Marketingul Si Relatiile Publice In Afacerile Internationaledocx

=== Marketingul si relatiile publice in afacerile internationale ===

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Irina Nicolau

Absolvent:

BUCUREȘTI

2015

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

Markertingul și relațiile publice în afacerile internaționale

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Irina Nicolau

Absolvent: Petcu George Octavian

BUCUREȘTI

2015

Cuprins

Introducere

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice ale conceptului de Marketing și al Relațiilor publice în afacerile internationale.Conținutul lucrării prezintă legăturile dintre Marketing și Relațiile publice , implementarea acestora .

În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la conceptele Marketing și Relații publice

În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare a relatiiei dintre Marketing și Relațiile publice

Capitolul al-III-lea prezintă„analiza financiară a companiei S.C Electrotehnica S.A.,tradiția acestei companii în România și departamentul de Marketing al companiei

În ultimul capitol se abordează problematica referitoare la Gradul de implementare al marketingului la nivelul companiilor din România, greșelile frecvente făcute în România în privința implementării unui department de Markering iar în încheiere sunt prezentate exemple de strategii de marketing implementate cu succes.

Vrem sau nu să recunoaștem, domeniul comunicării și cel al promovării sunt foarte la modă. Dovadă stă numărul din ce în ce mai mare de studenți înscriși la facultățile de profil și joburile din ce în ce mai numeroase publicate pe site-urile dedicate. Din păcate însă, nivelul de educație al pieței nu este direct proporțional cu popularitatea acestor domenii.

Planează încă foarte multă confuzie în ceea ce privește specializările din cadrul activităților de comunicare și promovare corporativă, mai ales în contextul discuțiilor despre campanii integrate și al apariției de noi și noi tehnici de promovare. Iar această confuzie face că, de foarte multe ori, o persoană care a fost angajată pe un job de PR să se trezească făcând muncă de marketing sau viceversa.

Fie că este PR, fie că este Marketing, cele două au o structură asemănătoare: cauta să identifice audiența, stabilesc obiective. Cu toate acestea, rolul PR-ului nu este să promoveze bunuri sau servicii pentru a mari vânzările, acesta fiind rolul marketingului.

Capitolul I. Marketingul și Relațiile publice

Marketingul în afacerile internaționale

Există câteva sute de definiții ale acestui termen. Unii analiști susțin că în zilele noastre esența marketingului nu mai este customer service. Însă definițiile clasice au un alt punct de vedere. Philip Kotler, expertul mondial în practicile strategice ale marketingului, considera că 'marketingul este știința și arta explorării, creerii și satisfacerii nevoilor pieței tinta aducând profit.'

Una dintre cele mai simple definiții a fost dată de Asociația Americană de Marketing: 'Marketingul este o funcție organizațională și un set de procese de creare, comunicare și împărtășire a valorilor către clienți dar și despre relațiile dintre clienți în moduri în care organizația are de câștigat.'

În accepțiunea generală, marketingul reprezintă "știința și arta de a convinge clienții să cumpere" . Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social și managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii o anumită valoare" . Simplist, marketingul reprezintă "arta și știința de a vinde".

Datorită caracteristicilor proceselor de marketing, modalităților de implementare a deciziilor de marketing, accepțiunilor și viziunilor noi asupra elementelor care compun o acțiune de marketing precum și ca urmare a nivelurilor diferite de percepție și abordare a acestei componente a economiei de piață, definițiile și explicațiile aduse termenului de marketing sunt variate și permanent adaptate noilor realități ale mediului economic.

Prima definiție oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 și a fost adoptată de Național Association of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată în 1960, definiția primară a marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost înlocuită. Definiția a fost din nou reviziuită în 2004 și descrie marketingul ca o "o funcție organizațională și un set de procese menite a crea, comunica și pune la dispoziția clienților a valorii și menținerii relațiilor cu clienții spre beneficiul companiei și al proprietarilor acesteia".

Conform politicii oficiale a AMA, definiția este reîmprospătată la fiecare 5 ani pentru a răspunde mai bine realităților existente și nevoilor pieței. Cea mai recentă modificare, adoptată în Octombrie 2007 și făcută publică în Ianuarie 2008, definește marketingul astfel: "(marketing îs) the activity, set of institutions, and processes for creating, communicating, delivering, and exchanging offerings that have value for customers, clients, partners, and society at large".

O altă definiție, probabil mai simplă și mai generală este: "Marketingul este un proces permanent prin care oamenii sunt încurajați să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de conformare a unui produs, serviciu sau valori ale altei persoane. Simplu, dacă nu facilitează "vânzarea" unui produs atunci nu este marketing. "

Philip Kotler, în cărțile sale inițiale, definește: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile și dorințele prin procese de schimbare". Se poate adăuga la definițiile lui Kotler și Norris un răspuns al "Chartered Institute of Marketing" (CIM). Definiția asociației afirmă că marketingul este "procesul managerial de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil". De aceea, marketingul operativ include procesele de analiză de marketing, dezvoltarea unui nou produs, administrarea ciclului de viață al unui produs, stablirea prețului, administrarea canalului precum și promoțiile.

Înainte de apariția analizei de piață, majoritatea companiilor se concentrau pe produse, angajând echipe de vânzători pentru a împinge produsele pe și în piață, fără a lua în considerare nevoile reale ale pieței. O organizație orientată spre nevoile pieței și ale clienților mai întâi determină dorințele potențialilor săi clienți și mai apoi construiește produsul sau serviciul. Teoria și practica marketingului sunt justificate prin convingerea conform căreia clienții folosesc un produs/serviciu pentru că au o nevoie, sau pentru că produsul/serviciu aduce un presupus beneficiu.

Două aspecte importante ale marketingului sunt recrutarea de noi clienți (achiziție) și menținerea/impulsionarea relațiilor cu clienții existenți (administrarea bazei de clienți).

După ce un vânzător a trecut de faza de marketing de achiziție prin faptul că l-a convins pe un potențial client să cumpere, marketingul administrării bazei de clienți devine prevalent. Procesul de administrare a bazei de clienți începe să schimbe vânzătorul spre construirea unei relații, încurajând legăturile, și dezvoltarea beneficiilor care l-au determinat pe client să cumpere, și îmbunătățind produsul/serviciul pentru o continuă protejare a afacerii de intervenția competitorilor.

Metodele de marketing sunt clasificate de mulți ca fiind științe sociale, în mod particular psihologie, sociologie, și economie. Antropologia are de asemenea o mică, dar în creștere, influență. Prin publicitate, se înrudește cu multe arte creative.

Pentru ca un plan de marketing să aibă succes, combinația de cei patru "P" trebuie să reflecte dorințele și nevoile consumatorilor din piața țintă. Încercarea de a convinge un segment de piață să cumpere ceva ce nu își dorește este foarte costisitor și nu are prea mult succes. Comercianții depind de cercetarea de piață, atât formal cât și informal, pentru a determina ceea ce consumatorii au nevoie și pentru ce ei sunt dispuși să plătească. Comercianții speră că acest proces să le ofere un avantaj competitiv solid. Oferta este de asemenea un lucru foarte important care vine să completeze teoria 4P. O alternativă eficientă și mai puțin costisitoare o constituie cybermarketingul.

În cadrul unei organizații, marketingul este funcția de creare, comunicare și livrare către clienți a valorii produsului de bază al companiei sprijinind, astfel, vânzarea. Marketingul are o zonă de acțiune referitoare la produs și o zonă de acțiune referitoare la imagine. Marketingul de produs controlează produsul de la concepere, lansare până la faza de sfârșit de viață și, eventual, înlocuite cu un alt produs, controlând produsul atât calitativ (modificări aduse de-a lungul duratei de viață în funcție de informațiile de pe piață), cât și cantitativ – market share. Marketingul de imagine reprezintă acele activități care creează notorietatea produsului prin brand sau marcă, folosind acțiuni de publicitate și PR.

Philip Kotler e de părere că "marketingul este acea funcțiune a firmei care identifică nevoi și dorințe încă nesatisfăcute, le definește ca atare și le măsoară intensitatea și potențialul de profitabilitate, stabilește care sunt piețele-țintă pe care le poate servi cel mai bine organizația, decide asupra produselor, serviciilor și programelor adecvate pentru servirea piețelor astfel selectate și le cere tuturor celor din organizație să se gândească la client și să-l servească." Tot acesta afirmă că “Marketingul este acea activitate umană direcționata spre satisfacerea nevoilor și dorințelor umane printr-un process de schimb”.

Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea și brandingul. Totuși, în limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de înțelesuri care au ca element comun punerea în centrul atenției a clienților. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorințele unor grupuri de clienți, și, în anumite cazuri, chiar a unor clienți anume. McCarthy a împărțit marketingul în patru segmente de activitate. Topologia lui a devenit universal recunoscută, iar setul lui de 4P a devenit un termen al limbajului.

Cei patru P sunt:

Produs: Aspectele de Managementul produselor și Marketingul produselor se ocupă de specificațiile bunului sau produsului în cauză, și la modul în care relaționează la nevoile și dorințele utilizatorului final.

Preț: Se referă la procesul de stabilire a prețului pentru un produs, inclusiv reducerile de preț.

Promovare: Include reclama, relațiile publice, publicitatea și vânzările personale, și se referă la diferite metode de promovare a unui produs, brand sau companie.

Plasamentsau distribuție: se referă la modul în care produsul ajunge la client; spre exemplu, plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul. Acest al patrulea P face referință la locul unde produsul sau serviciul este vândut, exempluregiune geografică sau ramura industrială, și segmentul căruia se adresează(tineri adulți, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbați, etc.).

Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai ales când se folosește pentru produse de o valoare redusă. Produsele industriale, serviciile și produsele cu o valoare mare au nevoie de mici adaptări ale acestui model. Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicității serviciilor. Marketingul industrial sau B2B trebuie să țină seama de valoarea pe termen lung a acordurilor contractuale care sunt specifice tranzacțiilor din lanțul de aprovizionare. Marketingul relațiilor încearcă să facă acest lucru privind marketingul prin prisma valorii pe termen lung a relațiilor decât prin prisma tranzacțiilor individuale.

Ca opozant al acestei teorii, Morgan, în Riding the Waves of Change (Jossey-Bass, 1988), adaugă "Poate că cea mai importantă critică pe care o putem aduce abordării 4P, și de care ar trebui să fii conștient, este că în mod inconștient îmbrățișează punctul de vedere interior–exterior (privind de la produsele companiei), pe când esența marketingului ar trebui să fie punctul de vedere exterior–interior". Chiar și așa, prin construirea acestui set ușor memorabil, teoria 4P este un ghid rapid care acoperă majoritatea categoriilor majore ale activității de marketing, precum și cadrul în care aceste pot fi utilizate.

Astăzi, Marketingul reprezintă mai mult decât “realizarea unei vânzări”. Marketingul  se ocupă de clienți și de satisfacerea nevoilor lor. Acesta este sensul nou al Marketingului: “Crearea relațiilor cu clienții pe baza valorii și a satisfacției pentru client reprezintă însăși esența gândirii și practicii moderne de marketing”(Philip Kotler-Principiile Marketingului).

În literatura de specialitate veți întâlni diverse definiții ale Marketingului. Sintetizarea acestora în trei abordări în definirea Marketingului, și anume:

Marketingul ca o filozofie de afaceri. Conform acestei abordări clientul ocupă locul central. Marketingul este privit ca o artă de a depista nevoile clientului, de a crea cerere si a fideliza consumatorul.

Marketingul ca activitate practică. Conform acestei teorii, Marketingul este privit ca o funcție a întreprinderii, un proces managerial capabil să transforme nevoia în cerere, crearea și dirijarea produsului la locul, momentul și în sortimentul cerut, în condiții profitabile pentru ofertant și pentru consumator.

Marketingul ca instrument de conducere. Conform aceste teorii marketingul utilizează un ansamblu de metode și tehnici specifice de cercetare și planificare pentru realizarea activităților sale.

Marketingul ca o luptă. Conform acestei teorii, marketingul semnifică o modalitate de a acționa pentru a câștiga. Piața reprezintă un câmp de bătălie, marketingul având ca obiectiv cucerirea consumatorilor prin atragerea și satisfacerea cerințelor acestora și ca inamici pe concurenți.

Conform lui Virgil Balaure-coordonator, Marketing, o definiție a marketingului este:
Marketingul reprezintă o concepție modernă, o atitudine în orientarea întreprinderilor, concretizată într-un ansamblu coerent de activități practice, programate și organizate prin utilizarea unor metode și tehnici științifice, respectiv a unui instrumentar specific.

Conform lui Philip Kotler – Principiile Marketingului, marketingul este:
Un proces social și managerial prin care indivizii și grupurile obțin lucruri de care au nevoie și pe care le doresc, prin crearea  și schimbul de produse și valoare cu alte grupuri și persoane.

Conform manualului Marketingul Afacerii – Valentina Capotă, marketingul este:
Un ansamblu de activități practice care constau în procesul de planificare și punere în practică a produsului, stabilirii prețului, distribuirii și promovării, prin care întreprinderea orientează fluxul de bunuri și servicii de la producători la consumatori.

Desigur, că multă lume este surprinsă când aude că marketingul NU este vânzare. Pentru a înțelege acest lucru mai bine, vă propun să citiți cu atenție cum pune această problemă a marketingului Peter Drucker, unul dintre teoreticienii de prim rang al științei marketingului:

„Întotdeauna va exista, din câte se pare, nevoia unei acțiuni de vânzare. Dar țelul marketingului este să facă superfluă acțiunea vânzării. Țelul marketingului este de a-l cunoaște și de a-l înțelege atât de bine clientul, încât produsul sau serviciul să i se potrivească perfect și să se vândă singur. La modul ideal, marketingul ar trebui să aibă drept rezultat un client pregătit să cumpere. Singurul lucru de care ar mai fi nevoi, în acel moment, ar fi punerea la dispoziție a produsului sau a serviciului respectiv.”

Relațiile Publice (PR ) în afacerile internaționale

Oricine a corectat ortografia unui memoriu sau a chestionat intuiția unui reporter de ziar, înseamnă că a redactat. Dacă ați compus o scrisoare sau un e-mail, ați scris. Dacă ați expus ideile scrise în cadrul unei comunicări, ați inițiat un grad de relaționare și treptat veți avea o legătură permanentă cu limbajul și o dorință fierbinte de a comunica eficient și efectiv idei oamenilor. Dacă vă regăsiți ca persoană interactivă în domeniul relaționării umane, înseamnă că desfășurați o activitate de Relații Publice.

Lucrarea de față propune o anumită focalizare pe rolul și importanța domeniului de Relații Publice, privit într-o oarecare măsură din punct de vedere economic, și legătura esențială a acestui domeniu cu unul dintre terminalele sale și anume piața, deasemenea cunoscut și sub numele de “marketing”.

Specialiștii susțin că relațiile publice au devenit pe neașteptate cea mai puternică disciplină pusă în slujba marketingului. Ei acordă în continuare un rol important publicității, însă doar ca mecanism de susținere a mărcilor și produselor deja existente pe piață și nu de lansare a altora noi, imaginea acestora putând fi construită mult mai eficient prin intermediul relațiilor publice.

Al Ries și Laura Ries fac unele afirmații în cartea lor The Fall of Advertising and Ries of PR, care sunt departe de a binedispune industria de publicitate. Autorii spun că publicitatea se îndreaptă spre o nouă perioadă de declin în favoarea PR-ului. Nu însa toți profesioniștii în relații publice sunt de acord cu Ries, unii dintre aceștia afirmând că volumul The Fall of Advertising and Ries of PR este o generalizare care exacerbează rolul relațiilor publice în comunicarea de marcă și ridică un conflict între publicitate și PR care nu există de fapt. Iată câteva principalele obiective și mecanisme ale PR-ului.

PR reprezintă un set de acțiuni cu scopul de a promova o persoană, o companie, un eveniment social, o petrecere etc, bazându-se pe informarea publicului și cooperând cu acesta. Una dintre cele mai faimoase definiții a fost dată de Sam Black, președintele Asociației de Relații Publice: 'Pr-ul este arta și știința potrivirii sensurilor mutuale, bazate pe adevăr și completând informații existente'.

Definiția care reflectă esența PR-ului, a fost dată de către Revistă despre relații publice: 'Relatiile Publice reprezintă funcția managerială care evaluează atitudini publice, identifica politicile și procedurile unui individ sau a unei organizații cu interes public, și plănuiește să execute un program de activități pentru a câștiga înțelegerea publicului.'.

Toate uneltele PR sunt folosite cu succes pentru a achiziționa goluri în marketing prin stimularea consumatorilor. Campaniile PR sunt esențiale pentru poziționare. De asemenea crește popularitatea unui produs, influențând un consumator și mărind volumul de vânzări. Prin aceasta ne dăm seama că uneori, PR-ul este doar o unealtă a marketingului, cum este și acest caz.

Cu toate acestea PR-ul nu se limitează doar la atât. Atunci când rolul PR-ului este de a manipula imaginea companiei, devine o unealtă independenta. Orice creștere a imaginii companiei ridică nivelurile prețurilor. Prin folosirea PR-ului firmele, produsele, persoanele își pot îmbunătăți imaginile.

Din cauza acestei legături dintre PR și Marketing cele două sunt confundate și uneori egalate ca înțeles. Deși sunt două discipline independente, utilizate împreună aduc mari profituri și eficientă companiilor.

În principiu specialiștii spun că marketingul mereu țintește către schimburile ce implică bani. Este acea funcție de management care, spre deosebire de PR, identifica nevoi și încearcă să ofere produse și servicii în ideea de a satisface cererile consumatorilor care vor recompensa acest efort printr-un schimb de bani.

Cu siguranță PR-ul este implicat în acest proces, dar o face într-un mod diferit. De fapt PR-ul are rolul de a supraveghea operațiunile de marketing și de a le susține prin menținerea relațiilor prin atitudine, realizarea de mitinguri, controlând posibilitățile de distrugere etc.

Funcția PR într-o firmă , de obicei manevrată de o agenție din exteriorul companiei, este pregătită să angajeze eforturi pentru construirea unei imagini publice puternic pozitive și pentru a se descurca cu orice posibil eveniment negativ care ar afecta imaginea firmei. În afară de indiciile principale în realizarea unei imagini publice și constituenții săi, putem identifica 6 obiective primare pentru PR:

Promovarea bunăvoinței. Există o funcție de construire a imaginii de relații publice. Evenimentele din industrie și activitățile comunitare care sunt reflectate favorabil într-o firmă sunt scoase în evidență corespunzător.

Promovarea unui produs sau a unui serviciu. Comunicatele de presă sau evenimentele care cresc media de cunoscători ai acțiunilor firmei pot fi accentuate prin PR. Firmele mari eliberează comunicate de presă ori de câte ori noi produse sunt vandabile.

Pregătirea comunicării interne. Răspândirea de informații și corectarea/îndreptarea acțiunilor de dezinformare în cadrul unei firme pot reduce impactul zvonurilor și pot crește sprijinul angajaților. Pentru evenimente ca reducerea de forțe de muncă sau fuziunea de firme, comunicarea internă poate face multe pentru a alunga zvonurile ce circulă printre angajații firmei sau în comunitatea locală.

Contracararea publicității negative. Aceasta este funcția de controlare a eșecurilor PR. Nu se încearcă mușamalizarea evenimentelor negative, ci mai degrabă prevenirea publicității nocive pentru imaginea publică a unei firme.

Organizarea de lobby-uri. Funcția de PR poate ajuta o firmă în negocierea cu reprezentanții guvernului. De exemplu, industria berii are organizatori de lobby care monitorizează legislația de domeniu, supraveghind legile care ar putea restrânge publicitatea berii și a vinului.

Oferirea de sfaturi. Echipele de manageri ajută la luarea deciziilor privind pozițiile ce trebuie adoptate în fața publicului, pregătesc angajații pentru apariția în public și ajută conducerea să anticipeze reacțiile publice – toate acestea sunt de parte a funcției de oferire a sfaturilor.

Există câteva mijloace prin care o firmă poate folosi benefic PR și poate convinge cu metodele mai sus prezentate. Scopul este de a se câștiga cât mai mult control asupra pieții. O firmă poate să-și integreze efortul de PR cu alte comunicări de marketing prin folosirea următoarelor metode:

Comunicatele de presa

Având un dosar sau o informatie care este un bun subiect de știri, pune firma în poziția de a profita de avantajul spațiului liber în presă. Comunicatele de presă avantajează firma în sensul că îi oferă posibilitatea creării de publicitate pozitivă prin intermediul mass-mediei. Iată câteva idei pentru un bun sistem de relații publice: produse noi, noi descoperiri științifice, personal nou, facilități noi, practici inovatoare privind corporația, așa cum ar fi economia de energie sau programele cu beneficii pentru angajați., întuniri anuale ale acționarilor, servicii caritabile pentru comunitate.

Singurul risc pe care îl au aceste comunicate de presă este acela că firma nu are certitudinea că subiectul respectiv va apărea în presă. De asemenea, știrile care apar în mass-media se interpretează liber, ceea ce le-ar putea denatura înțelesul inițial.

Povestirile

O firmă nu poate scrie o povestire sau un articol pentru presa scrisă și nu poate realiza un reportaj pentru televiziune, dar poate invita jurnaliștiii să realizeze o poveste în exclusivitate despre evenimentul pe care firma îl consideră extrem de important. O astfel de poveste avantajează firma mai mult decât un comunicat de presă în sensul că este mult mai ușor de controlat.

Scrisorile de informare

Publicațiile interne, cum sunt scrisorile de informare, pot împrăștia informațiile pozitive despre o firmă printre angajații săi. Ca membrii ai comunității, angajații se mândresc de realizările firmei. Scrisorile de informare pot fi distribuite și membrilor importanți ai comunității, așa cum sunt oficialii guvernamentali, Camera de Comerț, sau Biroul de Turism. Distribuitorii se bucură deseori atunci când citesc despre un client important, așa că scrisorile de informare pot fi expediate și acestui grup.

Interviurile si conferintele de presa

Interviurile și conferințele de presă pot scoate în evidență utilitatea PR. De cele mai multe ori, interviurile și conferințele de presă sunt autorizate în cazuri de criză, dar firmele au avut deseori conferințe de presă de succes, prin care anunțau descoperiri științifice importante, sau care explicau detaliile unei expansiuni a corporației. Conferințele de presă au un aer de importanță și credibilitate pentru că folosesc mijloacele mass-media pentru a prezenta informațiile privind corporația.

Evenimentele sponsorizate

Evenimentele sponsorizate au fost considerate ca o formă importantă de PR. O firmă se poate implica în evenimentele comunitare prin sponsorizări. Strângerile de fonduri pentru tot felul de organizații nonprofit oferă o imagine pozitivă firmelor.

Publicitatea

Publicitatea este expunerea gratuită în mass-media a activităților firmei sau a produselor și serviciilor acesteia. Publicitatea intră în atribuțiile PR dar, cu excepția comunicatelor de presă, nu poate fi controlată ca alte metode folosite de departamentul de PR. Un avantaj major al publicității, dacă informația este pozitivă , este că este credibilă. Publicitatea a “purtat” adevărate povești ale subiectelor în televiziune și radio, în ziare și în reviste, oferind un aer de credibilitate în contextul credibilității mijloacelor mass-media. Organizațiile non profit se folosesc deseori de publicitate sub forma unor povestiri de informare și câștigă interesul public la prețuri de nimic sau uneori chiar și gratis.

Bineînțeles odată cunoscute mijloacele, ele trebuie și puse în practică. Întrucât construcția renumelui și a relației cu diversele comunități este în fapt esența activității de PR, tema fierbinte rămâne, totuși, cum se poate măsura eficiența?

Eficiența campaniilor de PR este un subiect fierbinte în lumea relațiilor publice de oricare parte a baricadei te-ai afla: fie realizator, fie consumator al acestui tip de activitate. Sunt acceptate unanim afirmațiile următoare: o marcă include în valoarea sa și renumele; o companie valorează în ochii investitorilor diferit față de detaliile strict contabile; încrederea, relația unei organizații cu mediul în care își desfășoară activitatea, este o construcție complexă și nu este simplu de cuantificat. Întrucât construcția renumelui și a relației cu diversele comunități este în fapt esența activității de PR, tema fierbinte rămâne, totuși, cum se poate măsura eficiența?

Un prim pas în realizarea unei evaluări este stabilirea precisă a obiectivelor și a relației dintre scop, instrumentele utilizate și țintele lor. Față de acestea se poate obține o primă cheie de control. La acest moment, în practică, aceasta este cea mai comună formă de evaluare. De aceea, o dată cu preluarea detaliilor dintr-un brief agențiile de PR sunt extrem de atente la definirea temelor realizabile prin intermediul diferitelor instrumente.

Pentru elaborarea strategiei și integrarea tuturor elementelor este, de asemenea, necesară utilizarea studiilor de piață specifice. În paralel cu acestea, studiile de evaluare a tendințelor și de benchmarking sunt de asemenea utile, fiind un instrument de măsură și coordonare cu situația generală a pieței și a competitorilor. În final, se obține astfel un audit complex al procesului de comunicare și al percepției asupra organizației, de la care se poate construi drumul către obiectivele stabilite. Analiștii și practicienii domeniului pledează pentru acest instrument, ca fiind absolutindispensabil: cercetarea complexă ante și, evident, post campanie. În același timp ei resping din ce în ce mai vehement aplicarea metodelor de măsurare a activității de PR prin asimilarea cu alteactivități din domeniul comunicării. Marea problemă rămâne includerea în bugete a acestui proces de evaluare. Chiar și pe piețele mai mature este o provocare alocarea a 10-15% din bugetul total de PR (procent vehiculat frecvent ca fiind cel necesar) pentru aceste activități.

Piața românească este și ea conectată la aceste tendințe, din ce în ce mai mulți clienți fiind adepții programelor de monitorizare și control al eficienței, fie prin alocarea unor resurse pentru cercetare, fie prin studierea tendințelor și benchmarking, fie prin introducerea unor formule de raportare mai precise, la perioade de timp mai scurte.

Relațiile publice înseamnă mult mai mult decât comunicare. Deoarece relațiile publice sunt adesea văzute ca o subdisciplină a comunicării, este de înțeles că cei care se ocupă de marketing, să tindă să apeleze la profesioniști când vine vorba de planificarea comunicării în marketing, adesea profesioniști în publicitate sau vânzări promoționale.Bineînțeles că relațiile publice se reflectă în toate aspectele marketingului, iar implicarea încă de la început asigură beneficii maxime din investiție. În plus, adesea din perspectiva relațiilor publice se pot adăuga marketingului noi dimensiuni și valori.

Inițial marketingul a evoluat ca o disciplină de afaceri separată de vânzări. Mai recent a devenit disciplina "umbrelă" sub care vânzările constituie doar o parte. Important într-un marketing eficient sunt fazele de analiză și planificare. Prima întrebare în marketing trebuie să fie întotdeauna: " Există o piață și, dacă da, care este aceasta?". Abia apoi pot fi puse alte întrebări cum ar fi care sunt nevoile pieții, competiția, nivelul prețurilor, canalele de distribuție etc. Relațiile publice ar trebui să fie luate în considerare încă de la început. Specialiștii pot contribui la analiza oportunităților și piețelor atât din experiența lor cât și din perspectiva unei posibile acceptări a opțiunilor. Cercetarea inițială poate ajuta la definirea, de exemplu, fazei de cercetare și dezvoltare cu un efect considerabil.

Deoarece relațiile publice ar trebui să fie un proces biunivoc, cercetarea inițială din piață, bazată pe experiența specialiștilor, poate ajuta planificării.

Relațiile publice reprezintă acel element al mixului promoțional,care se bazează în principal pe comunicarea nonverbală și nonpersonală,care urmărește evaluarea atitudini publicului,identificarea acelor aspecte care pot să trezească preocuparea consumatorilor și elaborarea unor programe înțelegerea și atitudinea favorabilă a publicului fașă de firmă și produsele sau serviciile ei.În acest context ,relațiile publice apar sub forma contactelor directe realizate,în mod costant și sistematic,de către firmele cu diferitele categorii de public,cu persoane influențe din conducerea altor instituții din țară sau străinătate,cu lideri de opinie ,în scopul obținerii sprijinul lor pentru comercializarea produselor sale.Relațiile publice sunt importante și în scopul de a limita potențiale atacuri din partea concurenților sau de orice altă natură.Relațiile publice se pot manifesta și cu prilejul desfășurării unor congrese,simpozioane,reuniuni înternașionale în cadrul cărora,pe lângă evocarea și trasmiterea unor informații cu privire la întreprindere și produsele sale,se urmăresc și contactele între specialiști din sectoarele de producție și comercializare,reprezentanți presei etc.

Cele 7 principii asumate de practicianul german de relații publice ,care reprezintă un adevărat ghid al profesiei de specialist în Relații publice sunt:

1. Prin munca mea servesc interesul public .Sunt conștient că nu pot să induc în eroare publicul său să .i influențez în mod negativ comportamentul.Trebuie să fiu sincer și cinstit.

2. Prin munca mea servesc înteresele celui care m-a angajat .Sunt dedicat muncii mele cu responsabilitate și urmăresc înteresului lui ca și cum ar fi înteresul meu.

3. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizație căreia îi sunt loial .Cunosc și îmi înșușusc politica și cultura organizașională pe care ore prezint ,atât timp cât acestea sunt în concordanță cu demnitatea umană ,cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului și cu legislația în vigoare.

4.Dacă organizația pentru care lucrez încalcă demnitatea umană și drepturile fundamentale în comunicare ,voi face tot ce îmi stă în putință pentru a îndrepta greșelile și a corecta comportamentul comunicațional

5. În mod conștient și intenționat voi fi sincer,transparent și clar cu jurnaliștii și cu alte medii de comunicare cu publicul.Nu le voi oferi nici un fel de recompensă materială sau financiară.

6. Voi respecta libertatea și independentă interlocuitorilor mei.În acest sens nu voi apela la nici un o formă de constrângere sau corecție asupra lor.

7. Cred că relațiile publice reprezintă o modalitate de a genera încredere publică,de a armoniza diferitele înterese și de a corecta anumite comportamente. Astfel,nu voi face nimic pentru a dăuna credibilității și reputației profesiei mele.

Activitatea de relații publice reprezintă o formă de promovare credibilă,informațiile furnizate condiderate mai veridice decât cele oferite în reclame.

În general ,trebuie să distingem, pe de o parte,între Relațiile publice știinfică și activitate de relații publice ca aplicație practică.Dacă prima componentă are un caracter teoretic, a două un caracter aplicativ,fiind fundamentală prin prima.

Relațiile publice implică din partea firmei cultivarea unor contacte directe,realizate și consecvente și sistematic cu diferite categorii de public.

Relațiile publice externe ale organizației moderne vizează nu numai furnizorii și consumatori finali,ci întreaga comunitateîn care activivează organizația,respectiv comunitatea de afaceri și cea socială.Astăzi se pune chiar priblema responsabilității sociale a organizației moderne,care se implica tot mai mult în problemele cominității,în diverse forme,care depășesc scopul imediat al obținerii de profit.

Cercetarea de piață.

Consilierii de relații publice ar trebui să aibă ocazia să se implice în dezvoltarea raportului pentru cercetarea de piață. Atunci când cercetarea privește factori cum ar fi competența companiei, serviciile oferite, produsele sau brandurile sale din piață, relațiile publice vor fi jucat un rol în crearea acestei competențe. În mod egal este probabil să joace un rol și în dezvoltare ca urmare a analizei studiului, așa încât este normal ca cei a căror activitate va fi direct afectată de cercetare să aibă un cuvânt de spus.

Contribuția fiecărui element poate fi identificată prin cercetare.Unii cred că dificultatea majoră în ceea ce privește relațiile publice a fost dintotdeauna măsurarea contribuției sau eficienței menționată mai sus. Luați în considerare următoarele: compania derulează o campanie de publicitate și controlează cu exactitate unde și când apar mesajele publicitare. Noul produs iese pe piață și conexiunea este oarecum directă. Dar efectele unei campanii de relații publice se pot construi în timp, cu influențe răspândite în cadrul diverselor tipuri de audiențe. Dacă vânzările cresc, de exemplu, în urma unei campanii, cum se poate ști cu siguranță dacă aportul relațiilor publice și nu al publicității sau vânzărilor a fost cauza principală?

O tehnică dovedită este asigurarea că unul sau mai multe mesaje cheie, sunt purtate numai prin intermediul relațiilor publice. Cercetările pot testa acceptarea acestora de către un public țintă și în particular, cât de bine sunt primite acestea pe parcursul studiului.

Cercetarea poate fi planificată să adauge valoare relațiilor publice. Un alt motiv pentru implicarea consultanților în relații publice, în analiza cercetării este acela că uneori pot fi adăugate unele întrebări care vor avea un răspuns reprezentativ pentru valorile relațiilor publice.

De exemplu un producător de cravate ar putea să cerceteze piața pentru a afla cât de des bărbații cumpăra cravate și de unde le cumpără. De asemenea compania ar dori să știe cât de des cravatele sunt oferite drept cadouri. Toate aceste informații sunt utile în planificarea marketingului, dar este puțin probabil să fie de vreun interes în afara industriei cravatelor. Incă o întrebare care trebuie adăugată ar fi câți bărbați primesc cravate pe care nu le-au purtat niciodată și de la cine le-au primit (soție, soacra său coleg de birou). Astfel s-ar putea crea o informație care ar fi irezistibilă pentru mulți jurnaliști. Și o altă întrebare care s-ar putea ridica ar fi o comparație între cravatele care se poartă în partea de Nord sau de Sud a unei țări la persoane tinere sau mai în vârstă, sau cravatele purtate acasă sau la birou. În acest fel oportunitățile relațiilor publice se extind.

Binențeles că o cercetare de piață serioasă, nu ar trebui să dea răspunsuri la întrebări de relații publice, neserioase, dar nici să piardă posibilitatea adăugării unui element important programului de relații publice. Încă din fazele primare ale dezvoltării proiectului, consilierii în relații publice pot dezvolta idei complementare. De asemenea pot introduce elemente care să funcționeze în paralel cu cercetarea. De exemplu, în ipoteza studiului despre cravate și obiceiurilor relative la cumpărarea cravatelor, consultantul poate sugera organizarea unei licitații de cravate, iar încasările să fie donate în folosul unui fond public pe care producătorul de cravate a afirmat că îl susține. O scrisoare către celebrități pentru a dona o cravată pe care nu o mai doresc pentru o asemenea licitație, nu va fi doar de însemnătate pentru publicitate, dar va ajuta la strângerea unor fonduri pentru o cauză bună.

Relațiile publice pot crea studii orientate pe publicitate în sensul că uneori consultanții în relații publice pot sugera o cercetare pe cont propriu, care este orientată strict către relații publice. Acesta nu este un studiu care măsoară eficiența relațiilor publice ci unul care are rolul de a aduna materialul necesar pentru scrierea unui articol. Deși unii ar putea argumenta că este o tehnică supraestimată care nu mai are originalitate, este incă adevărat că un astfel de sondaj prezintă interes pentru media și poate avea o acoperire substanțială. Este mai puțin important dacă acestea contribuie la cunoașterea sau înțelegerea pieții într-un sector de piață anume.

În industria relațiilor publice, mulți cred că dacă o campanie de acest gen are o abordare superficială, sau o propunere necesită argumentare suplimentară, atunci un sondaj va fi dezvoltat într-o recomandare. Există câteva firme mari de consultanță care au o adevărată specializare în acest domeniu și, deși aceasta nu a dus la creșterea reputației lor, nu au fost nici în detrimentul clienților lor. Ideea unui sondaj pentru relațiile publice nu ar trebui descurajată pentru simplul motiv că nu este o idee nouă. Oricum, dacă specialiștii în managementul marketingului doresc să protejeze și să construiască o reputație solidă pentru companie, vor dori să evite să fie percepuți ca superficiali, manipulativi sau cinici. În alte cuvinte, compania ar trebui să pună întrebări dincolo de banalul : "va genera impact în media?".

Specialiștii în management pot întreba dacă studiul va întări poziția sau autoritatea companiei în sectorul în care activează. De asemenea ar putea dori să afle dacă vă ajuta îmbunătățirea poziției companiei și crearea unei diferențieri față de competitori.

Un test simplu pentru a testa dacă un studiu propus este o idee bună sau nu este acela folosit și în cazul oricărui concept promoțional, spre exemplu o sponsorizare planificată. Acesta este să vă întrebați cum ați reacționa dacă cel mai mare competitor al dumneavoastră ar anunța că a preluat activitatea. Dacă reacția ar fi să vă blamați că nu ați fost acolo primul atunci probabil este o idee bună. Dacă reacția este de indiferentă, nepăsare atunci idea nu merită să fie materializată .

Ce este interesant este că societatea își recunoaște propriile nevoi de relații publice printr-o serie de premii pentru cele mai bune firme în domeniu. Relațiile publice de orice fel necesită cercetări de piață (marketing) dar și cercetarea de piață are nevoie de relații publice.

Relațiile publice nu au totdeauna un rol în domeniul dezvoltării de produse și servicii noi, în mod sigur nu în faza de concepere, dar consilierii în relații publice sunt surse valoroase de informații și ar trebui implicați în discuțiile de planificare.

Dintre toți cei implicați în marketing, cei care se ocupă de relațiile publice au adesea cele mai complexe legături în interiorul publicului relevant pentru noile produse: clienți, vânzători, furnizori, organisme din domeniul relațiilor publice sau din comerț, ministere, grupuri de consumatori, mediu academic, mediu investițional și multe altele. Aceste perspective pot fi de folos în faza de planificare a produsului.

Cert este că PR-ul va fi în permanență fie un concurent desăvârșit, fie un colaborator binevenit în ceea ce privește publicitatea, campaniile publicitare, promovările de credibilitate a produselor ce vor continua să apară pe piața mondială, sau chiar a persoanelor fizice, companiilor etc.

Așa cum Ries susține în cartea sa, publicitatea este văzută doar ca un braț ajutător pus în slujba Relațiilor Publice. Personal aș adăuga că publicitatea este într-o oarecare măsură cel mai important link al PR-ului cu terminalul său, individul însuși. Lucrul acesta se realizează la scară largă numai prin mijloacele de comunicare în masă, TV, radio, internet etc. Are PR-ul un rol în viața noastră economică de zi cu zi ? Mai mult ca sigur că da.

Capitolul II Relația dintre Marketing și Relații publice

Relațiile între Marketing și Relațiile publice

Din punct de vedere organizațional, marketingul este o funcție de management, primul nivel de management, cu supraveghetor sau responsabil pe echipa. Linia manageriala operează în timp real și lucrează în strânsă legătură cu mâna de lucru pentru a ridica nivelul organizației. Pe de altă parte, PR-ul reprezintă o funcție a personalului managerial care oferă consultanta și care dă suport liniilor funcționale.

1. Diferențe în ceea ce privește obiectivele

Mai întâi, relațiile publice și marketingul vizează categorii diferite de obiective. Așa cum spuneam, obiectivele relațiilor publice sunt orientate către dezvoltarea și menținerea relațiilor cu diferitele categorii de public, în vreme ce obiectivele de marketing se referă la promovarea brandului, influențarea deciziei de cumpărare și creșterea vânzărilor.

Fără să fie o regulă generală, de cele mai multe ori, obiectivele de relații publice sunt fixate pe termen lung – câteva luni, chiar un an – în vreme ce obiectivele de marketing vizează obținerea de rezultate imediate.

În ce privește natura lor, obiectivele de relații publice sunt cel mai adesea cognitive și afective, în vreme ce obiectivele de marketing sunt comportamentale.

2. Diferențe în ceea ce privește costurile cu media

Un alt aspect specific al relațiilor publice este acela că diseminează gratuit mesajele despre organizație în media. Prin gratuit, nu înțelegem „fără niciun fel de costuri”, ci doar „fără să achiziționeze spațiu în media”.

Astfel, per total, relațiile publice implică investiții mai mici.  Dar, din nou, nici aceasta nu este o regulă generală. Sunt multe cazurile în care banii economisiți cu media au fost folosiți înzecit în partea de implementare a unei campanii de amploare. Diferența specifică nu rămâne deci cea a costurilor generale, ci a tipului de prezență în media: earned versuspaid.

3. Diferențe în ceea ce privește conținutu

Pentru a se putea bucura de prezența gratuită în media, mesajele relațiilor publice trebuie să fie în primul rând informative și relevante. Ele trebuie să reprezinte un interes real pentru public, cu alte cuvinte, să aibă valoare de știre.

Marketingul, pe de altă parte, este mai mult persuasiv decât informativ și mizează mai degrabă pe repetiție decât pe relevanță. Totuși, în mediul online cel puțin, lucrurile încep să se schimbe. Se vorbește din ce în ce mai mult despre content marketing, care împrumută strategia de conținut a relațiilor publice, păstrând însă obiectivele business oriented ale marketingului clasic.

4. Diferențe în ceea ce privește controlul

Ca și în cazul inbound versus outbound, identificăm și aici diferențe la nivelul controlului avut asupra activităților desfășurate. În activitățile de marketing, controlul este aproape absolut, fie că ne referim la conținutul emis, fie la organizarea de evenimente sau campanii promoționale. Lucrurile se nuanțează doar în mediul online, acolo unde intervine conversația.

În relațiile publice însă, chiar și în mass-media tradiționale, controlul este mult mai scăzut. Jurnaliștii sunt cei care vor alege dacă vor publica sau nu mesajele trimise și dacă da, forma în care o vor face. Exigența transparenței și a comunicării deschise cu publicul creează și ea multe variabile în ceea ce privește gradul de control al PR-istului. De aici poate și obsesia planificării a celor din această branșă, care știu că totul se poate schimba, în orice secundă.

5. Diferențe în ceea ce privește aria de acțiune

Relațiile publice vizează relația dintre organizație și publicurile sale, uneori cu referire la produse și servicii specifice. Marketingul, în schimb, are o sferă de interese mult mai largă, care cuprinde tot ce e legat de produs, preț, distribuție și promovare. Diferențele sunt, în privința ariilor de acțiune, semnificative.

Tocmai de aceea, în vreme ce relațiile publice sunt o ramură a domeniului comunicării, marketingul este una a domeniului economic. Totuși, așa cum spuneam, faptul că în foarte multe clasificări o să găsiți relațiile publice ca parte din activitățile de promovare ale mixului de marketing, nu le schimbă cu nimic esența.

Marketingul are ca scop principal vânzarea și creșterea cotei de piață.

Relațiile publice au ca scop principal câștigarea bunăvoinței și construirea imaginii unui produs sau al unei companii.

Așadar, sunt două discipline total separate care se întrepătrund.
“Vânzările încep înainte ca omul de vânzări să dea telefon – cu reclama despre afacerea respectivă”.

Este cu mult mai ușor să promovezi un produs dacă oamenii cunosc și înțeleg, așa încât, cu ajutorul relațiilor publice ca și suport, publicitatea devine mai eficientă și mai economică.

De exemplu, o agenție de turism vinde mai ușor vacante în insulele Muritius dacă publicul știe deja unde se afla aceste insule, ce climat au, sau alte caracteristici speciale. Aceasta se poate comunica prin interviuri în reviste de turism sau rubrici speciale în cadrul unor emisiuni TV de specialitate.

Aplicabilitatea

Domeniul de aplicabilitate al relațiilor publice este mai vast decât cel al marketingului
Instituțiile guvernamentale, cele care deservesc comunitatea au nevoie să-și construiască o imagine favorabilă și să genereze încredere, iar aceste obiective nu se ating prin reclamă. De exemplu, Pompierii, Poliția, sau Primăria dezvolta programe de relații publice pentru a-și atinge obiectivele și a beneficia de sprijinul comunității.

Partenerii de media

Când acționezi în domeniul relațiilor publice tratezi cu directorii de publicații, redactorii șefi, editorii și producătorii de știri, spre deosebire de Marketing unde ai ca parteneri de discuție membri ai departamentului de vânzare.

Target

Marketingul se adresează, după cum ați aflat deja, unui segment de piață particular, cu caracteristici socio-demografice și psihice bine determinate, în timp ce relațiile publice se adresează unui grup numeros, ce formează publicul.

Publicul poate fi:

a. Comunitatea. Aceasta este reprezentată de societatea vecină organizației, iar o relație bună cu comunitatea este esențială pentru organizație.

b. Potențialii angajați. Aceasta pot fi oriunde în cadrul comunității, în școli, universități alte companii

c. Angajați. Toate categoriile de angajați de la menajeră la director sunt importante și reprezintă imaginea organizației în exterior

d. Furnizori. Aceștia reprezintă de la serviciul public până la furnizorii de servicii și materiale

e. Partenerii financiari. Banca, compania de audit, investitorii

f. Distribuitori. Toți aceia care asigură transferul de servicii sau produse. Centrele en-gros, detailiști, importatori și exportatori

g. Consumatorul. Actualul sau potențialul cumpărător. Aceștia pot reprezenta publicul cheie în cadrul activităților de relații publice legate de produse.

h. Formatorii de opinie sau conducătorii. Aceștia sunt oameni care exprimă păreri care influențează opinia publică, care pot ajuta sau distruge imaginea unei organizații sau al unui produs promovat.Pot fi părinți, profesori, politicieni sau personalități din media.

Suportul media

Marketingul folosește cu preponderenta suporturile media comerciale, presa, radio și TV. În plus, promovarea se mai face prin publicitate prin poștă, promoții și evenimente speciale.

Relațiile publice folosesc o gamă mult mai largă suporturi media, publicații suplimentare special create cu ocazia anumitor evenimente, news letter-uri, târguri, expoziții, casete audio și video, tipărituri cu scop educativ, seminare și ateliere de lucru organizate în scop educativ și informativ.

Costurile
Costurile sunt diferite în publicitate și activitățile de relații publice, astfel:

– În publicitate, costurile sunt reprezentate în cea mai mare măsură, de spațiul publicitar din media, de producție, și într-o măsură mai mică de strategie și creație.

– În relațiile publice, costurile sunt reprezentate în cea mai mare măsură de timpul consumat prin acordarea de consultanță, de planificarea și implementarea proiectelor. Costurile de producție se regăsesc într-o măsură mai mică.

Modul de remunerare

Agențiile de publicitate taxează în principal pe bază de comision de media sau de producție, arareori pe bază de taxa fixă lunară.Agențiile de relații publice taxează o sumă fixă, stabilită pe o perioadă de timp sau pe proiect, în funcție de volumul de timp estimat a fi implicat. Remunerarea pe bază de comision este mai rară și se referă, în general, la procesul de producție.

Obiectivele

Cele două au, prin definiție, obiective diferite, astfel:

– Marketingul țintește să determine consumatorul să acționeze: să viziteze un magazin, să răspundă prin poștă sau telefon, sau pur și simplu să-și amintească de produs, pentru a cumpăra

– Relațiile publice țintesc să creeze acea înțelegere reciprocă, dintre organizație, produs său serviciu și consumator. Să definească și să comunice imaginea reală a organizației sau produsului către public. Nu își propune să creeze o imagine favorabilă, dacă aceasta nu corespunde realității, ci să acționeze mai întâi în construirii unei imagini favorabile.

Ce face diferit Marketingul

Planificarea activității de marketing este una care se referă la piețe (nu publicuri) și este orientată spre satisfacerea unui anumit target de vânzări pe o anumită piață. Activitatea de marketing este una economică de plasare a produsului la dispoziția piețelor la un raport preț/cost cât mai avantajos pentru comerciant.

Discursul de relații publice este unul care se adresează publicurilor, care pot interfera în mod deosebit cu piețele: mai multe publicuri pot fi regăsite în aceeași piața sau mai multe piețe în același public.

Spre exemplu, BookFest și BookLand se adresează unor piețe diferite, dar aceluiași public: cel interesat de instruire, dezvoltare, îmbunătățire. Astfel, în aceste piețe se întrepătrund: piața cărților de specialitate, piața beletristicii, piața cărților electronice, piața audiobookurilor. Toti consumatorii acestor piețe se regăsesc în publicul interesat de ceea ce înseamnă lectura. Că oferta vine din partea unor furnizori specializați, aceasta este o componentă de care trebuie să țină cont relationistul insegmentarea publicurilor și construcția mesajului astfel încât identitateade brand evenimentului să fie comunicată cât mai clar către toate nișele. Brandul se adresează atât publicului, cât și nișelor, fiind o îmbinare între marketing și relații publice (deși înclină mai mult către marketing, deoarece poate fi măsurat destul de precis, spre deosebire de relațiile publice care în general au rezultate greu de cuantificat).

Ce fac diferite Relațiile publice

Comunicarea de relații publice își regăsește locul în mixul de marketing prin contribuția pe care o aduce personalizând relația între produs/serviciu și cumpărătorul acestuia.

Totuși, cel puțin deocamdată, diferențierea rămâne clară la nivel de obiective și arie de acțiune.

Activitatea de relații publice este alcătuită din munca relationistului/a echipei de PR de a:

se documenta cu privire la fapte și de a verifica informația la sursa prin munca de cercetare proprie;

cerceta și segmenta publicurilor, a le cunoaște profund modul de a gândi, a vorbi, a se exprima;

elabora agenda de comunicare ținând cont de: mesajul care se dorește a fi transmis, canalele la dispoziție, mediu înconjurător, fondurile de resurse pentru realizarea comunicării și impactul cel mai eficient pe care îl poate genera aplicarea agendei asupra capitalului de imagine al organizației/clientului;

planifica mijloacele, ideile și conținutul ce urmează a fi transmis către publicurile ținta și să realizeze o platforma-suport pentru sutinerea agendei stabilite;

se adapta cu mijloacele și conținutul mediului, astfel încât ideile care comunica identitatea organizației să rămână stabile pe termen lung;

monitoriza impactul pe care îl are asupra publicului-tinta, petermen lung, acțiunile desfășurate;

analiza atent pașii pe care îi face concurență, prin urmărirea și analiză comparativă a discursului lor de relații publice extern cu proprioul impact în urma comunicării de relații publice;

dezvolta acțiuni care să continue/capitalizeze pe urma rezultatelor deja obținute;

preveni situațiile de criză sau a răspunde prompt în momentul în care acestea se produc și să elaboreze planuri pentrus situațiile inițial considerate neprevăzute, pe principiul “hope for the best, plan for the worst”, etc.

Discursurile specifice ale structurii de relații publice iau în calcul principalele categorii de publicuri-tinta: publicul intern al organizației (angajații, voluntarii, colaboratorii), conducerea și publicurile externe (clienții, furnizorii, ONG-urile, autoritățile locale, liderii de opinie, etc.). Discursul de relații publice trebuie mulat pe interesele organizației în primul rând și în al doilea rând pe fiecare public căruia i se adresează în parte, după ce a fost segmentat după criteriile necesare ca să facă discursul relevant. Discursul reprezentantului de PR este unul de influențare, de persuadare subtilă, de a inspira, de a plasa idei acolo unde nimeni nu s-ar gândi că ele vor fi prezente, cu scopul de a fi asmilate fără a sesiza “ambalajul”.

Omul de relații publice are un anumit tip de discurs pe componenta activității manageriale, influențând liderul să ia deciziile cele mai bune pentru organizație prin sfaturile pe care i le da și un alt tip de discurs, către publicul inter, privind managementul calității. Spre exemplu, la Raiffeisen Bank, construcția discursului de management al calității avea în spate în 2007 o cercetare a valorilor comune ale membrilor din România, de la toate nivelurile, trecută prin filtrul deciziilor manageriale de a promova acele valori care sunt în consens cu politica organizațională dintre cele care se regăseau cel mai frecvent la angajați.

Structurând discursul în termeni de importantă pentru public, omul de relații publice ajunge, prin mesajele pe care le transmite, să joace un rol de influența și inspirație în structura de relații publice a organizației. Există anumite aspecte pe a căror miza semerge în discursul către management știindu-se că acestea vor “cântări mai greu” și altele atunci când discursul se adresează unui alt public. în același timp,comunicarea internă trebuie să fie congruenta cu comunicarea externă, întrucât, după cum indica și Philip Kotler în Managementul Marketingului, mai există acel marketing interactiv, cel între angajații companiei și potențialii clienți – altfel spus ce se afla despre companie de la cei care lucrează în ea, un feed-back la employer branding.

Relații publice vs Marketing

Din perspectiva entitățile la care se referă:

Relațiile publice vizează actori colectivi (organizațiile) sau actori sociali individuali (personalități politice, sportive, din showbiz, șamd).

În Marketing sunt vizate produse și servicii;

Din perspectiva scopului general dorit:

Relațiile publice urmăresc instaurarea unor sentimente favorabile actorilor colectivi sau individuali;

În Marketing se urmărește sporirea consumului;

Din perspectiva scopului specific dorit:

Relațiile publice vor să instaureze un climat propice celor reprezentați prin câștigarea simpatiei publicului;

În Marketing se dorește câștigarea unor segmente din piață;

Din perspectiva bazei de raportare:

Relațiile publice au o bază socială

În Marketing are o bază economică;

Din perspectiva direcției de acțiune:

Relațiile publice acționează întotdeauna multilateral, inclusiv publicului intern;

În Marketing acționează cu predilecție unilateral, asupra cumpărătorului;

Din perspectiva publicurilor vizate:

Relațiile publice au ținte multiple;

În Marketing are ca țintă consumatorii deja identificați și consumatorii potențiali;

Din perspectiva întinderii în timp:

Relațiile publice se desfășoară întotdeauna pe termen lung;

În Marketing se concentrează pe perioade scurte, cel mult medii;

Dintr-o perspectivă etică:

Relațiile publice sunt obiective, asumându-și o stare de fapt;

Publicitatea e subiectivă și încearcă să mascheze aspectele negative;

Din perspectiva efectelor:

Relațiile publice duc la clarificarea opiniilor;

În Marketing contribuie la clarificarea preferințelor de consum;

Prin locul ocupat în organizație:

Relațiile publice sunt o funcție a managementului;

În Marketing este o funcție a vânzării;

Din cele prezentate până acum se observă clar cum activitatea de relații publice se poate întrepătrunde cu acțiuni de publicitate, iar cel mai bun exemplu îl reprezintă campaniile electorale. Cumperi spațiu în principalele cotidiene, cumperi spațiu în edițiile online pentru a plasa bannere, cumperi timp de antenă (radio și tv) pentru clipurile electorale. Și e publicitate. Dar cum nimeni nu va alege un pachet de biscuiți sau un iaurt președinte, nici relațiile publice nu pot fi confundate sau reduse la acțiuni de publicitate, de advertising.

Capitolul III. Studiu de caz; S.C. Electrotehnica S.A

Motto:”Grijă pentru om și pentru destinul lui trebuie să constituie intodeauna interesul principal al tuturor eforturilor tehnice.Nu uitați asta niciodată în milocul diagramelor și ecuațiilor voastre” A. Einstein

Introducere despre companie

Secolul 20 poate primii orice nume: al atomului, al laserului, al ciberneticii, al electronicii, al geneticii, etc. Toate au însă același numitor comun. – Știința și, dacă în decursul dezvoltării omenirii a existat un secol al lui Pericle, probabil secolul nostru va rămâne un secol al științei.

Societatea Electrotehnică este continuarea unui șir întreg al societății particulare și întreprinderii de stat, care și-au transmis patrimonial și oamenii prin vâltoarea evenimentelor. Istoria ei începe în al doilea deceniu al seculului 20, deci putem afirma că este cea mai veche societate cu profil economic din România.

În anul 1915 a fost înființată “Compania generală de Electricitate SAR” primul strămoș al actualei firme Electrotehnica, o societate pe acțiuni, prima emisiune era de 1000 de acțiuni cu valoarea nominal de 1000 lei.

Infintarea a fost aprobată de tribunalul Ilfov, secția 1 comercială printentinta nr 77 din 30 ian 1915, în baza cererii înregistrată sub nr 4054/1915, iar decizia Comercială nr 12 din 19 Feb 1915 a Curții de Apel, Secția 1 București, s-a confirmat denumirea de “Compania generală de Electricitate SAR”.

Misiune

Suntem un furnizor de soluții și echipamente de calitate, care sprijină clienții să-și sporească productivitatea activităților desfășurate și să utilizeze eficient energia electrică

Viziune

În anul 2012 Electrotehnica EE SRL își va consolida poziția pe piața de inginerie și producție de echipamente electrice de joasă tensiune prin diversificarea ofertei de produse și servicii

Strategie

– Identificăm nevoile reale ale clienților noștri și dezvoltăm soluțiile optime împreună cu aceștia

Răspundem rapid la solicitări cu soluții eficiente cost/calitate

Optimizam permanent costurile produselor oferite

Informații despre emitent

SC Electrotehnica SĂ are sediul în București, Str. Lujerului nr. 42, sector 6, cod 78763, țel. 01-413.3355, fax. 01-413.1380, site www.electrotehnica.ro. Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/463/1991 și are codul fiscal R438362.

Scurt istoric

In anul 1915 s-a înființat Compania Generală de Electricitate SAR, societate cu capital ramano-german; în 1951 compania se transformă în întreprindere de stat cu denumirea Electrotehnica. SC Electrotehnica SA București s-a constituit în baza HG 1213/1990 pe structura și prin preluarea integrală a patrimoniului fostei întreprinderi Electrotehnica București.

Obiectul de activitate

Principal constă în cercetarea, proiectarea, producerea, comercializarea și service-ul pentru produse electrotehnice, echipamente de control, măsură și reglare pentru procese industriale, mijloace de automatizare, aparatura medicală, echipamente de sudură electrică etc.

Principalele produse realizate de societate sunt: echipamente de electrotehnica industrială, motoare, transformatoare, aparatura medicală.

Capitalul social

Este de 12.770.200 mii lei, divizat în 510.808 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei.

Acționarii semnificativi

Conform raportărilor BVB sunt: Fondul Proprietății de Stat cu 50,56% și Societatea de Investiții Financiare Oltenia cu 9,86%.

Acțiunile emise de Electrotehnica se tranzacționează la categoria a ÎI a a Bursei de Valori din data de 28 ianuarie 1999 sub simbolul ETN:

Evoluția tranzacțiilor

Prețul de închidere din data de 24 mai de 13.600 lei/acțiune reprezintă valoarea maximă istorică; în luna mai aprecierea prețului de tranzacționare a fost de peste 50%, de la 9.050 lei/acțiune (pe 5 mai). Datorită numărului mic de acțiuni, volumele de tranzacționare sunt pe măsură: în 1999 s-a vândut 16.000 acțiuni și 5.000 acțiuni în anul curent.

Situația financiară

Volumul de activitate realizat în 1999 este cu 1,19 mld. Lei mai mic decât realizările din anul precedent; principalele cauze, conform administratorilor societății, sunt: dificultățile în asigurarea bazei materiale (peste 93% din producție este unicat), concurenta internă și externă tot mai mare, colectivul tehnic insuficient numeric și calificativ.

Veniturile totale au crescut față de anul anterior cu 27,9%; din totalul veniturilor în suma de 40.658.928 mii lei, veniturile din exploatare reprezintă 80,3% înregistrând o creștere cu 10,4% în condițiile în care societatea s-a confruntat cu dificultăți în livrarea siincasarea producției marfa contractată, cauza principală fiind lipsa de lichidități din partea beneficiarilor (Mil. Lei):

Cifră de afaceri realizată în 1999 a fost de 30.989 mil. lei; ratele de creștere ale cifrei de afaceri și ale profitului sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Profitul net realizat în 1999 a fost de 7.512 mil. lei, față de 3.978 mil. în 1998.

Activul total la 31.12.1999 este în valoare de 33,6 mld. lei din care activele circulante reprezintă 64%; se constată o creștere a valorii stocurilor de la 7,56 mld. lei în 1998 la 8,97 mld. lei determinând reducerea numărului de rotație al stocurilor de la 3,8 în 1998 la 3,5 în 1999.

În cadrul pasivului se remarcă valoarea redusă a datoriilor totale, care deși au crescut ușor de la 5,3 mld. lei (1998) la 5,8 mld. lei la decembrie 1999 determina un grad de îndatorare scăzut.

Indicatori financiari

Din analiza indicatorilor prezentați anterior rezultă o îmbunătățire a situației financiare în anul 1999 față de anul precedent.

Repartizarea profitului

Profitul net de 7,5 mld. lei a fost repartizat astfel: 539 mil. lei la fondul de rezervă, 494 mil. lei participarea salariaților la profit, 2.033 mil. lei sursă pentru investiții, 2.470 mil. lei fond de dezvoltare, 1.976 mil. lei dividende.

Dividende

S-a aprobat un dividend net de 3.184 lei/acțiune pentru persoanele juridice și de 3.674 lei/acțiune pentru persoanele fizice pentru anul 1999.

Pe primele trei luni ale anului curent cifra de afaceri de 8.074 mil. lei reprezintă 26% din cea a anului trecut și 21,6% din cea prognozată pe acest an. Profitul net este de 1.465 mil. lei în creștere de 3,8 ori față de valoarea înregistrată pentru perioada similară din 1999.

La sfârșitul anului trecut, indicatorul PER avea o valoare foarte redusă de 0,59, profitul net pe acțiune era de 14.707 fiind maxim istoric iar valoarea contabilă a unei acțiuni era de 54.455 lei.

Se estimează o cifră de afaceri de 37,3 mld. lei în anul curent în creștere cu 20% față de cea din 1999, venituri totale de 48,9 mld., cheltuieli totale de 28,7 mld. și un profit brut de 9,8 mld. lei.

Raportul administratorilor asupra activității desfășurate în anul 2014

Societatea comercială ELECTROTEHNICA ECHIPAMENTE ELECTRICE S.R.L., cusediul în București, Sectorul 6, B-dul Timișoara nr.104A, este organizată ca o societate comercială cu răspundere limitată fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/9994/24.05.2007 și codul unic de înregistrare: 21794966.

Domeniul principal de activitate: 2712 – Fabricarea aparatelor de distribuție și control a electricității

Administrarea și conducerea societății

Administrarea societății a fost asigurată de trei administratori, numiți pe o perioadă de 4 ani, în perioada 17.01.2012 – 17.01.2016

S.C. Broadhurst Industrial Management S.A., persoana juridică de naționalitate romana, cu sediul în București, B-dul Pierre De Coubertin nr. 3-5, Office Building, etaj 2, camera 8, sector 2, înmatriculata la Registrul Comerțului cu nr. J40/21036/2007, cod unic de înregistrare 22710203, prin reprezentant permanent dl. Adrian Rus, cetățean roman , născut la data de 27.08.1965 în Mun Turda Jud Cluj, domiciliat în Sat Saftica, Comună Balotești str.Fermei, nr.17, Jud Ilfov, identificat prin C.I. Seria IF nr. 085965 eliberat la data -06.06.2005 de Orașul Otopeni, CNP [anonimizat]

Dl. Costică Holban, cetățean roman, născut la data de 25.06.1967 în com.Vâlcelele, jud Buzău, domiciliat în București, sector 5 str Barca nr 17 bl. M8, sc.1, et.6, ap.42, România, având cod numeric personal [anonimizat], legitimat cu C.I. seria RR nr.377170 emisă de SPCEP S5 biroul nr. 3 la data de 22.02.2006 – în continuarea mandatului început odată cu înregistrarea societății în evidențele Oficiului Registrului Comerțului.

S.C. ATLAS BUSINESS OPERATING SYSTEMS S.R.L., persoana juridică de naționalitate romana, cu sediul în sat Ostratu, comună Corbeanca, str Pescarului nr. 28B, Județul Ilfov, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J23/3504/2013, C.U.I. 32503787, prin reprezentant permanent, d-na Pârvan Carmen, cetățean roman, domiciliata în Mun.Galați str.Cosminului nr.7, bl I2C, sc.1.et 3, ap.14, județul Galați, legitimata cu C.I. seria GL nr.731815, eliberată de SPCLEP Galați, la data de 14.04.2011, CNP [anonimizat].

Structura capitalului social și asociații

Capitalul social al societății, subscris și integral vărsat, este de 200.000 lei, constituit dintr-un total de 20.000 părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei fiecare.Majorarea capitalului social s-a efectuat în baza Hotărârii AGA nr.1 din 08.09.2014 , din rezultatul reportat al anilor precedenți, dată la care s-a intregistrat și în contabilitate.

Broadhurst Investments Limited deține 70% din capitalul social al societății, aportul la capital fiind în valoare de 140.000 lei

Asociatul Holban Costică deține 15% din capitalul social al societății, aportul la capital fiind în valoare de 30.000 lei

Asociatul Davidescu Crișan deține 15% din capitalul social al societății, aportul la capital fiind în valoare de 30.000 lei.

Rezultatele contului de profit și pierdere la data de 31.12.2014 se prezintă astfel:

Cifră de afaceri realizată în anul 2014 a crescut cu 28,4 % față de anul precedent. Evoluția ascendenta a fost susținută de creșterea cererii pe piața de telecomunicații și pe piața de redresoare și invertoare, datorită lucrărilor de modernizare a infrastructurii CFR pe coridorul 4 (Curtici – Arad).

Principalul eveniment care a contribuit semnificativ la creșterea cifrei de afaceri față de anul anterior a fost deblocarea proiectelor de investiții din zona infrastructura CFR coridorul IV, pe primul tronson Curtici – Arad.

Evoluțiile față de anul anterior, pe principalele linii de business au fost următoarele:

Redresoare, invertoare, UPSuri: realizat 2014 1.550.000 euro, realizat 2013 330.000 euro, înregistrând o creștere de 4,7 ori față de anul anterior

Telecomunicații – Sisteme de electroalimentare 48Vcc : realizat 2014 1.050.000 euro, realizat 2013 870.000 euro, înregistrând o creștere cu +20% față de anul anterior

Sistemul Energetic Național – Echipamente servicii proprii de cc și că: realizat 2014 280.000 euro, realizat 2013 665.000 euro, înregistrând o scădere dură față de anul anterior, majoritatea proiectelor fiind blocate sau amânate.

Transformatoare în aer, BACD-uri, Cabine de comandă motoare, redresoare: realizat 2014 600.000 euro, realizat 2013 635.000 euro, o scădere cu 5% față de anul anterior

Echipamente complexe la comanda: realizat 490.000 euro, realizat 2013 760.000 euro, o scădere cu 35% față de anul anterior.

Ponderea fiecărei linii de business în formarea cifrei de afaceri este următoarea:

Pentru anul 2014 se poate observa o creștere semnificativă pe segmentul Redresoare și totodată o scădere accentuată pe segmentul echipamentelor aferente stațiilor electrice.

În structura cheltuielior, elemente cu ponderea cea mai ridicată rămână cheltuielile cu materiile prime și cheltuielile cu salariile, acestea reprezentând 55,12%, respectiv 13,48% din cifra de afaceri. Evoluția principalelor categorii de cheltuieli în valori absolute și că pondere în cifra de afaceri este următoarea

4.Analiza principalior indicatori economico financiari ai societății

Menționăm că societatea nu are datorii restante la bugetul de stat și la bugetele asigurărilor sociale și a fondurilor sociale, iar furnizorii se plătesc la scadență stabilită prin contracte. Datoriile fiscale înregistrate în balanță de la data de 31.12.2014 reprezintă datoriile societății aferente lunii decembrie 2014.

Situațiile financiare anuale simplificate s-au întocmit în conformitate cu planul de conturi stabilit prin OMFP nr.1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare (Ordin 3055/2009, Ordin 40/15.01.2013), și cu respectarea prevederilor Legii contabilității nr.82/1991.

Departamentul de Marketing și Relații publice din interiorul S.C. Electrotehnica S.A

S.C. Electrotehnica S.A. a încercat între anii 2009-2012 să implementeze un department de Marketing și Relartii publice în cadrul companiei.Delegări în țară pentru prezentarea companiei,informare despre produsele fabricate , găsirea de noi potențiali client

Materialele publicitare au fost și ele,un timp o soluție pentru acest department. Diferite obiecte (pixuri,agende,flaiere ) cu însemnele companiei puse la dispoziția clienților.

A fost creat în anul 2010 și un site de informare a clienților cu privire la facilitățile pe care le oferă S.C. Electrotehnica S.A.

Din păcate,în anul 2012 au ajuns la concluzia că acest department nu este un beneficiu real pentru firmă, deoarece producția echipamentelor nu este una de serie în marea lor majoritatea. Clientul având posibilitatea să-și personalizeze produsul așa cum dorește.

Cât despre Relațiile publice,această companie și-a creat o anumită clientela stabilă în ultimii 10 ani.În anii 2014-1015 aceștia au reușit să atragă mai multe contracte din afară României (Italia,Irak) contracte c ear aduce firmei în plus de 2,5 milioane de euro.

Anul aceste S.C. Electrotehnica S.A împlinește 100 de ani de activitate.În ceea ce privește departamentul de Marketing, deja se fac investiții în cee ace privește publicitatea online. Se lucrează la o nouă platforma online, de promovare a serviciilor oferite de companie.

Ca în majoritatea firmelor cu tradiție din România, nu s-a investit foarte mult în departamentul Marketing,aceștia bazanduse în principal pe relațiile și renumele creat de-a lungul anilor.

Capitolul IV. Gradul de implementare al marketingului la nivelul companiilor din România

Din punct de vedere teoretic, procesul de internaționalizare pare a avea ca finalitate crearea unei culturi comune la nivel global. În mod cert acest lucru ar ușura enorm munca marketing-managerilor. Cu toate acestea, realitatea este că în practică acest lucru nu este posibil; ceea ce este important este să se țină cont de faptul că nu contează atât de mult locul și modul în care se distribuie produse și servicii consumatorului, ci mai ales ceea ce reprezintă produsele și serviciile respective pentru consumatorii de culturi diferite.

Din punct de vedere al practicii de marketing, a fost necesară efectuarea unei cercetări privind gradul de implementare al marketingului la nivelul companiilor din România, în cadrul căreia s-a analizat piața românească cu scopul de a identifica gradul de dezvoltare a marketingului în țara noastră și de implementare a acestuia în cadrul companiilor de pe această piață, în cadrul unei cercetări cantitative derulate la nivel național.

În cadrul cercetării menționate, s-a elaborat un chestionar destinat managerilor companiilor de pe piața românească, pentru evaluarea importanței pe care aceștia o acordă activității de marketing în dezvoltarea și evoluția propriilor companii, nu doar pe plan național, ci și internațional.

S-a pornit de la premisa că pe piața românească există încă întreprinderi care, nu numai că nu au înglobat filosofia de marketing, dar nu sunt nici orientate spre marketing, ceea ce constituie un factor negativ în evoluția acestora, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani, concurența bazată pe factorul timp impune o acceptare a gândirii de marketing, adică o orientare spre client și o recuperare cât mai rapidă a investițiilor realizate.

Astfel, cercetarea întreprinsă și rezultatele obținute, fac posibilă elaborarea unor concluzii cu privire la gradul de implementare al marketingului la nivelul companiilor românești, în condițiile actuale ale economiei de piață. Rezultatele primei secțiuni a chestionarului au relevat faptul că, în rândul respondenților, marea majoritate sunt companii cu capital privat, românesc sau străin, ce își desfășoară activitatea cu precădere în România și pe Piața unică europeană, însă și pe piața SUA.

De asemenea, peste 50% sunt companii de dimensiuni mijlocii, ce au ca domeniu de activitate comerțul și serviciile și se află în perioada de maturitate din punct de vedere al stadiului de dezvoltare, ceea ce implică o experiență suficient de mare pentru a înțelege rolul pe care marketingul îl are în dezvoltarea pe orice piață. Ponderea bugetului de marketing în cifra de afaceri se situează sub 5% la aproximativ jumătate dintre companii, însă, așa cum am mai precizat, acest lucru poate fi considerat mai degrabă rezultat al situației economice dificile, decât ignoranță cu privire la importanța activității de marketing. Se verifică, astfel, ipoteză cu privire la importanța bugetului de marketing, cu mențiunea că mediul economic poate fi principalul determinant al acestei situații.

Peste jumătate dintre respondenți au considerat că, dintre componentele macromediului, o influență majoră o are mediul legislativ, urmat de cel economic și cel tehnologic. Se infirmă, astfel, ipoteză conform căreia adaptabilitatea la mediul economic reprezintă principala provocare pe piața românească. Acest lucru este, însă, specific țării noastre, unde agenții economici resimt în primul rând presiunile și inconsecvența guvernanților și lipsa unui cadru legal bine definit, care să vină în ajutorul lor și să-i susțină prin adoptarea de măsuri menite să crească gradul de încredere și să scadă birocrația. Mediul tehnologic este cel care are un rol foarte important în economia globală actuală și se pare că și pe piața românească s-a înțeles acest lucru.

Dintre componentele micromediului, cea mai mare influență o au clienții, fapt ce ar putea releva – după cum am mai precizat – o tendință spre marketingul relațional a colectivității cercetate. Clienții sunt urmați de concurenți și de furnizori, infirmând, în acest mod, ipoteză conform căreia o influență mare asupra activității companiilor o au organismele publice.

Majoritatea companiilor supuse analizei dețin cote de piață sub 15% și nu ocupă poziții importante la nivel național după cifra de afaceri, însă își cunosc concurenții foarte bine, apreciind nivelul concurenței pe piață drept foarte ridicat. Acest lucru nu poate fi decât benefic, rezultatele reflectându-se în calitatea produselor și serviciilor oferite. Se verifică, în acest fel, ipoteză cu privire la cunoașterea situației concurențiale.

Dintre activitățile derulate în cadrul companiilor respondente, cea care este externalizată cel mai frecvent este distribuția, urmată de audit și de activitățile contabile. În mod normal, auditul ar trebui să fie oricum realizat de către companii specializate și nu de către proprii angajați, așa încât alegerea unei astfel de variante drept activitate ce este externalizată, poate ridica anumite semne de întrebare cu privire la evaluarea obiectivă și pe baze reale a activității, în general, și a celei de marketing în special. De asemenea, se mai externalizează trainingurile angajaților – ceea ce denotă o preocupare crescândă a angajatorilor pentru proprii salariați. La polul opus se află cercetările de piață și campaniile de promovare, care, cel mai probabil, se realizează de către departamentul de marketing, acolo unde acesta există.

A doua secțiune se referă la clienții companiei, care sunt, în marea lor majoritate, atât persoane juridice, cât și fizice. Respondenții consideră că principalele informații cu privire la aceștia sunt: cunoașterea numărului de clienți efectivi și potențiali și structura socio-demografică. Într-o proporție foarte mare, companiile din eșantion apreciază că părerile clienților joacă un rol important în procesul decizional, însă, ulterior au considerat că este mai importantă pentru companie creșterea vânzărilor decât fidelizarea clienților, ceea ce ar putea însemna o orientare preponderent către vânzări, în totală contradicție cu răspunsurile anterioare.

Consider, însă, că situația economică existentă pe piață la momentul administrării chestionarului a influențat într-o anumită măsură orientarea pe care companiile o au, mai ales ținând cont de faptul că aproximativ 80% dintre acestea recunosc importanța părerilor clienților în stabilirea strategiilor și evaluează gradul de satisfacție a acestora semestrial sau anual. De reținut este că această evaluare ar trebui efectuată pe toată durata procesului de vânzare, prin metode diverse, pentru a obține o imagine cât mai clară și corectă cu privire la dorințele și nemulțumirile consumatorilor privitor la produsele sau serviciile oferite.

Secțiunea a treia prezintă răspunsurile date de respondenți cu privire la concurenți. Astfel, majoritatea apreciază mediul concurențial ca fiind deosebit de puternic, reușind, într-o proporție foarte mare, să identifice numărul de concurenți direcți și indirecți. Trebuie precizat că s-a preferat explicarea termenelor de ’’concurent direct’’, respectiv ’’concurent indirect’’ pe chestionar, pentru a se evita un procent foarte mare de non-răspunsuri.

Principala sursă de informații vizavi de concurenți o reprezintă produsele realizate și agenții de vânzări ai firmei. Foștii angajați au obținut de asemenea un scor destul de mare (37,1%), ceea ce ar putea indica o posibilă problemă cu politica de confidențialitate a unor companii sau, în anumite cazuri, cu fidelizarea propriilor angajați.

În privința factorilor ce oferă avantaj competitiv, prețul practicat a întrunit peste 90% dintre răspunsuri, iar dintre companiile din eșantion, aproximativ trei sferturi îl consideră ca fiind principalul avantaj competitiv pe care-l dețin, în strânsă legătură, însă, cu calitatea produselor sau a serviciilor proprii. Se poate afirma că majoritatea respondenților consideră că oferă un raport calitate-preț mai bun decât concurența.

A patra secțiune se referă la strategia de marketing a companiei, iar majoritatea răspunsurilor au relevat faptul că la nivelul companiilor există o strategie de marketing clară și bine structurată, ce este, de regulă, adoptată pe termen mediu și scurt, cel mai probabil ca răspuns la instabilitatea generală a pieței globale, în general, și a celei naționale în particular. În privința factorilor ce influențează stabilirea strategiei pe termen lung, cei mai importanți sunt prețul final, consumatorii și rețeaua de distribuție.

De asemenea, centrul de decizie în privința strategiei de marketing este considerată a fi conducerea companiei în proporție de 40%, ca rezultat direct al faptului că la noi în țară încă există zone/sectoare în care nu există o descentralizare bine definită a centrilor de decizie către departamente. Un scor apropiat a obținut, însă, și departamentul de marketing, care, împreună cu personalul specializat și cu conducerea companiei, reprezintă peste jumătate dintre răspunsuri. De altfel, aproximativ 40% dintre cei intervievați consideră că procesul de planificare strategică este dezvoltat de către top management sau specialiști în planificare, pe baza sugestiilor oferite de către departamentul de marketing. Doar 17,7 % au afirmat că planificarea strategică se face exclusiv de către departamentul de marketing.

În funcție de poziția competitivă, strategia preferată este cea de tip ofensiv, companiile urmărind în mod permanent să-și depășească principalii competitori, iar după structura pieței, este aleasă o strategie diferențiată, ce pune accent pe adaptarea produsului/serviciului în funcție de caracteristicile determinante ale fiecărui segment în parte. Cea mai bine structurată strategie a mixului de marketing este, după cum era de așteptat, cea de produs, urmată fiind de cea de preț. Strategia de distribuție este cea mai puțin clară sau bine structurată, ceea ce este în contradicție cu importanța acordată celei de preț, mai ales ținând cont de faptul că, în prețul final, costurile de transport au ponderea cea mai mare.

În privința segmentării, se consideră că aceasta ar trebui să stea la baza stabilirii obiectivelor și a mixului de marketing. Criteriile de segmentare cel mai des utilizate, în funcție de componentele mixului și de obiective, sunt clasa socială, mediul urban/rural și religia pentru preț, gradul de alfabetizare și sexul pentru promovare și vârsta și sexul pentru obiective. Toate criteriile de segmentare propuse sunt utilizate în stabilirea strategiilor de produs. Strategia de distribuție este influențată în special de mediul de reședință.

Se constată, așadar, că firmele din cadrul eșantionului recunosc importanța procesului de planificare strategică și a rolului pe care departamentul de marketing îl deține în adoptarea deciziilor, formulează strategii și obiective realiste, pe baza unei segmentări aprofundate și specifice fiecărei componente a mixului de marketing.

Se infirmă, astfel, ipoteză cu privire la faptul că strategiile de marketing nu sunt utilizate în mod adecvat și pe baza unei planificări strategice reale.

Ultima secțiune se referă la cultura organizațională a companiilor, ca suport al derulării activității de marketing. În urma rezultatelor obținute, se constată că majoritatea respondenților cunosc valorile și etica specifice organizației în care lucrează, considerând că acestea sunt în perfectă armonie cu propriile convingeri, acest lucru demonstrând legătura dintre organizație în sine și proprii angajați. De asemenea, într-o proporție foarte mare, se consideră că organizația oferă perspective de dezvoltare pe plan profesional și personal.

Trebuie precizat faptul că răspunsurile la întrebările din acest chestionar, deci și cele de la această secțiune, au fost oferite de către persoane din management sau departamente de marketing, acolo unde acestea există. De aceea, în cazul secțiunii referitoare la cultura organizațională, unele răspunsuri ar putea fi apreciate ca nefiind reprezentative, întrebările respective trebuind, mai degrabă, să fie adresate angajaților. Cu toate acestea, consider că și părerile managementului cu privire la cultura organizațională și mai ales la perspectivele oferite angajaților sunt importante și oferă informații despre gradul în care organizația privește relația pe termen lung cu salariații săi, acest lucru fiind reflectat, ulterior, în relația cu consumatorii.

În privința valorilor organizației, sursele de informații cele mai importante sunt site-urile de prezentare, urmate de regulamente și ședințele periodice cu angajații. Performanțele viitoare ale organizației în ansamblu sunt în mod evident influențate de performanțele de ordin financiar și de adaptabilitatea la schimbare. Un rol important îl au și valorile umane și comunicarea.

Prestigiul organizației este dat de grija pe care aceasta o manifestă față de mediu, de inițiativele comunitare, de importanța acordată eticii și de transparența financiară.

Ipoteză cu privire la existența unei culturi organizaționale în companiile de pe piața românească nu poate fi infirmată, deoarece majoritatea respondenților au identificat o serie de trăsături ale acesteia în cadrul propriilor organizații. De menționat este faptul că există discrepanțe din acest punct de vedere între companiile ce provin de pe alte piețe și au culturi organizaționale puternice și cele pur românești care abia acum le dezvoltă, fiind în plin proces de ’’învățare’’ din acest punct de vedere, fiind obligate să facă acest lucru pentru a putea face față celor din prima categorie.

De asemenea, în urma centralizării răspunsurilor, companiile par a avea o orientare mai mult spre vânzări decât spre client, însă consider că acest lucru este influențat de criza prin care a trecut întreaga piață mondială și are caracter temporar, companiile demonstrând că știu cât de important este marketingul relațional și că acceptă acest concept ca fiind varianta optimă pentru dezvoltarea pe termen lung. Instabilitatea mediilor legislativ și economic și rămășițele unor practici ce se utilizau în trecut fac dificilă schimbarea opticii cu privire la rolul și importanța pe care ar trebui să-l aibă marketingul într-o organizație. Cu toate acestea, compania ce-și desfășoară activitatea pe piața românească, a înțeles că trebuie să se schimbe pentru a face față noilor provocări ce apar în permanență, indiferent de natura lor și pentru a putea concura cu succes pe piețe internaționale.

Crearea unui departament de marketing, acolo unde nu există, apelarea la specialiști pentru dezvoltarea unei viziuni de marketing, conceperea de programe pentru fidelizarea clienților, implementarea lor și evaluarea pe baze realiste a rezultatelor, sunt doar câteva dintre recomandările ce pot fi făcute. Evident, nu depinde exclusiv de companii să își schimbe viziunea și anumite mentalități, instituțiile publice jucând, de asemenea, un rol decisiv. Schimbarea legislației în sensul susținerii investițiilor prin acordarea de ajutoare sau scutiri de impozite (în limitele permise, însă de Uniunea Europeană, pentru crearea unui climat concurențial corect), renunțarea la birocrație și punerea la punct a infrastructurii ar încuraja investitorii străini și, de altfel, orice companie care are activități aici.

Cauze:

-lipsa de experinta a unor angajati din sectorul productiei,care nu înteleg care sunt sarcinile primite si nu acorda feed-back adecvat pentru a se putea clarifica situatia

-lipsa unor abilitati managerial existente în cadrul departamentului de marketing,în ceea ce priveste anumite persoane,care nu reusesc sa transmita si sa distribuie sarcinile în modeficient

-probleme înoperarea si stemului informational,computerizat

Solutii:

-participarea personalului nou venit la training-uri pe tema comunicarii manageriale,dar si la instruiri privind si stemul operational tehnologic si prelucrarea datelor prin programe computerizate

-formarea de echipe prin distribuirea de sarcini care sa priveasca munca în grup,urmarindu-se coeziunea grupului–sesiuni de team building

Multe invenții revoluționare se pierd din lipsă de promovare, pentru că afla prea puțină lume de ele,sau afla alții, decât cei care ar fi interesați. Multe lucrări științifice sau de artă geniale zac uitate, pentru că le-a lipsit promovarea. Multe produse aduna praf pe rafturi sau în depozite, pentru că ambalajele sunt prea puțin atrăgătoare.

Soluții practice excelente, simple și ieftine sunt prea puțin folosite, pentru că aceia care au nevoie cauta în altă parte, fără a avea habar de existența lor.

Orice idee, orice proiect, pentru a avea succes, are nevoie de susținere financiară și promovare

Dincolo de interesul imediat pentru valorificarea unei astfel oportunități sta deseori șansa de a schimba lumea în bine: vindecarea unei boli, curățarea unei zone poluate,  facilitarea accesului în zone dificile, în adâncimile mărilor.

Alteori, oamenii urmăresc interese mai banale, însă esența rămâne aceeași: odată făcută o descoperire, ea trebuie exploatată, promovată și cunoscută de cât mai multă lume, pentru a fi pusă în valoare la potențialul ei maxim.

Aceleași reguli se aplică și în cazul unor geme. Valoarea lor stă în spatele materiei brute neșlefuite, descoperindu-se ochilor după ce intră pe mâna experților, care le scot la lumina prin munca migăloasă. Oricât de mare ar fi un diamant, o singură acțiune poate să-l știrbească, până la anularea valorii sale inițiale.

Oricât de bogat ar fi palmaresul unui sportiv, o mișcare greșită poate să-i transforme valoarea în amintire. Performanțele sportive au nevoie de susținere financiară pe măsură și promovare.

Unele comori ar dispărea, acoperite de cenușiul straturilor suprapuse de praful indiferentei. Valoarea lor ar scădea, prin simplă scădere a interesului pentru ceea ce au de oferit. Imaginează-ți cât de mult s-ar vedea un diamant sau un topaz strălucitor într-o lume cenușie, anostă.

Din fericire, trăim într-o lume multicoloră, plină de impresii, senzații și diversitate de informații. Într-o astfel de lume, concurenta pentru a atrage atenția este mult mai mare. Fie că vrei atenția cumpărătorilor, fie a finanțatorilor, este nevoie să lupți pentru ea prin promovare, să convingi, astfel încât să te numeri printre cei aleși.

O atitudine pasivă, de așteptare, te pune cel puțin în rândul doi sau chiar mai în spate, după cei care se promovează activ și se agită pentru a ieși în evidență. Descrie beneficiile proprii pe care le asiguri. Arată-le unicitatea pe care o pui doar tu la dispoziția celor care te aleg, fă oferta irezistibilă.

Căutam clienții acolo unde știi că-și petrec cel mai mult timp și unde-și investesc cea mai mare parte a intereselor și resurselor. Celor care așteaptă le vine rândul după cei care caută și deseori se mulțumesc cu resturile rămase de la cei dintâi.

Simplă prezentare a unei vitrine de trofee este insuficientă, ea trebuie ștearsă de praf și noroi și transformată prin șlefuire în diamantul atrăgător, râvnit de căutătorii de nestemate. Totul se transformă prin promovare, inclusiv laurii competițiilor, generând atractivitate cu valoare emoțională și comercială pentru susținători.

Aceasta atractivitate este oscilantă. Este necesar ca ea să fie generată și întreținută în mod sistematic, reluată periodic, cu o frecvență constantă, folosind alternativ mijloace și cai diverse. Stând ascunsă, cum va atrage frumusețea admiratori? Îngropată, cum va atrage o comoară exploratori?

Este importantă să ducă vestea cineva, să picteze un portret, să descrie frumusețea, să deseneze o hartă a comorii ascunse… și să mai spună și cât de mare este comoara! Poate costa mai mult să sapi și să scoți comoara, decât valorează ea…

Dacă marketingul ar fi inutil, iar lumea s-ar lipsi de el, varietatea de produse ai servicii ar fi extrem de redusă. Creativitatea ar fi mult mai puțin solicitată, pentru a satisface diversitatea de preferințe ale cumpărătorilor.

Fără promovare, multe informații ar rămâne ascunse, detaliile ar fi mai puțin rafinate și șlefuite, alegerile s-ar face cu o doză mult mai mare de risc. Ar fi nevoie de mai multe încercări pentru satisfacerea corespunzătoare a unei nevoi. S-ar dezvolta mai încet cercetările și noutățile ar fi mai rare și mai puțin surprinzătoare. Progresul s-ar face mai lent iar lumea ar fi mai cenușie.

Dacă ești o fire pozitivă, ambițioasa și cauți soluții de promovare pentru a atrage cumpărători, este suficient să recitești pasajele îngroșate de mai sus. Ele reprezintă esența succesului, așa cum l-au trăit cei care au apelat la servicii de training sau consultanta în vânzări.

Implementarea strategiilor de Marketing

Strategiile de marketing ale planului conturează modalitățile prin care vor fi realizate obiectivele de marketing. În primul rând trebuie stabilită strategia și apoi trebuie pregătite planurile de acțiune componente ale planului de marketing și planurile de acțiune concretă. Acestea din urmă sunt cele care te vor ajuta în mod concret să aduci la îndeplinire strategiile și obiectivele de marketing.

În cadrul planului strategic putem identifica strategii de piață și strategii corespunzătoare fiecărui element al mediului de marketing (produs, preț, distribuție și promovare).

În planul tactic strategiile sunt concretizate în acțiuni în vederea realizării obiectivelor (de exemplu, utilizarea distribuitorului pentru un produs pe o anumită piață reprezintă pentru firmă o strategie de marketing, însă, la nivelul planului tactic, selectarea unor anumiți distribuitori reprezintă o tactică).

În cazul unei firme mici și mijlocii se practică în general alegerea unei strategii de nișă, ca urmare, IMM-ul va putea beneficia de particularitățile acesteia și anume:

Posibilitatea obținerii unui profit sigur și suficient de mare;

Lipsa de interes pentru competitorii mari.

Greșeli frecvente întâlnite în aplicarea strategiilor de Marketing

1. Uitați de profit

Neglijând să explicați utilitatea produsului, vă supuneți riscului de a vă pierde clienții. Să presupunem că o firmă de investiții la bursa din Seattle creează o campanie poștală țintind întreprinzători din întreaga țară. Din grijă pentru a impresiona cu abilitatea de a face concurență firmelor naționale, textul enumeră produsele și nu avantajele oferite. Greșeală mare. Clienții se uită la materialele promoționale cu singura întrebare în minte: Și mie ce îmi iese din toate astea?”. Așadar plasați avantajele la începutul și în centrul materialelor.

2. Ținta prea largă

Focalizarea este vitală. Mulți întreprinzători încearcă să ajungă la prea multe ținte și se pun singuri în riscuri pe piață. Să presupunem că sunteți o firmă de accesorii de păr lucrate manual distribuite în magazine din întreaga țară. Programul vostru de marketing include publicitate scrisă în periodicele comerciale, expoziții, cataloage expediate prin poștă, publicitate directă și telefonică.

Pentru creșterea vânzărilor ați putea să vă promovați linia actuală în magazine cu articole pentru femei sau să vă extindeți audiența. Ambele opțiuni implica riscuri, dar alegerea pentru o altă țintă presupune alte expedieri prin poștă, alte expoziții și alte reclame care v-ar seca bugetul și extenua personalul. Pe de lată parte, adăugarea unui nou produs pentru tinta actuală crește vânzările fără riscuri.

3. Aceleași metode

Ieșiți de pe făgașul urmat până acum. Dacă ați expediat cataloage de patru ori pe an sau v-ați bazat numai pe expoziții, din anul 2007, găsiți metode noi, inovative. Gândiți-vă unde și când sunt receptivi clienții voștri la mesaj, apoi puneți la punct tacticile de a comunica cu ei tot anul.

Strategii de Marketing

1. Gândește bugetul de marketing în mod creativ

Subiectul financiar este cu siguranță unul dificil în orice firmă din România în acest moment, nu doar pentru firmele mici. Este greu să aloci un buget de marketing în contextul în care încăsările se fac foarte greu, iar cheltuielile prioritare sunt cele cu angajații, materiile prime sau cele de funcționare.

De cele mai multe ori este foarte greu să îți planifici o investiție în activități de marketing din timp și să o și poți realiza. Din acest motiv trebuie să abordezi investițiile în marketing pe termen scurt, mai exact lunar. Realocă o parte din profitul tău lunar (5 – 10 %) pentru activitățile de marketing și pregătește campaniile pentru luna următoare.

Încearcă să nu alegi lunile în care trebuie ai cheltuieli mai mari decât cele obișnuite (ex. lunile în care trebuie să plătești impozitele).

Astfel poți gândi campaniile în funcție de buget și vei putea estima la ce să te aștepți luna următoare.

2. Realizează un ”ecosistem” de marketing prin conținut

Content marketing-ul devine din ce în ce mai important și pentru România pentru că deopotrivă, marketerii și antreprenorii au înțeles rolul acestuia. Fără a intra în prea multe detalii am să spun următoarele:

Afacere mică = trebuie să vinzi și online

Vinzi online = nu poți fi agasant cu mesaje de vânzare pe rețelele de socializare, site sau blog

Nu poți fi agasant în vânzare = trebuie să creezi conținut unic pentru a fi credibil, pentru a te poziționa ca și expert pe nișa ta și pentru SEO

Pentru mai multe detalii legate de cum se dezvoltă un plan editorial ce stă la baza strategiei de conținut poți citi aici.

3. Fiecare acțiune trebuie gândită prin prisma cost / beneficiu

Pentru că tot am amintit de importanța bugetului de marketing, poate chiar mai important decât existența acestuia este și modul în care se investește.

Fiecare acțiune de marketing trebuie gândită prin prisma: cât investesc – cât îmi aduce. Atunci când investești în marketing trebuie să evaluezi și cât îți aduce înapoi pentru că, dacă nu faci asta, va fi pur și simplu o cheltuială inutilă.

4. Dezvoltă o relație non formală cu clienții tăi

Apropie-te de clienții tăi în orice modalitate posibilă. Fie că este vorba de socializarea (la propriu) pe rețelele de socializare sau că este vorba de o relație face-to-face pe care o dezvolți offline, singurul moment când poți dezvolta o relație de acest gen este atunci când deții o afacere mică.

Făcând acest lucru îți poți dezvolta un nucleu de clienți fideli care te pot recomanda mai departe, nu doar datorită produslui tău, ci datorită relației personale care au dezvoltat-o cu tine.

5. Trebuie să te gândești și pe termen lung

Dacă această gândire pe termen lung nu se transpune neapărat în planificarea unui buget atunci poți dezvolta instrumente care te vor ajuta în vânzarea pe termen lung: blog, social media, card de fidelitate, participarea la evenimente sau branding.

6. Fii atent la branding

Deși mulți antreprenori nu consideră branding-ul o activitate importantă pentru afacerile mici, atenția acordată acestui lucru este esențială pentru a putea fi recunoscut pe teremen lung și pentru a putea fideliza clienții.

Ce poți face în acest caz: Stabilește a o serie de principii de vânzare și de prezentare a imaginii afacerii tale pe care să le poți transmite clienților tăi.

Ai grijă ca imaginea ta de pe diferite materiale de vânzare sau de prezentare să fie unitară astfel încât să poată fi identificată ușor.

Folosește mesaje unitare atunci când vine vorba de comunicarea cu clienții tăi.

Nu fă niciun fel de compromis atunci când vine vorba de valorile firmei tale.

7. Fă-ți un plan de marketing

Despre cât de important este un plan de marketing și care sunt beneficiile folosirii acestuia poți citi și descărca un ghid gratuit în acest articol.

8. Ieși din tipare

Pentru a fi remarcat nu ajunge doar să faci ceea ce se face în general. Mai pe scurt sfaturile de mai sus nu sunt de ajuns pentru a-ți putea dezvolta un sistem de marketing performant.

De aceea trebuie să ieși din tipare și să alegi să dezvolți și campanii unice și memorabile. Pe pagina de Facebook DR Consultants am adunat zeci de exemple de cum afaceri mai mici au reușit să se facă remarcate folosind puțină creativitate și un buget redus.

9. Fii flexibil

O afacere mică are un avantaj enorm față de o afacere mare și anume flexibilitatea. Dacă ceva nu merge poți schimba. Ai libertatea de face mai multe încercări până a defini exact ce are nevoie afacerea ta din punct de vedere al marketingului.

10. Ai răbdare

Pentru că multe din acțiunile tale de marketing nu se văd de pe azi pe mâine trebuie să ai răbdare și să fii perseverent. Aplicând sfaturile de mai sus cu răbdare și consecvență șansele tale de a-ți crește afacerea și de a-ți dezvolta un sistem eficient de marketing cresc simțitor.

Exemplu:

Pentru multe din punctele despre care am vorbit în acest articol aș putea să dau exemplu un client de-al nostru care deține o afacere mică și nișată. Mai exact este vorba despre oaza de Prospețime care se ocupă cu fabricarea sucurilor de fructe și legume. Dacă urmărești ideile cu care acest antreprenor a pornit la drum vei rămâne uimit, dar vei rămâne uimit și cât de mult a reușit să dezvolte această afacere de când a înțeles importanța unor elemente precum: branding, social media, blog, evenimente, tactici de vânzare creative, campanii offline sau relații non formale cu clienții.

În momentul de față lucrăm la dezvoltarea afacerii la nivel online, un alt pariu pe care puțini cu acest tip de business îl fac, dar care cu siguranță îi va aduce numeroase beneficii.

Concluzii

Atât marketingul cât și relațiile publice se rezumă la a spune sau a pune în scenă povești. Conținutul și scopul poveștilor sunt cele care le fac să aparțină de una sau alta dintre cele trei tipuri de activități. Însă în final, ele sunt interdependente. Și dacă acum am reușit să facem puțină lumină, măcar la nivel conceptual, cel mai probabil că în scurt timp, se va lăsa, din nou, întunericul. Și asta pentru că trendul în domeniul marketingului și al comunicării promoționale este orientarea către o abordare integrată.

Dezvoltarea a diluat granițele între cele trei tipuri de activități, astfel că, așa cum am văzut, conversația și conținutul relevant nu mai sunt doar comorile cele mai de preț ale relațiilor publice. Totuși, cel puțin deocamdată, diferențierea rămâne clară la nivel de obiective și arie de acțiune.

Cele două activități sunt interdependente, dar marketingul este centrat pe sarcini, activități, lucruri tangibile și este mai aproape de vânzări într-un spirit matematic iar PR-ul pe oameni, relații, lucruri intangibile și este mai aproape de HR într-un spirit uman.

Anexe

Lipsa unei strategii de Marketing

Triunghiul lui Kotler

Organigrama departamentului de Marketing

Bibliografie

Carti

Nicolau, I. – “Marketing comparat” Ed. Prouniversitaria, Bucuresti, 2014

“Carte comemorativa -85 ani de infintare a S.C Electrotehnica S.A”

Philip Kotler -Editia a IV-a- “Managementul marketingului. “

Site-uri

http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=inceput&pagina=acasa

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Bii_publice

http://ctrl-d.ro/digital/resurse-digital/clarificari-conceptuale-relatii-publice-marketing-si-publicitate/

http://www.qreferat.com/referate/marketing/PLANUL-DE-MARKETING225.php

http://www.stiucum.com/marketing/marketing-general/Elementele-unui-proiect-de-mar15236.php

http://drconsultants.ro/10-strategii-de-marketing-pentru-afacerile-mici/

http://optdolari.blogspot.com/2011/05/obiectivele-relatiilor-publice.html