Marketingul Organizatiilor Nonprofit

MARKETINGUL ORGANIZAȚIILOR NONPROFIT.

STUDIU DE CAZ: ASOCIAȚIA MILLESIME –

CENTRUL DE CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE A VINULUI

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Sectorul organizațiilor nonprofit din România

I.1 Scurt istoric privind evoluția sectorului nonprofit în România

I.2 Organizațiile nonprofit – delimitări conceptuale și clasificări

I.3 Rolul și importanța organizațiilor nonprofit

I.4 Dimensiunea sectorului nonprofit din România

Capitolul II. Marketingul organizațiilor nonprofit

II.1 Nevoia de marketing în organizațiile nonprofit

II.2 Rolul marketingului în organizațiile nonprofit

II.3 Mixul de marketing specific organizaților nonprofit

II.3.1 Produsul

II.3.2 Prețul

II.3.3 Distribuția

II.3.4 Comunicarea

II.3.5 Participanții

II.3.6 Procesul

II.3.7 Parteneriatele

II.3.8 Activitățile specializate de strângere de fonduri – fund-raising

CAPITOLUL III. Studiu de caz: asociația Milesime – Centrul de cultură și civilizație a vinului

III.1 Prezentarea asociatiei Milesime

III.2 Serviciile oferite de asociația Millesime

III.3 Politica de promovare a centrului Millesime

III.3.1 Site

III.3.2 Newsletter

III.3.3 Revista Millesime

III.3.4 Cursurile Millesime

III.3.5 Evenimente

III.3.6 Clubul Millesime

III. 4 Concluzii și propuneri de îmbunătățire

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Introducere

Pana la alegerea temei a fost un drum lung deoarece nu vroiam sa lucrez la licenta doar pentru a o face, ci sa lucrez la ceva pentru care am un interes deosebit si imi face placere. Eu am o afacere in domeniul agricol in care se desfasoara diferite activitati din mai multe ramuri de productie si prelucrare a agriculturii, prima fiind producerea de fructe in care deja am plantat 2 hectare de livada de mere – 5 soiuri si pere un singur soi cu o concentratie de 8000 de pomi la hectar care ajunge sa produca aproximativ 210 tone pe an din care 85% ciliate extra.

Sunt in curs de pregatire pentru a extinde plantatiile si pentru a infiinta planatii de fructe rosii de care au o cere foarte mare, cum ar fi cirese, visine, coacaze, zmeura, capsuni, mure ,afine etc. Datorita faptului ca fiecare fruct in parte are nevoile sale, fiecare fruct cultivat va avea parcela dedicata in care se vor regla prin anumite procedee substantele si aciditatea din sol. Acest standard inalt de calitate este datorat concentratiei mari de pomi intr-un spatiu restrains, asta face ca lucrarile sa fie mai simple si de scurta durata, tratamentele eficente, asigurarea apei prin sistem electronic programat de picurare, controlul asupra starii de sanatate sa fie exact asigurare tratamentlor si a hranei necesare sa fie cat mai eficienta, preluari periodice de probe din sol si plante pentru a vedea gradul asimilarea hranei si starea fitosanitara,

Toata tehnologia de producte fiind adusa din Italia, datorita faptului ca sunt de originie italiana, dar si pentru ca este actualul Nr. 1. in lume in productia, prelucrarea si exportarea de fructe, legume, derivate prin procesare si vin.

A doua este producerea de legume mai putin uzuale sau care nu au acoperit necesarul pe piata cererii, cum ar fi zucchini care sunt dovlecei de culoare verde sau verde cu striatii cu caliati deosebite si o flexibilitae mare in preparatele culinare, de la prajit la copt, fiert etc. si o alta legume produsa de mine este porumbul zaharat. Aacesta fiind o leguma si se deosebeste de porumbul normal sau furajer deoarece este utilizat industrial pentru producerea de conserve si consumul lui proapat.

A treia este producerea de miere si alte produse apicole, aceasta a inceput ca si o necessitate pentru nevoia de polenizare la plantatiile mele, iar apoi din aceasta necessitate s-a nascut o afacere. Ultima activitate de productie, este producerea de suc de fructe prin prelucrarea fructelor produse de mine, dar si de fructe provenite din plantatiile invecinate care corespund cerintelor mele, acest suc necesitand fructe sanatoase deoarece sucul nu va contine adaosuri, iar pentru conservare se va folosi metoda pasteurizarii care este un tratament termic.

Vinul il voi produce prin prelucrarea strugurilor proveniti din podgoria proprie pe care voi incepe sa o infiintez in primavera anului viitor, dar si din struguri proveniti de la alte persone care vor produce in jurul podgoriei struguri dupa standardele si cerintele mele ,astfel personae care vor sa se axeze pe producerea acestora si vanzarea directa vor avea deja un comparator ca si in cazul fructelor destinate sucului.

Producerea vinul este activitatea de suflet datorita faptului ca tatal meu provine dintr-o zona a italiei numita Valpolicella, o zona exceptionala din care au fost create multe vinuri exceptionale. Asadar am decis sa invat si sa aduc tehnologia, care este bine pusa la punct, aici sis a folosesc struguri produsi aici.

Avand o discutie cu domnul professor Rosca Remus pe aceasta tema, am aflat de existenta Centrului de cultura si civilizatie a vinului ‘’Millesime’’, dupa care am fost sa vad despre ce este vorba si acolo l-am intalnit pe dumnul Dorin Poapa presedintele si cofondator Millesime care ma initiat in acest centru si m-a invitat sa urmez cursul de initiere in cultura si civilizatiea vinului unde am invatat despre: Vinul – istorie și civilizație,lumea Veche și Lumea Nouă a vinului – scurta introducere,Clasificarea vinurilor,Lumea senzoriala a vinurilor,Introducere în degustare,Asocierea vinului cu preparatele culinare, Vinul rose, Temperatura si ordinea de consum, Accesorii în degustare, Vinurile aromate, Baric, buchet, batonaj, Vinurile baricate, Arome colaterale. Acest curs a constat in 5 sesiuni in care am degustat 25 de vinuri, dupa care am absolvit cursul. Acum frecventez activitatiele centrului care are si un club si in curand un Ordin din dorinta de a devein membru al acestui centru cat mai repede si poate sa devin un cavaler de vita nobila.

Capitolul I. Sectorul organizațiilor nonprofit din România

Acest capitol este dedicat prezentării realităților specifice sectorului nonprofit din România. Încă de la început dorim să subliniem faptul că, între nivelul de dezvoltare a sectorului nonprofit dintr-o societate și sănătatea socială a acesteia există un raport de directă proporționalitate. În consecință, orice societate, națiune ar trebui să-și dorească un sector al organizațiilor nonprofit dezvoltat, puternic implicat în viața comunității, capabil să promoveze valori pozitive și să suplinească, satisfacă nevoi nesatisfăcute de către sectorul guvernamental sau cel al organizațiiilor pentru profit.

I.1 Scurt istoric privind evoluția sectorului nonprofit în România

În anul 1751 a fost înființată prima instituție de asistență socială cu caracter public, azilul de femei „Domnița Bălașa”. În aceeași perioadă, Spitalul Colțea oferea tratament gratuit celor săraci. În 1782, în Moldova s-au înființat așezămintele Casa Milei, cu venituri provenite din o serie de taxe. În anul 1876 a fost înființată prin decret regal Societatea Română de Cruce Roșie.

În contextul Primului Război Mondial și în perioada interbelică are loc o intensificare a activității de asistență socială în România. Perioadei de avânt economic dintre 1920 -1929 îi corespunde și cel mai mare număr de instituții de asistare socială înființate din inițiativă privată, din întreaga perioadă modernă a României de până atunci. Acest fapt atestă legătura directă stabilită între prosperitatea economică și preocupările pentru atenuarea problemelor sociale. La rândul său, noul cadru legal a favorizat dinamica fenomenului de multiplicare organizațională din sectorul care grupa activitățile cu caracter nonprofit. La 1 ianuarie 1936 recensământul institutelor de asistență socială a arătat existența unui număr mare de entități în care voluntariatul era esențial, din care o mare parte erau de inițiativă privată. Perioada comunistă a fost una nefastă pentru sectorul organizațiilor nonprofit datorită anulării sau limitării unor drepturi și libertăți cetățenești. După anul 1989, odată cu trecerea României la un sistem democratic, are loc o revigorare a sectorului nonprofit. Reprezentativ în acest sens este suma de 62.680 reprezentând numărul total al ONG-urilor înregistrate în Registrul Național O.N.G. din România la data de 20.01.2010.

I.2 Organizațiile nonprofit – delimitări conceptuale și clasificări

Pentru a înțelege locul sectorului nonprofit în cadrul unei societăți, trebuie să facem o radiografie a acesteia. Astfel, considerăm că ansamblul social este format din organizații care activează în trei mari sectoare:

Sectorul public. În această categori intră: instituții publice centrale și locale, executive, legislative și judecătorești, guvern, ministere, agenții guvernamentale, prefecturi, Consilii județene, locale, primării și instituții subsidiare.

Sectorul privat de afaceri. În această categori intră: societăți comerciale, regii autonome, societăți naționale și asociații familiale.

Sectorul privat, neguvernamental și nonprofit. În această categori intră: organizații neguvernamentale: asociații, fundații și federații; asociații de proprietari și locatari; sindicate; partide politice; biserici si organizații religioase; cluburi si asociații sportive; camere de comerț si organizații patronale.

Terminologia folosită în denumirea organizațiilor din sectorul nonprofit depinde de mediul cultural la care ne raportăm: "organizații neguvernamentale" sau "organizații fără scop lucrativ" (Franța, România); "organizații nonprofit" (SUA); "organizații voluntare" (Marea Britanie).

În România, Ordonanța Guvernului nr. 81/1997 privind stimularea cercetării-dezvoltării și inovării definește organizația neguvernamentală ca fiind: "persoana juridică română de drept public sau privat, de interes obștesc, nepolitică, fără scop lucrativ, recunoscută potrivit legii ca având personalitate juridică și care nu este investită cu exercițiul autorității de stat și nici nu face parte din sistemul administrației publice". O altă definiție este cea adoptată de Organizația Națiunilor Unite afirmă că: "instituțiile nonprofit sunt entități sociale sau legale create în scopul producerii de bunuri și servicii care să nu reprezinte pentru ele o sursă de venit, profit sau alt câstig financiar pentru persoanele care le înființează, controlează sau finanțează. În practică se întâmplă ca ele să genereze fie surplus, fie deficit, dar orice surplus care se întâmplă să fie generat nu poate fi însușit de vreo persoană care determină instituția nonprofit".

Cea mai larg recunoscută definiție a unei organizații nonprofit, unclusiv în România, este cea elaborată de Universitatea John Hopkins din SUA. Această abordare este acceptată și folosită la ora actuală de cercetători din întreaga lume: Clasificarea Internațională a Organizațiilor Neguvernamentale (ICNPO – International Classification for NonProfit Organizations). Definiția ICNPO identifică cinci trăsături cheie pe care trebuie să le aibă o organizație pentru a putea fi inclusă în sectorul nonprofit:

Să fie organizată într-un anumit grad. Aceasta nu implică în mod obligatoriu constituirea legală a organizației ci conturarea unei structuri instituționale: documente privind structura internă și regulile de funcționare, o relativă persistență a scopurilor pentru a-i oferi o continuitate organizațională.

Să fie privată adică separată instituțional de guvern. Trebuie să fie „nonguvernamentală” în sensul de a fi separată structural de instrumentele folosite de autoritătile publice.

Non-profit distribuitoare. Organizația nu trebuie să ofere profit către cei care o dețin sau către conducători.

Autoconducere. Organizația trebuie să aibă capacitatea managerială de a-și gestiona activitățile în vederea atingerii scopurilor pe care și le-a propus. De asemenea, aceasta nu trebuie fie strâns controlată de vreun organism guvernamental sau vreo organizație de afaceri astfel încât funcția ei esențială să fie parte a funcției acestor instituții;

rcetători din întreaga lume: Clasificarea Internațională a Organizațiilor Neguvernamentale (ICNPO – International Classification for NonProfit Organizations). Definiția ICNPO identifică cinci trăsături cheie pe care trebuie să le aibă o organizație pentru a putea fi inclusă în sectorul nonprofit:

Să fie organizată într-un anumit grad. Aceasta nu implică în mod obligatoriu constituirea legală a organizației ci conturarea unei structuri instituționale: documente privind structura internă și regulile de funcționare, o relativă persistență a scopurilor pentru a-i oferi o continuitate organizațională.

Să fie privată adică separată instituțional de guvern. Trebuie să fie „nonguvernamentală” în sensul de a fi separată structural de instrumentele folosite de autoritătile publice.

Non-profit distribuitoare. Organizația nu trebuie să ofere profit către cei care o dețin sau către conducători.

Autoconducere. Organizația trebuie să aibă capacitatea managerială de a-și gestiona activitățile în vederea atingerii scopurilor pe care și le-a propus. De asemenea, aceasta nu trebuie fie strâns controlată de vreun organism guvernamental sau vreo organizație de afaceri astfel încât funcția ei esențială să fie parte a funcției acestor instituții;

Voluntariatul presupune existența un procent semnificativ de participare voluntară atât în conducerea propriilor activități cât și în managementul ei operațional. Calitatea de membru trebuie să nu fie impusă, deci acele organizații în care legea impune participarea vor fi excluse din această definiție.

În continuare ne vom focusa pe clasificarea organizațiilor nonprofit, ceea ce ne va permite o înțelegere mai profundă a complexității, rolului și importanței sectorului nonprofit într-o societate. ICNPO împarte organizațiile în 12 grupe majore de activitate în funcție de tipul principal de produse sau servicii pe care le furnizează fiecare. Grupele majore sunt:

Cultură și recreere: include acele organizații și activități în general specializate în domeniul cultural și de recreere.

Educație și cercetare: include organizații și activități de sprijin pentru servicii educaționale și de cercetare.

Sănătate: include organizațiile care desfăsoară activități în legătură cu îngrijirea sănătății.

Servicii sociale: include organizațiile care furnizează servicii sociale sau sunt orientate înspre a sprijini persoane, grupuri de persoane sau comunități.

Mediu: includ acele organizații care promovează sau furnizează servicii pentru conservarea și protecția mediului, care vor să se reducă poluarea.

Dezvoltare umană și habitat: include organizații care promovează programe și furnizează servicii pentru a ajuta la îmbunătățirea economică și socială a comunității.

Lobby politic și legal: include organizațiile și grupurile care acționează pentru protecția și promovarea drepturilor civile, urmăresc interesele unor grupuri sociale și politice.

Intermediari filantropici și voluntari: include organizațiile filantropice și organizațiile care promovează caritatea, inclusiv fundații care acordă burse, granturi, care promovează voluntarismul și implicarea socială, inclusiv care strâng fonduri.

Internaționale: organizații care promovează înțelegerea culturală dintre popoarele din diferite țări si cu istorii diferite, de asemenea organizațiile care acordă asistență în caz de necesitate sau război și care promovează bunăstarea și dezvoltarea internațională.

Religie: organizații care promovează credințele religioase, care administrează servicii si ritualuri religioase.

Organizații profesionale și de afaceri: includ acele organizații care promovează reglementarea și respectarea intereselor de afaceri, profesionale sau de muncă.

Alte grupuri care nu sunt clasificate.

Și pentru că în acest capitol facem referire la realitatea sectorului nonprofit din România, vom prezenta în continuare printre cele mai des întâlnite organizații nonprofit din țara noastră:

Asociațiile de proprietari și asociațiile de locatari.

Cluburile de vacanță și de divertisment.

Asociațiile sportive.

Asociațiile de handicapați.

Asociațiile profesionale.

Asociațiile patronale.

Asociațiile consumatorilor.

Asociațiile de femei, de tineret, de pensionari, de minoritari etnice, religiose, sexuale.

Sindicatele.

Asociațiile religioase.

Asociațiile constituite pentru soluționarea vreunei probleme, juridice sau sociale.

Partidele politice.

Asociațiile cu caracter umanitar.

Asociațiile constituite prin lansarea unei campanii de advocacy. Termenul de advocacy poate fi tradus prin pledoarie prin care se urmărește influențarea politicilor publice.

Asociațiile cu caracter filantropic.

Asociațiile cu caracter social și științific.

Asociațiile cu caracter politic. Ordonanța de guvern nr. 26/2000 nu se aplică partidelor politice ci organizațiilor care îmbracă forma partidelor politice, fără a participa la alegeri.

Școlile și universitățile private. Potrivit legilor din România, învățământul este un domeniu nonprofi (inclusiv instituțiile de învățământ private românești).

Spitale și instituții de îngrijire a sănătății private.

După cum se poate observa, sectorul nonprofit din România este unul puternic diversificat ceea ce reflectă și multitudinea problemelor, nevoilor la care răspunde, pe care le satisface. Considerăm că tendința este de creștere a acestei diversități pe măsura diversificării problemelor cu care se confruntă societatea actuală.

I.3 Rolul și importanța organizațiilor nonprofit

Rolul și importanța organizațiilor nonprofit au fost sesizate de personalități marcante ale secolului XX precum Alvin Toffler și Peter Drucker. Acesta din urmă, considerat și părintele managementului modern afirma: „Secolul al XX-lea, …, a fost martorul, în țările dezvoltate mai ales, unei evoluții explozive atât a structurilor economice, cât și a celor guvernamentale. Acum, în amurg, secolul al XX-lea are nevoie de o evoluție la fel de explozivă a sectorului social nonprofit, care să construiască comunitățile necesare în noul mediu dominant din punct de vedere social, orașul. ” Nevoia unei astfel de evoluții a sectorului este determinată de faptul că: „Sectorul privat a devenit un mod de ați câștiga existența nu de ați construi o viață. ….. întreprinderea este mai aproape de ceea ce Toennies definiea acum o sută de ani ca fiind o „societate” nu o „comunitate”.

Potrivit marelui om de management, sectorul nonprofit poate și trebuie să contribuie în mod semnificativ la crearea acestei comunități, punct de vedere cu care rezonăm în totalitate. Mai mult decât atât, considerăm că sustenabilitatea unei societăți, a unei națiuni, calitatea vieții membrilor săi este condiționată de nivelul de dezvoltare a sectorului nonprofit.

Din punctul nostru de vedere, importanța organizațiile nonprofit în realizarea comunității de care aminteam anterior rezidă din faptul că:

Acestea oferă posibilitatea unei participări cât mai largi a cetățenilor la decizia publică. Altfel spus, are loc o democratizare a deciziei publice.

Acestea își asumă rolul de furnizori de produse și servicii care satisfac nevoi sociale. În general, acestea identifică și satisfac nevoi sociale nesatisfăcute de către sectorul instituțiilor publice sau cel privat dedicat profitului. În acest fel, organizațiile nonprofit reușesc să răspundă unor „nișe” sociale în care sistemele publice si private nu văd nici interes nici oportunitate de a acționa. Mai mult decât atât, potrivit Oanei Țigănescu, serviciile sociale oferite de către organizațiile nonprofit prezintă următoarele caracteristici:

calitatea înaltă a serviciilor datorită faptului că organizațiile nonprofit: pot aloca mai mult timp și mai mult personal pentru rezolvarea problemelor care apar; flexibilitatea le permite să reacționeze mai repede și diferențiat în funcție de nevoi; se pot oferi servicii complementare și de susținere pentru beneficiari;

echitatea: suportul voluntar, filantropic și lipsa de birocrație, fac ca organizațiile nonprofit să îi ajute pe toți cei aflati în nevoie;

costuri reduse: fiind instituții bazate pe voluntariat și filantropie organizațiile pot să ofere servicii cu un cost mai redus decât alți furnizori;

inovație: fiind flexibile și receptive, organizațiile nonprofit sunt deschizători de drumuri în anumite domenii, identificând noi nevoi, formulând abordări noi, complexe și soluții alternative.

Importanța sectorului nonprofit rezidă și din funcțiile pe care le îndeplinește acesta, realizate prin intermediul instituțiilor și activităților din acest sector:

Funcția de „avangardă socială”, de agenți ai schimbării. Acest lucru a fost sesizat și de Alvin Toffler în lucrarea sa „Puterea în mișcare”. Neavând constrângerile specifice organizațiilor pentru profit și a instituțiilor publice, organizațiile nonprofit dau dovadă de receptivitate la nou, de apetență pentru experimentare. Acest lucru se datotează și profilului persoanelor care se implică în organizațiile de acest tip. În acest fel, organizațiile nonprofit reușesc să identifice soluții noi pentru probleme existente.

Funcția de dezbatere. Sectorul organizațiilor nonprofit oferă un cadru, un forum de dezbatere privind actualele teorii, convingeri, supoziții despre lume, cu privire la ce este bun si ce ar trebui făcut în societate. Nu de puține ori acestea își asumă rolul de a pune pe agenda publică subiecte, teme evitate sau neinteresante pentru sectorul pentru profit sau instituțiile publice, dar extrem de importante pentru bunăstarea societății și viitorul omenirii.

Funcția ludică, de relaxare – sectorul nonprofit oferă oportunități semnificative în acest sens cetățenilor. Până și munca de voluntariat a indivizilor poate fi considerată într-o anumită măsură relaxantă. Organizațiile nonprofit pot folosi aceasta ca pe un factor motivator în atragerea de voluntari.

Funcția de integrare și socializare. Importanța acestei funcții este evidentă pornind de la modul în care expertul pakistanez în management Syed Muntaz Saeed a descris actuala realitate socială din țările dezvoltate: „Dezumanizarea din era industrială în Vest a fost o consecință a exilării familiei într-un rol pur social și non-economic. Astfel managerul și muncitorul din epoca modernă sunt sfâșiați între locul de muncă și domiciliu, în sens fizic, și între familie și organizație în sens emoțional”. Prin această funcție sectorul promovează incluziunea socială în contextul în care vechile modele de grupalitate socială bazate pe vecinătate și familie și-au pierdut foarte mult din importanță. Organizațiile nonprofit au capacitatea de a veni în întâmpinarea nevoilor de sociabilitate și apartenență ale oamenilor. Principalul motiv pentru care oamenii devin voluntari este dorința de a se identifica cu comunitatea, de a se angaja și a contribui la binele acesteia.

Funcția de memorie socială. Unele organizații nonprofit și-au asumat rolul de păstrători ai valorilor, tradițiilor și evenimentelor care au marcat evoluția istorică a comunităților. În acest fel se conservă și identitatea acestora, o necesitate în contextul globalizării.

Funcția de gestionare a sacrului. Căutarea sacrului de către OM contribuie la satisfacerea nevoii de sens a acestuia. Liderul spiritual al tibetanilor Dalai Lama afirma că omul modern nu suferă în mod special de lipsuri materiale ci de lipsa dragostei și a sensului. Prin gestionarea sacrului, organizațiile nonprofit pot satisface, cel puțin parțial nevoia de sens a omului.

Funcția de feed-back social se referă la reacția organizațiilor nonprofit la acțiunile sau lipsa acestora din partea instituțiilor publice și / sau a organizațiilor de afaceri referitoare la teme, probleme de interes public, crescând astfel probabilitatea unor decizii corecte și responsabile. Un exemplu de actualitate ar fi reacția societăți civile din România față de exploatarea gazelor de șist.

Funcția de instruire și educație socială este exercitată în două moduri: prin promovarea unor valori în comunitățile în care activează; prin implicarea membrilor și a voluntarilor în activitățile desfășurate și în managementul organizației nonprofit. Acestea reprezintă adevărate școli de management, de comunicare, implicare, motivare, implementare de proiecte și rezolvare de probleme.

Funcția de resursă pentru celelalte sectoare sociale. Sectorul nonprofit reprezintă o importantă sursă de resurse umane și de cunoaștere, inclusiv sub aspectul bunelor practici, pentru celelalte organizații din societate. Oamenii și cunostințele reprezintă resursele strategice ale organizațiilor din societatea modernă.

În concluzie, „numai sectorul social, prin organizațiile neguvernamentale, nonprofit, poate crea acel ceva de care avem nevoie, comunitățile cetățenești. Tot organizațiile nonprofit sunt singurele care pot satisface cea de-a doua nevoie a societății urbane, nevoia unei atitudini cetățenești.” Din punctul nostru de vedere, o națiune cu un sector nonprofit slab dezvoltat își compromite șansa unei dezvoltări echilibrate, sustenabile care să asigure un nivel cât mai înalt al calității vieții pentru cetățenii săi.

I.4 Dimensiunea sectorului nonprofit din România

În cadrul acestui subcapitol ne propunem să analizăm dimensiunea sectorului nonprofit din România precum și tendințele de evoluție ale acestuia cu ajutorul câtorva date statistice. Pentru început vom prezenta numărul de organizații înregistrate la Registrul Național O.N.G. precum și structura acestora pe principalele categorii.

Tabel 1. Numărul de organizații din Registrul Național O.N.G.

Fig. 1 – Evoluția principalelor categorii de ONG-uri din România la nivelul anilor 2010 – 2013

Se poate observa o creștere a tuturor celor cinci categorii de ONG-uri din România în 2013 față de 2010. Cea mai semnificativă creștere este la asociații, acesta fiind de 33%.

Fig. 2 – Structura principalelor categorii de ONG-uri din România la nivelul anului 2013

Se poate observa că asociațiile sunt cel mai bine reprezentate având o pondere de trei sferturi din totalul ONG-urilor din România la nivelul anului 2013.

Potrivit legislației din țara noastră persoanele fizice au dreptul de a redirecționa 2 % din impozitul pe venit către organizațiile neguvernamentale. În următorul tabel este prezentată evoluția acestei sume în România în anii 2008, 2009 și 2010.

Este evidentă o creștere spectaculoasă în 2009 față de 2008, dar o plafonare în 2010 față de 2009. Pentru a înțelege amploarea acestui fenomen în societățile puternic dezvoltate economic, precizăm că americanii au donat în anul 2009 o sumă record de 227 de miliarde de dolari în scopuri caritabile. Relevant pentru tema acestui subcapitol considerăm a fi și rezultatele unui studiu realizat în anul 2010 și care prezintă principalele destinații ale acestor sume pentru anul 2009. Principalii beneficiari ai donațiilor au fost:

Biserica sau fundațiile bisericești (29 % ).

SMURD (10%), 

Salvați copiii (9 %), 

Copii în dificultate (6 %)

Crucea Roșie (aproximativ 6 %).

Școli sau fundații care sprijină educația sau cultura (aproximativ 8 %).

Din punctul nostru de vedere, această situație este extrem de relevantă pentru mentalitățile și preocupările specifice societății românești. În timp ce 29% dintre donatori au ales biserica ca beneficiar, doar 8% dintre aceștia au sprijinit învățământul, educația și cultura. SMURD-ul a beneficiat de 10% în special datorită imaginii publice pozitive a fondatorului său, Raed Arafat. În concluzie, pentru a sublinia odată în plus tendința din acest sector în România, precizăm că în 2005 doar 145.000 de români au profitat de oportunitatea de a redirecționat 2% din impozitul pe venit, iar în 2009 numărul acestora a fost de 1.648.313, de peste zece ori mai mulți decât în 2005. Toate cifrele prezentate în cadrul subcapitolului demonstrează o dezvoltare a sectorului nonprofit din România atât sub aspectul numărului de organizații active cât și a sumelor alocate de către români acestora.

Capitolul II. Marketingul organizațiilor nonprofit

Scopul capitolului este acela de a prezenta:

necesitatea practicării unui marketing performant în organizațiile nonprofit;

rolul marketingului în organizațiile nonprofit;

mixul de marketing ca instrument de bază al unui marketing performant în organizațiile nonprofit.

II.1 Nevoia de marketing în organizațiile nonprofit

Motivația tratării problematicii marketingului în organizațiile nonprofit are la bază conștientizarea importanței acestuia pentru supraviețuirea și succesul lor în actualul context socio-economic. Avem în vedere principalele sarcinile operaționale ale marketingului pentru o organizației în general, concretizate în:

Asigurarea resurselor necesare dezvoltării organizației pentru atingerea scopului pentru care a fost creată. Accentuarea crizei resurselor nu face deloc facilă această sarcină.

Furnizarea de valoare către clienții organizației. Relevant în acest sens este afirmația lui Philip Kotler: „Marketingul nu este arta depistării unor moduri ingenioase de a scăpa de ceea ce produci. Marketingul este arta creării unei valori veritabile pentru client. Este arta de a-ți ajuta clienții să câștige mai mult. Cuvintele de ordine ale marketingului sunt: calitate, serviciu și valoare”. Pentru a putea vorbi de valoare pe o piață globală din ce în ce mai concurențială este nevoie de diferențiere. Același Philip Kotler afirma: „Dacă nu deține un avantaj singular asupra rivalelor sale, o firmă nu are nici un motiv să existe.”

Aceste două sarcini ale marketingului sunt valabile și exrem de importante și pentru marketingul practicat în organizațiile nonprofit. Lipsa resurselor nu face posibilă existența organizației nonprofit. Incapacitatea de a furniza valoare nu justifică existența acesteia pe piață. Marketingul poate și trebuie folosit în toate domeniile și situațiile în care există și activează organizațiile, în toate domeniile vieții sociale.

II.2 Rolul marketingului în organizațiile nonprofit

Potrivit Asociației Americane de Marketing, marketingul nonprofit este marketingul unui produs sau serviciu în care oferta nu este destinată realizării unui profit în bani de către marketer. Altfel spus, „profitul” asociat marketingului nonprofit este bunǎstarea individului, a grupului sau a societǎții, în timp ce scopul marketingului comercial este de a genera profit pentru firmă și implicit bunǎstare pentru acționari.

În organizațiile nonprofit principalele activități de marketing vizează:

Cunoașterea și analiza mediului de marketing este vitală având în vedere dinamica extraordinară a acestuia. Alvin Toffler afirma în acest sens în lucrarea sa „Puterea în mișcare” că singura certitudine a lumii în care trăim este schimbarea. Cu siguranță probleme precum protecția mediului înconjurător sau obezitatea nu ar fi prezentat mare interes pentru opinia publică în urmă cu 50 de ani.

Cercetarea pieței și identificarea categoriilor de public. Aceasta nu este un efort deloc facil având în vedere numeroasele categorii de public existente în cazul unei organizații nonprofit. Printre cele mai importante categorii de public sunt clienții / beneficiarii produselor / serviciilor oferite de organizație și voluntarii. Identificarea categoriilor de public va spori semnificativ eficacitatea utilizării resurselor, cu efecte benefice asupra gradului de îndeplinire a scopului și obiectivelor.

Diferențierea pieței în scopul identificării persoanelor și grupurilor ce urmează a fi servite. Acest proces corespunde segmentării pieței. Tot în cadrul acestei activități se impune și cunoașterea comportamentului grupului țintă cu scopul de a oferi valoarea așteptată de către acesta. Este vorba despre oferirea unei combinații, a unui mix unic de avantaje de către organizație astfel încât publicul vizat să răspundă afirmativ.

Planificare strategică care trebuie să stabilească scopul organizației, valoarea pe care dorește să o ofere grupurilor țintă vizate precum modalitățele de accesare a resurselor necesare desfășurării activității și îndeplinirii obiectivelor.

Dezvoltarea de politici, programe și activităților destinate satisfacerii necesităților grupurilor țintă. Aceasta reprezintă politica de produs a organizației nonprofit.

Stabilirea politicii de prețuri pentru produsele și serviciile oferite. Este un demers dificil având în vedere multitudinea de factori de care trebuie să se țină cont.

Stabilirea politicii de comunicare a organizației, vitală pentru capacitatea sa a atrage resurse și a gestiona relațiile cu numeroasele categorii de public.

Stabilirea politicii de distribuție a produselor și serviciilor organizației pe de o parte, și identificarea principalelor piețe de unde să își vor procura resurse.

Monitorizarea, controlul si evaluarea activităților de marketing în scopul măsurării eficacității acestora și a îmbunătățirii ei.

Toate activitățile prezentate anterior vizează îndeplinirea sarcinii organizației nonprofit de a oferi valoare grupurilor țintă alese. În continuare vom prezenta o serie de activități de marketing care vizează cea de a doua sarcină a organizației nonprofit, asigurarea resurselor necesare atingerii scopului:

Atragerea și managementul de marketing al voluntarilor și participanților la activitățile nonprofit.

Cercetarea pieței finanțatorilor și identificarea surselor de resurse posibile.

Managementul proiectelor și comunicarea cu finanțatorii.

La fel ca și în cazul organizațiilor de business, marketingul specific organizațiilor nonprofit implică dpuă nivele de planificare și implementare:

nivelul strategic;

nivelul operațional.

În ceea ce privește nivelul strategic, marketingul trebuie să contribuie la definirea identității organizației, oferind răspunsuri la o serie de întrebări: Cine suntem noi? Ce facem noi și care este rolul nostru? Ce valori oferim? Pentru cine facem ceea ce facem? Cine ne sprijină, cine ne ajută, cine ne finanțează?. Succesul organizației nonprofit este condiționat de răspunsurile la aceste întrebări. Marketingul organizațiilor nonprofit la nivel operațional este asigurat în special prin intermediul mixului de marketing. Acesta prezintă o serie de elemente și trăsături comune cu cel al mixului de marketing specific organizațiilor de business, dar și o serie de elemente și trăsături care îl diferențiază. Toate aceste aspecte reprezintă tema următorului subcapitol care are rolul de a le aprofunda.

II.3 Mixul de marketing specific organizaților nonprofit

„Am intrat într-un deceniu al valorii. Dacă nu ești în stare să vinzi un produs de calitate maximă la prețul cel mai scăzut din lume, te așteaptă eliminarea din joc.” Veridicitatea acestei constatări, a acestui verdict dat de către Jack Welch, marchează sfârșitul de secol XX și începutul de secol XXI, devenind principiul fundamental care guvernează competiția actuală. Mixul de marketing este un dintre cele mai importante instrumente folosite de către organizații pentru a-și dezvolta capacitatea de a oferi valoare publicului țintă.

Concept esențial al teoriei moderne a marketingului, mixul de marketing reprezintă „ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile pe care firma le combină cu scopul de a produce pe piața țintă reacția dorită”. Specialiștii apreciază că mixul de marketing este „unul dintre cele mai vechi și mai utile concepte de marketing… elegant prin simplitatea lui”. El reunește proprietățile caracteristice ale organizației, elementele pe care aceasta le poate folosi pentru a influența cererea pentru produsul său în general, vânzările în mod special, și anume: produsul însuși, nivelul prețului, activitatea promoțională și distribuția sau plasarea produsului. Acest set de variabile controlabile de către organizație, cunoscut și sub numele de cei „4P” are rolul de a detalia strategiile de marketing și de a influența piața în vederea asigurării eficienței maxime. Cei „4P” constituie variabilele cheie prin care organizația poate acționa în vederea obținerii impactului maxim asupra pieții și a consumatorului și reflectă modul în care sunt antrenate diferite componente ale resurselor de care dispune organizația pentru obținerea efectelor scontate.

În continuare prezentăm cele patru elemente ale mixuluide marketing:

Produsul ca ansamblu de avantaje și funcții aduse consumatorilor, adică elementele materiale și imateriale prin care se identifică oferta.

Prețul înțeles ca pachet de strategii prin care se decide nivelul și structura prețului final, mărimea marjei distribuitorului, a rabaturilor, condițiilor de plată.

Distribuția este definită de canalele, rețelele de distribuție, de logistica mărfurilor și, parțial, de forțele de vânzare și de sistemul de motivare a vânzătorilor.

Comunicarea, care este definită prin mesajele transmise către ținte, canalele de comunicare a mesajelor, metodele de promovare, relațiile publice, promovarea vânzărilor, merchandisingul.

Mixul de marketing se referă la o anumită structură de eforturi de marketing, la combinarea, proiectarea și integrarea în diverse proporții într-un program de marketing a variabilelor controlabile în scopul dobândirii eficacității necesare realizării obiectivelor organizației într-o perioadă determinată. Structura mixului de marketing, locul ocupat de fiecare componentă a sa depinde de posibilitățile organizației, de condițiile pieței, ale mediului în general, de optica și de capacitatea de realizare a celei mai bune combinații de instrumente, de către decidenți.

Precizăm faptul că, aspectele prezentate anterior fac referire în special la mixului de marketing din organizațiile de business. Mixul de marketing nonprofit este mai complex ca și structură având în vedere caracteristicile publicului țintă și numărul mare de categorii specifice acestuia. Pe lângă cei 4P prezentați anterior mixul de marketing nonprofit încorporează și următoarele elemente:

Participanții: membrii; consiliul de conducere/ boardul; personalul; clienții / beneficiarii; voluntarii.

Procesul.

Parteneriatele.

Activitățile specializate de strângere de fonduri – fund-raising.

În continuare vom prezenta elementele mixului de marketing nonprofit, focusându-ne pe evidențierea particularității, specificității acestora. Subliniem faptul că, particularitățile în marketingul nonprofit se referă în special la faptul că:

clienții beneficiari externi nu se află întotdeauna în exteriorul organizației,

nu plătesc întotdeauna pentru produsele sau serviciile primite preŃuri semnificative;

nu știu întotdeauna ce au nevoie de fapt.

În aceste condiții, marketingul nonprofit se aplică diferit față de cel clasic.

II.3.1 Produsul

Produsul constituie o serie de atribute tangibile și intangibile pe care un vânzător le oferă unui potențial client și care satisface dorințele acestuia. Astfel, un produs poate fi un bun fizic, serviciu, însă de cele mai multe ori este o îmbinare între cele două. Produsul poate fi definit deci ca un ansamblu structurat de atribute ce conferă consumatorilor un set de avantaje așa cum este el perceput pe piață.

Schimbările profunde din ultima jumătate de secol intervenite în mediul de afaceri a obligat organizațiile să-și regândească optica de marketing în ceea ce privește produsul ca element al mixului de marketing. Tranziția după cel de-al doilea război mondial de la o piață a vânzătorului la o piață a cumpărătorului, a generat schimbări profunde în gândirea și practica de marketing. Relevant în acest sens sunt următoarele citate:

„Timp de câteva decenii, cererile pentru produsele sale au depășit oferta. Produsele nu erau vândute ci distribuite. Clienții trebuiau să fie amabili și politicoși pentru a fi serviți. Banii se făceau foarte ușor.” – cazul companiei HGBV din Olanda;

„Clineții noștri sunt cei care stabilesc standardele de calitate. Datoria noastră este să le îndeplinim” – Brendan Power specialist în teoria motivației.

,,Noi nu servim piețe. Noi creăm piețe” (un exemplu în acest sens este walkman-ul) – Akio Morita de la Sony.

Primul este caracteristic unei piețe a vânzătorului în care acesta dictează regulile. Cel de-al doilea este specific unei piețe a cumpărătorului în care acesta stabilește standardele de calitate. Schimbarea de optică este evidentă, firmele devenind din ce în ce mai orientate spre client și implicit spre obținerea unor produse de calitate. Al treilea citat trădează atitudinea proactivă, înclinația spre inovare a companiei care aduce pe piață produse noi în adevăratul sens al cuvântului, a companiei care nu se limitează la a identifica și satisface cerințele consumatorului.

Potrivit lui Philip Kotler produsele oferite de organizații pe piață pot fi:

bunuri fizice / obiecte tangibile,

servicii,

experiențe,

evenimente,

persoane,

locuri,

proprietăți,

organizații,

informații,

comportamente,

idei.

În cazul organizațiilor nonprofit principalele categorii de produse oferite pieței sunt: ideile, comportamentele, serviciile și obiectele tangibile. În acest context, scopul marketingului nonprofit este acela de a determina renunțarea la idei sau comportamente indezirabile și/sau acceptarea unor noi idei sau comportamente. Ideile și comportamentele sunt, deci, “produse” ce trebuie delimitate. La rândul lor, ideile sunt împărțite în trei categorii: opinii, atitudini și principii.

Opiniile reprezintă afirmațiile unei persoane care, în mod conștient sau inconștient, pot conduce la manifestări sau acțiuni concrete, și care sunt introduse prin sintagma “Cred că …”. De exemplu, o afirmație de genul “Cred că fumatul dăunează sănătății”. Atitudinile reprezintă o ierarhizare relativ durabilă a opiniilor, care conduce la înclinația de a reacționa într-un mod prestabilit la evenimentele viitoare. Acestea sunt rezultatul unor aprecieri pozitive sau negative cu privire la oameni, lucruri, gânduri sau evenimente. De exemplu, o persoană care gândește că “fumatul dăunează sănătății și vreau să mă las de fumat” a făcut pasul de la opinie la atitudine, acordând valoare și finalitate opiniei sale. Principiile reprezintă acele opinii cu caracter general cu privire la felul în care trebuie să acționeze sau să nu acționeze persoana respectivă, sau cu privire la dezirabilitatea sau indezirabilitatea unei anumite situații, opinii care ocupă un loc central în sistemul global de opinii al unui om. De exemplu, cineva care consideră că “fumatul dăunează sănătății și toți fumătorii trebuie să renunțe la acest obicei” ridică atitudinea sa la rang de principiu.

În privința celei de-a doua categorii de produse, comportamentele, Kotler distinge între acțiuni nerepetitive, cum ar fi semnarea unei petiții privind protejarea mediului înconjurător sau participarea la un marș de protest organizat de sindicat, și introducerea unui nou model de comportament, cu totul diferit de cel existent, cum ar fi renunțarea la fumat sau utilizarea prezervativelor pentru evitarea sarcinilor nedorite. Relevant în acest sens este următorul tabel:

Tabelul nr. 2: Tipuri de comportamente promovate

Cea de-a treia categorie de produse oferite de organizațiile nonprofit sunt serviciile. Această categorie este extrem de vastă de la îngrijire medicală, la consiliere în carieră, planning familial, consultanță în afaceri, servicii de educație și învățământ, etc.

Cea de-a patra categorie de produse oferite de organizațiile nonprofit este reprezentată de unele obiecte tangibile, cum sunt, de exemplu, în cazul campaniilor de planificare familială, pilulele anticoncepționale, sau cum este, în cazul campaniilor de creștere a securității rutiere, centura de siguranță. Dar, chiar în această situație, produsul de bază pe care îl oferă organizația nonprofit nu este nici pilula anticoncepțională, nici prezervativul, și nici, în cel de-al doilea caz, centura de siguranță, ci comportamentul care se dorește a fi implementat de aceste produse.

Kotler subliniază caracterul bivalent al produsului în marketingul nonprofit: pe de o parte, el reprezintă un mijloc de satisfacere a unor necesități sau așteptări ale grupului țintă, iar, pe de altă parte, o soluție de rezolvare a unei probleme a grupului-țintă respectiv, dar care privește întreaga societate.

II.3.2 Prețul

În cazul majorității organizațiilor nonprofit, noțiunea de preț diferă de prețul produselor comercializate de către întreprinderi din următoarele motive:

prețul devine mai puțin important atunci când scopul organizației nu este obținerea profitului;

prețul este considerat neimportant pentru că, de multe ori, organizațiile nonprofit se adresează cu produsele și serviciile lor unor grupuri-țintă defavorizate, iar produsele sau serviciile se oferă gratuit sau au un preț modic. De aceea, multe organizații nici nu includ prețul în strategiile lor de marketing, motivând prin inexistența unei contraprestații din partea clientului și considerând că funcția de bază a organizațiilor nonprofit este tocmai de a-i ajuta pe cei care nu își pot permite să plătească.

În realitate însă, produsele sau serviciile furnizate către clienți sunt rareori gratuite, chiar dacă prețul plătit de aceștia îmbracă, în cele mai multe cazuri, o formă nemonetară. Deseori clientul plătește – sub forma prestării unei munci sau alocării unei părți din timpul său liber.

Există și organizații nonprofit care oferă produse și servicii comerciale, de cele mai multe ori din necesitatea acoperirii costurilor de furnizare a acestora, sau a altor prestații ce constituie obiectul lor de activitate. În aceste cazuri, problemele ce trebuie rezolvate sunt similare celor din sfera lucrativă, iar prețul este exprimat într-o manieră cvasi-comercială sau poate îmbrăca forma unor taxe, cotizații etc., soluția optimă fiind determinată de obiectivele de marketing ale organizațiilor. Aceste obiective subliniază importanța utilizării eficiente a resurselor disponibile. În plus, organizația poate să opteze pentru o strategie de diversificare a prețurilor, având în vedere două soluții: practicarea unui anumit preț pentru grupurile-țintă vizate și a unui alt preț pentru celelalte persoane interesate de achiziționarea produselor sau serviciilor respective.

Spre deosebire de întreprinderi, organizațiile sociale utilizează mult mai rar costurile de producție drept criteriu de stabilire a nivelului prețului, nu apelează aproape niciodată la orientarea după concurență, în schimb, se folosesc mult mai des de orientarea în funcție de cerere, adaptând prețul la posibilitățile grupului țintă vizat.

Majoritatea organizațiilor cunosc și acceptă faptul că prețurile plătite de către grupurile-țintă nu pot acoperi cheltuielile efectuate, diferența dintre veniturile anticipate și cheltuieli fiind completată prin fonduri obținute de la membri sau diverși finanțatori.

II.3.3 Distribuția

Organizațiile nonprofit operează mai mult cu idei și servicii decât cu produse (tangibile). Din această cauză, deciziile legate de distribuția acestor „produse” au legătură cu modul în care aceste idei și servicii vor fi făcute disponibile clienților. Dacă produsul este o idee, selectarea canalelor media potrivite pentru comunicarea ideii va facilita distribuția.

Politica de distribuție a organizațiilor nonprofit se referă la ansamblul deciziilor și activităților privind procesul schimburilor desfășurate între organizație și grupurile-țintă vizate de aceasta. În esență, ca și în marketingul clasic, este vorba despre punerea la dispoziția acestor grupuri-țintă a unor idei, bunuri și/sau servicii corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, în locul și la momentul dorite de către acestea. Datorită caracterului preponderent intangibil al produselor oferite de către organizațiile nonprofit, caracteristicile politicii de distribuție în marketingul nonprofit sunt foarte asemănătoare cu cele întâlnite în marketingul serviciilor. În același timp, unele dintre activitățile de distribuție au și un pronunțat caracter promoțional, distribuția și promovarea unei idei având, în ultimă instanță, foarte multe puncte în comun.

Canalele de distribuție folosite de organizațiile nonprofit sunt simple și scurte. Distribuția directă este tipică pentru aceste organizații. Deoarece un serviciu este intangibil, activitatea de vânzare necesită un contact direct între personal / voluntari și client.

II.3.4. Comunicarea

Comunicarea reprezintă un instrument esențial în menținerea dialogului cu mediul, utilizat alături de celelalte componente ale mixului de marketing.

În cadrul politicii de comunicație sunt utilizate o serie de forme și mijloace specifice de promovare a intereselor organizației, care, combinate în diverse proporții, iau forma submixului de comunicație promoțională și anume: publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice, publicitatea gratuită, valențele promoționale ale produsului (design, ambalaj, marcă etc.), participarea la manifestări expoziționale, sponsorizarea și mecenatul, abordarea personalizată a consumatorului (mailing, e-mailing, phoning), utilizarea forțelor de vânzare.

Politica promoțională reprezintă o componentă importantă a mixului de marketing, în mod special pentru organizațiile nonprofit. Aceasta nu diferă în mod esențial de ceea ce se întâmplă în marketingul clasic, mijloacele și tehnicile utilizate, ca și demersul urmat, fiind practic identice.

Rolul comunicării promoționale este acela de a facilita schimburi directe sau indirecte, prin informarea indivizilor, grupurilor sau organizațiilor și prin influențarea acestora, în scopul de a-i determina să apeleze la serviciile, să achiziționeze produsele organizațiilor nonprofit sau să sprijine activitatea acestora. Pentru a realiza schimburile directe, organizația furnizează informații despre bunurile, serviciile sau ideile sale unui anumit segment de piață. În schimburile indirecte, organizația se adresează organismelor guvernamentale, investitorilor și publicului larg interesat de organizație și de serviciile sale.

În cazul organizațiilor nonprofit se utilizează, în mare măsură, relațiile publice, cultivându-se o atitudine favorabilă în rândul acelor categorii ale populației, care pot să sprijine sau să influențeze favorabil activitatea organizației: subscriptori, militanți, mass media, lideri de opinie, prescriptori, unele grupuri țintă etc.

Un loc important îl ocupă și publicitatea gratuită, de care beneficiază aceste organizații, datorită atât interesului mass media pentru activitățile cu caracter politic și social, cât și acțiunilor de relații publice direcționate spre reprezentanții mass media.

Publicitatea clasică nu este foarte des utilizată, datorită costurilor ridicate. În România, organizațiile nonprofit utilizează mai ales publicitatea prin tipărituri și publicitatea în presa scrisă.

Chiar dacă termenul de „forțe de vânzare” s-a încetățenit în sfera lucrativă, există forțe de vânzare și în aceste organizații. „Forțele de vânzare” sunt reprezentate de voluntarii organizațiilor acestora.

Alcătuirea mixului promoțional este influențat de natura serviciului oferit, bugetul promoțional și caracteristicile grupurilor țintă vizate.

II.3.5 Participanții

Într-o măsură considerabilă diferențele dintre marketingul clasic și cel al organizațiilor nonprofit sunt determinate de multitudinea de categorii de public pe care responsabilii de marketing trebuie să îi aibă în vedere:

membrii,

membrii decidenți (boardul sau membrii consiliului de administrație),

voluntarii,

personalul angajat al organizației,

clienții-beneficiarii ai serviciilor oferite de organizația.

Membrii sunt persoanele care au subscris, aderat la misiunea organizației nonprofit și se înscriu prin completarea si semnarea a unei cereri de înscriere si a unei declarații de adeziune. Calitatea de membru presupune anumite responsabilități legate de alocarea unor resurse organizației nonproft cum ar fi cele financiare, de timp și / sau de muncă. Marketingul nonprofit trebuie să acorde o importanță deosebită membrilor deoarece numărul și implicarea acestora sub aspectul resurselor alocate determină în mod hotărâtor succesul acesteia, consistența și impactul acțiunilor intreprinse, notorietatatea, capacitatea de a atrage noi resurse și perspectivele sale de dezvoltare.

Membrii decidenți. Motivația includerii membrilor decidenți în mixului de marketing are la bază faptul că ei sunt:

o piață, principala categorie de public care trebuie cucerită, îndoctrinată, convinsă de utilitatea acțiunilor și oportunitatea scopului pe care organizația nonprofit și le-a asumat;

o resursă – fiind furnizori de notorietate, au roluri însemnate în atragerea fondurilor și a noilor membri, sunt generatori și promotori ai culturii organizaționale.

Voluntarii sunt o categorie definitorie de public țintă pentru organizațiile nonprofit. Pentru a se putea vorbi de un marketing eficace al voluntarilor, trebuie cunoscute motivațiile care îi determină pe oameni să devină voluntari. Printre cele mai importante sunt:

Valorificarea capacităților personale. Acest aspect este extrem de important având în vedere faptul că, un număr considerabil de persoane nu pot face acest lucru în organizațiile în care lucrează. În consecință, vor căuta noi oportunități în acest sens.

Aprecierea contribuție pe care o aduc la rezolvarea problemelor și dezvoltarea comunității. Este o abordare specifică omului ca ființă socială, responsabilă și implicată în viața comunității în care trăiește.

Motive sociale (comunicarea cu persoane noi, imaginea pozitivă în comunitate etc.) satisfîcându-li-se astfel nevoia de apartenență.

Securitatea personală și socială.

Motive fiziologice (alimentarea gratuită).

Numărul și calitatea voluntarilor condiționează în mod semnificativ succesul organizației nonprofit. Din păcate în societatea românească există o cultură a voluntariatului mult prea puțin dezvoltată, ceea ce face și mai dificilă sarcina marketingului nonprofit.

Personalul angajat reprezintă un public țintă pentru marketingul intern al organizației nonprofit. Principalul rol al acestuia este de a promova valorile specifice culturii organizaționale astfel încât angajații să subscrie acestora și să se comporte în consecință.

Beneficiarii organizației sau clienții pot fi atât interni (membrii) cât si externi organizației. Aceștia pot plăti sau nu pentru bunurile pe care le dobândesc de la organizație. De cele mai multe ori prețul plătit nu acoperă costul implicat de oferirea produsului de către organizația nonprofit. În consecință, stabilirea prețului în marketingul nonprofit se face mai ales în funcție de specificul clientului, beneficiarului și nu în funcție de costul de producție a acestuia. În aceste condiții, obținerea resurselor care să acopere diferența dintre costul de producție și prețul plătit de client reprezintă o provocare pentru marketingul nonprofit și pentru organizația nonprofit în general.

II.3.6 Procesul

Definim procesul ca fiind „o serie dinamică și riguroasă de operațiuni îndeplinite de către o organizație într-un mod predefinit, în scopul transformării oamenilor implicați în activitatea organizației, a materiei sau informației pentru prestarea de servicii sau realizarea unor acțiuni, rezultate ori condiții care servesc îndeplinirii misiunii organizației nonprofit” .

Implicarea clientului în procesul de prestare a serviciului sau de producție a bunului reprezintă o mare provocare pentru marketingul organizațiilor nonprofit, deoarece implicarea clientului în procesul de prestare conferă procesului rol major în ceea ce priveste satisfacția sa.

Una dintre cele mai evidente tendințe în ceea ce privește modul în care se raportează organizațiile la proprii clienți se referă la integrarea acestora în procesul de creare a valorii care le este destinată. Acest lucru se face atribuindu-i clientului următoarele roluri:

Clientul furnizor de informații. Avem în vedere următoarele categorii de informații: informații privind cerințele și exigențele sale referitoare la calitatea produselor dorite (este în special sarcina marketingului de a culege acest gen de informații); informația feedback privind gradul său de satisfacție după sau în timpul utilizării produsului; know-how – nu de puține ori clienții sunt foarte bine informați și documentați într-un anumit domeniu, dobândind competențe deosebite. Pentru a valorifica rolul de furnizor de informații al clientului, organizațiile folosesc următoarele metode: cercetări de marketing, telefonul cumpărătorului, clubul clienților fideli, grupuri de discuții în spațiul virtual, cutia (caietul) cu sugestii, drive testul.

Clientul proiectant, acesta stabilind structura, configurația produsului pe care îl dorește sau anumite caracteristici de calitate. Aceasta presupune o demasificare dusă la extrem, fiecare client reprezentând în principiu o nișă de piață. Este evidentă abandonarea standardizării în favoarea personalizării. Unele firme au apelat la concursuri de proiecte (pentru un nou produs, pentru o nouă siglă, pentru un nou ambalaj), clienții dând dovadă de un real talent.

Clientul prestator de servicii: e-banking, servicii de transport și montaj (a se vedea sistemul IKEA), autoservirea în domeniul comerțului, administrarea unor tratamente după o instruire prealabilă. De cele mai multe ori, aceste situații prezintă avantaje atât pentru organizație cât și pentru client.

Clientul lider de opinie, generând valoare intangibilă sub forma imaginii pe piață a unei mărci (de producător sau de produs). De asemenea, acesta poate îndeplini și rolul de consultant pentru clienții actuali sau potențiali, furnizându-le informații și expertiză.

Clientul manager. Aceasta presupune constituirea unor echipe de clienți implicați în activitatea managerială din firmă. Un exemplu concret de client manager este cel al studenților care ocupă un loc în Consiliul Facultății în care studiază. În acest fel se urmărește o înțelegere și o satisfacere cât mai bună a necesităților acestora.

Valorificarea clientului potrivit modalităților prezentate anterior este posibilă în special pe baza unui parteneriat reciproc avantajos între organizație și acesta.

II.3.7 Parteneriatele

Parteneriatele reprezintă o modalitate de valorificare a efortului sinergic a două sau mai multe organizații în vederea atingerii unor scopuri comune. Efortul sinergic implică inclusiv punerea în comun a resurselor disponibile pentru maximizarea efectului dorit.

Parteneriatele reprezintă un important instrument utilizat de către de organizație pentru a îndeplini cu succes cele două sarcini majore ale marketingului nonprofit: achiziția de resurse și furnizarea de valoare. Parteneriatele pot fi încadrat în conceptul mai larg de marketing relațional. Importanța capitalului relațional ca rezultat al practicării unui marketing relațional, este evidențiată și de Philip Kotler: „Aceste relații valorează adeseori mai mult decât patrimoniul tangibil al companiei. Relațiile sunt cele care determină valoarea viitoare a firmei.”

Importanța parteneriatelor ca instrument de dezvoltare a unui capital relațional crește exponențial în sectorul nonprofit în comparație cu cel de business și datorită dificultății de a accesa resurse a organizațiilor nonprofit. Analizând parteneriatele din sectorul nonprofit, se pot identifica următoarele roluri ale acestora:

Prin parteneriate, organizațiile achiziționează resurse și piețe. Organizațiile partenere își completează oferta, cu oferta partenerilor, reușind prin aceasta să satisfacă mai eficient nevoile clienților.

Prin parteneriate, organizațiile se specializează dezvoltându-și în acest fel competențe specifice unui anumit domeniu, segment. Parteneriatele permit o diviune mai adâncă a muncii și în consecință o profesionalizare, organizația putând să-și externalizezez către partener o serie de activități la care nu excelează și la care acesta este mai bun.

Prin parteneriate, se transmite experiența și know-how-ul între parteneri sporind astfel capacitatea acestora de a-și atinge obiectivele.

Prin parteneriate, organizațiile se pot potența reciproc rezultând idei noi și valoroase care pot maximiza rezultatele acestora, care le ajută pe organizațiile nonprofit să-și asume rolul de agenți ai schimbării într-o societate.

Toate aceste roluri ale parteneriatelor în cadrul sectorului nonprofit demonstrează importanța acestui intrument pentru marketingul organizațiilor nonprofit.

II.3.8 Activitățile specializate de strângere de fonduri – fund-raising

Strângerea de fonduri reprezintă una din cele mai importante activități care se desfășoară în cadrul unei organizații nonprofit. Succesul acestei activități condiționează în mod hotărâtor succesul întregii organizații privit prin prisma capacității sale de a-și atinge scopul. Ca urmare, responsabilii cu strângerea de fonduri vor considera activitățile lor ca fiind eforturi profesionale de marketing, îndreptate înspre „piața” donatorilor. Pentru a fi cu adevărat profesională, cucerirea acestei piețe implică parcurgerea următoarelor etape:

Studierea caracteristicilor fiecăreia dintre piețele finanțatorilor, a motivelor lor specifice de finanțare și a criteriilor după care alege să sponsorizeze una sau alta dintre organizații. Aceste demers este specific unui studiu de piață.

Organizarea operațiunile de strângere de fonduri pentru fiecare dintre piețele țintă, instrumentele de marketing folosite și ariile geografice pe care operează strângerea de fonduri.

Dezvoltarea și clasificarea scopurilor și strategiilor pentru orientarea eforturilor de strângere de fonduri. Scopurile vizează atât nevoia de dezvoltarea a organizației cât și finanțarea unor nevoi sau proiecte pe termen scurt. Strategiile cer să se stabilească piețele țintă, poziționarea și coordonarea mixului de marketing.

Dezvoltarea unui mix tactic de fundraising pentru fiecare din grupurile de donatori / finanțatori.

Evaluarea rezultatelor strângerii de fonduri.

Parcurgerea cu rigurozitate a acestor etape va spori șansele de succes ale campaniei de fund-raising și implicit ale organizației.

CAPITOLUL III. Studiu de caz: asociația Milesime – Centrul de cultură și Civilizație a Vinului

În acest capitol vom prezenta asociația Millesime pe care o considerăm un model de bune practici în ceea ce privește sectorul nonprofit din România. Am ales această asociație pentru că sunt pasionat de domeniul vinului și doresc să dezvolt o afacere cu acest obiect de activitate.

III.1 Prezentarea asociației Milesime

Centrul de cultură și civilizație a vinului s-a născut din ideea că nu sunt vinuri mari decât în măsura în care sunt și consumatori educați să-l aprecieze, din dorința de a ajuta consumatorul pasionat de vin să ajungă la informațiile de care are nevoie pentru a face alegerea corectă. Centrul este și un spațiu dedicat acestui deziderat, iar membrii săi vor avea oportunitatea de a se întâlni și de a crea în jurul ideii de vin o comunitate în cadrul căreia vor împărtășii experiențe minunate.

”Centrul de cultură și civilizație a vinului” are scopul de a facilita celor interesați un acces privat, într-o incintă de cultură și civilizație, la vinuri alese, selecționate și garantate din punct de vedere al calității și originii, la accesorii dedicate de cea mai bună calitate, la cursuri de pregătire și educare a celor pasionați, la întâlniri de excepție cu personalități atât din domeniul vinului, cât și din universul cultural.

În cadrul acestui centru va exista și „Ordinul cavalerilor de viță nobilă”, la care membrii acestui Centru vor putea aspira, ca măsură a recunoașterii meritelor în promovarea imaginii vinului.

Ideea și inițiatorii

Inițiatorii acestei asociații sunt Dorin Popa, președinte al Asociației pentru Cultura și Civilizația Vinului și Cristian Drimba, vicepreședinte al Asociației pentru Cultura și Civilizația Vinului.(centru).

Înscrierea ca membru

Înscrierea în Centrul de cultură și Civilizație a Vinului se face la sediul acestuia, prin completarea cererii. După completarea cererii, veți primi un certificat de membru care vă va aduce toate beneficiile și obligațiile ce decurg din acest regulament. Taxa de membru este de 180 Euro/an pentru persoane fizice și 240 Euro/an pentru persoane juridice.Pot deveni membri ai Centrului doar persoanele care au vârsta minimă de 18 ani (împlinită la data înscrierii). Membri acestui Centru au o serie de drepturi și responsabilități.

Avantajele membrilor:

Un certificat de membru al Centrului de Cultură și Civilizația Vinului;

Oportunitatea de a participa la manifestările organizate de Centru;

Informații despre toate manifestările dedicate vinului din țară și străinătate;

Organizarea de evenimente speciale dedicate societăților din care fac parte;

Discounturi pentru accesorii și mobilier dedicat, pentru vinuri de vinotecă și serii limitate;

Publicații gratuite editate de Centru;

Responsabilitățile membrilor:

Achitarea taxei de mebru;

Implicarea în activitățile organizate de ”Centrul de cultură și civilizație a vinului”;

Răspândirea și promovarea imaginii vinului în societate;

Cunoașterea și respectarea acestui regulament;

Să nu pericliteze, prin acțiunile lor, imaginea și interesele ”Centrului”

Misiunea centrului Millesime

Mesajul centrului – Vinul este artă. Restul e plăcere, trădează misiunea pe care și-a asumat-o acesta. Vinul românesc poate sta alături de marile vinuri ale lumii. Cu vinul românesc ne putem recâștiga demnitatea și autorespectul. Vă propunem să începem de aici, să fie un exemplu. Reinventarea bucuriei simțurilor primare, limbajul non-verbal care readuce la viață legendele și povestea unui pahar cu vin. Exersarea ritualului și a eleganței gesturilor și comportamentului dintr-un simposyum (arta de a bea împreună în cinstea zeilor). Misiunea Millesime se regăsește în următoarele intenții ale centrului:

Să descoperim împreună vinurile lumii;

Să învățăm importanța accesoriilor elegante și a paharelor dedicate;

Să formăm competența necesară pentru cei dornici să aibă propria vinotecă, cu vinuri valoroase, să învățăm să facem trecerea de la consumator de vin la enofil;

Să învățăm bucuria și încântarea unor asocieri valoroase între vin și meniu;

Să ajungem să oferim și să ne știm bucura de vinul oferit sau primit cadou;

Să mergem împreună pe drumul vinului;

Să îi adunăm în același loc pe cei care au respect pentru vin, care sunt despărțiți de etnie, religie, opțiuni personale, politice sau elitiste. Vinul este cel mai bun dizolvant al barierelor.

III.2 Serviciile oferite de centrul Millesime

Asociația pentru cultura și civilizația vinului își propune să popularizeze cultura vinului și cultivarea gustului. Președintele asociației Millésime, Dorin Popa are o experiență de peste 40 de ani, este prim-vicepreșetintele Asociației degustătorilor autorizați din România. Împreună cu personalul și cu colaboratorii asociației vă stăm la dispoziție prin mai multe tipuri de servicii.

a. Cursuri de cultura și civilizația vinului

Cursurile de cultura și civilizația vinului sunt dedicate tuturor iubitorilor de vin care doresc să afle mai multe despre cum se degustă un vin, despre eticheta servirii și asocierile gastronomice, cele mai cunoscute soiuri de struguri, dar și cele mai cunoscute zone viticole. Dincolo de imaginea de pe rafturi și de etichetă, vinul poartă multă informație, fiind, de fapt, singurul aliment cu memorie. Pentru cei care vor dori să acumuleze informațiile necesare, Centrul de Cultură și Civilizație a Vinului va susține trei sesiuni de cursuri, structurate pe trei nivele de pregătire: începător, intermediar și avansat.

b. Degustări de vinuri. Degustările de vin sunt prilej de relaxare și de învățare. Degustările se organizează în mod frecvent la sediul Millésime, dar pot fi organizate și la cerere și în alte locații. Costurile fiind stabilite în funcție de locație și de vinurile propuse pentru degustare.

c. Cine gourmet și recepții. O cină exclusivistă sau o recepție festivă organizate de centrul Millesime pot deveni evenimente de excepție.

d. Consultanță pentru restaurante. Millésime oferă consultanță în alcătuirea listei de vinuri, în funcție de specificul localului, pune la dispoziție un portofoliu bogat de vinuri la un raport calitate preț foarte bun și nu în ultimul rând oferă posibilitatea de vă instrui personalul pentru ca servirea vinului să fie impecabilă.

e. Consultanță pentru producători. Millesime poate oferi câteva idei care să ajute să producătorii să pășească cu dreptul în industria vinului. Experiența centrului, cumulată cu miile de vinuri pe care le degustăm anual vă vor fi de mare ajutor înainte de a ieși cu vinurile pe piață.

f. Evaluare vinuri și colecții. Orice cumpărător al centrului beneficiază de consultanță specializată la achiziția de vin. Evaluarea vinurilor din colecțiile personale sau întocmirea unor astfel de colecții sunt de asemenea parte din expertiza centrului.

III.3 Politica de promovare a centrului Millesime

O organizație utilizează canale de marketing specifice publicului țintă, ale cărui nevoi urmărește să le satisfacă. Nevoile indivizilor sunt într-o permanentă schimbare, deci și instrumentele utilizate în atragerea și fidelizarea lor trebuie să fie în permanentă evoluție pentru a obține o eficiență maximă. În continuare vom prezenta cele mai importante instrumente de promovare folosite de centrul Millesime.

III.3.1 Site

Centrul de cultură și civilizația vinului, Millésime, urmărește a se promova în mod activ prin site-ul web, http://www.millesime.ro/. Site-ul Millésime este un site complex, adresându-se unei categorii vaste de clienți/utilizatori/oaspreți:

cei care doresc să se informeze – prin citirea articolelor, citirea anunțurilor referitoare la Târguri de profil sau evenimente cu această tematică – a vinului;

cei care doresc să achiziționeze vinuri – prin legături directe către site-uri de profil.

Site-ul este unul foarte bine structurat deoarece conține informații diverse. Subsecțiunea „Noutăți“ este în permanență actualizată, prezentând cele mai recente premii, distincții acordate în domeniu (de exemplu articolul „Noi distincții la International Wine Contest Bucharest“), noile colecții de vinuri apărute, cele mai apreciate sortimente, diverse sfaturi și recomandări, calendarul de desfășurale al unor festivaluri și concursuri în domeniu etc.

Subsecțiunea „Evenimente“ este structurată in două părți: „Degustări“ si „Târguri si evenimente“. Aceste manifestări au ca scop promovarea organizației mai sus menționate, dar si popularizarea in randul oamenilor a acestui domeniu. Principalul obiectiv vizat prin organizarea acestor evenimente este acela de a crea legaturi intre cunoscători ai domeniului. De asemena se urmărește și facilitarea unor relații contractuale.

Subsecțiunea „Articole“ formează o arhivă a tuturor articolelor publicate pe site, utile cititorilor, și care îi ajută pe aceștia în a ințelege mai bine importanța vinului. Această rubrică iși demonstrează utilitatea prin păstrarea articolelor, folositoare în timp, ca bază de documentare și cercetare.

Subsecțiunea „Club“ prezintă cursurile care pot fi urmate în Cadrul centrului și membri săi.

Subsecțiunea „Abonamente“ prezintă modalitățile de abonare la Revista Millesime. Prezentând oferta de preț, se reflecta trasparenta oferită în relațiile cu clienții.

III.3.2 Newsletter

Prin această modalitate de comunicare cu clienții, o organizație se asigură ca ea transmite mesaje, în deosebi e-mail-uri, clienților interesați de produsele ori serviciile oferite. Un aspect foarte impotant ce trebuie menționat în legătura cu acest instrument de marketing este acela că: clientul deci înscrierea într-o bază de date pentru primirea acestor mesaje – deci reprezintă o opțiune personală, ceea ce reprezintă manifestarea interesului pentru bunurile respective.

Newsletter-ele oferă posibilitatea unei companii, cu costuri relativ mici să păstreze legătura cu clienții, organizațiile putând observa intereseul prin accesările clienților său potențiălilor clienți.

Centrul de Cultura si Civilizația Vinului, prin intermediului paginii web http://www.millesime.ro/ oferă posibilitatea vizitatorilor de abonare la newsletter-ur organizației. Prin intermediul acestuia ei vor afla cele mai noi evenimente ce urmează a fi organizate – târguri, degustări, ….. , colecții de vinuri nou aparute, pareri critice asupra unor vinuri etc.

III.3.3 Revista Millesime

Este unul din cele mai importante instrumente de promovare a valorilor împărtășite de centrul Millesime.

Revista, ca instrument al comunicațiilor de marketing, reprezintă elementul cu care o firmă consideră că se identifică și prin care se va face vizibilă, remarcată în societate.

Revista Millesime conține articole de specialitate în urma studiilor efectuate asupra calității vinului, modului de servire și asociere cu diferitele preparate, prezentarea unor evenimente. Putem afirma că revista, reprezintă oglinda organizației, toate eforturile materializându-se astfel.

Millésime, revista de cultură și civilizația vinului este o publicație trimestrială cu distribuție națională. Aceasta poate fi comandată direct de la redacție sau poate fi cumpărate de la chioșcurile InMedio, librăriile Cărturești, lovewine.ro, echiosc.ro, dar și la magazinele Ethic Wine din București, Chambre și Crama Noastră din Cluj-Napoca, respectiv Enoteca de Savoya și Bibliotheka din Timișoara, precum și la magazinele Vindor.

III.3.4 Cursurile Millesime

Pentru ca un viitor consumtor să ințeleagă vinul și să aleagă un vin potrivit modaliatatea cea mai buna este de a urma cursurile susținute la centrul millesime .Prima dintr-o serie de experiențe pe care le-am avut la millesime a fost cursul introductiv pe care l-am absolvit.Aici am cunoscut persoane noi cu care aveam mereu discuții interesante despre vinuri ,care impartasesc aceeasi pasiune cu mine.

Cu mulți dintre colegii de la acest curs pastrez legătura, mai mult, avem colăborari, mergem impreună la evenimente .La acest curs ne-au fost prezentate 25 de feluri de vinuri care le-am degustat si după informațiile acumulate dădeam note ,schimbam pareri .La finalul cursului am fost invitați la evenimentul de prezentare al vinrilor din zonă Diosig unde a fost si premierea intr-o atmosferă festiva .

I. CURSUL INTRODUCTIV

La cursul introductiv descoperim valoarea culturală, alimentară și terapeutică a vinului. Nu sunt necesare cunoștințe preliminare despre vin, dar e obligatorie pasiunea pentru acesta. Cursul constă în 5 intalniri a circa 2 ore fiecare. La fiecare întâlnire se degustă câte cinci vinuri. Taxa pentru cursul introductiv este de 130 Euro pentru o grupa de 9 persoane.

Subiecte abordate:

Vinul – istorie și civilizație

Clasificarea vinurilor

Vinul alb

Vinul roșu

Vinurile rose și aromate

Spumantele și șampania

Vinarsul și cognacul

Vinurile speciale

Accesorii și pahare

Asocierea vinului cu preparatele culinare

II. CURSUL INTERMEDIAR

Având deja acumulate cunoștințele de bază, putem face un pas înainte în cunoașterea fascinantei lumi a vinului, descoperind limbajul non-verbal care va justifica dictonul „In vino veritas”. Și acest curs consta în 5 sesiuni a câte minim 2 ore. Vor fi degustate în total 25 de vinuri, câte cinci cortimente la fiecare întâlnire. Acest modul costa 150 euro, pentru o grupa de 9 persoane.

Subiecte abordate:

Organele de simț în relația cu vinul

Vinul, punte de comunicare în afaceri

Cele mai reprezentative soiuri de struguri și vinurile obținute din acestea

Vinurile din lumea veche și lumea nouă și diferențele dintre acestea

Regiunile viticole ale lumii și noțiunea de terroir

Tehnici de vinificare și observarea acestora în vinuri

III. CURSUL AVANSAT

Acest curs îi vizează pe cei care au frecventat deja primele noastre 2 cursuri și sunt gata să-și extindă universul cunoașterii și înțelegerii vinului, civilizația însemnând, de fapt, educație, care presupune a avea pretenții mai întâi de la tine și apoi de la ceilalți. Vor fi și de această dată 5 sesiuni a minim 2 ore și 25 vinuri degustate, pe următoarele subiecte:

Subiecte abordate:

Relația restaurantului cu vinul

Codul bunelor maniere de servire a vinului

Asocierea vinului cu preparatele culinare

Boli și defecte ale vinului

Temperatura de servire a vinului

Ritualul servirii vinului

Sfaturi practice pentru vinoteci personale, sfaturi personale pentru vinoteci practice

Degustările în orb și evaluarea corectă a vinurilor

În afară de cele trei module deja configurate putem face cursuri în funcție de solicitări. Pot fi mini-module pentru team-buildinguri sau pentru partenerii de afaceri.

III.3.5 Evenimente

La evenimentul international ”VINVEST” organizat in Timisoara s-a organizat o vizită insotiți de specialisțul si presedintele Millesime Dorin Popa după care a fost o vizită la doi producatori.

Cu ocazia zilelor vinului in Diosig, primăria Diosig impreună cu asociația Millesime au organizat un eveniment in care există un traseu de pivnițe in care se puteau degusta vinurile locale ,dar si standuri cu produse tradiționale ale locului.

Concursuri locale de vinuri. Presedintele asociației Dorin Popa impreună cu o comisie de evaluare jurijează in fiecare an diferite concursuri locale de vin care se țin in mai multe localități din Bihor care au ca specific via si vinul, dar si in locații din Oradea unde se țin concursuri pe tot județul.

III.3.6 Clubul Millesime

Asociația are un club de iubitori ai acestei lumi.In cadrul clubului membri participă la diferite evenimente cum ar fi prezentări de vinuri ,prezentări de către producatori,invitați speciali.in fiecare lună clubul organizează astfel de evenimente la locația centrului Millesime cât si la King Land Ineu unde după degustări se pot face plimbări sau pot lua parte la diferitele activități pe care le oferă .

III. 4 Concluzii și propuneri de îmbunătățire

Centrul Millesime este un important formator de opinie pe piața vinului din România. Prin activitatea s-a de până acum a ridicat foarte mult standardul de calitate pe piața vinului, atât sub aspectul exigențelor consumatorilor cât și a standardelor de calitate oferite de producătorii autohtoni. În continuare vom prezenta câteva sugestii de îmbunătățire privind activitatea și modalitățile de promovare a centrului Millesime astfel încât acesta să-și maximizeze șansele de succes în ceea ce privește promovarea valorilor sale.

a. Organizarea unei burse de vinuri de colecție.

Crearea unei platforme in care colecționarii din Romania si din strainatate să poata achiziționa sau sa facă schimb de sticle de colecție.In cazul in care un colecționar are mai multe sticle identice acesta sa poată accesa platforma pentru a le schimba sau vinde in vederea diversificării colecție .Acest tip de platforma dedicată nu exista incă ,doar pe unele site-uri de specializate in vânzare de vin au spre vânzare unele sticle de colecție.

b. Servicii de consiliere pentru colecționarii de vinuri.

In cadrul centrului Millesime ar trebuii sa fie pusă la punct o bază de date cu vinuri de colecție ,dar si evenimente dedicate pentru a prezenta metodele de alegere a acestor vinuri speciale pentru ca toți cei interesati sa poată face acest lucru sau chiar cursuri introductive in această lume.

c. Amenajarea unor spații dedicate colecționarilor.

Deoarece multă lume nu cunoaste condițiile de păstrare a acestor vinuri sau nu dispun de spațiul necesar pentru a face acest lucru in cadrul centrului să se amenajeze o galerie, care sa poăta fi vizitată si de simpli vizitatori,in care deținatorii de colecții sau viitori colecționari sa poată să pastreze contra cost colecțiile lor in cele mai bune condiții si supravegheate de specialisi.

d. Pareneriat cu Universitatea din Oradea.

Universitatea,fiind situată intro zona cu istorie si potențial in domeniul vinului ,ar putea colabora cu centrul millesime pentru a avea un vin propriu,o eticheta care să reprezinte universitatea.Acest lucru ar putea fi folosit de către studenții sau cadrele didactice care merg in mobilitați ca si o atentie din partea universitatii. In cadrul universitații centru millesime sa organizeze degustări si scurte cursuri despre vin si cum se consumă corect pentru ca aici ,in randul studenților, exista abordare gresită făță de vin .

e. Crearea unui brand local

Crearea unu brand local ar insemnă că zona bihorul să fie privită ca brand de vinuri și să se lucreze la acest lucru luând exemplu țările mari producătoare de vinuri care au identitatea zonei.Așadar toate vinurile din bihor ar avea acest brand care să facă parte din eticheta ,acest lucru fiind o garanție a calității și originii ,astfel vinul bihorean să poată fi apreciat și să concureze cu restul zonelor viticole din țară, dar și din străinatate.

f. Crearea unui local dedicat degustării vinurilor

Oradea și multe alte orașe din România au nevoie de localuri în care consumatorul să poata degusta un pahar de vin fără a cumpara o sticlă. În acest local specific consumatorul poate să intre și să se deconecteze de rutina zilei sau de probleme și să se lase fermecat de un bun pahar de vin .

g. Forum de discuții

O platforma în care toată lumea să poată discuta sau să dea un sfat ,o părere despre diferite teme. Ca de exemplu dacă cineva să ceară părerea mai multor cunoscători despre un anumit subiect legat de vin să o poată face pe forum.

h. Un spațiu mai mare

Deoarece există tot mai mult interes pentru vin, o modalitate de a promova vinul ar fi existența seri de degustare dedicate tuturor doritorilor, nu numai membrilor sau unui număr foarte restrâns de persoane care nu sunt membre. În acest local sa fie un număr mai mare de locuri și degustările să fie anunțate prin newslettere, după care doritorii să facă rezervări la aceste seri.

i. Cursuri dedicate micilor producători sau celor care vor sa inceapă acest drum

Aceste cursuri ar consta în prezentarea și studierea proceselor de vinificație astfel incât cei deja produc vin la o scară mică să poată mării calitatea produsului lor. Cursurile să se termine la sfârsitul verii ca apoi să fie o perioadă de practică în toamnă prin vizitarea cramelor din țara sau străinatate astfel incât teoria să se poata reflecta în practică.

j. Vizite la producători

Organizarea periodică de vizite insoțite de un specialist la diferiți producători la care să se facă prezentarea podgoriilor, a cramei și a eventualelor puncte de desfacere.La aceste excursii ar putea participa nu numai cunoscători ai domeniului, ci și oameni care vor să viziteze astfel de locații din curiozitate.

k. Circuit al vinului pentru județul Bihor

Acest circuit ar putea fi organizatn weekend-uri cu vizite la toate zonele viticole din județul bihor la care se pot face si degustări. În acest circuit persoanele ar putea avea o zi de relaxare în care să viziteze județul nostru și să se delecteze cu vinuri bihorene și alte specialitați specifice zonei.

Am studiat asociația Millesime deoarece având activitate în domeniul agricol doresc să înființez o asociație de producători. Această asociație ar presupune un grup de oameni, localnici, care sunt dispuși să aibă un venit în plus față de ceea ce câștigă din gospodărie ca de exemplu: legume, fructe, lactate, mezeluri și alte produse tipice. Eu îmi doresc ca în această asociație să promovez soiurile sau rasele românești aducând acestea de la stațiuni de cercetare din țară. Pentru a face posibil acest lucru. asociația va avea un specialist în domeniul animal cât și în cel vegetal cu program de consultații pentru ca producătorii noștrii să aibă cele mai bune produse, să fie produse eficient și ca să avem siguranța calitații ,dar și puncte de desfacere, colaborari cu lanțuri de magazine .Sistemul de colectare / sortare este simplu,o camioneta cu sistem frig pentru păstrarea alimentelor va trece pe la fiecare membru în parte, va colecta marfa și plata pe loc urmând să o distribuie la punctele de vânzare.

După părerea mea ar trebui să se lucreze mai mult la aceste asociații care lucrează pentru interesul producătorilor pe diferite domenii. Ar trebuii să existe asociații care să reprezinte locul si produsul specific. De exemplu, într-o zonă de deal să se promoveze producția de fructe, nu producția de cereale care este specifică zonei de câmpie și ar trebui luate măsuri de restricționare în acest sens deoarece produsele trebuie să fie sub un brand și acesta să fie de renume și aceste denumiri trebuie protejate.

Concluzii și propuneri

Analizând sectorul organizațiilor nonprofit din România precum și evoluția și mixul de marketing practicat de către asociația Millesime, am ajuns la următoarele două concluzii majore:

Sectorul nonprofit joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea unei societăți. Sănătatea unei societăți și perspectivele sale de dezvoltare echilibrată și durabilă sunt condiționate de existența unui spirit civic, a unui capital social, acestea fiind și principala responsabilitate a sectorului nonprofit. Deloc de neglijat sunt și serviciile / produsele oferite de sectorul nonprofit care uneori satisface carențele de ofertă ale sectorului de business sau ale instituțiilor publice. Un rol extraordinar de important asumat de sectorul nonprofit este cel de inovator, de deschizător de drumuri, imprimând societății o dinamică accelerată sub aspectul capacității sale de a satisface nevoile (fie de a satisface nevoi noi, fie de a satisface prin metode noi nevoi existente).

Succesul organizațiilor nonprofit este condiționat de calitatea marketingului practicat. Pentru a nu fi încă una din ,,cenușăresele" societății românești, așa cum sunt cultura sau cercetare, sectorul nonprofit trebuie să practice un marketing modern, performant, inspirându-se inclusiv din practica organizațiilor de business. Importanța marketingului pentru o organizație nonprofit rezidă din cele două roluri ale sale: creșterea capacității organizației de a atrage resurse, condiționând în acest fel atingerea scopului pentru care a fost fondată; crearea și oferirea de valoare beneficiarilor, pe de o parte prin cunoașterea nevoilor acestora iar pe de altă parte prin generarea unui mix de avantaje, facilități care să corespundă cât mai bine acestor nevoi. Altfel spus, succesul unei organizații nonprofit este direct proporțional cu calitatea marketingului practicat de către aceasta. În consecință, factorii decizionali trebuie să conștientizeze această realitate și să-i acorde atenția cuvenită.

Din experiența avută în calitate de voluntar pot să afirm că sectorul nonprofit din România este mult sub nivelul de dezvoltare al sectorului din alte țări dar și sub nivelul necesităților pe care ar trebui să le satisfacă în societatea românească. Totuși, acesta a înregistrat o dezvoltare considerabilă din punct de vedere cantitativ cât și calitativ în ultimii ani. Dovadă este numărul și amploarea tot mai mare a acțiunilor întreprinse dar și numărul din ce în mai mare de români implicați în voluntariat.

Pornind de la concluziile prezentate anterior, vom prezenta și o serie de propuneri care considerăm că sunt oportune a fi implementate. În ceea ce privește prima problemă prezentată, propunerile noastre se referă la:

Creșterea sprijinului financiar acordat de către statul român sectorului nonprofit.

Transferul de responsabilitate și resurse privind prestarea unor servicii / oferirea unor produse dinspre instituții publice înspre sectorul nonprofit acolo unde expertiza celor din urmă este net superioară. În acest fel se pot face economii de costuri în condițiile în care calitatea ofertei crește, toate acestea reflectându-se în calitatea vieții cetățenilor.

Promovarea valorilor specifice voluntariatului de către liderii de opiniei din România, inclusiv de către reprezentanți ai clasei politice.

Promovarea valorilor specifice voluntariatului în sistemul de învățământ din România. Deși s-au făcut pași importanți în acest sens, mai există foarte multe oportunități care trebuie valorificate.

Creșterea disponibilității companiilor înspre parteneriate cu organizațiile nonprofit în contextul asumării CSR-ului.

Creșterea disponibilității instituțiilor publice înspre parteneriate cu organizațiile nonprofit pentru implementarea în comun a unor proiecte în scopul satisfacerii superioare a unor nevoi sociale.

În ceea ce privește a doua concluzie, legată de necesitatea practicării unui marketing performant de către organizațiile nonprofit, propunerile noastre se referă la:

Necesitatea înființării unor departamente de marketing sau cel puțin a numirii unor responsabili de marketing în cadrul organizațiilor nonprofit. Aceștia să aibă ca principală responsabilitate conceperea și implementarea unei politici coerente de marketing în scopul maximizării rezultatelor organizației.

Sectorul nonprofit să împrumute practici moderne de marketing din sectorul de business.

Prioritizarea încheierii de parteneriate cu ceilalți actori sociali: organizații de business pentru implementarea conceptului de CSR, instituții publice pentru preluarea unor resurse și responsabilități ale acestora, sistemul de învățământ pentru promovarea voluntariatului.

Dezvoltarea competențelor specifice marketingului relațional membrilor organizațiilor nonprofit dar și voluntarilor. Având în vedere specificitatea activităților desfășurate de către aceste organizații, competențele de relaționale sunt vitale pentru membri lor.

Focusarea pe metodele de comunicare specifice social media datorită impactului dar și costului redus de utilizare.

În continuare vom prezenta câteva aspecte legate de social media și oportunitatea folosirii sale de către organizațiile nonprofit. Având în vedere ponderea timpului din ce în ce mai mare alocată de indivizi mediului virtual, organizațiile au făcut o prioritate din utilizarea lor pentru comunicare. Un exemplu relevant în acest sens este compania IBM care deține peste 100 de bloguri, 12 insule în lumea virtuală Second Life, câteva conturi oficiale de Twitter și un forum numit developerWorks. Angajații companiei postează o serie de animații video, făcute în Second Life, pe YouTube, precum și prezentări pe site-ul de partajare media SlideShare.

Dar ce este social media? Social media se referă la mijloacele de interacțiune între oameni, prin care ei creează, partajează și efectuează schimburi de informații și idei în comunitățile și rețelele virtuale. Andreas Kaplan și Michael Haenlein definesc social media ca „un grup de aplicații bazate pe Internet, care sunt construite pe bazele ideologice și tehnologice ale Web 2.0, și care permit crearea și schimbul de conținut generat de utilizator”. Principalele categorii de social media se referă la: blogging, rețelele de socializare, partajare media (media sharing), știri sociale și bookmarking, rating și recenzii, forumuri.

Focusarea politicii de comunicare a unei organizații nonprofit pe mijloacele social media este absolut necesară din următoarele considerente:

ușurința de a ajunge la publicul țintă, aceste fiind în general format din tineri;

eficiența promovării valorilor specifice voluntariatului în cadrul noilor generații care folosesc preponderent mediul online pentru a comunica;

costul redus de utilizare a canalelor social media.

Suntem convinși că implementarea propunerilor pe care le-am prezentat vor duce la o dezvoltare considerabilă a sectorului nonprofit din România cu efecte benefice considerabile pentru societatea noastră, în special sub aspectul îmbunătățirii calității vieții cetățenilor din țara noastră.

Bibliografie

BLYTHE, Jim – Esențialul în Marketing, Editura Rentrop & Straton, București, Ediția a doua, 2005

Dorin C. Coita, Marketingul nonprofit, Editura Universității din Oradea, 2007

Dorin C. Coita, Managementul organizațiilor nonprofit, Editura Universității din Oradea, 2003

Edith Archambault, Handbook on Nonprofit Institutions in the System of National Accounts, STD/NA (2002) 38, OCDE, 2002

Lambru Mihai, Vameșu Ancuța (coord) – România 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări, Editura Literă, București, 2010

Peter F. Drucer, Managementul viitorului, Editura ASAB, București 2004

Philip Kotler, Marketingul de la A la Z, Editura CODECS, București 2003

Philip Kotler – Principiile marketingului, Editura Teora, București, 1998

Michael J. Baker – Marketing, Editura Științifică și Tehnică, București, 1996

Ștefan Prutianu, Corneliu Munteanu, Cezar Caluschi – Inteligența marketing plus, Editura Polirom, Iași, 1999

Toffler Alvin, Puterea în mișcare, Editura Antet, Oradea 1995

VORZSÁK Álmos, Ciprian-Marcel POP (coordonatori), Marketingul serviciilor – ramuri și sectoare prestatoare, Cluj-Napoca 2006

Revista Centrelor de Voluntariat din România: Voluntariat.ro, anul II, nr.2, ianuarie – aprilie 2002, editată de Centrul de Voluntariat Pro Vobis

http://www.crucearosie.ro/despre-noi/istoria-sncrr-2.html

http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx -http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

http://www.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/RegistrulNa%C5%A3ionalONG/tabid/91/Default.aspx

http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_35725/e-vreo-diferenta-intre-o-asociatie-non-profit-si-un-ONG.html#ixzz2ROXoXH5L

http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bie_neguvernamental%C4%83

http://www.marketingpower.com/_layouts/Dictionary.aspx?dLetter=N#nongovernmental+organization

http://www.millesime.ro/

Bibliografie

BLYTHE, Jim – Esențialul în Marketing, Editura Rentrop & Straton, București, Ediția a doua, 2005

Dorin C. Coita, Marketingul nonprofit, Editura Universității din Oradea, 2007

Dorin C. Coita, Managementul organizațiilor nonprofit, Editura Universității din Oradea, 2003

Edith Archambault, Handbook on Nonprofit Institutions in the System of National Accounts, STD/NA (2002) 38, OCDE, 2002

Lambru Mihai, Vameșu Ancuța (coord) – România 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări, Editura Literă, București, 2010

Peter F. Drucer, Managementul viitorului, Editura ASAB, București 2004

Philip Kotler, Marketingul de la A la Z, Editura CODECS, București 2003

Philip Kotler – Principiile marketingului, Editura Teora, București, 1998

Michael J. Baker – Marketing, Editura Științifică și Tehnică, București, 1996

Ștefan Prutianu, Corneliu Munteanu, Cezar Caluschi – Inteligența marketing plus, Editura Polirom, Iași, 1999

Toffler Alvin, Puterea în mișcare, Editura Antet, Oradea 1995

VORZSÁK Álmos, Ciprian-Marcel POP (coordonatori), Marketingul serviciilor – ramuri și sectoare prestatoare, Cluj-Napoca 2006

Revista Centrelor de Voluntariat din România: Voluntariat.ro, anul II, nr.2, ianuarie – aprilie 2002, editată de Centrul de Voluntariat Pro Vobis

http://www.crucearosie.ro/despre-noi/istoria-sncrr-2.html

http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx -http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

http://www.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/RegistrulNa%C5%A3ionalONG/tabid/91/Default.aspx

http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_35725/e-vreo-diferenta-intre-o-asociatie-non-profit-si-un-ONG.html#ixzz2ROXoXH5L

http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bie_neguvernamental%C4%83

http://www.marketingpower.com/_layouts/Dictionary.aspx?dLetter=N#nongovernmental+organization

http://www.millesime.ro/