Marțian Iovan, Maria Oprea [606978]

Marțian Iovan, Maria Oprea
124ASPECTE SOCIALE ALE VULNERABILITĂȚII
FAMILIILOR MONOP ARENTALE. CAZUL JUDEȚULUI ARAD
SOCIAL ASPECTS OF THE VULNERABILITY
OF SINGLE P ARENT FAMILIES. ARAD COUNTRY CASE
Marțian IOV AN , doctor, profesor,
Universitatea „ Vasile Goldiș”, Arad, România
Maria OPREA, doctor, lector,
Universitatea „ Vasile Goldiș”, Arad, România
Summary
In this article, based on empiric investigations and the study of documents from specialized
public institutions, the authors analyze the extent, manifestations, causes and consequen-ces of single-parent families in Arad County. As social entities with a high risk of social
exclusion, the authors identify practical measures for intervention by public authorities in the sense of optimizing socialization, social work and balancing these families, especially their children, by taking into account both Romanian and European legislation in this field. Preventing the reproduction/increase in the number of single-parent families must rely on the complete knowledge of this social phenomenon, with the need to establish da-tabases and map the dispersion of single-parent families within administrative-territorial units. The decrease in the number of families with a high social risk over time is the result of correlated and harmonized public policies, aimed at fighting poverty, discrimination, unemployment, lack of access to education, while ensuring the general background for eco-nomic development and prosperity. The study is determined by the fact that many times the parents and the children of single parent families find themselves in the situation of not being able to make ends meet, the lack of finances, education and proper housing making it impossible for them to live a decent life. By identifying, through specific scientific methods such as document analysis, interviews, case studies, the particular types of problems facing single parent families, we consider we will succeed in offering a strong basis to motivate decision makers to establish additional social protection measures that will contribute to the reduction of the causes that maintain this social category among vulnerable groups.
Keywords: single-parent family, social marginal ization, socialization, education, socio-
professional integration, Arad County.
Familia, ca principalul factor socializator, grupul social cu cea mai mare infl uență
în ceea ce privește reproducerea valorilor și normelor sociale, mediul fi resc de creștere
și educare a copilului, indiferent de tipul acesteia, a reprezentat dintotdeauna principala
preocupare a oricărui sistem și regim politic. Astăzi, trăim într-o lume care nu mai poate să se exprime numai sub incidența vechilor pattern-uri, care își creează astfel noile mo-dele acționale, dar și de gândire, de manifestare individuală și socială. În fi ecare zi ceva se
schimbă, ceva se descoperă. În acest iureș, familia, cel mai stabil reper social, cele mai trai-nice relații interumane, a fost cuprinsă de valul modernizării. Tot mai mult, fenomenele de implicare a femeilor în spațiul economic, dar și politic, în activitățile de management, în cultură, în toate sferele socialului, au determinat ample modifi cări în ceea ce privește
statutul social al femeii, repartiția rolurilor în societate, au modifi cat raportarea societății
înseși la condiția femeii. Femeia încetează să mai fi e doar soție și mamă, devine inde-
pendentă economic, este activă în toate sferele societății. Acestea, alături de alți factori,
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 124 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 124 19.10.2016 9:34:40 19.10.2016 9:34:40

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
125au condus la mutații în structura și funcțiile familiei, în stilurile educative ale familiei, au
infl uențat defi nitiv relațiile dintre părinți, dintre părinți și copii. S-au produs modifi cări
esențiale în ceea ce privește tipurile de familie, astfel încât, treptat, familia constituită prin
căsătorie nu mai reprezintă singura formă de familie general acceptată. Astfel, uniunea consensuală, concubinajul sau monoparentalitatea, sunt câteva forme de familii alternati-ve, care au toate drepturile și toate funcțiile oricărei familii de tip clasic.
Dar, dincolo de acceptabilitatea formală a multitudinii de tipuri familiale, trebuie sub-
liniate și consecințele, efectele, atât pozitive, cât și cele negative, care se pot manifesta, mai mult sau mai puțin, la nivelul unor tipu ri familiale. Familiile monoparentale, consi-
derate asimetrice, indiferent de modul în care s-a instituit monoparentalitatea, presupun existența unui singur părinte care are în grija sa unul sau mai mulți copii, ca urmare, veni-turi mai mici, aspect la care se adaugă o serie de implicații cu caracter social, emoțional-afective, comportamentale.
Motivația realizării studiului privind monoparentalitatea este determinată tocmai de
caracteristicile specifi ce familiilor monoparentale, de vulnerabilitatea acestui grup social,
cu risc ridicat de marginalizare, iar scopul cercetării constă în identifi carea principalelor
tipuri de probleme cu care se confruntă această categorie socială, pe baza analizei docu-mentelor existente la nivelul instituțiilor de profi l din județ, a interviului, a studiului de
caz, precum și a informațiilor rezultate din baza de date complexe constituită, la nivelul județului Arad, România. Ca urmare, considerăm că vom putea oferi argumente solide în sprijinul elaborării unor măsuri pentru pr otecția socială a familiilor monoparentale și
diminuarea fenomenelor negative specifi ce acestui grup vulnerabil.
Articolul vizează unele abordări teoretice relevante din domeniu, o prezentare a me-
todologiei cercetării, axându-se în special pe aspectele defi nitorii pentru familiile mono-
parentale din județul Arad, precum și pe formularea unor concluzii și posibile direcții acționale, în vederea diminuării caracteristicilor de marginalitate socială a acestor familii.
Unele considerații teoretice privind familia monoparentală
Familia poate fi defi nită ca ,,unitatea socială constituită din adulți și copii, între care
există relații de fi liație-naturală (de sânge) sau socială, indiferent de orice alte conside-
rente” [1, p. 26]. Dar, perioada contemporană aduce cu sine mutații și în ceea ce privește familia, tipurile de familie, se exprimă tot mai frecvent modelele de familii alternative, precum cel de familie monoparentală. Conceptu al, familia monoparentală reprezintă ,,un
tip de familie format dintr-un părinte și copilul sau copiii săi, grup de persoane afl ate în
relație de rudenie, rezultată prin fi liație directă sau adopție” [2, p. 6].
Mutațiile survenite în societatea actuală, fi e că este vorba despre familie, componența
și funcțiile sale, fi e că se are în vedere creșterea divorțialității, a numărului de familii cu
un singur părinte, constituie o realitate de interes pentru instituțiile cu rol de decizie în stat, pentru că, în funcție de mediul famili al, de condițiile economice, sociale și cultura-
le ale familiilor depinde însăși esența tipului de societate, depinde tipul uman promovat și calitatea vieții. Pornind de la aceste considerente, se impune ca familia să benefi cieze
de toate pârghiile economice, sociale, culturale și educaționale pentru a-și putea înde-plini funcțiile [3]. Lipsa locurilor de muncă, rata șomajului ridicată în ultimele decenii,
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 125 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 125 19.10.2016 9:34:40 19.10.2016 9:34:40

Marțian Iovan, Maria Oprea
126nu reprezintă indicatori ai unui nivel de trai decent, pentru o bună parte din populație.
Dacă am adăuga și difi cultățile din sistemul educațional, de sănătate și protecție socială,
tabloul este complet. În aceste condiții, familia riscă să se afunde în sărăcie, în lipsuri, să nu reușească să-și exercite rolul său social esențial.
Delimitări conceptuale ale monoparentalității, ale cauzelor și condițiilor diminu-
ării/extinderii fenomenului, a consecințelor și modalităților de sprijin din partea auto-rităților publice pentru aceste familii au fost conturate în literatura de specialitate din ultimele decenii [4; 5; 6 etc]. De asemenea, pe plan internațional, problematica mono-parentalității a fost abordată dintr-o perspectivă multidisciplinară: istorică [7], sociolo-gică [8; 9; 10 etc.], psihologică [11; 12; 13], a so ciologiei educației [14], asistenței sociale
[15; 16], a sociologiei religiei [17]. Semnifi cative, din punct de vedere sociologic, pentru
familia monoparentală sunt „lipsa de modele de rol adulte pentru ambele genuri, poten-țialul de solicitare la care este expus părintele rezident și tendința spre sărăcie, îndeosebi când capul familiei este femeia” [18, p. 159].
Familia monoparentală este privită astăzi ca un întreg, din care, deși ,,lipsește un
element, nu încetează să funcționeze ca un sistem, în care întregul este mult mai mult de-cât suma părților” [19, p. 14]. Această nouă concepție se integrează în continuitatea unor transformări și modifi cări, familia cu un singur părinte devenind astăzi o familie normală,
pe măsură ce devine o conduită familiară pentru membrii societății actuale și pe măsură ce înregistrează o creștere a frecvenței [20]. Cu privire la familiile monoparentale, E. Stăn-ciulescu afi rma că ,,numit familie, grupul copil (copii)- părinte (și nu părinți) este privit
ca o alternativă în (și nu ca o deviație de la) familia ,,clasică” (21, p. 137].
Familia monoparentală poate rezulta ca urmare a unor experiențe diferite: nașterea
unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile, care nu se fi nalizează printr-o căsăto-
rie ,,de reparație” , decizia unor femei de a avea copii în afara unei căsătorii legale sau uni-uni libere, divorțul unor cupluri cu copii ne căsătoriți, decesul unuia dintre parteneri [22].
Factorii favorizanți în schimbarea modelelor familiale [23] sunt, în esență: diminuarea
funcțiilor familiei prin preluarea unora de către societate; creșterea gradului de ocupare a femeilor și dorința femeilor de promovare socială; creșterea independenței economice a ti-nerilor; creșterea veniturilor prin care s-a asigurat unor persoane posibilitatea de a trăi sin-gure și s-a redus mult frecvența căsătoriilor pe motivul constrângerii economice; creșterea diversității politice, culturale și spirituale; schimbări de moravuri și creșterea permisivității sociale la noi forme de comportament; efectele de contagiune, de împrumut a unor modele comportamentale de la un grup la altul, și chiar de există la o societate la alta.
Printre consecințele proliferării noilor alternative familiale [24] pot fi considerate:
redefi nirea rolurilor masculine și feminine: ambii parteneri doresc ca rolurile să fi e con-
struite și nu preluate, adaptate la cerințele societății moderne; lipsa comunicării dintre parteneri diferențe de comunicare între bărbați și femei, de multe ori partenerii doar vorbesc fără a comunica, aspecte care pot conduce la acumularea de frustrări, la con-fl icte sau ruptură; divergențele motivaționale: pot fi generate de neînțelegerea faptului
că în cuplul funcțional fi ecare dintre parteneri contribuie la satisfacerea atât a propriilor
trebuințe, cât și ale celuilalt; discrepanța dintre dorințe și așteptări: poate infl uența gra-
dul de satisfacție al soților în viața familială, crește probabilitatea apariției unor confl icte
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 126 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 126 19.10.2016 9:34:40 19.10.2016 9:34:40

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
127și tensiuni conjugale; insatisfacția sexuală: poate provoca stări de nemulțumire cu ma-
nifestare acută; relațiile tensive cu famili a de origine: modelele diferite de rol conjugal
pot determina condiții propice unei interacomodări conjugale defi citare, favorizând fe-
nomene disfuncționale.
În funcție de prezența sau absența părinților din interiorul familiilor, din punct de
vedere psihologic și interacțional, se poate vorbi despre tipurile de familii monoparentale:
– tipul prezență (psihologic) – prezență (interacțional): ambii părinți, deși separați
sau divorțați, păstrează legături intense cu copiii și sunt implicați în viața acestora atât psihologic, cât și interacțional;
– tipul prezență-absență: unul dintre părinți încetează să interacționeze cu familia,
dar rămâne atașat de ea din punct de vedere psihologic;
– tipul absență-prezență: se referă la un părinte separat de familie în mod formal,
absent psihologic, dar care are totuși contacte, interacționează cu membrii;
– tipul absență-absență: tipul clasic de familie monoparentală, acea familie în
care numai unul dintre părinți se ocupă de copii și este implicat atât psihologic, cât și interacțional în viața acestora [25, p. 319].
M. Spânu [26, p. 10] a identifi cat patru factori care diferențiază familia cu difi cultăți
de familia funcțională: nivelul încrederii în sine a membrilor familiei; structurile de co-
municare; tipuri de reguli din familie; structura relațiilor cu societatea.
Tipul de familie monoparentală este considerată ca o abatere de la familia nucleară,
formată din soț, soție și copiii lor minori. Familia monoparentală întâmpină difi cultăți
de ordin material, fi ind una din familiile cu risc mare de sărăcie (dat fi ind un singur
venit și necesități de consum sporite prin prezența mai multor persoane, dintre care și a copiilor în creștere), disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexuali-
tate și restrângerea descendenței), defi ciențe afective (implicate de absența partenerului
adult, a dragostei conjugale și a apariției unor frustrări legate de rolurile extinse în ne-concordanță cu resursele, inclusiv cele sufl etești).
Copiii din familiile monoparentale conduse de mame cunosc o maturizare timpu-
rie, sunt investiți la vârste mai mici cu sarcini domestice, le este atribuit adesea rolul de parteneri, cu care se împart poverile traiului de fi ecare zi, se derulează confl icte după
modelul conjugal. ,,Copilul îndeplinește și ro lul de suport emoțional, de substitut al
soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața pe care o duc, se declară suprasolicitate, stresate de grijile pe care le au, devin mai autoritare” [27, p. 162]. Bărbații, părinți singuri, implică mai puțin copiii în treburile casei, dar fac apel la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a afl at împreună cu copilul
său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor care contri-buie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil se referă la asumarea voită a paternității, spre deosebire de cea stabilită prin intermediul hotărârilor judecătorești. Tații se declară
satisfăcuți de viața lor, devin mai puțin autoritari, mai grijulii și mai protectori; copiii îi resimt calzi și afectuoși, comparativ cu modul în care își percep tații copiii din familiile biparentale. La tații singuri se observă o scădere a interesului pentru performanță pro-fesională, accentul mutându-se pe familie [28].
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 127 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 127 19.10.2016 9:34:40 19.10.2016 9:34:40

Marțian Iovan, Maria Oprea
128Familiile monoparentale se adaptează mai greu modelului cultural consumatorist
actual, fi ind victime ale ,,noii sărăcii”; ele au tendința de a se autoreproduce (copiii pro-
veniți din astfel de familii au ,,șanse” mari de a repeta experiența în calitate de adulți), reproducând și extinzând astfel un lanț întreg de probleme sociale. ,,Monoparentalita-tea, în special cea rezultată din divorț, este corelată cu o diminuare a activității educati-ve: rolul matern este caracterizat în termenii suprasolicitării (materiale, emoționale, re-laționale), ai unui dezinteres relativ sau ai unui confl ict de rol (dominate de problemele
create de separare și de propriile stări afective, mamele sunt mai puțin disponibile pen-tru copil exact în momentele în care acesta ar avea nevoie de atenție și eforturi sporite), în timp ce rolul patern este analizat în termenii ,,absenței paterne” , ,,deprivării paterne” , ,,deresponsabilității paterne” [29, p. 45].
Considerarea separării părinților ca și echivalentă cu o condamnare educativă a co-
piilor este criticată de către o mulțime de cercetători [30; 31]. Cercetările pun în eviden-ță faptul că efectele monoparentalității sunt relative și se exercită prin ceea ce sociologii numesc un ,,efect de compunere “ a mai multor variabile intermediare [32, p. 144].
Se poate vorbi despre profi lul mamelor părinți-singuri [33, p. 42]: majoritatea fa-
miliilor monoparentale conduse de femei sunt formate din mamă și copilul ei; mama asigură mai curând custodia fetelor decât a băieților (ca urmare a unui divorț); vârsta mamei-se observă o scădere a vârstei atribuită creșterii numărului de tinere femei care dau naștere unor copii ilegitimi ca și creșterii ratei divorțurilor la tinerele femei care s-au căsătorit timpuriu; statutul social-divorțată sau necăsătorită.
Imaginea simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență
a dependenței de tip ,,welfare” [34]. Dependența de asistența publică (mai ales prin alocația pentru copiii aflați în îngrijire) este frecvent conotată negativ, iar beneficiarii unei astfel de susțineri din partea statului sunt purtători ai unui stigmat social. De-pendența familiei de un bărbat, furnizor de venit, este o posibilitate social dezirabilă și preferată dependenței față de stat [35]. De cele mai multe ori, mama se dedică în exclusivitate creșterii și îngrijirii copiilor, dar, când este părinte singur, este nevoită (din lipsa unei susțineri consistente din pa rtea familiei de origine) să desfășoare o
activitate aducătoare de venit.
Printre principiile care pot fundamenta politicile de protecție a familiilor monopa-
rentale [36, p. 64] se pot enumera: responsabilitatea individuală și socială față de fi ecare
copil, solidaritatea comunitară cu părintele care-și crește copilul, ajutorul punctual, in-tegrarea socială, promovarea valorilor familiei , ale muncii și echității sociale, respectul
pentru decizia individuală și pentru viața de familie, prevenirea fenomenelor deviante, a neglijenței, abuzului, exploatării copiilor, prevenirea instituționalizării copiilor.
Prin urmare, există un cadru teoretic și metodologic solid care poate orienta cerce-
tările empirice în domeniu.
În studiul nostru privind monoparentalitatea din județul Arad, a fost constatat fap-
tul că rata sărăciei este mult mai mare la nivelul acestui tip de familie, cu consecințe grave asupra situației copilului. Mamele sunt, de regulă, părintele unic; ca urmare, veniturile lor sunt mult mai mici decât în cazul veniturilor la care pot avea acces bărbații. Pe de altă par-te, nivelul de educație scăzut nu favorizează accesul pe piața muncii și obținerea unor sluj-
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 128 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 128 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
129be bine plătite. Au existat situații din mediul rural în care nicio mamă nu era școlarizată
sau, în cel mai bun caz, mamele aveau studii primare, pregătire cu totul insufi cientă pentru
a avea un loc de muncă, mai ales unul bine recompensat fi nanciar.
Monoparentalitatea este însoțită, din perspectivă economică, și de lipsa unei locuințe
stabile, majoritatea familiilor monoparentale nu posedă locuință în proprietate, fi ind to-
lerate în spațiu, locuind la rude sau în chirie, ceea ce înseamnă sume de bani suplimen-tare, plătite dintr-un venit oricum mult prea modest. Accesul la o locuință în proprietate personală devine doar o aspirație, greu de realizat cu un venit aproape inexistent, fami-liile monoparentale depinzând, în marea lor majoritate, de sistemul de protecție socia-lă, de alocația pentru susținerea familiei, alocația de stat pentru creșterea copilului sau alocația de handicap. Ponderea familiilor monoparentale din totalul familiilor benefi ciare
de alocația de susținere a familiei este semnifi cativă (18,4% la nivel național și peste 20%
la nivelul județului Arad), astfel încât proble mele generate de aceste familii ar trebui să
devină de mult mai mare interes pentru instituțiile de stat responsabile cu alocarea de fonduri sau servicii de suport social pentru categoriile defavorizate, cu risc social ridicat, așa după cum pot fi considerate familiile monoparentale. Măsurile de protecție socială ar
putea avea implicații cu caracter compensatoriu pentru difi cultățile emoțional-afective
sau de statut social ale părintelui unic [37].
Metodologia cercetării
Scopul activității de cercetare a grupurilor sociale vulnerabile, respectiv a parametri-
lor sociologici ai familiilor monoparentale din j udețul Arad, a fost realizarea unei diagno-
ze a fenomenului, pornind de la constituirea unei baze de date privind extensia și dimen-siunile calitative ale monoparentalității. Prin tre obiectivele principale ale cercetării ne-am
propus să oferim informații relevante factorilor de decizie cu privire la problemele pe care le implică, la nivelul comunității locale, dar și în plan național, existența acestui tip de fa-milie, evidențierea unor fenomene cu rol favorizator pentru instalarea monoparentalității, pentru ca, pe această bază, să fi e identifi cate modalități adecvate de intervenție din partea
autorităților publice locale, de profi l, în vederea stopării/diminuării acestui fenomen.
Ca ipoteze de lucru, am considerat următoarele:a) Datorită nivelului scăzut de educație a părinților din familiile monoparentale, devi-
ne difi cilă găsirea unui loc de muncă aducător de venit, ceea ce generează sărăcie, este un
tip de familie vulnerabilă;
b) Monoparentalitatea poate conduce la reproducerea modelului parental, cu toate
consecințele negative pe care acesta le presupune.
Metodele și tehnicile de cercetare utilizate: cercetare calitativă – interviu semistructu-
rat; analiza documentelor unor instituții de profi l; observația; analiza comparativă; vizita
la fața locului. Interviul a fost aplicat unui număr de 30 părinți singuri din județul Arad. Datele obținute în acest fel au servit analizei calitative și cantitative, integrate într-o per-spectivă monografi că asupra fenomenului monoparentalității.
Baza de date a fost realizată cu sprijinul repre zentanților instituțiilor locale, la sfârșitul
anului 2013.
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 129 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 129 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
130Familia monoparentală din județul Arad
Dacă realizăm o analiză succintă a nivelului de educație a populației din județul Arad,
se reliefează faptul că majoritatea acesteia, conform datelor statistice din 2013, se înca-drează la nivelul de pregătire primar (13,95%), ponderea celor cu studii secundare a înre-gistrat o creștere semnifi cativă față de anii precedenți, reprezentând 66,87%, o bună parte
a populației are pregătire de nivel liceal. Procentul celor care nu au absolvit nicio formă de învățământ este relativ mic, de 2,19%, față de 5,26 %, în anul 2008, în timp ce numărul absolvenților de studii superioare a continuat să crească, mai ales în ultimii ani, ca urmare a dezvoltării învățământului universitar în județul Arad. Astfel, într-un deceniu, numărul celor cu studii superioare, a crescut de la 24.953 persoane, la 53.019 (13,69%), aspect care exprimă un nivel de educație ridicat al populației județului (www.statistici.ro).
Tabelul 1. Populația județului Arad după nivelul de instruire, 2012
Total
PopulațieStudii
superioare
TotalDin care
universitare
LicențăPostliceal Total studii
secundareDin care
licealeProfesio-
nale și de
uceniciStudii
gimna-
zialeStudii
primareFără
școală
TotalDin care
analfabeți
387074 53019 44910 12652 258874 90593 52437 115844 54017 8512 3920
Sursa: www.statistici.ro, 2012.
La nivelul județului Arad, instituțiile responsabile pentru asigurarea protecției so-
ciale acționează, în conformitate cu prev ederile legale din domeniu, pentru asigurarea
protecției sociale a categoriilor considerate ca fi ind cu risc social crescut, în mod deose-
bit a familiilor cu copii.
Tabelul 2. Prestații sociale în anul 2011 la nivelul județului Arad
Alocația de stat pentru copii
54.644.405 leiTotal benefi ciari
80.895 copiiUrban
37.541Rural
43.354
Indemnizația pentru creșterea copilului
41.955.152 lei
Total prestații 4.700
Bărbați benefi ciari4.700
1192.760 1.971
Alocația pentru susținerea familiei
2.222.133 lei
Alocația de susținere a familiei cu doi părinți 2.252 275 1977
Alocația de susținere pentru familia mono-
parentală678 119 559
Alocația lunară de plasament
135.249 lei752 424 328
Cereri de ajutor social
Număr mediu lunar de persoane
benefi ciare de ajutor social3.620
7.639
Ajutoare sociale pentru asigurarea VMG
7.310.388 lei3.520
Sursa: MMFPS, 2012.
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 130 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 130 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
131Alocația de susținere pentru familiile monopa rentale se impune mai ales datorită fap-
tului că multe dintre ele sunt considerate ca fi ind sărace, sursele de venit provenind, în
aceste cazuri, doar din partea unui singur părinte, care, în majoritatea situațiilor, sunt mamele, ori, așa cum se cunoaște, veniturile acestora sunt mai mici decât ale bărbaților.
Tabelul 3. Rata sărăciei în funcție de tipul de gospodărie
Tipul de gospodărie Rata sărăciei
Persoane singure 27,9%
Familii monoparentale 31,0%
Familii cu 3 și mai mulți copii 40,0%
Persoane singure peste 65 ani 33,4%
Sursa: MMFEȘ 2008.
Orientarea tot mai accentuată pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale
a determinat aplicarea unor măsuri diversifi cate de protecție socială în conformitate cu
prevederile Legii nr. 116/2002.
La nivelul județului, pe baza datelor furnizate de către Serviciul Conducerea
Instituțiilor Publice Deconcentrate și Relații Internaționale, din cadrul Consiliilor locale
ale munic ipiului, orașelor și comunelor din județ, au fost identifi cate, la sfârșitul anului
2013, un număr de 674 familii care benefi ciază de serviciile de protecție socială destinate
familiilor monoparentale (23,57%), dintre care, 112 în mediul urban și 562 în mediul ru-
ral. Numărul total de familii benefi ciare de alocație de susținere a familiei a fost, la nivelul
județului Arad, în anul 2012, de 2.859 [36].
Fenomenul monoparentalității în județul Arad se înscrie într-o dinamică similară ce-
lei naționale sau din țările europene și nord-americane. Numărul de divorțuri, rata naș-terilor femeilor necăsătorite, procentajul familiilor conduse de un singur părinte sunt în creștere. În țări dezvoltate precum S.U.A, Danemarca, Suedia, s-au dublat în doar trei decenii, depășind 20% din totalul familiilor. Da r, serviciile de asistență socială din aceste
state, au avut grijă ca familiile cu un singur părinte să nu ajungă în sărăcie, calitatea vieții lor evoluând în limitele normalității [39, pp. 168–172].
La Direcția Județeană de Dezvoltare și Asistență Comunitară, Serviciul prestații soci-
ale din cadrul Consiliului Județean Arad, care își desfășoară activitatea de asistență socială sub incidența Legii nr. 277/2010, reactualizată în anul 2012, au fost depuse în perioada februarie/2011-iunie/2012 un număr de 351 cereri pentru acordarea alocației de susținere familială, din care au fost aprobate 127 rămase în plată, 52 dintre acestea fi ind destinate
pentru familiile monoparentale din munic ipiul Arad.
În conformitate cu legea în vigoare, pentru familiile monoparentale se alocă ajutor
social în funcție de venitul părinților (sub 200 lei sau peste 200, dar nu mai mult de 370 lei), precum și în funcție de numărul de copii afl ați în întreținere. Este greu de imaginat
modul în care, într-o familie, pot fi satisfăcute trebuințele de bază cu un venit de aproxi-
mativ 80 lei/lună pe membru de familie. Există situații de familii monoparentale în care
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 131 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 131 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
132venitul pe membru de familie/lună este de 20 lei. Ca urmare, acest tip de familie poate fi
considerată ca având un nivel ridicat de sărăcie, cu riscul marginalizării sociale, un socio-grup vulnerabil.
Pentru a avea o situație cât mai exactă a cazurilor de familii monoparentale din muni-
cipiul A rad și a putea evidenția problemele cu care acestea se confruntă, am realizat analiza
amănunțită a documentelor, a dosarelor prin care se solicita ajutorul social. Există oameni, mame și copii, familii întregi, care își pun întreaga speranță în ajutorul social acordat de către instituțiile de stat. În puținele cazuri în care mamele au un loc de muncă, veniturile sunt mici și foarte mici, situate între 200-850 lei, în condițiile în care în familie există unul sau mai mulți copii, în condițiile în care locuința este închiriată sau familia este doar tolerată în spațiu, de cele mai multe ori cu tată necunoscut, locuința este proprietatea rudelor.
În multe cazuri, mamele din familiile monoparentale au reprodus un model pa-
rental similar, inclusiv situațiile cu tatăl necunoscut. Aceste elemente pot fi un temei
pentru a considera că, în multe cazuri, copiii proveniți din familiile monoparentale vor reproduce și ei modelul de familie. La astfel de familii se constată o situație economică uneori alarmantă, calitatea vieții atingând niveluri extrem de scăzute, atât din perspec-tiva veniturilor, cât și a tipului de locuire, la care se adaugă nivelul scăzut de școlarizare, lipsa acută a unui loc de muncă, astfel încât ajutorul social, respectiv alocația pentru susținerea familiei, apare aproape ca unică salvare.
Se evidențiază, pe de altă parte, numărul relativ restrâns de situații de familii mo-
noparentale care au solicitat ajutor social, respectiv, în cazul cărora s-a considerat că se îndeplinesc toate cerințele legale pentru acordarea alocației pentru susținerea familiei, deși, la nivelul unei comunități atât de mari precum munic ipiul Arad, este cel puțin în-
doielnic faptul că doar 52 de familii se încadrează cerințelor legii. Scoatem în evidență această constatare, având în vedere faptul că studiul nostru a fost extins la nivelul tutu-ror localităților din județul Arad și, făcând o comparație cu numărul de cazuri de fami-lii monoparentale din diferitele localități mai mici, orașe sau comune din județ, unde numărul acestora este cel puțin comparabil cu cel din munic ipiul Arad, dacă nu chiar
mai mare. Astfel, în comuna Buteni, există un număr de 36 familii monoparentale care primesc ajutor social, 20 de familii monoparentale în comuna Sintea Mare, 19 familii în comuna Șepreuș, 23 de cazuri în comuna Târnova, 20 de cazuri în comuna Vladimires-cu iar, pe de altă parte, în orașele din județ, numărul acestora este foarte mic: 8 cazuri în orașul Chișineu Criș, 2 în orașul Curtici, o singură situație în orașul Ineu, 5 în orașul
Lipova, 9 la nivelul orașului Nădlac, 6 în orașul Pecica și doar în orașul Pâncota se înre-gistrează un număr mai semnifi cativ, 21 cazuri de familii monoparentale.
Putem considera că, în celelalte familii mono parentale, neincluse în actuala bază
de date pe care am realizat-o la nivelul anului 2013, situația economico-socială este corespunzătoare, nu se impune asigurarea unui sprijin fi nanciar suplimentar din partea
instituțiilor statului. Prin realizarea bazei de date și prezentarea acestor situații de fami-
lii dependente, în mare măsură de serviciile de prot ecție socială, către instituțiile cu res-
ponsabilitate privind protecția socială și inițierea unor măsuri de prevenire și diminuare
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 132 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 132 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
133a fenomenului, considerăm că este un important sprijin pentru familiile monoparentale
care, astfel, vor intra, poate, mai intens în sfera preocupărilor autorităților de profi l, cu
atât mai mult cu cât au fost solicitate și date privind o parte a principalilor indicatori ai calității vieții acestor familii.
În ceea ce privește statutul social al părintelui unic din munic ipiul Arad, din cele
50 mame, o bunică și un singur tată, 9 mame sunt văduve (18%), 23 necăsătorite (46%) și 18 divorțate (36%). Așa după cum se poate observa, ponderea este reprezentată de mamele singure, care nu au fost căsătorite. S-a constatat, în urma analizelor realizate, că de cele mai multe ori, copiii sunt rezultatul unor relații întâmplătoare, de scurtă durată, care nu s-au putut fi naliza prin realizarea unei familii. Aceste aspecte sunt evidențiate
de numărul extrem de mare de mame necăsătorite ai căror copii fi gurează cu tată necu-
noscut sau, în cazul existenței mai multor copii, tatăl acestora este de fi ecare dată altă
persoană, tot necunoscută. Există și cazuri în care femeile respective au optat benevol pentru a avea un copil, indiferent de persoana cu care a ales realizarea acestui scop, fi –
ind fără venituri, cu un nivel de educație scăzut, multe dintre acestea având, în cel mai bun caz, studii gimnaziale. Nu poate fi verosimilă o explicație care ar sugera absența
responsabilității mamei în raport cu copilul, cu necesitatea de a-i asigura acestuia un trai decent, condiții de viață care să-i favorizeze o dezvoltare cât mai bună, precum și o anu-mită stabilitate familială. Cel mai grav este faptul că, de cele mai multe ori, atunci când în familia monoparentală există mai mulți copii, aceștia nu au același tată; mai mult, în majoritatea situațiilor în care mamele sunt necăsătorite, copiii nu sunt recunoscuți de tată. Riscul perpetuării acestui model familial există, cu atât mai mult cu cât, în multe situații, mamele însele provin dintr-o relație pasageră a părinților lor, nefi ind, la rândul
lor, recunoscute de către tați.
Un mare număr de mame din familiile monoparentale au avut părinții în relație de
concubinaj. Deci, modelul parental, absența unei educații temeinice, condițiile social-economice sunt câțiva dintre factorii responsabili pentru existența familiilor monoparen-tale, afl ate în situația de a avea nevoie stringentă de suport fi nanciar din partea instituțiilor
statului. Apare, în acest context, pledoaria pentru un sistem educațional integrator, astfel structurat încât să asigure accesul la educație a tuturor copiilor, o implicare a școlii în procesul de socializare și formare a personalității copiilor care, ajunși la maturitate, să fi e
capabili de a decide cu responsabilitate în privința întemeierii unei familii.
În ceea ce privește nivelul de școlarizare a mamelor din familiile monoparentale din
munic ipiul Arad, cu o sin gură excepție, în care mama avea studii superioare, majorita-
tea se încadrează la nivelul studiilor gimnaziale.
Tabelulul 4. Nivelul de școlarizare a mame lor din familiile monoparentale
din municipiul Arad
Nivel de școlarizare Fără studii Gimnaziale Liceale Superioare
Total 52 8 31 12 1
Sursa: DJAC, Arad, 2012.
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 133 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 133 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
134Dacă luăm în considerare faptul că din cele 52 situații 8 sunt fără studii (15,38%)
și 31 au studii gimnaziale (59,62%), 12 au studii liceale (23,08%), o persoană (1,92%) cu studii superioare, imaginea familiei monoparentale pare a nu se încadra unor mo-dele dezirabile din perioada contemporană, în care chiar studiile de nivel mediu tind să fie insuficiente pentru a-ți asigura adaptarea flexibilă în societatea actuală. Ca ur-mare, lipsa oricărei educații poate fi o cauză a situației în care familiile monoparen-tale care solicită ajutor social au ajuns în acest impas, pentru că un loc de muncă, în absența oricărei pregătiri profesionale, este aproape imposibil de găsit. De altfel, chiar și mama cu studii superioare se află în situația de a nu mai avea un loc de muncă, ceea ce evidențiază faptul că asigurarea unui tr ai decent implică eforturi substanțiale,
într-o societate marcată de sărăcie, șomaj și lipsă acută de locuri de muncă, chiar și atunci când este îndeplinită condiția unei bune pregătiri profesionale. O parte dintre solicitanții de alocație de susținere pentru familia monoparentală sunt persoane cu handicap, atât beneficiarul, cât și unul sau mai mulți dintre copii, ceea ce amplifică dificultățile familiei, putând conduce la mari probleme de asigurare a subzistenței, în absența unor măsuri suplimentare de protecție socială.
În ceea ce privește situația școlară a copiilor din familiile monoparentale care so-
licită ajutor de susținere familială, există atât cazuri de nefrecventare a cursurilor și note scăzute la purtare, cât și copii care nu absentează și au o activitate școlară fi rească.
Aici are infl uență climatul familial, grija mamei pentru activitatea școlară a minorilor,
modul în care stilul educativ corespunde nevoilor societății și așteptărilor din partea copilului, nivelul de motivație pe care familia reușește să-l determine pentru copii și, nu în ultimul rând, se exprimă rolul școlii în cadrul căreia copilul își desfășoară activitatea. Dar, în câteva situații, absențele de la ore, indisciplina și comportamentul deviant, tind să caracterizeze conduita acestor copii, dacă nu intervine chiar fenomenul abandonu-lui școlar. Este imperios necesară implicarea consilierilor școlari și a asistenților sociali care, alături de școală și familie, să contribuie la motivarea copilului pentru frecventa-rea normală a cursurilor școlare, singura alternativă viabilă pentru dobândirea unor abilități și cunoștințe necesare în procesul de formare profesională, mai ales în condițiile
în care se acordă burse sociale și de merit.
Nivelul de școlarizare corelează direct cu accesul la un loc de muncă și, deci, la
obținerea unor venituri necesare familiei ori, cum nivelul de școlarizare este redus, șansele unui loc de muncă sau, mai ales, ale unui loc de muncă bine plătit sunt minime.
La capitolul venituri, doar 30,73% din cazuri au o altă sursă de venit în afara aju-
torului social, sursă de venit care este: salariul (11,53%); pensia, pensie de urmaș sau de invaliditate ( 5,76%) alocație de întreținere (5,76%) indemnizație pentru creșterea copilului sau indemnizație PH (5,76%) venituri din munci ocazionale (1,92%). Ca ur-mare, în 69,27% dintre cazuri, mama nu lucrează, nu are nicio sursă permanentă de venit, ceea ce exprimă nivelul de trai scăzut al acestei categorii de familii, sărăcia care este dominantă, condițiile de viață sub nivelul decenței și al nevoilor fundamentale ale familiei. Din analiza documentelor existente la Direcția de Dezvoltare și Asistență Co-munitară și Serviciul prestații sociale din Arad am constatat că, în mare parte familiile
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 134 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 134 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
135au între 21 lei/membru de familie până la 100 lei/membru de familie, cu excepția unor
situații aproape singulare, în funcție și de numărul de copii, precum și de anumite mun-ci ocazionale efectuate de părinți, aspecte care sunt relevante pentru nivelul de trai al acestor familii, pentru gradul de sărăcie în care se derulează viața lor. Apare astfel, în mod evident, întrebarea: ce se poate asigura unei persoane cu 21 lei/lună? Cum poate o
astfel de familie să se integreze social, să mențină starea de sănătate pentru copii, să asigu-re cele necesare existenței, mai ales că, în unele cazuri, cheltuielile cu locuința depășesc, pe
departe, veniturile. Se pune apoi, cu toată seriozitatea și îngrijorarea, problema asigurării necesarului pentru școală, de la îmbrăcăminte, la rechizite, respectiv, posibilitatea acestor familii de a asigura accesul la educație al copiilor lor. Sunt câteva elemente care sublinia-
ză vulnerabilitatea acestui tip de familie, care nu are decât o singură sursă de venit, cea a părintelui unic, iar în absența acesteia, doar ajutorul social, evident, cu totul insufi cient.
La aceste aspecte se poate asocia și tipul de locuință, în sensul că în majoritatea
cazurilor locuința este fi e proprietatea părinților mamelor din familiile monoparentale,
fi e acestea locuiesc în chirie, ceea ce implică unele cheltuieli suplimentare; doar 32,70%
posedă o locuință în proprietate personală. În multe situații, familia nu posedă docu-mentele legale, ca urmare nu este instituit dreptul de proprietate, 9 locuiesc cu chirie (17,30%), iar celelalte fi e locuiesc în casa părinților, fi e la alte rude, fi ind tolerate în
spațiu (50%). Din analiza dosarelor am constatat faptul că marea majoritate a acestora, indiferent de numărul de copii, locuiesc într-o singură cameră, ceea ce ( mai ales acolo unde există 3 sau 4 copii) pare chiar imposibil. Cu toate acestea, în astfel de condiții învață să trăiască și să-și asume viața o parte dintre noi. Pentru aceste familii, șansele unui trai civilizat rămân, deocamdată, un vis frumos.
Am prezentat câteva aspecte privind situația familiilor monoparentale afl ate în plata
alocației de susținere din munic ipiul Arad, toate informațiile și b aza de date fi ind rea-
lizate în conformitate cu bazele de date deținute de către instituțiile cu responsabilitate în domeniu și pe baza studierii documentelor în cazul tuturor celor 52 de dosare. Am considerat că aspectele urmărite evidențiază un tablou social al familiei monoparen-tale, familie afl ată în difi cultate, cu risc de sărăcie și marginalizare socială și că, luând
în calcul aceste situații, instituțiile în drept vor putea face propuneri adecvate pentru ameliorarea condiției sociale a acestora.
În cazul admiterii la studiile de licență de la universități, în cadrul Fișei de înscri-
ere, pe lângă datele care indică situația gen erală a candidatului, este inclus un capitol:
Stare socială specială și Candidat în categoria persoanelor cu dizabilități, iar în cadrul situațiilor sociale speciale sunt incluse: proveniența din case de copii, din familii mono-
parentale și copil orfan, aspecte care vor putea infl uența și politicile universităților de
acordare a unor burse sociale. Este de remarcat faptul că se ia în calcul separat situația candidaților din familiile monoparentale, ceea ce exprimă convingerea că acest tip de familie este vulnerabilă și impune acordarea de sprijin social.
Cercetarea am extins-o și la nivelul județului Arad, fi ind vizate cele 78 localități
(incluzând și munic ipiul A rad), urmărind aceleași aspecte sociale și economice specifi –
ce familiilor monoparentale. Nu există difer ențe substanțiale în ceea ce privește carac-
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 135 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 135 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
136teristicile generale ale familiilor monoparentale de la nivelul munic ipiului A rad și din
celelalte localități, în sensul că, în toate cazurile, condiția economică și socială se carac-terizează prin nivelul scăzut al veniturilor, riscul mare al marginalizării sociale și sărăcie, educație precară, deci caracterul vulnerabil al acestui tip de familie.
La sfârșitul anului 2013, la nivelul județului Arad conform datelor existente în cadrul
serviciilor de specialitate ale primăriilor, erau înregistrate 674 cazuri de familii monopa-
rentale care au solicitat alocația de susținere. Din totalul cazurilor de familii monoparen-tale, 389 erau familii cu un singur copil (57,12%), 199 cu doi copii (29,53%), 59 cu 3 copii (8,75%) și 31 de familii cu 4 sau mai mulți copii (4,60%).
Tabelul 5. Număr copii afl ați în întreținere la nivelul familiilor monoparentale
din județul Arad
Nr.
crt.Familii
cu 1 copilFamilii
cu 2 copiiFamilii
cu 3 copiiFamilii cu 4
sau peste 4 copii
1. 385 199 59 31
Situația familiilor monoparen-
tale, conform bazei de date realiza-te la sfârșitul anului 2013, din cele 674 cazuri de familii monoparen-tale rămase în plată și existente în evidența serviciilor de specialitate de la nivelul celor 78 de primării, 112 (16,61%) sunt din mediul urban și 562 (83,39%) din mediul rural. Exis-tă câteva localități care au raportat că nu sunt situații de monoparen-talitate în care să se solicite alocația pentru susținerea familiei monopa-rentale ( comunele Dezna, Felnac, Secusigiu, Șistarovăț). Dacă luăm în calcul mediul de rezidență, este limpede faptul că familiile monoparentale, majoritare în medi ul rural, sunt expuse în mai mare măsură
sărăciei, condițiilor precare de existență, iar asigurarea necesarului zilnic pentru copii este pus sub semnul întrebării.
Din totalul situațiilor de familii monoparentale existente la sfârșitul anului 2013 în
județul Arad, respectiv 674 cazuri, în majoritate, mama este cea care asigură suportul familiei, care se îngrijește de copii: 610 mame (90,52%), în 58 dintre cazuri (8,60%) acest lucru este realizat de către tată, doar izolat de către bunică (5 cazuri, 0,74%) sau mătușă (o situație, 0,14%). Aceste aspecte corespund situației existente la nivel național, cu toate consecințele care rezidă din faptul că, de regulă, mama este părintele unic.
După cum evidențiază toate studiile de specialitate, chiar și în cazul unui divorț,
instanțele acordă mamei rolul de a se îngriji de copil, considerându-se că mama este cea
Fig.1. Număr copii afl ați în întreținere
în familiile monoparentale
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 136 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 136 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
137mai importantă persoană pentru copii, în special pentru copiii de vârstă mică, persoana
capabilă să acorde nu doar grija materială, ci și toată disponibilitatea afectivă, atât de ne-cesară și importantă în primii ani de viață ai copilului, în perioada socializării primare. Modelul matern este cel care asigură copilului securitate, suport emoțional, stabilitate și siguranță, condiții indispensabile în procesul de formare a personalității. Implicațiile nega-tive ale acestui tip de familie asimetric vor putea apărea mai ales în perioada adolescenței, când viitorul adult are nevoie și de modelul patern. Modul în care părinții, în cazul unui divorț, vor reuși să asigure permanenta comunicare cu copilul, este esențial pentru ca viitorul adult să benefi cieze de ambele modele parentale. Situația devine mai problema-
tică atunci când, în cazul familiilor monopare ntale, tatăl este nu doar absent, ci inexis-
tent, în multe cazuri acești copii nu sunt recunoscuți de către tați, din varii motive. Aici, aspectele negative în procesul socializării, de multe ori, nu întârzie să apară, societatea se confruntă cu elevi cu risc de abandon școlar, comportament deviant sau chiar delin-cvent. Ca atare, este imperativă cooperarea interinstituțională, pentru ca acești copii să aibă o traiectorie existențială cât mai apropiată de normalitatea caracteristică tinerilor, iar școala, ca principal factor socializator, al ături de familie, este deosebit de importantă.
În județ, situația școlarizării părintelui unic, în majoritatea cazurilor mama, nu dife-
ră semnifi cativ în raport cu cea existentă în munic ipiul Arad. Aceasta se prezintă astfel:
– fără studii – 64 cazuri (9,50%);- studii primare – 60 cazuri (8,90%);- studii gimnaziale – 411 cazuri (60,98%);- școli profesionale – 11 cazuri (1,63%);- studii liceale – 112 cazuri (16,62%);- studii universitare – 16 cazuri (2,37%).
Tabelul 6. Nivelul școlarizării în familiile monoparentale din județul Arad
Nr.
crt.Fără
studiiStudii
primareStudii
gimnazialeStudii
licealeStudii
superioareșcoli
profesionale
1. 64 60 411 112 16 11
Sursa: Prefectura Arad, 2013.
Fig. 2. Nivelul de școlarizare în familiile monoparentale
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 137 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 137 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
138Sunt localități din județ la nivelul cărora, aproape în totalitate, mamele din familiile
monopatentale (sau tații) sunt fi e fără studii, fi e preponderent cu studii primare. Ast-
fel, în orașul Lipova, din cele 5 familii monoparentale raportate de către primărie, în4 familii mama este cu studii de nivel primar; în orașul Pâncota, din totalul de 21 familii monoparentale, în 10 cazuri se înregistrează studii de nivel primar; în orașul Sântana, în 6 familii constatăm existența părintelui unic fără studii, din 15 familii. Chiar și în munic ipiul A rad se constată 5 cazuri de părinte unic, fără studii. În comuna Covăsânț,
7 părinți sunt fără studii; din cele 3 familii monoparentale din comuna Hășmaș, în 2 fa-milii nu se poate vorbi despre școlarizare; în comuna Mișca, în 6 familii monoparentale s-a înregistrat abandon școlar (din totalul de 13); în Sintea Mare, din 20 de familii mo-noparentale, în 13 familii, părintele fi gurează fi e fără studii, fi e cu studii primare ș.a.m.d.
Faptul că mai există, în anul 2013, părinți ai unor copii minori, deci persoane relativ
tinere care sunt neșcolarizate sau, în cel mai bun caz, au două-trei clase primare, exprimă nivelul foarte scăzut de educație, mai ales în mediul rural, lucru care nu poate decât să în-grijoreze în ceea ce privește viitorul copiilor, tipul de educație pe care părinții o pot asigura copiilor lor, posibilitățile de acces a acestora la instituțiile de învățământ, pentru a putea să-și asigure, în timp, un loc de muncă. De altfel, în mediul rural, rata abandonului școlar este mult mai ridicată decât în mediul urban, o parte a acestor copii care nu frecventează școala provine din categoriile cu risc social ridicat, printre care sunt și familiile monoparentale.
Nivelul de școlarizare corelează direct cu găsirea unui loc de muncă, cu caracter
permanent sau, dimpotrivă, absența unei profesii și, deci, a unui loc de muncă aducător de venit. La nivelul județului Arad, în orașe și în comune, din cele 674 de familii mono-parentale, doar un număr de 123 persoane sunt salariate și au un loc de muncă (18,24%). Un număr de 15 persoane (2,22%) benefi ciază de pensie, dacă persoana care are copiii
în îngrijire este bunica acestora, sau pensie de urmaș, pensie de handicap. Majoritatea părinților din cadrul familiilor monopa rentale (536 cazuri – 79,54%) se încadrează la
alte situații: ajutor social, VMG, indemnizație pentru creșterea copilului, munci ocazio-nale și o singură situație în care mama este lucrător pe cont propriu.
Luând în calcul nivelul de școlarizare, locul de muncă și venitul realizat, am con-
siderat releva ntă identifi carea tipului de locuință, în condițiile în care aceasta reprezintă
un indicator al calității vieții, din perspe ctiva modului de deținere a acesteia, precum și
a spațiului destinat persoanelor care locuiesc în respectiva casă. Astfel, un număr de 332 persoane dețin locuința în proprietate personală (49,26%), 94 persoane locuiesc în chirie, chiar și în mediul rural (13,94%) și 248 familii nu dețin locuința în proprietate (36,80%).
Fig. 3. Tipul de locuință a familiilor monoparentale la nivelul județului Arad
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 138 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 138 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
139În special, acolo unde locuința este închiriată sau familia monoparentală este to-
lerată în spațiu sau locuiește împreună cu părinții sau rudele, spațiul destinat familiei este constituit, de regulă, dintr-o singură cameră, locuirea se realizează împreună cu mai multe persoane, ceea ce înseamnă că spațiul destinat fiecărui membru al familiei este extrem de limitat. Astfel, putem constata absența oricăror condiții decente de viață a acestor familii.
***
În perioada actuală, în România, cauzele sau condițiile generatoare ale fenomenului
de marginalizare socială nu au fost înlăturate. Sărăcia, departe de a fi diminuată sau un
fenomen temporar, se accentuează, la nivelul unor categorii sociale, putându-se semna-la segmente ale populației afl ate în sărăcie extremă. Aceasta trebuie înțeleasă nu doar
din perspectiva lipsurilor de ordin fi nanciar și material, ci ca un complex de factori care
cronicizează în timp situația persoanelor afectate, ducând la excluziunea socială, eco-nomică sau culturală. Este vizată calitatea v ieții, respectiv lipsa sau modestia locuinței,
lipsa unui loc de muncă, determinată de condițiile economice concrete sau absența unei califi cări profesionale adecvate, lipsa veniturilor, lipsa accesului la serviciile de sănătate,
educație, viața socială a comunității. Excluziunea socială denotă și izolarea tipică de rețelele sociale, politice și civice, care îi ajută pe oameni să ducă o viață bună într-o soci-etate modernă și să contribuie la desfășurarea activităților acesteia. Toate acestea confi r-
mă corelația puternică între rata în creștere a nașterilor în afara căsătoriei și indicatorii de sărăcie, de lipsuri sociale [40, p. 169].
Familiile monoparentale, familiile cu mulți copii, familiile din mediul rural sau peri-
urban, familiile care au copii cu dizabilități sau cu HIV/SIDA se numără printre catego-riile de familii defavorizate, vulnerabile, iar mamele minore se înscriu și ele în categoria familiilor dezavantajate și vulnerabile. Astf el, datele recensământului populației relevă
faptul că procentul copiilor născuți de mame adolescente necăsătorite este mult mai mare în rândul romilor decât în rândul populației majoritare. Din perspectiva statutului social, deși există și mame cu statut de onorabilitate, majoritatea covârșitoare a mamelor mi-nore provine din familii disfuncționale sau chiar din instituții de ocrotire. Totodată, au drept caracteristici existența unor disfuncții în viața afectivă, în comunicare și, mai ales, un nivel scăzut de educație. Având astfel de dimensiuni, familiile monoparentale sunt“o alternativă la familia nucleară clasică, în condițiile în care înregistrează o creștere a frecvenței și devine o conduită comună în societățile actuale” [41, p. 5]. O problemă pe care o are România este recordul în cadrul Uniunii Europene la adolescente care nasc îna-inte de a avea 15 ani. Față de această situație, Comitetul ONU pentru drepturile economi-ce, sociale și culturale a cerut României, în an ul 2014, să revizuiască legile pentru asigu-
rarea accesului la îngrijiri de sănătate sexuală, să adopte o strategie națională în domeniu.
Pornind de la aceste considerente, apreciem că sunt utile demersurile, atât instituți-
onale, cât și a celor informale, pentru a fi realizată reinserția socială a familiilor mono-
parentale, a mamelor adolescente sau singure. Reinserția urmărește creșterea capacității
de comunicare și circulație în societate, corelată cu activitatea de asistență și consili-ere și poate viza găsirea unui loc de muncă, formarea profesională, medierea etc. În
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 139 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 139 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Marțian Iovan, Maria Oprea
140acest context, sunt importante măsurile de îmbunătățire a echilibrului socioeconomic
al familiei, acționându-se în principal prin asigurarea de alocații familiale, alocații de stat pentru copii, alocația complementară și alocația de susținere pentru familia mono-parentală, alocația pentru copiii nou-născuți, alocația lunară de plasament, programul de acordare a trusoului pentru copiii nou-născuți, venitul minim garantat. Din această perspectivă, rezultă importanța punerii în practică a unor măsuri precum:
realizarea, la nivelul județului Arad, respectiv, a Inspectoratului Școlar al Jude-
țului Arad și D.G.A.S.P .C. Arad, a serviciilor specializate de la nivelul primăriilor, DSP , AJMPS Arad, a celorlalte instituții specializate, a unei baze de date care să cuprindă întreaga populație a copiilor care se afl ă în situație de risc, inclusiv copiii proveniți din
familii dezorganizate sau copiii cu probleme comportamentale și înclinație spre absen-teism, bază de date care ar trebui să fi e actualizată cel puțin anual;
monitorizarea permanentă de către unitățile școlare a tuturor situațiilor de vulne-
rabilitate a minorilor, legătura permanentă a școlii cu familia, informarea adolescenților cu privire la riscurile unei maternități precoce;
consilierea familiilor monoparentale, în special a mamelor adolescente care-și
cresc singure copiii sau se afl ă în situație de risc;
administrația locală poate contribui la diminuarea lipsei locurilor de muncă, la
lichidarea, într-un termen cât mai scurt, a lipsei de locuințe sau a locuințelor cu condiții improprii, iar prin serviciile specializate să se realizeze monitorizarea permanentă a familiilor care prezintă risc de sărăcie, lipsa locuinței sau se afl ă în șomaj;
ar fi de interes implicarea tuturor factorilor responsabili ai comunității locale pen-
tru creșterea semnifi cației personale și sociale a școlii, pentru atragerea tuturor copiilor
de vârstă școlară la școală și prevenirea abandonului sau a eșecului școlar;
instituțiile specializate în protecția copilului trebuie să militeze pentru atragerea
ONG-urilor, a altor instituții publice sau private pentru realizarea unor programe de suport pentru familiile cu copii provenite din categori ile cu risc ridicat de marginalizare socială;
la nivelul instituțiilor responsabile se impune dezvoltarea unui sistem mai co-
erent de prevenire, sesizare și intervenție în cazurile de abuz, neglijare și exploatare a copilului, respectarea dreptului copilului la protecție, prin intervenție multidisciplinară și interinstituțională împotriva oricăror forme de abuz sau neglijare;
în general, la nivelul localităților, trebuie să se insiste pe creșterea gradului de im-
plicare a societății civile în rezolvarea problemelor grupurilor vulnerabile și desfășura-rea de campanii de sensibilizare a opiniei publice privind prevenirea separării copilului de familia sa și strângere de fonduri pentru familiile afl ate în situație de risc, precum și
responsabilizarea comunității locale pentru prevenirea separării copilului de părinți și susținerea familiilor pentru creșterea, îngrijirea și educarea propriilor copii;
nu în ultimul rând, se impune un cadru legislativ comprehensiv, modern și în
concordanță cu standardele europene în domeniul protecției sociale a copilului, consi-derarea minorelor mame ca fi ind un grup vulnerabil, care necesită sprijin prin aplicarea
unui set de măsuri specifi ce, astfel încât protecția socială a familiei monoparentale și, în
mod special, a mamelor adolescente, să fi e corelată cu prevenirea fenomenului.
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 140 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 140 19.10.2016 9:34:41 19.10.2016 9:34:41

Aspecte sociale ale vulnerabilit ății familiilor monoparentale. Cazul jude țului Arad
141 Efectele benefi ce ale politicilor publice de implementare a unor astfel de măsuri vor
conduce, fi nalmente, la reducerea infracționalității, a abandonului școlar, a ratei analfa-
betismului, la diminuarea numărului de familii monoparentale, de mame adolescente, a șomajului voluntar, a diferitelor manifestări anomice în cadrul comunităților umane, iar familiile nucleare tradiționale urmând s ă-și realizeze cu o mai multă coerență și con-
secvență funcțiile sociale, educative și spirituale.
REFERIN ȚE BIBLIOGRAFICE
1. Stănciulescu E. Sociologia educa ției familiale. vol. I-II. Ia și: Polirom, 1997-1998.
2. Ștefan C. Familia monoparental ă, ed. I. Ia și: Polirom, 2001.
3. Iluț P. Familia monoparental ă în România și fenomene conexe. Cluj-Napoca: Presa Universitar ă Clujea-
nă, 2009.
4. Mitrofan I., Mitrofan, N. Familia cu un singur p ărinte, o nou ă formă de familie. Bucure ști: Alternative, 1992,
nr. 1-2.
5. Ciuperc ă C. Familia monoparental ă, o realitate a lumii contemporane, În: Psihologia, Bucure ști, 1999, nr. 2.
6. Cojocaru Șt. Vulnerabilitatea social ă și intervan ție. În: G. Neam țu (ed.). Tratat de asisten ță socială. Iași:
Polirom, 2004, pp. 533- 547.
7. Bourguire A. et. al. Histoire de la famille, vol. 3, Le choc des modernites. Paris: Armand Collin, 1986.8. Sorokin P. Les Theories sociologiques contemporaines. Paris: Payot, 1934.9. Giddens A. Sociologie. Bucure ști: BIC ALL, 2000.
10. Segalen M. Sociologie de la famille. Paris: Armand Colin, 1996.11. Mitrofan I., Mitrofan N. Elemente de psihologie a cuplului. Bucure ști: Casa de Editur ă și Presă „Șansa“, 1994.
12. Voinea M. Psihosociologia familiei. Bucure ști: Editura Universit ății din Bucure ști, 1996.
13. Druță F. Psihosociologia familiei. Bucure ști: Editura Didactic ă și Pedagogic ă, 1998.
14. Stănciulescu E. Sociologia educa ției familiale, vol. I. Iasi: Polirom, 2002..
15. Scutaru A. Familia monoparental ă, de la vulnerabilitate la autocontrol. Ia și: Lumen, 2006.
16. Buzducea D. (coord,). Asisten ța socială a grupurilor de risc. Ia și: Polirom, 2010.
17. Bădescu I. Familia în lumina sociologiei cre știne. În : Sociologie româneasc ă. Vol. III, 2005, nr. 3, pp. 14-38.
18. Johnson Allan G. Dic ționarul Blackwell de sociologie. Ghid de utilizare a limbajului sociologic. Bucure ști:
Humanitas, 1995.
19. Scutaru,A. Familia monoparental ă, de la vulnerabilitate la autocontrol. Ia și: Lumen, 2006.
20. Ibidem.21. Stănciulescu E., 1997-1998. Op. cit.
22. Stănciulescu E., 2002. Op. cit.
23. Mihăilescu I. Familia în societ ățile europene. Editura Universit ății din Bucure ști, 1999.
24. Ciuperc ă C. Cuplul modern-între emancipare și disoluție. Alexandria: Editura Tipoalex, 2000.
25. Preda M. Grupuri sociale ignorate/excluse de politicile sociale din România. În Zam fi r, C., (coord.), Politici
sociale în România, Bucure ști: Editura Expert, 1999.
26. Spînu M. Introducere în asisten ța socială a familiei și protecția copilului. Chi șinău: Editura Tehnic ă, 1998.
27. Mitrofan I., Ciuperc ă, C. Psihologia rela țiilor dintre sexe. Muta ții și alternative. Bucure ști: Alternative, 1997.
28. Mitrofan I., Mitrofan, N. Elemente de psihologie a cuplului. Bucure ști: Casa de Editur ă și Presă „Șansa“, 1994.
29. Miron I. La Cause des enfats,,sour divorce,,, Le point de vue d’ une psychologique clinicienne. În: R.B.-
Dandurand (dir.), Couples et parents des annees quatrevingt. Institut Quebecois de la recherche sur la Culture, 1987.
30. Bawin-Legros, Bernadette. Familles, mariage, divorce, Liege-Bruxelles: Pierre Mardaga, 1988. 31. Pitrou A. Les Politiques familiales, Approches sociologiques. Paris, Syros, 1994.32. Stă
nciulescu E., 1997-1998. Op. cit.
33. Mitrofan I., Ciuperc ă C. Op. cit.
34. Stănciulescu E., 2002. Op. cit.
35. Ibidem.36. Stănciulescu E., 1997-1998. Op. cit.
37. Șerban E.-P. Asisten ța socială a mamelor adolescente. Ia și: Lumen, 2005.
38. MMFE Ș. Buletin statistic trimestrial, 2008.
39. Giddens A. Sociology. Cambridge: Polity Press, 1997.40. Giddens A. 2000. Op. cit.41. Voinea M. Monoparentalitatea și statutul marital al femeii din România. În: Sociologie româneasc ă, 2005,
Vol. III, nr. 3, pp. 5-13.
Revista Filosofie nr_2_2016.indd 141 Revista Filosofie nr_2_2016.indd 141 19.10.2016 9:34:42 19.10.2016 9:34:42