Marimea Esantionului Si Constituirea Lui

INTRODUCERE

Pe plan internațional există o vădită preocupare în toate domeniile de activitate pentru pregătirea profesională a tinerilor ca forță de muncă viitoare performantă. Având în vedere faptul că mulți lucrători intră în câmpul muncii încă din adolescență și sunt supuși riscurilor domeniului de activitate în care muncesc, eforturile de prevenire a riscurilor și accidentelor de muncă trebuie să vizeze în mod special acest segment de populație. Acest demers se reflectă într-o intensă preocupare a Agenției Europene a Securității și Sănătății în Muncă pentru integrarea informațiilor despre sănătate și securitate în muncă în programele de pregătire, încă de pe băncile școlii, în vederea reducerii accidentelor și riscurilor în muncă la tinerii lucrători.

Promovarea unei culturi a prevenirii care să susțină obiectivul unor companii mai performante în Europa, prin locuri de muncă mai sigure și printr-o forță de muncă mai sănătoasă și mai productivă reprezintă unul dintre obiectivele majore ale European Agency for Safety and Health at Work.

„Tineri lucrători” este sintagma care definește persoane cuprinse în grupa de vârstă 15-24 ani, care iau parte la activități de muncă în diferite moduri. Sunt incluse în aceste activități ore de practică în învățământul vocațional sau în companii, elevi care lucrează, studenți care lucrează în timpul liber (vacanță, weekend, seri) și tineri care au părăsit sistemul educațional și au început munca. (European Agency for Safety and Health at Work, Young Workers – Facts and Figures, 2007, http://osha.europa.eu/en/publications/reports/TE7606507ENC/view).

Conform studiilor, tinerii lucrători sunt mai supuși riscurilor la muncă decât persoanele în vârstă (Breslin and Smith, 2005; Laberge and Ledoux, 2011). Tinerii lucrători au prejudicii mai mari decât persoanele adulte pe același post (Castillo et al., 1999; Breslin et al. 2003, 2006; Salminen, 2004).

Cu toate acestea, leziunile provocate în rândul tinerilor muncitori au fost raportate ca fiind mai puțin frecvent fatale decât cele ale lucrătorilor în vârstă, deoarece lucrătorii tineri rezistat impactului mai bine decât lucrătorii în vârstă (Salminen, 2004).

Conform statisticilor, rata accidentelor la locul de muncă nesoldate cu morți este cu peste 40 % mai mare în rândul lucrătorilor tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani decât la nivelul forței de muncă în ansamblu. De asemenea, tinerii sunt predispuși să sufere de boli profesionale. (https://osha.europa.eu/ro/publications/factsheets/101).

Un tânăr lucrător in UE este serios accidentat la fiecare minut și 1 persoană tânără moare la locul de muncă în UE cel puțin o dată la două zile. (https://osha.europa.eu/en/publications/reports/TE3008760ENC)

Conform National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH), 359 de tineri lucrători au murit în urma accidentelor de muncă în 2009 (NIOSH, 2013).

Tinerii lucrători sunt supuși riscurilor la muncă din mai multe motive: lipsa experienței și a maturității; lipsa îndemânării și a trainingurilor; necunoașterea potențialelor riscuri din domeniul de activitate; necunoașterea drepturilor pe care le au în calitate de angajați; lipsa cunoștințelor sau prea puține cunoștințe din domeniul sănătății și securității în muncă (NRC, 1998; Zakocs et al. 1998, Castillo et al., 1999, OSHA, 2014).

Cu toate acestea, în loc să aducă vătămări lucrătorilor, locurile de muncă pot fi un cadru important de promovare a sănătății, oferind posibilitatea de a îmbunătăți starea generală de sănătate a lucrătorilor. Astfel, vor aduce beneficii și întreprinderii, prin reducerea costurilor pentru concediile de boală și prin creșterea productivității. (European Agency for Safety and Health at Work).

Literatura de specialitate arată, de asemenea, că formarea în securitatea muncii și sănătate este esențială și trebuie să fie inclusă în programe de ucenicie pentru a îmbunătăți situația. Acest lucru implică formele de predare, dar și conținutul de predat (Raykov M, Taylor A., 2013). Studiile existente arată clar că tinerii care de la o vârstă fragedă intră în câmpul muncii au adesea o incidență mai mare a accidentelor și a altor evenimente negative, comparativ cu forța de muncă în general.

Analiza literatura de specialitate identifică existența a 63 de studii despre cazurile cu leziuni nonfatale în care au fost implicați tinerii lucrători. (Simo Salminen 2004). Cel mai vechi studiu analizat a fost publicat în 1940, iar cel mai recent în 2002. Studiile asupra acestor cazuri au fost preluate din 18 țări.Cele trei țări cel mai des menționate au fost Statele Unite ale Americii (22 studii), Suedia (9), Canada (5). Rezultatele studiului efectuat de Salminen, 2004 relevă încă o dată faptul că lucrătorii tineri au avut o rată de accidentare mai mare decât rata globală. Acest rezultat este în concordanță cu studii anterioare (Rhodes, 1983; Laflamme & Menckel, 1995; Salminen, 1996).

În aceste condiții, ne punem întrebarea dacă nu cumva pentru a minimiza riscurile potențiale în muncă, este necesară o preocupare sporită pentru integrarea în curriculumul școlar a culturii sănătății și securității în muncă și influențarea curriculumului, pe măsură ce aceasta se modifică și se dezvoltă, precum și o concentrare a obiectivelor de învățare pe dezvoltarea înțelegerii riscului, inclusiv recunoașterea pericolelor, evaluarea riscurilor și dezvoltarea unui comportament mai sigur bazat pe informare.

Sunt tinerii informați încă de pe băncile școlii despre drepturile lor ca viitori lucrători, sunt capabili să recunoască riscurile profesiei pentru care se pregătesc, se informează în cadrul școlii sau în afara acesteia, știu ce înseamnă un loc de muncă sigur și sănătos, știu ce și cu cine trebuie să comunice în momentul apariției unor evenimente neplăcute la locul de muncă?

Educația ar trebui să joace rolul esențial în pregătirea tinerei generații pentru viața de adult. Adolescenții, tinerii viitori lucrători au nevoie de competențe sociale și profesionale care să promoveze conceptul de sănătate, siguranță și bunăstare la locul de muncă, precum și în viață în general, ca adult și cetățean responsabil. Educația și instruirea tinerilor în cultura prevenirii cât mai devreme posibil, înainte de a intra pe piața forței de muncă, le va permite tinerilor viitori lucrători, nu doar o autoprotecție la locul e muncă, ci o implicare la nivel superior în prevenirea riscurilor profesionale, în dezvoltarea procedurilor, în managementul sănătății și securității în muncă.

Scopul acestui proiect este de a identifica percepția elevilor din învățământul preuniversitar cu privire la sănătatea și securitatea domeniului de muncă pentru care se pregătesc să devină viitori lucrători.

Crotty(1998) afirmă că în structurarea unei investigații științifice, cercetătorul trebuie să răspundă unor întrebări cu rol de clarificare și organizare

Întrebările la care îmi doresc să obțină răspunsuri prin prezentul studiu sunt:

Cum văd tinerii din învățământul preuniversitar educația primită în domeniul sănătății și securității în muncă?

Care sunt sursele din care elevii au obținut informații despre acest subiect?

Care este percepția lor cu privire la riscurile meseriei pentru care se pregătesc?

Marimea esantionului si constituirea lui

Populația unui studiu este acel grup (de obicei de oameni) despre care dorim să tragem concluzii (Babbie, 2010). Este imposibil să investigăm fiecare element al populației, de aceea următorul pas în structurarea investigației este eșantionarea.

Prin prezentul studiu îmi propun să investighez elevi cu vârste peste 18 ani din învățământul liceal tehnic, rezidenți în mediul urban și rural, din județul Iași.

Această cercetare calitativă a analizat atitudinea față de subiectul de cercetare a 8 tineri – incluși în sistemul educațional de stat, învățământ tehnic, elevi ai unui colegiu tehnic din Iași, cu o diferențiere corespunzătoare în funcție de domeniul în care studiază.

Recrutarea elevilor care au format eșantionul a reprezentat o importantă etapă în derularea prezentului studiu. Școala în care învață elevii (Colegiul Tehnic Gh. Asachi) a fost selectată pe criterii de conveniență. Eșantionul a fost ales pornind de la profilele de studiu existente în cadrul acestui colegiu. A urmat stratificarea elevilor în funcție de profilurile de învățământ: resurse naturale și protecția mediului, tehnic, arhitectura (vocațional), real.

În primă etapă am ales realizat straturile formate din elevii claselor a XI-a și a XII-a. Pentru fiecare profil am realizat totalul, ulterior am realizat lista în care au rămas doar cei peste 18 ani. Din fiecare strat am extras aleator 2 elevi, folosind pasul mecanic 30 (307 : 10~ 30).

Din totalul elevilorde la profil arhitectura (56), am realizat o listă cu cei peste 18 ani (40). Eșantionul pentru studiu, de 2 elevi a fost ales din această listă, aleator, cu pasul 30. Elevii de la arhitectură i-am notat cu E1A și E2A.

Din totalul elevilor de la profil real (52),am realizat o listă cu cei peste 18 ani (39). Eșantionul pentru studiu, de 2 elevi a fost ales din această listă, aleator, cu pasul 30. Elevii de la real i-am notat cu E3R și E4R.

Din totalul elevilor de la profil resurse (103),am realizat o listă cu cei peste 18 ani (78). Eșantionul pentru studiu, de 2 elevi a fost ales din această listă, aleator, cu pasul 30. Elevii de la resuse și protecția mediului i-am notat cu E5P și E6P.

Din totalul elevilor de la profil tehnic (184),am realizat o listă cu cei peste 18 ani (150). Eșantionul pentru studiu, de 2 elevi a fost ales din această listă, aleator, cu pasul 30. Elevii de la tehnic i-am notat cu E7T și E8T.

În eșantion au fost incluși 6 băieți și 2 fete.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele cercetării din prezentul studiu sunt:

Identificarea principalelor aspecte ale educației primite în domeniul SSM

Identificarea surselor de informații despre sănătatea și securitatea ocupațională

Analiza gradului de conștientizare a riscurilor domeniului în care se pregătesc

METODOLOGIA

Prezentul studiu se bazează pe o cercetare calitativă de tip exploratoriu, ca metodă de culegere a datelor folosind focus-grupul, iar ca instrument ghidul de interviu cu câteva teme principale în jurul cărora am purtat discuția.

Richard Krueger (citat de Patton, 2002:386) definea în 1994 focus-grupul ca pe un interviu de grup « pregătit cu grijă » pentru a obține informații «cu privire la o arie de interes determinată, într-un cadru permisiv, lipsit de amenințări. Este condus ( … ) de un intervievator antrenat. Discuția e confortabilă, iar adesea chiar plăcută pentru participanți, deoarece ei își împărtășesc unii altora idei și percepții. Membrii grupului se influențează unii pe alții, raspunzând la ideile și comentariile formulate în cursul discuțiilor (Elisabeta Stănciulescu, 2006)

Grupul poate fi constituit din 5-15 persoane, recrutate pe baza de voluntariat, după un criteriu care conferă grupului o anumită omogenitate, și care de regulă nu se cunosc între ele (dar aceasta nu este o regulă absolută) (Elisabeta Stănciulescu, 2006).

Grupul prezentului studiu a fost alcătuit din 8 elevi, 6 băieți și 2 fete, cu vârsta peste 18 ani.

Temele principale în jurul cărora a fost realizat ghidul de interviu sunt:

Pregătirea referitoare la SSM ca parte componentă a educației lor

Identificarea surselor de unde au obținut informații legate de SSM

Capacitatea de a identifica riscuri care caracterizează domeniul pentru care se pregătesc

Interviul a avut loc într-un loc familiar elevilor, într-o sală de clasă, după finalizarea orelor. A fost înregistrat cu un reportofon, anterior elevii și-au dat consimțământul pentru înregistrare.

IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR ASPECTE ALE EDUCAȚIEI PRIMITE ÎN DOMENIUL SSM.

Pentru a evidenția principalele caracteristici ale educației în domeniul SSM, primite, le-am cerut să descrie educația primită la școală despre siguranța și sănătatea ocupațională. Din răspunsurile oferite am identificat următoare coduri: utilă; plictisitoară; practică; prea puține ore, nu știu.

REZULTATE O1

IDENTIFICAREA SURSELOR DE INFORMAȚII LEGATE DE SSM.

Din discuțiile cu cei 8 elevi, am identificat următoarele surse de informare despre SSM astfel:

orele de consiliere (dirigenție – cei de la profil real nu au în curriculumul școlar un modul de sine stătător pentru această disciplină).

disciplina școlară cu acest nume

alte discipline școlare (există capitol de SSM la toate disciplinele tehnice)

instruirea furnizată de către inginerul responsabil de modulul de practică școlară, la fiecare modul (elevii de la profilele resurse și protecția mediului, arhitectură și tehnic)

instruirea ocazională de către responsabilul cu protecția muncii din școală, cu ocazia excursiilor de studii, deplasărilor la companii, activităților extracuriculare

instruirea la locul de muncă (elevii E8T și E6P au fost angajați în vacanța de vară și au primit informații despre cum să-și desfășoare activitatea la locul de muncă (barman și ospătar)

Materialele folosite pentru a li se transmite informații despre sănătatea și securitatea ocupațională: cursul predat de profesor, manuale, filme, broșuri și pliante, fișe de lucru, mijloace practice, fișe de angajare, concursuri.

Grupele de elevi de la tehnic urmează modul de practică în jur de 2 luni / an școlar și sunt însoțiți de reprezentantul școlii, maistru sau inginer. Întrucât desfășoară module de practică în companii, înainte de începerea modulului elevii au spus că au fost instruiți de inginerul responsabil de grupă, cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și necesitatea respectării lor.

Cei de la profilul arhitectură și tehnic au apreciat ca pozitivă în mod special îmbinarea predării teoriei cu prezentările și aplicațiile practice, în timpul vizitelor de studii sau în practica la companii. Ei au primit și folosit echipament special de protecție la intrarea pe șantier (cască, bocanci speciali, vestă reflectorizantă, mănuși de lucru).

Peste jumătate dintre elevi a menționat că la intrarea în companii le-au fost explicate modalitățile de funcționare a mașinilor, uneltelor, reguli de protecție contra incendiilor.

Un elev de la profilul resurse a spus că la fiecare oră petrecută în laborator în care au efectuat diverse experimente li s-au dat halate de protecție. În permanența cadrul didactic a fost în clasă și i-a îndrumat atunci când au avut nevoie de ajutor.

Elevii de la profilul real au menționat că au primit câteva informații legate de sănătate și securitate în muncă la orele de dirigenție, când profesorul le-a oferit informații teoretice și au vizionat filme cu Napo, personaj creat de Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă. Ei au apreciat în mod pozitiv metoda de predare, prin îmbinarea părții teoretice cu vizionarea filmelor.

REZULTATE O2

ANALIZA GRADULUI DE CONȘTIENTIZARE A RISCURILOR DOMENIULUI ÎN CARE SE PREGĂTESC

Întrebarea pe care le-am adresat-o elevilor a fost „Știți ce riscuri caracterizează domeniul pentru care vă pregătiți?”, solicitandu-le ulterior să îmi enumere riscuri pe care le cunosc.

În funcție de profilul pe care îl studiază, elevii au enumerate riscuri specific domeniului de pregătire. Opinia celor de la profilul tehnic și resurse natural și protecția mediului este că se pregătesc pentru un viitor loc de muncă riscant (“Pe șantier trebuie să fii mereu atent. Munca de constructor este riscantă. Poți să calci pe fiare, sau să îți cadă ceva în cap.“, “Ca laborant este dificil să lucrezi cu atâtea substanțe”), pe când la profilul care nu are legătură direct cu producția (real), percepția elevilor față de risc la viitorul loc de muncă este diferită de a colegilor lor (ex. “Eu mă pregătesc să dau la arhitectură. Nu știu ce riscuri pot fi în domeniul meu. Nu cred că e o muncă riscantă”).

În urma focus-grupului, elevii de la profil real au menționat că au aflat de la colegii lor în timpul întâlnirii lucruri interesante, informații pe care nu le-au primit până atunci. Ca urmare, elevilor le-ar plăcea să aibă în programa de școală ore în care să învețe mai multe despre ceea ce înseamnă sănătatea și securitatea în muncă.

REZULTATE O3

Exemplele de riscuri oferite de elevi le-am codificat în următoarele categorii: riscuri mecanice, electrice, fizice, chimice, biologice, ergonomice, psihosociale, în funcție de profilurile la care aceștia studiază.

Cele mai multe riscuri au fost enumerate de elevii de la profil tehnic, urmați de cei de la profil resurse și protecția mediului, apoi de cei de la profil real și arhitectură. Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că ei primesc o educație prin intermediul disciplinei pe care o studiază în timpul școlii, la care se adaugă și informațiile primite la modulele de practică.

CONCLUZII

Toți elevii au primit primit la școală informații legate de SSM, sub diferite forme (ca disciplină de sine stătătoare, ca module de specialitate la discipline tehnice, la orele de consiliere, module de practică), modalitatea de predare a fost diferită, dar și cantitatea de informații. Astfel, cei de la tehnic și resurse au urmat o disciplină cu acest nume, dar în clasa a IX-a, iar la fiecare dintre disciplinele tehnologice este inclus capitol special cu norme specifice. Elevii de la profil real și vocațional nu au avut disciplină separată, dar au primit informații la orele de consiliere.

Deși educația primită în domeniul SSM este considerată utilă și practică (o frecvență de de peste jumătate dintre răspunsuri), există o frecvență destul de mare (7 itemi) de apariție a răspunsurilor cu tentă negativă (plictisitoare, prea puține ore, nu știu).

Când au evaluat riscurile domeniului de activitate pentru care se pregătesc, niciunul dintre elevi nu a menționat nicio componentă a categoriei de risc phisohosocial (satisfacția job-ului, exigențe profesionale crescute, stres datorat volumului mare de lucrări, termene de predare scurte, program prelungit sau în weekend etc), axându-se în special pe riscuri care provoacă accidente sau prejudicii personale.

Această atitudine concordă cu cea identificată în studiul lui Tucker and Turner care spune că tinerii lucrători se simt neexperimentați în pozițiile lor și se concentrează pe propria protecție.

Studiul este afectat de limitele realizării focus-grupului doar într-un singur colegiu, precum și de faptul că au fost abordați doar tinri care au împlinit 18 ani.

BIBLIOGRAFIE

Andersson IM, Rosén G, Flemström E. Regional safety representatives da unique and important resource for our work environment. Falun: Dalarna University; 2011.

Babbie, E. (2010). Practica cercetării sociale. Iași: Polirom. 2

Berg, B. (2004). Qualitative Research Methods for the social sciences. Boston: Pearson Education Inc.

Breslin FC, Smith P. Age-related differences in work injuries: a multivariate, population-based study. Am J Ind Med 2005;48:50e6.

Castillo D, Davis L, Wegman D. 1999. Young workers. Occup Med 14(3):519–536.

Council of Civil Service Unions/Cabinet Office. (2004). Work Stress and Health: the Whitehall II study. (Dr Jane E. Ferrie, Ed.) Preluat pe 2010, de pe www.ucl.ac.uk/whitehallI: http://www.ucl.ac.uk/whitehallII/pdf/Whitehallbooklet_1_.pdf

Creswell, J. (2003). Research Design. Qualitative, Quantitative and Mixed Methods. Londra: SAGE Publications.4.

Crotty, M. (1998). The Foundation of Social Research. Meaning and perspective in theresearch process. Londra: SAGE Publications.

https://osha.europa.eu/en/publications/reports/TE3008760ENC

Da Vaus, D. (2001). Research design in social research. Londra: SAGE Publications.

Laberge M, Ledoux E. Occupational health and safety issues affecting young workers: a literature review. Work 2011;39:215e32.

Kvale, S. (1996). Interviews – An Introduction to Qualitative Research Interviewing. Londra: Sage Publications

Miles, M. și Huberman, A.M. (1994). Qualitative Data Analysis: An Expanded Sourcebook. Londra: Sage Publications

National institute for Occupational Safety and Health (NIOSH). 2013. Young workers safety and health. Center for Disease Control Prevention (CDC). http://www.cdc.gov/niosh/topics/youth (Retrieved April 2013)

Salminen S. Have young workers more injuries than older ones? An international literature review. J Safety Res 2004;35:513e21.

Tucker S, Turner N. Waiting for safety: responses by young Canadian workers to unsafe work. J Safety Res 2013;45:103e10.

Zaiț Adriana – Note de curs, 2014

Zakocs RC, Runyan CW, Schulman MD, Dunn KA, Evensen CT. 1998. Improving safety for teens working in the retail trade sector. Am J Ind Med 34:342–350.

Zierold KM, Welsh EC, McGeeney TJ. Attitudes of teenagers towards workplace safety training. J Community Health 2012;37:1289e95.