Marin Nicoleta -Cristina [600228]
1
Universitatea din Pitești
Facultatea de Drept și Științe Administrative
UTILIZAREA FOTOGRAFIEI
JUDICIARE ÎN INVESTIGAREA
CRIMINALISTICĂ A ACCIDENTELOR
RUTIERE
Coordonator :
Lector univ. dr. Zoan ă Maria Gabriela
Absolvent: [anonimizat]
2014
2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
NOȚIUNI PRIVIND SIST EMUL FOTOGRAFIEI JUD ICIARE ……………. 5
1.1 NOȚIUNE , PREVEDERI LEGALE ȘI ÎNSEMNĂTATE . ………………………….. …………… 5
1.2 SCURTĂ PRIVIRE I STORICĂ ASUPRA ÎNTRE BUINTĂRII FOTOGRAFIE I
JUDICIARE ÎN ACTIVIT ATEA ORGANELOR DE UR MĂRIRE PENALĂ ……… 7
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 9
NOȚIUNI GENERALE DE TEHNICĂ FOTOGRAFICĂ. ……………………… 9
2.1 ROLUL LUMINII IN FOTO GRAFIE . ………………………….. ………………………….. …… 9
2.2 APARATUL DE FOTOGRAFI AT ”CLASIC ” ȘI MATERIALELE FOTOS ENSIBILE
NEGATIVE ȘI POZITIVE . ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
2.2.1 APARATUL DE FOTOGRAFI AT ”CLASIC ” ………………………….. ………………… 9
2.2.1.1 C lasificarea aparatelor fotografice. ………………………….. ………….. 10
2.2.1.2 Părțile componente ale aparatului fotografic …………………………. 10
2.2.1.3 Accesoriile aparatului fotografic ………………………….. ………………. 12
2.2.1.4 Operațiunile necesare în vederea fotografieri i ……………………….. 13
2.2.2 Materialele fotosensibile negative și pozitive ………………………….. …… 14
2.3 APARATUL DE FOTOGRAFI AT DIGITAL . ………………………….. ……………………… 16
2.3.1 Scurt istoric. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
2.3.3 Pos ibilități și limite în utilizarea aparatului foto digital ………………… 19
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. …………………………. 20
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ OPERATIVĂ. ………………………….. ……………. 20
3.1. METODE DE FOTOGRAFIER E LA FAȚA LOCULUI . ………………………….. ………… 20
3.1.1. Fotografia de orientare. ………………………….. ………………………….. … 20
3.1.2. Fotografia -schiță. ………………………….. ………………………….. …………. 21
3.1.3. Fotografia obiectelor principale. ………………………….. ………………… 21
3.1.4. Fotografia de detaliu . ………………………….. ………………………….. ……. 22
3.2. PROCEDEE SPECIALE DE FOTOGRAFIERE LA FAȚA LOCULUI . …………………….. 23
3.2.1. Fotografia digitală. ………………………….. ………………………….. ……….. 23
3.2.2. Procedeele de fotografiere a cadavrelor. ………………………….. …….. 23
3.2.3. Măsurători fotografice. ………………………….. ………………………….. ….. 23
3.3. FOTOGRAFIA SEMNALMENTELOR ………………………….. ………………………….. 24
3.3.1. Fotografia de identificare a persoanelor. ………………………….. ……… 24
3.3.2. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute. ………………… 24
3.3.3. Fotografia de urmărire. ………………………….. ………………………….. …. 24
3.4. FOTOGRAFIA DE FIXARE A REZULTATELOR UNOR ACTIVITĂȚI DE URMĂRI RE
PENALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 25
3.4.1. Fotografi a reconstituirilor și perchezițiilor ………………………….. …… 25
3.4.2. Fotografia de fixarea rezultatelor prezentării pentru recunoaștere. 26
3.4.3. Înregistrarea video a activităților de urmărire penală. ……………….. 26
3
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
PROCEDURA DE CERCETA RE LA FAȚA LOCULUI ………………………. 27
ÎN CAZUL ACCIDENTELO R RUTIERE ………………………….. ……………….. 27
4.1. CONSIDERAȚII GENERALE. BAZA LEGALĂ ………………………….. …….. 27
4.2. SESIZAREA EVENIMENTULUI ȘI MĂSURILE LUATE DE CĂTRE
PRIMUL POLIȚIST LA FAȚA LOCULUI ………………………….. …………………… 29
4.3. MĂSURI PRELIMINARE. PROTECȚIA PERSONALULUI PARTICIPANT
LA CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………… 31
4.4. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI ………………………….. …………………… 32
4.4.1. Cercetarea la fața locului ………………………….. ………………………….. … 32
4.4.2. Examinarea în detaliu a cadavrului victimei ………………………….. …… 42
4.4.3. Examinarea în detaliu a autovehiculului ………………………….. ………… 44
4.5. PARTICULARITĂȚI ALE CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI ÎN CAZUL
ACCIDENTELOR DE CIRCULAȚIE ………………………….. …………………………. 49
4.5.1. Accidentele rutiere produse pe autostrăzi ………………………….. ………. 49
4.5.2. Accidentele rutiere produse în mediul urban ………………………….. ….. 50
4.5.3. Accidentele rutiere produse în mediul rural ………………………….. ……. 51
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
MIJLOACE MODERNE DE INVESTIGARE CRIMINAL ISTICĂ A
ACCIDENTELOR RUTIERE . ………………………….. ………………………….. …….. 52
5.1. DISPOZITIVUL DE REALI ZARE A IMAGINILOR SF ERICE SPHERON …………………. 52
5.2. PROGRAMELE DE PROIECT ARE DE LA CAD ZONE – „CRIME ZONE” ȘI „CRASH
ZONE” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 52
5.3. SURSA DE LUMINĂ CU LU NGIME DE UNDĂ VARIAB ILĂ „POLILIGHT PL 500” … 54
5.4 FOTOGRAFIA AERIANĂ EF ECTUATĂ CU AJUTORUL MIJLOACELOR DE ZBOR U.A.V.
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 55
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………………. 61
4
INTRODUCERE
Fotografia judiciară a jucat un rol foarte important încă de la începuturile
tehnicii fotografice fiind precedată de portretul după descriere sau schița după
descriere. Astfel,c u ajutorul fotogramelor sunt imortalizate aspecte ale locului
unde se efectuează cercetarea dar și rezultatele co mparative sau demonstrative
fiind un mijloc secundar și obiectiv absolut necesar în ilustrarea rapoartelor de
expertiză.
În ultimii ani s -a răspândit rapid și pe scară largă fotografia digitală care
spre deosebire de cea argentică are o durată mult mai scurtă de procesa re iar per
ansamblu procesul este mult mai puțin costisitor. Fotografia digitală are multe
avantaje asupra cărora nu ne propunem să insistăm. Un mare dezavantaj constă
în faptul că fotogramele digita le pot fi falsificate cu multă ușurință. Un alt
dezavantaj constă în accea că fotogramele digitale nu se po t conserva mai mult
de 10 ani iar pentru reanalizare este nevoie de aparatură contemporană perioadei
în care au fost preluate.
Fotogrammetria este o tehnică prin care se pot obține informații despre
coordonatele spațiale ale unor elemente plasate în spațiu prin utilizarea
fotogramelor.
Fotogrammetria este o tehnică utilizată cu precădere în activitatea de
cartografiere în special atunci când este nevoi e de trasarea cotelor de nivel.
Dacă dorim să măsurăm înălțimea sau lățimea unei clădiri spre exemplu,
sau a unui arbore, atunci, foarte simplu ne deplasăm la fața locului și cu ajutorul
instrumentelor clasice sau moderne efectuăm operațiile necesare. Cu t recerea
timpului este posibil ca o parte din clădire sau chiar întreaga clădire să fi
dispărut sau să fi suferit modificări datorită unor lucrări de consolidare,
reabilitare, extindere, demolare etc. În această situație dacă se dorește
cunoașterea dimensiu nilor inițiale se face apel la fotografii de arhivă.
Situații asemănătoare se întâlnesc în mod curent în practica judiciară , dat
fiind faptul că o scenă a crimei sau o scenă a unui accident rutier nu mai poate fi
reprodusă , fapt pentru care în mod absolut necesar se face apel la fotografiile
document numite și fotografii operativ judiciare.
5
CAPI TOLUL I
NOȚIUNI PRIVIND SISTEMUL FOTOGRAFIEI JUDICIARE .
1.1 Noțiune, prevederi legale și însemnătate.
Dintre numeroasele și variatele metode și mijloace tehnico -științifice
folosite la ridicarea și examinarea criminalistică operativă și de laborator a
urmelor , un rol deosebit de important revine fotografiei judiciare.
Fotografierea este unul din cele mai răspândite și mai obiective proce dee
folosi te de organele de urmărire pe nală pentru fixarea rezultatelor cercetării la
fața locului, dar și a rezultatelor de laborator.
Fotografia judiciară reprezintă un complex de procedee generale de
fotografiere adaptate la nevoile specifice unor activităti ale procesului penal. De
asemenea, ea reprezintă una din metodele tehnice de fixare amănunțită și precisă
a obictelor examinate sau de înregistrare a imaginii diverselor categorii de urme
descoperite cu ocazia cercetării la fața locului.
Într-o altă accepțiune fotografia judiciară reprezintă totalitatea metodelor
speciale de fotografiere și studiere a probelor materiale folosite la cercetarea
infracțiunilor.1
Aplicarea fotografiei în activitatea de cercetarea a infracțiunilor este
prevazută de normele legale in vigoare.
La acestea se adaugă Instrcuțiunile Nr. S/420 din 1.04.2003 privind
efectuarea cercetării la fața locului de către unitățile de poliție. Specialistul
criminalist va fixa locul faptei în contextul mediului înconjurător prin
fotografieri și videofilmări d in diferite unghiuri și direcții . Totodată va fixa
obiectele principale, corpurile delicte și leziunile exterioare ale victimei prin
fotografiere metrică și videofilmare.
Fotografia judiciară reprezintă, deci, totalitatea metodelor fotografic e
aplicate în cercetările criminalistice, atât în munca de teren, cât și în activitatea
de laborator, prin adaptarea la necesitățile de cercetare a metodelor folosite în
tehnica fotografică.
Fotografia judiciară prezintă pentru activitatea practică a organ elor de
urmărire penală o serie de avantaje dintre care enumerăm :
fidelitatea î n fixarea și redarea imaginii locului faptei, a urmelor
infracțiunii, a rezultatelor diverselor cercetări criminalistice de
laborator, atât în radiații vizibile, cât și invizibi le;
obiectivitatea în prezentarea datelor obținute prin mijloace
criminalistice și fixate prin intermediul fotografiei;
evidenț a probat orie a fotografiei2;
rapiditatea și relativa simplitate de executare a fotografiilor, ceea
ce permite urgentarea anchetei .3
1 A. I. Vinberg, S. M. Mitricev, Criminalistică, Ed. Albatros, București, 1953, p. 54 ;
2 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p.13;
3 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 23 .
6
Fotografia judiciară, pe lângă rolul de mijloc de fix are, este folosită și ca
mijloc de ridicare a urmelor de la fața locului, înaintea tuturor celorlalte metode
de ridicare se aplică ridicarea urmelor pe cale fotografică .
Aplicarea fotografiei judiciare în activitatea de cercetare a infracțiunilor
ridică gradul de operativitate, accelerând și înlesnind urmărire a infractorilor.
Astfel,având la dispoziție fotografia de semnalmente, este posibilă ascultarea
simultană a mar torilor domiciliați în loc alități diferite în vederea identificării
infractorilor, precum și la identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută.
Fotografia judiciară are un rol deosebit în ilustrarea rapoartelor de constatare
tehnico -științifică și expertizelor criminalistice.
Aplicarea fotografiei judiciare în activitatea organelor de urmărire penală
nu poate fi universală, posibilitățile oferite de fotografie fiind încă limitate ,ea nu
rezolvă totul .
Din cele expuse mai sus rezultă că fotografia judiciară este un sistem de
metod e și procedee tehnice speciale de fotografiere cu aplicație în activitatea de
prevenire și descoperire a infracțiunilor, în efectuarea actelor de urmărire penală,
în supraveghere a operativă, în expertiza criminalistică dar și în constatare a
tehnico -științif ică4.
Unele dintre procedeele fotografiei judiciare se utilizează pentru fixarea
obiectelor vizibile cu ochiul liber, ele sunt procedee le folosite de organele de
urmărire penală în cursul cercetării infracțiunilor, supravegherii operative, în
timpul efectuării perchezițiilor, reconstituirilor și experimentului judiciar, iar
altele dau posibilitatea descoperirii detaliilor invizibile sau ins uficient vizibile cu
ochiul liber.
Acestea din urmă se aplică în cazul laboratoarelor criminalistice pentru
cercetarea urmelor, a corpurilor delicte, atât în spectrul vizibil, cât și în cel
invizibil.
Fotografia judiciară folosită de organele de urmărire p enală în procesul
efectuării activităților de cercetare se numește fotografie judiciară operativă5.
Deci, fotografia judiciară este împărțită în două mari categorii, și anume:
fotografie operativă;
fotografie de examinare sau de laborator.
În acest fel, fo tografia este prezentă, totodată, în diversele etape ale
cecetării criminalistice, uneori numai ca mijloc de atestare, iar de cele mai multe
ori ca mijloc de cunoștere.
Despre folosirea fotografiilor judiciare în timpul executării activităților
de cercetar e, organul de urmarire penală trebuie să facă men țiune în procesul
verbal. În termen de 10 zile de la închierea cercetării la fața locului specialistul
criminalist întocmește planșa fotografică cu aspectele, urmele și mijloacele
materiale de probă ridicate de la locul faptei, consemnate în procesul verbal,
specificându -se pentru fiecare locul de unde au fost ridicate, valoarea de
4 A. I. Vinberg, S. M. Mitricev, Criminalistică, Ed. Albatros, București, 1953, p. 54 ;
5 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 23 .
7
identificare și dacă au fost create de persoanele care au acces în câmpul
infracțiunii. Suporturile pe care sunt înregistrate ima gini de la fața locului sunt
păstrate în videoteca formațiunilor criminalistice6.
1.2 Scurtă privire istorică asupra întrebuintării fotografiei judiciare în
activitatea organelor de urmărire penală
Data exactă a primei folosiri a fotografiei în activitatea organelor de
urmărire penală este greu de precizat, dar se știe că fotografia judiciară a fost
folosită începând cu anul 1840 de către poliția belgiană în închisoarea de la
Bruxelles. Acest fapt s -a datorat cercetărilor lui Daguerre, care a pus la punct
procedeul fixării imaginilor fotografice într -o formă apropiată de fotografia
modernă.
În anul 1855, la Chicago se instalează un atelier fotografic pentru
folosința poliției si justiției, iar în anul 1868 se semnalează deja folosirea
fotografiei pentru fixa rea locului faptei7.
În anul 1885, în activitatea organelor de urmărire penală apare noțiunea
de ”fotografie de semnalmente”, metodă propusă de Alphonse Bertillon pentru
stabilirea semnalmentelor unui individ .
La începutul secolului XX Alphonse Bertillon propune fotografia
metrică în activitatea organel or de cercetare penală, creând ș i un aparat special
conceput pentru această fotografie.
În anul 1916 dr. Robert Heindle propune o tehnică de fotografiere, el
folosind în acest scop procedeul fotografierii cu ajutorul planșetei pătrate.
Profesorul Pierre F. Ceccaldeli, director al Laboratorului de identificare
judiciară al Prefecturii Poliției din Paris, în lucr area sa ”Criminalistica” disting e
diversele aplicații ale fotografiei în activitatea organelor de ur mărire penală8.
Mai târziu, în activitatea organelor de urmărire penală se disting:
fotografia de semnalmente, geometrică, documentară si ”fotografia
criminalistică” de cercetare, demonstrativă si comparativă.
În anul 1952, în categoria fotografiei de semn almente,ca un derivat al
acesteia, apare și fotografia compusă a unei persoane urmărite, denumită ”foto –
robot”, fiind realizată pentru prima dată de comisarul Chobot9.
Fotografia judiciară începe să fie folosită tot mai mult în activitatea
organelor de urm ărire penală , descoperindu -se noi metode și procedee speciale
de fotografiere.
Dacă î n perioada de început se folosea de organele de urmărire penală
numai pentru fixarea obiectelor și urmelor vizibile cu ochiul liber, ulterior
fotogra fia a î nceput să fie folosită atât pentru fixarea urmelor care nu puteau fi
percepute direct cu organele de simț umane, cât și pentru fixarea rezultatelor
cercetării de laborator.
6 Instrucțiunile Nr. S/420 din 1.04.2003 privind efectuarea cercetării la fața locului de către unitățile de poliție,
art. 33, alin. 1 și 2 ;
7 http://www.criminalistic.ro/inceputurile -aplicarii -fotografiei -in-criminalistica/ ;
8 http://www.criminalistic.ro/inceputurile -aplicarii -fotografiei -in-criminalistica/ ;
9 http://www.criminalistic.ro/inceputurile -aplicarii -fotografiei -in-criminalistica/ .
8
Dezvoltarea industriei foto -chimice și optice au impulsionat dezvoltarea
fotografiei judiciare în sensul că au aparut noi aparate de fotografiat și materiale
fotosensibile având calități superioare care au făcut posibilă adaptarea acestora
nu numai la fotografierea în spectrul vizibil ci și în spectrul invizibil.
În țara noastră, fotografia judiciară a fost utilizată de către un serviciu
specializat al Poliției Capitalei încă din anul 1879 ceea ce a situat România
printre primele țări din Europa care au utilizat fotografia în scopuri judiciare.
Bazele științifice ale executării fotografiei judiciare au fost puse în țara noastră
de către Nicolae Minovici în lucrarea sa ”Manual tehnic de medicină legală”,
capitolul ”Fotografia judiciară” tratând minuțios regulile de identificare a
persoanelor după semnalmente10.
Dotarea organelor de urmărire penală cu apar ate de fotografiat moderne
și comode, cu surse de iluminare suficiente și materiale fotosensibile având
calități superioare a dus la creșterea considerabilă a calității fotografiilor.
Fotografia judiciară, în perioada actuală, este folosită în majoritatea
cazurilor de cercetare a infracțiunilor, în special a celor comise prin moduri
deosebite de operare , precum și în alte activități ale organelor de urmărire
penală.
10 N. Ionescu, Fotografia de semnalmente î n Romania, în culegerea de referate intitulată “Ș coala românească de
criminalis tică”, editată de Ministerul de Interne, Bucureș ti, 1975, p.60 -63.
9
CAPITOLUL II
NOȚIUNI GENERALE DE TEHNICĂ FOTOGRAFICĂ.
2.1 Rolul luminii in fotografie .
Modul în care este iluminat subiectul de fotografiat este determinant
pentru calitatea și expresivitatea fotografiei. Cunoașterea caracteristicilor luminii
reprezintă una dintre cele mai importante condiții pentru obtinerea unor rezultate
bune de fotografiere. Astfel, de exemplu, reglarea unor dispozitive ale aparatului
fotografic (diafragma, obturator) depinde de gradul de iluminare a subiectului,
iar mat erialele fotosensibile se aleg î n funcție de proprietă țile lor de a fi
impresionate de lumină.
Lumina este una d in radiațiile fotomagnetice întâlnite în natură, făcând
parte din același grup de fenomene cu undele radio, raz ele infraroșii sau razele
X. Lumina este un flux de fotoni care posedă atât proprietăți ondulatorii, cât și
corpusculare.11 Pe scurt, prin lumină se înțeleg radiațiile care produc senzații
luminoase pentru ochiul omenesc. În afară de radiațiile vizibile există și radiații
invizibile care, în anumite condiții, pot să fie înregistrate de materi alele
fotosensibile folosind aparate speciale.
Lungimea de undă a radiațiilor electromagnetice se exprimă în
nanometri. Compunerea acestor radiații dau ochiului omenesc senzația de
lumină albă. Negru înseamnă lipsa oricărei radiații monocromatice.12 În prac tica
fotografică se obișnuiește uneori să se considere numai trei mari regiuni de
lumină, oarecum egale: violet -albastră, verde și roșie13.
Propagarea rectilinie, culoarea și intensitatea sunt caracteristici ale
luminii care au o mare însemnătate în fotografie.
După natura lor, sursele de lumină folosite în fotografie se împart în
naturale și artificiale. Din categoria surselor artificiale de lumină fac parte
flacăra și lampa electronică cu incandescență.
2.2 Aparatul de fotografiat ”clasi c” și materialele fotosensibile
negative și pozitive.
2.2.1 Aparatul de fotografiat ”clasic” .
Aparatul fotografic este format dintr -un complex de mecanisme și
dispozitive cu ajutorul cărora se formează imaginile luminoase ale obiectelor
care impresionează materialele fotosensibile.
În procesul de obținere a unei fotografii se pot distinge două etape14, și
anume:
etapa fizică sau procesul negativ , în care se folosește aparatul
fotografic și în care acționeză legile propagării undelor
11 Iuliu Pogany, Fotografia de la teorie la practică, Ed. Științifică și Tehnică, Bucuresti, 1987, p. 15 ;
12 Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnică, 1973, p. 236 ;
13 Iuliu Pogany, Fotografia de la teorie la practică, Ed. Științifică și Tehnică, Bucuresti, 1987, p. 15;
14 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p.13.
10
electromagnetice ale luminii, precum și cele de formare a imaginii
optice a subiectului de fotografiat;
etapa chimică sau procesul pozitiv, în care filmul expus este tratat
chimic pentru evidențierea imaginii latente aflată pe film sau pe
hârtia fotografi că, operație denumită în sens generic”developare” .
2.2.1.1 Clasificare a15 aparatelor fotografice.
După dimensiunea imaginii negative aparatele fotografice pot fi:
aparate cu plăci, ce formeză imagini negative de format mare
(exemplu: Magnola, Orizont);
aparate cu rolfilm (film neperforat), care realizează imagini
negative de format mediu (exemplu: Pentacon, Kiev80);
aparate cu film îngust (perforat), care realizează imagini de format
mic (exemplu: Zenit, Zorki, Exakta).
După sistemul de vizare și punere la punct:
aparate fotografice cu sistem de vizare indirectă (exemplu: Zorki,
Orizont, Smena);
aparate cu sistem de vizare mixt (exemplu: Flexaret, Liubitel 2);
aparate fotografice cu vizare directă, prin obiectiv (exemplu:
Zenit, Kiev 80, Exakta).
După sistemul de construcție al mecanismului operator:
aparate cu dispozitiv de obturare central (exemplu: Smena,
Flexaret);
aparate cu dispozitiv de obturare cu perdea (exemplu: Zenit,
Zorki, Exakta).
2.2.1.2 Părțile componente ale aparatului fotografic .
Orice aparat fotografic are următoarele părti componente:
obiectivul;
corpul aparatului fotografic și camera obscură;
dispozitivul de punere la punct;
diafragma;
mecanismul obturator16.
Obiectivul aparatului fotografic este compus din una sau mai multe
lentile de compoziție și formate diferite și are rolul de a forma imaginea optică a
subiectului de fotografiat pe materialul fotosensibil.
Principalele caracteristici ale unui obiectiv fotografic sunt: distanța
focală principală, luminozitatea, profunzimea de câmp, unghiul imaginii, puterea
separatoare17.
15 Ioan Negrea, Lecția de fotografie, Ed. Albatros, București, 1982, p. 10 ;
16 V. Berchesan, Valorificarea științifică a urmelor infracțiunii, vol. 1, Ed. Little Star, Bucuresti, 2002, p.120 ;
17 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciară, Ed. Academiei Române, București, 1961, p. 54 .
11
Distanța focală a unui obiectiv reprezintă distanța de la centrul optic al
obiectivului până la suprafața plană a materialului fotosensibil , când aparatul
este pus la punct pentru un plan situat la infinit.
Distanța focală principală reprezintă distanța dintre centrul optic al
obiectivului și focarul principal, prin focar principal înțelegându -se punctul în
care razele de lumină paralele, primite prin obiectiv, se intersectează cu axul
optic principal când o biectivul de la care pornesc aceste raze se află situat la
infinit18.
Luminozitatea este capacitatea obiectivului de a lăsa să treacă p rin el o
cantitate de lumină, î ntr-un anumit timp dat. Luminozitatea este dată de
deschiderea maximă a diafragmei (deschiderea utilă sau pupila de intrare) și de
distanța focarului.
Profunzimea de câmp este intervalul de distanță din spatiul cuprins în
câmpul obiectivului, în limitele căruia toate obiectele cuprinse vor fi redate
(proiectate) clar pe materialul fotose nsibil.
Unghiul de câmp al imaginii, imaginea pe care o proiectează obiectivul
având o formă circulară. Partea centrală a acestui cerc în care imaginea
obiectivului apare clar ă se numește câmpul imaginii. U nghiul de câmp al
obiectivului este determinat de distanța focală, față de care este invers
proporțională. Astfel, la un obiectiv cu distanță focală mare vom avea un unghi
de câmp mic și invers.
Puterea separatoare este dată de numărul maxim de linii albe și negre
echidistante pe care un obiectiv le poat e reda pe un milimetru de lungime
măsurat pe suprafața unui anumit material fotosensibil.
Corpul aparatului fotografic este format din camera obscură pe care sunt
fixate celelalte părți și mecanisme. Rolul camerei obscure este acela de a proteja
materialul fotosensibil și imaginea formată pe acesta față de acțiunile altor raze
de lumină, altele decaât cele care trec prin obiectiv în momentul expunerii.
Dispozitivul de punere la punct are un dublu rol : acela de a face
încadrarea subiectului de fotografiat, precum și acela de a regla calitatea maximă
a imaginii acestuia.
Diafragma este un dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează cantitatea de
lumină care pătrunde în aparatul de fotografiat (camera obsucră) pentru a
impresiona emulsia fotosensibilă. Valorile diafragmei sunt 1,8; 2; 2,8; 3,5; 4;
5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45 și reprezintă un anumit raport între distanța focală și
diametrul irisului19.
Mecanismul obturator are rolul de a permite pătrunderea luminii prin
obiectiv în camera obscură pentru un anumit timp, numit timp de expunere (timp
de poza)20. De menționat este faptul că lumina ce trece prin obiectiv este sub
forma unei imagini optice a subiecului de fotografiat, imagine form ată de
lentilele obiectivului, a cărei intensitate luminoasă este reglată de diafragmă.
18 Ioan Negrea, Lecție de fotografie, Ed. Albatros, Bucu resti, 1984, p. 24 ;
19 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciară, Ed. Academiei Române, București, 1961, p. 54 ;
20 Ioan Negrea, Lecție de fotografie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984, p. 24 .
12
Obturatoarele aparatelor fotografice sunt prevăzute cu un circuit electric
și o priză aflate pe corpul aparatului, prin intermediul prizei făcându -se legătura
cu o lampă cu fulger electronic (blitz). În acest mod , declanșarea obturatorului
cauzează descărcarea electronică necesară producerii fulgerului de lumină.
2.2.1.3 Accesoriile aparatului fotografic21.
Sunt considerate accesorii toate instrumentele, dispozitivele și aparatele
care se p ot monta la aparatul fotografic, cu ajutorul cărora se pot crea condiții
favorabile funcționării acestuia pentru a se asigura randamentul maxim.
Accesoriile necesare unui aparat fotografic sunt:
trepiedul sau stativul care are rolul de a asigura o poziție fixă
aparatu lui fotografic când se execută fotografierea cu timpi de
expunere lungi, începând cu 1/15 din secundă;
declanșatorul flexibil sau firul declanșator care se montează la
declanșatorul aparatului atunci când se execută fotografierea cu
aparatul fixat pe trepi ed pentru a nu mișca aparatul în timpul
expunerii;
șina de glisare pe care se montează aparatul pentru a i se putea
schimba poziția prin alunecare, ea fixându -se în prealabil pe
trepied;
lampa cu fulger electronic (blitz) se folosește pentru iluminarea
subiectului ce se fotografiază când nu este suficientă lumină sau
la întuneric;
filtrele de lumină sunt discuri din sticlă colorată care se aplică în
fața obiectivului , fiind păstrate în timpul fotografierii în scopul de
a obține o redare cât mai corectă a nuanțelor coloristice ale
subiectului. Filtrul lasă să treacă razele de aceeași culoare cu a sa
și oprește trecerea razelor de culori complementare22. Există
seturi de 8 filtre având următoarele culori: roșu, portocaliu,
galben, galben -stacojiu, verde, verd e-albastru, galben -verziu,
ultraviolet.
Tuburile și burdufurile prelungitoare permit măsurarea distanței
focale a unui obiectiv normal în scopul fotografierii subiectelor
de la o distanță mai mică decât distanța minimă de fotografiere
înscrisă pe scala dis tanțelor. Ele se montează prin înșurubare între
aparatul de fotografiat și obiectivul acestuia.
Parasolarul se montează la obiectiv prin înșurubare pentru a -l
proteja de razele de lumină primite de la sursa luminoasă,
evitându -se în acest fel deformarea im aginii fotografice;
Casetele cu film care au rolul de a proteja materialul fotosensibil
de razele de lumină;
21 Pierre Montel, Toute la photographie, Librairie Larousse, Paris, 1974, p. 71 ;
22 Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnică, București, 1973, p.143 .
13
Capacul obiectivului apară obiectivul de praf sau umezeală, atâta
timp cât nu se fotografiază;
Geanta (tocul) este confecționată din piele sau mate rial plastic și
are rolul de a proteja aparatul fotografic;
Pensula din păr de veveriță se folosește la curățirea obiectivului și
filtrelor de lumină;
Exponometrul, cu ajutorul căruia se calculează timpul de
expunere în raport de intensitatea iluminării su biectului
fotografiat, sensibilitatea generală a materialului fotosensibil și
diafragma folosită. După modul de construcție și folosire,
exponometrele pot fi fotoelectrice și digitale.
2.2.1.4 Operațiunile necesare în vederea fotografierii23.
Pentru a fotografia aparatul fotografic trebuie pregătit, executându -se o
serie de operațiuni în urmă toarea ordine:
Încărcarea aparatului cu film;
Armarea mecanismului obturator și aducerea aparatului în poziție
de fotografiere;
Alegerea locului pentru fotografiere, instalarea luminilor , precum
și a altor accesorii necesare;
Încadrarea subiectului și reglarea clarității imagini acestuia;
Alegerea valorii diafragmei și fixarea acesteia pe inelul
diafragmei;
Calcularea și fixarea timpului de expunere de care trebuie să se
țină seama precum și de factorii care influ ențează acest timp și
anume24:
o Sens ibilitatea generală a filmului (la aparatul clasic); (cu cât
acesta este mai sensibil, cu atât timpul va fi mai scurt și
invers);
o Intensitatea luminii (cu cât aceasta este mai mare, cu atât
timpul de expunere trebuie să fie mai scurt și invers);
o Deschiderea diafragmei (cu cât aceasta este mai mare, cu
aât timpul de expunere trebuie să fie mai mic și invers);
o Nuanța culorii subiectului de fotografiat (pentru nuan țe de
culori închise intensitatea luminii reflectate este mai mică și
va avea nevoie de un timp de expunere mai mare);
o Mișcarea subiectului (cu cât viteza subiectului este mai
mare, cu atât timpul de expunere va fi mai mic și invers);
o Folosirea filtrelor d e lumină(caz în care s mărește timpul
stabilit în condiții normale de un număr de ori egal cu
indice le înscris pe montura filmului);
Declanșarea mecanismului obturator.
23 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lectii, 2010, p.17 -19;
24 Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnică, București, 1973, p. 143.
14
Când s -au terminat de expus cele 36 de poziții se scoate filmul din
aparat. Filmul expus se va păstra corespunzător până în momentul developării
lui.
2.2.2 Materialele fotosensibile negative și pozitive25.
Materialele fotosensibile sunt suporturi de celuloid, plăci din sticlă sau
hârtie pe care s -a aplicat un strat dintr -o sare de argint sensibilă la acțiunea
luminii.
După felul imaginii pe care o înregistrează, materialele fotosensibile pot
fi:
Materiale fotosensibile negative;
Materiale fotosensibile pozitive;
Materiale fotosensibile reversibile.
Materialele fotosensibile negative, după natura suportului, pot fi26:
Plăci fotografice (suport rigid -sticlă);
Filme fotografice (au suport flexibil).
La rândul lor filmele fotografice se împart în:
Planfilme (filme plane);
Filme late;
Filme înguste.
După numărul straturilor fotosensibile, filmele negative se împart în :
Filme cu un singur strat;
Filme cu două straturi.
Materialele fotosensibile pozitive sunt acele materiale fotosensibile pe
care imaginea subiectului d e fotografiat este reprezentată conform nuanțelor
reale ale subiectului27.
După nat ura suportului, materialul fotosensibil pozitiv se clasifică în
două mari categorii:
Hârtia fotografică ;
Filmul fotografic pozitiv.
Hârtia fotografică se deosebește de celelalte materiale fotosensibile prin
natura suportului său. Filmul fotografic pozitiv are domeniul maxim de folosire
în cinematografie.
Prin materiale fotosensibile reversibile înțelegem acele materiale care
permit obținerea imaginii pozitive a subiectului fotografiat direct pe material ul
fotosensibil folosit la fotografiere (așa numitul diapozitiv), fără a mai fi nevoie
de un negativ intermediar.
Materialele fotosensibile se caracterizează prin anumite proprietăți, și
anume: sensibilitatea generală, sensibilitatea cromatică și latitudine a de
expunere fiind comune la toate cele trei mari categorii de materiale
fotosensibile.
25 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciară, Ed. Academiei Române, București, 1961, p . 61;
26 Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnică, București, 1973, p. 149;
27 Ioan Negrea, Lecție de fotografie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984, p .28.
15
Pentru obținerea unei foto grafii sunt necesare două etape: una fizică,
bazată pe legile propagării luminii și pe legile opticii geometrice, iar a doua
etapă este de na tură chimică, prin prelucrarea imaginii latente formate.
Am arătat anterior că orice material fotosensibil este format dintr -un
suport, un substrat și unul sau mai multe straturi fotosensibile.
Stratul fotosensibil constituie partea principală a materialul ui
fotosensibil. Acest strat este alcătuit dintr -o peliculă de gelatină foarte subțire,
de 10 -20 microni, în care se află în suspensie cristale microscopice de săruri de
argint și anume halogenurile (clorura, iodura și bromura de argint). Prin
expunerea ma terialului fotosensibil la lumină, cristalele de bromură de argint
sunt disociate în atomi de argint metalic și atomi de brom, proces ce are ca
urmare formarea unei imagini (imagine lat entă) care nu poate fi percepută cu
ochiul liber. Acest proces de forma re a imaginii latente poartă denumirea de
proces foto -chimic primar28.
Pentru ca imaginea latentă să devină vizibilă cu ochiul liber este nevoie
ca modific ările chimice determinate de acț iunea luminii asupra stratului
fotosensibil să fie continuate și intensificate în c adrul unui tratament numit
developare sau proces fotochimic secundar.
Această transformare a imaginii latente î n imagine vizibilă se realizează
în condiții speciale (în cameră obscură) și cu ajutorul unor soluții chimice care
poartă nume le de soluții revelatoare și fixatoare.
Prin proces negativ29 se înțelege un ansamblu de operațiuni de
transformare a imaginii latente în imagine vizibilă. Procesul negativ cuprinde
cinci operațiuni succesive: developare, spălare intermediară, fixare, spăla re
finală și uscare, dintre care cele mai importante sunt developarea și fixare.
Developarea este procedeul care constă în tratarea materialului
fotosensibil expus la lumină cu o soluție care conține un agent developator.
Agentul developator disociază sele ctiv sarea de argint din stratul fotosensibil
expus la lumină, reducând într -o măsură mult mai mică cristalele de saruri de
argint care au primit o cantitate de lumină mai mică sau cele care nu au fost
iluminate deloc și difuzează bromul eliberat în masa d e gelatină și în soluția
revelatoare30.
Fixarea are loc după ce materialul fotosensibil a fost developat și
constituie operația prin care imaginea negativă instabilă obținută după
developare este fixată ,astfel devenind stabilă. După spălare și uscare se tre ce la
operațiunea următoare , denumită procesul pozitiv.
Procesul pozitiv31 reprezintă operațiunea prin care de pe un negativ se
obține copia pozitivă a subiectului fotografiat. Imaginea pozitivă a subiectului
fotografiat se poate obține prin copiere, care s e poate face prin contact sau prin
proiecție.
28 Ioan Negrea, Lecție de fotografie, Ed. Alba tros, Bucuresti, 1984, p . 30;
29 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p.13;
30 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciară, Ed. Academiei Române, București, 1961, p . 72;
31 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 13.
16
Copierea prin contact se realizează cu ajutorul unui aparat (cutie cu
capac) în care emulsiile negativului și hârtiei fotografice vin în contact si se
obține o imagine la aceeași scară cu negativul32.
Copierea prin proiecție se realizează cu ajutorul unui aparat în care
imaginea este proiectată p rin intermediul unui obiectiv, obținându -se o imagine
de dimensiuni diferite față de cea de pe negativ.
2.3 Aparatul de fotografiat digital.
2.3.1 Scurt istoric33.
Fotografia electronică a debutat în 1981 odată cu apariția aparatului
Mavica (Magnetic Video Camera) al firmei Sony, rămas, însă, în stadiul de
prototip.
În 1984 s -a formulat un standard internațional de fotografie electronică
standard, care până în 1989 fusese adoptat de aproape 50 de fabricanți de
aparatură electronică și fotografică. Standardul recomandă utilizarea ca suport
pentru înregistrarea imaginii a discului simplu de 47 mm diametru, protejat de o
anvelopă de 50×50 mm. Pe disc se puteau înregistr a 50 de piese concentrice,
reprezentând 50 sau 25 de imagini color. Opțiunea pentru 50 de imagini cu
rezoluție mai redusă sau 25 de imagini cu rezoluție ridicată aparținea
utilizatorului. La redare este posibilă reconstruirea într -o oarecare măsură a
infor mației din semicadrul înregistrat prin medierea semnalelor liniilor
învecinate.
S-a constatat în ultimul timp că procedeul clasic de realizare a fotografiei
a devenit un impediment în operativitatea necesară desfășurării în bune condiții
a investigațiilor, datorită timpului pe care -l ocupă procesul negativ și pozitiv de
efectuare a fotografiei și, nu în ultimul rând, datorită costului ridicat al
materialelor foosensibile, substanțelor chimice și chiar al aparaturii utilizate.
Organele de poliție din țările cu potențial economic ridicat au recurs la
folosirea aparatelor de fotografiat de tip Polaroid car e permit obținerea
fotografiei ”la minut”, în scopul desfășurării investigațiilor și implicit al
procesului judiciar.
Dar și această măsură s -a dovedit a fi o soluție de compromis din cauza
costurilor mari și a performanțelor calitative scăzute oferite de acest tip de
fotografii.
Astăzi, în urma exploziei informaticii la nivel internațional și
recunoașterea pe plan mondial a importanței calculatorului, organele implicate
în procesul justiției s -au văzut obl igate sa folosească posibilitățile ș i avantajele
oferite de noul “lider mondial”, PC -ul.
Producția diversificată și în continuă creștere de software ș i hardware a
atras atenția unor specialiști care au realiza t importanța imaginii digitale ș i
posibilitatea procesă rii computerizate a acesteia în scopul îmbunătăț irii
activităților poliț iei.
32 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciară, Ed. Academiei Române, București, 1961, p .73;
33 http://stirifoto.wordpress.com/istoric/ .
17
Începâ nd cu anul 1 997, Compania Eastman Kodak34, în urma unui
program de colaborare cu forțele de poliț ie din New York, a pus la dispoziț ia
celor din urma , sistemul Kodak Digital Science -Digital Darkrom D 420, sistem
de imagine de înaltă rezoluț ie pentru laboratoarele de criminalistică .
2.3.2 Părț ile componente ale aparatului de fotografiat digital35.
Aparatul digital are următoarele părț i componente:
corpul aparatului, care are și funcț ia de suport pentru celelalte
părți
componente ale acestuia ;
obiectivul ;
sistemul de vizare ș i punere la punct (vizor) ;
ecranul cu cristale (LCD) ;
lampa blitz ;
locașul pentru cardul de memorie ;
locaș ul pentru acumulatori ;
cipul cu memoria internă .
Ca și accesorii , aparatul are :
cabluri pentru conectarea la calculator ;
acumulator ș i cabluri aferente ;
acumulatori -baterii ;
cardul de memorie.
Pe ecranul cu cristale (LC D) vor putea fi vizualizate urmă toarele
simboluri care indică funcțiile ș i faci litățile ce le ofera aparatul digital, după cum
urmează :
numă rul programului prereglat;
indicatorul pentru zoom;
zoom numeric;
reglarea distanț ei;
indicator pentru dată ;
parametru pentru lampa blitz;
lampă de control pentru acumulator tip baterie;
balanț a luminii;
sensibilitatea;
luminozitatea/contrastul;
mărimea imaginii (măsurată î n pixeli);
calitatea;
număr de poziții ră mase;
corecț ia expunerii;
diafragma;
viteza obturatorului;
34 Site www. Kodak.com ;
35 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 15.
18
modul de expunere;
modul de mă surare a expunerii;
modu l de efectuare a fotografiilor î n « rafale »;
fixarea balanț ei luminii;
fixarea măsură rii expunerii;
indicator al convertorului optic;
întârzietor.
Funcți ile enu merate mai î nainte sunt incluse în meniul aflat pe
microcipul aparatului ș i vor putea fi vizualizate utilizând urmă toarele butoane
amplasate pe corpul acestuia36 :
butonul M ODE Blitz/Sensibilitate modifică parametrii
sincroniză rii blitzului. În afară de funcțiile Auto, Anulat și Blitz în
forța, COOL PIX ISO oferă parametrii urmă tori:
• SLOW (sincronizare lentă ) prin care se acorda iluminarea blitz -ului c u
cel din prim -planul imaginii și a că rui folosire este recomandată pentru
realizarea unor fotografii î n lumină slabă ;
• AUTO (alternatorul de ochi roșii): înainte de a declanș a blitz -ul, lampa
dispozitivului de atenuare a efectului de ochi roșii va fi aprinsă, provocând astfel
o reacț ie a pupilei care o face să se contracte ;
• sensibilitatea filmului: în parametrul M -REC sensibilitatea electronică
a aparatului foto poate fi reglată prin rotirea butonului de selecție în acelaș i timp
cu butonul parametrului de sincronizare a blitz -ului apă sat. Sensibilitatea poate
fi reglat ă la o valoare de 100 ISO. Selectâ nd dEF se va restaura o sensibilitate de
80 ISO. Creșterea valorii sensibilitătii este utilă pentru a fixa o mișcare s au
pentru a stabiliza subiecte îndepărtate î n condiții de lumină slabă37.
butonul de punere la pu nct/întârziet or se foloseș te pentru
efectuarea de fotografii la distanță mică . Fixarea imaginii este
automat efectuată î n 10 secunde după ce s -a apăsat o dată pe
butonul declanș atorului.
butoanele de Zoom sunt “T” și “W”, butonul “T” permițâ nd
îndepă rtarea imaginii, ce ea ce crește grosismentul și reduce
câmpul de vedere, iar butonul “W” servind la apropierea imaginii.
Procentajul de Zoom este afișat pe monitor dacă unul din cele
două butoane este apăsat38.
butonul de corecție serveș te la corectarea expunerii. Acest lucru se
realizează prin î ntoarcerea selectorului multifuncțional câ nd
butonul este apă sat. Valorile prea ridicate fac să reiasă î n
fotografie detaliile prea întunecate ale imaginii, î n timp ce
obiectele foarte luminoase sunt redate într -o anumită culoare.
Valorile mai slabe pot fi utilizate pentru a scoate în evidență
36 Site www. Kodak.com ;
37 http://www.photomotion.ro/ :manual de utilizare a aparatului foto digital, p. 76;
38 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 16.
19
detaliile obiectelor foarte stră lucitoare. Efectele corecț iei de
expunere pot fi previzualizate pe monitor.
butonul MODE (mod de expunere): î n parametrul M -REC, modul
de expunere poa te fi ales întorcând selectorul multifuncțiunii și
totodată apăsâ nd butonul pentru expunere39.
2.3.3 Posibilități și limite î n utilizarea aparatului foto digital .
Fotografia digitală este o alternativă la procedeele clasice care folosesc
pelicul e fotosen sibile bazate pe compuș i ai argintului. Ea permite copierea
imaginilor pe hartie, rapid și fără a apela la procedeele chimice clasice care
necesită lucrul î n laborator după expunerea peliculei ș i prelucrarea acesteia40.
Bazat pe tehnologia electronică, sistemul de imagini cu înaltă rezoluț ie
ajută organele de urmărire penală să reducă timpul de prelucrare necesar
realizării fotografiilor, precum ș i costurile, of erind ș i avantajul folosirii
calculatorului pentru captarea, editarea, vizionarea și stocarea imaginilor.
Daniel E. Brake, managerul pro gramului Kodak a afirmat , pentru forțele
de poliție că: « fotografia digitală, stocarea și posibilităț ile de printare duc la
scurtarea timpului petrecut de criminaliști î n laborat orul fotografic, de căutare
prin dosare și studiere repetată a probe lor. Folosirea acestui sistem oferă
posibilitatea procesării imaginilor (mă rire, contrast, ferestre etc.), ceea ce
permite an chetatorilor să ia decizii mai bune și î n timp mai scurt »41.
Cu ajutorul unui adaptor sau pur și simplu a conectă rii aparatului digital
la o imprimantă performantă vom putea edita imaginile stocate î n memoria sa
sau a c ardului fără a mai avea nevoie ș i de un calculator, întrucâ t există
imprimante dotate ele î nsele cu un microcip.
Deci, pentru prelucrarea i maginilor digitale este necesară folosirea, pe
lângă un aparat de fotografiat, și a unui calculator ș i a unei imprimante,
instrumente ce nu sunt nec esare î n cazul aparatului de fotografiat clasic.
Totodată , spre deosebire de acesta din urmă , aparatul foto digital trebuie
să dispună de o sursă de alimentare pentru a putea funcț iona.
Posibilitatea prelucră rii imaginilor pe calculator prezintă ș i dezavantaje.
Astfel, acestea pot fi modificate și chiar trucate. Exist ă, însă , programe sp eciale
care pot detecta modificările făcute și le pot înlă tura42.
39 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p.16;
40 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 17;
41 Site www. Kodak.com ;
42 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 17.
20
CAPITOLUL III
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ OPERATIVĂ .
3.1. Metode de fotografiere la fața locului.
Fotografia judiciară cu caracter operativ se înscrie printre procedeele
importante de fixare a rezultatelor cercetării, având un rol important în procesul –
verbal43.
În cazurile de omor, accidente rutiere, navale, aeriene, incendiile,
exploziile soldate cu victime omenești, tâlhăriile, cercetarea la fața locului nu
poate fi concepută fără executa rea de fotografii, la care se adaugă
înregistrările videoanalogice sau digitale.
Metodele de fotografiere aplicate la fața locului includ : fotografia de
orientare, fotografia -schiță, fotografia obiectelor principale, fotografia de
detaliu, fotografia urmelor, măsu rătorile fotografice.
3.1.1. Fotografia de orientare.
Se numește fotografie de orientar e fotografierea locului faptei împreună cu
obiectele din cadrul înconjură tor44. Deci, o fotogr afie de orientare corect
executată trebuie să cuprindă pe lângă locul faptei și anumite repere considerate
fixe. Aceste repere se aleg în funcție de configurația terenului și deplasarea lor
în raport cu locul faptei, cum ar fi: bornele kilometrice și cele de hotar,
indicatoarele de circulaț ie din afara localită ților, barierele de cale ferată, clădiri
cu de stinație specială, particularită ți ale topografiei terenului.
Aceasta servește la fixarea imaginii întregului loc al faptei, într -un ansamblu
de puncte de reper sau de orientare de natură să permită identificarea zonei unde
s-a săvârșit infracțiunea ori a avut loc alt eveniment cu urmări juridice.
Fotografiile de orientare se vor executa înaintea tuturor celorlalte
operații ce se întreprind cu ocazia cercetării locului faptei pentru a se real iza
înregistrarea lui așa cum l -a lăsat făptuitorul și a se evita eventualele modificări
ce ar putea interveni pe timpul cercetării45. Fotografia de orientare are rolul de a
ajuta organele de urmărire penală în stabilirea posibilită ților de acces la locul
faptei ale făptuitorului, în verificarea condițiilor de observare din eventualele
posturi de pază, precum și în identificarea exactă și cu ușurință a locului faptei
în cazul efectuării reconstituirilor. Când locul comiterii infracțiunii este întin s și
nu poate fi cuprins într -o singură imagine se va aplica procedeul fotografierii
panoramice liniare sau circulare.
În locurile deschise punctele de orientare sunt clădirile, uzinele, poduri,
indicatoare, borne kilometrice etc.
În locurile deschise orie ntarea se va face după exteriorul clădirii încadrat
în diverse puncte de reper, de regulă construcțiile învecinate.
43 Emilian Stancu , Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010 ;
44 N.A. Selivanov, Fotografia judiciară, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1961,p. 72;
45 Colectiv, Cr iminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 22.
21
3.1.2. Fotografia -schiță.
Fotografia schiță este acea fotografie care înregistrează în întregime locul
faptei, izolat de cadrul înconjurător. În fotografia schiță va fi cuprinsă partea cea
mai importantă din locul comiterii infracțiunii adică obiectul infracțiunii.
Fotografiile -schiță cuprind mai multe variante și procedee de execuție46:
a. Fotografia -schiță unitară , care redă locul faptei într -un singur
cadru. Acest lucru presupune alegerea punctului de staț ie și a obiectivului cu
distanță focală potrivită surprinderii totalită ții elementelor vizate.
b. Fotografia -schiță panoramică, este o variantă a fotografi ei de
orienta re și o alternativă la redarea unitară a locului faptei în situațiile în care
acesta ocupă o suprafață mare47.
Fotografia panoramică se clasifică în fotografie panoramică liniară și
fotografea panoramică circulară .
c. Fotografia – schiță pe sectoare se referă la redarea pe porțiuni a
locului faptei cu aceeași luminozitate și la aceea și scară .
d. Fotografia -schiță încrucișată se execută cu aparatul succesiv în
puncte dife rite sau diametral opuse, în scopul de a acoperi toate zonele.
e. fotografia schiță de pe poziții contrare se folosește în situațiile când
pe o singură fotografie nu se poate cuprinde întregul spațiu necesar sau nu pot fi
cuprinse obiectele din cauza dispunerii lor (s unt așezate obiecte mici în fața și în
spatele unor obiecte mari).În cazul acestui procedeu se execută două fotografieri
din poziții opuse, din două puncte de stație diferite, alese în așa fel încât, pe cât
posibil, obiectele să nu se acope re unele pe altele. După executa rea primei
fotog rafii aparatul se va muta în al doilea punct de stație , de unde se execu tă a
două fotografie. În această a două fotografie vor apărea atâ t obiect ele care au
căzut în zona “oarbă ” la prima fotografie, cât și toate o biectele din prima
fotografie văzute însă din partea opusă48.
3.1.3. Fotografia obiectelor principale49.
Procedeul de fotografiere a obiectelor principale con stă în fixarea
imaginilor acelor obiecte care au legatură cu urmele și consecințele faptei
infracționale. Reprezintă obiecte principale , în cazul cercetării unei infracțiuni
acele obiecte care au fost în directă legatură cu infracțiunea. Asemenea obiecte
pot fi: cadavrul, instrumentele de spargere, mijlocul de transport, armele de foc,
focarul (în cazul unui incendiu), urmele mijloacelor de transport etc. Asemenea
fotografiilor de orientare și schiță, fotografia obiectelor principale se execută tot
în fază statică a operațiunii de cercetare la fața locului pentru a evita schimbarea
pozițiilor acestora și a raportului din tre ele.
Obiectele principale se fotografiază în raport cu alte obiecte din câmpul
infracțiunii pentru a s e stabili raportul dintre ele, apoi se fotografiază fiecare
46 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 22;
47 Constantin Drăghici, Adrian Iacob, Tratat de tehnică criminalistică, Editia a II -a, Ed. Sitech, Craiova, 2009, p.
48;
48 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 20;
49 Colectiv, Fotografia judiciară, ed. 1992, p. 78.
22
individual. Astfel, un pistol sau un alt instrumen t cu care s -a sinucis o persoană
trebuie fotografiat în așa fel î ncât să rezulte că acesta s -a găsit lângă mâ na
sinucigașului, după care se va fotografia numai pistolul sau instru mentul
respectiv, lângă ele așezându -se o unitate de măsură pentru a rezulta atâ t
dimensiunile, cât și aspectul obiectul ui respectiv. Unitatea de măsură respectivă
se va așeza paralel cu una din laturile obiectului și în a celași plan cu partea
superioară a acestuia50. Orice obiect care prezintă importanță în elucidarea
cauzei se va fotografia se parat, în așa fel încâ t să apară toate ca racteristicile sale
(serie, număr, uzură, marcă ), cât și eventualele urme care există pe acesta.
Această fotografie va trebui d ublată de o alta care va reda poziția obiectului în
ansamblul câmpului infracțional51.
3.1.4. Fotografia de detaliu .
Fotografia de det aliu se execută în fază dinamică a cercetării la fața
locului când obiectele pot fi mișcate și așezate într -o poziție mai favorabil ă
pentru a fi fotografiate, astfel încât să rezulte fo rma acestuia, dimensiunile,
particularită țile și ur mele existente pe obiect.În faza dinamică fieca re obiect
interesează ca o probă materială , luat izolat, fotografiindu -se independent de
locul unde a fost descoperit.
Obiectele care au marcate pe ele serii, denumirea fabricii producătoare,
anumite in scripții care se referă la model, tip, ani de fabricație sau alte
caracteri stici se fotografiază la o scară mai mare pentru că ac este detalii să iasă
în evidență .
Fotografia de detaliu nu se referă , însă, numai la caracteristicile tip,
determinate de fabri cație sau prin folosirea în mod normal a obiectului respectiv,
ci mai ale s la modificările și urmele căpă tate de obiectul respectiv prin folosirea
lui în timpul infracțiunii.
Întotdeauna, fot ografia de detaliu se va executa la o scară marită față de
celelal te fotografii care se execută la fața locului52.
Executa rea fotografiilor de detaliu în cazul cercetării unor infr acțiuni la
fața locului prezintă importanță deoarece:
anumite urme, prin natura lor, nu pot fi ridicate de la fața locului
(de exemplu, spărtura în zid);
unele obiecte, datorită dimensiunilor mari pe care le au, nu pot fi
atașate la dosar.
O serie de urme nu se pot atașa la dosar direct cu obiectele pe care s unt
create datorită frigidității sau probabilită ții ca acest e obiecte să se alter eze sau
există pericolul dispariției caracteristicilor pe care le au.
50 Colectiv, Fotografia judiciară, ed. 1992, p. 78;
51 Constantin Drăghici, Adrian Iacob, Tratat de tehnică criminalistică, Editia a II-a, Ed. Sitech, Craiova, 2009, p.
50;
52 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 23.
23
3.2. Procedee speciale de fotografiere la fața locului.
Acestea includ mai multe categorii de fotografii.
Într-o primă categorie se află procedeele de fotografie re a urmelor cum
sunt cele de mâini și de picioare. O altă categorie o reprezintă procedeele de
fotografiere a armelor, instrumentelor de spargere și a urmelor lor. Sursele
de lumină se dispun direct și lateral pentru evidențierea caracteristicilor de
identificare, cum ar fi, cazul urmelor de adâ ncime, cu ajutorul umbrelor. Nu
trebuie omisă nici aici dispunerea unei unități de măsură53.
3.2.1. Fotografia digitală .
În acest caz locul peliculei fotosensibile il ia tehnica de calcul , ceea ce
lărgește sfera de investigare a dife ritelor infracțiuni. Aici există posibilitatea
prelucrării imaginilor informatice – mărire, selectare, contrastare etc.
Este posibilăă și conectarea în direct la laboratoarele poliției care pot
prelucra rapid urma cu ajutorul tehnicii de calcul.
3.2.2. Procedeele de fotografiere a cadavrelor .
În cazurile de omucidere, sinucidere, accident , se impune efectuarea de
fotografii pentru redarea poziției corpului, a stă rii generale, a leziunilor vizibile
la exterior, a distanțelor față de obiectele din apropiere.
În ipoteza morții violente, regula generală este aceea de a se fotografia
cadavrele în poziția și starea în care au fost găsite , nefiind permisă nici o
modificare .
În principal se va executa o fotografie cu aparatul dispus deasupra
cadavrului, într -o poziț ie plan paralelă care să permită vizualizarea întregului
corp. Se vor efe ctua mai multe fotografii din pă rțile lateral e, în poziții
încrucișate, evitâ ndu-se pozițiile dinspre cap și dinsp re picioare. Sursele de
lumină se dispun astfel încât să se evite apariția umbrelor.
Se mai au în vedere și urmă toarele reguli54:
a. Cada vrele dezmem brate sunt fotografiate mai întâi în poziția
fiecărei pă rți, apoi se fotografiază întregul corp refăcut.
b. Cadavrele în ecaților sunt fotografiate odată în apă , cum au fost
găsite, apoi imediat după scoatere.
c. Cadavrele spânzurate sau în poziția ș ezând sunt fotografiate din față
și din lateral, la spânzurați se va insista asupra nodului și șanțului de spânzurare.
d. Cadavrele carbonizate se fotografiază în starea în care au fos t
găsite, așezate pe o suprafață albă pentru contrast.
e. Cadavrele înghețate, de asemenea se fotografiază în poziția inițială ,
precum și după dezghețare.
3.2.3. Măsură tori fotografice55.
Sunt procedee care permit stabilirea dimensiunilor și distanței între
diversele obiecte din câmpul infracțional.
53 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 62-63;
54 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 24;
55 N.A. Sel ivanov, Fotografia judiciară, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1961,p. 86.
24
Acestea sunt de mai multe feluri :
a. Măsură toarea fotografică cu ajutorul riglei gradate. Se mai
numește și fo tografiere bidimensionala. Lângă una sau două din laturile
obiectului se așează o rigla gradată sau un centimetru.
b. Măsură toarea fotografică cu ajutorul benzii gradate. Se folosește
pentru determinarea distanței dintre obiecte. Banda metrică este întinsă pe jos
paralel cu axa optică a aparatului într -un punct sub obiectivul aparatului,
determinat cu fi rul de plumb. Alaturi de această metodă se mai poate folosi și
metoda jaloanelor gradate sau metoda planșetei cu laturi egale .
c. Măsurătorile tridimensionale. Se fac prin folosirea unor planșete
speciale, prin stereofotografie, cu aparate cu două obiective. Pe viitor se va
folosi și holografia.
d. Fotogrammetria56. Este o metodă de lucru în topografie preluată și
adaptată necesită ților cercetării la fața locului. Fotogrammetria se bazează pe
principiul ste reofotografiei, adică tot măsură tori tridimensionale.
3.3. Fotografia semnalmentelor .
Aceasta se constituie ca un ansamblu de procedee fotografice destinate
înregistrării imaginii persoanelor care au săvâ rșit infracțiuni, precum și a
cadavrelor necunoscute, în vederea identificării lor ulterioare57.
3.3.1. Fotografia de identificare a persoanelor.
Acest tip de fotografie este folosită de serviciile specializate ale poliției
încă din secolul trecut, fă când parte din metodele de id entificare a recidiviștilor,
alături de identificarea dact iloscopică. Fotografierea constă în așezarea persoanei
pe un scaun rotativ special construit care să asigure celui fotografiat o poziție
fixă.
Se exec ută două fotografii bust, una din față și alta din profilul drept.
Uneori se execută și o fotografie din semipr ofil. Persoana este fotografiată cu
capul descoperit, pieptănată și bărbierită , fără ochelari cu urechea dreaptă
descoperită . Privirea va fi îndr eptată înainte. Se execută și o fotografie în
infraroșu pentru detaliile de sub piele, la o adâ ncime de 2 -3 mm58.
3.3.2. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute.
Aceasta nu se diferențiază din punct de vedere tehnic de fotografia
persoanelor condamnate. Se folosesc aceeași aparatura și material fotosensibil,
poziția ca davrului fiind de obicei culcată. Se execută fotografii din față și din
profil, în prealabil va fi făcută toaleta cadavrului.
3.3.3. Fotografia de urmărire.
Fotografia de supravegher e sau filaj, cum mai este numită, constă în
înregistrarea prin fotografiere, filmare, înregistrarea videomagnetică, în
condițiile prevazute de lege, a unor activități cu caracter infracțional, a
56 N.A. Selivanov, Fotografia judiciară, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1961,p. 87;
57 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 24;
58 Colectiv, Fotografia judiciară, e d. 1992, p. 84.
25
contacte lor dintre participanții la săvâ rșirea fap tei prevă zută de legea penală și
chiar a subiectului pasiv al infracțiunii. Fotografia se execută fără știrea
persoanei urmărite. Se folosesc și fotografiile în raze infraroșii59.
3.4. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activități de urmărire penală .
3.4.1. Fotografia reconstituirilor și perchezițiilor .
Pentru documentarea activității infracționale desfășurată de elementele
infractoare se pot efectua reconstituiri sau experimente judiciare în cadrul cărora
elementele infractoare sunt puse să repete la fața locului activități desfășurate în
timpul comiterii infracțiunii.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dacă gă sește
necesar pentru verificarea și precizarea unor date, poate să procedeze la
reconstituirea, în întregime sau în parte, a modului și a condițiilor în care a fost
săvârșită fapta.
Reconstituir ea este, deci, o formă auxiliară a cerce tării la fața locului,
efectuată sub formă de experiment judiciar, care constă în repr oducerea
experimentală a unor imprejură ri ale infracțiunii sau chiar a întregului ei pentru
a stabili dacă faptele cercetate au putut avea loc într -o anumi tă formă concret
individualizată în spațiu și timp60.
În procesul experimental de reproducere a acesto r imprejurări se insistă
îndeosebi asupra acelo r aspecte care nu au putut fi lă murite suficient în cursul
cercetării la fa ța locului sau în cursul ascultă rii martorilor și învinuiților.
În timp ul reconstituirii se vor executa urmă toarele genuri de fotografii61:
se fixează locul unde s -a desfășurat reconstituirea după regulile
fotografiei obiectelor principale. De exempl u, pentru verificarea
posibilității unui individ de a pă trunde într -o încăpere printr -o
spărtura , se va fotografia la reconstituire încăperea în care se
patrunde prin spărtura și însăși spărtura în prim plan (fotografia
obiectelor principale);
după regulile fot ografiei schiță se fixează pe râ nd etapele
reconstituirii. De exemplu, inf ractorul va fi fotografiat lângă
spărtura, apoi alte fotografii il vor înfățișa trecând prin spărtuă,
văzut din exteri orul și din interiorul încăperii. Este necesar de
reținut că prin fotografiere vor fi fixate numai momentele
importante ale reconstituirii. Nu este nevoie să se facă uz de
fotografiere pentru a înregistra toate scenele, chiar rigide și
nenaturale în timpul efectuării reconstituirilor, pentru că astfel
fotografia pierde din scopul demonstrativ al reconstituirii.
Fotografia se folosește nu numai pentru înregistrarea momentelor din
timpul efectuării reconstituirilor, ci și pentru fixarea perchezițiilor.
59 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 24;
60 Colectiv, Tactica criminalistica, Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, 1989, p. 202;
61 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 1972, p. 89.
26
Perche ziția este un act de urmărire penală prin care se cauta și se ridică
din anumite locuri sau de la anumite persoane obiectele ce prezinta importanța
pentru descoperirea imprejurarilor comiterii unei infracțiuni sau pentru
demascarea infractorilor62.
Pentru e fectuarea percheziției se poate urmă ri realizarea unuia sau mai
multor scopuri, în raport de specificul cauzei63 :
descoperirea de obiecte care conțin sau poartă urme ale
infracțiunii;
descoperirea de obiecte care au fost folosite sau erau destinate să
folosească la săvâ rșirea infracțiunii;
descoperirea de obiecte -produs al infracțiunii ;
descoperirea de bunuri sau valori deținute ilegal;
descoperirea persoanelor dispă rute de la domiciliu, a cadavrelor
În timpul efectu ării percheziției se vor executa urmă toarele genuri
de fotografii: de orientare, schiță, fotografia obiectelor principale
și fotografia de detaliu.
3.4.2. Fotografia de fixarea rezultatelor prezentă rii pentru recunoaștere.
Tehnic vorbind este necesar să se execute fotografii din care să rezulte
că din întregul grup de persoane sau obiecte alcătuit în vederea recunoașteri i a
fost identificată o persoană sau un obiect64.
3.4.3. Înregistrarea video a activităților de urmărire penală.
Acest tip de mijloace de înregistrare, se folosește pentru redarea în
întregime și cu rapiditate a unei activități de anchetă.
62 Colectiv, Tactica criminalistica, Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, 1989, p. 176;
63 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 90;
64 Colectiv, Criminalistică, Culegere de le cții, 2010, p. 24.
27
CAPITOLUL IV
PROCEDURA DE CERCETARE LA FAȚA LOCULUI
ÎN CAZUL ACCIDENTELOR RUTIERE .
4.1. CONSIDERAȚII GENERALE. BAZA LEGALĂ .
Accidentul de circulație poate fi definit ca fiind un eveniment care constă
în coliziunea a două vehicule pe drumurile publice sau a unui vehicul cu un alt
obstacol, având drept consecință vătămarea integrității corporale sau moartea
unei persoane, distrug erea de bunuri materiale ori stânjenirea circulației.
Creșterea nivelului de trai al populației, posibilitățile de creditare și de
finanțare pentru cumpărarea autoturismelor personale, programul național
„Rabla” de înnoire a parcului auto, numărul mare de cetățeni români care
lucrează în țările europene și care și -au achiziționat autoturisme pe care le
folosesc la deplasările în țară, precum și numărul mare de mașini „second hand”
indigenizate au condus la aglomerarea străzilor rămase la aceeași capacitate de
transport și care au de multe ori o calitate necorespunzătoare.
Toate acestea, coroborate cu numărul crescut al posesorilor de permise
de conducere; experiența redusă în conducere a multor participanți la trafic;
„explozia” de scutere, mopede, motocicl ete, motorete, ATV -uri și biciclete;
lipsa de respect în trafic a conducătorilor auto; indisciplina în trafic a pietonilor;
gradul redus de cultură a unor persoane care au obținut permise de conducere;
lipsa exigențelor legale și sancțiunile mici prevăzute de lege pentru încălcarea
acesteia, sunt factori favorizanți în producerea accidentelor rutiere65.
Punctual, din analiza indicatorilor specifici poliției rutiere, rezultă că
principalele cauze ale producerii accidentelor sunt:
Factorii umani66:
indisciplina participanților la trafic;
experiență redusă în conducere a unor persoane, care
nu se poate evalua numai după vechimea permisului de conducere,
ci și după abilitățile în conducere sau după numărul de kilometri
parcurși, în condițiile în care foarte mulți conducători auto folosesc
autoturismul ocazional: în weekend, în concediu, pentru deplasări
rare prilejuite de evenimente în familie sau diverse munci/ activități
periodice etc;
gradul redus de cultură a unor persoane;
intoleranță în trafic, specific român ească, majoritatea
participanților la trafic considerând că au dreptate în anumite
situații date;
stilul defectuos de conducere al unor categorii de
persoane care apreciază personal că au experiență și sunt „ași” ai
65 Dana Galieta Mincă, Paula Natalia Cochino, Eugenia Claudia Ion, Accidentele grave de circulație în Romania
problemă de sănătate publică, articol publicat pe Net, 2004;
66 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 242.
28
volanului și ai strecurărilor în traficu l infernal din localități, cum ar
fi: conducătorii de maxi -taxi, de taxiuri, de autotrenuri sau de
utilaje, care se simt în siguranță datorită gabaritului și
caracteristicilor vehiculelor etc;
excesul de viteză;
neatenția pietonilor;
oboseala la volan;
nerespectarea prevederilor de semnalizare în situația în
care autovehiculul este oprit pe carosabil ca urmare a unor
defecțiuni tehnice (semnalizarea luminoasă de avarie, folosirea
triunghiurilor și a vestelor reflectorizante), în special pe timp de
noapte și în condiții atmosferice nefavorabile;
oprirea nemotivată pe carosabil a autovehiculelor în
condiții de noapte sau de vizibilitate redusă, precum și în curbe
periculoase sau în zone de strangulare a traficului;
depășirea neregulamentară;
conducerea sub inf luența băuturilor alcoolice.
Factorii tehnici și rutieri67:
funcționarea defectuoasă a sistemelor autovehiculelor;
subdimensionarea structurii stradale în raport cu
numărul și cu tonajul autovehiculelor;
starea necorespunzătoare a suprastructurii asfaltice;
existența strangulărilor de circulației ca urmare a:
podurilor înguste, amenajării necorespunzătoare a intersecțiilor
dintre arterele intens circulate, existenței unor obstacole în imediata
apropiere a părții carosabile sau pe aceasta;
semnalizarea rutier ă necorespunzătoare;
marcaje rutiere slab vizibile, necorespunzătoare sau
absente;
lipsa lucrărilor specifice pentru asigurarea siguranței
traficului rutier: parapeți din beton, glisiere rezistente la impact,
marcaje fluorescente, sensuri giratorii la toat e intersecțiile cu trafic
intens, semafoare sincronizate, poduri și pasarele la intersecțiile
mari, treceri la nivel cu calea ferată amenajate necorespunzător și
greu vizibile, securizarea versanților din imediata apropiere a cailor
de rulare, pasaje pieto nale subterane sau supraterane în toate zonele
aglomerate ș.a.68;
condițiile meteorologice neprielnice.
Baza legală
67 67 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 24 3;
68 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper, Criminalistică, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009, p. 362 .
29
În România, investigarea accidentelor rutiere este reglementată în
principal de următoarele acte normative:
– Ordonanța de urgență nr. 19 5 din 12 decembrie 2002 privind
circulația pe drumurile publice;
– Legea nr. 49 din 8 martie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice;
– Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice;
– Procedura cercetării la fața locului în Poliția Română – Manualul de
bune practici – anexă la Ordinul comun nr. 182/14.08.20 09 privind procedura
cercetării la fața locului.
4.2. SESIZAREA EVENIMENTULUI ȘI MĂSURILE LUATE DE CĂTRE
PRIMUL POLIȚIST LA FAȚA LOCULUI .
În cazul sesizării producerii unui accident rutier, se va desfășura un
întreg ansamblu de activități de către un număr destul de însemnat de persoane
cu atribuții în domeniu, de la momentul înregistrării sesizării de către ofițerul de
serviciu pe unitate ori dispecerul de serviciu sesizat și până la finalizarea
cercetării la fața locului.
Ofițerul de serviciu pe unit ate ori dispecerul de serviciu sesizat cu
privire la producerea unui accident rutier va lua următoarele măsuri:69
consemnează în registrul de evenimente toate datele despre care ia la
cunoștință privind fapta, respectiv natura, timpul și locul săvârșirii, numărul de
înmatriculare al autovehiculului/autovehiculelor implicate, victime, participanți,
urmări, pericole potențiale și identitatea persoanei care a sesizat;
verifică prin orice mijloace veridicitatea celor sesizate;
dirijează cele mai apropiate efect ive de poliție disponibile din teren
către locul producerii accidentului pentru ca acestea să întreprindă primele
măsuri până la sosirea echipei de cercetare;
informează și solicită, după caz, sprijinul serviciilor de ambulanță,
pirotehnice, inspectoratelo r pentru situații de urgență precum și ale altor
structuri/autorități ale statului (Autoritatea Rutieră Română, Registrul Auto
Român, Garda de Mediu, Serviciul de Medicină Legală, administratorul
drumului, etc.);
raportează imediat șefului unității de poli ție sau înlocuitorului la
conducere, conținutul sesizării, măsurile luate și execută dispozițiile acestuia
privind constituirea echipei de cercetare. În cazul infracțiunilor în care ancheta
este în competența obligatorie a procurorului, anunță deîndată și procurorul de
serviciu de la unitatea de parchet competentă teritorial;
pe durata cercetării la fața locului, ține legătura cu echipa de la locul
faptei și răspunde la solicitările acesteia.
69 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 24 9.
30
Dacă persoana care sesizează evenimentul se prezintă personal la
unitatea de poliție, ofițerul de serviciu procedează la legitimarea ei și, după ce ia
cunoștință de conținutul relatării, îi primește sesizarea scrisă sau întocmește
proces – verbal de consemnare a sesizării pe care le înaintează deîndată șefului
unității sau înlocuitorului la conducere.
Ofițerii sau agenții de poliție ajunși primii la locul producerii unui
accident rutier vor lua următoarele măsuri70:
participă la acordarea primului ajutor și la salvarea victimelor în viață;
fac o evaluare preliminară a l ocului faptei pentru a stabili condițiile
concrete existente, precum și necesitatea prezenței unor unități specializate de
intervenție (ISU, ISCIR, distribuție gaz metan, curent electric și altele asemenea,
în funcție de existența și natura pericolului);
raportează evenimentul la dispeceratul unității/subunității pe a cărei
rază de competență s -a produs, despre măsurile luate și cele care se impun în
continuare;
protejează urmele și mijloacele materiale de probă care sunt în pericol
de a fi distruse, modifi cate ori alterate de condițiile atmosferice existente sau de
către alte persoane, acționând cu precauție pentru a nu lăsa propriile urme;
stabilesc rapid perimetrul inițial al câmpului infracțional și iau măsuri
de semnalizare, de avertizare și de pază a a cestuia;
nu permit accesul nici unei persoane în câmpul infracțional, cu
excepția celor autorizate;
notează ora la care a ajuns la fața locului și ora la care s -a produs
accidentul, atunci când este posibil;
legitimează și notează datele de identificare ale persoanelor găsite la
locul faptei în momentul ajungerii sale, ale martorilor și persoanelor care au
pătruns în locul faptei, în vederea eliminării urmelor neconcludente;
identifică martorii oculari, le reține datele de identificare și procedează
la interogarea sumară a acestora cu privire la producerea evenimentului;
procedează la reținerea conducătorilor auto implicați în accident până
în momentul sosirii echipei de cercetare la fața locului; atunci când se constată
că autorul a părăsit locul accident ului, culege date și informații privind
semnalmentele, identitatea acestuia, autoturismul cu care a fugit de la fața
locului și le transmite ofițerului de serviciu pe unitate;
separă autorul de martori, dacă este posibil;
instruiesc martorii să nu discute despre evenimentul produs cu alte
persoane sau între ei, iar dacă este posibil separă martorul principal de restul
martorilor;
ascultă atent tot ce se vorbește în jurul său;
nu furnizează date mass – mediei;
procedează la oprirea/devierea și dirijarea traf icului rutier în zonă;
70 Colectiv, Criminalistic ă, Culegere de lecții, 2010, p. 24 9.
31
informează cu privire la pericolele iminente și asigură protecția
persoanelor la fața locului.
În momentul sosirii echipei de cercetare la fața locului
responsabilitatea primului polițist ajuns la locul faptei încetează, fiind prelu ată
oficial de către șeful echipei. Primul polițist va prezenta șefului echipei verbal și
ulterior în scris, în termen de cel mult 24 de ore, toate măsurile pe care le -a
întreprins până în acel moment, care a fost scopul și rezultatul acestora, dacă
locul faptei a suferit modificări și în ce constau acestea, precum și propriile
opinii profesionale privind cauzele și dinamica producerii accidentului rutier.
4.3. MĂSURI PRELIMINARE. PROTECȚIA PERSONALULUI
PARTICIPANT LA CERCETARE .
Investigarea unui accident r utier impune în mod imperios necesar
operativitate, încă de la primirea sesizării. Toate măsurile care se impun trebuie
luate cât mai rapid, fiind vizată în primul rând salvarea vieții victimelor iar în al
doilea rând, decongestionarea drumului public și r eluarea traficului rutier în
condiții normale.
Șeful echipei de cercetare la fața locului, care este ofițerul sau agentul de
poliție rutieră desemnat de conducerea unității, se va documenta temeinic cu
privire la conținutul sesizării, va verifica prezența tuturor membrilor echipei a
mijloacelor de deplasare la fața locului, a materialelor necesare și stabilește
itinerariul de deplasare.
Membrii echipei de cercetare vor lua următoarele măsuri preliminare71:
se vor informa cu privire la situația existentă la fața locului și a
echipamentului necesar pentru efectuarea cercetării în condiții optime;
se vor deplasa cu operativitate la locul accidentului;
vor identifica locul producerii accidentului, căile de acces către
acesta, poziția autovehiculului/autovehicule lor implicate, poziția victimei;
vor solicita șefului echipei de cercetare luarea unor măsuri imediate
de redirijare/oprire a traficului în zona producerii accidentului și de marcare
corespunzătoare, folosind conuri reflectorizante, bandă de interzicere a
accesului, triunghiuri reflectorizante, mașini de poliție, etc.;
membrii echipei de cercetare evaluează condițiile concrete la fața
locului prin prisma numărului de victime prezente, de autoturisme implicate și
încărcătura acestora, de specificul locului faptei72.
Furnizarea asistenței, siguranța proprie și evitarea unor pericole sunt
prioritare în fața măsurilor de protecție a probelor.
În cazul producerii unor evenimente cu consecințe potențial periculoase
(contaminare chimică, biologică, radiologică, pericol de prăbușire, explozie etc.)
echipa de cercetare la fața locu lui intervine doar după ce unitățile specializate
vor îndepărta pericolul. Personalul acestor unități specializate va fi atenționat
înainte de intervenție cu privire la necesitatea protejării probelor și a
71 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 250 ;
72 E.Stancu – “Criminalistică”, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, vol. II , p. 372.
32
minimalizării efectelor intervenției. În cazul în care există un pericol iminent ce
amenință viața victimei (incendiu, pericol de explozie, etc.) și polițistul este în
măsură să intervină, acesta va lua cu prioritate măsuri de salvare a victimei și de
reducere/îndepărtare a pericolului.
După acordarea aju torului medical de către personalul specializat, dacă
victima a fost transportată la spital, se va marca cu cretă, pe carosabil, zona și
dacă este posibil poziția în care a fost găsită aceasta73.
Criminalistul din echipa de cercetare va stabili modificăril e ce au fost
aduse locului faptei și va reconstitui, pe cât posibil, poziția originală a aspectelor
modificate.
Prin grija șefului echipei de cercetare la fața locului pot fi luate și
menținute pe întreaga durată a cercetării, măsuri concrete de asigurare a
protecției fizice a membrilor echipei prin marcarea corespunzătoare,
redirijarea/oprirea traficului, folosirea unui echipament corespunzător
(reflectorizant), iluminare, etc.
4.4. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI .
4.4.1. Cercetarea la fața locului .
Cercetarea la fața locului în cazul accidentelor de circulație reprezintă
unul din cele mai importante acte de urmărire penală, cu caracter imediat și
necesar, de modul în care este efectuată aceasta depinzând direct soluționarea
cauzei74.
Cercetarea locului faptei trebuie să aibă un caracter organizat încât să se
urmeze traseul victimă – autovehicul, traseul urmat de autovehiculul ce a produs
accidentul. Metodele folosite pentru efectuarea cercetării la fața locului sunt de
natură subiectiv ă, obiectivă și mixtă. Complexitatea și diferențierea de la caz la
caz a cercetării la fața locului în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte,
impun o combinare flexibilă a metodelor, astfel încât să se obțină cele mai bune
rezultate75.
Dacă în momentul ajungerii echipei de cercetare, la fața locului se
desfășoară activități ce produc modificări (echipe medicale și de descarcerare,
pompieri, etc.), se vor efectua fotografii (de orientare și schiță) imediat, chiar în
timpul desfășurării intervenț iei. Acestea au ca scop fixarea locului faptei așa
cum se prezintă acesta în momentul ajungerii echipei (imaginea nr. 1.)
73 E.Stancu “Știința investigării infracț iunilor”, vol.II, Ed. Tempus SRL, Bucureș ti, 1992, p. 69;
74 E.Stancu , Tratat de criminalistică, Ed. Universul J uridic, Bucuresti, 2010, p. 368;
75 E.Stancu , Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010 , p. 369.
33
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 1. fotografie executată în momentul sosirii echipei de
cercetare la locul producerii unui accident rutier; se observă prezența la fața
locului a echipelor medicale și a primilor polițiști ajunși la fața locului.
Se va stabili, delimita și proteja perimetrul locului faptei. Locul faptei
cuprinde locul de unde încep urmele de frânare, autovehiculul, victima precum
și tot perimetrul pe care se află obiecte, fragmente și urme provenind de la
autovehicul și/sau victimă.
Se identifică obiectele și urmele care interesează cauza și se vor marca
cu plăcuțe indicatoare (jetoa ne cu cifre sau litere) în ordinea descoperirii,
începând de la locul impactului (inclusiv cadavrul); dacă se impune se
accentuează cu cretă poziția acestora (fapt deosebit de util în cazul urmelor de
frânare – imaginea nr. 2).
34
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 2. fotografie – schiță, sunt evidențiate urmele de frânare
identificate pe carosabil.
Înainte de ridicarea și transportarea victimei, conturul acesteia pe carosabil
se marchează cu cretă sau cu alte mijloace speci ale pentru marcarea urmelor, în
funcție de condițiile de la fața locului, consemnându – se despre aceasta în
procesul verbal de cercetare la fața locului.
Se va stabili poziția și raportul dintre vehicule, corpul victimei, obiectele
principale și carosabil prin efectuarea de măsurători față de minim un reper fix
identificabil. Efectuarea măsurătorilor trebuie să includă:
lățimea totală a părții carosabile;
lățimea benzii de rulare pe care se deplasa autovehiculul;
lățimea acostamentului;
lățimea și lungimea urmelor de frânare, ecartamentul și
ampatamentul;
lungimea/lățimea urmelor de târâre ale victimei ori a altor obiecte;
distanța dintre autovehicul și banda de rulare sau acostament;
distanța dintre victimă și punctul probabil de impact, dintre victimă
și autovehicul, dintre victimă și banda de rulare sau acostament, dintre victimă și
unele obiecte principale (căruță, bicicletă, moped, etc.);
distanța dintre autovehiculele implicate în accident76.
Se vor efectua fotografii de orientare utilizând procedeele fotografierii
unitare, pe sectoare și pe direcții încrucișate, pentru poziționarea exactă a locului
76 I.Ursu si I.D.Cristescu "Ghidul procurorului criminalist", vol.II, Ed.Helicon, Timisoara, 1994, pag.165.
35
accidentului având în vedere bornele kilometrice, indicatoarele și marcajele
rutiere prezente în zonă ori alte repere fixe (imaginile nr. 3 – 5).
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 3
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 4
36
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 5
Imaginile nr. 3, 4 și 5 – fotografii de orientare executate cu ocazia
cercetării la fața locului.
Vor fi efectuate fotografii – schiță, urmând să fie redat locul
accidentului fără împrejurimi, locul impactului, urmele rezultate în ansamblul
lor, poziția autovehiculelor implicate și a victimei, a obiec telor principale în
raport unele față de altele, utilizând ca reper metric banda decimetrică (imaginile
nr. 6 – 10):
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 6
37
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 7
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 8
38
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 9
Imaginile nr. 6, 7, 8 și 9 – fotografii – schiță executate cu ocazia cercetării
la fața lo cului în cazul accidentelor rutiere.
De asemenea, se vor efectua fotografii de detaliu ale urmelor și
mijloacelor materiale de probă descoperite la locul accidentului, respectiv:
a urmelor de frânare, de derapare, de târâre, de impact
(imaginile nr. 11 și 12);
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 11 – urme de frânare identificate pe carosabil.
39
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 12 – urmele impactului prezente la nivelul părții frontale
a autovehiculului.
a obiectelor/fragmentelor provenind de la autovehiculele
implicate ori de la victimă sau mijlocul de transport cu care se deplasa aceasta
(căruță, bicicletă, etc.)77 – imaginile nr. 13 și 1 4;
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 13 – fragmente de cioburi provenite din spargerea
sistemelor de iluminare, identificate pe carosabil.
77 C.Suciu,“Criminalistica”, Ed. Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1972, pag.55 -59.
40
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 14. fragmente din plastic, componente ale bării de protecție.
a urmelor de natură biologică provenind de la victimă (eschile
osoase, pete de sânge, țesut muscular, alte fluide etc.) – imaginea nr. 15.
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 15. urmă de substanță brun – roșcată cu aspect de
sânge sub formă de dâră dispusă transversal pe carosabil.
41
a petelor de produse petroliere sau materiale/substanțe din
încărcătura vehiculelor78 – imaginea nr. 16.
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 16. ilustrează pete de produs petrolier identificate pe
carosabil, în zona celor două autoturisme implicate în accident.
O atenție deosebită trebuie acordată urmelor create de pneurile
autovehiculelor implicate î n accident cu suprafața de rulare. Acestea pot furniza
date cu privire la direcția de deplasare a autovehiculelor, încărcătura acestora,
intensitatea efortului de frânare, starea tehnică a frânelor, ecartamentul,
ampatamentul precum și proprietățile desenu lui antiderapant. Modul de formare
a acestei categorii de urme diferă în funcție de categoria autovehiculului și
natura suprafeței de rulare. Se vor examina următoarele elemente: lungimea,
lățimea, forma, culoarea, tipul și modelul părților rulante.
Suprafața de rulare a anvelopelor se deosebește foarte mult ca desen,
lățime și lungime, chiar și la același tip de autovehicul, în funcție de model și de
marca anvelopei. Ca elemente individuale trebuie urmărite: uzura parțială sau
totală a desenului anti derapant, uzura laterală a anvelopei, găuri, tăieturi, petice,
urme ale folosirii lanțurilor antiderapante.
La fața locului se descoperă, ca regulă, doar urme ale suprafețelor de
contact ale anvelopelor din spate, cele din față fiind acoperite total sau parțial de
către acestea prin mișcarea către înainte a autovehiculului. Ca excepție, în curbe,
se vor descoperi atât urme ale anvelopelor roților din față cât și urmele
anvelopelor roților din spate.
Urmele anvelopelor se vor fixa prin fotografiere, cu et alon metric.
Dacă urmele sunt create în adâncime pe sol, zăpadă, etc., dacă natura
78 Pășescu, Gheorghe, Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei , Editura Național, 2000, p. 239.
42
evenimentului impune (părăsirea locului accidentului), acestea vor fi ridicate cu
mulaj, pentru examinări de laborator ulterioare.
Dacă se consideră că prezintă importanță pentru cauză, urmele și
mijloacele materiale de probă descoperite la locul accidentului se vor ridica,
ambala, eticheta și securiza conform Procedurii cercetării la fața locului în
Poliția Română – Manualul de bune practici, pentru fiecare probă întocmindu –
se fișă de custodie.
În cazul unui accident urmat de părăsirea locului faptei sau victimă cu
identitate necunoscută se vor ridica toate obiectele/fragmentele de obiecte pentru
a fi utilizate ulterior pentru identificarea autovehiculului sau a victimei.
4.4.2. Examinarea în detaliu a cadavrului victimei .
Fotografiile de orientare și cele schiță se vor efectua înainte de mișcarea
cadavrului victimei. Acestea vor fi efectuate obligatoriu cu reper metric
utilizându – se fie banda decimetrică (pentru fotograf iile de orientare și schiță),
fie un etalon gradat milimetric (pentru fotografiile de detaliu)79. Se vor efectua
fotografii:
din lateral – ambele părți – imaginile nr. 17 și 18;
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 17
79 E.Stancu “ Criminalistica – Stiinta investigarii infractiunilor”, Ed.Tempus SRL, Bucuresti, 1992, p. 94.
43
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 18.
Imaginile nr. 17 și 18 – cadavrul victimei unui accident de
circulație, văzut din părțile laterale.
ale bustului – se recomandă fotografierea pe bază mică;
de detaliu a feței, indiferent dacă este toaletat sau nu și indiferent
dacă aceasta este sau nu complet vizibilă;
ale pozițiilor mâinilor și picioarelor;
ale poziției și stării obiectelor de îmbrăcăminte/încălțăminte;
ale bijuteriilor/ceasurilor purtate;
ale aspectelor ce au/ pot avea legătură cu cauza sau care pot furniza
indicii: obiecte ținute în mână, urme de pneuri pe hainele sau corpul cadavrului,
etc.
Dacă din anumite motive poziția victimei a fost modificată după
momentul accidentului ori cadavrul a fost îndepărtat și/s au acoperit, acesta se
fotografiază în poziția în care se găsește. Descrierea și examinarea cadavrului la
fața locului se va face simultan cu fotografierea pentru a nu fi omis nici un
aspect și pentru a exista concordanță între cele două etape.
Descrierea se va face de către medicul legist (dacă este prezent), organul
de urmărire penală și lucrătorii criminaliști, după cum urmează80:
se descriu în detaliu obiectele de îmbrăcăminte (tipul, culoarea,
modelul prezent pe acestea, materialul din care sunt confecț ionate, etichetele
prezente, inscripții, deteriorări. Aceste mențiuni sunt absolut necesare în cazul în
care victimei nu i se cunoaște identitatea;
se notează poziția exactă a hainelor, poziția și ordinea în care sunt
dispuse pe cadavru, urmele de târâre, de produse petroliere sau alte urme
prezente pe îmbrăcăminte (vopsea, sticlă sau fragmente provenind din sistemele
de iluminare/semnalizare, ornamente, bară de protecție, etc.);
80 M.Kernbach “Medicina judiciarã”, Bucuresti, 1958, p.167.
44
se examinează buzunarele hainelor pentru că uneori este necesar să
se stabilea scă rapid dacă există acte de identitate, portofel, ceas sau alte obiecte
de valoare;
se descriu în detaliu poziția capului, a trunchiului și membrelor
cadavrului.
Se vor colecta/ridica toate urmele și mijloacele materiale de probă ce
sunt prezente pe cadavru și care pot cădea în timpul manipulării sau
transportului (urme materie, fragmente de vopsea, sticlă, etc.). Obiectele,
înscrisurile și valorile găsite asupra victimei se descriu cu evidențierea
caracteristicilor individuale de id entificare și se ridică, făcându – se mențiune
expresă în procesul – verbal.
Examinarea părților acoperite de haine se face de regulă numai în
prezența și la solicitarea expresă a medicului legist. În mod normal, corpul nu va
fi dezbrăcat până în momentul autopsiei. Se impune ca un polițist să însoțească
corpul la spital, unde se face autopsia.
Dacă victimei nu i se cunoaște identitatea sau accidentul este urmat de
părăsirea locului faptei hainele victimei se colectează, se usucă dacă sunt
ude/umede, se a mbalează individual în saci din hârtie, se etichetează și
securizează și vor fi preluate de către șeful echipei de cercetare, menționându –
se acest lucru în procesul – verbal.
La examinarea și descrierea leziunilor de pe corpul victimei se va
insista pe descrierea formei, mărimii, aspectului și amplasării lor.
4.4.3. Examinarea în detaliu a autovehiculului .
Se fixează fotografic (și se video -filmează în funcție de situație)
exteriorul și interiorul autovehiculului.
La exterior se fixează metric, în detaliu, toate deteriorările și avariile
prezente; inițial se fixează metric poziția acestora pe autovehicul după care se
execută fotografii metrice de detaliu.
În cazul accidentelor comise în timpul nopții, în condiții de vizibilita te
redusă (de exemplu fum) sau condiții meteo nefavorabile (de exemplu ceață,
ninsoare sau ploaie torențială) întotdeauna se vor fixa prin
fotografiere/videofilmare și se vor descrie starea sistemelor de
iluminare/semnalizare.
La interior se fixează starea instrumentelor de bord și a înregistrărilor
prezente (în special acul vitezometrului), a manetei schimbătorului de viteze, a
airbagului etc.
Pe exteriorul81 autovehiculului pot fi găsite urme biologice (sânge, fire
de păr, țesut moale sau dur) sau fragmen te de țesătură provenind de la victimă,
pelicule de vopsea, fragmente de sticlă ori plastic, produse petroliere transferate
în urma impactului cu un alt autovehicul/obiect. Urmele biologice se vor ridica
cu foarte mare atenție pentru a se preveni contamina rea acestora sau
intercontaminarea. Această categorie de urme este foarte importantă în cazul în
81 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 256.
45
care autorul a părăsit locul faptei împreună cu autovehiculul, putându – se stabili
prin expertize genetice faptul că urmele biologice aparțin victimei acciden tului.
Se vor respecta cu strictețe regulile de ridicare a urmelor biologice, utilizându –
se instrumentar steril.
Probele de vopsea sunt foarte des întâlnite la nivelul componentelor
exterioare ale vehiculelor implicate în accidente rutiere, dar și pe car osabil, pe
corpul și hainele victimeio, pe alte obiecte de la fața locului.
Filamentele becurilor componente ale sistemului de iluminare –
semnalizare se vor colecta când este necesar pentru stabilirea împrejurărilor
comiterii accidentului. Acestea pot fu rniza indicii despre modul de producere al
unui accident. Dacă filamentul incandescent este distrus în timpul unui accident,
se produc schimbări caracteristice, putându -se stabili dacă sistemele de
iluminare/semnalizare erau pornite sau nu. Diodele, lămpil e cu descărcare
electrică, lămpile cu arc electric nu pot fi folosite pentru examinări pentru că nu
au filament.
Se descriu poziția și funcția becurilor individuale și se notează și
fotografiază poziția comutatorului (de exemplu pornit -oprit). Nu se efect uează
nici o modificare și nu se aprind lămpile. Se demontează și se conservă toate
becurile lămpilor, indiferent dacă sunt intacte sau deteriorate; dacă este necesar,
se demontează și lămpile de control de la bord. Se recomandă să se apeleze la
specialișt i auto pentru demontarea sistemelor ce interesează. Niciodată nu se
verifică starea becurilor lămpilor pe vehicul.
Fiecare bec /filament va fi ambalat separat și cu atenție pentru a preveni
ruperea acestuia (de ex. în tuburi de film), se notează poziția cor ectă și funcția.
Tuburile pentru filme oferă o protecție excelentă împotriva deteriorărilor. Pentru
a căptuși interiorul ambalajului se recomandă utilizarea unor bureți de mici
dimensiuni ori un material similar. Nu se folosește vată hidrofilă pentru
ambal area lămpilor sparte sau a filamentelor individuale.
În interiorul autovehiculului82, de interes sunt zonele care pot furniza
urme/indicii ce atestă poziția în vehicul a ocupanților: poziția scaunelor și a
oglinzilor (din interior și din exterior), căptușe ala interioară a portierelor din
față, volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioară a
bordului, consola centrală, schimbătorul de viteze, frâna de mână, airbag -uri,
centuri de siguranță, fețele tetierelor;
În cazul accidentelor ur mate de părăsirea locului faptei, trebuie căutate și
colectate fragmente de sticlă, resturi ale sistemelor de iluminare/semnalizare,
pelicule de produse petroliere. Se caută în special fragmentele ce prezintă
marcaje (litere, cifre, puncte) ale producător ului; se cercetează locul impactului
și se extinde căutarea pe o zonă mai mare, ținând cont și de forțele fizice
implicate.
Toate urmele și mijloacele materiale de probă se ambalează individual
în recipiente/pungi curate sau sterile și se etichetează core spunzător astfel încât
acestea să poată fi individualizate și să se cunoască cu exactitate locul de
82 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 256 -257.
46
colectare, după care vor fi securizate prin sigilare. La încheierea activităților
specifice cercetării la fața locului toate urmele și mijloacele materiale de probă,
cu excepția urmelor papilare sau a obiectelor ce pot conține urme papilare și a
celor ude/umede, rămân în custodia organului de urmărire penală. Urmele
papilare, obiectele potențial purtătoare de urme papilare, obiectele ude/umede ce
necesită usc area vor fi preluate de la fața locului de către criminalist pentru
activități specifice de laborator (prelucrare urme papilare, uscare obiecte). După
efectuare activităților de laborator, toate aceste categorii de urme vor fin
înaintate șefului echipei de cercetare la fața locului.
Încălțămintea și hainele ocupanților se ambalează individual și
etichetează clar cu numele purtătorilor. Dacă sunt ude/umede se usucă înainte de
a fi ambalate.
În cazul victimelor (persoane în viață sau cadavre) cu identitate
necunoscută se vor executa activitățile prevăzute conform formularisticii cerute
de fișele tip, datele și semnalmentele din fișele de identificare fiind
implementate de către criminaliști în aplicația informatizată CDN, în vederea
identificării acestora83.
În interiorul autovehiculului, de interes sunt zonele care pot furniza
urme/indicii care atestă poziția în vehicul a ocupanților: poziția scaunelor și a
oglinzilor (din interior și exterior), căptușeala interioară a portierelor din față,
volan, parbriz, g eamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioară a bordului,
consola centrală, schimbătorul de viteze, frâna de mână, airbag -uri, centuri de
siguranță, fețele tetierelor.
Airbag -urile declanșate (deschise) în urma impactului pot furniza
indicii temei nice cu privire la poziția ocupanților autovehiculelor, pe acestea
fiind identificate urme biologice aparținând persoanelor cu care au venit în
contact (imaginea nr. 19).
83Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 258.
47
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 19. aspect al unui airbag deschis pentru pasagerul din
dreapta –față; se observă multiplele urme biologice cu aspect de sânge prezente
pe acesta.
Airbag – urile deschise se ridică folosindu – se instrumentar steril,
împăturindu – se cu fața unde a avut loc impactul către interior, după decuparea
cu un bisturiu sau foarfece steril. Dacă este necesar mai întâi se usucă iar apoi se
ambalează în plic/sac din hârtie, care se etichetează și securizează prin sigilare
Va fi examinat parbrizul autovehiculului. Pe exteriorul acestuia pot fi
identificate urme aparținând victimei aflată în exterior, iar pe partea interioară,
urmele ocupanților (în special fire de păr și urme cu aspect de sânge). În
momentul impactului, ocupanții scaunelor din față lovesc de regulă parbrizul cu
capul, geamul fiind fisurat, cu crăpături radiale (imaginea nr. 20).
48
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 20 – detaliu ilustrând parbrizul spart în zona scaunului
șoferului.
În momentul producerii accidentului, presiunea e xercitată de centura
de siguranță asupra corpului uman determină apariția unor echimoze liniare a
căror poziție indică modul de purtare a centurii. Astfel, pentru conducătorul auto
echimoza va fi poziționată de la umărul stâng la șoldul drept, iar pentru
pasagerul din dreapta, de la umărul drept la șoldul stâng.84
După finalizarea cercetării la fața locului se va proceda la întocmirea
documentelor procedurale de fixare a rezultatelor cercetării locului faptei. Datele
cu privire la starea tehnică a autovehicu lului implicat în accident vor fi
menționate într -un proces – verbal, care va fi anexat la procesul – verbal de
cercetare la fața locului, împreună cu schița locului accidentului și va cuprinde
date privind85:
starea tehnică a sistemului de frânare, direcție și de
iluminat/semnalizare;
starea sistemului de închidere/deschidere a ușilor;
poziția acului de kilometraj, a manetei schimbătorului de viteze și a
ștergătoarelor de parbriz, a airbag -ului și a centurilor de siguranță;
temperatura apei din radia tor, conform indicațiilor de la bordul
autovehiculului;
presiunea din pneuri;
starea anvelopelor, existența urmelor de rupere a carcasei, explozie,
vulcanizare;
avariile produse.
84 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 256;
85 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 257.
49
La autovehiculele care folosesc diagrame tahograf, se vor efectua copii
pentr u fiecare autovehicul implicat și se vor atașa la raportul de stare tehnică.
În cazul autovehiculelor echipate cu unități electronice de control (ABS,
SRS, TCS, RSS, etc.) prevăzute cu memorie EEPROM (Erasble Programmable
Read Only) datele electronice cu p rivire la dinamica vehiculului pe timpul
desfășurării accidentului rămân stocate. Dacă există posibilități de obținere,
listingul cu datele decodate va fi anexat la procesul – verbal de constatare a stării
tehnice86.
4.5. PARTICULARITĂȚI ALE CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI ÎN
CAZUL ACCIDENTELOR DE CIRCULAȚIE .
4.5.1. Accidentele rutiere produse pe autostrăzi .
Deși sunt rare, accidentele rutiere produse pe autostrăzi sunt de regulă
adevărate dezastre prin prisma numărului de victime și pagubelor materiale
produse. Acest lucru este posibil în primul rând vitezei cu care autovehiculele
sunt conduse pe aceste artere de circulație dar și particularităților drumului
(imaginea nr. 21):
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
86 Colectiv, Crim inalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 256.
50
Imaginea nr. 21 – fotografie – schiță executată cu ocazia cercetării la fața locului
în cauza privind un accident rutier soldat cu 8 persoane decedate și 12 rănite pe
Autostrada București – Pitești.
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 22 – articol referitor la accidentul de circulație sus –
menționat, prezentat în presă.
Se impune oprirea totală a circulației autovehiculelor pe segmentul de
drum pe care s -a produs accidentul, cu devierea circulației pe alte drumuri
secundare, atunci câ nd acest lucru este posibil. De asemenea, forțele de poliție
participante vor fi sporite, având în vedere multitudinea sarcinilor ce trebuie
executate în astfel de cazuri.
4.5.2. Accidentele rutiere produse în mediul urban87.
În cazul accidentelor produse în mediul urban, la cercetarea locului
faptei există câteva avantaje: operativitatea sosirii echipei de cercetare la fața
locului și a echipelor medicale, rețeaua stradală de iluminat public pe timp de
noapte, existența unor m artori oculari – trecători pe stradă în momentul
producerii accidentului.
87 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 259.
51
4.5.3. Accidentele rutiere produse în mediul rural .
Practic, accidentele produse în mediul rural nu se diferențiază foarte mult
de cele produse în mediul urban. Există însă unele di ferențe spre exemplu în
cazul în care accidentul se produce pe ulițe sau străzi lăturalnice, caz în care
cercetarea se va desfășura în mod mai ușor datorită lipsei participanților la trafic.
Deși există acest avantaj, trebuie menționate și dezavantajele: l ipsa iluminatului
stradal pe timp de noapte, lipsa martorilor oculari, posibilitatea ca echipele
medicale și de cercetare să întârzie datorită distanței și particularităților
drumului: înzăpezit, greu accesibil, etc.88
88 Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, 2010, p. 259.
52
CAPITOLUL V
MIJLOACE MODERNE DE INVESTIGARE CRIMINALISTICĂ A
ACCIDENTELOR RUTIERE .
5.1. Dispozitivul de realizare a imaginilor sferice Spheron89.
Este un sistem digital mobil, ce are ca scop fixarea câmpului infracțional
cu ocazia investigării tehnico – științifice a locului faptei, prin intermediul
imaginilor sferice. Sistemul are o aplicabilitate generală însă este destinat
utilizării în special în situa țiile în care câmpul infracțional este extins. Prezintă
următoarele caracteristici:
sistem digital de scanare SpheronCam HDR
destinat fixării câmpului infracțional cu ocazia cercetării la fața
locului;
aplicabilitate în special în situațiile în care câm pul infracțional este
extins;
fixează câmpul faptei prin crearea unor imagini sferice ce permit
realizarea măsurătorilor imersive;
capabilitățile de stocare, management și audit încorporate și
portabile.
obiectivul Nikon Fisheye, cu unghi de poză de 18 0°, face o singură
rotație de 360 ° în jurul axei verticale;
sistemele electronice captează imaginea sferică, o codifică și o
stochează în dispozitivul mobil de stocare;
timpul de scanare variază in funcție de rezoluție și gradul de
luminozitate a locului de stație (între 2 min. și 12 min.);
posibilitatea efectuării de măsurători 3D pe imaginea sferică
rezultată;
imaginile sferice HDR permit vizualizarea tuturor intensităților de
lumină, deci vor fi vizibile obiectele aflate în umbră sau puternic iluminate.
5.2. Programele de proiectare de la CAD Zone – „Crime Zone” și „Crash
Zone”90.
Programele de proiectare de la CAD Zone – „Crime Zone” și „Crash
Zone” au fost create pentru a veni în întâmpinarea polițiștilor să creeze schițe ale
scenelor crimei sau accidentelor rutiere mai rapid și mai ușor. Aceste programe
conțin unelte speciale ce permit utilizatorului să creeze cu ușurință schițe
precise, perfect la scală, și ajută la economisirea de timp.
89 Revista Criminalistica nr. 32007, p. 15;
90 http://www.crimin alistic.ro.
53
„Crime Zone” și „Crash Zone” sunt în fond același program, doar
denumirea diferă. Ambele programe pot fi folosite pentru crearea de schițe ale
scenei crimei sau accidentului la fel de bine, nefiind necesară instalarea ambelor
programe. Programele conțin toate simbolurile pre -desen folosite pentru
schițarea scenelor crimelor sau accidentelor rutiere. În cazul desenării scenelor
accidentelor rutiere , programul cuprinde simboluri pentru autoturisme,
camioane, vehicule de urgență, motociclete, corpuri, semne de circulație, copaci,
arbuști, indicatori de vreme, etc. și are multe instrumente specifice pentru
desenarea de străzi, intersecții. Programul po ate efectua calcule ale vitezelor pre –
și post -impact pornind da la urmele de derapare. Această calculare ia în
considerare eficacitatea de frânare și modificarea factorului de fricțiune pe
suprafețe multiple, programul efectuând calculele folosind formule standard.
Pentru un rezultat bun, măsurătorile trebuie să fie corecte iar urmele de
derapare/frânare și locațiile vehiculelor din grafic să fie desenate exact conform
acestor măsurători.
„Crime Zone” și „Crash Zone” sunt programe de desenare pe bază de
vectori, ceea ce înseamnă că graficul este construit prin crearea unor obiecte
precum o linie, cercuri, dreptunghiuri, text, spații colorate etc. Cu ajutorul
programului se pot desena obiecte ce corespund cu măsurătorile exacte făcute la
locul faptei. Odată ce un obiect este desenat, mărimea sa nu se schimbă (cu
excepția cazurilor în care se optează pentru modificare), pri urmare se va
menține întotdeauna corectitudinea.
„Crime Zone” și „Crash Zone” pot fi folosite pentru crearea de schițe 2D
sau de modele co mplexe 3D ale unei scene (imaginile nr. 23 și 24)
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
54
Imaginea nr. 23
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 24
Imaginile nr. 23 și 24 – schița locului faptei executată cu
programele de proiectare Cad Zone.
5.3. Sursa de lumină cu lungime de undă variabilă „Polilight PL 500”91.
Polilight PL 500 este o sursă de lumină cu lungime de undă variabilă
pentru investigarea tehnico -științifică a locului faptei, care are o lampă cu xenon
cu o putere de 500 W și 12 filtre reglabile. Panoul său de comandă asigură
interschimbabilitatea filtrelor și reglarea lungimii de undă a luminii. Aparatul
este compact și poate fi folosit atâ t în laborator, cât și la locul faptei.
Durata de funcționare a lămpii de 500W este cuprinsă între 1000 și 3000
de ore, iar lumina sa are aceeași intensitate pe toată zona iluminată, în mod
asemănător luminii naturale, dar mult mai mare decât a acesteia.
În cazul accidentelor rutiere își dovedește utilitatea în special la
examinarea autoturismelor implicate, a obiectelor de vestimentație și corpului
victimei, a celorlalte obiecte existente la fața locului în vederea identificării
tuturor categoriilor de ur me și mijloace materiale de probă care interesează în
cauză.
91 Revista Criminalistica nr. 32007, p. 15.
55
(sursa: Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș)
Imaginea nr. 24 – sursa de lumină Polilight PL 500 și componentele sale.
5.4 Fotografia aeriană efectuată cu ajutorul mijloacelor de zbor U.A.V.92
Echipamentul și tehnicile de fotografiere s -au schimbat, dar nevoia de
adevăr și acuratețe în înregistrarea documentară a locului faptei a rămas și va
rămâne aceeași.Evoluția tehnicii și perfecționareamijloacelor moderne de pun ere
în practică, fac din criminalistică o știință care se perfecționează continuu. Din
vremea profesorului R.A. Reiss (1875 -1929), fondatorul Institutului de poliție
științifică de la Universitatea din Lousanne, care a pus bazele fotografiei
judiciare în a nul 1903, și până în zilele noastre, când aparatele foto conțin doar
circuite electrice, senzori și medii de stocare digitale, tehnica criminalistică a
trecut printr -un proces tehnologic revoluționar.
Dacă acum două decenii foloseam aparatele fo to analogice, acum
avem posibilitatea să manevrăm de la distanță aceste mijloace tehnice sau chiar
să le adaptăm la alte dispozitive, care, prin intermediul tehnologiei, pot chiar
zbura. În acest fel s -a dezvoltat și s -a preluat cu success de către toate ț ările
occidentale și de peste ocean așa numita fotografie aeriană.
Plecând de la simpla vizualizare a câmpului infracțional, care
poate fi făcută printr -o singură fotografie aeriană, ce ține loc de fotografie de
orientare sau schiță, până la tr ansformarea acesteia în mijloc principal de
fotogrammetrie, necesar în întocmirea schiței locului faptei, fotografia aeriană
92 http://www.crimin alistic.ro.
56
constituie un mijloc inovator de examinare criminalistică și de ce nu de
supraveghere, căutare și descoperire aeriană.
Perspectiva amplă a cadrelor foto sau video vizate din aer îmbinată
cu costul relativ mic de achiziționare a unor mijloace de zbor U.A.V. ( unmanned
aerial vehicles , denumirea oficială a dronelor) fac din aceste “mini -elicoptere”
un aliat permanent al organel or de poliție, și nu doar în lupta cu
infracționalitatea, ci și cu terorismul.
Trecând de faza de testare, aproximativ 5.000 de astfel de drone
sunt folosite de unitățile de poliție din S.U.A.. Belgia și Marea Britanie și alte
state care folosesc cu succes, în investigarea criminalistică, astfel de aparate de
zbor.
Cel puțin alte 50 de țări au drone, iar unele, inclusiv China,
Israelul și Iranul, au proprii producători. Companiile de aviație, dar și univer –
sitățile și cercetătorii guvern amentali proiectează o armată întreagă de aeronave
ale viitorului, vari ind ca dimensiuni de la colibri și libelule robotizate, până la
Phantom Eye, creat de Boeing, un gigant cu anvergura aripilor de 45 de metri93.
Când vine vorba despre fotogra fia judiciară operativă de orientare
a locului faptei, fotografiile aeriene sunt cele mai potrivite pentru a fi realizate.
Imagini ale zonelor înconjurătoare, ale drumurilor, potecilor și cursurilor de apă
și poziția lor la fața locului pot fi surprinse pr in fotografia aeriană. Din păcate,
nu orice echipă de cercetare la fața locului are la dispoziție un elicopter sau un
avion pentru a putea efectua fotografii aeriene94.
Fotografiile aeriene trebuie făcute cât de repede posibil, pentru a
putea sur prinde locul faptei nealterat de vreme (condiții nefavorabile, ploaie) și
alți factori de mediu, naturali sau produși de om.
Pentru efectuarea fotografiilor aeriene la fața locului cu ajutorul
unei drone este necesar, în primul rând, ca persoana care ghidează dispozitivul
de la sol să aibă cunoștințe în acest domeniu, deoarece manevrarea acestuia nu
este un lucru tocmai simplu. Există sisteme de vizualizare de la sol, în timp real,
a imaginilor surprinse de camera sau camerele video instalate pe d rona. Acest
sistem numit și FPV ( First -person view ) permite utilizatorului poziționarea
camerei de pe dronă astfel încât să fie surprinse cadrele de interes. De asemenea,
există și ochelari FPV speciali pentru ca „pilotul” dronei să vadă exact ceea ce
surprinde obiectivul camerei foto instalate la bordul UAV -ului.
Imaginea unui autovehicul privit din aer poate lămuri aspecte cu
privire la poziția acestuia în dinamica producerii unui accident rutier,
comparativ cu celelalte vehicule sau urmele form ă cu aspect de rulare -frânare.
Atașez în cele ce urmează astfel de fotografii care să reliefeze
beneficiile vizuale create cu ajutorul acestui mijloc tehnic de fotografiere.
93 Revista „Național Geografic” Martie 2013 ;
94 Criminalist Ag.Pr. de poliție Predescu Silviu Serviciul Criminalistic Timiș în ” Fotografia aeriană efectuată
cu ajutorul mijloa celor de zbor U.A.V” publicat pe http://www.criminalistic.ro op. cit. Henry C. Lee, Timothy
Palmbach, Marilyn T.Miller, „Henry Lee’s Crime Scene Handbook”, Elsevier Academic Press, 2007, pg. 80 .
57
(sursa http://www.criminalistic.ro )
Fotografii aeriane efectuate în curtea Inspectoratului de Poliție Județean
Timiș, cu ajutorul unei drone quadkopter, echipată cu o cameră foto -video
efectua măsurători direct pe fotografia în cauză, dacă sunt utilizate unități de
măsură convenționale și vi zibile. Pe lângă banda metrică, unitate de măsură ce
este folosită în mod curent de către criminaliști în investigarea locului faptei, se
poate utiliza și o altă unitate de măsură, mult mai vizibilă de la înălțime și
anume un pătrat cu latura de 1 metru aș ezat pe sol.
Acest element reprezintă o dimensiune – etalon în fotografia
digitală, dimensiune care este recunoscută de majoritatea programelor tip
C.A.D. și față de care se calculează apoi toate dimensiunile care interesează
pentru locul accide ntului.
Caracteristicile elementului de etalonare:95
– amplasare pe carosabil, la locul faptei, într -o poziție optimă față de
vehiculele implicate;
– etalonul trebuie să aibe laturile rigide, astfel încât pozița sa să fie
perfect orizontală pe carosabil;
– dacă suprafața locului faptei este extinsă, elementul de etalonare va fi
așezat de două ori, în două poziții diferite;
95 Criminalist Ag.Pr. de poliție Predescu Silviu Serviciul Criminali stic Timiș în ” Fotografia aeriană efectuată cu
ajutorul mijloacelor de zbor U.A.V ” publicat pe http: //www.criminalisti c.ro.
58
– fotografierea locului faptei împreun ă cu elementul de etalonare se va
realiza de la o înălțime de aproximativ 10 -15 metri, în funcție de aria câmpului
infracțional, si perpendicular pe sol.
Timpul petrecut în aer de un astfel de echipament nu depășește 20
minute în condiții normal e de exploatare, din acest motiv persoana care o
dirijează trebuie să manifeste mult tact și pricepere în manevrabilitatea acesteia.
Fotografiile se vor efectua la o rezoluție cât mai mare, care să permită ulterior
examinarea obiectelor de la sol fără a av ea defragmentări ale imaginii.
Legislație națională privind vehiculele aeriene fără pilot la bord
Legislația națională ce reglementează zborul unor astfel de drone
în spațiul aerian al României este deficitară. În cursul acestui an s -a demarat o
inițiativă legislativă ce vizează completarea și reglementarea activităților
aeronautice naționale, privind zborul aeronavelor fără pilot în spațiul aerian al
României.
Admisibilitatea la zbor a unor astfel de echipamente UAV având
masa de oper are mai mică de 150 Kg este permisul de zbor național.
În conformitate cu paragraful RACR -AZAC.610 (Reglementare
Aeronautica Civila Romana “Admisibilitatea la zbor a unor categorii de
aeronave civile” ), aliniatul (1), pentru UAV de categoria A (a șa cum sunt
definite în paragraful RACR -AZAC. 105 articolul (4) aliniatul (i) nu este
necesar nici un document de admisibilitate la zbor, cu excepția celor a căror
masă maximă la decolare depășește 15 Kg și sunt destinate operațiunilor de
lucru aerian96.
La momentul actual, cerințele referitoare la operarea aeronavelor
civile, inclusiv a UAV -urilor, sunt continute în următoarele acte normative:
1. Codul Aerian al României( Legea nr. 399/2005 publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 22 din 10/01/2006, modificată și completată);
2. HG 912/2010 „Procedura de autorizare a zborurilor în spațiul aerian
național precum și condițiile în care decolarea și aterizarea aeronavelor civile se
pot efectua și de pe alte terenuri sau suprafețe de apă decât aerodromurile
certificate” cu toate modificările și completările ulterioare;
3. Reglementarea Aeronautică Civilă Română -RACR -RA „Regulile
aerului”, ed. 2/2006, amendată și modifica tă.
96 Criminalist Ag.Pr. de poliție Predescu Silviu Serviciul Criminalistic Timiș în ” Fotografia aeriană efectuată cu
ajutorul mijloacelor de zbor U.A.V ” publicat pe http: //www.criminalisti c.ro.
59
CONCLUZII .
Lucrarea se bazează pe cercetarea la fața locului în caz de accident rutier
cu ajutorul fotografiei judiciare . Prin urmare rămân la ideea că locul săvârșirii
faptei este cel mai bogat în urme (probe), indife rent de natura infracțiunii, ia
studierea lui ajută la stabilirea cauzelor și a condițiilor producerii accide ntului.
Fotografia judiciară are un rol deosebit de important în fixarea, ridicarea
și examinarea locului unde s -a produs accidentul, fiind unul dintre cele mai
răspândite și mai obiective procedee folosite de organele de urmărire penală
pentru fixarea re zultatelor investigării crimialistice a accidentelor rutiere.
Fotografia judiciară, pe lângă rolul de mijloc de fixare, este folosită și ca
mijloc de ridicare a urmelor de la fața locului, ridicarea urmelor pe cale
fotografică aplicându -se înaintea tutror celorlalte mijloace de ridicare.
Cercetarea la fața locului este o activitate procedurală, și de tactică
criminalistică al cărui obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde
s-a săvârșit infracțiunea. Deci, cercetarea la fața locului se înscr ie printre
activitățile ce contribuie în mod substanțial la realizarea scopului procesului
penal.
Aplicarea fotogr afiei judiciare în activitatea de cercetare a infracțiunilor
ridică gradul de operativitate, accelerând și înlesnind urmărirea infractorilor.
Astfel, având la dispoziție fotografia de semnalmente, este posibilă ascultarea
simultană a martorilor domiciliați în localități diferite în vederea identificării
infractorilor, este posibilă identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută etc.
Lucrare a s-a întemeiat pe studiul aprofundat atât al fotografiei judiciare
cât și al cercetării la fața locului în caz de accident rutier, impotanța sa fiind dată
de faptul că rezultatele ei direcționează cercetările și condiționează însăși
finalitatea investigaț iilor. Cercetarea la fața locului este una dintre cele mai
complexe activități desfășurate de organele de urmărire penală și se face cu
dublu scop – de a cunoaște nemijlocit ambianț a generală a infracțiunii și pentru
a descoperi, ridica și fixa urmele inf racțiunii, în vederea descoperirii autorului.
Cercetarea la fața locului are un caracter imedi at și de neînlocuit. În
cazul accidentelor rutiere, studierea locului, indiferent de gravitatea
accidentului, este primordială și obligatorie.
Fotografia judiciar ă este prezentă, totodată, în diversele etape ale
cercetării criminalistice, uneori numai ca mijloc de probă, dar de cele mai multe
ori ca mijloc de cunoaștere. În această perioadă, fotografia judiciară este utlizată
în majoritatea cazurilor de cercetare a faptelor penale, în special a celor comise
prin moduri de operare deosebite, precum și în alte activități ale organelor de
urmărire penală.
Dar cu toate acestea aplicarea fotografiei judiciare în activitatea
organelor de urmărire penală nu poate fi unive rsală, nu rezolvă totul,
posibilitățile oferite de fotografie fiind încă limitate. Astfel, fotografia nu poate
da indicații precise privind temperatura, mirosul, cu privire la volumul și
60
plasarea exactă în spațiu a obiectelor, iar în cazul fotografiei în a lb-negru,
culoarea, că una din trăsăturile importante ale obiectelor, nu este redată inițial.
Rezultatele obținute cu ocazia cercetării constituie punctul de plecare și
determină direcțiile în care se vor desfășura ulterior cercetările.
Se permite astfel c unoașterea urmelor lăsate de făptuitor, a obiectelor și
mijloacelor materiale de probă rămase la fața locului, care vor conduce într -un
final la identificarea făptuitorului.
Indiferent de natura faptelor, locul de plecare pentru aflarea adevărului
este întotdeauna locul de săvârșire a faptei.
Din cele expuse mai sus rezultă că fotografia judiciară este un sistem de
metode și procedee tehnice speciale de fotografiere cu aplicație în activitatea de
investigare criminalistică a accidentelor rutiere, alătu ri de cercetarea la fața
locului în cazul accidentelor de trafic rutier.
61
BIBLIOGRAFIE .
1. Noul Cod penal ;
2. Noul Cod de Procedură Penală ;
3. Legea nr. 218/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române ;
4. Instrucțiunile nr. S/420 din 1.04.2003 privind cercetarea la fața
locului de către unitățile de poliție ;
5. Colectiv, Criminalistică, Culegere de lecții, Ed. Profiprint Impex
Tiparit, 2010 ;
6. Colectiv, Fotografia judiciară, ed. 1992 ;
7. V. Berchesan, Valorificarea știinifică a urmelor infracț iunii, vol. 1,
Ed. Little Star, 2002 ;
8. A. I. Vinberg, S. M. Mitricev, Criminalistică, Ed. Albatros,
București, 1953 ;
9. Dana Galieta Mincă, Paula Natalia Cochino, Eugenia Claudia Ion,
Accidentele grave de circulație în Romania problemă de sănătate
publică, articol publicat pe Net, 2004 ;
10. Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. ACTAMI, București,
2001 ;
11. Emilian Stancu, Criminalistică, vol. I, II, Ed. ACTAMI, București,
1997 ;
12. Emilian Stancu “Știința investigării infracț iunilor”, vol.II, Ed.
Tempus SRL, Buc urești, 1992 ;
13. Emilian Stancu , Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2010 ;
14. N.A. Selivanov, Fotografia judiciară, Ed. Academiei Romane,
București, 1961 ;
15. M.Kernbach “Medicina judiciarã”, Bucuresti, 1958 ;
16. C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1972 ;
17. I.Ursu si I.D.Cristescu "Ghidul procurorului criminalist", vol.II,
Ed.Helicon, Timisoara, 1994 ;
18. Helmut Stampt, Practica fotografică, Ed. Bucuresti, 1958 ;
19. Colectiv, Indrumar practic de criminalistică pentru subofițe rii de
poliție, Serviciul editorial și cinematografic al Ministerului de
Interne, București, 1984 ;
20. Colectiv, Tratat practic de criminalistică, vol. I, Serviciul editorial
de presa al Ministerului de Interne, București, 1976
21. C.Aioanițoaie, Curs de tactica c riminalistică, Academia de Poliție
„A.I.Cuza”, București, 1983 ;
22. Colectiv, Fotografia judiciară, Ed. Ministerului de Interne, 1992
62
23. Ștefan Popa, Nicolae Stoica, Fotografia judiciară, Ed. Albatros,
1992 ;
24. Iuliu Pogany, Fotografia de la teorie la practică, Ed. Științifică și
Tehnică, Bucuresti ;
25. N. Ionescu, Fotografia de semnalmente î n Romania, în culegerea
de referate intitulată “Școala românească de criminalis tică”,
editată de Ministerul de Interne, Bucureș ti, 1975 ;
26. Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnică, 1973 ;
27. Ioan Negrea, Lecția de fotografie , Ed. Albatros, București, 1982 ;
28. Lazăr Cârjan, Mihai Chiper, Criminalistică, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2009 ;
29. Pășescu, Gheorghe, Interpretarea criminalistică a urmelor la locul
faptei , Editura Național, 2000 ;
30. Pierre Montel, Toute la photographie, Librairie Larousse, Paris,
1974 ;
31. Revista ’’Criminalistica’’ ;
32. Revista „Național Geografic” Martie 2013 ;
33. Revista Criminalistica nr. 32007 ;
34. http://www.criminalistic.ro ;
35. Site www. Kodak.com .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Marin Nicoleta -Cristina [600228] (ID: 600228)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.