Marketingul Serviciilor de Sanatate In Colegiul Tehnic de Posta Si Telecomunicatii Gheorghe Airinei

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………….4

Capitolul 1.Promovarea sănătății………………………………………………………………………….5

1.1 Organizarea si igiena școlară……………………………………………………..6

1.2 Măsuri pentru îmbunătățirea sănătății…………………………………………8

1.3 Principalele teme ale sănătății în rândul școlarilor………………………10

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………10

INTRODUCERE

Ca toate realitățile sociale, educația în instituțiile de învățământ a traversat diferite etape, ca și civilizația noastră, conținutul și metodele educative aplicate de-a lungul secolelor fiind foarte diversifícate. Acest lucru se datorează faptului că educația, întotdeauna a fost mediatizată prin conceptul social, economic și ideologic caracteristic fiecărei etape din istorie.

Intotdeauna având la dispoziție puține resurse pentru a răspunde în mod corespunzător acțiunilor cu scop educativ, până in momentele actúale, treptat, școala ca instituție a fost actualizată și a incercat să ofere elevilor ceva în plus și mult mai bun comparativ cu ceea ce oferea contexul dominant. Diversitatea experiențelor și acțiunilor de reînnoire a sistemului educativ atrage după sine promovarea unui sistem educativ care să ofere ceva mai mult decât lectura, regulile de calcul și scrisul, aspirând să ajungă în egală măsură la toate grupurile sociale. In acest fel, instituțiile de învățămînt au reușit să propulseze o serie de programe și acțiuni dirijate persoanelor, pentru a putea duce o viață autonomă, mai bună și mai liberă față de ceea ce presupunea aceasata în momentul nașterii. Aceasta luptă continuă de a îmbunăti situația și aspirația spre o calitate mai bună a vieții au putut fi realizate datorită eforturilor depuse de cadrele didactice prin responsabilitatea socială și simțul datoriei.

Centrele de învățământ și locuințele elevilor pot fi considerate ca fiind punctele cheie unde are loc dezvoltarea copiilor, având un rol extrem de important în modelarea conduitei, atitudinii sociale și a valorilor personale de la vârste fragede până la adolescență.

Considerând promovarea sănătății ca fiind element integrant al procesului educativ, școlile construiesc acele criterii ce stau la baza atingerii obiectivelor educative și a unor stiluri de viață sănătoase, reprezentând singura cale de a educa toate grupurile de populație tânără, fără niciun tip de discriminare si fără a lua în calcul nivelul de pregătire al părinților sau clasa sociala.

Principalele motive pentru a introduce promovarea sănătății in proiectele educative din centrele școlare

Pentru a atinge un nivel optim al sănătații elevului si pentru îmbunătățirea climatului intern, acest lucru reprezintă o strategie de bază de care poate dispune un centru școlar. Acești factori, cumulați pot conduce la optimizarea proceselor de gestiune si la obținerea unor rezultate educative înalte, de la invătământul primar pâna la cel universitar.

Perioadele de dezvoltare vitală in care copiii iși insușesc obiceiurile vieții sunt copilăria și adolescența. Aceste obiceiuri se consolidează odată cu trecerea anilor.

Mediul educativ dispune de un cadru de intervenție socială ce are la bază personal cu o inaltă pregatire profesională, pedagogică

Promovarea sănătății permite îmbunătățirea si identificarea factorilor contextuali ce se reflectă asupra sănătății, oferind oportunitatea de a aborda toate temele referitoare la capacitatea indivizilor de a adopta stiluri de viață sănătoase.

Obiectivul este acela de a antrena si de a induce fiecărui individ în parte abilități cognitive ce, adaptate fiecarei vârste, le va facilita accesul către o viată sănătoasă.

Promovarea si educația sănătății in școli permite efectuarea unei activități de calitate, capabilă să crească cunoștințele întregului colectiv educativ, compus din cadre didactice, elevi, grupuri de interacțiune din imediata apropiere, construind in acest mod baza îngrijirii si conservării sănătății fiecarei persoane, de-a lungul intregii vieți.

1. PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII

Educația reprezintă un instrument necesar ce permite indivizilor să dispună de elemente de bază pentru dezvoltarea si exercitarea unor acțiuni corespunzătoare asupra condițiilor ce intervin în starea de sănătate. In plan individual, promovarea sănătății este o acțiune ce permite școlarilor să exercite un control riguros asupra propriei sănătăți prin adoptarea de stiluri de viată sănătoase, printr-o percepție critică asupra situațiilor ce afectează sănătatea, prin diversificarea informațiilor primite si prin sensibilizare.

Activitatea promoțională în sănătate, este determinată de diversitatea mijloacelor de comunicație. Pe lângă mediile tradiționale, sunt utilizate ca mijloace promoționale și elementele prin care se asigură tangibilizarea serviciului, și anume: personalul de contact, elementele fizice ale sistemului de prestație și consumatorul. Aceste suporturi pot fi regrupate în două mari canale de comunicație: unul constituit din medii materiale cunoscut și sub numele de „comunicații media” și altul constituit din medii umane alcătuind „comunicațiile interpersonale” (Olteanu, 2003).

Mijloacele de comunicație internă media: suporturi materiale prin care se transmit mesaje, informații, pe parcursul achiziționării și consumului serviciilor. În cadrul acestora se includ: publicitatea la locul vânzării (afișe, panouri, pliante), indicatoarele de informare și ghidul de utilizare, ambianța.

Mijloacele de comunicație interne interpersonale sunt reprezentate din „suporturi” umane, care în timpul prestării serviciului oferă informații și realizează o serie de alte elemente cu pronunțat caracter promoțional, aici fiind incluse personalul de contact, celelate categorii de personal și clienții.

Educația pentru sănătate este în același timp o multitudine de oportunitați de învățare, o forma de comunicare ce are ca scop imbunătățirea cunoștintelor despre sănătate, cu efect direct asupra sănătații individuale si colective. Educația pentru sănătate abordează educatia persoanelor prin mijloace de asimilare activă de informații evidente, clare, nu prin transmitere verticală a acestora, astfel permițand o cunoaștere în profunzime, mai bună, si punerea in practica a celor învățate. Un alt aspect abordat este reprezentat de promovarea si antrenarea abilităților personale necesare implementării măsurilor destinate imbunătățirii sănătății proprii. Educația pentru sănătate atrage dupa sine informații despre condițiile ambientale, sociale, economice ce influențeaza asupra sănătății, dar este intr-o strânsă legatură cu factorii de risc, presupunând transmiterea de informații critice în dezvoltarea abilităților personale. În mediul școlar, educația pentru sănătate incearcă sa-l faca pe școlar sa ințeleagă și să valoreze faptul ca sănătatea este un factor primordial al calitații vieții, și să se îndepărteze acele situații care îi pot afecta bunăstarea fizică si mentală.

Utilizarea intensivă si sistematică a mijloacelor de călire (aer, soare, apă, mișcare) trebuie să se inscrie in sfera de preocupări permanente ale medicului, iar profesorii de educație fizică au datoria de a fi promotorii dezvoltării calităților fizice de bază (forta, viteza, rezistenta, indemanare) nu numai la cateva „vârfuri”, mândria școlilor in competițiile sportive, ci la intreaga masă de elevi. (Bucur, Popescu, 2004, p.180)

ORGANIZAREA ȘI IGIENA ȘCOLARĂ

Fiind identificat de societatea în care se naște și se dezvoltă, școlarul petrece o parte importantă din viața sa în instituțiile educative, socializând, formându-și obiceiuri, principii și reguli de conviețuire în școală, unde igiena reprezintă un factor determinant. În contextul normelor bazice de igienă școlară și al transformărilor ce se impun în momentele actúale, este necesară crearea unor condiții favorabile, precum și organizarea unui regim de activități și odihnă corespunzător mediului în care școlarul petrece o parte importantă din zi.

Igiena școlară presupune in linii mari relația școlarului cu mediul respectiv.

Educația pentru sănătate crează modalitățile prin care copiii să înțeleagă cum să-și conserve și să-și protejeze sănătatea. Într-un mod paralel, în timpul creșterii și dezvoltării copilului se desfășoară două importante procese:

-socializarea insoțită de creșterea ansamblului de factori materiali și sociali

-creșterea posibilităților funcționale ce permit școlarului să reacționeze corespunzător în fața influenței acestor factori.

Definiția sănătății

Sănătatea reprezintă starea completă de bunăstare mentală, fizică și socială. Igiena școlară ar putea reprezenta aplicarea principiilor igienei individuale în mediul școlar. Se poate afirma faptul că pentru menținerea unei bune stări de sănătate se recomandă implementarea unor cursuri de educație sanitară in rândul școlarilor, formulă prin care instituția educativă ar putea dezvolta o adevărată mentalitate sanitară prin transmiterea unor conduite pozitive.

Având ca țintă principală sănătatea individuală si colectivă, profesorii au ocazia să acționeze asupra modalității de gândire a școlarilor și să le îndrume pozitiv acțiunile, împreună cu familiile acestora.

Aspecte ale igienei școlare

În cadrul igienei școlare, o problemă fundamantală o reprezintă legătura dintre posibilitățile funcționale ale organismului în dezvoltare și condițiile de mediu, relație determinată in interacțiunea lor, de factori intrinseci si extrinseci. Este esențială pregătirea funcțională a școlarilor pentru creșterea și dezvoltarea lor in centrele de învățământ. O astfel de pregătire se află în strânsă legătură cu starea de sănătate, maturitatea școlară, pregătirea fizică a elevilor și capacitatea fizică și intelectuală a acestora.

Igiena personală reprezintă acțiunea generală ce realizeaza un individ pentru a se menține curat, fiind conceptul bazic al îngrijirii corpului și parte integrantă a vieții cotidiene. Este foarte importantă pentru sănătatea și siguranța elevilor în instituțiile de învățământ. Acordând o atențe deosebită igienei personale, poate fi prevenită transmiterea germenilor și bolilor infecțioase, vor fi evitate alergii ale pielii și sensibilitatea expunerii la substanțe chimice

Igiena școlară este destul de fragilă, ceea ce poate constitui un impediment în formarea elevului. Este necesară o bună cunoaștere a modului în care se realizează relatiile interpersonale, care sunt cunoștințele relaționate cu propria stare de sănătate, nivelul de conștientizare al elevilor asupra îngrijirii sănătății și igienei școlare, atât personale cât și colective, gradul de responsabilitate față de promovarea sănătății.

Principalii factori care intervin în dezvoltarea igienei școlare pot fi următorii:

Identificarea necesitaților, a problemelor și a factorilor care protejează sănătatea.

Atingerea nivelurilor de capacitate sistematică a cadrelor didactice pentru dezvoltarea proceselor ce au ca obiectiv modificarea comportamentului școlarilor și orientarea acestora către stiluri de viață mai sănătoase.

Stabilirea unui set de măsuri orientate spre stiluri de viață sănătoase.

1.2 MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA SĂNĂTĂȚII

Prin îmbunătățirrea sănătății se înțeleg acele măsuri generale relaționate direct cu sănătatea copiilor în școală. Aceste măsuri pot fi următoarele: igiena ambientală, programe de alimentație școlară, activități fizice, programe de control al bolilor transmisibile, îmbunătățirea igienei mentale.

Igiena ambientală. Necesitățile primordiale sunt asigurarea alimentarii cu apă și amenajarea toaletelor.

Programele de alimentație școlară. Un program nutrițional corect se află în strânsă legătură cu progresele educaționale. Cu cât este mai deficitară alimentația, cu atât îi este mai dificil elevului să învețe, să asimileze noi cunoștințe, să se integreze și să de adapteze vieții de la școală. Desnutriția reprezintă o barieră de mari proporții pentru îmbunătățirea sănătății fizice și mentale.

Rolul intituțiilor de învățământ în prevenirea bolilor și promovarea sănătății este esențial, nu doar pentru funcția educativă, ci și pentru că mediul fizic și social influențează asupra sănătătății. Pentru acest lucru, școlile sunt elemente importante în dezvoltarea strategiilor de educație pentru sănătate, pentru a încuraja schimbările pozitive și a îmbunătăți factorii medioambientali si culturali.

Conchizând asupra diferitelor puncte de vedere medicale privind conceptul de orientare scolar-profesională, considerăm ca medicul școlar trebuie sa adopte următoarele atitudini: pe de o parte, pentru elevii sănătoși, nu numai să le stabilească diferitele niveluri ale sănătații, dar să și utilizeze cât mai generos, sistematic si complex mijloacele si metodele de promovare a stării de sănătate si, implicit, a capacității de muncă, astfel incât fiecare elev să se adapteze optim la cât mai multe profesiuni, iar pe de alta parte, pentru cei cu abateri in starea de sănătate, să pună în aplicare, cât mai precoce, un program dispensarial de recuperare, menit sa aducă la amendarea, iar dacă este posibil, chiar la remisiunea completă a tulburărilor si, consecutiv, să reducă, chiar pâna la dispariție, restricțiile medicale în alegerea unei profesiuni. (Bucur, Cocora, Cordeanu, Manescu, Mincu, 2000, p.251)

Obiective

Oferirea unui cadru de lucru și studiu orientat către promovarea educației pentru sănătate în școli, având în vedere aspecte relaționate cu următoarele:

Condițiile în care se află clădirea școlii

Cantinele școlare (igienizarea acestora și îmbunătățirea condițiilor în care se prepară alimentele)

Securitatea și protecția în școală

Modul în care conviețuiesc persoanele implicate în procesele educative.

Dezvoltarea atitudinii de responsabilitate în relația cu sănătatea

Identificarea și utilizarea resurselor deja existente pentru a putea dezvolta o serie de acțiuni cu scopul de a promova educația pentru sănatate

Cunoașterea situației reale in școală, ceea ce va atrage după sine un răspuns mai bun în materie de sănătate.

Creșterea bunăstării instituționale și relatiile sale cu comunitatea .

Putem afirma, fără nicio îndoială, ca în ultima perioadă, aspectele legate de sănătate au câștigat mult interes, nu numai cu privire la aspectele legate de alimentație, ci și in teme legate de prevenire, mediu înconjurător și activitate fizică.

1.3 PRINCIPALELE TEME ALE SĂNĂTĂȚII ÎN RÂNDUL ȘCOLARILOR

Igiena personală și igiena în comunitate, având in vedere și îngrijirea și protejarea mediului înconjurător

Alimentația sănătoasă, igiena și siguranța aliementelor

Creșterea și dezvoltarea fizică și mentală a copiilor, incluzând educația sexuală.

Prevenirea și tratarea bolilor contagioase, cum sunt: tusea, răceala, pneumonia, bolile transmise prin intermediul insectelor.

Sprijinirea școlarilor cu dizabilități

Promovarea sănătății în școală trebuie gândită ca fiind un proces de continuă formare și responsabilizare a elevului, având ca obiectiv principal obținerea cunoștințelor, adoptarea atitudinilor și a obiceiurilor pentru apărarea, conservarea și promovarea sănătății atât individuale cât și colective. Altfel definit, intenția de a-l face responsabil pe elev, pentru ca acesta să se alinieze unui stil de viață cât mai sănătos și unor atitudini pozitive.

BIBLIOGRAFIE

Olteanu, V., (2003), Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, București.

Bucur, E., Popescu, O. (2004). Educație pentru sănătate ăn familie si în școala. București: Ed. Fiat Lux

Bucur, E., Cocora, D., Cordeanu, A., Manescu, S., Mincu, M. (2000). Igiena. București: Ed. Universul