Marimi Relative, Medii Si Indicatorii Variatiei Pentru Total Cheltuieli Bugetare In Municipiul Focsani pe Perioada 1996 2006

Cuprins:

Sistemul bugetelor publice ………………………………………………………….. 3

Execuția de casă a cheltuielilor bugetare la Trezoreria municipiului Focsani ………………………………………………………………………………………………… 5

Concluzii si propuneri ……………………………………………….. 23

Bibliografie …………………………………………………………… 26

Anexă ……………………………………………………………………………………….. 27

Sistemul bugetelor publice

La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Noțiunea de sistem bugetar semnifică faptul că acesta are mai multe componente bugetare care se individualizează printr-o serie de trăsături specifice (competențe de programare, adoptare, execuție și încheiere, surse de constituire a veniturilor, destinația cheltuielilor, nivelul teritorial de aplicare etc.) , dar și trăsături comune care le reunește.

Sistemul bugetar este diferențiat în primul rând în funcție de structura organizatorică a statului. Țara noastră, fiind o țară de tip unitar, este organizată în unități administrativ-teritoriale la care funcționează organe ale puterii și administrației de stat locale, subordonate direct autorităților centrale. Unitățile administrativ-teritoriale sunt cunoscute drept județe și comune. Astfel, structura sistemului bugetar cuprinde un buget al autorităților publice centrale și bugete locale care corespund unităților administrativ-teritoriale.

În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei țări, fiind expresia unui tip specific de relații financiare –relații bugetare- care se manifestă în procesele formării, repartizării și utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel național și de la nivelul unităților sale administrativ-teritoriale. Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relațiilor economice ce se manifestă în procesele formării și utilizării principalului fond centralizat de mijloace bănești al statului și a fondurilor unităților administrativ-teritoriale, în vederea finanțării activităților destinate creșterii nivelului de trai.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar se face în funcție de modul în care au fost delimitate atribuțiile între aparatul de stat central și cel local. Nevoile de resurse la nivelul întregii societăți și posibilitățile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat. Acest buget reflectă fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale și nefiscale, și de repartizare a acestora pe destinații, în conformitate cu nevoia socială și cu obiectivele de politică financiară specifice anului la care se referă.

Calitatea de sistem, pentru toate relațiile bugetare, este susținută de faptul că acestea sunt relații economice cu exprimare valorică, relații de repartiție, relații de constituire și repartizare a unor fonduri centralizate și relații de satisfacere a unor interese publice. În același timp, relațiile bugetare mai pot fi grupate, din anumite motive, având în vedere împărțirea intereselor generale în centrale și locale, împărțirea administrativ-teritorială a țării, și în funcție de satisfacerea într-o mai mare măsură a unor cerințe publice, prin folosirea de relații specifice ce au ca efect o mai bună administrare a mijloacelor bănești de mobilizat în interesul public. De aici, și prezența în economie și suprastructură a unor componente bugetare distincte, care pe lângă preluarea caracteristicilor comune, se detașează în relațiile specifice potrivit cu o anumită motivație economică sau administrativă.

Potrivit legislației, sistemul bugetar din România are drept componente următoarele:

Bugetul de stat;

Bugetele locale;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de sănătate;

Bugetele fondurilor speciale;

În legătură cu unitatea sistemului bugetar, ca principiu, apare evidentă abaterea de la acesta, prin existența celorlalte componente bugetare alături de bugetul de stat. Gruparea bugetelor se poate face după mai multe criterii, rezultând astfel mai multe interpretări asupra relațiilor specifice.

După adresarea pe care o au bugetele pot fi structurate în bugete generale, cu adresare către mai multe categorii de contribuabili și destinații de cheltuieli (bugetul de stat și bugetele locale) și bugete specifice, vizând anumite domenii de activitate sau categorii de acțiuni publice, considerate majore (bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale). Gruparea mai poate continua prin structurarea acestor componente în bugete centrale –la nivel central și bugete locale –ale unităților administrativ-teritoriale.

Execuția de casă a cheltuielilor bugetare la Trezoreria municipiului Focsani

În fiecare an, prin legea bugetară anuală sunt aprobate credite bugetare, acestea reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce se pot efectua în cursul unui exercițiu bugetar. Creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurtătoare de dobândă vizând finanțarea bugetară definitivă și gratuită cu respectarea principiului utilizării în conformitate cu destinația pentru care s-au aprobat de către Parlament. Acestea nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui exercițiu decât cel pentru care au fost aprobate, orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie a anului financiar în curs urmând a fi plătita în contul bugetului anului următor. De asemenea, sunt interzise virările de credite bugetare de la un ordonator principal la altul sau la nivelul unui ordonator, de la un capitol la altul. Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale casificației bugatare, care nu contravin legislației, sunt de competența fiecărui ordonator de credite, pentru bugetul propriu și bugetele unităților subordonate.

Răspunderea pentru modul cum sunt cheltuite sumele aprobate prin legea bugetară anuală revine în primul rând ordonatorilor de credite.

Figura 3. Repartizarea creditelor bugetare

Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare pe unități ierarhic inferioare,în raport cu sarcinile acestora și cu veniturile cuprinse în bugetele acestora. Prin activitatea proprie, ordonatorii principali aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu. Pentru bugetul de stat ordonatorii principali sunt miniștri și conducătorii organelor centrale care asigură repartizarea creditelor bugatare pe întreaga ierarhie a unităților subordonate și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu. La fel, ordonatorii secundari, asigură repartizarea creditelor bugetare unităților subordonate și a celor din bugetul propriu. Ordonatorii de credite asigură și controlul preventiv al cheltuielilor și controlul de gestiune.

În execuția părții de cheltuieli a bugetului de stat se parcurg, succesiv următoarele patru etape: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata. Angajarea este etapa cea mai importantă în execuția cheltuielilor deoarece de ea depinde încadrarea lor în limitele creditelor bugetare aprobate. Ea constă în asumarea de către un organism public a obligației de a plăti unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă de bani (repartizată din bugetul de stat) pe baza unui act juridic (contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească) care este legată de livrarea unor furnituri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii în folosul statului etc. competența în angajarea cheltuielilor revine de regulă conducătorilor instituțiilor publice ce au calitatea de ordonatori principali de credite și în mod excepțional și de ordonatori secundari de credite. Lichidarea este opereția prin care se constată serviciul făcut în favoarea instituției publice în funcție de care se sabilește cuantumul plății ce urmează fi efectuată din creditul bugetar aprobat. Datorită faptului că în momentul angajării sumele datorate nu pot fi stabilite cu precizie, determinarea exactă a sumelor de plată se efectuează în această etapă pe baza unor acte justificative cu privire la livrarea mărfurilor, lucrările executate și serviciile prestate, fiind realizată posterior prestațiilor către instituția de stat angajatoare de cheltuieli bugetare.

Ordonanțarea reprezintă emiterea unui ordin de plată sau a unei dispoziții de plată, a unei sume de bani în favoarea unui terț, sumă ce a fost determinată pe baza evaluării realizate prin lichidare. În general, datorită faptului că pe baza acestor acte sunt afectate resursele statului, dispozițiile sau ordinile de plată trebuie vizate de către persoanele care exercită controlul preventiv. Plata este operețiunea prin care se realizează stingerea obligațiilor bănești ale statului față de terții care au efectuat anumite prestări în favoarea unei instituții sau a unui organ public.

Primele trei operețiuni sunt efectuate de către ordonatorii de credite bugetare sau împuterniciții acestora iar plata se efectuează numai de gestionarii banilor publici (contabili plătitori sau casieri), aceasta în scopul realizării unei delimitări între funcția de dispoziție în materie de cheltuieli publice și funcția de mânuire a banilor publici pentru a preîntâmpina dalapidările, deturnările de fonduri, fraudele.

Primul pas care se efectuează în procedura execuției cheltuielilor este deschiderea bugetară ce se realizează la cererea ordonatorilor de credite și constă în alimentarea cu fonduri de către Ministerul Finanțelor Publice a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Această alimentare se efectuează în limitele creditelor bugetare aprobate, potrivit destinației și în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior, în conformitate cu prevederile dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Deschiderea creditelor bugetare declanșează practic procesul de folosire a acestora în scopul realizării obiectivelor aprobate.

În cazul bugetului de stat, orice cheltuială din sumele alocate prin bugetul de stat se poate aproba de către ordonatorul de credite și efectua numai dacă a fost prealabil avizată de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.

În vederea deschiderii creditelor bugetare, ordonatorii principali de credite întocmesc o cerere de deschidere a creditelor bugetare pentru fiecare capitol de cheltuieli aprobat, cu defalcare pe categorii de cheltuieli. Creditele se solicită pentru necesarul de cheltuieli pentru un trimestru și în limita prevederilor trimestriale. Cererea se prezintă până în ziua de 20 din ultima lună a trimestrului, împreună cu o notă de fundamentare Direcției Generale a Trezoreriei.

Odată cu depunerea cererii pentru deschiderea de credite, ordonatorii principali de credite prezintă Ministerului Finanțelor Publice o „notă justificativă”, precum și „dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor”, pentru următoarele tipuri de cheltuieli: cheltuieli proprii; cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine; cheltuielile instituțiilor publice direct subordonate ai căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorului de credit trețiar. În acest scop ordonatorii principali întocmesc „Dispoziția bugetară pentru repartizarea creditelor” aferentă cheltuielilor proprii, precum și pentru instituțiile din subordine, în trei exemplare.

Cererile pentru deschiderea de credite bugetare, se verifică urmărindu-se încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor aprobate și neconsumate pe prima perioadă pentru care se solicită creditele respective, precum și completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și îmborderarea. În această etapă de verificare se analizează și conținutul „Notelor justificative”, care se întocmesc pentru categoriile d, precum și pentru instituțiile din subordine, în trei exemplare.

Cererile pentru deschiderea de credite bugetare, se verifică urmărindu-se încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor aprobate și neconsumate pe prima perioadă pentru care se solicită creditele respective, precum și completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și îmborderarea. În această etapă de verificare se analizează și conținutul „Notelor justificative”, care se întocmesc pentru categoriile de cheltuieli menționate în cererile pentru deschiderea creditelor bugetare, în scopul stabilirii nivelului disponibilităților, a cheltuielilor preliminate și pe aceasă bază a determinării mărimii creditelor ce pot fi deschise. Totodată, Direcția Generală a Trezoreriei verifică încadrarea valorii totale a „Dispozițiilor pentru repartizarea creditelor’ în totalul creditului bugetar cât și pe subdiviziunile acestuia. Cererile pentru deschiderea creditelor care nu sunt întocmite corect se restituie.

Direcția Generală a Trezoreriei, după primirea și verificarea acestor documente reține primul exemplar și al doilea din cererea de deschidere a creditelor bugetare, precum și primul exemplar din nota justificativă și dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor, în baza cărora înregistreză în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului, repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite, pe seama instituțiilor din subordine aflate în județe și municipiul București.

După înregistrarea în contabilitatea proprie, aceasta, expediază prin poșta specială la Direcția de trezorerie județeană și a municipiului București exemplarul doi din dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor, prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor din subordinea ministerelor, care se află în județul respectiv. Documentele se transmit cu un borderou în dublu exemplar, din care exemplarul al doilea se restituie Trezoreriei Centrale pentru confirmarea primirii documentelor respective. Exemplarul trei din cererea de deschidere a creditelor se restituie ordonatorului principal de credite, prin care se confirmă deschiderea creditelor bugetare pe trimestrul respestiv. Acest traseu pe care îl parcurg cererile de deschidere a creditelor este prezentat în figura 4:

Figura 4. Circuitul cererilor pentru deschiderea de credite de la bugetul de stat

La Direcția de trezorerie județeană se primesc dispozițiile bugetare pe baza borderoului, verificându-se existența documentelor menționate de acesta, se semnează de primire pe exemplarul al doilea al borderoului, după care îl expediază înapoi, Trezoreriei Centrale. Direcția de trezorerie județeană grupează dispozițiile bugetare pe localitățile în care își au sediul instituțiile respective (județ, municipiu, oraș, comună), apoi întocmește borderoul în dublu exemplar din dispozițiile bugetare aferente fiecărei localități din județ, și le expediază prin poștă sau curier, trezoreriilor municipale, orășenești și percepțiilor.

Trezoreria municipală verifică dispozițiile bugetare cu borderoul, semnează de primire exemplarul doi al borderoului, după care se trimite înapoi Direcției de trezorerie județeană pentru confirmarea primirii dispozițiilor bugetare, iar borderoul se păstrează împreună cu primul exemplar.

În cazul în care au fost repartizate de către ministere credite bugetare ordonatorilor secundari de credite (direcția sanitară, inspectoratul de învățământ etc.), aceștia au obligația ca în termen de două zile să prezinte dispoziții bugetare pentru repartizarea creditelor la instituțiile din subordine aflate în localitatea din cadrul județului respectiv, precum și pentru cheltuieli proprii.

Creditele din bugetul de stat pentru transferuri către bugetele locale se deschid de către Ministerul Finanțelor Publice pe seama Direcției de trezorerie județeană , iar aceasta la rândul ei repartizează creditele la trezoreriile teritoriale din subordinea sa. Pentru solicitarea creditelor din bugetul de stat pentru transferuri, Direcția trezoreriei județene întocmește și prezintă Ministerului Finanțelor Publice o „Cerere de deschidere de credite” însoțită de o „Notă justificativă” privind solicitarea transferurilor din bugetul de stat.

Ministerele și celelalte organe centrale ale administrației de stat care deschid credite bugetare pentru acoperirea subvențiilor și a diferențelor de preț la regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, vor repartiza credite deschise numai la unitățile din subordine a căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor secundari de credite sau terțiari, după care se asigură acordarea fondurilor respective. În caz contrar, utilizarea creditelor respective se va face la nivelul ordonatorilor principali de credite.

Creditele deschise se înregistrează în contabilitatea trezoreriei de la toate nivelele pe baza cererilor de deschidere a dispozițiilor bugetare, în contul din afara bilanțului „01-credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați din bugetul de stat”. Acest cont se deschide în evidența analitică a trezoreriei pe fiecare capitol de cheltuieli și subcapitole, după caz, și pe categorii de cheltuieli, și este folosit în execuție ca limita maximă până la care pot fi admise plăti către instituțiile publice respective.

Creditele detaliate deschise și repartizate din bugetul de stat între anii 1996-2006 prin intermediul Direcției de trezorerie și contabilitate publică, ce funcționează în cadrul Administrației financiare a municipiului Focșani, sunt prezente în tabelele din Anexa1.

In tabelul 1. și diagrama 1. sunt prezentate fondurile bugetare acordate în intervalul anilor 1996-2006, din care se observa o creștere semnificativă a cheltuielilor bugetare de la an la an, excepție făcând anul 1997 care a înregistrat un nivel mai scăzut față de anul precedent.

Tabel 1. Nivelul total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

Diagrama 1. Nivelul total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

Pentru a afla o medie a cheltuielilor înregistrate în anii 1996-2006 la nivelul Municipiului Focșani se va utiliza media cronologică simplă (), deoarece termenii dinamici statistici sunt plasați la distanțe egale unul de altul. In urma calculelor s-a obținut un nivel mediu al totalului creditelor bugetare deschise și repartizate în valoare de 195516935 lei.

Tabel 2. Modificarea absolută la nivelul total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

Tabel 3. Indicele dinamic a nivelului total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

In tabelul 2. este prezentată “modificarea absolută cu bază în lanț” pe decursul anilor analizați, care se obține făcând diferența dintre nivelul fiecărei perioade și nivelul perioadei imediat următoare (). Astfel în anul 1997 putem observa o scădere a cheltuielilor cu 2,706,300lei față de anul precedent, însă în anul 2004 se înregistrează cea mai mare creștere față de anul anterior, înregistrându-se o majorare cu 114,394,000lei.

In tabelul 3. este calculat “indicele dinamic cu bază în lanț”, care arată de câte ori s-a modificat un proces sau un fenomen de-a lungul timpului, el este determinat de formula: . Cea mai mică dinamică înregistrându-se în anul 2000 când aceasta a fost de 100.07%, iar cea mai mare fiind în 1998, aceasta atingând 172.50%.

Calculând “indecele în bază fixă” pentru anul 2006, având drept bază anul 1996 vom observa o dinamică de 2,542.78% ceea ce semnifică o creștere foarte mare a inflației.

Tabel 4. Ritmul de creștere al nivelului total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

In tabelul 4. prezintă “ritmul de creștere (scădere) cu bază în lanț”, care exprimă cu câte procente nivelul cheltuielilor atins în perioada curentă depășește nivelul atins în anul precedent. Astfel, în anul 1997 nivelul total al creditelor bugetare deschise și repartizate scade cu 14,58% fată de anul precedent, iar în 1999 se inregistreaza cea mai mare creștere.

Diagrama 2. Ritmul de creștere al nivelului total al creditelor bugetare deschise și repartizate pe fiecare an

Tabel 5. Soldul rămas în urma execuției de casă

In tabelul 5 sunt prezentate soldurile rezultate în urma exercițiului de casă desfașurat la nivelul Trezorerie Municipiului Focșani, sume care au fost aprobate spre decontare însă în urma plăților au rămas nealocate. Astfel, soldul cel mai mic este în 2002 de 0.1556%, ceea ce denotă că atunci au fost cel mai bine repartizate creditele bugetare. La polul opus acestui an se află 2005, care a înregistrat un sold de 49,495,000, respectiv 9.7653% din creditele deschise.

Tabel 6. Ponderea cheltuielilor bugetare în funcție de domeniul de activitate

Tabelul 6 prezintă ponderea și totalul cheltuielilor bugetare înregistrate la nivelul Trezoreriei Focșani în intervalul anilor 1996-2006, acestea având o marjă de eroare deoarece în anii precizați nu s-au înregistrat continuu activități bugetare la nivel local, aceasta datorându-se legislației care a efectuat mutări ale cheltuielilor de la local la central și invers.

Din tabelul 6. rezultă că instituțiile care au primit credite în valoarea cea mai mare sunt de la asigurări și asistență socială cu 24.39% din totalul creditelor repartizate, urmate de cele din învățământ cu 22.85%, cea mai mică pondere având-o domeniul de activitate al tranzacțiilor privind datorii publice și împrumuturi cu un procent de aproximativ 0.74%.

Diagrama 3. Ponderea cheltuielilor bugetare în funcție de domeniul de activitate

În cazul bugetelor locale, administrarea acestor bugete se asigură de către Consiliile locale. Funcția de ordonator principal de credite în cazul bugetelor locale este îndeplinită de către primari, sau după caz de președintele Consiliului județean.

Cheltuielile se efectuează în limita prevederilor din bugetul local, cu repartizarea pe trimestre a acestora. Sursele de acoperire a cheltuielilor sunt veniturile proprii și transferurile din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local respectiv. Plățile dispuse de ordonatorii de credite se efectuează prin trezorerie numai după deschiderea creditelor bugetare din bugetul local.

Pentru derularea în bune condiții a executării bugetelor locale și efectuării plăților, la deschiderea creditelor din bugetul local, ordonatorii principali de credite stabilesc lunar cheltuielile ce urmează a se efectua din bugetul propriu, ținând cont de cheltuielile aprobate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile proprii și transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acoperă plățile repective.

Ordonatorul principal de credite determină volumul creditelor bugetare în limita cărora urmează să se efectueze plăți prin trezorerie din mijloacele bugetului local, atât pentru activitatea proprie cât și pentru instituțiile publice din subordine. În acest sens, fiecare ordonator principal de credite întocmește necesarul de credite care urmează a se deschide pentru luna respectivă, completând „Comunicarea de deschidere a creditelor”. Acest document se întocmește în două exemplare, la nivelul fiecărui capitol de cheltuieli aprobat în bugetul local, și se prezintă până în ziua de 20 din fiecare lună, pentru creditele aferente lunii următoare.

Documentul se prezintă „Serviciului contabilitate” din cadrul trezoreriei care va verifica și analiza încadrarea creditelor bugetare deschise în prevederile bugetelor locale aprobate anual, cu repartizare pe trimestre. Totodată se verifică și dacă aceste credite au acoperire din venituri proprii (sold la începutul lunii, veniturile ce urmează a se încasa în luna respectivă) și subvențiile ce urmează a fi acordate de la bugetul de stat în completarea veniturilor proprii pentru luna respectivă. Creditele bugetare deschise trebuie să se încadreaze în prevederile aprobate prin bugetul local.

După analiză și verificare, aceste credite se înregistrează în contul din afara bilanțului „02 Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor finanțați din bugetele locale”. Din creditele bugetare deschise ordonatorul principal repartizează creditele înstituțiilor publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atributele ordonatorilor secundari sau terțiari de credite. Repartizarea creditelor bugetare se efectuează pe baza documentului „Dispoziție bugetară” care se prezintă „Compartimentului controlul și evidența cheltuielilor” pentru a verifica încadrarea acestora în suma creditelor deschise pe capitole înregistrate pe seama unităților administrativ-teritoriale respective.

Ordonatorii de credite pot dispune plăți din creditele deschise și repartizate astfel: în conturile lor, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri și cheltuieli, cheltuieli materiale și prestări servicii, și în contul instituțiilor din subordine pentru cheltuieli de capital.

Plățile din creditele bugetare deschise se efectuează din inițiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare. Astfel plățile pot fi dispuse: în numerar, prin casieria instituțiilor și prin decontare în cont, în favoarea agenților economici care au livrat mărfuri, alimente, materiale, combustibil, au prestat servicii sau executat lucrări.

În vederea efectuării plăților prin trezorerie se folosesc următoarele forme: cecul pentru eliberarea numerarului din cont; ordinul de plată prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăți din conturile sale în favoarea agenților economici, bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; factura cu dispoziție de încasare întocmită de furnizori pentru o instituție publică, ca urmare a livrării mărfurilor, combustibilului, energiei electrice, prestării serviciilor și executării lucrărilor, pe baza contractelor încheiate sau comenzilor transmise.

Ordinele de plată întocmite de instituțiile publice din raza căreia este arondată instituția respectivă se grupează și totalizează zilnic, distinct pe operațiuni și pe bănci de destinație. Pe baza documentelor grupate, serviciul „Contabilitate decontări” întocmește un document de plați centralizator pentru operațiunile de plăți dispuse din conturile instituțiilor publice pentru care s-a creditat contul trezoreriei. Ordinul de plată centralizator se întocmește în două exemplare: primul exemplar, împreună cu documentele anexate se transmit Direcției de trezorerie județene, prin postă sau delegat special; al doilea exemplar se reține de trezorerie ca document justificativ privind efectuarea plăților din contul corespondent.

Direcția de trezorerie județeană, la primirea documentelor de la trezoreriile municipale și orășenești, verifică concordanța dintre ordinele de plată centralizatoare cu documentele anexate și apoi regrupează toate documentele primite de la trezorerii, pe sedii de bănci și întocmește pentru fiecare bancă la care furnizorii sau creditorii au conturile deschise și cărora urmează să li se efectueze virarea sumelor, un ordin de plată centralizator. Documentele primite de la trezoreriile subordonate trebuie prelucrate în ziua primirii, fiind interzisă prelucrarea în ziua următoare.

La sucursala județeană Băncii Naționale a României, după ce se primește ordinul de plată centralizator al trezoreriei județene, se operează în conturi și a doua zi este expediat extrasul de cont. Trezoreria județeană, după ce primește extrasul, avizează trezoreriile subordonate plătitoare asupra efectuării plății prin extrasul de cont emis de aceasta. Trezoreriile componente, pe baza extraselor, verifică modul de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor.

Cheltuiala publică are o situație paradoxală: pe de-o patre, i se conferă a importanță hotărâtoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile și apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor; pe de altă parte însă, nu se regăsesc preocupări privind natura cheltuielii publice și influiența acesteia în viața social-economică.

În concepția modernă asupra finanțelor publice, cheltuiala publică este cercetată și apreciată în primul rând prin prisma naturii sale, ceea ce contează nu este atât mărimea ei cât mai ales efectele pe care le induce în viața social-economică.

Concluzii si propuneri

Autoritățile publice centrale sunt obligate să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Acest program este supus discuției și aprobării puterii legislative supreme, Parlamentul, și reprezintă bugetul general consolidat.

Motivația principală pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea că, prin structurarea și dimansionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice și se vizează o cheltuire eficientă a acestora.

La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Noțiune de sistem bugetar semnifică faptul că acesta are mai multe componente bugetare care se individualizează printr-o serie de trăsături specifice (competențe de programare, adoptare, execuție și încheiere, surse de constituire a veniturilor, destinația cheltuielilor, nivelul teritorial de aplicare etc.) , dar și trăsături comune care le reunește.

Soluționarea problemelor din finanțele publice, este realizată prin participarea unei multitudini de instituții ale statului, care formează aparatul financiar. Prin aparat financiar de stat înțelegem în sens larg, toate organele care contribuie în mod direct la înfăptuirea activității financiare a statului. În sens restrâns, sunt desemnate doar orgnele de specialitate ale statului cu atribuții în domeniul financiar. Astfel, aparatul financiar cuprinde două grupe de organe: organe ale statului cu competență generală și organe ale statului cu competentță specială.

Execuția bugetului constă în încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor aprobate de Parlament. Fiind un proces deosebit de amplu și de complex, la execuția bugetului participă un număr foarte mare de operatori bugetari, începând cu aparatul fiscal central și teritorial al Ministerului Finanțelor Publice, ministere și alte instituții guvernamentale, până la instituțiile publice operative – școli, spitale, muzee, unități militate, instanțe judecătorești, unități administrativ-teritoriale și alte entități publice care primesc transferuri sau sunt finanțate de la bugetul de stat.

Responsabilitatea execuției bugetare revine Guvernului, prin instituțiile sale componente, cărora li s-a acordat competențe de administrare atât în procesul de colectare la un nivel cât mai ridicat al veniturilor, cât și a procesului de utilizare eficientă a alocațiilor bugetare, respectându-se principiul potrivit căruia cheltuielile bugetare aprobate reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite, instituțiile publice fiind obligate să respecte întocmai destinațiile stabilite pentru fiecare alocație bugetară.

Prin Trezoreria Finanțelor Publice se asigură utilizarea resurselor statului cu o eficiență sporită de către instituțiile din sectorul public sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea destinației fondurilor aprobate de către Parlamentul României, precum și întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banului public.

Controlul exercitat prin acest sistem operațional al trezoreriei constituie un sistem sigur de gestionare eficientă și utilizare a fondurilor de către instituțiile publice, sub aspectul legalității, al încadrării în prevederile bugetare și în disponibilitățile bănești existente.

Un rezultat deosebit al activității trezoreriei asupra finanțelor publice este acela al asigurării menținerii echilibrului bugetar ce s-a înfăptuit încă din faza incipientă a execuției bugetare, urmare a procesului de efectuare a cheltuielilor pe baza deschiderii de credite, întrucât aceste deschideri se aprobă în sistemul trezoreriei, respectiv Trezoreria Centrală pentru bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat și Trezoreriile teritoriale funcționale pentru bugetele locale în limita prevederilor din buget.

În ce privește restructurarea sistemului contabil și de informare, scopul trebuie să fie acela de a se asigura că unitățile beneficiare de fonduri vor înregistra diversele faze ale implementării cheltuielilor de la angajament până la plată în conturile din cadrul registrului central al sistemului de trezorerie. Aceasta trebuie să reprezinta baza asigurării conformității fiecărei operațiuni cu repectiva alocare de la buget și a repectării limitelor financiare care ar urma să fie stabilite periodic pentru fiecare organism instituțional. Toate operațiunile trebuie înregistrate în cadrul sistemului în conformitate cu regulile contabile, obiectivul urărit fiind acela de a asigura înregistrarea mereu actualizată a execuției tuturor operațiunilor financiar-fiscale inițiate de Guvern.

Luând în considerare actualul context international, principalele caracteristici ale politicii bugetare în perioada urmatoare, care vor fi subordonate obiectivelor de susținere a creșterii economice și de reducere a inflației și atingerii unui deficit bugetar la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice,
având în vedere opiniile și recomandarile Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale, referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare în sensul diminuarii cheltuielilor curente de administrare și alocarea cu prioritate a resurselor catre proiecte cu efect multiplicator în economie care reprezintă principalul mijloc de limitare a ritmului de scadere economică și de compensare parțială a reducerii activității din sectorul privat, pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să reduca volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.

BIBLIOGRAFIE

Basno Cezar- Introducere în teoria finanțelor publice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2000

Ciobanu Vasile- Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Curs universitar, Craiova, 2001

PetriSor Emilia – Probabilități si statistică .Aplicații în economie și inginerie, Ed. Politehnica, Timisoara 2003

Țițan Emilia – Statistică.Teorie si aplicații în sectorul terțiar. Ed. Meteor Press, Bucuresti 2002

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13 august 2002, cu modificarile si completarile ulterioare

Anexa 1. Cheltuieli bugetare pe domenii de activitate realizate la Trezoreria Municipiului Focșani în perioada 1996-2006