. Marketingul Laptelui
INTRODUCERE
Laptele prezintă o mare însemnătate socio-economică în Romania zilelor noastre. Astfel laptele și implicit produsele din lapte prezintă atât importanță nutrițională cât și economică. Pe piața laptelui din România de după 1990 și-au făcut simțită prezența o serie de agenți economici care în funcție de capacitatea lor financiară, tehnologică, profesională dar și de adaptabilitate la nevoile pieței au reușit sau nu să se impună pe piață.
Lucrarea de față î-și propune a studia unul dintre acești actori care activează pe piață de puțin timp, ce-i drept, din 2001, dar care putem spune că se confruntă cu probleme de piață specifice, într-o economie care trebuie să se alinieze la cerințele comunitare, mai précis o piață cu reguli stricte pe care doar cei mai buni reușesc să se mențină și să se dezvolte.
Ca și întreaga economie românească și întreprinderile de pe piața laptelui au trebuit să treacă printr-un complex proces de transformare în sensul schimbării formei de proprietate, în principal, și ceea ce derivă din acestea, noi condiții de piață etc. Schimbarea nu a fost deloc una ușoară deoarece pentru a putea activa într-o economie de piață concurențială și încă nu una tipică, corectă, ci una specifică unei țări și unei economi în totală schimbare. Din această cauză schimbarea a fost una greoaie, plină de dificultăți, prezentănd un fel de ciclicitate aparte – nespecifică – ținută cât de cât sub control prin aceea că sectorul alimentar și implicit cel al laptelui reprezintă un sector de importanță națională prin asigurarea securității alimentare a populației dar și prin asigurarea unei creșteri economice durabile și viabile al economiei românești.
Problemele în dezvoltarea acestui sector în țara noastră au fost și sunt de mai multe categorii astfel putem aminti pe lângă problemele legate de schimbarea structurii de proprietate desființarea fostelor mari unități de producție și procesare a produselor din lapte și a laptelui. Astfel în locul acestora sau chiar pe baza fostelor astfel de întreprinderi au apărut noi unități care au preluat funcțiunile și piața celor vechi care au reușit mai mult sau mai puțin să se adapteze noilor condiții economice ale țării. Prin schimbarea regimului de proprietate și a retrocedărilor pământurilor aceste noi unități, în special cele producătoare, s-au confruntat cu problema lipsei de pământ pentru producerea furajelor ele fiind nevoite să cumpere de la noii proprietari sau să ia în arendă de la aceștia deoarece pământurile erau fărâmițate cu această problemă confruntându-se și unitatea a cărei analize face obiectul acestei lucrări. O altă problemă o reprezintă nu faptul că nu ar fi existat specialiști în domeniu ci faptul că aceștia erau mult mai mult axați pe tehnologie și creștere și mai puțin manageri în adevăratul sens al cuvântului. Una este să acționezi pe o piață centralizată cu resurse și piață asigurată unde nu piața e cea care dictează ce și cât să produci și alta este să acționezi pe o piață liberă fie ea și de tranziție, unde performanța este cea care coordonează totul. Astfel acești manageri au trebuit să se adapteze noilor condiții, să se reorienteze în sensul noilor condiții iar cei care au reușit să facă aceste lucruri au ajuns departe etc.
Capitolul 1
NECESITATEA ACTIVITĂȚII DE MARKETING ÎN PRODUCEREA ȘI COMERCIALIZAREA LAPTELUI ȘI PRODUSELOR DIN LAPTE
1.1. IMPORTANȚA ECONOMICĂ Șl SOCIALĂ
A CREȘTERII BOVINELOR
Bovinele au în cadrul economiei în general, și a agriculturii în special, o importanță socio-economică particulară. Aceasta rezultă din faptul că ele furnizează un volum mare și divers de producții și produse animaliere, de primă importanță pentru consumul populației ca și materii prime pentru industriile prelucrătoare.
Totodată creșterea bovinelor constituie o ramură de producție agricolă intensivă, o piață de desfacere pentru mijloacele de producție și produsele industriale, o sursă de venituri și un mijloc de valorificare superioară a unor resurse naturale.
În țara noastră bovinele au o pondere mare în producția animală, mai ales înainte de 1989. În 2003 ponderea zootehniei în producția agricolă a fost de 46,1%. Pe plan global producția agricolă și implicit și ponderea producției creșterii animalelor a scăzut sub 40%.
Importanța economică a creșterii bovinelor rezultă din volumul, diversitatea și valoarea producțiilor pe care le furnizează această specie și din faptul că se află în legătură cu mediul și valorifică eficient resursele vegetale care nu sunt utilizate de om. Astfel, bovinele intră în competiție mai redusă cu omul, iar pământul este transformat, cultivat cu furaje valoroase.
Bovinele furnizează materia primă necesară industriei laptelui, Precum și industriei cărnii, pentru realizarea produselor lactate și carnate. Dar, alături de carne, în alimentație se folosește și „cel de-al cincilea sfert" (ficat, creier, inima, splina, plămânii, limba etc.) ca și seul alimentar. În plus, se folosește sângele, atât ca atare pentru unele preparate de carne, cât și sub forma de plasmă uscată, hemoglobină și albumină alimentară.
Dar, organele splahice, glandele endocrine și sângele se utilizează și ca materie primă pentru industria farmaceutică, din care se fac o serie de produse de uz sanitar și veterinar. Pielea constituie o materie primă de neînlocuit pentru industria tăbăcăriei. De asemenea, de la bovine se folosesc părul, pentru pensule și ca material de umplutură, ca și copitele și coarnele, ce se utilizează în producerea făinii furajere, a cleiului cheratinic.
Bovinele furnizează o cantitate importantă din îngrășământul organic folosit în agricultură, gunoiul de bovine determinând sporuri substanțiale de recolte.
Creșterea bovinelor necesită activitate în tot cursul anului, iar de aici o folosire judicioasă a forței de muncă. Importanța economică rezultă mai ales din ponderea mare pe care aceste animale o dețin din totalul speciilor de animale.
În România, bovinele au avut o pondere de 42-48%, după 1989 scăzând la 37%. În țările dezvoltate ponderea bovinelor din totalul speciilor de animale este de 40-50%, excepție făcând Argentina cu o pondere de 80% din totalul animalelor crescute. Bovinele participă în balanța produselor animaliere cu ponderi foarte diferite: – în producția de lapte 92-97%.
În țara noastră ponderea este de 86,5%, restul de 13,5% fiind acoperit de ovine și caprine; – în producția de carne 30%; producția de Piei-90%.
Fermele de bovine constituie piața de desfacere a produselor Industriale (aparate de muls etc.) Bovinele, prin valorificarea produselor lactate și carne, participă la îmbunătățirea balanței valutare.
Bovinele reprezintă și o sursă de energie neconvențională. Aceasta se exprimă prin tracțiune (boul produce 0,5 cai putere timp de 7-8 ore zilnic sau 0,5-0,6 W/h); căldură biologică. în plus bovinele produc, prin dejecții și biogaz (0,9 m/cap care pot substitui 0,51-0,57 I de produse convenționale).
Rolul principal al bovinelor este însă acela de asigura mijloacele de subzistență necesare omului, creșterea lor fiind și un mijloc pentru combaterea flagelelor sociale (15% din populația globului suferă de subnutriție și mal nutriție, 25% foamea de proteine). Creșterea bovinelor este o ramură intensivă care atrage forța de muncă pe tot parcursul anului, contribuind la combaterea șomajului.
Rolul social al creșterii bovinelor mai rezultă și din ponderea mare a produselor pe care le furnizează și valorii biologice mari a acestora.
În plus, există zone (și în țara noastră), în care oamenii au tradiție în creșterea animalelor.
1.2. SITUAȚIA ACTUALĂ A CREȘTERII BOVINELOR
ÎN ROMÂNIA
Efectivul total de bovine din România este în continuă descreștere (tabelul 1.1). Descreșterea de la un an la altul a fost de 2% în anul 2002 față de 2001, de 6% în 2003 comparativ cu cel din 2002 și cu 3% a descrescut în 2004 fată de cel din 2003.
În sectorul particular descreșterea efectivului total de bovine a fost mai brută.
În sectorul particular descreșterea efectivului total de bovine a fost mai brută. În 2002 fată de anul 2001 efectivul total de bovine din sectorul particular a descrescut cu 1%, în 2003 față de 2002 cu 3%, iar în 2004 fată de 2003 cu 2%. Efectivul total de bovine din sectorul privat reprezintă în jur de 90% din efectivul total de bovine al României, restul de 10% găsindu-se în sectorul de stat.
Din efectivul total de bovine, vacile, bivolițele și junincile au reprezentat 57%. Și efectivul de vaci, bivolițe și juninci în perioada analizată a înregistrat o continuă scădere. în anul 2002 față de efectivul din 2001 a scăzut cu 2%, în 2003 față de 2002 cu 4% și în 2004 față de 2003 cu 2%.
Efectivul de vaci, bivolițe și juninci existent în sectorul particular reprezintă 93-95% din efectivul total de vaci, bivolițe și juninci.
Scăderea efectivului de bovine din România se datorează următoarelor cauze:
tăieri masive de bovine ca urmare a lipsei subvențiilor la producător și a greutăților în valorificarea produselor, ceea ce a determinat nestimularea gospodăriilor țărănești în sporirea efectivelor de animale;
creșterea necontrolată a prețurilor la input-uri;
blocajul financiar.
Efectivele de bovine din România și dinamica acestora în perioada 2000-2005 (mii capete)
Tabelul 1.1
Sursa:I.N.S.Anuarul-statistic-2006
Ponderea bovinelor sectorului privat din total bovine
Ponderea vacilor, bivolițelor, junincilor sectorului privat din total
SITUAȚIA ACTUALĂ A EFECTIVELOR DE BOVINE
PE PLAN MONDIAL
Efectivul mondial de bovine depășește 1,5 miliarde, înregistrând o creștere în ultimele decenii de 11,2% (tabelul 1.2).
Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în zonele cu țări în curs de dezvoltare (Africa -18%, America de Sud – 13%, Asia – 32,4% și Australia – 15%).
În schimb, în Europa, efectivele de bovine au scăzut cu 33,6% și în America de Nord cu 7,1%.
Efectivele de bovine sunt concentrate în special în Asia (42%) și America de Sud (20%). în schimb în Europa, America de Nord și Australia se cresc mai puțin de 25% din efectivele mondiale.
La cumpăna dintre milenii, efectivul de bovine din țara noastră este de 3050 mii capete, iar efectivul matcă de 1768 mii capete.
Efectivele de bovine și producția de lapte pe plan mondial (2004)
Tabelul 1.2
Sursa :I.N.S.Producții animale pe plan mondial 2005
România are un efectiv echivalent cu 0.1885% din efectivul mondial de bovine și cu 3.93% din efectivul european de ovine producând 0.918% din producția totală de lapte pe plan mondial și 5.029% din producția europeană de lapte.
Efectivele de bovine pe plan mondial
Densitatea bovinelor pe plan mondial este de 31,5 capete/100 ha iar în țara noastră de numai 24,2 capete.
1.4.SITUAȚIA PRODUCȚIEI DE LAPTE PE PLAN MONDIAL
Șl ÎN ROMÂNIA
În lume se produc astăzi cca. 475 milioane tone de lapte, înregistrându-se în ultimii 20 de ani o creștere de cca. 14%. Cea mai mare creștere s-a realizat în America de Sud (77%), Australia (68%) și Africa (60%) în timp ce în Europa, datorită sistemului de cote producția de lapte a scăzut cu 9%. Producția totală de lapte a înregistrat în țara noastră o creștere în ultimul deceniu de 18% ajungând la 50,139 mil. HI, reprezentând 0,97% din producția mondială. Aceasta se valorifică astfel: 12% pentru consum tehnologic, 38% pentru consum familial și 50% este destinat pieței (28% se livrează direct pe piață și 22% în unități de procesare).
Producția totala de lapte pe plan mondial
Producția medie de lapte pe vaca
Producția mondială de lapte este în medie de 2072 kg, cu 6% mai mare comparativ cu 2 decenii în urmă.
Cea mai mare producție se realizează în Europa (4771 kg) și America de Nord (4547 kg), iar cea mai mică în Africa (475 kg). în România producția medie este de 3131 kg, crescând cu 61,6% în ultimul deceniu.
SITlUȚIA EFECTIVELOR DE TAURINE Șl A PRODUCȚIEI. MEDII DE LAPTE ÎN ȚĂRILE UNIUNII EUROPENE
Efectivul total de taurine înregistrat la nivelul Uniunii Europene (tab.1.3) sită activitate în tot cursul anului, iar de aici o folosire judicioasă a forței de muncă. Importanța economică rezultă mai ales din ponderea mare pe care aceste animale o dețin din totalul speciilor de animale.
În România, bovinele au avut o pondere de 42-48%, după 1989 scăzând la 37%. În țările dezvoltate ponderea bovinelor din totalul speciilor de animale este de 40-50%, excepție făcând Argentina cu o pondere de 80% din totalul animalelor crescute. Bovinele participă în balanța produselor animaliere cu ponderi foarte diferite: – în producția de lapte 92-97%.
În țara noastră ponderea este de 86,5%, restul de 13,5% fiind acoperit de ovine și caprine; – în producția de carne 30%; producția de Piei-90%.
Fermele de bovine constituie piața de desfacere a produselor Industriale (aparate de muls etc.) Bovinele, prin valorificarea produselor lactate și carne, participă la îmbunătățirea balanței valutare.
Bovinele reprezintă și o sursă de energie neconvențională. Aceasta se exprimă prin tracțiune (boul produce 0,5 cai putere timp de 7-8 ore zilnic sau 0,5-0,6 W/h); căldură biologică. în plus bovinele produc, prin dejecții și biogaz (0,9 m/cap care pot substitui 0,51-0,57 I de produse convenționale).
Rolul principal al bovinelor este însă acela de asigura mijloacele de subzistență necesare omului, creșterea lor fiind și un mijloc pentru combaterea flagelelor sociale (15% din populația globului suferă de subnutriție și mal nutriție, 25% foamea de proteine). Creșterea bovinelor este o ramură intensivă care atrage forța de muncă pe tot parcursul anului, contribuind la combaterea șomajului.
Rolul social al creșterii bovinelor mai rezultă și din ponderea mare a produselor pe care le furnizează și valorii biologice mari a acestora.
În plus, există zone (și în țara noastră), în care oamenii au tradiție în creșterea animalelor.
1.2. SITUAȚIA ACTUALĂ A CREȘTERII BOVINELOR
ÎN ROMÂNIA
Efectivul total de bovine din România este în continuă descreștere (tabelul 1.1). Descreșterea de la un an la altul a fost de 2% în anul 2002 față de 2001, de 6% în 2003 comparativ cu cel din 2002 și cu 3% a descrescut în 2004 fată de cel din 2003.
În sectorul particular descreșterea efectivului total de bovine a fost mai brută.
În sectorul particular descreșterea efectivului total de bovine a fost mai brută. În 2002 fată de anul 2001 efectivul total de bovine din sectorul particular a descrescut cu 1%, în 2003 față de 2002 cu 3%, iar în 2004 fată de 2003 cu 2%. Efectivul total de bovine din sectorul privat reprezintă în jur de 90% din efectivul total de bovine al României, restul de 10% găsindu-se în sectorul de stat.
Din efectivul total de bovine, vacile, bivolițele și junincile au reprezentat 57%. Și efectivul de vaci, bivolițe și juninci în perioada analizată a înregistrat o continuă scădere. în anul 2002 față de efectivul din 2001 a scăzut cu 2%, în 2003 față de 2002 cu 4% și în 2004 față de 2003 cu 2%.
Efectivul de vaci, bivolițe și juninci existent în sectorul particular reprezintă 93-95% din efectivul total de vaci, bivolițe și juninci.
Scăderea efectivului de bovine din România se datorează următoarelor cauze:
tăieri masive de bovine ca urmare a lipsei subvențiilor la producător și a greutăților în valorificarea produselor, ceea ce a determinat nestimularea gospodăriilor țărănești în sporirea efectivelor de animale;
creșterea necontrolată a prețurilor la input-uri;
blocajul financiar.
Efectivele de bovine din România și dinamica acestora în perioada 2000-2005 (mii capete)
Tabelul 1.1
Sursa:I.N.S.Anuarul-statistic-2006
Ponderea bovinelor sectorului privat din total bovine
Ponderea vacilor, bivolițelor, junincilor sectorului privat din total
SITUAȚIA ACTUALĂ A EFECTIVELOR DE BOVINE
PE PLAN MONDIAL
Efectivul mondial de bovine depășește 1,5 miliarde, înregistrând o creștere în ultimele decenii de 11,2% (tabelul 1.2).
Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în zonele cu țări în curs de dezvoltare (Africa -18%, America de Sud – 13%, Asia – 32,4% și Australia – 15%).
În schimb, în Europa, efectivele de bovine au scăzut cu 33,6% și în America de Nord cu 7,1%.
Efectivele de bovine sunt concentrate în special în Asia (42%) și America de Sud (20%). în schimb în Europa, America de Nord și Australia se cresc mai puțin de 25% din efectivele mondiale.
La cumpăna dintre milenii, efectivul de bovine din țara noastră este de 3050 mii capete, iar efectivul matcă de 1768 mii capete.
Efectivele de bovine și producția de lapte pe plan mondial (2004)
Tabelul 1.2
Sursa :I.N.S.Producții animale pe plan mondial 2005
România are un efectiv echivalent cu 0.1885% din efectivul mondial de bovine și cu 3.93% din efectivul european de ovine producând 0.918% din producția totală de lapte pe plan mondial și 5.029% din producția europeană de lapte.
Efectivele de bovine pe plan mondial
Densitatea bovinelor pe plan mondial este de 31,5 capete/100 ha iar în țara noastră de numai 24,2 capete.
1.4.SITUAȚIA PRODUCȚIEI DE LAPTE PE PLAN MONDIAL
Șl ÎN ROMÂNIA
În lume se produc astăzi cca. 475 milioane tone de lapte, înregistrându-se în ultimii 20 de ani o creștere de cca. 14%. Cea mai mare creștere s-a realizat în America de Sud (77%), Australia (68%) și Africa (60%) în timp ce în Europa, datorită sistemului de cote producția de lapte a scăzut cu 9%. Producția totală de lapte a înregistrat în țara noastră o creștere în ultimul deceniu de 18% ajungând la 50,139 mil. HI, reprezentând 0,97% din producția mondială. Aceasta se valorifică astfel: 12% pentru consum tehnologic, 38% pentru consum familial și 50% este destinat pieței (28% se livrează direct pe piață și 22% în unități de procesare).
Producția totala de lapte pe plan mondial
Producția medie de lapte pe vaca
Producția mondială de lapte este în medie de 2072 kg, cu 6% mai mare comparativ cu 2 decenii în urmă.
Cea mai mare producție se realizează în Europa (4771 kg) și America de Nord (4547 kg), iar cea mai mică în Africa (475 kg). în România producția medie este de 3131 kg, crescând cu 61,6% în ultimul deceniu.
SITlUȚIA EFECTIVELOR DE TAURINE Șl A PRODUCȚIEI. MEDII DE LAPTE ÎN ȚĂRILE UNIUNII EUROPENE
Efectivul total de taurine înregistrat la nivelul Uniunii Europene (tab.1.3) în anul 2004 a fost de 82320 mii capete. Țările Uniunii Europene care dețin efectivele cele mai mari de taurine sunt: Franța (25%), Germania (18%) și Anglia (14%), iar țările care dețin efectivele cele mai mici sunt Luxemburg și Grecia.
Situația efectivelor de taurine de taurine și a producției medii de lapte
în țările Uniunii Europene
Tabelul 1.3
Sursa :I.N.S.Producții animale pe plan mondial 2005
Efectivele de vaci de lapte în Uniunea Europeană la nivelul anului 2000 a fost de 21095 de mii capete. Printre țările cu efectivul cel mai mare de vaci de lapte se numără Germania, Franța, Anglia, Italia.
Producția medie de lapte pe cap cea mai mare s-a înregistrat în Suedia – 7702 l/cap. Producții medii de lapte/cap mari s-au înregistrat și în Danemarca – 6950 l/cap, Olanda – 850 l/cap, Germania – 5990 l/cap.
SITUAȚIA PRODUCȚIEI DE CARNE PE PLAN MONDIAL
Pe plan mondial producția de carne de bovine și consumul acestui produs înregistrează o oarecare scădere conjuncturală începând cu anul 2003; balanța mondială a cărnii în această perioadă, cu referire la principalele țări selecționate, prognozează pentru anul 2000 o scădere de 951.000 tone față de 2003, în timp ce exportul crește cu 342 mii tone.
Prețurile la carnea de bovină au crescut în a doua jumătate a anului 2004, în ciuda faptului că unele țări înregistrează producții record de carne.
Consumul de carne de bovină a crescut în S.U.A. cu cca 2% în anul 2000, iar exporturile estimate pentru acest an vor scădea cu cca. 4% ca urmare a creșterii prețurilor pe piața internă și a micșorări rezervelor la început de an.
În Argentina crește exportul de carne de bovină proaspătă începând cu anul 2003, când țara a fost declarată necontaminată de maladia numită „boala picioarelor și a gurii" (FMD) și continuă sporirea numerică a efectivelor pentru sacrificare.
Importurile de carne de bovină din Noua Zeelandă au scăzut începând cu anul 2004 cu cca 12%, ca urmare a restricțiilor pe care această țară Ie-a impus crescătorilor în vederea refacerii efectivelor.
În Canada și Australia se prognozează o creștere a exporturilor de carne de bovină proaspătă, stimulată de creșterea prețurilor pe piața mondială la acest produs.
În Japonia, piața comercială a cărnii de bovină, înregistrează o slabă cotație începând cu anul 2004 deși anterior această țară prelua jumătate din exporturile S.U.A.
Prognozele referitoare la carnea de bovină pentru acest an nu au avut în vedere reglementările și restricțiile determinate de extinderea maladiei „vacii nebune
1.7.CALITATEA LAPTELUI
Materia primă pentru industria laptelui și a produselor lactate o constituie laptele de vacă,deoaie,capra,bivoliță. Este alimentul cel mai complet și mai usor asimilat de organism,constituind unul din alimentele de bază in nutriția omului . Laptele mai este denumit și „Sângele Alb” prin valoare sa hranitoare. Are peste 100 de substanțe nutritive necesare vieții omului (20 aminoacizi, peste 10 acizi grasi, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, peste 45 elemente minerale, proteine).
Proteinele conțin aminoacizi necesari creșterii si menținerii sănătății. Grăsimea, în afara de rolul ei energetic contribuie și la formarea rezervelor de grăsime din organism. Vitaminele conținute în proporții apreciabile ridică valoarea nutritivă a laptelui. Important este faptul că substanțele nutritive din lapte se găsesc in proporții optime, astfel că laptele este asimilat de organism mai bine decât orice alt aliment, putând fi consumat atât în stare proaspătă cât și sub formă de diferite produse lactate.
Atât laptele cât și produsele lactice măresc rezistența organismelor față de infecții și intoxicații, ridicând nivelul de sănătate a populației.
Laptele trebuie să facă parte dintr-o alimentație echilibrată și rațională. În compoziție are toate vitaminele necesare organismului uman. Vitamina D nu se găsește în cantitate prea mare, dar e prezentă într-o formă care îi asigură o bună acțiune mineralizantă. Laptele și derivatele lui sunt un important furnizor de calciu și fosfor într-o proporție care favorizează fixarea acestor elemente minerale în oase și dinți. Nu are prea multe calorii: nici 70 pentru 100 g față de peste 200 pentru acceași cantitate de carne, 410 calorii pentru zahăr și peste 900 de calorii pentru uleiul de floarea soarelui, dar aduce organismului proteine dintre cele mai valoroase. Asociat cu mălaiul, pâinea, grișul, orezul sau pastele făinoase mărește considerabil valoarea proteinelor vegetale din aceste produse.
Contraindicațiile consumului de lapte sunt foarte puține. Nu se recomandă în unele forme de colită, HTA formă severă și în afecțiunile în care se prescrie un regim alimentar mai sărac în sare.
Cantitatea de lapte necesară diferă în diferitele etape de dezvoltarea a organismului. Copiii, adolescenții și persoanele în vârstă au nevoie de 1/2 litru pe zi. Pentru adulți e suficient un consum de 250-300 ml. Sportivii și cei care lucrează în mediu cu substanțe chimice necesită un consum mai mare de lapte. De asemenea, gravidele și mamele care alaptează au nevoie de 750-1000 ml lapte pe zi.
Pentru cei care se plâng că nu le place gustul laptelui, acesta se poate înlocui cu lapte bătut, iaurt, sana sau se poate combina după preferințe cu cafea, cacao, orez, griș sau preparate precum laptele de pasăre.Este recomandat ca laptele să fie înghitit cu sorbituri mici pentru a fi mai ușor de digerat. Dacă laptele e băut repede, ca pe apă are efect laxativ care dă impresia nejustificată că laptele ar fi greu tolerat. Înainte de consum laptele trebuie fiert deoarece e un mediu foarte bun de dezvoltare pentru microbi. Totuși, nu se lasă să fiarbă prea mult deoarece pierde vitaminele iar unele dintre proteine se descompun și devin inutilizabile. Fiertul trebuie să dureze 10 minute, nu mai mult, la foc moale.
1.7.1.Factorii care influențeaza cantitatea si calitatea laptelui
Factori interni
1. Specia- cea mai mare cantitate de lapte se obține de la vaci, bivolițe, capre și ovine.
2. Rasa, familia, linia- sunt rase, linii sau familii care produc lapte mai mult și mai bogat în grasime și proteine în timp ce altele produc lapte mai puțin și cu o compoziție diferită.
3. Individualitatea- da diferențe chiar în sânul aceleiași rase, linii sau familii și în condiții identice fiind influențat de metabolismul fiecarui animal.
4. Forma și dezvoltarea ugerului- influențează capacitatea productivă.
5. Vârsta- producția de lapte este mai mica la primele fătări, crește până la a IV a fătare, apoi scade treptat.
Factori de mediu:
1. Naturali- căldurile mari, ploile și umezeala au influență negativă scăzând astfel producția de lapte.
2. Artificiali-
a) hrănirea, lipsa substanțelor nutritive duce la scăderea cantității de lapte(aceste fenomen se intâmplă iarna si primăvara când substanțele nu au atâtea substanțe hrănitoare ca vara sau toamna);
b) adăparea;
c) igiena corespunzătoare;
d) mulsul.
1.7.2..Proprietățile fizice și chimice ale laptelui
Proprietățile fizice:
1. Densitatea- constituie indicele cel mai variabil al laptelui. Este condiționată de raportul care există între concentrația laptelui și substanțele solide, negrase si grăsime. Variază în raport invers cu conținutul de grăsime și în raport direct cu conținutul de proteine, lactoze și săruri. Limitele normale de variație ale densității laptelui sunt cuprinse între 1,027 si 1,033 cu o valoare medie 1,029.
2. Vâscozitatea- este mai mare decât cea a apei, aceasta scăzând la încălzirea laptelui sau prin adăugare de apă. Vâscozitatea laptelui normal este de 1,74- 2,4, iar căldura specifică este de 0,092- 0,93cal/gr. Factorii care influențează vâscozitatea laptelui sunt:
– compoziția laptelui;
– stadiul de diviziune a globulelor de grăsime;
– modificări ale stării de hidratare a proteinelor;
– temperature;
– agitarea.
3. Indicele de refracție, punctul de congelare, punctul de fierbere- constituie caracteristici constante ale laptelui normal, modificarea lor indică un lapte anormal -760mm col. Hg. Punctul de fierbere al laptelui este de 100,55ºC. Punctul de congelare este caracteristica cea mai constantă a laptelui. Temperatura de congelare a laptelui este de -0,555ºC.
4. Culoarea- laptele normal este un lichid opac de culoare alb-.gălbuie ușor albăstrui
5. Miros- este specific, puțin pronunțat. Laptele vechi are un miros acrișor, mai poate primi miros de grajd, urină, bălegar.
6. Gustul- este dulceag si characteristic
Proprietati chimice:
1. pH- ul- aciditatea liberă a laptelui se exprimă prin pH care arată concentrația in ioni de hidrogen din soluții. Laptele de vacă are pH- ul intre 6,7- 6,4;
2. Aciditatea- laptele proaspăt muls este ușor acid. Aciditatea se exprimă în grade hörner și este cuprinsă între limitele 15-19ºT.Aciditatea totală a laptelui se stabilește prin titrare cu o soluție alcalină în prezența indicatorului fenoftaleina. Laptele proaspăt muls are o aciditate de 16-18ºT. Aciditatea crește în timpul păstrării, datorită acidului lactic care se formează prin fermentarea lactozei de bacterii lactice. Creșterea acidității este mai rapidă cu cât temperatura de păstrare este mai ridicata.
1.7.3.Compoziția chimică a laptelui. Controlul calității laptelui
Compoziția chimică a laptelui
Aceasta variaza in functie de specia animalului si de alti factori(rasa, specie).
Compoziția laptelui: Apă; Substanță uscată; Grăsime; Albumina/globulina; Lactoza; Săruri minerale:
VACA: 87,3; 12,7; 3,7; 0,5; 4,5; 0,7;
BIVOLITA 81,0; 19,0; 4,5; 0,5; 5,0; 0,8;
OAIE 81,0; 19,0; 5,4; 1,0; 4,5; 0,9
CAPRA 88,0; 12,0; 9,4; 0,8; 4,5; 0,8
Componentele laptelui sunt exprimate în %(la sută).După compoziție laptele mai poate fi:
– integral – din care nu s-a scos și nu s-a adăugat vreunul din componenții săi;
– smântânit – căruia i s-a extras grăsimea prin smântânire naturală sau mecanica;
– parțial smântânit – din care s-a scos nu numai o parte din grăsimea laptelui integral.
Dupa calitate laptele poate fi:
– normal – când este muls complet de la animalele sănătoase, bine îngrijite;
– anormal – având compoziția chimică diferită de laptele normal si anumite defecte de culoare, miros, gust – falsificat – prin extragerea grăsimii, prin adăugare de apă sau diferite substanțe.
După procedeele de tratare la care este supus poate fi:
– crud ;
– nesupus încălzirii, pasteurizării sau fierberii;
– pasteurizat – prin încălzire un anumit timp în aparate speciale la 63-95ºC si răcit apoi brusc la 4-6ºC;
– sterilizat – laptele este supus unui tratament mecanic pentru fărâmițarea si răspândirea globulelor de grăsime în masa laptelui;
– lapte concentrat – este obținut prin liminarea a două treimi din apă;
– laptele praf –se obține prin urcarea laptelui concentrat în instalații speciale, reducându-se apa la numai 3-5% .
Din punct de vedere igienico-sanitar laptele poate fi:
– igienic(normal) – contine un numar redus de microorganisme
– alterat – in compozitia laptelui a intervenit descompunerea anumitor substante
– patogen – contine germeni daunatori sanatatii
. 1.7.4.– Sistemele de control prin HACCP
În actuala etapă de tranziție în orice activitate se impune o formă perfecționată a controlului efectuat prin metoda de Analiză a riscului prin puncte critice de control ( HACCP). Acest sistem prevede ca toate intrările în prcesul de producție să respecte regulile de igienă conform prevederilor legislative. Efectiv este reprezentat printr-un sistem prin care se identifică, evaluează și controlează pericolele care sunt semnificative pentru securitatea alimentară. În cadrul acestui sistem sunt delimitate toate regulile de bază ale inspecției specifice, ale autocontrolului pe profil, aplicat de-a-lungul întregii filiere agroalimentare. Se identifică riscurile specifice ( fizice, chimice, biologice ) probabile, din fiecare fază de fabricație, depozitare sau distribuție și se stabilesc mijloacele de control ale acestora și măsurile de prevenire a lor.
Metodica sistematică a procedeului HACCP urmărește ținerea sub control a punctelor critice dintr-o întreprindere cu scopul obținerii de produse lipsite de nocivitate pentru consumator. În aplicarea sistemului HACCP este necesară întocmirea unui plan adecvat profilului și structurii întreprinderii care trebuie transpus asupra procesului în cauză. Planul HACCP este un document scris care se bazează pe anumite principii de urmat pentru ținerea sub control și corectarea succesiv-continuă ( din mers ) a proceselor de obținere a unui produs. Poate fi structurat conform unor faze specifice astfel:
identificarea și analiza riscurilor, stabilindu-se limitele și mijloacele de control ale acestora și măsurile de prevenire a lor;
identificarea punctelor critice de control, care se face după conceptul “CCP decision tree”, ce este reprezentată printr-o schemă bazată pe metoda interogativă DA/NU;
stabilirea limitelor critice petru fiecare CCP identificat care stau la baza măsurilor preventive. O limită critică este un criteriu care trebuie atins pentru fiecare măsură preventivă ce se aplică la CCP. Limitele critice reprezintă, de cele mai multe ori, parametrii proceselor aplicate produserlor ( nivelul termic, pH, umiditate, aciditate etc. );
stabilirea condițiilor de supraveghere ( monitorizare ) a fiecărui CCp. Care constă în urmărirea dferiților parametrii pentru a se putea aprecia dacă un CCP este ținut sub control;
stabilirea modului de monitorizare CCP și de înregistrare a datelor, cu scopul de fi interpretate și a servi la corectarea unor procese;
stabilirea proceselor prin care să se verifice dacă sistemul HACCP înclus în planul aplicat se încadrează corect. Verificarea constă în folosirea unor metode, procedee sau teste suplimentare celor aplicate la monitorizare pentru a stabili dacă planul HACCP implementat poate fi considerat eficient sau necesită modificări.
În lucrările de specialitate la nivel național și internațional s-au elaborat ghiduri cu metode practice de siguranță a alimentelor bazate pe conceptul HACCP. Unitățile din sectorul alimentar, conform actelor normative din România trebuie să identifice activitățile care sunt determinante pentru securitatea alimentară și trebuie să garanteze ca procedurile de securitate corespunzătoare să fie stabilite, implementate, menținute și revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiză a riscurilor și punctelor critice de control, abreviat HACCP.
Viziunea acestei metode conturează un sistem de tehnologii agroalimentare cu bune practici, orientate în obținerea în cantități mari a unor produse agricole/agroalimentare igienice, pentru colectivitățile de consumatori, cu respectarea în totalitate a verigilor tehnologice și a practicilor tradiționale modernizate. Pot fi delimitate avantaje privind implementarea sistemului HACCP, cu referire la următoarele:
– garantarea calității igienice a produselor;
– reducerea rebuturilor și reclamațiilor;
– prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor;
– creșterea încrederii clienților și salariaților în cadrul firmei, în capacitatea acesteia de a realiza produse de calitate, în mod constant;
– contribuția la îmbunătățirea imaginii firmei și credibilității pe piațele interne/internaționale și față de investitori.
În fig. 1.3 este prezentată o metodologie a controlului sanitar și a autocontrolului managerial prin sistemul HACCP, în care redate analitic elementele componente pentru un control general și limitat, cu referire la un anumit sector. Controlul pe flux tehnologic al produsului-aliment a fost introdus de PAC, iar fluxul lipsei de risc încadrează comportamentul actual al producătorilor și consumatorilor. În schița redată printr-o etapă de finalizare sunt prezentate constatări, măsuri, termene, responsabilități, verificări, supraveghere, elemente care reprezintă o analiză monitorizată riscului specifică acestei metode. Etapele în procesul de certificare al sistemului HACCP sun reprezentate prin: inițiere proces de certificare, evaluarea inițială, evaluarea sistemului HACCP, evaluarea dosarului de certificare, acordarea certificatului pentru sistemul HACCP, supravegherea, reînoirea certificării.
1.8. ROLUL COMPARTIMENTULUI DE MARKETING ÎN EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII DE COMERCIAIZARE A LAPTELUI ȘI A PRODUSELOR DIN LAPTE
Pe piața laptelui și a produselor din panificație acționează multe firme, care uneori înregistrează succese notabile, conduse de către înteprinzători care nu au specializare în domeniul marketingului agroalimentar. Din această cauză apar fenomene cum ar fi: creșterea prețului la lapte care este un produs alimentar de bază; importante suprafețe rămase necultivate sau lucrate cu mijloace specifice secolului precedent; invazie de produse din lapte din țările vecine în special din Ungaria care produc importante deficite în balanța comercială și pun în dificultate producătorii interni; produsele din românești au prețuri europene în timp ce puterea de cumpărare a populației este de câteva ori mai mică decât cea a populației țărilor europene. Probabil că multe dintre aceste fenomene negative nu ar rezista sau ar fi atenuate și mult mai mulți înteprinzători ar cunoaște succese notabile în condițiile în care ar avea informații în profunzime despre acest domeniu.
Produsele din lapte, cu mici excepții, sunt neconsumabile în starea în care au fost obținute și nu pot fi păstrate decât o perioadă relativ scurtă; pentru a deveni utile organismului uman este obligatorie transformarea acestora.
Industria laptelui poate, spre deosebire de micii înteprinzători, prelua, la nivel industrial, mai multe operațiuni legate de transformarea produsului lapte materie primă in produs alimentar, micșorând atsfel timpul și efortul consumatorului in vederea preparării hranei.
Datorită efectelor favorabile atât în plan economic cât și în plan social o parte din ce în ce mai mare din producția agricolă este destinată transformării în cadrul industriei alimentare în produse cu grad ridicat de prelucrare. Nu întâmplător, în prezent, în statele dezvoltate din punct de vedere economic, în cadrul structurii economice, industria și comerțul cu produse agroalimentare și implicit cu produse din lapte deține o pondere importantă, atât sub aspectul procentlului privind populația ocupată, cât și prin contribuția sa în cadrul P.I.B.-ului.
Implementarea progresului științific și tehnic în industria alimentară ridică probleme atât în plan legislativ cât și pentru consumatori. În prezent produsele sunt fabricate atât prin utilizarea materiilor prime tradiționale, cât și a materiilor prime neconvenționale, obtinute din resurse materiale sau prin sinteză. Progresele tehnologice au antrenat deja o schimbare vizibilă a sistemelor de concepere, producere și conservare. Utilizarea biotehnologiilor, a radiațiilor sau a ingineriei genetice deschid un capitol nou și cu privire le deontologia producției alimentare. Ambalajele confecționate din materiale impregnate cu diverse substanțe contribuie la prelungirea prospețimii produselor.
Progresul științific și tehnic impune o revizuire constantă a normelor în vigoare sau elaborarea și introducerea altora noi. În multe cazuri, profitând de absența unor reglementări specifice, producătorii omit să menționeze pe etichetă prezența ingredientelor obținute din organisme modificate genetic.
O nouă generație de produse cunoaște o puternică dezvoltare, atât cantitativă cât și structurală – produse nutriționale – obținute în urma unor intervenții asupra valorii nutritivea produselor tradiționale. În cadrul structurii pieței acestea ocupă un rol intermediar între produsele tradiționale și cele dietetice. Analizarea din punct de vedere al eficienței intervenției asupra valorii nutritive a produselor alimentare poate fi realizată numai cu ajutorul unor metode specifice.
Un produs alimentar este caracterizat nu numai de valoare nutritivă, ci și de elemente informaționale prin care se face cunoscut. Un rol deosebit în acest sens revine etichetei. Conținutul mesajului informațional al etichetelor produselor ce sunt comercializate este reglementat sub multiple aspecte: mesaj obligatoriu, mesaj nutrițional, semne și mesaje distinctive ale calității. Cu toate acestea, tot mai mulți producători aderă la ideea transformării etichetei într-un adevărat ghid al consumatorului în alegerea produsului, prin realizarea unor mesaje în măsură să atragă atenția și să evidențieze punctele forte ale produselor.
Toate aceste noutăți sunt însoțite și de o schimbare de atitudine din partea consumatorilor, materializate în modificări treptate ale obiceiurilor și structurii consumului.
Cunoașterea în profunzime a numeroaselor și complexelor proceselor ce se desfășoară cu produsul de la exploatarea agricolă până la punctele de vânzare cu amănuntul ale acestora, precum și identificarea modificărilor ce apar la nivelul comportamentului consumatorilor permit adaptarea, la noile cerințe, a înteprinderilor ce acționează în domeniu, iar aceasta nu poate fi realizată în absența unor informații de bază din sfera marketingului agroalimentar.
Capitolul 2
LAPTELE ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
2.1.MICUL FERMIER ROMÂN PE DRUMUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Micul fermier sau direct spus țăranul sărman se găsește la poarta Uniunii Europene și nu știe ce să facă:”să intre”;”să aștepte”sau „să bată la poartă să grăbească intrarea sa triumfală?”.Sunt întrebări și incertitudini pe care și le pun mai mult cei ce îi reprezintă, sau cei ce vor să joace rolul de impresar, și mai puțin fermierul pentru că el mare lucru nu știe pentru că nu este informat.
Toți sunt neliniștiți și se întreabă care va fi rolul și locul țăranului român în structurile Europene. Pentru că dacă analizăm comparativ cu alte state, situația socio-economică a acestuia nu seamănă cu niciuna din Europa celor 15 sau din Europa celor 10 noi admiși.
Se fac tot felul de statistici privind productivitatea, autoconsumul, dimensiunea exploatației, înzestrarea tehnică etc., și din toate acestea țăranul român este pe ultimul loc și se pune întrebarea „Unde este nevoie de el în Uniunea Europeană ?”, este folosit numai ca sursă documentară ? ca entitate economică de producție sau ca potențial consumator?
Analizând „la rece”, la prima vedere, se poate aprecia că este nevoie și de fermierul român, că orice competiție are un premiant și un codaș, deci este important să existe în baza de date, ca bază de referință, în determinarea unor indicatori sau în evidențierea unor fenomene. Nu este o rușine să participi la clasamente, la analize comparative sau chiar la comparații. Este important să faci parte din eșantion, că este luat în considerare, că ești evaluat și clasat. Deja știi pe unde ești poziționat, cu cine te compari și ce mai ai de făcut.
În planul fermierului român, și în special a fermierului individual care pe drumul integrării europene permanent face parte din tot felul de comparații cu fermierul olandez, german, francez și alții până la 25,este similară unei curse de galop la care participă cai din rasele pur sânge englez, pur sânge arab și semigreu românesc. Semigreul românesc niciodată nu va termina cursa de galop în coada plutonului, ci la 2 ture de pistă față de pluton deoarece acesta nu este un cal de curse ci unul de tracțiune.
Am ales comparația dintre fermier și cal pentru că tot timpul ei reprezintă o entitate și nu are valoare unul fără celălalt, decât în cuplu.
Însă ironia soartei este prezentă și pentru că fermierul olandez și german folosește calul pentru week-end, la concursuri, demonstrații, echitație, agrement și turism, în timp ce fermierul român folosește calul la muncă, în agricultură, silvicultură și transporturi. Nici o țară din Europa celor 15 nu folosește calul în agricultură.
Prezența fermierului român în analize comparativepare a fi neechilibrată dacă avem în vedere că multe dintre exploatațiile agricole individuale trebuie restructurate și reprofilate. Dacă ne localizăm numai la 2 grupe tipologice de fermieri și anume cei cu 1-2 vaci de lapte și cei cu 3-9 vaci de lapte se pot constata unele diferențe și asemănări care trebuie luate în seamă în procesul integrării în Uniunea Europeană și anume majoritatea din grupa celor 1-2 vaci vor renunța ca producători de lapte, în schimb cei din grupa 3-9 vaci, pot spera că pot continua să producă în situația adaptării la condițiile tehnice de producție.
2.2.LOCUL ȘI ROLUL EXPLOATAȚIEI AGRICOLE INDIVIDUALE
În conformitate cu metodologia recensământului general agricol – 2002, gospodăria agricolă individuală este definită ca o exploatație agricolă, alcătuită din una sau mai multe persoane având în general legături de rudenie, care utilizează împreună terenuri și/sau cresc animale, ce pot aparține acestora sau mai multor membri. Conducătorul acestei exploatații este reprezentat prin capul gospodăriei agricole individuale ca fiind persoană fizică în numele și în contul căreia exploatația î-și desfășoară activitatea. Acesta răspunde, din punct de vedere juridic și economic, de toate activitățile din cadrul exploatației, suportând toate riscurile economice care decurg din activitatea desfășurată.
Locul și rolul micului producător agricol definit în timp și spațiu prin date statistice se poate prezenta astfel;
Este entitatea socială care încă mai participă la menținerea echilibrată a populației țării în profil teritorial și în special a zonelor izolate și defavorizate, unde condițiile socio-economice sunt precare;
Suprafața agricolă în exploatarea exploatațiilor agricole individuale este de 55.33% din totalul suprafeței agricole a țării deținută de exploatații agricole și reprezintă 99.49% din totalul exploatațiilor agricole;
Producția agricolă rezultată la nivelul exploatațiilor agricole individuale este destinată în cea mai mare parte autoconsumului. Din numărul total al exploatațiilor agricole individuale, circa 76% produc pentru consumul propriu – în condițiile practicării unei agriculturi de subzistență și extensie cu puține șanse de a tinde către o agricultură durabilă sau intensivă.
Structura exploatațiilor agricole: Tabel 2.1.
Sursa :INS-Recensământul General Agricol-2002
Exploatațiile agricole grupate după destinația produselor agricole: Tabel 2.2.
Sursa :INS-Recensământul General Agricol-2002
2.3.EXPLOATAȚIA AGRICOLĂ INDIVIDUALĂ CU PROFIL ÎN PRODUCȚIA DE LAPTE
Nivelul și starea economiei rurale este dat în principal de starea economică a exploatațiilor agricole, de structura și de dotarea acestora cu capital tehnic de producție.
Având ca obiectiv diagnosticarea sectorului producției de lapte de vacă este necesară analiza exploatațiilor agricole în toată structura acestora, precum și identificarea influențelor pozitive sau negative potențial transmisibile într-un eventual proces de restructurare.
Tabelele anexate ilustrează care este locul și rolul producătorului de lapte evidențiatevidențiat de analiza datelor rezultate din ultimul recensământ general agricol din anul 2002. În baza datelor statistice rezultă că în România sunt 4 484 893 exploatații agricole care dețin terenuri agricole și/sau cresc animale, din care 1 180 801 sunt producătoare de lapte de vacă și dețin un efectiv de 1 583 065 capete vaci de lapte, utilizând circa 3 805 000 ha teren agricol. Putem aprecia că avem o situație satisfăcătoare în domeniul producției de lapte și necesarul de lapte pentru procesare și consum este asigurat.
Însă în realitate lucrurile stau destul de rău și aceasta se poate dovedi printr-o analiză de structură a datelor rezultate din recensământul general agricol și anume:
Exploatațiile agricole producătoare de lapte reprezintă 26.3%, respectiv 1180801 din totalul exploatațiilor agricole de 4 484 893;
Exploatația agricolă individuală producătoare de lapte reprezintă 98.86% , respectiv 1 179 180 din totalul exploatațiilor agricole producătoare de lapte și deține un efectiv de vaci de 96.65% din totalul vacilor de lapte;
Exploatațiile agricole individuale care dețin 1-2 vaci de lapte reprezintă 95.9% din exploatațiile agricole individuale, dețin un efectiv de vaci de 1 326 181, ce reprezintă 83.7% din efectivul total de vaci de lapte;
Din exploatațiile agricole individuale ci 1-2 vaci de lapte 26.5%, respectiv 300 232, dețin 24.7% din vacile de lapte, respectiv 327 742 capete și care dispun de teren agricol de până la 1 ha, revenind media de 1.61 ha/vacă.
Cu siguranță din această grupă de exploatații, majoritatea vor fi nevoite să se reprofileze, să renunțe la producția agricolă și locul lor să fie luat de acele exploatații care au capacitatea de adaptare și de a deveni viabile
De subliniat este faptul că un număr de 12 600 exploatații agricole care nu dispun de teren agricol, dețin 14 215 vaci cu un grad de încărcare de 1.13 vaci/exploatație și că un număr de 36 671 exploatații care dețin sub 1 000 mp teren arabil dețin un număr de 40 340 vaci.
Față de această radiografie în zona exploatațiilor agricole care dețin teren agricol până la 1 ha și vaci în medie de 1.1 vaci/exploatație se poate aprecia că acestea din punct de vedere al activității agricole ele sunt sub pragul de subzistență și reprezintă un număr semnificativ de 300 232 reprezentând 26.5% din grupa exploatațiilor agricole individuale cu 1-2 vaci/exploatație.
Aceste exploatatii sunt în mare parte cele care pasc vacile pe marginea șanțului, sau pe izlazurile comunale care în general sunt plasate pe terenuri neproductive și neîntreținute.
Tot din această categorie fac parte și cei mai mulți participanți la formarea liniilor de colectare lapte din zonele rurale unde se colectează laptele la bidon și apoi se transportă de fabrica de prelucrare lapte.
Dacă studiem listele de colectare lapte de la un centru de colectare putem observa că din mulțimea celor ce predau lapte ponderea cea mai ridicată ca număr o reprezintă exploatația agricolă individuală cu 1-2 vaci de lapte, în care sunt antrenate exploatații agricole fără capital tehnic și resurse financiare suficiente și cu disponibil de forța de muncă neintegrată în societate,care î-și întregește veniturile din mica producție de subzistență, ajutoare sociale și ceva venituri obținute din munca la negru prestată ocazional. Față de această stare de lucru, se impune a se desprinde în esență problematica cu care se confruntă aceste exploatatii și le mențin într-o stare de lucru generalizată și nefavorabilă unei dezvoltări durabile. Problematica rezultată din analiza filierei laptelui cu lapte achiziționat de la fermieri se prezintă astfel:
Prin dimensiunea lor, exploatațiile agricole individuale reprezintă cele mai mici entități de producție agricolă;
Din producția obținută î-și asigură autoconsumul în condiții restrictive pentru a crea un disponibil de lapte mai mare pentru a fi predat la procesator;
Din motive de sărăcie unii fermieri mai aplică și metode neortodoxe care conduc la scăderea calității laptelui;
Veniturile obținute de fermieri în aceste condiții provin de la laptele disponibilizat și de la subvenția acordată de stat pe litru de lapte predat, și din unele ajutoare sociale de care pot beneficia unii fermieri;
Forța de muncă în astfel de exploatații este excedentară,rezultând o productivitate foarte mică prin neutilizare și nu prin capacitatea de a produce;
Calitatea materialului biologic este îndoielnică, fără posibilitatea de a obține progrese în ameliorarea într-o perioadă apropiată, ceea ce menține exploatația la un nivel redus de producție;
Comunitatea locală din care face parte nu oferă alternative sau noi locuri de muncă care să fructifice disponibilul de forță de muncă din cadrul exploatațiilor;
În cea mai mare parte aceste exploatații reprezintă sursa migrării forței de muncă tinere, care lucrează în agricultură, în alte țări europene, fapt ce contribuieși la depopularea satului românesc.
.
Odată integrați în U.E. politicile agricole de intervenție și sprijin acționează unitar, atât pentru fermierul olandez, cât și pentru fermierul român, însă problematica cu care se confruntă fiecare dintre aceștia este mult diferită.
Problematica identificată la nivelul fermierului român, producător de lapte, a condus la înregistrarea unei stări de fapt în structura exploatațiilor agricole individuale mult diferită față de politica agricolă comunitară la care trebuie să ne aliniem. Astfel că, din numărul total de exploatații agricole individuale, 3 581 216 dețin animale, ceea ce reprezintă 80.2% din totalul exploatațiilor individuale.
Numărul exploatațiilor care dețin 1-2 vaci de lapte este de 1 131 261 și reprezintă 31.6% din total. Cel al exploatațiilor care dețin 3-9 vaci de lapte este de 45 464 și reprezintă 1.3% din totalul exploatațiilor care dețin animale.
Exploatațiile agricole individuale ce dețin vaci de lapte: Tabel 2.3.
Sursa: Recensământul general agricol 2002
Analizând prin prisma efectivului de vaci de lapte rezultă că din efectivul vacilor de lapte de 1 535 031, se găsesc în exploatații agricole individuale care dețin 1-2 vaci de lapte 1 326 181 capete, ceea ce reprezintă 84.6% din total și numai 45 464 de capete se găsesc în gospodăriile ce dețin 3-9 capete și reprezintă 2.96% din efectiv.
Din corelarea indicatorilor rezultă că, exploatațiile individuale care dețin 1-2 vaci de lapte sunt în număr de 1 131 261 și dețin 1 326 181 capete, ceea ce reprezintă o medie de 1.17 vaci/exploatație.
Dată fiind această situație, se poate concluziona că 86.31% din efectivul de vaci de lapte se găsește la gospodăriile populației cele mai slabe și fără potențial de a realiza investiții.
E greu de presupus că un fermier încadrat în această grupă dorește să-și modernizeze grajdul în așa măsură încât să corespundă cerințelor de mediu, să-și introducă muls mecanic și să răspundă tuturor cerințelor sanitare și sanitar veterinare în domeniul producerii laptelui crud pentru piață.
Fermierii cu 1-2 vaci, în mare parte produc pentru consumul propriu, ei fac eforturi mari pentru a disponibiliza și pentru piață o parte din cantitatea de lapte în scopul obținerii de bani necesari cumpărării altor produse necesare existenței.
Acești fermieri, în general, nu au perspectiva dezvoltării unor ferme familiale pe profilul vacilor de lapte, nu dispun de resursele necesare, ca de exemplu pământ suficient pentru asigurarea furajelor, adăpost la nivelul cerințelor sanitar-veterinare și de mediu, nu pot asigura o igienă a mulsului prin introducerea mulsului mecanizat. Laptele pe care îl oferă piaței libere nu este supus verificărilor calității acestuia.
Fermierii din grupa 3-9 vaci de lapte dispun de o relativă capacitate de a dezvolta. Teoretic, ei pot deveni ferme familiale de tip comercial care pot produce pentru piață și pot deveni compatibili cu cerințele pieței, în condițiile existenței unei politici agricole stimulative. Însă la ora actuală, în rândul acestora este o mare nebuloasă și nedumerire față de aderare.
România a primit o cotă de producție pentru lapte pe măsura situației actuale, oferită de date statistice privind producția de lapte crud și alocarea acesteia pe destinații.
Cota de producție alocată României este nemulțumitoare din mai multe aspecte:
Potențialul de producție este mult mai mare;
Ce se poate oferi fermierilor în schimbul producției de lapte și ce alternative sunt puse la baza restructurării sau reprofilării producătorilor de lapte;
Se va stimula și mai mult producția de lapte pentru autoconsum care nu este supusă cerințelor tehnice de producție;
Este posibil să apară produse noi oferite de producătorii de lapte pentru câini și pisici și nu pentru consum uman.
Situația producției de lapte crud pe destinații în anul 2002 : Tabel 2.4.
Sursa : Recensământul general agricol 2002
Din analiza dateelor de mai sus se poate aprecia că nivelul cotei de producție lapte acordată României de către U.E., este acoperitoare pentru cele 2.571 mil. tone lapte destinate pieței prin vânzări directe și la unități de procesare.
Însă practica demonstrează cu totul altceva deoarece cifrele statistice nu pot evidenția situațiile:
Laptele predat la unitățile de procesare făă autorizații care au funcționat și încă mai funcționează;
Laptele achiziționat pe borderou de achiziții și în final nu se regăsește in echivalent în producția finită, fără să rezulte ca înregistrată întreaga cantitate de lapte achiziționată și intrată în procesul de fabricație.
Aceste situații nu fac decât să deformeze structura destinației laptelui crud cu consecințe majore în stabilirea unei cote reduse de producție la nivel național.
Din producția totală de lapte circa 52.6% reprezintă autoconsumulși consumul tehnologic pentru viței.
Dacă avem în vedere faptul că 26.2% din producția de lapte este vândut pe piața liberă direct de producători fără a trece prin filtrul verigilor de control ale autorităților abilitate pentru verificarea și certificarea respectării condițiilor de igienă, o importantă cantitate de lapte crudnu ar în deplini condiții de circulație liberă .
Însă consecințele unei astfel de structuri vor fi resimțite de fermieri –acum- în momentul aderării, când trebuie implementate de toți producătorii condițiile sanitare, sanitar veterinare și de mediu la nivelul cerințelor și standardelorU.E. Producătorii agricoli nu vor putea primi sprijin financiar dacă nu respectă cerințele minime de producție privind condițiile sanitar-veterinare și de mediu care sunt obligatorii pentru toate țările membre U.E..
2.4.TIPOLOGIA EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE INDIVIDUALE
Ca o încercare de extrapolare a evoluției exploatației agricole individuale (EAI) pentru perioada următoare, pornind de la situația actuală și politicile strategice privind alinierea la Politica Agricolă Comunitară (PAC), după integrare, structura tipologiei exploatațiilor agricole individuale va înregistra următoarele tendințe:
Tendințe în evoluția structurii EAI Tabel 2.5.
Sursa:V.Mitrache, „Transferul de tehnologie către producătorii agricoli în cadrul filierii laptelui”, 2005, Advanced Consulting
2.5. POLITICI AGRICOLE DE SUSȚINER5E A MICULUI FERMIER PRODUCĂTOR DE LAPTE
Tendințele în evoluția structurii exploatațiilor agricole individuale vor fi alimentate și influențate și de politicile agricole de susținere a acestora.
Politicile agricole de susținere a fermierului producător de lapte acționează diferit în perioada pre-aderare și după aderare.
În perioada preaderării:
Se asigură o subvenție de 1.4 lei pentru litrul de lapte produs și predat spre procesare unităților procesatoare autorizate să funcționeze;
Se stimulează prin prime crescătorii de vaci de lapte pentru fiecare junincă obținută din însămânțări artificiale.
O astfel de politică vine în sprijinul producătorului de lapte de a obține un preț mai bun pe litrul de lapte și totodată de a stimula funcția comercială a producătorului, de a-l adapta la cerințele pieței pentru a furniza un lapte de bună calitate. De asemenea, este stimulată și preocuparea fermierilor de a îmbunătății randamentul de producție al animalelor prin procesul de ameliorare cu material seminal cu origine controlată, de înaltă productivitate.
Astfel de măsuri strategice vin să pregătească fermierii pentru o adaptare cât mai bună la noua Politică Agricolă Comunitară, măsuri ce sunt insuficiente față de starea generală în care se află majoritatea producătorilor de lapte.
În perioada postaderare.
Ca urmare a faptului că producătorii și procesatorii de lapte și carne la momentul aderării nu îndeplinesc în totalitate cerințele tehnice de producție și marketing la standardele cerute de Aquis-ul Comunitar, s-a acordat acestora o perioadă de tranziție pentru aducerea producției la standardele cerute, astfel:
3 ani, până la 31.12.2009 – modernizarea și retehnologizarea unităților de procesare a laptelui, precum și pentru organizarea centrelor de colectare și a celor de standardizare lapte;
3 ani, până la 31.12.2009 – conformarea la cerințele comunitare a fermelor de animale de lapte și la calitatea laptelui crud obținut;
3 ani, până la 31.12.2009 – modernizarea, retehnologizarea unităților de tăiere și alinierea la cerințele europene a unităților de procesarea cărnii;
fermele de semisubzistență vor primi o sumă fixă pentru rentabilizare timp de 5 ani – 1000 euro/an – în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală;
acordarea unei perioade de tranziție pentru atingerea conformității cerințelor comunitare a fermelor de vaci privind calitatea laptelui crud obținut;
sprijin comunitar prevăzut a fi acordat direct producătorilor de lapte prin plăți directe și plăți suplimentare pentru lapte. Directe – 24.94 euro/tonă. Indirecte – 16.67 eură/tonă.
Ajutorul acordat producătorulor este monitorizat și condiționat de atingerea următoarelor obiective:
producătorul trebuie să producă pentru piață în scopul consolidării unei agriculturi durabile;
produsele trebuie să îndeplinească standardele de calitate, activitățile realizate trebuie să contribuie la activitățile de protejare a mediului ambiant și de îmbunătățire a stării de sănătate și a condițiilor de creștere a animalelor;
asistarea producătorilor de a institui la nivelul fermei un sistem de gestiune necesar acestuia în fundamentarea deciziilor, privind obiectivele și programele de realizat. De asemenea, U.E., pentru o fundamentare a deciziilor și hotărârilor în stabilirea politicilor agricole, are nevoie de informații de la nivelul exploatațiilor,produse în mod unitar, fără a produce distorsionări de interpretarea în fundamentarea acestora.
Este evident că foaia de parcurs a fermierului producător de lapte, de la situația actuală de producător la condițiile de producție de după aderare, este marcată de o mulțime de lucruri pe care trebuie să le împlinească pentru a lua startul de producție de după aderare.
Nivelul de sprijin acordat micului fermier prin politica agricolă este insuficient față de nevoile majorității exploatațiilor agricole deținătoare de vaci de lapte.
În aceste circumstanțe se impune luarea de măsuri prin politici strategice cu acțiune pe termen scurt și mediu,care să conducă către o reorientare a producătorilor și procesatorilor de servicii din zona exploatațiilor agricole.
2.6. NECESITATEA RESTRUCTURĂRII EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE INDIVIDUALE
Datele statistice referitoare la numărul de exploatații cu profil de producție lapte,producția medie pe cap de vacă, dimensiunea agricolă a exploatației, randamente la hectar, etc., sunt nefavorabile pentru agricultură și dezvoltarea rurală a României. Apare că la toți indicatorii urmăriți prin statistica europeană, după metodologia EUROSTAR suntem plasați pe ultimele locuri. Odată integrați trebuie să ne inscriem pe direcția:
trebuie să reducem numărul exploatațiilor agricole la majoritatea profilelor;
trebuie să crească productivitatea pe unitatea de produs;
trebuie să crească și competitivitatea produselor obținute la nivelul exploatațiilor agricole;
forța de muncă din agricultură trebuie redusă, să crească și să se diversifice serviciile pentru preluarea forței de muncă excedentară.
Trebuie create alternative ale dezvoltării rurale astfel încât economia comunității trebuie să devină multifuncțională, să fie capabilă să asigure un echilibru în procesul de restructurare al exploatației agricole individuale.
Se impune crearea de activități noi,diversificarea gamei produselor agroalimentare și ridicarea gradului de valorificare al acestora, dezvoltarea sferei serviciilor din aval și amonte al activităților agricole,precum și dezvoltarea activităților non-agricole, în scopul valorificării resurselor locale.
Pentru a se ajunge la aceste deziderate se simte nevoia ca la nivelul exploatațiiloragricole să se producă mutații structurale ridicate în sensul îmbunătățirii indicatorilor menționați.
Timp de 17 ani politicile agrare au acționat timid în sensul creării unor structuri agrare care să contribuie la amortizarea șocului cu care vor fi confruntați producătorii români,șoc care poate fi materializat printr-o serie de restricții ca:
să se producă numai în limitele unei cantități programate;
să se producă la nivel de standarde de igienă și calitate care pot fi obținute numai prin infuzie de tehnologie cu grad ridicat de complexitate și tehnicitate;
fluxurile de producție în activitatea de prelucrare a materiilor prime agricole pe care s-a construit, menținut și dezvoltat industria alimentară românească, nu mai sunt compatibile cu cerințele sanitar-veterinare ale U.E.
Pentru compatibilizare, acestea trebuie reproiectate, adaptate și modernizate, pentru care sunt necesare fonduri de investiții fabuloase, care nu pot fi la îndemâna procesatorilor din România decât în proporții de sub 10%.
Activitatea de producție trebuie să se realizeze în condiții de durabilitate sau altfel spus să nu degradeze factorii de mediu ca:apă, aer, sol. Pentru atingerea acestui deziderat, toți producătorii trebuie să investească în protejarea factorilor de mediu, investiții care în unele situații sunt mai mari decăt investiția de bază.
Față de aceste realități, se impun măsuri profunde în abordarea politicilor strategice pentru agricultură și dezvoltare rurală, măsuri care să conducă în esență la restructurarea multor tipuri de entități agrare, printre care și entitatea cu cea mai largă răspândire unde este concentrată cea mai mare parte a fondului funciar și a șeptelului de animale și anume „exploatația agricolă individuală” care are ca subiect principal pe țăranul român pe care dorim să-l redefinim în fermier cu veleități de european.
Aceste mutații trebuie provocate și întreținute de politicile strtegice privind dezvoltarea agriculturii și a spațiului rural, susținute de o legislație propice creării mediului econumic de dezvoltare în sensul atingerii indicatorilor optimi.
Accelerarea de restructurare poate fi generată de următorii factori:
prin promovarea unei legislații stimulative, care să determine pe întreprinzători de a acționa în sensul facilităților oferite;
prin promovarea unei legislații restrictive în sensul respectării unor cerințe și nivele tehnice de producție, față de care fermierii trebuie să se evalueze și să decidă dacă continue să se specializeze intr-o anumită activitate sau se reprofilează, ori optând pentru o formă de cedare a administrării terenului agricol;
prin stimularea valorificării resurselor locale și dezvoltarea de noi activități;
identificarea atuurilor fermei și concentrarea pe activitatea cu cea mai bună vocație.
2.7. IMPLICAȚIILE ALOCĂRII COTEI DE LAPTE LA PRODUCĂTORII DEN ROMÂNIA
Se pune întrebarea firească dacă producătorii de lapte mici sau mari au cunoștință de faptul că începând de la 1 ianuarie 2007 trebuie să producă lapte în baza unei cote de producție bine fundamentată, pe baza producțiilor obținute în perioada anterioară și anume începând cu 1 aprilie 2005 – 31 martie 2006.
Cum sunt aceștia pregătiți și ce trebuie să facă pentru a avea dreptul de producție și cât trebuie să producă pentru perioada următoare, sunt întrebări firești despre care micul fermier trebui să aibă cunoștință și să acționeze în consecință.
Cota de lapte reprezintă cantitatea de lapte de vacă care iese din fermă ca lapte livrat către unități de procesare sau vânzarea directă de lapte și produse lactate realizate de fermier.
Laptele folosit în fermă pentru hrana animalelor și pentru consumul propriu nu face parte din cota de producție.
Un fermier care a primit o cotă, o poate folosi în următorul mod:
va produce lapte pentru piață numai în limita cotei de producție primită;
când un fermier apreciază că nu mai poate produce lapte pentru piață din motive de calitate, cantitate sau restructurare în activitate, acesta poate vinde sau transfera temporar dreptul de producție;
cota poate fi moștenită de succesorul fermierului.
Este lesne de înțeles că această cotă devine un „titlu de valoare” materializat prin dreptul de a produce lapte,titlu ce poate fi tranzacționat la piața liberă prin închiriere sau vânzare către alți producători de lapte, care dispun de potențial de producție și în condiții de respectare a condițiilor pentru piață.
În condițiile actuale ale României care are un potențial de producție de circa 6 mil. tone lapte și a primit o cotă națională de 3.2 mil. tone, cota individuală devine din ce în ce mai importantă și valoroasă.
Sistemul introducerii cotelor de producție pentru produsele agricole de bază, odată cu integrarea, constituie un moment de referință pentru structurile agrare de a se reorienta și multe dintre acestea vor fi nevoite de a adopta măsuri radicale de restructurare, conducând în final către o economie rurală multifuncțională.
2.8. SISTEME DE EXPLOATARE INTENSIVĂ A VACILOR DE LAPTE
2.8.1 Sisteme de întreținere utilizate în exploatarea vacilor de lapte
Alegerea sistemului de întreținere. Întreținerea constituie ansamblul de măsuri tehnico-organizatorice cu privire la adăpostire, mișcare și igiena corporală a vacilor, precum și cadrul desfășurării fluxurilor tehnologicedin fermă.
Acest complex de măsuri, prin modul în care sunt respectate pot să influențeze nivelul productiv, capacitatea de reproducție, starea de sănătate, confortul, durata de exploatare.
În practica creșterii vacilor de lapte se întâlnesc trei sisteme de întreținere: legată, liberă și mixtă. Exprimarea opțiunii pentru un sistem sau altul de întreținere trebuie să se facă numai cunoscând disponibilul și condițiile concrete din fermă, iar pe de altă parte avantajele și dezavantajele fiecărui sistem de întreținere.
Sistemul de întreținere trebuie să asigure desfășurarea normală a tuturor lucrărilor și fluxurilor tehnologice care concură la obținerea unor producții mari de lapte și la păstrarea sănătății animalelor.
Condițiile pe care trebuie să le asigure sistemul de întreținere au fost analizate în ultimile deceniii de numeroși cercetători. Astfel, Gh.Georgescu (1989) arată că principalele cerințe sunt următoarele:
asigurarea unor ritmuri biologice intense;
asigurarea unor performanțe superioare de producție și reproducție;
crearea unui confort tehnologic optim pentru toate activitățile comportamentale;
asigurarea unor fluxuri tehnologice optime;
menținerea condițiilor optime de igienă și sanitar – veterinare;
asigurarea mișcării active a animalelor;
asigurarea reducerii consumurilor de materiale și de energie pentru adăposturi și dotările lor, în special a celor energo-intensive;
Sistemul de întreținere poate avea influențe asupra consumului de furaje, asupra vârstei medii a cirezii, asupra producției cantitative și calitative de lapte. Mai poate influența frecvența îmbolnăvirilor, principalele caractere de fertilitate și numărul de celule somatice depistate în lapte.
Dependeța producției de lapte de sistemul de întreținere și de rasă: Tabel 2.6.
Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005
Pentru a putea face o analiză a diferitelor sisteme de întreținere a vacilor de lapte, se impune o prezentare a fiecărui sistem.
Influența sistemului de întreținere asupra frecvenței îmbolnăvirilor(%), caracterelor de fertilitate și asupra numărului de celule din lapte:
Sisteme de întreținere: Tabel 2.7.
Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005
2.8.2. Întreținerea legată a vacilor de lapte
.Principalele avantaje ale sistemului de întreținere legată a vacilor de lapte pot fi considerate următoarele:
animalele sunt protejate de efectele nefavorabile ale vremii;
tratarea individuală a animalelor;
ierarhia de grup nu prezintă influență asupra confortului și hrănirii animalelor cu rang inferior în cadru grupului;
vacile realizează o mai bună valorificare a hranei;
rata reformei de necesitate este mai redusă;
necesită o cantitate mai mică de așternut, iar gunoiul rezultat este de calitate mai bună.
Dintre dezavantajele pe care le prezintă acest sistem pot fi considerate ca importante următoarele:
necesită un consum mai mare de energie, în special pentru muls și evacuarea dejecțiilor;
se limitează la mișcarea animalelor, cu repercusiuni asupra reproducției și stării de sănătate;
microclimatul adăpostului poate deveni necorespunzător;
determină un consum de forță de muncă mai mare de aproape două ori față de întreținerea liberă.
.
La noi în țară, institutele de proiectări au elaborat cu decenii în urmă proiecte directoare, pentru adăposturi cu capacități diferite 84-107, 120-204 și 316 capete. În prezent proiectele sunt elaborate pentru ferme de dimensiuni mult mai mici (10-20-40 capete).
Caracteristicile principalelor tipuri de adăpost cu întreținere legată: Tabel 2.8.
Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005
Întreținerea animalelor „crupă la crupă” este o soluție tehnologică veche și se recomandă pentru maternități, în vederea unei mai bune supravegheri a vacilor.
2.8.3. Întreținerea liberă a vacilor de lapte
Sistemul de întrținere liberă a vacilor de lapte s-a dezvoltat în mod deosebit după al doilea război mondial, când s-a extins în mai multe țări europene.Presupune folosirea unor adăposturi cu amenajări interioare reduse,închise sau semideschise pe tot parcursul anului. Animalele vor fi repartizate pe „grupe tehnologice”.
.
Principalele avantaje ale înterțineri libere a vacilor de lapte sunr următoarele:
vacile beneficiază de un regim de mișcare mai bun, cu efecte favorabile asupra producției de lapte și stării de sănătate;
determină reducerea efortului fizic al lucrătorului, crește productivitatea muncii de 1.5-3 ori datorită mecanizării și automatizării proceselor de producție;
activitatea de reproducție mai mică – manifestarea mai intensă a căldurilor, fecunditate mai ridicată etc.;
igiena vacilor se asigură mai ușor;
laptele recoltat prezintă un grad mai ridicat de igienă;
Ca neajunsuri ale întreținerii libere a vacilor de laptepot fi menționate:
crește riscul transmiterii de boli contagioase având în vedere faptul că instalațiile de adăpare, muls și hrănire se folosesc în comun;
necesită un consum mai mare de așternut, putându-se ajunge până la 10 kg cap/zi;
necesită suprafețe construite pe cap de animal mai mari;
formarea grupelor tehnologice este mai complicată;
adăparea animalelor se face mai dificil în acest sistem;
necesită consumuri mai mari de hrană cu circa 12-15%
Adăpostirea. La adăpostirea animalelor întreținute liber se iau în seamă aceeași parametri ca și la întreținerea legată: dimensiunile corporale ale animalelor, parametri genetici și de microclimat.
Adăpostirea vacilor de lapte nelegate se paote realiza în următoarele tipuri de adăposturi:
adăposturi deschise-șoproane folosite în țări cu climat cald;
adăposturi semideschise;
adăposturi închise.
Cele mai utilizate sunt cele semideschise și închise.
Întreținerea vacilor de lapte în adăposturi semideschise. Această soluție tehnologică se bazează pe întreținerea vacilor de lapte în adăposturi cu trei pereți,cu așternut permanent; hrănirea este asigurată pe principiu autofurajării cu nutrațuri voluminoase și raționat în privința concentratelor, mulsul se realizează în săli speciale, iar evacuarea dejecțiilor este mecanică.
Adăposturile cu trei pereți permit accesul permanent al vacilor din padoc în adăpost și invers. În interiorul adăpostului nu există amenajări, folosindu-se așternut permanent.
Evacuarea dejecțiilor se realizează de două ori pe an cu ajutorul tractorului prevăzut cu lamă de buldozer. Formarea așternutului permanent are loc toamna și primăvara, când se introduc în adăpost 10-15 kg paie/animal. După câteva zile se adaugă un nou strat, circa 3-6 kg paie/cap.
Acest tip de adăpost asigură un spațiu construit de 4-5m²/vacă.
În amplasarea adăposturilor trebuie să se țină seama de direcția vântului dominant, peretele deschis amplasându-se pe partea opusă. În timpul iernii deschiderea poate fi redusă prin completarea cu baloți de paie. Streașina adăpostului pe această partecu perete deschis este mai mare pentru a dirija la distanță precipitațiile.
Pardoseala este realizată din argilă bătută având o înclinare de 4-5% sper zona prevăzută cu rigolă de colectare a dejecțiilor lichide.
În continuarea adăpostului este construit padocul,care asigură 8m²/cap. În padoc se realizează hrănirea și adăparea. Distribuirea furajelor de volum se face în iesle cu ajotorul unui transportor cu jnec sau direct din fânar și silozul de suprafață. Pentru a micșora risipa de furaj, frontul de furajare se închide cu grătare mobile, deplasate zilnic spre furaj de îngrijitor. Concentratele se administrează la sala de muls. Adăparea se realizează din jgheaburi cu nivel constant, amplasate în padoc. Pentru a menține temperatura apei constantă, se folosesc plonjoane electrice cu voltaj redus amplasate pe fundul jgheabului.
Principalele avantaje ale întreținerii vacilor de lapte în adăposturi semideschise sunt următoarele:
reducerea cheltuielilor de construcție cu circa 25-30%;
animale mai sănătoase ca urmare a contactului permanent cu factorii naturali de mediu;
valorificarea superioară a gunoiului de grajd;
Neajunsurile acestei soluții tehnologice sunt cauzate în mare măsură de temperatura scăzută din adăpost.
se consumă cantități mai mari de nutrețuri pentru întreținerea funcțiilor vitale în timpul iernii;
consumul de paie pentru așternut este mai mare;
vacile nu-și pot exterioriza întregul potențial productiv datorită temperaturii scăzute din timpul iernii și al deranjului reciproc.
Acest tip de întreținere este folosită pe scară mai redusă la vacile de lapte, fiind mai frecvent întâlnită la tineretul pentru reproducție.
Efectul favorabil al întreținerii în stabulație liberă se reflectă și asupra activității de reproducție.
Influența întreținerii libere și legate asupra reproducției: Tabel 2.9.
Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005
Se observă ca vacile intreținute în adăposturi închise prezinta de 3 ori mai multe cazuri de retenție placentară, cu 250% mai multe cazuri de metrită, se mărește service-period-ul cu 16 zile și durata până la instalarea gestației tot cu același număr de zile.
Capitolul 3:
FILIERA DE PIAȚĂ A LAPTELUI ȘI DERIVATELOR
LACTATE LA S.C. EMA GAB S.R.L.
3.1.- PRODUCȚIA ȘI SISTEMELE DE VALORIFICARE A LAPTELUI ȘI
PRODUSELOR LACTATE
În cadrul filierei laptelui și derivatelor lactate prin noțiunea de lapte, fără indicarea speciei de la care provine, se înțelege laptele de vacă. În cazul când provine de la alte specii, trebuie să fie precizată proveniența: lapte de oaie, de capră, de bivoliță etc. În funcție de diferite criterii în practica valorificării se mai pot întâlni diferite denumiri:
– după compoziție, situație conform căreia laptele poate fi integral, normalizat și smântânit;
– după procedeele de transformare primară (privind compoziția), laptele poate fi: crud, pasteurizat, sterilizat, concentrat și praf;
– după proveniență, laptele poate fi: de vacă, de oaie, integral sau în amestec.
În cadrul circuitului de valorificare este preluat laptele de vacă, oaie, capră și bivoliță. Ponderea cea mai mare revine laptelui de vacă și de oaie.
Funcțiile alimentare ale laptelui sunt complexe acest produs fiind considerat unul din alimentele cele mai complete. Se impune prin aportul în trofine, dar și prin proprietăți senzoriale. Pentru acest motiv laptele este considerat un produs strategic al pieței agroalimentare, care se valorifică ca atare în stare proaspătă sau este supus prelucrării.
În prezent, tehnologiile alimentare valorifică laptele prin următoarele forme: ca atare, în stare proaspătă, situație în care are loc condiționarea laptelui proaspăt pentru consum sau se transformă în lapte concentrat și lapte praf; prin transformare sub formă de produse lactate dietetice și de brânzeturi; prin extragerea selectivă a componentelor rezultând smântână, unt, lapte smântânit și altele; prin asociere cu alte materii se pregătesc diferite alimente ( de exemplu înghețate etc. ).
Disponibilitatea de prelucrare a laptelui este foarte mare. Produsele lactate în urma prelucrării se pot clasifica în funcție de specificul tehnologiei de obținere în următoarele categorii: produse lactate acide (iaurt etc.); produse obținute pe baza grăsimii din lapte (smântână, unt etc.); produse obținute prin coagulare (brânzeturi etc.).
În România pentru actuala etapă, principala caracteristică a sectorului de producere a laptelui este utilizarea unei cantități însemnatedin producție la nivelul exploatațiilor și vânzărilor directe pe pețele țărănești. Literatura de specialitate estimează nivelul consumului familial la cca 41%, consumul pentru hrana animalelor la 12% și numai 26% reprezintă cantitatea destinată pieței ( cantitatea vândută direct de către producători pe piață și vânzări directe către consumatorii cu un nivel scăzut al veniturilor ). Această situație este consecința anumitor factori cum sunt:
– lipsa ofertei concentrate de lapte;
– o lipsă majoră de orientare spre piață a multor producători;
-un sistem deteriorat de colectare a laptelui, cu o nesiguranță a plăților pentru laptelr livrat unor procesatori ( care întârzie plata către producători );
Fig. 3.1 – Evoluția pieței globale a laptelui și a derivatelor lactate ( după Chiran, A, ș. a., 2004, p. 14 ).
– o diferență mare dintre prețul de achiziție și un nivel mai ridicat al prețurilor pe piața țărănească, ceea ce crează mari dificultăți în aprovizionarea fabricilor de prelucrare a laptelui.
3.2. – PIAȚA LAPTELUI ȘI CARACTERISTICILE ACESTUIA
3.2.1.- Caracteristicile pieței. În actuala etapă evoluția pieței globale a laptelui și a derivatelor lactate din România este caracterizată în principal prin diferitele forme de manifestre a agenților economici existenți în cadrul filierei precum și de comportamentul consumatorului ( fig. 4.1 ).
În acest context referitor la piața laptelui se pot delimita următoarele caracteristici :
– cererea uniformă pe întreaga perioadă a anului;
– consumul de lapte și produse lactate sub nivelul considerat normal;
– existența unor mari centre urbane care atrag însemnate consumuri;
– nivelul diferit al consumului în zonele uebane și rurale;
– generalizarea autoconsumului la nivelul producătorilor individuali;
– atomicitatea și dispersia teritorială a ofertei, cu mari diferențieri zonale și fluctuații sezoniere;
– gradul mare de perisabilitate al produselor lactate ce impune asigurarea unei protecții sporite pe întreg fluxul filierei;
– cote foarte scăzute de piață deținute de marea majoritate a operatorilor din sector;
– existența unei concurențe sporite și directe;
– ponderea redusă a cantităților de lapte materie primă livrată sectorului de prelucrare;
– neutilizarea întregii capacități productive de prelucrare a laptelui;
– lipsa organizării profesionale a crescătorilor de vaci de lapte;
– dezechilibrul cerere-ofertă internă, care a facilitat oferta externă de lapte și produse lactate;
– lipsa organizării filierelor laptelui, fiind predominante problemele colectării laptelui materie primă și ale distribuției produselor lactate;
– practicarea unui sistem de prețuri care defavorizează producătorii;
– disponibilitățile financiare investiționale reduse ale producătorilor care au dificultăți privind accesul la credite;
– lipsa unor politici și strategii coerente de orientare și susținere (mai ales de natură financiară).
Caracteristicile pieței laptelui pe care acționează S.C. EMA GAB S.R.L.sunt reprezentate printr-o piață dominată de un principal procesator de lapte reprezentat de:
Albalact care este și cel mai important având, spre exemplu, în 2005, o cifră de afaceri de 16,5 milioane euro
S.C. Milk Prod S.R.L. Simeria
S.C. Comturist Ancuța S.R.L. – Vața de jos
Încă o serie de mici producători de produse tradiționale în special care nu trebuie realizată neapărat în unități specializate ci se pot realiza acasă după rețete specifice.
Fiind o unitate relativ tânără, S.C. EMA GAB S.R.L, îcă se găsește la stadiul de organizare, de intrare pe piață, de organizare a efectivului de animale și întregire a acestuia.
Putem spune totuși că societatea acționează pe o piață exploatabilă în sensul existenței anumitor nișe pe piața producției de lapte din Hunedoara.
Ca să ne dăm seama de capacitatea acestei piețe prezentăm în tabelul următor cantitatea totală de lapte rodusă în zona de vest și implicit în județul Hunedoara:
Producția de lapte pe regiuni în 2005 Tabel 3.1.
Sursa I.N.S., Anuarul statistic al României-2006
Se observă că piața laptelui din județul hunedoara are o pondere de 22.97% din totalul zonei de vest, iar în ceea ce privește special laptele de vacă ocupă o piață 24.17% dintr-un total de 4588 al sectorului privat.
Se observă și o pondere foarte mare a sectorului privat de 99.84% pe total și de 99.82%în ceea ce privește strict laptele de vacă. Ceea ce nu este foarte bine este faptul că majoritatea acestor producții sunt date de producătorii individuali- particulari, de mici dimensiuni.
S.C. EMA GAB S.R.L care prezintă o producție la nivelul anului 2005 de 10.94 hl. Rezultă că are o cota de piață de 0.99% din totalul pieții iar la nivelul anului 2006 prezintă o cotă de piață de 1.4% dată de o producție de 15.4 hl. Se vede că unitatea este într-o creștere de la an la an.
3.2.2. – Oferta și cerera de lapte și derivate lactate.
a).- Oferta de lapte este condiționată de: factorii cu caracter tehnic (numărul și rasa efectivelor de vaci, randamentul acestora, sistemul de creștere și furajare, prevenirea bolilor etc.), factori economici (cu referire la raportul între prețul laptelui și al furajelor, condițiile de remunerare a personalului care lucrează în sectorul producției de lapte și în afara acestui sector, modificările și structura de producție a unităților agricole producătoare de lapte etc.). În prezent se poate spune că există încă un nivel scăzut al calității ofertei de lapte care este determinată în principal de calitatea furajelor și lipsa unei orientări spre calitate și igienă în cadrul fermelor. Calitatea laptelui este, de asemenea, afectată negativ și de lipsa instalațiilor de răcire la ferme și în punctele de colectare.
În urma unei analize a structurii ofertei prin importul românesc de produse lactate au rezultat următoarele:
– se menține o pondere predominantă (cca 40%) a achizițiilor de lapte și smântână;
– crește ponderea iaurturilor și brânzeturilor pe seama reducerii ponderii laptelui praf și în special a untului;
– menținerea ponderii predominante a brânzeturilor topite în total achizițiilor de brânzeturi. În acest context, un rol important revine reglării taxelor vamale și instituirea unor restricții cantitative în ceea ce privește importurile de lapte și produse lactate.
Pentru condițiile țării noastre creșterea ofertei se poate face prin extinderea activității de creștere a vacilor de lapte, pentru care sunt necesare măsuri cu referire la:
– posibilitatea cumpărării de juninci și vaci de bună calitate;
– acces la fondurile de investiții cu un nivel accesibil al dobânzilor;
– posibilitatea de a cumpăra pământ și clădiri ( sau măsuri sigure de arendare pe termen lung );
– existența unei piețe de desfacere stabilă, în cadrul căreia să existe un preț accesibil, în mod uniform și care să îi recompenseze calitatea producției;
– existența și în perspectivă a consultanței în domeniul tehnic și în afaceri.
Oferta de lapte este dată de producția de lapte iar S.C. EMA GAB S.R.L este una dintre unitățile producătoare de lapte, fiind una dintre puținele unități organizate într-o mare de mici producători individuali.
b). – Consumul și cererea de lapte și produse lactate în România, în perioada 1990-2001, a înregistrat o importantă creștere; 41% comprativ cu alte produse agroalimentare. În structura teritorială consumul de lapte neprocesat a inregistrat niveluri diferețiate si anume: 38% în București, 49% în Transilvania, 60% în Muntenia și 70% în Moldova. În paralel se constată o depreciere calitativă a acestuia.
Factorii care determină cererea la produsul lapte sunt legați de consumul de lapte în stare proaspătă, alături de cantitățile necesare pentru producerea derivatelor lactate (brânză, unt, lapte condensat etc.). În structura cererii de lapte se constată o pondere mare a autoconsumului ( cca 40% din producția totală ), vânzări pe piața liberă ( cca 30% ) și un procent redus al livrărilor de lapte ( cca 20% ).
Determinarea cererii de lapte și produse lactate poate fi reprezentată ca o funcție, materializată prin parametrii acesteia: venituri, prețul produsului respectiv și ale celor de substituție, ratele de schimb etc. Acestora li se pot alătura și alte elemente cu grade diferite de cuantificare: mărimea și compoziția familiei, nivelul educațional și de sănătate, ocupația, vârsta, viața comunitară etc.
3.2.3.- Sistemul de prețuri la produsul lapte.
Prețurile și în cazul produsului lapte ocupă un loc important în diferitele forme de acțiuni strategice, fiind în același timp considerat un element foarte flexibil. Nivelul prețului poate fi ajustat și de evoluția raportului cerere-ofertă situație în care ocupă o poziție intermediară stabilită prin confruntarea interesului agentului economic și unele impuneri ale mediului extern al acestuia, caracterizată tocmai prin nivelul de competitivitate. Prețurile laptelui pentru producători reprezintă aproximativ jumătate din nivelul prețurilor pentru producătorii în UE. Marjele brute pentru producția de lapte sunt la un nivel scăzut, față de statele UE, dar natura producției este foarte diferită.
După perioada 1990 politica prețurilor la lapte și produse lactate s-au conturat de două tendițe:
– de fixare a acestor prețuri în prima perioadă ( 1990-1996), etapă în care s-a încercat să se ofere o anumită protecție atât producătorilor cât și consumatorilor. Aceste intervenții au avut efecte negative în plan social, întrucât nu au fost îndreptate direct asupra categoriilor defavorizate ale populației.;
– de liberalizare a prețurilor începând din 1997, ce avut un imapct maxim datorită liberalizării complete a prețurilor ( cu referire specială la lapte materie primă, lapte praf și unt ). Perioada 1997-2000 a fost marcată de creșterea semnificativă a prețului laptelui, ca reacție a nivelurilor artificaial scăzute a prețurilor din perioada anterioară.
Factorii care determină elasticitatea cererii, în funcție de prețul laptelui și nivelul veniturilor consumatorilor sunt delimitați prin:
– locul distinct pe care laptele și produsele lactate îl ocupă în cheltuielile bugetului familial;
– existența unei concurențe indirecte între unt și margarină ( untul este ușor și fercvent substituit de margarină, care deși nu este un produs lactat, prin calitățile sale și mai ales prin preț, este tot mai mult preferat de consumatori în locul untului );
– gradul necesității în consum determină o diferențiere a cererii ( pentru laptele de consum elasticitatea cererii este inelastică și aproximativ uniformă, iar pentru derivatele lactate încadrate la categoria de lux, cererea este elastică );
– durata perioadei de timp de la modificarea prețului, influențează direct coeficientul de elasticitate al cererii la produslul lapte și derivate lactate, deci pentru acel produs superior calitativ luat în considerare.
Considerat un produs încă deficitar pe piața agroalimentară din România, apare necesitatea existenței și permanentizării unui control al prețurilor de achiziție al laptelui care să permită realizarea unor beneficii; cu referire specială asupra crescătorilor de vaci de lapte. O asemenea susținere a sistemului de prețuri la lapte, ar putea include:
un preț orientativ, indicativ, presatabilit care să direcționeze producătorii agricoli în alocarea resurselor pentru asigurarea ecilibrului între cerere și ofertă;
un preț de intervenție minim garantat, la care organele abilitate de guvern cumpără produsele agricole stocabile în cazul în care prețul pieței ar fi inferir prețului indicativ;
un preț prag care reprezintă nivelul limitei pentru produsele importate.
Toate acestea presupun realizarea din partea statului a unui control eficient asupra prețuirlor de desfacere cu amănuntul, precum și asupra adaosurilor la procesarea laptelui.
La S.C. EMA GAB S.R.L. prețul este stabilit conform legilor rentabilității economice în el fiind introduse toate cheltuielile de producție, urmărindu-se realizarea de profit.
3.3.- FILIERA LAPTELUI ȘI A PRODUSELOR DERIVATE
3.3.1.- Particularități ale filierei. Particularitățile pieței la produsul lapte și produse lactate redate anterior impun în circuitul de valorificare cunoașterea tuturor problemelor legate de nevoile sociale dar și de condițiile economice de-a lungul filierei (fig. 7.2 ). Astfel se pot delimita:
I
PRODUCTIA
DE LAPTE
MATERIE
PRIMA
II
COLECTARE
III
PROCESARE
IV
DISTRIBUTIE
LACTATE
V
CONSUM
FINAL
Fig.3.2. – Sistemul conjugat de organizare a filierei laptelui in bazinul de aprovizionare
a Capitalei
– filiera „produs derivat lactat”, prin care se urmăresc dorințele conumatorilor și ale organizației pe care o reprezintă cum sunt: calitatea mai bună la un nivel superior al prețului prin care să se asigure cele mai bune condiții de cumpărare.
Problema pieței produselor lactate care este condiționată de capacitățile de industrializare concentrate la nivel județean care mai au încă un caracter monopolist și la care se adaugă distanțele mari la transportul laptelui. Cele mai importante caracteristici în filiera laptelui și produselor derivate pot fi delimitate prin cunoașterea următoarelor elemente considerate caracteristice:
– oferta producției de lapte pentru consum în stare proaspătă și supus prelucrării este dispersată teritorial și calitativ neuniformă;
– persistența autoconsumului de lapte la un nivel ridicat, care influențează negativ realizarea profiturilor de către toți operatorii din cadrul filierei ;
– consumuri mari pentru producția de lapte s-au semnalat în special în marile centre urbane, care sunt depărtate teritorial de zonele de producție;
– organizarea aprovizionării cu lapte a consumatorilor se poate face direct de la producători, prin centrele de livrarea laptelui din localitățile urbane, precum și prin livrarea laptelui de la fermele de vaci pe care le posedă marile firme (acestea având rolul de a regulariza aprovizionarea);
– agenții economici existenți pe piața marilor centre urbane se găsesc într-o permanentă concurență directă și indirectă (cu referire atât la lapte cât și la numeroasele sale derivate);
– solicitarea unei cereri uniforme de produse lactate din partea consumatorilor pentru întreaga perioadă a anului, alături de exigențele privind cantitatea laptelui și a derivatelor sale;
– livrarea laptelui către consumatori în marile centre urbane face necesară acumularea unor mari cantități de lapte de către agenții economici specializați;
– un risc major este acela că agenții economici încadrați în această filieră nu reușesc să satisfacă cerințele și standardele mereu crescânde de calitate de-a lungul filierei.
Principalele activitățile în cadrul filierei încadrează recepționarea, transportul, conservarea, fabricația etc., acestea generând și cheltuieli suplimentare care se răsfrâng asupra prețului produselor lactate livrate pe piață.
Toate elemntele filierei sunt deosebit de importante cazul ideal fiind acela al unui complex integrat neexistent încă în cazul S.C. EMA GAB S.R.L. aceste lucruri ar putea fi osibile prin asocirea elementelor componente, prin semnarea unor contracte clare de colaborare și de livrare – preluare la termene, date și condiții specifice.
În cadrul filierei laptelui S.C. EMA GAB S.R.L se înscrie pe sectorul producătorului de lapte, unitatea trebuind să asigure unităților procesatoare materia primă laptele în anumite condiții de calitate dar și de cantitate astfel încât aceasta să-și asigure un proces de producție continuu după cum se vede în tabelul urmator:
Cantitatea de lapte livrată pe lunile anului 2006 Tabel 3.2.
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L
În cazul producției livrate se observă un echilibru, o susținere echilibrată pe întreaga perioadă a anului a producției de lapte având o limită minimă în lunile de iarnă situată unde va în jurul valorilor de 126024 litri- 126700 litri și o limită maximă care se întâlnește în lunile de vară în jurul valorii de 129000 litri mai mare cu 2.36% decăt cea mică.
Această valoare mai scăzută a cantității de lapte livrat în lunile de iarnă de aproximativ 126000 litri, se explică prin faptul că-n această perioadă cantitatea de suculente este mai redusă aceasta fiind în legătură directă cu cantitatea de lapte obținut dar și datorită programării fătărilor specifice fiecărei unități în parte care influențează și ea curba de producție a animalelor. Invers cantitatea mai mare, de aproximativ 12900 litri din perioada de vară este explicabilă prin ieșirea la pășunat, cantitatea mai mare de apă, obținându-se cu aproape 2.5% mai mult lapte.
Procentul de grăsime este cel care compensează producția mai redusă din perioada de iarnă prin aceea că aceasta este mai mare iarna , aproximativ 3.9% față chiar și de 3.6% vara deci cu 8.4% mai mult. Normal valoarea procentului de grăsime trebuie să se situeze în jurul valorii de 3.7%
3.3.2. – Recepționarea laptelui la lăptăria fermei se face în două etape: în prima etapă, laptele muls este preluat de la producători (crescători de animale), de către responsabilul centrului de preluare care atestă cantitatea, calitatea și procentul de grăsime pentru întreaga cantitate, în a doua etapă, după ce laptele a fost supus tratamentului primar are loc recepționarea sub aspect calitativ, făcută cu ocazia livrării laptelui de către un delegat. Păstrarea laptelui până în momentul livrării se poate face în bidoane sau în cisterne izoterme.
Principalele cauze care variază compoziția laptelui se situează între două limite: a nivelului calitativ a compoziției laptelui obținut care este specific fiecărui animal și calitatea de conservare de la fermă până la sectorul de prelucrare, respectiv utilizarea în fabricație.
Pentru păstrarea caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice ale laptelui proaspăt de la obținerea acestuia și până la livrare, este necesar un tratament primar, având ca principale operații următoarele: filtrarea, răcirea și păstrarea (fig. 3.3 ).
În ceea ce privește recepționarea la S.C. EMA GAB S.R.L nu se poate vorbi despre așa ceva deoarece aceasta este o unitate producătoare.
3.3.3.- . – Colectarea laptelui include concomitent și operații de recepționare a căror rezultate, conform determinărilor, sunt înscrise în documentele de evidență primară. Datele reprezintă cantitatea de lapte fizic livrată, motiv pentru care o dată cu simplificarea modalităților de plată alături de cantitatea de lapte fizic se trece și cantitatea corespunzătoare de “lapte STAS" sau "lapte normalizat", pe baza căruia se face plata către producător.
În acest context un rol important revine cunoașterii actualelor probleme din România considerate de ansamblu, privind colectarea laptelui materie primă, acestea fiind determinate de următoarele:
– desființarea aproape totală a centrelor și punctelor de colectare a laptelui existente înainte de anul 1989;
– insuficiența mijloacelor adecvate de stocare-depozitare temporală și de transport a laptelui materie primă;
– persistența întârzierilor plăților către crescătorii de vaci de lapte, pentru laptele livrat sectorului de prelucrare;
– neimplicarea agenților economici specializați în prelucrarea laptelui pentru sprijinirea crescătorilor de vaci de lapte.
În mod sintetic se poate arăta că în actuala etapă din România sistemul de colectare al laptelui este foarte fragmentat. Se pot face referiri la faptul că în multe zone nu se dispune de suficiente instalații de răcire și se operează cu cantități mici. Sistemul de plată este, de asemenea, deficitar datorită neefectuării la timp a contravalorii cantităților de lapte livrat.
Referitor la activitatea din centrele de colectare, ca stadiu important în filiera laptelui în mod sintetic se pot sesiza următoarele:
– centrele de colectare bine organizate pot avea un rol major în colectarea laptelui de la micii fermieri ;
– centrele de colectare constituie o investiție majoră, dar pot constitui o componentă cheie a lanțului de furnizare a laptelui în menținerea și monitorizarea calității laptelui ;
– în cadrul acestor centre se manifestă o concurență puternică a prețurilor din partea procesatorilor de lapte ; .
În ceea ce privește colectarea laptelui în cazul unității S.C. EMA GAB S.R.L se poate spune că mulsul se face în sală de muls specială, se realizează într-o sală de muls prevăzută cu instalație de muls tip "TANDEM" cu o capacitate de 6 x 2 locuri.
Laptele muls este dus prin intermediul conductei de lapte în 2 tancuri de păstrare, situat în camera de colectare a laptelui:
1 tanc pentru lapte conform ;
1 tanc pentru lapte neconform de la vaci cu tratamente.
După muls are loc igienizarea automată a aparatelor și a sălii de muls care se face manual. Mulsul se face la platformă de tip brăduleț după cum apare în figura următoare:
Figura 3.5.Instalație de muls platformă tip brăduleț
În cazul în care în unitate există vaci cu probleme care nu pot fi duse la sala de muls se folosește un agregat de muls pe linia grajdului agregat numit MS1 reprezentat în figura următoare 3.6.:
Figura 3.6.Agregat de muld MS1
3.3.4. – Distribuirea laptelui în sistemul actual de organizare, respectiv, cantitatea de lapte rămasă după ce s-a acoperit necesarul pentru hrănirea vițeilor, se livrează centrelor, punctelor de colectări sau direct unităților de prelucrare a laptelui.
Punctele de recoltare preiau cantitățile de lapte de la producătorii individuali sau unități asociate care predau cantități relativ mici. Pentru unitățile agricole care au ferme specializate, laptele se livrează "loco fermă", autocisternele de colectare efectuând operații de transport direct la fabrici ( fig.3.4 ). Cantitatea de lapte predată delegatului din partea unității beneficiare este recepționată și preluată de aceasta sub aspect calitativ și cantitativ, potrivit prevederilor contractuale.
Distribuirea laptelui la S.C. EMA GAB S.R.L. se face direct către Albalact de la poarta fermei după ce în prealabil s-au făcut analizele primare de calitate ale laptelui care țin de procentul de grăsime care nu trebuie să fie sub 3.4% și al acidității care trebuie să se încadreze în limitele normale 6.4-6.7%, deci să nu precipite.
3.3.5. – Procesarea laptelui, în România este legată de existența vechilor capacități de industrializare nemodernizate și presiunea exercitată de noii competitori. Până la începutul procesului de privatizare, fiecare fabrică de lapte producea întreaga gamă de produse lactate, pentru a utiliza întreaga cantitate de lapte livrat și pentru a oferi comunității locale o gamă completă de produse. Concurența pieței din ce în ce mai intensă are permanent un impact asupra numărului de procesatori de mică capacitate, în sensul reducerii acestora.
În actuala etapă în cadrul filierei laptelui și produselor lactate principalele tendințe manifestate în cazul marilor unități de procesare pot fi delimitate prin:
creșterea numărului acestor unități, concomitent cu reducerea numărului de
angajați ( prin acasta se demnonstrează preocuparea marilor companiipentru creșterea productivității muncii );
mărirea capitalului, deoarece valoarea acțiunilor unităților de procesare a laptelui
a crescut semnifictiv în ultimii ani;
creșterea cifrei de afaceri, atât pe total întreprindere, cât ți pe angajat, a valorii
adăugate brute, ca și a veniturilor operaționale ( total vânzări minus costuri variabile );
creșterea investițiilor, ceea ce înseamnă că afacerile acestor companii au estimări
pozitive într-o perioadă încă care în cdrul pieței se manifestă forme ale inflației.
La nivelul fermei producătoare de lapte, dar și al sectorului de procesare se constată: o disponibilitate extensivă de forță de muncă ieftină; existența unor costuri mici ale imputurilor ( comparativ cu UE ); înregistrarea de costuri reduse pentru produsele procesate ( jumătate din costurile pe litru de lapte înregistrate în UE ).
Pentru S.C.EMA GAB S.R.L. procesarea nu reprezintă o problemă decât în ceea ce privește asigurarea de lapte pentru procesare către Albalact- unicul ei beneficiar care se face după cum am arătat mai sus printr-un program foarte bine pus la punct pe fiecare lună în parte.
3.3.6. – Distribuția existentă în cadrul filierei lapte și produse lactate de gros în actuala etapă din România este foarte fragmentată ( existența de întreprinderi private ); ceea ce a condus la costuri mari de distribuție. Această activitate de distribuție este reprezentată prin existența unor forme cum sunt:
– distribuția de gros, cu un nivel ridicat de eficiență decât în cazul altor distribuitori en detail;
– distribuția la micile magazine, situație în care se oferă o gamă largă de produse lactate disponibile;
– desfacerea în cadrul piețelor stradale, prin care se oferă o siguranță a plăților pentru micii producători și care concomitent crează o disponibilitate a unor niveluri scăzute a prețurilor pentru consumatorii cu venituri modeste.
Legat de aceste forme de distribuție existente în filiera laptelui apare necesitatea cunoașterii și atenuării unor probleme cum sunt:
– regularizarea fluxurilor de transfer dintre producător-procesator și consumatorul final și în sens invers, atenuându-se după caz efectele conjuncturale ale pieței;
– oferirea producătorilor și procesatorilor a informațiilor privind nevoile, dorințele și preferințele clientelei și consumatorilor finali, în scopul adaptării ofertei la dinamica acestora;
– posibilitatea de a pune la dispoziția clientelei a celor mai adecvate servicii logistice cât mai complete, diversificate și ieftine.
Un rol important în distribuție în actuala situație pentru filiera laptelui din România se impune remedierea deficiențelor existente în cadrul rețelei de colectare și procesare a laptelui. Sunt încă necesare instituirea unor măsuri de cointeresare și stimulare a producătorilor în obținerea unor cantități de lapte de calitate superioară ( livrarea de instalații moderne de muls și păstrare a laptelui; livrarea de nutrețuri concentrate, medicamente, echipamente de producerea și înnobilarea furajelor etc., cu sisteme de plată în rate).
3.3.7. – Comercializarea en detail al laptelui și derivatelor lactate se caracterizează prin livrări care se desfășoară astfel:
– în cadrul piețelor stradale, prin care se oferă siguranța plăților pentru micii producători, crearea unei disponibilități de prețuri scăzute la anumite produse pentru consumatorii cu venituri scăzute, costuri mici ale facilităților de piață;
– în magazinele mici, unde oferta este formată dintr-o gamă largă de produse disponibile;
– în supermarketuri și unități de desfacere de gros importante, forme de desfacre în care crește disponibilitatea produselor de calitate; există un nivel superior al standardelor de servicii; pentru activitățile de achiziționare și vânzare a produselor se înregistrează niveluri de eficiență ridicate; crește disponibilitatea în aprovizionarea cu asemenea produse lactate de către o parte din micile magazine ( acolo unde se pot cumpăra cantități mari de produse, de exemplu Metro).
Semnificativă poate fi considerată situația actualei etape, prin care unitățile de desfacere cu amănuntul nu reușesc satisfacerea cerințelor calitative și sortimentale ale consumatorilor, iar acest eșec are ca rezultat și o mai mare penetrare a importurilor.
În tabelul 4.1 este redată structura etapelor filierei laptelui și produselor lactate analizată în paralel cu activitatea agenților economici și asociațiile profesionale implicate pe filieră, urmând ca de aici să poată fi identificat atât sprijinul acordat de stat ( sub forma primelor și subvențiilor, a alocărilor fondurilor SAPARD și PHARE, faciltarea taxelor
Tabelul 3.3.
FILIERA LAPTELUI SI PRODUSELOR LACTATE
Abrevieri: MAPDR – Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale; DADR – Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; ANCA – Agenția Națională de Consultanță Agricolă; ANARZ – Agenția Națională de Ameliorare și Reproducție Zootehnică; PIA – Puncte de Însămânțări Artificiale; AGCTR – Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine; ACTT – Asociația Crescătorilor de Taurine Transilvania; ANPC – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului; APRIL – Asociația Patronală Română din Industria Laptelui; APEL – Asociația Promovare Educațională a Laptelui. SURSA : Prelucrat după Zahiu Letiția, ( coordonator ) – Politici și piețe agricole, Ed. Ceres, București, 2005.
vamale de export etc ), dar și a deficiențele ce pot fi semnalate de-a lungul lanțului agroalimentar ( insuficiența capitalului, nivelul scăzut al calității, existența tehnologiilor învechite, manifestarea unor necorelări în sistemul preț/caliate etc ).
3.4. Caracteristicile filierei laptelui și produselor lactate din România
Sectorul “lapte și produse lactate” este unul dintre cele mai importante din agricultura României. Valoarea laptelui în anul 2005 a avut o pondere de 40% în totalul producției animale și 15% în valoarea producției agricole (dublându-se în ultimii 8 ani de la 7% în 1993, la 15% în 2005).
Laptele oferă, prin compoziția lui complexă și calitatea nutritivă, elementele necesare unei alimentații aproape complete și echilibrate a populației, fiind un produs indispensabil mai ales în hrana copiilor, persoanelor în vârstă, bolnave și a celor care muncesc în medii toxice. Ușurința în utilizarea laptelui și produselor lactate pentru prepararea meselor, conținutul în proteine, nivelul ridicat de digestibilitate al preparatelor fermentate (datorită conținutului în acid lactic), raportul avantajos între valoarea nutritivă și prețul produsului constituie premise sigure pentru o evoluție ascendentă a consumului de lapte și produse lactate.
Principalele caracteristici ale filierei acestui produs sunt cel puțin următoarele:
producția de lapte este oscilantă, cu diferențe relativ mari între cantitățile livrate vara și iarna, deși țara noastră deține suprafețe însemnate de pășuni și fânețe naturale (33% din terenul agricol).Dispersia accentuată a efectivelor de vaci și a producției pe un număr mare de gospodării implică dificultăți în realizarea unei aprovizionări constante pe toată perioada anului ;
zonele tradiționale de producere a laptelui sunt , în general, cele de deal și munte ;
cererea pentru lapte, precum și exigențele din ce în ce mai ridicate privind calitatea produselor lactate este, în general, uniformă pe tot parcursul anului, remarcându-se însă solicitări nesatisfăcute în timpul sezonului rece, când oferta de lapte este mai scăzută ;
consumul cel mai ridicat de lapte este semnalat, în special, în marile centre urbane, care, în general, sunt depărtate teritorial de zonele de producție;
canalele de distribuție prin care acest produs alimentar ajunge la consumator sunt diferite. Cel mai important din punct de vedere al volumului fluxului de lapte îl reprezintă vânzările pe piața liberă și autoconsumul. Din acest punct de vedere, se poate face precizarea că aproximativ 65 % din producția de lapte este valorificată prin acest sistem.
Un alt mod de valorificare este distribuția prin rețeaua magazinelor cu amănuntul și en-gros. Aceasta presupune colectarea laptelui de la producători prin punctele și centrele de colectare și apoi procesarea industrială în unități specializate. Prin acest canal se valorifică însă, din păcate, aproximativ 20 % din producția de lapte a țării.
Agricultura – Creșterea vacilor de lapte reprezintă o ocupație de bază în zonele rurale și montane asigurând stabilitate forței de muncă, precum și venituri ritmice crescătorilor. De asemenea, permite valorificarea superioară a furajelor obținute pe suprafețele furajere în sistem natural (pășuni naturale). In această primă verigă a filierei, principalii agenți economici care își desfășoară activitatea de producere a laptelui sunt: gospodăriile individuale; fermele familiale; asociațiile și societățile agricole și societățile comerciale. Important de semnalat în acest stadiu, sunt următoarele aspecte: fragmentarea și dimensiunea medie extrem de redusă a fermelor de vaci de lapte (1,2 milioane de producători, cu 1,46 capete vaci pe exploatație); nivelul ridicat al autoconsumului (41%) ; insuficiența capitalului pentru dezvoltarea activității.
Colectarea – Rețeaua de colectare formată din puncte și centre de colectare este cea mai vulnerabilă verigă din cadrul filierei laptelui. In general, se operează cu cantități mici în cadrul fluxului laptelui de la producător la procesator, ceea ce presupune costuri suplimentare legate de transport In multe zone, aceste centre de colectare nu dispun de suficiente instalații de răcire a laptelui.
Procesarea industrială a laptelui materie primă este următoarea verigă a filierei. Unde laptele este transformat în produse lactate destinate consumului uman. Cei care operează în acest stadiu sunt agenții economici cu capital privat și mixt. De semnalat este ponderea scăzută a laptelui preluat și procesat (de numai 21% din producția totală), ceea ce a condus la diminuarea producției de produse lactate procesate, cu peste 50 %.
Comercializarea reprezintă punctul final al filierei. Distribuția produselor lactate este realizată atât pe piața internă prin rețeaua magazinelor en-gros și cu amănuntul și respectiv, piața micilor producători, cât și pe piața externă. Foarte important în acest stadiu al filierei este modul de ambalare și prezentare a produselor lactate. De aceea, promovarea calității de marcă a produselor lactate prin campanii promoționale și sistemul atractiv de etichetare ar oferi acestor produse avantaje legate de creșterea cotei de vânzări și cultivarea gustului consumatorului pentru produsul respectiv.
Producția de lapte
Efectivul matcă (vaci, bivolițe și juninci) s-a redus în perioada 1989-2005 cu 656 mii capete (26%). Din totalul acestei pierderi 656 mii capete 99.61% revine sectorului privat (tabelul 1).
Evoluția efectivului matcă (1989-2005) – mii capete – Tabel 3.4.
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României 1990-2002, Romania in cifre, INS, 2006
In ulimii ani situația efectivelor tinde să se îmbunătățească. In anul 2002, comparativ cu anul 2001, numărul total al vacilor de lapte înregistrează o creștere de 13 mii capte (0,7%). Pe sectoare însă, constatăm o reducere a efectivului în sectorul de stat cu 8 mii capete, concomitent cu creșterea acestuia în sectorul privat cu 21 mii capete. În continuare 2005 reprezintă un an de cotitură, de revigorare a sectorului având o creștere față de 2002 de 53 mii capete și această tendință pare viabilă într-o economie comunitară.
În perioada de tranziție au avut loc două tendințe distincte în ceea ce privește producția de lapte: astfel între anii 1989 – 1997 (cu excepția anilor 1990 și 1992), aceasta a crescut constant (+25%), creștere datorată sporirii accentuate a producției medii (+62%); între anii 1997 – 2000, odată cu liberalizarea completă a prețurilor și înlăturarea tuturor măsurilor de sprijin pentru producătorul de lapte, a avut loc un declin, atât al producției totale, cât și al producției medii. Incepând cu anul 2001 se remarcă o ușoară redresare atât a producției medii, cât și a producției totale . În continuare cu toate că nu avem o creștere a producției medii până în 2005, pe seama creșterii numărului de unități procesatoare asistăm la o creștere a producțieitotale atât în sector privat cât și de stat mai mare chiar și față de producția anului 1989 cu 134.3%(tabelul 2).
Procesul de privatizare la nivelul fermelor de vaci de lapte a avut ca rezultat fragmentarea acestora. Astfel, sectorul privat a devenit preponderent: în anul 2002, deținea 99% din efectivul de vaci și furniza 98% din producția de lapte; acesta este insa reprezentat, mai ales de micile exploatații de tip familial. Pe total țară există 1,2 milioane exploatații de vaci de lapte, în care este concentrat un efectiv de 1,7 milioane capete. Dimensiunea medie pe exploatație este de 1,46 vaci de lapte, ponderea cea mai ridicată (95%) fiind deținută de gospodariile cu 1–2 capete. Exploatațiile care dețin peste 100 capete reprezintă doar 0,01% din total și aparțin în proporție de 84% fostului sector de stat (tabelul 3).
Evoluția producției medii și totale de lapte de vacă(1989 – 2005) Tabel 3.5.
Sursa: Institutul Național de Statistică: Aspecte privind evoluția agriculturii în România 1989-1999, București, 1999; Anuarul Statistic al României 2006, Romania in cifre, INS, 2006
Structura după dimensiuni a fermelor de vaci de lapte în 2005 Tabel 3.6.
Sursa: Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor
In prezent, o caracteristică principală a sectorului de producere a laptelui este utilizarea unei cantități însemnate din producție la nivelul exploatațiilor, și a vânzărilor directe pe piețele țărănești. Astfel, consumul familial (autoconsumul) este estimat la aproximativ 41%, iar consumul pentru hrana animalelor la 12%, 26%, reprezentând cantitatea vândută direct de producători pe piața și vânzări directe spre consumatorii cu venituri mici. Aceasta situatie este consecinta câtorva factori, ca:
lipsa ofertei concentrate de lapte;
o lipsă majoră de orientare spre piață a multor producători;
un sistem deteriorat de colectare a laptelui, cu o nesiguranță a plăților pentru laptele livrat unor procesatori (care întârzie plata către producători cu până la 3 luni);
o diferență mare dintre prețul de achiziție și prețul mai ridicat practicat pe piața țărănească, ceea ce creează mari dificutăți în aprovizionarea fabricilor.
O provocare majoră pentru dezvoltarea comercială a sectorului de lapte și produse lactate o constutuie creșterea cantității de lapte crud, de bună calitate, destinat sectorului de procesare, la preturi compeitive pentru ambii parteneri.
Colectarea laptelui
Sistemul de colectare este deteriorat, fragmentat, iar în multe zone, centrele si punctele de colectare nu dispun de suficiente instalații de răcire.In general, se operează cu cantități mici în multe puncte de colectare, în cadrul fluxului laptelui de la producător la consumator, iar calitatea materiei prime este scăzută. La acestea se mai adaugă și costurile ridicate necesitate de colectarea, transportul și distribuția laptelui și produselor lactate. De asemenea, plata la timp pentru laptele livrat este de o importanță crucială pentru fermieri, pentru că astfel ei pot obține fondurile necesare pentru a-și asigura existența și pentru a plăti input-urile necesare desfășurării activității. Din acest punct de vedere, dezvoltarea și modernizarea centrelor de colectare constituie o cerință majoră pentru dezvoltarea unui sector de lapte competitiv.
Procesarea laptelui
Procesul de privatizare, și în cazul acestui sector important al filierei laptelui a condus la apariție a numeroase unități de procesare. De la începutulanului 1990 până la sfârșitul anului 2001 au fost privatizate 46 de fabrici de procesare, iar 7 erau în curs de privatizare. Simultan, de-a lungul anilor, au fost înființate noi întreprinderi de procesare. Astfel, în prezent, își desfășoară activitatea un număr de 791 de unități, din care marea majoritate aparțin agenților economici cu capital privat.Cele mai multe unități de procesare sunt mici, din punct de vedere al numărului de angajați: 785 întreprinderi au mai puțin de 50 de angajați, iar 69 au mai mult de 50 de angajați.
Indicatorii de performanță prezentați în tabelul 4 oferă câteva perspective asupra randamentului financiar al sectorului de procesare a laptelui și produselor lactate, indicând, în egală masură, diferențele dintre marile companii cu peste 50 de angajați și companiile cu mai puțin de 50 de angajați.
Indicatorii de performanță pentru industria lapte și produsele lactate Tabel 3.7.
Sursa: Institutul Național pentru Statistică, Rezultate și randamente ale întreprinderilor de industrie și comerț, volumele din 1999, 2000,2005, Secțiunea 6.5 ; Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, 2005
Principalele tendințe manifestate în cazul marilor unități de procesare sunt:
creșterea numărului acestora, concomitent cu reducerea numărului de angajați (în medie unitățile mari și-au redus numărul de angajați cu peste 100 de persoane); ceea ce demonstrează preocuparea marilor companii în vederea creșterii productivității muncii;
extinderea bazei de capital, deoarece valoarea acțiunilor lor a crescut de aproape două ori în 2005, comparativ cu anul 1999;
creșterea cifrei de afaceri, atât pe total întreprindere, cât și pe angajat, a valorii adăugate brute, ca și a veniturilor operaționale (total vânzări minus costuri variabile);
creșterea investițiilor, ceea ce înseamnă că afacerile acestor companii au estimări pozitive într-o perioadă caracterizată, totuși, printr-o inflație ridicată.
Caracteristic unitățile mici de procesare sunt următoarele:
forța de muncă angajată are o distribuție asimetrică, peste 90% din unități având mai puțin de 50 de angajați;
in perioada 1999 – 2005 numarul acestor intreprinderi s-a redus de la 909 la 785 (-24%), concomitent insa cu cresterea capitalului social, a cifrei de afaceri si a valorii investitiilor;
indicatorii privind producția, valoarea adăugată brută și veniturile operaționale înregistrează, de asemenea, o crestere în anul 2005 comparativ cu 1999;
Datele prezentate reprezintă o sinteză a activitatii întregului sector de procesare a laptelui și produselor lactate. Desigur, rezultatele fiecărei unități de procesare pot să difere substanțial și depind, printre altele, de scara lor și de eficiența utilizării resurselor, de calitatea și gama produselor, precum și de abilitățile de managment și de marketing.
Capacitatea totală de procesare este de 30000 mii hl anual, cu un grad mediu de utilizare de doar 35%. Din experiența și practica țărilor membre ale Uniunii Europene rezultă că, rentabilitatea unei unități de prelucrare nu este justificată, decât dacă prelucrează peste 100.000 hl lapte anual. Faptul că, în țara noastră, majoritatea unităților de procesare dețin, în medie, capacități de 3000 – 4000 hl lapte anual, al căror grad de utilizare nu depașește decât rareori 50%, ne conduce la concluzia că viabilitatea lor este pusă sub semnul întrebării, în sensul că, aceste unitați nu vor fi capabile pe viitor să dezvolte și să desfășoare activitați rentabile. Există însă și un număr de companii care preiau mai mult de 100.000 litri lapte pe zi, acestea fiind de altfel cele mai mari din țara noastră (tabelul 5).
Ierarhia marilor companii procesatoare de lapte din România Tabel 3.8.
Sursa: Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor
Așa cum s-a prezentat anterior, laptele procesat reprezintă numai o parte din totalul laptelui produs. Aproximativ 80% din cantitatea totală, fie este consumat în gospodării, fie este vândut pe piețele țărănești sub formă de lapte lichid, brânzeturi sau smântână. Doar circa20 % din laptele crud este livrat întreprinderilor de procesare. De aceea, scăderea permanenta a cantității de lapte materie primă livrată către unitățile de procesare,a condus la diminuarea producției produselor procesate: -87% la unt, -72% la lapte de consum, -63% la brânzeturi și -67% la lapte praf (tabelul 3.9.).
Se observă o creștere foarte pronunțată a societății Albalact, unitate cu care lucrează și S.C. EMA GAB S.R.L., care a reușit să intre, să se dezvolte pe piața românească a laptelui prin mărci precum Fulga sau Zuzu-Zuzu, produse de o calitate superioară, la această calitate contribuind și calitatea materiei prime asigurate într-o oarecare măsură și de societatea noastră
Evoluția producției de produse lactate industrializate în România, Tabel 3.9.
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României 1990-2005
Toate aceste lucruri au fost posibile pe baza unei producții constante ridicate progressive de lapte după cum se vede și în tabelul următor:
Producția de lapte (mii hl) 2000-2005 Tabel 3.10.
Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006
Se observă o creștere constantă a producției de lapte de la an la an concretizată printr-o creștere anuală de câte 2-3 procente având în total o creștere cu 19.49% mai mare in 2005 față de anul 2000 atât în cazul producției de lapte per total cât și excluzându-se consumul vițeilor.
S-a ajuns astfel, de la o producție la nivelul anului 2000 de 51630 mii hl la o producție totală de 60614 mii hl în 2005 cu o diferență – spor de producție de 8984 mii hl în domeniu privat , și de la 50542 mii hl la 60395 mii hl cu o diferență – spor de producție de 9853 mii hl în sectorul privat.
Producția marfă de lapte pe total a ajuns de la 44831 mii hl în 2000 la 53852 mii hl în 2005 cu o diferență de 9021 mii hl lapte în sectorul de stat, iar în sectorul privat se ajunge la valoarea de 53654 mii hl în 2006 față de 43915 în 2005 cu o diferență – spor de 9739 mii hl.
Cu toate acestea creșterea excluzând consumul vițeilor este mai mare procentual decât cea totală găsindu-se la o valoare de 22.18% față de 19.49% în cazul producției totale .
Producția marfă și totală de lapte de vacă prezintă o evoluție sinuasă ea crescând progresiv până în 2004 când ajunge la valoarea de 55444 mi hl respectiv 49012 mii hl în 2004 apoi scăzând puțin până la valoarea de 55334 mii hl și 48572 mii hl în anul 2005, deci după ce avusese o creștere de 114.27% față de anul 2000 ajunge la 114.05 % spor în 2005 față de 2000 deci o scădere de 0.12%.
Cam aceleași lucruri se remarcă și în cazul producției de lapte din sectorul privat unde se înregistrează o creștere de 16.18% respectiv 19.38% până în 2004 reprezentată în valori absolute printr-o creștere de 7679 mii hl respectiv 7906 mii hl, urmând să scadă apoi cu 0.01% respectiv 0.86% ca și producție marfă de lapte de vacă destinat direct pieții, sporul reducându-se la valorile de 7674 respectiv 7559.
În ceea ce privește productivitatea producției de lapte pe cap de locuitor datele sunt redate în tabelul următor:
Producția de lapte pe cap de locuitor (2000-2005) Tabel 3. 11.
Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006
Și din punctual de vedere al producției de lapte pe cat de locuitor se observă o creștere de la an la an în ultimii 5 ani ajungându-se la o valoare absolută de 280.3 litri de la 230.1 deci un spor de producție de 50.2 litri de lapte în 5 ani.
Spre deosebire de producția totală de lapte, producția de lapte pe cap de locuitor nu prezintă o scădere în 2005 față de 2004 ea continuânduși tendința de creștere progresivă de la an la an.
În valori relative se constată o creștere de 21.8% al producției de lapte pe cap de locuitor în 2005 față de 2000 creșteri mai inseminate fiind în anii 2002 de 53 de litri față de 200 și 2003 alți 12 litri față de cei deja obținuți.
Pentru a ne putem da seama mai bine de însemnătatea acestor producții este foarte important să ne aruncăm o privire asupra evoluției efectivelor de animale din ultimii 5 ani:
Evoluția efectivelor de animale 2000-2005 Tabel 3.12.
Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006
Se observă că, în cazul efectivelor de bovine total avem o scădere în sectorul de stat de 0.3% în valoare absolută de 8 mii capete care este cât de cât compensată de creșterea înregistrată în sectorul privat de 1.8% în valoare absolută de 50 mii capete, care ne dă informații despre tendința de dezvoltare a sectorului privat din ultimii 5 ani în dauna celui de stat.
În ceea ce privește strict efectivele de vaci și bivolițe aici se observă o creștere atât în domeniu de stat cât și în cel privat de 2.1% respective 3.7%, reprezentate în valori absolute de 37 mii capete respective 64 mii capete.
Se observă o anume sinuozitate prin aceea că efectivul are creșteri ușoare urmate de scăderi consecutive de aproximativ aceleași intensități.
CAPITOLUL 4.
ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE ÎN CREȘTEREA TAURINELOR PENTRU LAPTE LA S.C. EMA GAB S.R.L.
-ÎN DINAMICĂ PE PERIOADA 2004-2006
Analiza activității de producție și a eficienței economice se folosește ca o metodă eficientă de conducere și administrare a unităților crescătoare de taurine pentru lapte, ca un mijloc de cunoaștere a activității economice, de descoperire a rezervelor interne și de orientare a activității pe baza deciziei fundamentale absolut necesare într-un management și marketing performant.
O particularitate a analizei constă în caracterul său deosebit de complex, caracter ce provine din complexitatea fenomenelor exercitate. O serie de aspecte ce ilustrează caracterul complex al analizei economice apar în legătură cu necesitatea studierii relațiilor cauză — efect, acestea, în cazul fenomenelor economice sunt generate de factori multipli, cu influențe, sensuri și intensități diferite.
Analiza nivelului eficienței economice a producției este efectuată pe o perioadă de trei ani (2004 – 2006).
4.1. PREZENTAREA UNITĂȚII
Societatea comercială „ S.C. EMA GAB S.R.L. " a luat ființă în anul 2001 în localitatea AUREL VLAICU, jud. HUNEDOARA . Societatea este înregistrată la REGISTRUL COMERTULUI sub nr. J 20/ 292/ 2001, are codul fiscal 13810050 .
STRUCTURA DE PRODUCȚIE
Societatea are în componență 2 ferme, din care 1 fermă vegetală și 1 fermă zootehnice și sectoare (hidro, mecano-energetic, ADT, financiar-contabil).
Societatea comercială lucrează o suprafață de teren de 350 ha luate în arendă cât și 350 ha proprietate proprie. Această suprafață a fost cultivată în perioada 2004 – 2006 astfel :
Structura de producție Tabel 4.1.
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L.
La finele anului 2006, societatea comercială avea următoarele efective de animale compuse din :
vaci lapte 219 capete
juninci gestante 10 capete
vițele > 18 luni 3 capete
vițele 12-18 luni 2 capete
vițele 6-12 luni 4 capete
vițele 0-6 luni 4 capete
TOTAL ANIMALE 242 capete
În perioada anului 2006 S.C. EMA GAB S.R.L. , prin personalul de conducere și execuție a căutat să ia cele mai potrivite măsuri pentru desfășurarea corespunzătoare a activității de producție și financiare, în vederea închiderii exercițiului financiar pe anul 2006 în cât mai bune condiții.
Referitor la organizarea și conducerea unității menționăm următoarele:
Situația economică a activității de exploatare se prezintă astfel :
venituri din producția vândută 1.021.584 RON
venituri din vânzarea mărfurilor 20.650 RON
venituri din subvenții 142.835 RON
• TOTAL venituri 1.185.069 RON
Venituri din exploatare total 1.641.149 RON
Prezentarea fermei de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L.
Ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. este situată în județul HUNEDOARA, pe șoseaua drumului național, la granița între județele ALBA și HUNEDOARA și se întinde pe o suprafață de 1 ha .
Principalul obiectiv al fermei de bovine a a S.C. EMA GAB S.R.L. este acțiunea de creștere și exploatare a taurinelor pentru producția de lapte, precum și cultivarea pământului pentru producerea furajelor necesare, depozitarea furajelor, reparații tractoare și mașini agricole.
Ferma dispune de :
4 grajduri pentru vaci de lapte ;
1 grajd viței ;
1 adăpost creșă ;
1 grajd pentru creșterea tineretului de reproducție și tineret la îngrășat ;
2 depozite de furaje ;
2 mori și 1 omogenizator pentru concentrate (MC – 22 Bonțida);
1 remiză pentru repararea tractoarelor ;
1 parc de utilaje și tractoare ;
1 magazie pentru depozitarea cerealelor ;
1 depozit de carburanți .
Maternitatea are o capacitate de 2 x 6 locuri pentru vaci și 8 locuri pentru viței. Maternitatea este compartimentată, un compartiment având o capacitate de 16 locuri. Vacile sunt aduse în maternitate cu 21 zile înainte de fătare și mai rămân după fătare 3-4 zile în funcție de starea fiziologică de după fătare.
Profilactoriul este prevăzut cu cușete individuale, pereții boxelor fiind confecționați din P.A.L. Boxele au următoarele dimensiuni: 1,2 m lungime, 1 m înălțime și 0,6 m lungime Podeaua cușetei este situată la cca 25 cm înălțime de pardoseala adăpostului.
În partea din față a cușetei sunt așezate două dispozitive pentru fixarea găleților de adăpare. Din profilactoriu, la vârsta de 2 luni vițeii sunt trecuți la creșă.
Creșa are o capacitate de 40 locuri prevăzute cu boxe colective de 5 viței/boxă și cu padocuri.
În boxă zona de odihnă este cu 10 cm mai înaltă decât pardoseala adăpostului, acoperită cu așternut de paie. în fața boxei se află, cât ține ieslea, grătarul pentru fân. În colțul boxei sunt fixatehranitori din plastic și jgheaburile pentru apă cu nivel constant.
După vârsta de 4 – 5 luni, masculii sunt duși în adăpostul de tineret taurin la îngrășat iar femelele în adăpostul de tineret 6-12 luni, asigurând înlocuirea reformei și sporul de efectiv din prăsilă proprie.
Adăpostul pentru tineret femel 6-12 luni are capacitatea de 100 capete, este adăpost cu stabulație liberă, format din 2 compartimente, fiecare compartiment este de 60 de locuri și împărțit în două cu alee de furajare pe mijloc.
Ieslele sunt așezate de o parte a aleii centrale.
Adăpatul animalelor se face din jgheaburi cu nivel constant situate la capătul celor patru boxe în padocul din afara adăpostului.
În interiorul adăpostului furajarea se face manual, iar evacuarea dejecțiilor se face mecanic cu încărcător frontal. Animalele au acces liber la padocul din fața adăpostului.
La nivelul padocului se administrează furajele verzi și furajul grosier. Curățenia se efectuează mecanic cu ajutorul unui IFRON. Furajarea se face din stoc cu amestec unic (facut cu remorca tehnologica – FARESIN).
Adăpostul pentru tineret femel de reproducție. Întreținerea tineretului femel de reproducție se asigură în adăposturi de stabulație liberă cu o capacitate de 80 capete prevăzute cu așternut pwrmanent și cu acces liber la padocul din fața adăpostului.
Furajarea se execută cu ajutorul remorcilor. Adăpostul este prevăzut cu jgheaburi cu nivel constant. Evacuarea dejecțiilor se face cu tractor cu încărcător frontal.
Adăposturile pentru vaci cu lapte. Vacile sunt întreținute în adăposturi, în sistem liber, cu spațiu individualizat de odihnă. Capacitatea unui adăpost este de 100 capete.
În interiorul adăpostului se disting trei zone:
– zona de odihnă – este amplasată de-a lungul pereților longitudinali ai adăpostului și este reprezentată de un pat de odihnă cu așternut din paie și este compartimentat prin grilaj metalic în cușete individuale.
– zona de hrănire – este situată după aleea de circulație. În această zonă este instalată ieslea. Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic. Transportul furajelor în adăpost se realizează cu ajutorul remorcilor tehnologice.
– zona de mișcare – este situată între zona de odihnă și zona de hrănire fiind mai jos cu cca 10 cm de acestea. În această zonă este amplasat jgheabul cu nivel constant pentru adăpare.
Mulsul vacilor se realizează într-o sală de muls prevăzută cu instalație de muls tip "TANDEM" cu o capacitate de 6 x 2 locuri.
Laptele muls este dus prin intermediul conductei de lapte în 2 tancuri de păstrare, situat în camera de colectare a laptelui:
1 tanc pentru lapte conform ;
1 tanc pentru lapte neconform de la vaci cu tratamente.
După muls are loc igienizarea automată a aparatelor și a sălii de muls care se face manual.
Ferma dispune de suprafață de bază furajeră pentru producerea furajelor necesară hrănirii vacilor de lapte și a celorlalte categorii de animale.
Ferma dispune de două silozuri cu o capacitate totală de 4000 t și de un fânar cu capacitatea de 300 t. Furajele sunt recoltate cu combine Jaguar și cosite cu 2 cositori cu un front de lucru de 2,4 m și prevăzute și cu greblă.
Ferma dispune de 4 tractoare și gama de utilaje necesare, de 8 remorci, 2 combine John Deer, 3 prese de balotat și 1 remorcă tehnologică.
Dejecțiile sunt evacuate din canalul central pneumatic în două bataluri. Pentru dejecțiile solide care sunt în padocuri, acestea sunt încărcate cu IFRON-ul și duse la platforma de gunoi.
4.2. ANALIZA RENTABILITĂȚII ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE
LA FERMA DE BOVINE A S.C. EMA GAB S.R.L.
Rentabilitatea, reprezintă caracteristica unei societăți comerciale de a obține un venit mai mare decât cheltuielile efectuate pentru activitatea sa, profitul constituind rațiunea de a exista a societății comerciale. Veniturile se pot obține pe baza producțiilor obținute. Producțiile se obțin prin exploatarea efectivului de animale.
4.2.1. Analiza efectivelor de animale.
Efectivele de animale realizate la ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. în perioada 2004 – 2006 și dinamica acestora sunt prezentate în tabelul 4.1.
Făcându-se o analiză a datelor din tabel se constată că efectivul total de taurine la ferma de bovine a S.C. . EMA GAB S.R.L. a crescut de la 136 de capete în anul 2004 la 174 de capete în anul 2005, ceea ce reprezintă o creștere de 27.9 % și în anul 2006 a crescut la 242 capete, adică cu 77,9 %.
Comparând efectivul total de taurine realizat în anul 2006 față de cel din 2005 se constată că acesta a crescut cu 39.1 %.
La categoria vaci cu lapte efectivul a crescut comparativ cu anul 2004 cu 27,9 % în anul 2005, și cu 79,5 % în anul 2006.
Comparativ cu anul 2005 în anul 2006 s-a constatat o creștere de 40,4 %.
Efectivele de animale pe categorii de vârstă realizate in perioada 2004 – 2006 la ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. și dinamica acestora
Tabelul 4.2
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L.
La celelalte categorii de vârstă situația efectivelor este următoarea:
la juninci efectivul a crescut în anul 2005 față de cel din 2004 cu 40 %, iar în anul 2006 față de anul 2004 a crescut cu 200 %. În anul 2006, față de efectivul din 2005, creșterea a fost de 40.4 % ;
la categoria vițele mai mari de 18 luni, efectivul a crescut în anul 2005 și apoi ramas constant în anul 2006 ajungând la 3 capete;
următoarele categorii de vârstă, vițele 12-18 luni și vițele 6-12 luni au înregistrat o creștere a efectivului;
De asemenea, efectivul total de taurine a cunoscut o creștere cu 27.9 % în anul 2005 față de cel din 2004, iar în anul 2006, comparativ cu cel din anul 2004 a crescut cu 77,9 %.
În anul 2006 acesta a crescut fată de efectivul din anul 2005 cu 39.1 % .
Această pondere foarte mare a vacilor de lapte de peste 90% în fiecare an este explicabilă prin aceea că fătările sunt programate de obicei în lunile iunie iulie iar situația este dată la sfârșit de an.
Categoria juninci este cea care după fătare va intra la categoria vaci de lapte, înlocuind la această categorie efectivul reformat. Atunci când efectivul de juninci care fată este mai mare decât efectivul de vaci de lapte reformat, se realizează și un spor de efectiv la această categorie.
4.2.2. Analiza indicatorilor de reproducție
Pentru a obține producția de lapte în cadrul fermei de creștere a taurinelor, efectivul matcă este supus procesului de reproducție.
Activitatea de reproducție desfășurată la ferma de bovine a S.C EMA GAB S.R.L. a înregistrat următoarele valori pentru indicatorii de reproducție (tabelul 4.3).
Valorile indicatorilor de reproducție realizate în perioada 2004 – 2006
Tabelul 4.3
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L.
Numărul de monte efectuat la vaci în anul 2004 a fost de 136, în medie 1,2 monte/vacă, 174 în anul 2005 – 1,1 monte/vacă și 242 monte/vacă în anul 2006 – 1,1 monte/vacă.
La vițele numărul de monte efectuate a fost de 13 în anul 2004, 20 în anul 2005 și de 30 în anul 2006.
Din numărul de vaci montate, gestante au rămas numai 96 % în anul 2004, 98 % în anul 2005 și 99 % în anul 2006 ceea ce se explică prin numărul relative mic de animale, condițiile de întrținere dar și de calitatea și vârsta acestora.
.
La vițele procentul de fecunditate s-a situat peste așteptări situația datorându-se numărului mic de animale și condițiilor de întreținere.
Natalitatea medie pe fermă, respectiv numărul de produși viabili obținuți de la 100 de femele gestante, realizată în ferma de bovine a fost de 98 % în anul 2004. În anul 2005, natalitatea medie pe fermă scade la 97 %, iar în anul 2006 acesta scade la 95%.
4.3. ANALIZA PRODUCȚIEI DE LAPTE
Rezultatul de bază al oricărei activități economice este reprezentat de producția obținută. În cazul activității de producție din zootehnie, producția totală este influențată în mod direct de efectivele de animale de la care se obține producția respectivă și producția medie pe animal.
Producția totală de lapte a variat de la un an la altul în funcție de efectivul mediu furajat la nivel de fermă și de producția medie pe animal, (tabelul 5.4).
Producția de lapte obținut de la ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L.
în perioada 2004 – 2006 și dinamica acesteia
Tabelul 4.4
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L.
Producția totală de lapte realizată în anul 2004 a fost de 871080 l, în anul 2005 a fost de 1141005 l și în anul 2006 producția totală de lapte de 1697630 litri. În anul 2005 producția totală de lapte a crescut față de cea din 2004 cu 30.9 % datorită creșterii efectivului mediu furajat de vaci și a producției medii pe animal, iar în anul 2006 producția totală de lapte a crescut cu 195,9 % comparativ cu cea din 2004. Această creștere se datorează numai creșterii efectivului mediu furajat de vaci, deoarece producția medie de lapte pe vacă a crescut cu 9.5 %.
Producția medie zilnică în perioada analizată a fost de 21 l/zi în anul 2004, de 21.5 l/zi în anul 2005, și de 23 l/zi în anul 2006.
De remarcat este faptul că în anul 2006 producția medie de lapte crește la 7015 l/cap dar această creștere s-a datorat în cea mai mare parte a asigurării unui numar mare de junici.
4.4. ANALIZA REZULTATELOR ECONOMICO – FINANCIARE REALIZATE LA FERMA DE BOVINE A
S.C. EMA GAB S.R.L. ÎN PERIOADA 2004 – 2006
Nivelul eficienței economice a producției taurinelor pentru lapte este reflectat prin prisma rentabilității cel mai bine de rezultatul financiar.
Pentru ca o activitate de producție în orice unitate agricolă să fie eficientă, rezultatul financiar trebuie să fie pozitiv.
Analizând rezultatele activității de producție desfășurată la ferma de bovine în perioada 2004-2006 prezentată în tabelul 5.5, se constată că în anii 2004-2005 rezultatul financiar a fost pozitiv, înregistrându-se un câștig de 20 mii lei în anul 2004 și 179 mii lei în anul 2005 iar în anul 2006 s-a înregistrat un rezultat negativ de -100 mii lei.
Indiatorii economici realizați de ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L.
în perioada 2004 – 2006 și dinamica acestora
Tabelul 4.5
Sursa: Bilanțul contabil al S.C. EMA GAB S.R.L.
Rezultatul financiar a fost în descreștere pentru că în anul 2004 afost de 130202 ron și în anul 2005 a scăzut la 89257 ron , iar rezultatul financiar din anul 2006 a fost unul de 71119 ron care se datorează faptului că s-a investit masiv în achiziția de junici aduse din Ungaria și Franța .
Acest rezultat financiar din ce în ce mai mic de la an la an se justifică prin creșterea substațială a cheltuielilor în special, pentru achiziția de juninci, investiții noi în tehnologie și instalații.
Urmărind dinamica cheltuielilor efectuate pentru obținerea producțiilor, se constată că acestea cresc, și anume: cu 51.9 % în anul 2005, față de cele din anul 2004, cu 60.2 % în anul 2006, față de cele înregistrate în anul 2004 și cu 5.4 %, față de cele din anul 2005.
În dinamică și veniturile au crescut, creșterea acestora fiind mai mică decât a cheltuielilor. Creșterea veniturilor s-a datorat în totalitate inflației, prezentă în perioada analizată.
4.5. ANALIZA INDICATORILOR DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ
CE CARACTERIZEAZĂ ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE DESFĂȘURATĂ
LA FERMA DE BOVINE A S.C. EMA GAB S.R.L.
Nivelul de eficiență economică a producție de lapte realizată la ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. este pus în evidență de indicatorii din tabelul 5.6.
Rezultatul financiar obținut prin valorificarea producției de lapte a fost pozitiv în toți cei trei ani analizați. Caștigurile înregistrate au fost de 348432 lei în anul 2004, de1091986 lei în anul 2005 și de 1021584lei în anul 2006.
Indicatorii de eficiență economică pentru producția de lapte realizati la ferma de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. în perioada 2004 – 2006 și dinamica acestora
Tabelul 4.6
Sursa: Documente de evidență internă a S.C. EMA GAB S.R.L
Se observă că profitul pe unitatea de produs crește în 2005 față de 2004 cu 0.56 RON pe unitate deci cu 240%, iar mai apoi scade în anul 2006 la o valoare de 0.6 ron pe unitate mărindu-se cu 150% față de 2004 dar scăzând cu 37.5 procente față de 2005.
Factorii direcți care determină obținerea rezultatelor financiare la un produs sunt: producția marfă, costul de producție pe unitatea de produs și prețul de livrare. Rezultatul financiar la producția de lapte este pozitiv in această perioadă datorită costului pe litrul de lapte mai mic decât cel de livrare și datorită creșterii producției marfă de lapte. Prețul mediu de livrare pe litrul de lapte a crescut, dar creșterea acestuia a fost la un nivel mai scăzut față de nivelul de creștere al costului pe litrul de lapte. Prețul mediu de livrare a fost mai mare decât costul cu 0,4 de lei pe anul 2004, cu 0,96 lei în anul 2005 și cu 0,6 lei în anul 2006. Eficiența economică a activității de producție desfășurată în ferma de creștere a taurinelor pentru lapte își găsește reflectarea de ansamblu și în indicatorii: cheltuieli la 100 lei venituri și venituri la 100 lei cheltuieli (tabelul 5.7).
Evoluția indicatorului cheltuieli la 100 lei venituri apare în evidență că este în scăderecrestere de la 87.1 lei în anul 2004 la 99.3 lei în anul 2005 și crește în anul 2006 cu 130.1 lei.
Indicatorii de eficiență economică a activității desfășurate la ferma
de bovine a S.C. EMA GAB S.R.L. în perioada 2004 – 2006
și dinamica acestora
Tabelul 4.7
Sursa: Bilanțul contabil al S.C. EMA GAB S.R.L.
Cifra de afaceri prezintă și ea o crestere în 2005 față de 2004 urmată de o scădere în 2006, deci o evolutie sinuasă dar profitabilă în același timp pentru unitate.
Toată producția realizată de unitate este livrată la ALBALACT aceștia achiziționând laptele de la poarta unității
Analiza prezentată în dinamică conduce la următoarele concluzii:
efectivul de animale în anul 2006 a crescut față de anul 2004;
ponderea efectivului de vaci de lapte din efectivul total de taurine s-a situat la un nivel apropiat de ponderea optimă a acestei categorii (45-50%)pe parcursul anului cu toate că în situația de la final se observă o pondere de peste 90% a acestora;
indicatorii de reproducție au înregistrat valori normale comparativ cu valorile prevăzute de o activitate de reproducție normală;
efectul economic al activității desfășurate pentru obținerea producției de lapte a variat foarte mult, în cei trei ani, înregistrându-se caștiguri;
efortul economic solicitat a crescut ca urmare a procesului inflaționist și a creșterii în ritmuri diferite a prețurilor factorilor de producție necesari ;
eficiența economică a manifestat o tendință de creștere ;
diferențele marcante pe anii luați în studiu privind nivelul eficienței economice sunt o rezultantă a acțiunii tuturor factorilor ce influențează producția și a modului de continuare a lor în funcție de mediul economic nou creat .
5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚII DE MARKETING LA S.C.’’EMA GAB’’ S.R.L.
S.C.’EMA GAB’’ S.R.L. își desfășoară activitatea într-un sistem specific dat de condițiile cu totul deosebite existente pe piața agroalimentară din România dar și de specificul economiei de piață de după 1990. Societatea trebuie să facă față concurenței acerbe dintr-o economie unde coexistă o multitudine de exploatații, societăți cu diferite puteri economice și tehnologice.
În aceste condiții devine deosebit de important departamentul de marketing, organizarea de ansamblu a societății căt și managementul practicat sunt elemente de care depinde viitorul unei dezvoltări durabile intr-o economie care tinde la integrarea intr-un sistem foarte bine organizat, cu reguli stricte foarte bine puse la punct.
Societatea se află într-o permanentă dezvoltare, lentă dar sigură, trebuind să continue pe acest drum. În acest sens nu trebuie rămas în urmă cu tehnologiile moderne și cu cunoașterea noilor tendințe de pe piața prodeselor din lapte.
Dezvoltarea socității trebuie să țină cont și de pregătirea profesională a celor implicați în conducerea unității dar și a muncitorilor implicați în mod direct în procesul productiv care sunt cei care până la urmă lucrează cu utilajele.
Societatea trebuie să se integreze sau chiar sa-și creeze un sistem foarte bine pus la punct în sensul asigurării întregului flux tehnologic de la materia primă pe care o oferă spre producție pe întrega filieră a laptelui. Trebuie intensificată legătura cu producătorii agricoli și chiar cu desfacerea, ceea ce înseamnă o intergare pe verticală.
Nu trebuie scoasă din discuție nici problema achiziționării de noi proprietăți funciare în sensul asigurării furajelor atât de necessare creșterii animalelor.
Se are în vedere pentru viitor:
• creearea de canale directe într-un număr cât mai mare deoarece acestea sunt foarte avantajoase;
• asigurarea cu furaje de calitate ;
• obținerea de materii prime,furaje și materiale la cele mai bune prețuri ;
• trebuie să se urmărească ca toate elementele necesare activității productive începând de la materii prime și continuând cu toate materialele consumabile elemente de consum săfie achiziționate de la cei mai apropiați furmizori;
• stabilirea variantelor optime de transport asta și în funcție de infrastructura existentă dacă se are în vedere axarea și către prelucrarea laptelui și vânzarea acestuia direct către consumatori dei impunerea sa pe piață;
• în procesul de distribuție trebuie avută mare grijă în alegerea mijloacelor de transport corespunzătoare cât și în asigurarea de lapte de cea mai bună calitate procesatorului care acum este Albalact;
Reducerea costului de producție cât și folosirea la maxim a capacității de producție trebuie să fie un obiectiv care se poate atinge prin:
• salarii proporționale cu eficiența economică;
• reducerea creditelor;
• reducerea stocurilor ;
• reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs;
• eliminarea cheltuielilor suplimentare;
• trebuiesc reduse consumuril specifice mari;
• trebuie eliminate pagubele, atât cele tehnologice cât mai ales a celor datorate activității umane ,a unei neorganizări coerente a procesului productiv etc.
Trebuie avută în vedere perfecționarea activității de marketing prin elemente ca:
• studierea mai atentă a cererii de pe piață care ar trebuii făcută suplimentar pe lângă cea făcută de procesatorul său Albalact;
• observarea pieței în profunzimea dinamicii sale;
• perfecționarea realizării contractelor și căutarea de contracte cât mai avantajoase atât cu furnizorii cât și cu beneficiarii cât și căutarea de alții noi dacă aceasta ar fi o oportunitate viabilă;
• crearea unui sistem de transport propriu și o mai bună evidență a vânzărilor;
• asigurarea dotarii tehnice a tuturor cei care acționează în societate la standardele și cerințele previzionate pentru viitor etc.
În ceea ce privește gestionarea resurselor umane se urmărește:
• creșterea productivității muncii;
• angajarea de cât mai mulți tineri cu o pregătire în domeniu ;
• creșterea numărului de angajați concomitent cu dezvoltarea economică și socială a înteprinderii ;
• angajarea de personal calificat și specializat pentru serviciile de conducere cum ar fi managementul superior al societății;
• personalul încadrat în câmpul muncii să fie din zona unde își desfășoară societatea activitatea, în sensul minimizării costurilor știut fiind faptul că, întreprinderea suportă costurile de transport ale angajaților;
• calificarea personalului încă necalificat, la locul de muncă;
• asigurarea unei mese la serviciu în pauza de masă;
• asigurarea serviciilor medicale și de prim ajutor chiar la locul de muncă, în cazul producerii unor accidente;
• asigurarea protecției sociale în sensul colaborării cu angajați pe baza contractului individual de muncă sau a cărții de muncă ;
• pentru viitor se urmărește asigurarea încadrării în instituții școlare și preșcolare a copiilor angajaților etc.,
• trebuie urmărită angajarea de tineri absolvenți ai facultăților cu profil zootehnic și agroalimentar pentru ai forma în spiritul societății noastre
În ceea ce privește potențialul tehnico-productiv în special capacitatea de producție se observă o situație mulțumitoare până în acest moment, din păcate mai mare încă decât cererea existentă pe piață dar promițătoare în ceea ce privește obiectivele de viitor ale întreprinderii.
Se observă o tendință de creștere economică a societății de la an la an exprimată prin evoluția cifrei de afaceri. Cu toate că în ultimul an aceasta a scăzut nu trebuie intrat în panică această scădere fiind dată de condițiile cu totul speciale ale anului agricol precedent caracterizat printr-o situație națională agricolă dezastruoasă resimțită din plin nu numai de societatea noastră ci de marea majoritate a agenților economici ce activează în acest domeniu și de ramurile conexe acesteia.
Pentru perfecționarea activității de marketing trebuie urmărite elemente ca:
• realizarea unei dimensiuni și mărimi optime a unității
• personalul din departamentul de marketing să aibă o temeinică pregătire în marketingul agricol
• respectarea legislației în vigoare cât și a tuturor principiilor ce guvernează marketingul modern ;
• gospodărirea și utilizarea eficientă a mijloacelor de producție etc.
Analiza eficienței economice s-a efectuat pe baza rezultatelor a S.C. EMA GAB S.R. în care se cresc și se exploatează taurine pentru producția de lapte. Efectivul de animale de la care s-a obținut producția de lapte în perioada 2004-2006 a crescut cu 178% în anul 2006 comparativ L fermă cu efectivul existent in anul în anul 2004.
Pentru a obține producție de lapte, efectivul de vaci de lapte și de vițele cu vârsta medie de 18 luni este supus procesului de reproducție. Indicatorii de reproducție analizați au fost: fecunditatea și natalitatea medie pe fermă. Fecunditatea la vaci a fost bună, datorită grijei în ceea ce privește ținerea evidențelor pentru activitatea de reproducție, unei urmăriri a efectivelor, care trebuiau să fie montate și de asemenea.
Producția totală de lapte a fost în continuă creștere. în anul 2006 producția totală de lapte a fost mai mare decât cea din anul 2004 cu 194.9% aproape dublându-se cantitatea de lapte produs. Creșterea s-a datorat atât măririi producției medii pe animal, cât și măririi efectivului de vaci de lapte.
Nivelul eficienței economice a producției taurinelor pentru lapte privită prin prisma rentabilități este reflectat cel mai bine de rezultatul financiar. Activitatea desfășurată de a S.C. EMA GAB S.R.L, a fost rentabilă în toți cei trei ani analizați, rezultatul financiar fiind pozitiv, ca urmare a cheltuielilor mai mici decât veniturile. Cheltuielile au crescut ca urmare a creșterii în ritmuri diferite a prețurilor factorilor de producție și a procesului inflaționist.
Din analiza principalilor indicatori ai eficienței economice s-a constatat că nivelul acestora a fost influențat de un număr mare de factori. Pentru a putea reduce influențele negative ale acestora este necesară cunoașterea acestora și determinarea influenței lor.
Societatea este într-o creștere continuă pe întreaga perioadă analizată prezentând o situație din ce în ce mai stabilă, putându-se face îmbunătățiri referitoare la creșterea productivității muncii, o mai bună organizare a producției, modernizarea tehnologiei și implicit înlăturarea uzurii morale, calificarea muncitorilor etc.
BIBLIOGRAFIE
1)Constantin, M., – Marketingul productiei agroalimentare, Ed. Universitaria, Craiova, 2002.
2)Florescu, C.,- Marketing, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.
3) Ristea Ana-Lucia ( coordonator ), ș.a., – Marketing, Crestomație de termeni și concepte, Rd. Expert, 2003.
4) KOTLER P. – “Principiile marketingului”, Ediția Europeană, Editura Teora, București, 1998.
5) BRUHN Manfred – “Marketing”, Editura Economică,
București, 1999.
6) Balaure V.,-Marketing, Editura Uranus Bucuresti, 2002.
7) POP Al. Nicolae (coordonator) – “ Marketing strategic” Editura
Economică,București, 2000.
8) Teză de doctorat “Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat” – [anonimizat] Vidu
9) Georgescu Gh. Și col. (1989) – “Furajarea vacilor de lapte în stabulație, în exploatații private” – Revista crescătorului de taurine, nr. 9 București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Marketingul Laptelui (ID: 132517)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.