Marketing In Turism

CAP.1 MARKETING ÎN TURISM

1.1 Conceptul de marketing in turism

1.2 Piața Turistică

1.2.1 Conceptul de piață turistică

1.2.2 Segmentarea pieței turistice

1.2.3 Clasificare pietei turistice

1.3 Motivația Turistică

1.4 Comportamentul Consumatorului

1.4.1 Variabilele comportamentului consumatorului

1.4.2 Trăsăturile comportamentului consumatorului

1.4.3 Procesul decizional de cumpărare

CAP. 2 PRODUSUL TURISTIC

2.1 Conceptul de produs turistic

2.2 Paricularitățile produsului turistic

2.3 Ciclul de viața a produsului turistic

2.4 Strategii de marketing în domeniul produsului turistic

CAP. 3 TURISM SPEOLOGIC

3.1 Turism de Nișă

3.1.1 Definiția turismului de nișă

3.1.2 Principalele forme de turism de nișă

3.2 Turism Speologic

3.2.1 Definiția turismului speologic

3.2.2 Turismul speologic la nivel mondial

3.2.3. Turismul speologic la nivelul României

CAP. 4 TURISM SPEOLOGIC ÎN MUNȚII APUSENI

4.1 Prezentare generală a zonei Munțiilor Apuseni

4.2 Potențialul turistic al zonei muntiilor Apuseni

4.3 Principalele peșteri situate în Munții Apuseni

CAP. 5 STUDIU PRIVIND POTENȚIALUL SPEOLOGIC AL MUNȚIILOR APUSENI

5.1 Prezentarea concisă a problemei de cercetare și stabilirea obiectivelor cercetări

5.2 Lista informațiilor necesare a fi obtinute

5.3 Stabilirea surselor de informații, a metodei de culegere a datelor și a populației învestigate

5.4 Instrumentul de culegere a datelor

5.5 Stabilirea metodei de eșantionare, validarea datelor colectate

5.6 Calendarul cercetării și prezentarea rezultatelor cercetării

CAPITOLUL I MARKETING IN TURISM

Conceptul de marketing in turism

Turismul, în prezent este în mod generalizat și organizat pe toată suprafața pamintului si își are originile în anii următori sfârșitului celui de Al Doilea Război Mondial. Creșterea standardului de viață, a populatiei ,duratei timpului liber dar și dezvoltarea transporturilor au dus la o creștere semnificativa a cererii turistice, mai ales pentru turismul internațional.

Turismul face parte din categoria mărfurilor „invizibile”, abstracte, care nu pot fi definite cantitativ și calitativ decât indirect și parțial.

I.Marlo afirmă despre marketingul în turism că ”reprezintă un complex de evaluări și decizii pe baza unei permanente actualizări a tendințelor întregistrate la nivelul disponibilității cererii turistice (piața), care își propune să realizeze condiții optime de formulare a ofertei și de amplasare pe piață prin intermediul unei coordonări permanente a inițiativei întreprinderilor private cu acțiuni ale puterii publice”.

Gerard Torquer și Michel Zinc consideră marketingul în turism reprezinta un proces in care structura cererii turistice este anticipata si satisfacuta prin creearea unui produs sau serviciu, distributia fizica, pretul, comunicarea stabilita de organizatia de turism cu piata sa, in interesul deplin al intreprinderii si al consumatorilor.

Marketingul in turism defineste un proces managerial prin care intreprinderile sau organizatiile din turism identifică dimensiunile efective si potentiale ale cererii turistice, comunică cu potentiali consumatori pentru a le cunoaste/evalua nevoile de ordin turistic si stimula dorintele, motivatiile si preferintele acestora pentru a concepe si adapta oferta unui pachet de servicii turistice, pentru a satisface cerintele si exigentele turistilor si pentru maximizarea profitului organizational.

Marketingul turistic este considerat o noua filosofie, dar și știință și artă ce implică cercetarea pieței ca punct de plecare, urmată de orientarea și organizarea activitățiilor turistice astfel încăt să asigure satisfactia maximă a nevoilor de consum și maximizarea profitului întreprinderii turistice.

Funcțiile marketingului in turism

Investigarea pietei,a nevoilor de consum si/sau de utilizare Este considerata ca functie de baza si ca punct de plecare a intregii activitati de marketing. Studierea pietei asigura fundamentarea tuturor deciziilor de marketing, fie ca este vorba de proiectarea, de testarea de acceptabilitate sau lansarea pe piata a unui produs sau serviciu sau de deschiderea unei retele proprii de magazine si promovarea vanzarilor pe anumite segmente de consumatori sau nise de piata.Toate acestea nu se pot face fara o baza corespunzatoare de informatii asupra pietei dobandita prin intermediul acestei functii, astfel activitatea de marketing nu-si poate dovedi eficienta.In literature de specialitate studierea pietei este cunoscuta si sub denumirea de cecetare de marketing.

Conectarea dinamica a activitatii intreprinderii la mediul economic-social

Presupune mobilizarea resurselor (umane, material si financiare) nevoilor de consum si maximizarea profitului, reprezentând o functie mijloc.

Satisfacerea in condiții superioare a nevoilor de consum sau de utilizare

Potrivit doamnei această funcție se refera la producerea a ceea ce este necesar pentru consum, distribuirea in conditii optime a produselor si serviciilor, crearea posibilitatilor de alegere conform gusturilor, dorintelor si preferintelor clienților în scopul creării de noi trebuințe.

Cu cât o intreprindere reușeste sa se adapteze scimbarilor și trebuințelor pieței cu atât șansele de a-și forma o clientelă proprie cresc și astfel de a-și îmbunătăți poziția față de concurenții săi și de a crește cifra de afaceri.

Maximizarea eficienței economice ( a profitului)

Presupune alocarea judicioasă a resurselor turistice (naturale, umane, materiale, etc.) , optimizarea ofertei turistice pe deplin adaptate la obiectivele economice si sociale ale organizatiilor din sectorul turismului.

Optimizarea proceselor economice,care formează sistemul de creare-livrare a serviciului turistic (producție/prestare, transport, depozitare și comercializare).

Marketingul în turism prin natura activităților desfășurate și a metodelor și tehnicilor aplicate vine cu o viziune nouă la nivelul intreprinderilor,iar demersul său rămâne fundamental pentru performanța unei firme moderne din sectorul turismului.

Sarcina marketingului in turism este de a se concentra spre doua obiective:

Sa focalizeze actiunile firmei asupra clientilor fiind necesar luarea in considerare a mediului lor extern.Sa genereze valoare,producand, astfel, avantaje pentru clienți.

Piata turistica

Piața reprezintă sfera economică de interferență a cerereii cu oferta și este compusă din totalitatea cumpărătorilor și vânzătorilor între care au loc tranzacții cu bunuri și servicii precizate.

Piața turistică este definită ca fiind domeniul economic de interferență a ofertei turistice, materializată prin producția turistică, cu cererea turistică, materializată prin consum.

Piata turistica poate fi definta ca sfera de confruntare dintre oferta turistica si cererea turistica ca

manifestare a dorintelor si aspectelor clientilor.

Piața Turistică prin conținutul său „acoperă o arie largă de procese și relații economice de mare complexitate și foarte dinamice stabilite între agenții economici,implicați în activități de profil, variate ca amploare și fomă de organizare”.

Organizarea pieței turistice este determintă în funcție de structura cererii turistice și a ofertei turistice.Structura cererii turistice are un rol important în segmentarea pieței turistice deoarece în funcție de numărul și mărimea segmentelor de piață se adoptă o strategie concentrată prin care tuturor segmentelor de piață li se oferă același produs touristic sau fie o strategie diferențiată prin care produsele turistice sunt diferențiate în funcție de caracteristicile cererii.

Dimensiunea piețelor turistice sunt influențate de potențialul turistic al destinațiilor, infrastructura, serviciile oferite complementare, calitatea și pregătirea profesională a personalului prestator de servicii. si considera ca piata turistica poate fii influentata de o serie de factori:

Subiectivi si obiectivi

Permaneti si conjuncturali

Acceleratori sau cu efect negative

Economici

De atractie

Politici

Demografici

Psihologici,

Legati de calitatea serviciilor

Promotionali

Dimensiunile unei piețe turistice sunt date de structura, aria și capacitatea ei.

Piața turistică se mai poate clasifica și in funcție de arie astfel există piețe locale,zonale,naționale sau internaționale.

Piața locală este formată dintr-un număr restâns de consumatori, iar oferta este bazată pe serviciile unei destinații.

Piața zonală cuprinde mai multe destinații și oferă un produs turistic complex, având dezvoltatemijloacele de transport și comunicațiile.

Piața națională este delimitată de teritoriul național al unei țări.

Piața internațională cuprinde teritoriile naționale ale statelor ce au stabilite relații în domeniul turismului.

In functie de posibilitate, piata turistica se clasifica in piata turistica teoretica, piata turistica potentiala si piata turistica reala.

Piata turistica teoretica se refera la posibilitatile de absortie a unui produs turistic pe o piata determinate, fara a lua in considerare preturile si tarifele practicate.

Piata turistica potential reprezinta cererea solvabila, respectiv marimea teoretica a cereri care ar putea fi multumita tinand cont de conditiile material si financiare ale populatiei din zona respectiva si a potentialilor turisti ce se estimeaza ca se vor deplasa in acea zona.

Piata touristică reală reprezintă numărul documentelor de vânzare-cumpărare finalizate pentru un produs turistic intr-o anumita perioadă de timp și intr-o anumită zonă.

clasifica piața turistică în următoarele categorii:

Piata produsului turistic, care poate fi tratată după forma de turism sau articolul turistic care este continut in oferta de produs.

Piata firmei de turism, dimensiunile acestei piete fiind date de: capacitate, volum, grad de saturație, rata de creștere, cota de piață.

În funcție de perioda luată în considerare, piața turistică poate fii abordată:

Pe termen scurt

Pe termen mediu

Pe termen lung

1.2.2 Segmentarea pieții

Segmentarea pieței turistice este un proces de împărțire a pieței caracteristice print-o cerere diversă în segmente relativ omogene de aceeași natură sub aspectul comportamentului de cumpărare și consum.

Segmentarea pieței constă în decuparea ei pornind de la criterii succesive.Astfel, piața turistică poate fi divizată în mai multe segmente,în funcție de obiectivul sau motivul calătoriei: turism de odihnă și recreere, turism de agrement, turism de tratament,turism de aventură, turism sportiv, turism cultural, turism de afaceri etc.

susține că segmentarea pieței se realizează în următoarele etape:

Alegerea criteriilor/metodelor de segmentare;

Descrierea caracteristicilor fiecărui segment;

Alegerea unuia sau a mai multor segmente;

Conceperea politicilor de marketing adaptate fiecărui segment de piaț

a.Alegerea criterilor de segmentare

Constă în alegerea criteriilor, respective a metodelor celor mai potrivite în funcție de care se va segmenta piața ce face obiectul studiului.

Criterile după care se poate realiza segmentarea sunt în funcție de vârsta consumatorilor, de veniturile acestora, de regiunea în care locuiesc, de nivelul de educație etc.

b.Descrierea caracteristicilor fiecărui segment

După ce criteriile au fost alese, respectiv metodele de segmentare și individualizat fiecare segment al pieței, este necesară o descriere în amănunțime a caracteristicilor, a specificității segmentului respective, astfel încât acesta să poată să fie atent și corect analizat și diagnosticat.

c.Alegerea unuia sau a mai multor segmente

Întreprinderea cunoscând dimensiunile și caracteristicile fiecărui segment al pieței va trebui să se decidă asupra numărului de segmente pe care le va aborda.

Strategiile între care întreprinderea poate să aleagă sunt: o strategie de tip concentrate,caz în care vor fi luate în considerare un număr redus de segmente ale pieței și/sau o strategie de tip diferențiat, strategie care face apel la un număr mai mare de segmente de piață.

Criteriile care pot fii luate în considerare în ceea rism cultural, turism de afaceri etc.

susține că segmentarea pieței se realizează în următoarele etape:

Alegerea criteriilor/metodelor de segmentare;

Descrierea caracteristicilor fiecărui segment;

Alegerea unuia sau a mai multor segmente;

Conceperea politicilor de marketing adaptate fiecărui segment de piaț

a.Alegerea criterilor de segmentare

Constă în alegerea criteriilor, respective a metodelor celor mai potrivite în funcție de care se va segmenta piața ce face obiectul studiului.

Criterile după care se poate realiza segmentarea sunt în funcție de vârsta consumatorilor, de veniturile acestora, de regiunea în care locuiesc, de nivelul de educație etc.

b.Descrierea caracteristicilor fiecărui segment

După ce criteriile au fost alese, respectiv metodele de segmentare și individualizat fiecare segment al pieței, este necesară o descriere în amănunțime a caracteristicilor, a specificității segmentului respective, astfel încât acesta să poată să fie atent și corect analizat și diagnosticat.

c.Alegerea unuia sau a mai multor segmente

Întreprinderea cunoscând dimensiunile și caracteristicile fiecărui segment al pieței va trebui să se decidă asupra numărului de segmente pe care le va aborda.

Strategiile între care întreprinderea poate să aleagă sunt: o strategie de tip concentrate,caz în care vor fi luate în considerare un număr redus de segmente ale pieței și/sau o strategie de tip diferențiat, strategie care face apel la un număr mai mare de segmente de piață.

Criteriile care pot fii luate în considerare în ceea ce privește alegerea unui anumit număr de segmente sunt:

dimensiunea diferitelor segmente care prezintă interes pentru întreprindere

gradul de deschidere al segmentelor de piață care au fost individualizate și definite

caracteristicile întreprinderii care este interesată de procesul de segmentare a pieței

d.Conceperea politicilor de marketing adaptate fiecărui segment

Odată ales unul sau mai multe segmente de piață , întreprinderea va trebui să descopere, să conceapă și să transpună în practică cele mai adecvate politici de marketing, astfel obiectivul maximizarea profitului să poată fii atins.

Criteriile de segmentarea a pieței utilizate cel mai frecvent sunt:

Criteriile demografice, geografice, sociale și economice

Criteriile demografice cel mai des utilizate în studiile de piață sunt : sexul, vârsta, dimensiunea familiei etc. Criteriile geografice sunt particularitățile unei anumite regiuni din punct de vedere al reliefului, climei, aproprieri sau distanței față de anumite centre etc.

Criteriile sociale și economice sunt reprezentate de veniturile, nivelul de pregătire al indivizilor, categoria socio-profesională, apartenența la o anumită grupare sau formă de organizare etc.

Criterii care definesc stilul de viață

Se referă la anumite caracteristici generale și stabile ale indivizilor, caracteristici care nu sunt ușor de observat și cuantificat.

Criterii care definesc comportamentul față de un anumit produs

Pentru un producător în multe cazuri concrete este interesant să segmenteze clientele sa potențială în funcție de dimensiunea absolută a consumului.În studiile de piață este absolut necesar să se cunoască indicatorii privind cantitățile consumate dar și destinația produsului consumat, pentru ca întreprinderea producătoare sau distribuitoare, după caz, să-și orienteze mai bine eforturile.

Criterii psihologice

Există cazuri în care nu comportamentul ci atitudinile psihologice în legătură cu un anumit produs reprezintă un criteriu de segmentare a pieței.De aceea un același produspoate reprezenta o necesitate pentru un anumit consumator, un bun dorit pentru altul sau un prosu de lux în cazul altuia.

Segmentarea multicriterială

Un unic criteriu de segmentare nu este întotdeauna și suficient datorită complexității piețelor,

motiv pentru care putem apela la o segmentare a pieței multicriterială.

Cererea turistică reflectă nevoi de ordin superior și reprezintă totalitatea persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa temporar, în afara domiciliului propriu, pentru alte motive dacât prestarea de activități plătite la locul de destinație.

este de părere că cererea turistică rezultă :

Din motivațiile turistice, adică din totalul variabilelor care-i determină pe oameni să caute locuri de odihnă, relaxare, tratament, îmbogățirea nivelului de cunoșințe, vizite la rude și prieteni, manifestări cultural-sportive

Din timpul liber, din bugetul de timp al individului

Din veniturile personale și partea din acestea destinată pentru satisfacerea uneia sau mai multora dintre motivațiile turistice

În concepția lui oferta turistică este compusă din “oferte parțial paralele” care cuprind cazare, alimentație, transport, comerț, alte servicii care au o importanță și niveluri de intensitate diferite în cadrul procesului turistic.Oferta turistica reprezinta ansamblul atracțiilor turistice care pot motiva vizitarea unor țări, zone sau localități stimulând cererea turistică.

Oferta turistica reprezinta ansamblul resurselor naturale (peisaje, geomorfologice, climatice, faunistice etc.) si antropice (monumente istorice, de arta, arhitectura, etnografice, folclor etc.) ,impreuna cu bunurile si serviciile destinate consumului turistic (alimentare si industiale), conditiile de comercializare, infrastructura turistica si forta de munca necesara activitatii turistice.

Oferta are un caracter rigid datorita elementelor ce o compun, nu se poate deplasa in spatiu pentru a intalni cererea.De asemenea ofeta turistica nu poate fi stocata deoarece multe din serviciile complementare se consuma o data cu producerea lor. Oferta turistică reprezintă totalitatea resurselor, bunurilor și serviciilor care satisfac la un moment dat cererea turistică.

Productia turistică reprezintă ansambulul de servicii care mobilizează forta de muncă, echipamentul de productie si bunurile material, care,în cadrul unei ambiante specifice, se materializează într-un consum efectiv.

și au ajuns la concluzia că între oferta turistică și producția turistică există o relație strânsă ,reflectând rolul primordial al ofertei ca sursă a producție turistice, dar și rolul producției în mobilizare ofertei date:

Oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei

Producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta turistică

Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice

Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producția turistică este efemeră – există cât timp se manifestă cererea și consumul, se întrerupe odată cu întreruperea acestuia.

Dupa motivatia consumatorului, oferta turistica poate fi grupată în:

oferta turismului de vacantă (turism de recreere, odihna, balnear)

oferta turismului de sănătate (turism de tratament, profilactic)

oferta turismului de afaceri (turism itinerant,turism de congrese, de conventii si altele)

oferta turismului cultural (turism de studii, artistic, de festivaluri, religios)

Oferta turistică românească cuprinde, ca principale următoarele tipuri de programe si produse turistice : sejururi pe litoralul românesc, vacante la munte în sezonul estival si hibernal, tratamente în stațiuni balneoclimaterice, circuite cu vizite în anumite zone de interes cultural si istoric,organizări de congrese, simpozioane, seminarii, actiuni de vânătoare si pescuit etc.

.2.3 Clasificare pietei turistice

1.Dupa nivelul la care este privita piata intalnim :

a) piata produsului turistic

b) piata firmei de turism

Piata produsului turistic poate fi abordata pe mai multe niveluri:

Piata turismului de agreement : nivelul cel mai inalt de la care este privita piata produselor turistice care-si propun drept scop principal satisfacerea nevoii de agreement a clientului

Piata turismului cultural: cuprinde numai acele forme ale turismului

Piata monumentelor istorice: definite doar de produsele turistice de ordin cultural

Piata cetatilor medieval : cuprinde doar turismul legat de un singur gen de monument istoric

2. In functie de obiectivele urmarite cu precadere de diferitele categorii de turisti intalnim:

Piata turismului cultural

Piata turismului istoric

Piata turismului sportive

Piata turismului stiintific

Piata turismului medical

3. In functie de intinderea geografica:

Piata turismului:

Local

Zonal

National

International

4. Dupa perioada avuta in vedere piata turistica poate fi:

Pe termen scurt;

Pe termen mediu;

Pe termen lung

Piata firmei de turism este o piata bine delimitate in spatiu si timp.

Motivatia turistică

In turism motivația reprezintă un aspect important în comportamentul consumatorului individului, conform definiției lui Schiffmann motivația reprezintă ” forța interioară care dă impuls persoanelor de a-și atinge țelurile propuse.(Schiffmann I.G.&KanukI.I.1978) Dacă obiectivul a fost realizat, individual se întoarce la starea de echilibru, pentru o perioadă scurtă, deoarece vor apărea alte motive.

Clasificarea încercărilor de motivare în turism se face după criteriul ‘nevoie’ cum sunt; motivația, învățarea, ocupația, situația economică,credințele și atitudinile, vârsta, personalitatea și stilul de viață. Turismul în forma lui incipientă din punct de vedere istoric,este considerat ca fiind rezultatul motivațiilor medicale și religioase,dar acestea nu au putut explica varietate formelor de turism.Cea mai completă clasificare aparține lui Thomas I.A 1964, conform căreia sunt următoarele motivații;

1.educaționale și culturale (studierea modului cum trăiesc oamenii în altă țară, participarea la anumite evenimente special, observarea caracteristicelor acelei țări, înțelegerea a celor ce se întâmplă în acele locri etc );

2.relaxare și plăcere (petrecerea cât mai plăcută a timpului liber,achiziționarea de experiență romantic și sentimental, evadarea din viața de zi cu zi etc);

3.etnice (vizitarea familiei, vizitarea prietenilor plecați,vizitarea rudelor etc);

4.altele ( aventura-noi oameni, noi locuri,participare la istorie – temple mine etc., climă, sănătate –soare,climat uscat,sport-pescuit,înot, vânătoare etc.,economie- trai mai modest, motive sociologice – cunoașterea lumii și a altor clase sociale.

1.4Comportamentul consumatorului

Comportamentul consumatorului poate fi definit ca reprezentând “totalitatea actelor decizionale realizate la nivelul individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, inclusiv procesele decizionale, care preced și determină aceste acte”

Comportamentul consumatorului este alcătuit din factori endogeni și exogeni individului,care determină ansamblul actelor sale, legate direct de cumpărarea produselor și serviciilor, complex care cuprinde și procesul decizional care precede și determină aceste acte.

În ultimul sfert de secol teoria comportamentului consumatorului a devenit după apariția conceptului modern de marketing, un domeniu disting a marketului, a cărei importanță s-a apreciat datorită capabilității sale de a oferii răspunsuri competente la următoarele probleme; de ce consumatorii aleg un anumit produs/serviciu și nu altceva? Care sunt obiectivele acestora în procesul alegerii? care este anatomia procesului deczional de cumpărare a produselo/seviciilor? cum se realizează interacțiunea „vânzător-cumparător”? care sunt reacțiile individuale/grup după ce s-a realizat cumpărarea?

Marketerii trebuie să analizeze comportamentul consumatorilor și să aibă în vedere următoarele:

1.comportamentul consumatorului poate fi influențat. Înțelegând influențele si întregul proces decizional de cumpărare, marketerii pot influența comportamentul consumatorului;

2.comportamentul consumatorului este un proces pe care marketerii trebuie să-l înțeleagă;

3.comportamentul consumatorului este bine orientat;

4.consumatorul poate să facă o alegeră liberă;

5.necesitatea educării consumatorului;

1.4.1 Variabilele comportamentului consumatorului

Powers Tom(1997) completează variabilele comportamentul consumatorului cu elemente ce influențează caracteristicele serviciului (esențial sau întâmplător,special sau de rutină) uneori și de competiție și modul de cumpărare efectivă.Ordinea de analiză pentru marketeri este prezentată în tabelul următor ceea ce duce la faptul că pentru urmărire și întelegerea comportamentului consumatorului de servicii turistice în toată complexitatea sa ,este necesară o profundă cerecetare de marketing.tabel pag.

Variabilele consumatorului sunt grupate în două categorii astfel:

Variabile psihologice individuale ale comportamentului consumatorului;

Variabile sociale ale comportamentului consumatorului

Variabilile psihologice ale comportamentului consumatorului sunt puternic influențate de caracteristicele și de anumite caracteristici individuale și concepte a cumpărătorului,astfel este necesar și util abordarea de către psihologi și de către oameni de marketing.

Impulsul poate fi considerat scânteia carere aprinde problema consumatorului, fiinde generat de un decalaj între o situație dorită și una efectivă. Nevoia se manifestă ca tensiune până la momentul cumpărării, fiind imprimată de impulsul de a dorii a-și cumpăra un produs. Motivația este o forță psihică care îl îndrumă pe consumator să cumpere produsul pentru a-și satisface nevoia.

Pentru a studia comportamentul consumatorului merketeri au preluat din psihologie unele teorii dintre care cele mai importante sunt;

-teoria motivațională a lui Abraham Maslow,aceasta stabilind un principiu conform căruia consumatorul trebuie să-și satisfacă nevoile fundamentale de bază apoi pe cele superioare.

-teoria câmpului psihologic a lui K.Lewin acesta considerând că in funcție de tensiunile pe care le resimte și de câmpul său psihologic individul se comportă pe piată,el stând înconjurat de aspecte favorabile și nefavorabile.

-teoria echilibrului conform căreia consumatorul trebuie să evite stările care îl dezechilibrează de obiceiurilor sale de consum, venind în contact cu piața el poate să-și modifice comportamentul, fie să respingă informațiile primite.

Variabilele sociale ale comprtamentului consumatorului rezultă din interacțiunea individuala a fiecarei persoane cu cei din jur. Fiind influientate de urmatorii factori:

– clasele sociale,

– grupurile de referință și familia,

– factori socio-demografici

Clasele sociale se definesc ca fiind unele categorii de oameni ai societății cu trăsături comune delimitate în baza unor criterii cum sunt originea socială, marimea averii, nivelul de educație etc. Din acest punct de vedere societatea poate fi structurata astfel;

– clasa superioara formată din grupări politice, stiințifice și economice

-clasa mijlocie din care fac parte funcționarii, profesorii, meseriași,comercianții

-clasa populară care cuprinde diverse domenii de nivel inferior

Principalele tendinte socio demografice Tabel nr

Sursa; Date prelucrate de autor din marketing turistic Editura Risoprint 2010

Grupurile de referință reprezintă o colectivitate a carei membrii au capacitatea de influiența anumite decizii și din rîndul cărora se rectutează liderii de opinie și inovatorii consumului.

Factorii care influientează diferitele decizii care se iau in grup sunt:

Factori care țin de personalitatea consumatorului

Factori care țin de tipul produsului.

Familia , ca grup de referință în cadrul careia se iau decizii de cumparare nu poate fi neglijată de omul de marketing deoarece este principala componetă de bază a societății ți sta la baza dezvoltării personale a individului.

1.4.2 Trasăturile comportamentului consumatorului

Comportamentul consumatorului poate fii studiat dacă facem referire la anumite caracteristici ale individului; stilul de viață, personalitatea, atitudinea față de riscul de cumpărare și stilul cognitiv.

Stilul de viață reprezintă modul de cumpărare a produsului sau de consum în concepția omului de marketing, aceasta permițând indentificarea unor consumatori și studierea comportamentului acestora.Având în vedre că stilurile de viață sunt foarte diferite, aceste pot fi descrise prin trei variabile principale;activitatea individului,opiniile personale și valorile acestuia.

Personalitate este considerată de omul de marketing, modul în care reacționează un individ într-o situație dată (unii sunt hotărâți, alți agitați,unii sunt liniștiți, alți ezitanți) apreciindu-se că o parte a personalității este nativă, iar o alta este dobândită social. Personalitate fiecărui individ poate fii regăsită în studiile făcute de către psihologi, asupra omului de marketing implicațiile fiind variate.

Atitudinea față de riscul de cumpărare depinde de mai mulți factori, și se poate merge pe principiu că orice cumpărare indiferent de produs are un risc care se restrânge asupra cosumatorului. Mai mulți specialiști consideră că principalele riscuri ale cumpărătorului sunt clasificate astfel;

riscuri financiare;

riscuri cu performanțele așteptate;

riscul fizic;

riscul pierderii timpului;

riscul psiho-social, acesta reflectând decepția cosumatorului in fața grupului din care face

parte datorită deciziei de cumpăra. Stilul cognitiv exprimă pentru persoana de marketing modul în care indivizii prelucrează și dobândesc informațiile, astfel indentificând două categorii de teste;

-teste de complexitate a cunoașterii, care verifică prin ce proceduri și în ce măsură percepe individul deosebirile între mărci, produse etc;

-teste referitioare la acomodarea cognitivă, ce evaluează gradul de adaptare a individului la informațiile provenite din mediu.

1.4.3 Procesul decizional de cumpărare

Pentru a înțelege comportamentul cumpărătorului trebuie să facem referire la procesul decizional de cumpărare. Majoritatea autorilor sunt de părere că procesul decizional de cumpărare poate fi descompus în următoarele etape;

a.indentificarea existenței unei nevoi;

b.decizia de a cumpăra;

c.căutarea informațiilor;

d.comportamentul postcumpărare;

e.evaluarea soluțiilor alternative; Indentificarea existenței unei nevoi

Aceasta este o etapă în care consumatorul, formulând problema care trebuie soluționată, prelucrează impulsurile și nevoile.Nevoile consumatorului depid de distanța care există starea reală,adică starea curentă a consumatorului și starea dorită, adică modul în care unei persoane i-ar place să-i fie satisfăcută nevoia.

Decizia de cumpărare

Cumpărătorul ia decizia de cumpărare în momentul în care deține informații suficiente care să-i permită să cumpere produsul,care are caracteristicile pe care le-a dorit.În urma studiilor făcute se consideră că există două modele de decizii de cumpărare;

a.modelul decizional compensator, conform căruia întregul deficit al unei caracteristici a produsului este compensat printr-o notă mai mare acodată altei caracteristici

b.modelul decizional noncompensator, conform căruia o notă mică dată unie caracteristici nu poate sa fie compensată printr-o notă bună dată altei caracteristici.

Căutarea informațiilor Existenta unei nevoi nesatisfăcute, duce la începerea căutării satisfacerii acelei nevoi.Pentru a-si satisface respectiva nevoie cumpărătorul, încearcă să-și aminteasca ce produs a folosit, apoi apelând la surse externe;

Comportamentul postcumpărare

În majoritatea situațiilor, în urma unor studii s-a demonstrat ca indivizii actionează conform unor reguli de decizie deja memorate.Procesul deciziei de cumpărare este depedent de circumstanțele cumpărării, care determină gradul de implicare a consumatorului in deczia de cumpărare.

Evaluarea soluțiilor alternative

Ca rezultat al acumulării de informații, consumatorul îmbunătățește nivelul său de conștientizare privind mărcile disponibile și caracteristicele lor.

Evaluarea alternativelor ( I.Plăiaș 1977) poate fi privită ca un proces prin care o altă alternativă este aleasă din setul de mărci invocat, fiind evaluată și selectată în funcție de gradul la care este percepută să întrunească nevoile consumatorului. Principalele criterii folosite de consumatori pentru cumpărarea produselor sunt:prețul și numele mărcii.

CAPITOLUL II PRODUSUL TURISTIC

2.1Conceptul de produs turistic

este de părere că privind din perspectiva turistului, produsul turistic cuprinde experința completă de la plecarea de acasă și până la întoarece.

Produsul turistic este definit ca fiind îmbinare de elemente tangibile și intangibile, care are rolul de a satisface nevoile turistului pe parcursul întregului voiaj.

Produsul poate identificat și delimitat după următoarele tipuri de atribute :

tangibile, care pot fi direct măsurabile, pot fi percepute fizic, cum ar fi: dimensiunile, forma, culoarea, greutatea etc.

psihologice, provenite din satisfacția posesiei sau utilizării, care corespund nevoilor umane

cele care contribuie la realizarea utilități produsului

Elementele care realizează produsul turistic sunt :

Componente naturale care includ : așezarea geografică, clima, relieful, apele, peisajul, vegetația, fauna, rezervații și parcuri naturale ;

Componente generale ale existenței umane : limba, cultura, tradițiile, obiceiurile, folclorul,ospitalitatea etc. ;

Infrastructura generală : transporturile și comunicațiile, rețeaua comercială, structura și imaginea centrelor urbane, aprovizionarea cu apă și electricitate, canalizarea, salubritatea etc. ;

Infrastructura turistică : agențiile de turism, transporturile turistice de toate categoriile , unitățile de cazare (hoteluri, moteluri, pensiuni, cabane, vile, campinguri), de alimentație(restaurante, baruri, fast-food), unități de sănătate ( baze de tratament, spitale și policlinici specializate) , rețeaua comercială de consum turistic, rețeaua de informare turistică ;

Factor uman: este reprezentat de activitatea muncitorilor din domeniul turismului care au un rol esential in realizarea prestațiilor turistice ce intră în alcătuirea produsului turistic

În concepția globală, calitatea produsului turistic este dependentă atât de existența unui patrimoniu turistic valoros și a unei infrastucturi turistice dezvoltate, cât mai ales de standardul serviciilor prestate de lucrătorii din industria ospitalității.

Componente structurale ale produsului turistic mai sunt și resursele instituționale legate de turism cum ar fi : reglementările și facilitățile privind dezvoltarea turismului intern, sistemul de acorduri internaționale cu impact asupra circulației turistice, regimul pașapoartelor și vizelor, reglementări valutare, cadrul juridic privind protecția și securitatea turiștilor, controlul calității serviciilor prestate, protecția și conservarea partimoniului turistic.

2.1 Particularitățile produsului turistic

Produsul turistic se distinge printr-o mulțime de elemente; fiecare produs poate fi considerat singular, va reprezenta o unicitate de prestații turistice;

Rezultatul acțiunilor conjugate a mai multor prestatori de servicii (unități hoteliere,de alimentație publică, transporturi, complexe sportive sau de agrement etc.) reprezintă, în majoritatea cazurilor un produs turistic.

Produsul turistic

În turism, trecerea de la un produs la altu se poate produce mult mai ușor decât în alte domenii.Astfel, pentru o agenție de turism este ușor sa introducă sau să elimine oricând în și din structura ofertei sale diferite tipuri de produse turistice fără a fi necesară modificarea pregătirii și numărului angajațiilor sau echipamentelor de care dispune.

Vânzarea produsului turistic prezintă un risc mai mare decât vânzarea produselor material deoarece fiind imateriale pachetele de servicii turistice sunt greu de prezentat clienților potențiali, ele nu putând fi testate înainte de a fi cumpărate și consummate.

Serviciile turistice pot fii consumate doar în incinta în care sunt prestate,fie că este vorba de vehiculul de transpport sau de spațiile de primire turistice cu funcții de cazare, alimentație sau agrement.

Elementele componente ale produsului turistic cum ar fi patrimoniul turistic sau infrastructura turistică și generală au un caracter local, ele neputând fi deplasate, iar punerea lor în valoare este limitată la amplasamentul dat.

Sezonalitatea cererii pentru produsele turistice produce un efect negativ al inutilizării capacitățiilor de producție în extrasezon.Fiind un produs nestocabil, acesta nu poate fi furnizat decât la comandă, fiind alcătuit din servicii care trebuie programate în mod riguros.

Eterogenitatea reprezintă o particularitate esențială a produsului turistic care este determinată de existența unor motivații foarte complexe și diverse ale turiștilor, deoarece gusturile și preferințele turiștilor sunt atât de individualizate încât nu există turiști care să ceară exact același produs turistic;

Produsele turistice sunt inseparabile de persoana prestatore.Astfel, comercializare produselor turistice presupune contactul direct dintre producător-prestator și consumator.Pe de altă parte, calitatea produselor turistice este strâns legată de prezența și participarea lucrătorului, realizare lor corespunzătoare depinzând de nivelul pregătirii acestuia.

Achizitionarea produsului turistic în avans reprezintă o particularitate a acestuia, chiar cu mult timp înainte de momentul prestării și consumului propriu-zis al serviciilor;

Comportamentul consumatorului în ceea ce privește produsele este ușor de schimbat, de aceea produsul turistic este concuart atât de produsele de strictă necesitate și cele de folosință îndelungată, cât și de alte aranjamente turistice similare datorită caracterului înlocuibil al acestora.

2.3 Ciclu de viață a produsului turistic

Ciclul de viata a produselor turistice pot fi definite ca fiind perioadele scurse din momentul aparitiei pană in momentul disparitiei de pe piata a produselor.

Ciclurile de viață al unui produselor turistice sunt constituite din:

a)      cicluri inovationale si de productie, care includ faze de :

– cercetare aplicativa și fundamentala

– determinarea ideii/conceptulului de produs;

– de proiectare;

– de productie propriu-zisa;

b)      cicluri de viata comerciala care exprima evolutia vanzarilor sau profitului de la lansare si pana se retrage de pe piata.

Responsabilii de marketing încercă în cadrul unei analize să găsească răspunsuri la o serie de probleme, precum în ce măsură ciclu de viața a produsul turistic satisface cererile identificate pe piață și care este poziția produsului în cadrul ciclului său de viață?

Dacă s-a ajuns la concluzia că produsul turistic nu satisface cererea manifestată pe piață și au fost identificate și motivele care stau la baza acestei insatisfacții, este necesară căutarea oportunităților pentru îmbunătățirea produsului existent sau crearea unui produs turistic nou.

Pe piată studirea componentelor turistice se realizează cu ajutorul ciclului de viață a produselor, acesta fiind definit ca intervalul de timp între momentul apariției ideii de nou produs și a dispariției sale definitive din sfera schimbului, interval care poate să fie împărțit în două subcicluri: ciclu de inovație si ciclu de dezvoltare economică.

De a lungul existenței sale, produsele turistice parcurg cinci etape diferentiate în funcție de numarul de consumatori, volumul vînzarilor si anume:creere, creștere, lansare, maturitate și declin.

Caracteristicile etapelor ciclurilor de viață sunt prezentate in tabelul de mai jos

Sursa: Adaptata dupa Peter Doyle”Realitațile ciclului de viața al produsului turistic”, Quartely Reviev of marketing 1976

La stabilirea ciclului de viață a unui produs turistic treebuie ținut cont și de piața in care se afla. Astfel, dacă un produs turistic nu are nici creștere nici declin poate fi considerat de mare succes pe piața respectivă, dacă piața merge în declin și de aceea, ciclurile de viață ale pieței respective și ale produsului respectiv trebuie să fie luate împreun[. De fapt trebiue să examinam produselel în relație, nu numai cu piața respectiva , ci și în relație cu categoria de produse turistice similare. Operator de pachete de servicii turistice care ofera vacanțe ieftine poate să evalueze ciclurile de viață, având in vedere clasa și categoria produsului turistic precum și marca produsului respectiv.,

2.4. Strategii de marketing in domeniul produsului turistic

Fixarea obiectivelor strategiei de produs turistic va purta amprenta potentialului sau turistic si

a resurselor financiare si umane proprii.Cele mai importante obiective ale unei strategii de produs din punctul de vedere al sunt:

valorificare complete a potentialului turistic ;

atragerea unui numar sporit de turisti interni si straini;

contracararea, pe cat posibil, a sezonalitati marcante prin dezvoltarea unor capacitate turistice ce pot fi exploatate tot timpul anului;

intarirea pozitiei castigate pe anumite piete turistice interne si externe

lansarea pe piata a noi produse turistice

Strategiile de produs turistic se pot structura astfel:

1.Din punctual de vedere al ciclului de viata al produsului turistic:

Strategia dezvoltarii produselor

Vizeaza produsele existente.Preocuparea majora este cea de îmbunătățire a lor, astfel incat sa corespunda asteptarilor consumatorilor si sa faca fata concurentei.Orice modificare a produselor vechi presupune o estimare a efectelor pe care aceasta le va genera asupra volumului vanzarilor, pretului de vanzare si costurilor.

Strategia planificarii produsului

Observa deciziile adoptate in procesul lung si complicat de selectare si introducere a noilor produse turistice.

2. Din punctual de vedere al raportului piața-produs: a) Strategia diferențierii produselor turistice

Produselor turistice li se poate imprima o personalitate proprie, diferentiindu-le de produsele oferite de concurenta.Diferentierea poate fi de natura obiectiva, exercitandu-se la nivelul caracteristicilor componentelor intrinseci ale produsului turistic (ex. originalitatea produsului turistic romanesc) sau de natura subiectiva,intr-un mod distinct,prin actiuni promotionale nuantate,sustinute.

b)Strategia segmentării pieței turistice

Presupune crearea unor produse turistice distincte pentru diferite segmente de clienți-țintă.

Evidențierea produselor pentru segmentele vizate se poate realiza în componentele lor calitative și cantitative.

3. Din punctual de vedere al scopului urmarit:

Strategii de crestere

Strategii de selectie

Strategii ale productivitatii

4. In functie de dimesiunile si structura gamei de produse turistice:

Strategia diversificarii sortimentale

Strategia stabilitatii sortimentale

Strategia selectiei sortimentale

5. In functie de gradul de innoire a produselor turistice:

Strategia asimilarii de noi produse turistice

Strategia perfectionarii produselor

Strategia mentinerii gradului de noutate

6. In functie de nivelul calitativ al produselor turistice:

Strategia adaptarii calitative

Strategia diferentierii calitative

Strategia stabilitatii calitative

In industria turistică datorită caracterului sezonier al cererii se conturează si alte două tipuri de strategii: strategii sezoniere si strategii extrasezoniere.

Stategiile sezoniere includ luarea in considerare a dimensiunilor gamei de servicii, calitatea acestora și gradul de înnoire sortimentala.In schimb, strategiile extrasezoniere se v-or porni de la nevoia de a imprima atractivitatea sporita prin imbinarea de activitati si aranjamente cu valoarea turistica stabila de-a lungul ciclului de activitate turistica.

Principalele directii ale strategiei de produs turistic in extrasezon sunt:

Combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate;

Imbinarea, in variante multiple, a serviciilor oferite;

Diversificare serviciilor de agrement;

Oferirea de sejururi variabile ca lungime;

Detasarea, in cadrul ofertei, a unor produse care nu prezinta o sezonalitate pronuntata;

Diversificare serviciilor prestate populatiei din zona de activitate

CAP. 3 TURISM SPEOLOGIC

3.1 Turism de nișă

Autorul Yeoman (2008), a considerat că turismul de nișă poate să fie o alternativă, aproape în antiteză cu turismul modern de masă. Turismul de masă susține autorul este omogen în natură, adică reprezintând un produs standardizat, uniform pentru un segment vast al pieței, turismul de nișă este numit prin caracterul său eterogen, fiind bazat pe o cerere mai mare pentru un produs distinctiv și unic. Deoarece în ultimul timp au avut loc schimbări importante a factorilor motivaționali ale călătorilor se poate spune că turismul de nișă este în creștere. În ultimii ani motivația turistică, arată o îndepărtare de activitățile vechi, rigide și standardizate ale turiștilor, aceștia dorind o abordaremai medernă și unică, unde nevoile și dorințele fiind mult mai concentrate asupra unor experiențe mai aventuroase și mai semnificative, pentru care ei finnd dispuși totodtă să plătească în mai mult oe activitățile pe care le actuale consumă. De aici rezultă faptul că turismul de nișă este mul mai bine văzut putând fii ca un furnizor de servicii la nevoile de pe piețele specifice, concentrându-se pe diverse produse turistice.

Gibson și Connell (2005), au considerat că asocierea cu dezvoltarea turismului muzical și o schimbare la modul general în motivația culturală, sunt văzute ca un mod de petrecere a timpului liber, orientându-se spre formele culturale de masă (muzica ca o formă culturală de masă, dar muzica turistică, o formă a turismului de nișă).

Turismul de nișă doarece în ultimii anii s-a dezvoltat si a luat o amploare mult mai mare prin avantajele pe care le oferă este considerat, un domeniu aflat în opoziție cu turismul de masă. Turismul de masă între anii 1950-1960, a luat ființă în sectorul aviatic dând naștere așa-numitului turist drumeț, care ulterior devine un călător de clasă mijlocie, foarte sofisticat și dezvoltat în evoluția lumii înconjurătoare (Lew, 2008). Pornind de la acesta putem spune că mișcarea turismului de nișă se bazează pe afirmația – economia turismului modern este mul mai diferită de cea veche, iar la modul profitabil nu se mai bazează pe economia de scală, ci pe explorarea piețelor neidentificate de masă.

3.1.1 Definiția turismului de nișă

Turism de nișă este definit ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea sau sejurul unor persoaneîn afara locului lor de reședință pentru petrecerea vacanței sau concediului de odihnă,sau participarea la diferite manifestări.

Termenul „nișă” prezintă diverse intelesuri și este specific mai multor domenii. In turism acest termen se refera la un sector de activitate turistica cu un spectru relativ larg. ce include mai multe tipuri și forme de turism.

Noțiunea de turism de nișă provine din cuvântul marketing de nisă având rădăcinile din acesta atât el căt si tot ce ține turismul de nișă.l.Termeni piețe de turism de nișă și produse de turism de nișă au o strânsă legătură între ele, important fiind că ceea ce se cunoaște despre acest tip de turism nu este rezultatul celor ce îl consumă și a celor care oferă astfel de produs.

Astfel, auzim termeni precum produse de turism de nișă și piețe de turism de nișă, fiecare având legătură cu cealaltă. Totuși, important este că tot ceea ce se cunoaște despre acest tip de turism, este rezultatul celor care oferă acest tip de produs și nu provine de la cei care îl consumă. Bineînțeles, nu există anumite reguli sau standarde la care se poate face (sau nu) referire când vine vorba de turismul de nișă și există varianții considerabile asupra acestui termen cu larg înțeles. De exemplu, termenul de turism cultural este frecvent folosit ca fiind o formă de turism de nișă, unde turiștii care practică acest tip de turism formează o piață de nișă. Funcție de sumele de bani investite, de conținuturile și specificitățile obiectivelor, turismul de nișă poate îmbrăca, pe de o parte, forme extreme sau extravagante, iar pe de altă parte, forme non-conformiste și bizare. La nivel global, aceste două motivații generale (sumele de bani cheltuite și preferințele pentru o serie de „obiective turistice” non-conformiste și bizare) condiționează și impun tipologia și categoriile principale ale turismului de nișă.

Conceptul de turism de nișă a luat naștere ca o reacție la turismul de masă (industrial, fordist), de care se deosebește prin calitatea turiștilor, care susțin dezvoltarea durabilă a obiectivelor turistice, finanțarea comunităților locale. Acest tip de turism se produce și se consumă simultan, îndeplinind dorințele consumatorilor

3.1.2 Principalele forme de turism de nișă

Principalele forme ale turismului din lume pot fi încadrate în categoria turismului de nișă acestea, putând fi considerate și argumentate ca atare, pe baza următoarelor raționamente:

-sunt accesate de turiștii dispuși să cheltuie sume financiare foarte mari (nișa turiștilor foarte bogați sau extravaganți) atributul de „nișă” provine din faptul că, la nivel global o masa relativ redusa de turiști aparține acestei categorii.

Din această categorie fac parte:

-turismul de afaceri

– turismul educațiomal

-turismul de patrimoniu

-turismul pop-cultural

-turismul de vânătoare și pescuit

– turismul de croazieră etc;

-sunt accesate de către turiștii orientați și care sunt devotați unei anumite forme de turism și si care sunt fideli unor anumite tipuri de obiective de vizitat.

În acest caz, nișa se refera la categorii putine de turiști, ce preferă doar aceste forme

-turismul de pelerinaj,

-gastronomic, -viticol

Turismul de afaceri este domeniul economiei mondiale cu cea mai mare dezvoltare, pentru a avea o afacere de succes este necesași pescuitr să se facă următoarele contacte, schimburi de tehnologii și informații, expoziții, congrese și călătorii de afaceri, cea ce a determinat mai multe agenții de turism s-au specializat pe astfel de activități.

Turismul educațional se face în scopul cunoașterii unei instituții de învățământ (preuniversitar sau superior), pentru acomodare în vederea studierii în cadrul instituției pe viitor sau la alte instituții educaționale, pentru a lua parte la anumite cursuri de interes personal.Fiind un turism educațional cuprinde activități turistice pentru tineri organizate în scopuri educative, dar include si alte categorii diverse de turiști, dornici să învețe, indiferent de vârsta lor.

Turismul de patrimoniu este considerat drept o formă a turismului de nișă prin care fac vizitarea siturilor istorice(ex. antice, medievale, locații cu o istorie bogată, situri industriale celebre, vechi canale, căi ferate, câmpuri de luptă etc.)..

În prezent piața turismului de patrimoniu înregistrează o creștere rapidă și deține un număr mare oportunități, care au șanse să fie multiplicate dacă anumite fațete ale sale ar fi îmbunătățite, dacă oameni de cultura istoricii și arhitecții s-a implica mai mult în aceasta activitate ruristică

Turismul pop-cultural se refera la turiști dornici care vor să vizitează o anumită locație, despre care au citit înt–o carte sau au văzut-o într-un film sau la cei care

efectuează pelerinaje la mormintele unor celebrități.

Turismul de vânătoare și pescuit, este practicat de cei care vor să-si satisfacă dorința de a vâna și pescui.Pentru ca acest turism să poată fi dezvoltat este necesară extinderea drumurilor de acces,pentru ca pescari și vânători să poată călători pe distanțe cât mai lungi,amenajarea terenurilor agricole și dezvoltare industrială.

Turismul de pelerinaj este practicat de credincioși într-un loc considerat sfânt, individual sau în grupuri organizate, pentru rugaciuni si suveniruri religioase

Turismul gastronomic se refera la calatoriile pe care turistii le fac catre destinatii unde mincarea si bautura au un specific traditional acesta fiind principala motivație a calatoriei

3.2 Turism Speologic

3.2.1 Definiția turismului speologic

Speologia  se ocupa cu identificarea , exploararea, studiul, cartografia și vizita unor locații subterane cum sunt peșteri, caverne, abisuri . Cercetarea unor astfel de locații are ca scop general înțelegerea modului de formare și evoluția lor de a lungul timpului .

Formele speologice au o valoare istorică deosebită, care necesita amenajare corespunzătoare prin realizarea unei cercetari științifice de profil, dar și, în funcție de posibilitățile de conservare naturale, pentru introducerea în circuitul turistic.

În literatura mondială de specialitate, prin turismul speologic se înțelege o formă a turismului de nișă, care presupune vizitarea, cu un ghid specializat, a peșterilor sau cavrnelor neamenajate. Aceste locatii vizitate au caracter sportiv cum ar fi . mersul prin apă, cascade, mersul târâș, rapeluri, și sunt bogate în diferite formațiuni de tip speleoteme cum sunt coloane, stalactite, stalagmite, tuburi de orgă sau pisolite etc.

Turismul speologic de tip speoturism urmărește explorarea unor locații necunoscute, efectuarea de activitții in echipa în condiții iimproprii si imprevizibile dar și stresante, gestionarea lipsei informațiilor și identificarea pe loc soluțiilor salvatoare, luarea unor decizii de moment precum și, dominarea și utilizarea inteligentă a emoțiilor .

Turismul speologic este o atracție deosebită pentru turiștii iubitorii de peșteri, grote,

și alte forme carstice deosebite, dar și un de un real interes pentru adepții turismului de

aventură. În ultimul timp, prin amploarea pe care a luat-o această formă de turism din ultima perioadă , se impune cu preponderență introducerea atât în circuitul intern cât în cel internațional a peșterilor aflate în conservare dar și conceperea unei oferte turistice atractive.

Potențialul turistic al formelor speologice reprezintă unul dintre cele mai importante atractii din structura potențialului turistic natural, și reprezinta atât un suport pentru toate celalalte elemente de potențial touristic speologic , precum și un element de atracție individual. Toate activitățile umane, inclusive cele turistice, se desfășoară pe suprafața formelor specifice de relief. În acest fel, relieful poate fi considerat ți o adevărată “vitrină a naturii”, în care acțiunea factorilor interni și externi au o influență, în timp și spațiu, asupra tuturor unităților de relief (Melinda CÂNDEA și colab., 2003)

3.2.2 Turismul speologic la nivel mondial

Turismul speologic pe plan mondial este considerat a fi turismul , cu cea mai complexă legislatie si metodologie, susținută de către asociații profesionale ori patronale prin programe proprii, Cele mai cunoscute forme de turism speologic la nivel mondial, care se pot practica în peșteri, le putem enumera dupa cum urmeaza: turismul în peșteri amenajate, speleoterapia , turismul ecologic, turismul de aventură turismul ștințific..Primele peșteri care s-au amenajat la nivel mondial la începutul secolului XIX au fost:

-Vilenica Jama din Slovenia, in anul 1633,

– Braumannshohle din Germania, in anul 1646,

– Wookey Hole din Marea Britanie, în anul 1703,

-Grotte d’Oselle din Franța, in anul 1751

– Erhmannshohle din Germania, 1773,

-Treak Cliff Cavern din Marea Britanie, în anul 1800,

– Cave of Altenstein din Germania, în anul 1802,

-Weyer Cave "i Grand Caverns în SUA, în anul 1806,

– Great Rutland Caverns înMarea Britanie, în anul 1812,

– Mammoth Cave în SUA, în anul 1816), apoi într-o perioadă de 80 de ani numărul lor sa ajungă la peste 300 de peșteri

Deorece numărul peșterilor la nivel mondial este mare , în ultimii ani, s-au înregistrat un număr aproximativ de 250.000.000 de turiști anual care au vizitat aceste frumuseți subterane din întreaga lume, cu încasări de peste 2 miliarde de dolari .Există sute de mii de peșteri la nivel mondial dar cele mai deosebite sunt:

Son Doong (Vietnam) peștera cea mai mare din lume

Peștera de gheață (Rusia) cea mai spectaculoasă Postajna Jama (Slovenia) cea mai vizitată

Gouffre Berger (Franța) este cea mai periculoasâ

Pentru a oferi o imagine a turismului speologic la nivel monndile , voi enumera și prezenta în continuare cele mai impresionante peșteri ale lumii. Peștera Mamut din Statele Unite fiind cea mai recunoscută peșteră din America având o lungime de 587 de kilometri care este alcătuită numai din galerii subterane.În anul 1941 această peșteră a fost transformată în parc național,fiind descoperită la finalul secolului XVIII-lea de către un grup de coloniști americani.

Peșterile Lascaux din Franța, acestea fiind un complex de peșteri din partea sud-vestică , Dordogne gazduind unele din cele mai frumose picture cu pigmenți naturali, aceștia fiind estimați cu o vârstă de aproape 16.000 de ani. Multe dintre aceste picture arată unele creature din Epoca de Fier, imaginile cele mai mari fiind in Mare Amfiteatru al Bourilor având o lungime de peste cinci metri.

Peșterile Thylacoleo din Austria, numele acestor peșteri provine de la scheletul complet a străvechiului leu marsupial –Thzacoleo Carnifex care a fost în urmă cu 500 de mii de ani. La Muzeul Western Australian în anul 2002 a fost organizată o expoziție unde a fost lansat și investigat raportul unor oameni in ceea ce privește scheletele de mare dimensiune, observate în peșterile din deșertul pustiu al acestiu continenr care este cunoscut după denumirea sa de Câmpia Nullabor.

Peștera Beregata din Mexic , care este atât de largă încât poate să inghită întreg Empire State Building, este sub forma conică, având partea superioară mai îngustă decât baza, fiind explorată în anul 1960.Deoarece este o prăpastie care coboară sub pamânt, este vizitată mai mult de sportive sportive exhibiționiști. Peștera Risenhohle (Austria) – este peștera numărul unu a Austriei, măsoară circa 800 de metri, fiind reprezentată de gheața care ocupă galerii întregi. La intrare în peșteră gheața lipsește, apărând doar sală „Domul Parsifal”, unde este un décor uimitor. Pentru a vizita această peșteră ai nevoie de o oră și jumătate, traseul fiind iluminat electric.

3.2.3. Turismul speologic la nivelul României

În Romania turismul speologic este considerat a fi unul dintre cele mai spectaculoase din toata Europa, dat fiind numarul mare de formatiuni carstice (cel putin 10.000), având marimi diferite, ce variaza de la 10 metri pana la 50 de kilometri.Cele mai frumoase, spectaculoase și cele mai accesibile pesteri din Romania cu particularitatile și unicitatea lor sunt :Pestera Vantului, Pestera din Valea Rea, Pestera Muierii, Pestera Sura Mare. , Pestera Coliboaia ,Pestera Polovragi 

Pestera Vantului, se află situate în partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic bazinului Crișului Repede și adăpostind între pereții sai cel mai lung labirint subteran din România aceasta fiind descoperită de inginerul Bagameri Bela în anul 1957 .

În componența peșterii exista trei etaje distincte, sub forma de galerii, săli, puțuri și hornuri și diferite forme de formațiuni endocarstice cum sunt stalactite, stalagmite, coloane, cristale etc.

Pestera Vantului mai este denumita și Labirintul Racoviță, pentru ca el a realizat prima descriere geomorfologică a peșterii, ca fiind cel mai întortocheat labirint.

Numele Pestera Vantului vine de la faptul că la intrareain subteran există un current foarte puternic de aer, care poate atinge uneori și 50 km/ora.

Pestera din Valea Rea se află în munții Apuseni zona Valea Rea – Cornu Munților la o altitudine 1350 m în apropierea golului alpin pe partea nord-vestică a platoului carstic Padiș, aproape de Parcul Natural Apuseni,

Pestera din Valea Rea este considerate ca fiind una din cele mai complexe pesteri din lume, iar din punct de vedere mineralogic este clasificata a 10 cavitate ale lumii. Este lunga de aproximativ 21 de kilometri iar la intrare impresioneaza prin masivitate, dar si prin sistemul de avene care au o adancime de pina la 120 de metri,.

Pestera Muierii este una dintre cele mai exorbitante lucrări ale naturii situându se în inima masivului calcaros din comunea gorjena Baia de Fier.

Pestera Muierii și-a dobândit nume în vremurile de demult în care bărbații plecau la război, iar femeile și copiii lor, rămâneau acasa fără apărare, și in vremurile de primejdie se adăposteau în această peșteră, pentru a nu fi vazuți de dușmani

Peștera are aproximativ 3.600 de metri și este formată pe 4 nivele și cuprinde mai multe încăperi și formațiuni foarte spectaculoase, completate de grupuri uimitoare de stalactite și stalagmite.

Peștera Șura Mare este situata pe raza Parcului natural din localitatea   Grădiștea Muncelului-Cioclovina într o arie protejată de interes național

Intrarea în peșteră , are o priveliște mirifica ,cu dimensiuni de aproape 40 m înălțime și 12 m lățime la bază cu o galeria activă, unică, de aproximativ 3.100 m lungime, fiind foarte greu de parcurs deoarece t zonele uscate alternează cu lacuri, cu  cascade și cu baricade de bolovani enormi care fac înaintarea un calvar.

Pestera Coliboaia,este situata pe teritoriul Parcului Natural din munții apuseni pe Valea Sighiștelului la o distanța de aproximativ 5 km de sat. În această peșteră s-au descoperit picturi parientale, vechi de aproximativ 28.000 – 35.000 de ani.

.Pestera nu se identifica prin vechime, ci prin bogația arheologica, paleontologica, și peisagistica.

Pestera Polovragi  o alta frumusețe a naturii datorita legendelor locale care sunt asociate cu aceasta, astfel ca localnicii spun că la Polovragi se retragea pentru reculegere, liderul spiritual al geto-dacilor, Zamolxe

Numele peșterii provine de la polovraga, care este o planta rara, din care se preparau leacuri impotriva unor boli pe vremea geto dacilor.

CAP. 4 TURISM SPEOLOGIC ÎN MUNȚII APUSENI

4.1 Prezentare generală a zonei Munțiilor Apuseni

Munții Apuseni constituie a treia unitate a Carpaților românești,formând parcă o punte între Carpați Orientali și Carpați Meridionali. Încă din antichitate Munții Apuseni și-au statornicit faima de munți metaliferi, de aici extrăgându-se aurul dacic care a atras legiunile romane și ocuparea Daciei. De-a lungul veacurilor faima acesta s-a perpetuat fără ca exploatările de aur să se întrerupă nici o clipă, la aur adăugându-se noi și noi minereuri.

Munții Apuseni sunt un lanț muntos, parte a Carpaților Occidentali.Sunt delimitați la este de Depresiunea Colinară a Transilveniei, la vest de Dealurile de vest și Cîmpia de vest, la sud de râul Mureș iar la nord de râul Barcău. Acești munți sunt cei mai înalți, având altitudini de peste 1800 metri în zona centrală, iar în nord și sud nu ating altitudini mai mari de 700-1000 m, reprezentând cel mai complex sector de munți din Carpați Occidentali.

Partea centrală, este ocupată de Munții Bihor cu cea mai mare desfășurare și cel mai înalt masiv Bihor (1849m) se extind la est cu Muntele Mare (1826m) la nord cu Munții Vlădeasa care ating în vârful ononim 1836m. Muntele Găina (1476m) se află în în estul Munților Bihor,iar în nord-est se află Munții Gilău care nu depășesc altitudini de 1000-1250m.

În sud-est sunt Munții Trascăului care se află între Arieș și Ampoi cu vârfuri semețe și chei (Cheile Turzii, Râmeț) și Munții Metaliferi(1018m), în vest Munții Crișului, Munții Zarand iar în nord se află un complex de culmii muntoase numit „ Jugul Intracarpatic” care fac legătura între Carpații Occidentali și Carpați Orientali care include și Munții Meseș.

4.2 Potențialul turistic al zonei muntiilor Apuseni

Muntii Apuseni sunt așezați in partea central vestica a țatii noastre, invecinându se la est cu podisul Transilvaniei, în partea sud cu Muresul, în partea de nord cu podisul Somesan si Dealurile de vest, iar în vest Campia si Dealurile de vest

Munții Apuseni în ansamblul lor   lasa  o  impresie  uimitoare  despre  frumusețile  naturii, creațiile  omului  ,evenimentele culturale și  folclorice  precum și  organizarea  turismului  ca modalitate de valorificare totală la un nivel superior a resurselor oferite de mama natura în ansamblul sau,

Pentru exploatarea eficienta a patrimoniului turistic în zona Munților se impune o analiza unitara a relatiilor existente între turism si teritoriu, între teritoriu si obiceiurile culturale ale locuitorilor în vederea dezvoltarii optime și armonioase a turismului. Mare parte din suprafața Munților  Apuseni  este declarată  ca  zonă    defavorizată  atât  din punct  de  vedere  economic  cât și  social, situație  datorată  trecerii  de  la  o  economie  centralizată  pâna în anul 1989, la  cea  de  piață astfel  ajungându se ca  nivelul  de  trai  al locuitorilor  acestor locuri să  scadă  alarmant 

Ocupațiile  de  bază  ale  locitorilor acestor teritorii  sunt  ca  și  până  acum ,mineritul  și  prelucrarea  lemnului și olăritul.   Anumite  areale  geografice  precum  cel  de  la  Zlatna , Baia de Arieș, Abrud, Gura Barza etc. au  concentrat   o  mare  putere  de  muncă  în  perioada comunistă  și  care  acum  au facut mari  reduceri  de  personal , pentru a face  față  necesităților  și  problemelor  întîmpinate în perioada economiei de piață, dar acum acestee zone  au  posibilitatea de  a  atrage  investiții, în dezvoltarea turismului minier, a celui montan si speologic.

Rezervațiile naturale ale Munților Apusenii sunt de mare interes pentru oamenii de stiința si cercetători pentru că aici s-au pastrat nealterate monumentele naturii si a speciilor rare pe cale de dispariție cum ar fi floarea de colț întâlnită în munții Bihorului,strugurele ursului de pe Muntele Mare, pinul de pe stânca de la Salciua, Fagul împaratului din satul Muncelul orașul Baia de Aries etc.

Rezervațiile geologice :

-Dealul cu melci din comuna Vidra care se întinde pe o suprafață de 1 hectar;

-Detunata Goală și Flocoasă care se află în Munții Metaliferi, aceste două vârfuri sunt o mare atracție pentru iubitorii naturii.

-Complexul castric Scărișoara care se întinde pe o suprafață de 200 de hectare,acesta cuprizând renumita peșteră Scărișoara și Pojarul Politei.

Rezervații botanice :

-Rezervația naturală Scărișoara- Bălioara cu o altitudine de 1350 m ;

-Rezervația Căpătâna situată la o altitudine de 1600 m;

-Rezervația Negrileasa renumită prin poiana de narcise;

Rezervații forestiere:

-Pădurea de larice din comuna Vildom aceasta se află ăn Munții Trascăului pe stâncile calcaroase .

Rezervații mixte:

-Cheile Turzii care au peste 2900 m lungime având o floră și faună deosebit de interesantă deoarece cuprinde unele rarități.

Resursele turistice antropice reprezintă o alta atracție turistică turistică fiind rodul eforturilor tehnice și a creației umane, aici aflându-se un tezaur de vestigii arheologice și momumente istorice.Dintre acestea putem prezenta următoarele:

-Bisericile și casele de lemn specific Țării Moților cu acoperișul țuguiat făcut din șindrilă ;

-Portul popular.obiecte de artă populară făcute din lemn cum ar fi: tulnice,dolnițe, ciubare,fluire ect.

Manifestări folclorice dintre care cele mai cunoscute sunt târgul de fete de pe Muntele Găina,Poiana Negrileasa etc In Muntii Apuseni, zonarea turistica a fost conceputa ca mod de valorificare a resurselor naturale, , in vederea exploatarii maxime a patrimoniului turistic urmarind dezvotarea turismului întrun mod unitar si complex cu includerea arealelor existente cum ar fi:.

– Arealul de la Vadul Crisului împreună defileul Crisului Repede

–  Arealul Meziadului ;

– Arealul zona carstica Padis – -:.

–  Arealul Vaii Aleului-;

– Arealul valea Iada – –

–  Arealul carstic al Vascaului. –

–  Arealul Muntele – Pietrei –

–  Arealul Gilau – –

–  Arealul Belis –

–  Arealul Valea Ighelului 

– Arealul Valea Ampoiului;

–  Arealul Muntii Codru ˇ  

– Arealul depresionar Gurahont – etc..

Unitățile de cazare

Munții Apuseni deși au un potențial turistic destul de ridicat, baza de cazare nu este distribuita proporțional în zonă la gradul de confort nici ca număr . Unitățile de cazare sunt răspândite din punct de vedere administrative în șase județe: Alba, Arad, Cluj, Hunedoara și Sălaj.

Cele mai de marcă unități de cazare sunt cabanele, dintre care cele mai cunoscute și frecventate sunt:

-Cabana Scărișoara din Munții Bihorului are 57 locuri,iar camele sunt cu 3 până la 1o paturi;

-Cabana Cheile Turzii din Munții Gilăului cu 85 de locuri în camera cu 4-5 locuri;

– Cabana Cheile Turzii tot din Munții gilăului are 24 locuri, in incinta cabanei și 20 de locuri sunt în căsuțe, tot aici se află teren de schii pentru începători.

-Cabana Stâna de Vale din Munții Vlădeasa, aceasta dispune de un nr.de 1o4 locuri și terenuri de schii pentru cei avansați cât și pentru începători.

– Cabana Somesul Rece din Munții Gilău aceasta dispune de 71 louri, în camere cu 2 pînă la 12 paturi.

NNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN112BBBBBBBBBBB11221212122botanice:
importanta stiintifica, cat si prin frumusetea peisajului, dat in special de prezenta reliefului carstic;

– Rezervatia Capatana se afla pe culmile largi dintre Balomireasa si Muntele Mare, unde se
gasesc cele mai inalte tinoave din tara, numite de moti "molhasuri". Situata la peste 1600 m, rezervatia este formata din muschii Sphagnum si Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum si elemente arctice foarte rare, palcuri de Pinus mugho s.a. Molhasurile de la Capatana cuprind de asemenea numeroase alge, in varietati si forme noi;

– Rezervatia Negrileasa este formata din poienile de narcise care apar in masiv.

4.3 Principalele peșteri situate în Munții Apuseni

– Peștera Scărișoara – peșteră sculptată în calcare jurasice, situată în sudul

Masivului Bihor (Munții Apuseni), adăpostește un ghețar. Temperatura relativ constantă

272

din interiorul peșterii (0°C) menține constant volumul ghețarului tot timpul anului,

fenomen unic în Europa. Accesul la sala principală a peșterii, de formă circulară, se face pe

o scară care coboară printr-un coridor aproape vertical la 48 de metri sub pamânt. Din sala

principală se poate ajunge în alte încăperi cu pereți de gheață, cu stalactite și stalagmite:

palatul Sânzianei, Biserica, Catedrala, et

– Peștera Urșilor – situată la 86 km de Oradea, la o altitudine de 482 de metri.

Numele peșterii provine de la resturile fosilizate ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus –

dispărut acum aproximativ 15.000 de ani), care s-au descoperit aici. Peștera are dimensiuni

relativ mici (1500 de metri lungime). Doar galeriile superioare, care totalizează 847 de

metri, au fost amenajate în vederea vizitelor turistice

, Peștera Meziad nu a cunoscut decât o amenajare parțială, aceasta

conducând la un flux turistic redus (cca 11000 vizitatori anual) cât și la distrugerea unorfrumuseți ale peșterii: depunerea fumului pe galeriile peșterii, distrugerea unor formațiuni

propuneri

Propuneri  pentru  viitorul  turismului in muntii  Apuseni

Muntii Apuseni se integreaza in sfera turismului recreativ (drumetii montane, sporturi de iarna, alpinism, speoturism, vanatoare si pescuit). Turismul recreativ si culturalizat ocupa si ele pozitii apropiate celui dintai, inclusiv prin interferenta reciproca. Nota comuna a tuturor tipurilor ramane insuficienta dezvoltarilor si calitatea modesta a serviciilor.

Agroturismul are mari perspective de afirmare, primele pensiuni si ferme turistice deschizandu-si portile in zona bordurii nordice (Belis – Rachitele – Calatele – Sancraiu).

Datorita faptului ca aceasta zona montana prezinta o mare varietate de valori culturale traditionale – arta populara, folclor, etnografie, traditii – valorificarea potentialului turistic latent prin intermediul pensiunilor si gospodariilor agroturistice este o activitate de perspectiva cu mari promisiuni in viitorul apropiat, observandu-se totodata o cerere crescanda de astfel de servicii de cazare si agrement, cerere venita atat din tara cat si de peste hotare, intr-un procent tot mai mare.

In aceasta zona declarata defavorizata este acum mai usoara initierea investitiilor, lucru care se spera ca va duce in timp la finantarea unor proiecte de anvergura, cum ar fi infiintarea Parcului National Muntii Apuseni, plan aflat momentan doar in stadiul de proiect, dar care este o actiune ambitioasa mai ales in directia protejarii si ocrotirii naturii.

Un alt avantaj al acestei zone este faptul ca inaltimile muntilor sunt reduse, iar relieful montan de aici este cel mai fragmentat din intreg lantul Carpatic, accesul facandu-se cu o mai mare usurinta decat in cazul altor grupe.