenție (și pentru c ă avea 65 de ani), m urind la
scurt tim p, fiind as asinat în ch ip bestial prin exte rminare f izică la 10 iulie 1947 (alte surse dau
ca dată a decesului 3 octom brie).

Trupul neînsufle țit este înmormântat la Cim itirul Sf ânta Vine ri din Bucur ești; altfel, moaștele
sale ar fi zăcut necunoscute al ături de ceilal ți martiri din tem nița Aiudului. Mem oria nu i-a
fost însă uitată, num eroase lucr ări fiindu-i reeditate, profesorul Ilie B ădescu, în Istoria
sociologiei, considerându-l cel m ai mare sociolog rom an.

Opera

a) Cărți

1). Lucrări de sociologie științifică

Introducere în Sociologie. Editura libr ăriei Ostașul Rom an (Anton Rosca), Cern ăuți, 1923.
Sociologie g enerala. Tip ograf ia Mitr opolitu l Silv estru, Cern ăuți, 1926.
Ethik und soziologie. Ein Beitrag zur Lösung des problem s – individuum und Gesellschaft -.
Tipografia Mitropolitul Silvestru, C ernăuți, 1926.
Politica. Tip ograf ia Mitr opolitu l Silv estru, Cern ăuți, 1928.
Istoria teor iilor soc iologice. (U niversitatea Regele Carol II, Cern ăuți. Fac ultatea de f ilosof ie și
litere. Curs edita t de Io sif V. Ant ohi, student anul IV (filosofie), Cern ăuți, 1937, m ultiplicat.
623 pag.
Statul și comunitatea m orala. Ed itura Insem nari Sociologice, Cernăuți, 1937. Tipografia
Mitropo litul Silvestru. 6 8 pag. Editia a II- a: Tipo grafia : Univ ersul, Bucur ești.
Teoria com unității om enești. Institu tul de Arte G rafice Cuge tarea, P. C. Georgescu-Delafras,
București, 1941. 639 pag.

b) Studii și articole în periodice, cu ex cepția rev istei Însem nări Sociologice

Sfinții închisorilo r 103

Cultura și Politica. In: J unim ea Literara, Ce rnăuți, XI (1915), Nr. 4-5, pag. 96-106.
Soziologie und Politik. In: Archiv für system atische Philosophie und Soziologie, Berlin, XXI
(1928), pag. 317-336.
Soziologie în Rum änien. In: Kölner Viertelja hreshefte für Soziolog ie, V (1925/26), Heft 4,
pag. 491-495. (Verlag von Duncker & Hu mboldt: München und Leipzig).
L’Etat e t la com unité morale (Essa i philosoph ique). In: Revue Internationale de Sociologie,
Paris, 39, Nr. VII-VIII (J uillet-Aôut), 1931, pag. 341-373.
Filosofia sociala a lui Vasile Conta. In: Revista de Pedagogie, II, Cern ăuți, 1932.
Originele M etafizicei. In cercare asup ra tem eiurilor m etafizice ale so ciolo giei. In: Rev ista de
Pedagogie, II, Cern ăuți, 1932.
Sociologia lui T. G. Masaryk. In: Revista de Pedagogie, III, Cern ăuți, 1933. Reprodus în:
Istoria teoriilor sociologice de Traian Braileanu, curs edit at de Iosif V. Antohi, Cern ăuți,
1937, pag. 515-550.
Funda mentarea biologica a sociologiei și importanta ei pentru teoria și practica pedagogica.
In: Revista de Pedagogie, IV, Cern ăuți, 1934. Reprodus în: Sociologia și arta guvernarii,
Cernăuți, 1937.
Sociologia în invatam antul superior și secundar. In: Revista de Pedagogie, IV, Cern ăuți, 1934.
Noui teorii politice. In: R evista de Pedagogie, V, Cern ăuți, 1935. Reprodus în: Sociologia și
arta guvernarii, Cern ăuți, 1936, pag. 215-229.
Essai sociologiques sur la liberté hum ane. In: Révue Internationale de S ociologie, P aris,
Janvier-Fevrier, 1937.

c) Însem nări Sociologice Cern ăuți: 1935-1939; Bucure ști: 1940. Director: Prof. univ. Dr.
Traian Braileanu. Lunar. Nr. prim : 5 Aprilie 1935 , Anul I; Nr. ultim : 5 Noiem brie 1940, Anul
V.
Tipografii: Suceava, tip ografia Oren dovici; Cern ăuți, tipografia Mitr opolitul S ilvestru;
București, imprimeria Universul.

2) Scrieri filosofice

Despre cond itiunile cons tiintei și cun ostintei. Tip ograf ia J. Ba lan & M. W iegler. L ibraria
editoare H. Pardini, 1912, XI, 148 pag.
Die Grundlegung zu einer W issenchaft der Ethi k. W ien und Leipzig: W ilhelm Braum üller,
Universitas – Verlags – Buchandlung. Druck von Friederich Jasper în W ien, 1919, 290 pag.
Vasile Gherasim (1892-1933). In: Codrul Cosm inului, VIII, Cern ăuți, (1933-1934), pag. 553-
561.
Gaston Bacheland: La Dialecti que de la Durée. In: Revi sta de Pedagogie, VII (1937),
Cernăuți.
O carte noua despre Scho penhauer. In : Revista de Pedagogie, VIII (1939 ), Cernăuți.
Traduceri din Imm anuel Kant:
Imm anuel Kant: Intem eierea m etafizicei m oravur ilor. Ed itura Casei Scoalelor, Bucur ești,
1929, 167 pag. (Publicatiunile Ins titutului Ped agogic – Cern ăuți).
Imm anuel Kant: Cr itica r atiunii pur e. Editura Cas ei Scoalelor, București, 1930. Tipografia
Bucovina, I. E. Toroutiu, 664 pag. (tradu cere insotita de o sc hita biografica și o prefata de
Traian Braileanu).
Imm anuel Kant: Critica ratiun ii de ju decat a. Ed itura Academiei Rom ane, Bucure ști, 1940.
Tipografia Monitorul Oficial, Bucure ști, 378 pag. (traducere inso tita de o introducere de
Traian Braileanu).
Imm anuel Kant: Ideea u nei istorii universale. Ce este ’Lum inarea ?’ Inceputul is toriei
omenirii. – S pre pace eterna. Editura Casei Scoalelor, Bucure ști, 1943, 174 pag (traduceri cu
Sfinții închisorilo r 104

un studiu introductiv de Traian Br ăileanu).

3) Scrie ri politice

România și criza europeana. In: Jun imea Literara, X, Nr. 1-2 (Ia nuarie-Februarie) 1913, pag.
17-20, Cern ăuți.
Aurel Onciul și ideea democra ției. In: Școala, VI, Nr. 15, 1 Noiem brie 1921, Cern ăuți.
Structu ra societatii buco vinene in ainte și dupa Unire. In: Societatea de Maine, I, Nr. 21,
Septem brie, Cluj. Reprodus în: Sociologia și arta guvernarii, Cern ăuți, 1937, pag. 189-204.
Problem a Capitalei. In: Convorbiri Lite rare, XL I, Octom brie 1924, pag. 780-792, Bucure ști.
Sociologia și arta guvernarii (articole politice). Editura Insem nari Sociologice, Cern ăuți,
1937. Tipografia Mitrop olitul Silv estru, 259 pag. Ed itia a II-a: Editura Cartea Rom aneasca,
București, 1940.
Doctrina legionara și știința socială. In: Alm anahul ziarului CUVANTUL, București, 1941,
pag. 95-97.
Imm anuel Kant și nou a ordine eu ropeana. In: Imm anuel Kant: Id eea unei istorii
universale…etc., Bucure ști, 1943, pag. 9-60.

4) Scrieri pedagogice

Universitate a țărănească. In: Revis ta de Pedagogie, III, caietul I-II, pag. 14 5-159, Cern ăuți,
1933.
Rolul social al înv ățăturilor. In: Revista de Pedagogie, VI, caietul II, Cern ăuți, 1936.

5) Scrie ri literare

Irina (nuvela). Editura S ocietat ea Tipografica B ucovineana, Cern ăuți, 1908. 58 pag.
Moarte a iep ii (sch ița um oristica). In: Junim ea Lite rara, I, Nr. 2, 1904, pag. 24-25, Cern ăuți.
Grindica (schita). In: Junim ea Lite rara, I, Nr. 8, 1904, pag. 131-133, Cern ăuți.
Un flăcău tomnatec (schita). In: Junim ea Literara, II, 1905, pag. 9-11, Cern ăuți.
Dihania (schita). In : Junim ea Literara, II, 1905, pag. 69-71, Cern ăuți.
Nunta lui C hirila (schita). In: Junim ea Literara, V , 1909, Cern ăuți.
Îmi scrii; Balada; Sonet (poezii). In : Junim ea Literara, I, 1904 , pag. 165 și 204; VII, 1910,
pag. 30, Cern ăuți.

6) Scrieri d idactice

Etica pentru clasa VIII-a sec undara. Editia I-a: Editura Na ționala, Ciornei S . A., Bucure ști,
1935, 197 pag.
Elem ente de sociolog ie pentru c lasa VIII-a secun dara. Editura Na ționala, Ciornei S. A.,
București, 1935, 192 pag.

7) Manuscrise

Istoria doctrinelor eti ce. Curs universitar 1937.
Istoria doctrinelor politice. Curs universitar.
Imm anuel Kant: Despre educa ție, 1935.
Istoria filo sofiei antice, m edievale, mode rne; Estetica generala; Imm anuel Kant, viata și
doctrina (cu rsuri).
Imm anuel Kant: Cr itica r ațiunii practice (traducere), 1932.
Sfinții închisorilo r 105