Marile Puteri și Evenimentele de la 1848 In Moldova

Universitatea ,,Alexandru Ion Cuza”Iasi

Facultatea de Istorie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Marile Puteri și evenimentele

de la 1848 în Moldova

Absolvent:

Matei Sorina Iuliana

Coordonator

Conf.univ.dr.Nelu-Cristian Ploscaru

CUPRINS:

Introducere

Capitolul 1: Statutul politico-juridic al Moldovei si domnia lui Mihail Sturza in viziunea consulilor straini

Capitolul 2:.Rusia si ,,partida nationala “ din Moldova

Capitolul 3:Anglia si ,,partida nationala” din Moldova

Capitolul 5:Miscarea revolutionara de la 27 -29 martie 1848 si Marile Puteri

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Mihail Sturza a fost și este una din figurile cele mai reprezentative ,dar și din cele mai contestate ale timpului.Pe cât a fost apreciat pentru cultură,spirit întreprinzător,cultură,subtilitatea și simșul său politic,pe atăt a fost de crititcat pentru corupție și venalitate,pentru faptul că și+a pus talentul și calitățile sale,incontestabile,în slujba pasiunii care l+au dominat.

O poziția se manifesta deschis.În situația acesta,consulii puterilor străine acreditași la Iași(Guéroult,Gardner,etc)au intreprins demersuri reptate ,comune,pe lîngă domn,sfătuindu+l sa convoace o adunare nașională extraordinară și să adopte hotărâri solicitate de imprejurime.Se pare că Sturza,le+a repricat,că nu are ,,puterea” de a face acest lucru si de a lua hotărâri care contraveneau spirtului regulamentar.

Pentru Rusia, ,,puterea protectoare”nu a contat ,la timpul evenimentelor din martie ,de la Iași,prioritar fiind pîyirea în sine a ,,ordinii regulamentareÂ,ci pretextul intervenției sale armate.

Anglia și Franta s+au străduit doar să contracareze influența precumpînitoare a Rusiei în Principate.

La Ia;i,la 5 aprilie 1848, consulul francey Gueroult in forma pe Lamartine c[ Principatele ar putea intra ]n sfera de interese a Austriei ca urmare a unei posibile schimb[ri de orientare politic[ datorit[ pierderii posesiunilor italiene care părea definitivă.

Diplomatul francez considera verosimilă o asemenea analiză și pentru motivul că Bucovina ,luptau pentru despărțirea de Galiția ,căuta legături federative cu monarhia habsburgică.

În Europa,Moldova și Țara Românească ,tocmai pentru că se angajase pe planul unor mișcări de emancipare ,fiind considerate drep intruchiparea luptei naționale prentru reorganizarea politică și statală internațională ,fiind un model pentru restul țărilor din sud-estul Europei.

Revolutia romana a imbinat obiectivele de ordin social cu telul independentei si unitatii nationale.

Capitolul 1. Statutul politico juridic al Moldovei și domnia lui Mihail Sturza în viziunea consulilor străini

Statutului politico-juridic al Principatelor după 1829 ocupa un loc deosebit în proiectele guvernanților de la Sankt Petersburg privind sud-estul Europei, unii comandanți ai armatei ruse fiind de părere că Principatele nu mai trebuiau evacuate niciodată. Pentru partida națională, prelungirea regimului de ocupație le întărea convingerea că protectoratul rus, impus prin tratatul de la Adrianopol, restrângea autonomia și favoriza amestecul țarist. Puterea suzerană își pierduse aproape în totalitate autoritatea, la aceasta contribuind atât prezența trupelor de ocupație și amestecul reprezentanților Rusiei la guvernare, cât și faptul că orice decizie, intervenței sau măsură trebuia luată de comun acord. Și cum raportul de forțe dintre cele două puteri înclină sensibil în favoarea celei protectoare, orice demers inițial colectiv, avea o soluționare în conformitate cu dorințele țarului.

Tendința de permanentizare a dominației Rusiei asupra Principatelor poate fi constatată și în Regulamentul organic, conceput „a asigura ingerințele permanente în afacerile interne, urmărind restrângerea treptată a drepturilor de autonomie”. Pentru cele mai importante acte ale domnului și Adunării obștești era nevoie de acordul celor două puteri. Tot la fel și pentru dizolvarea adunării, Poarta și Rusia autorizând în acest caz noile adunări. Puterea protectoare avea însă mijlocul denaturării principiului electiv prin limitarea numărului Adunării la 15 și prin selectarea în acest for a numai a celor ce exprimau voința ei. Influența politică și amestecul Rusiei în afacerile interne ale Principatelor au făcut practic inoperante cea mai mare parte din dispozițiile ce favorizau progresul și modernizarea. În lipsa definirii conceptelor fundamentale pe care se întemeia statutul internațional al Principatelor (autonomie, suzeranitate, protectorat), Regulamentul organic a îngăduit ingerințele Rusiei și a limitat progresul.

Perspectiva unei lungi ocupații rusești asupra Principatelor le-a menținut în atenția politicii și diplomației europene și a provocat îngrijorarea marilor puteri, tot mai hotărâte să-i pună capăt, fapt ce se va întâmpla în 1834. După evacuarea țărilor române puterea protectoare a continuat să influențeze activitatea politică a domnilor și să dea instrucțiuni de guvernare.

Situația politică a Moldovei la începutul secolului XIX capătă o nouă poziție. Prin Tratatul de la Adrianopol se desfiinșează monopolului în țările române, iar Marile Puteri europene își capătă deplina libertate a comerțului în toată zona Dunării de Jos, devenind astfel un mare drum comercial. Evident, porturile românești capătă și ele o însemnătate, ajungând să fie printre cele mai mari piețe de comerț și printre cele mai frecventate, datorită guvernelor lui Al. Ghica și M. Sturza. Rapoartele consulilor prusieni confirmă acest lucru.

Bois le –Comte se află în Principatele române în aprilie 1834 unde așteaptă primirea înformației dacă va înlocui pe amiralul Roussin ca ambasador al Franței la Constantinopol. Cu acest prilej vizitează instituții, culege informații de tot felul, deșteaptă curiozități generale și adresează guvernului său rapoartele captivante. Într-una din scrisori, Bois le-Comte scrie că în țările române se dorește unirea și neatârnarea ,,L’etablissement d`un grand duché, de Dacie…m`a paru être ici l`expression d`un voue géneral du pays”. Boierii naționaliști voiau ocrotirea colectivă a Marilor Puteri în locul protecției exclusive a unei puteri protectoare.

În documentele vremii, la capitolul alegerii domnitorului, atât consulul francez, englez, prusac, rus ne dezvăluie aceleași păreri despre personalitatea lui M.Sturza, uneori diferite, în funcție de interesele personale. De pildă, Mimaut, în scrisoare sa către Broglie, la 19 aprilie 1834, descrie situația din Moldova, crezând Rusia implicată în alegerea domnitorului. Bois-le Comte, în memoriul său, din 15 mai 1834, despre situația politică a țărilor române, îl descrie pe Principele Mihail Sturza ca fiind un om de o inteligență superioară, având cunoștințe variate, cu un spirit fin și stălucitor și plin de tact: ,,Nu ne putem îndoi de capacitățile sale de orator, de puternica sa abilitatea de seducție a conversației, având cunoștințe de limba greacă și franceză, talente de administrator și de bun gospodar, abilități care s-au dovedit în urma , dar și pe parcursul activităților sale”.

Cochelet, consulul Franței, îl considera pe Sturza ca fiind un om mânuit în spate de Rusia, guvernator rus. N. Suțu ni-l descrie ca fiind un om egoist, josnic, capabil de orice în îndeletnicirea obiectivelor sale în luptă cu adversarul, lipsit de scrupule și de simt moralNikolai Karlovici Giers îl descrie :,,Principele domnitor are mult spirit de industrie și negoț; este foarte bogat și din an în an îmbunătățește starea țării”.

Duclas, se pare că îl aprecia pe Mihail Sturza și îl considera ,,boierul cel mai capabil” de a guverna țara, însă ,,începuturile domniei sale se desfășoară sub auspicii diferite”.

Descendentul unei mari și vechi familii de rang boieresc, din Maria Calimachi si Grigoraș Sturza, născut la 14/26 aprilie 1795, la Iași. S-a manifestat de timpuriu în viața politică, drept opozant al Eteriei și a mișcării cărvunești, fiind reprezentantul marii boierimi, aflată în conflict cu domnitorul Ioniță Sandu Sturza. În perioada revoluției de la 1821, pe când era în emigrație, și-a expus ideile personale în mai multe, dar și importante documentele, cu privire la viitoare organizare a Principatelor: Memoriul din 28 februarie /18 martie 1829, adresat Cabinetului de la Sankt Petersbourg, Material pentru un memoriu asupra Moldovei, Considerații asupra Principatelor Române la începutul anului 1825 . În timpul administrației ruse se află partizanul rusofilismului, primind funcția de vornic în 1821 și considerat de contemporanii săi ,,cel mai călduros partizan al Regulamentului Organic”.

Pentru ai definii personalitatea, cu defectele, dar și calitățile personale al domnului, trebuie să-l situăm în condițiile epocii în care a trăit, ale acelei epoci pline de tumult, de prefaceri și de mișcare, atât de contradictorie, în cuprinsul căreia se înfruntau două lumi, în care s-au dezvoltat națiunea și constiința națională, generate, în parte, de condițiile obiective ale vremii.

Aristocrat prin excelență, educat în spiritul iluminismului francez, la curent cu literatura politică și economică a timpului, s-a străduit, în limitele posibilității de care a beneficiat să acomodeze dezvoltarea țării sale la nivelul civilizației europene. Sturza promova ideea că societatea trebuie să fie ,,ca un pom bine sădit ce sloboade în vreme frunza, floarea și doritul rod”.

Fiind numit domn în aprilie 1834 pleacă la Constantinopol, pentru a primii investitura Sultanului. La 13 iulie, rapoartele vremii, ni-l arată pe domnitor întors în țară, unde este întâmpinat cu arcuri de triumf, iar rabinul îi iese în cale cu tablele lui Moise. După intrarea în Palat un trimis turc primise firmanul de numire pe care-l citiră hatmanul Mavrodi.

Despre numirea domnului Mihai Sturza, ne vorbește diferiți consuli, cum ar fi cel francez,prusian sau cel englez. De pilda, Lagan într-un raport de al său din data de 9 mai 1834 trimis lui Rigny ne relatează evenimentul plecării lui Sturza la Constantinopol, unde a primit învestitura. Lagan consideră că Sturza a fost ales domn în Moldova pentru a îndepărta orice influența franceză în principat.

Mimaut, la fel și el, într-un raport către Broglie, din 19 aprilie 1834, transmite mai marelui său, despre firmanul de numire a hospodarului ce a fost trimis la Petersbourg de către Ambasadorul rus la Constantinopol. Întâlnim și de această dată, în raport, convingerea că Sturza a fost ales de către Rusia nicidecum de Adunarea generală a Moldovei.

Cochelet , îi aduce la cunoștință lui Broglie, despre situația din Moldova și despre domnului ei. Din punctul de vedere a lui Cochelet, Mihail Sturza este un om instruit, animat de facerea de bine și cu un caracter independent, domn ales de Rusia fără consințământul Adunării generale. Blutte scrie că ,,nu trebuie dedus de aici că Principatele vor înceta a depinde pe de-a întregul pe bunul plac al guvernului rusesc, care a avut grija de a asigura numirea creaturilor sale și de ași păstra stăpânirea militară a țării prin drumuri zise militare, care au loc de a merge în linie dreaptă de la Silistra la hotarul rusesc, urmează o linie atât de abătută încât trece aproape prin toate orașele mari ale Principatelor, cuprinzând bineînțeles Bucureștii și Iașii(…)Trupele rusești deci, în loc de a fi retrase, își vor schimba numai numele, din corpuri de ocupație în trupe însărcinate cu paza drumurilor militare și a aprovizionării Silistrei”. ,,Fostul Domn, continuă apoi Blutte, mi-a făcut o lungă vizită în scopul probabil de a mă îndemna să expun guvernului M. Sale dorința vie a tuturor claselor de locuitori din Principate de a fi scăpați de ocrotirea exclusivă a Rusiei spre a fi puși sub protecția colectivă a celor cinci mari puteri”

Abia ajuns la scaunul domnesc, Sturza și acționează în acest detriment, fiind excesiv de vanitos, iar toate aceste acțiuni ale sale producând un efect dezastruos, deschizând calea corupției, care bineînțeles nu el a înființat-o, însă dese sale acțiuni nu au ramas fără urmări .Însă datorită abilităților sale de mânuire a situației și partizan înfocat al rusofilismului, doar atunci când considera el ca îi este potrivit, reusește să desființeze acele mici mișcări al opoziției boierești.

În ajunul plecării consului francez, prințul a vândut locurile de muncă în administrație cu excepția scaunului ministerial. Departamentul de Interne a fost donat lui M.Canta, fost vistier, așa cum am evidențiat mai sus, pe paisprăzece mii de ducați, iar funcția de ministru al finanțelor lui Alexandru Balș pentru zece mii de ducați.

În ceea cel privește pe consulul rus Timkosky, el nu numai că relatează întâmplări din Moldova ci și acționeză în politica principatului, atât cat îi permite Regulamentul Organic. Astfel că, înca din 1834, consulul nu se sfiește în a pune afișe pe zidurile Iașului, aducând la cunoștință observația cum că ,,orice fel de sudit” se putea îndrepta către el pentru plângeri împotriva ocârmuirii.

În data de 28 iulie 1843, Mincianky îi scrie lui Sturza cerându-i să apere pe sudiții ruși,să îngrijească de revizuirea Regulamentului Organic,să încheie contractele pentru aprovizionarea Silistrei și să impiedice răspândirea ideilor republicane.

Continuând cu înșiruirea reformelor interne, pentru Sturza, dezvoltarea târgurilor și a orașelor, diferențierea populației, sporul demografic, dezvoltarea pieței interne și a comerțului, creșterea rolului economic și administrativ al aglomerărilor orășenești, al Iașilor, mai ales, organizarea modernă a centrelor urbane, alături de noua împărțire pe ținuturi, a reprezentat o preocupare continuă.

Alte chestiuni de care Sturza era, pe deplin, implicat erau acelea legate de înființarea eforiilor și constituirea bugetelor orășenești, organizarea și sistematizarea serviciilor orășenești în principalele orașe, apolișiei ,,a corpului de pompieri , a fanaragiilor, măsurile pentru aducțiunea apei și pentru salubritate, supravegherea călătorilor, organizarea poștelor, dar și situația țărănimii era în atenția ocârmuirii.

Printre alte reforme interne de care domnul Moldovei a fost preocupat constat a fost ,,regularea stării orașelor ce înfățoșu un haos atît în privirea ocîrmuirii lor lăuntrice căt și în acea a aspectului lor exterior”.

Printr+o lege din 1844, M. Sturza pusese baza emencipării țiganilor ,prin care ,,dezrobește pe țiganii domnești și bisericești”, lege votată în Adunarea Obștească, și le permitea țiganilor căsătoria cu moldovenii, ,,luând măsuri de a’i stabilii în chip statornic pe moșiile boierilor, și dând mai multe foloase celor ce s+ar statornici pe loc, spre a+i îndemna la părăsirea vieșei vagaboante”.

Domnia s-a desfășurat pe fondul unei opoziții sitematice și continue, generată de nevoile firești ale societății, în contradicție cu obstacolele puse de regimul regulamentar, cu politica de abuz și privilegiu, cu amestecul direct al consulilor Puterii protectoare în treburile interne ale țării. Una din acuzațiile principale de care Sturza era vinovat, era aceea că ar fi obținut venituri importante din vânzarea rangurilor.

Nemulțumirile se ivesc încă de la începutul domniei, formându-se o opoziție a fruntașilor boierimii: Iordache Catargi, scos din minister de Sturza și care îi comunică lui Cochelet, în octombrie 1835, propunerea ce făcuse în comitetul de opt, pentru unirea principatelor și de ce Rusia o respinsese; C. Mavrocordat care îi spusese lui Cochelet că Prințul Sturza este doar un guvernator rus. Alt fost guvernator, C. Cantacuzino, se destăinuie și el că ,,Starea Moldovei n-a fost niciodată mai nenorocită decât acum.(…)Totul este lăsat la bunul plac al Domnului și la cupiditatea lui.( …) Era să ne înecăm în Dunăre, ne-au înecat în Prut.

Din opoziție mai făcea parte și C. Balș, hatmanul, Al. și N. Rosetti, D. Dimachi, vistierul Al. Sturza, postelnicul C. Catargi, fiul lui Iordachi, hatmanul Nast. Bașota, D.Muruzi, Mihai Pașcanu. Toți acești opozanți sau simpli nemulțumiți se adunau la Alecu Mavrocordat, mare ,,prieten” al Franței, la Costache Sturza, la aga Alecu Balș sau în salonul Elenei a lui Alecu Sturza.

Jean Alexandre Vaillant face o mică descrie a boierilor, care, după cum crede el ,,boierii trebuie tratați din punct de vedere al categoriei din care fac parte” iar preocupările lor sunt doar de ,,petrecere a timpului liber și a invidiei față de domnitor”, fiindu-le ,,imposibil să discute logic despre o problemă de stat”.

Cochelet, la rândul său anunța pe Broglie, că boierii moldoveni sunt partizanii ideilor franceze și a acțiunilor pentru îndeplinirea independenței Principatelor Dunărene.

Boierii opozanți s-au angajat pe calea luptei legale împotriva nedreptății și în îndeplinirea doleanțelor ,,naționale”. Calea reprezenta atacul direct împotriva domnitorului, a puterii executive, sprijinit de puterea protectoare, ce își clădea propria sa autoritate, acoperindu-și neregularitățile și nedreptățile, pe care boierii nu contestau să le arate .Astfel, boierii au trimis petiții consulilor ruși, chiar și Împăratului, prin care îi anunță de nedreptățile comise de prinț.

Răzvrătirea nobililor moldoveni împotriva Puterii, remarcă Duclas, au oferit Rusiei prilejul de a-și exercita autoritatea într-o manieră în care tratatele nu-i conferă dreptul, a oprit alunecarea ocârmuirii moldovene ,,în prăpastia deschisă la picioarele sale”. ,,Aproape toți boierii de cel mai înalt rang” sunt hotărâți să nu colaboreze cu prințul Sturza.

Duclas mai remarcă o chestiune destul de importantă la aceea vreme : ,,de când administrația rusească a încetat, consulatul acestei puteri, al cărui rost nu se putea înțelege bine mai înainte, a dobândit o mare influență”. Totuși, Minciaky scrie lui Sturza, la 25 martie 1835,că nemulțumirile boierilor sunt izvorâte în mare parte din pasiuni exagerate, dar că au totuși, pare-se un adevăr. ,,Guvernul, în loc de a sprijini pe miniștrii învinuiți de ,,prevaricațiuni”, ar trebui sa câștige opinia publică.”

Cu Ruckman lucrurile se petreceau tot la fel. Acesta căuta, tot așa, să împace opoziția, pe de o parte, iar pe de altă parte să susțină pe Domn, nemulțumind într-un final pe nimeni.

Mimaut informează pe Thiers despre instrucțiunile primite de Ruckman cu privire la opoziția Domnului, încurajându-l să nu intervină în administrația țării, să nu mai scandalizeze propria lor țară și alte țări prin al lor publicații, care bineînțeles pentru Rukman, erau considerate ,,periculoase”. M. le Baron de Ruckman le-a propus să se întâlnească cu liderii opoziției pentru a ,,se ocupa de Moldova ,care a fost întotdeauna mai dificilă decât Valahia în administrație”

Se pare că aceste ,,conspirații” sau mai degrabă, nemulțumiri au atins mustrarea prințului. Însă, boierii sunt de părere că Domnitorul a abuzat de putere pentru a-și exercita interesele sale. De pilda, într-unul din memoriul boierilor, prințul este acuzat de demiterea vornicului Jean Palladi, obligat de Sturza să semneze demisia. Principele a profitat de moment pentru a influența restul membrilor din Adunare. Cochelet spune că Domnitorul era ferm convins că Rusia voia să anexeze în cele din urmă principatele, iar de acest lucru el încerca să-și sporească averea, destul de însemnată deja.

Mihail Sturza trimite o notă către Buteneff, prin care cere putere de a năbuși agitațiile nemulțumiților.

În ceea ce privește ameliorarea situației politice create de insuși domnul, Nicolae Suțu observă că aceste evenimente neplăcute pentru Domn au fost ,,cumpărate” chiar de dânsul, reușind în cele din urmă să disperseze ,,nemulțumirile nobililor”, prin oferirea de distincții onorifice și slujbe, boierii împăcându-se cu Domnul. Aceleeași informații se desprind și din depeșa.

Se pare că ,,guvernanții lui Sturza” au acționat în excluderea și blasfemia, considerată de ei, condamnându-i pe boierii opozanți ,,criminels et proscrits de la societé”.Boierii opozanți au fost privați ,,de leurs droits les plus chers”.Unii au fost propuși sa’și ispășească ,,vina! În inchisoara statului, precum niște tâlhari, acuzați fiind de conspirație împotriva guvernului țării, ,,et des peines leurs furent infligées avant tout jugement.”.Mimaut crede că aceste calomnii au fost declarate în beneficiul respingerii plângerilor.

Mihail Sturza întocmește un manifest împotriva celor prezentate de boierii opoziției, acoperit cu 413 semnături. Manifestul îl expediază lui Buteniew la 12 ianuarie 1836. Se pare că Buteniew, printr-o scrisoare transmisă prințului, își anunță părerea pe care o are despre această chestiune și pune impediment în realizarea acestui firman împotriva boierilor opozanți. Astfel,Sturza , spre a se apăra alcătuiește un lung memoriu cu privire la toate chestiunile pe care dânsul le-a folosit.

În acel firmal el trece toate cheltuielile făcute la Constantinopol, ,,de proibiția exportului cerealelor”, de cheltuielile pentru lucrarea pavelei din Iași, de șoseaua ce trece prin Mihăileni, de un schimb de mori între mănăstirea Neamțului și Domn, de vila ce o are la Socola, de călătoriile sale pe care le-a făcut în țară, de cumpărarea casei Casimir pentru școală, având ipotecă, etc.

Kisseleff, corespondând cu Domnul îl anunță că plângerile făcute de boieri făcuseră la Petersbourg ,,une certaine sensation”,sfătuindu-l să câștige oamenii ,,pe care țara îi cinstește „ și, desigur, abaterile de la Regulamentul Organic să nu rămână nepedepsite.

Sturza luând în considerare sfaturile lui Kisseleff îl îndepărtează pe Canta, înlocuindu-l ,provizoriu cu Theodor Sturza.La justiție îl numește acum pe C.Mavrocordat.

În urma propunerii sfatului compus din Canta, T.Sturza și N.Șuțu,Sturza încuviințează ,în luna lui ianuarie, să se facă alegeri noi pentru zece locuri vacante: șase ale boierilor deputați care protestează contra ocârmuirii, căzând astfel sub art.53 al Regulamentului și 4 ale unor deputați încetași din viață. Domnul revenise asupra hotărârilor sale dintâi, hotărând că se vor alege numai patru deputați, în locul celor morți, dar totuși 17 boieri contestară legalitatea operațiilor: log.Al.Ghica,Al.Roznovanu,An.Bașota, Gr.Al.Ghica,Vorn.G.Catargi, G.Lăcescu, Gr.Al.Gica, aga Al.Balș, M.Cantacuzino-Pașcanu, G.Miclescu, C.Pomer, D.Dan, G.Sion, N.Raneti, M.Pascu și Stavru, adică opozanții cunoscuși și câțiva adepți ai lor. Acestă protestare nu o luă în seama nici Vascenco, căreia boierii îi trimisese plângerea.

Adunarea a fost însărcinată de către Domn în a cerceta vina celor 6 deputași opozanți și de a hotărâ dacă mai pot sta în adunare. Boierii vizați, în afară de Al. Mavrocordat, protestează în Adunare, constituind un nou act de acuzare. Știau că Domnul a fost obligat de Ruckman să revină asupra primei sale hotărâri de a-i exclude el din Adunare. Erau la curent cu corespondența dintre Ruckman, Domn și Vascenco, fără ca Sturza să poate avea ultimul cuvânt. Adunarea îi găsiră vinovați, dar îi cerură Domnului să-i ierte.Astfel Domnul acceptă propunerea Adunării, iar în Buletinul Oficial , este publicat a doua zi, decretul de iertare.

Cu toate acestea, opoziția continuă cu proteste. Se plânseseră țarului și lui Ruckman și ținură întruniri.

Sturza, scrie lui Ruckman la 30 aprilie, două zile după ce, de nevoie, acordase iertare vinovaților. Arată că scopul Regulamentului Organic fusese de a desființa privilegiile abuzive ale castei nobiliare și că acestă castă trebuie disciplinată. Art 61 dă Domnului puteri întinse, iar art.432 obligă pe boieri la supunere către Domn. Art 187-193 și 259 ale Codului penal de la 1826, confirmat prin art.318 ale Regulamentul Organic, prevede pedepse pentru atentatele împotriva statului și a guvernului, pedepse ce se vor da de către Adunarea obștească a divanurilor. Sturza cere ca vinovații să fie trimiși în cercetare a tribunalului, iar funcționarii și vinovații deputați să nu mai fie primiși în funcție și nici în adunare.

În iulie 1836, din corespondența lui Ruckman, a Împăratului rus, a lui Nesselrode cu Buteniev denotă că Împăratul este grav supărat pe domn și că este iertat dacă el își îndreaptă greșelile. Buteniev poftește ai atrage atenția lui Vogoride asupra ,,relei administrații, purtării arbitrare și vexatorii”.

În august 1836, se pare că acesta opoziție trece pe făgașul unei liniști, cel puțin, aparente. Mimaut îi scrie lui Thiers că doi deputați dintre cei opozanși s+au împăcat cu prințul,însa ceilalți ,,mai îndrăznești și conștienți” nu s+au alăturat prințului , ,,rămânând tăcuți pentru moment.”Se pare că aceste ,,dezbateri nocive” cum le numește însuși Mimaut sunt necunoscute publicului.

În memoriul din noiembrie 1835 a lui Mihail Sturza ,el își ,,justifică” faptele,arătând că nemulțumirea contra lui provin din jicnirea ce instituțiie reglementare aduc clasei boierești și că opozanții nu merită ascultați.

În decembrie ,Mihai Sturza îi cere lui Buteneffputerea de a nabuși agitașiile nemulțumiților, ajutați de Stoeke de la Consulatul rusesc.

Din corespondența lui Duclas către Molé din 9 decembrie 1836 aflăm că are loc reconcilierea între prinț și boierii opozanti. Duclas consideră că Sturza,odată venit la putere,a fost orbit ,iar în ciuda problememelor el a avut o nouă poziție.

Anul 1837 reprezintă pentru Mihail Sturza un alt an de ,,bătălie” contra opoziției boierești.Se pare că Sturza,într-un raport trimis Baronului Ruckman,își exprimă ,,adevărurile” și acuzând că intrigile create de boierii ,ajutași de Consulul Wastchenco,contra Guvernului ,îi fac poziția anevoioasă.

Presupusul atentat la viața lui Sturza a fost înșcenat de însuși domnitorul , împreună cu ministru de interne,Catargi,pentru a convinge consulatul rus de ,,jocurile” partidei de opoziție și pentru a obține numirea în toate funcțiile importante a oamenilor săi.Pentru menținerea în societate e necesară fuziunea celor două partide rivale ,,que c`est une chose difficile a du Prince”,este de părere consului Besack.

Duclas,într-o scrisoare din 30 ianuarie 1837 menționa : ,,se pare că reconcilierea dintre domn și boierii opozanți pare a fi departe de a se împlinii,”.Discordia care ar fi provocate de către aceleași opinii politice,alții crezând că boierii de clasa a doua ,care îndeplinesc diverse funcții administrative , ar fi cauzat astfel de neînțelegeri.

Anii 1843-1844 a reprezentat pentru boieri un alt moment de ,,bătălie” împotriva corupției a Puterii.Într-un memoriu din 16 martie 1843, Huber îl anunță pe Guizot ,despre plângerile boierilor moldoveni , contra administrației domnitorului , adresate agentului rusesc la București,unde Lupu Balș,Mihail Pașcanul și cu alti boieri au elaborat o notă acoperită cu zece semnături ce au fost adresate lui M.Daschkoff. Se pare că în 4 zile lucrurile s-au mai agravat,se pare că agitația politică din Moldova ajunge să fie violentă,toți boierii întocându-se împotriva domnitorului , formandu-se două opoziții ,,permanente” numai din semnături ,care se găndesc mai mult la interesul lor decât la interesul statului, și altă opoziție formată din tineri , învățați în școlile franceze , ,,văzând în căderea domnitorului triumful Rusiei”.Acestă opoziție, se pare că se bazează pe ,,lege și națiune, iar Puterea se teme de ea cel mai mult”

M. Daschkoff ajunge în Moldova pe 7-19 ianuarie 1844 cu misiunea de a direcționa Adunarea Generală în a întocmii un Regulament de administrație , ,,pentru binele clerului” și pentru administrația extraordinară ,care ar trebuie să se întâlnească pentru a+ți alege Mitropolitul.

Într+o depesă a lui Duclas către Guizot ,este menționat faptul că prințul a început să doneze ,,de ce bérat” pentru a menține tăcerea deputaților reclacitranți.

O atenție deosebită se dă lucrărilor publice.Se întocmește ,de acord cu adunarea,lista drumurilor la care vor lucra sătenii patru zile.În primul rând vin șoseaua Mihăilești-Galați,străbătând Moldova de-a lungul ei,cu 32 poduri de lemn și 4 de piatră și soseua Târgu Ocna-Bacău.La Botoșani ,eforia orașului îngrijește de lucru pavelei. La Iași se pavează podul Nicolina .În 1835 ,Mihail Sturza roagă pe Comitele Nesselrode să primească autorizația Împăratului pentru înălțarea la Iași a unui monument ceremonial al Tratatului de la Adrianopool din noiembrie 1834.Se pare că Împăratul i-a aprobat prințului,prin Nesselrode,aprobabrea ridicării la Iași a monumentului . Domnul a semnat un contrat cu lucrători în 1835 pentru a se ocupa de pavarea unei părți din Iași,ceea ce constată că pavelele sunt ,,cu totul stricate și cu desăvîșire rele”.Se pare că vina pentru aceste ,,stricăciuni” este chiar ocârmuirea deoarece contractantul,pe atunci post.Teodir Ghica ,nu era încă plătit iar,prin urmare,nici lucrarea nu a fost dusă la bun sfârșit.

Cât privește portul Galați,incă de la 1834, Sturza se arataseră gata a primi cererea locuitorilor de a face orașul porto franc,dar mai întâi trebuia să se facă ,,șanțul și patru bariere pentru așezarea cantorilor vămii și slujitorilor de pază.Domnul invitase pe locuitori să

contribuie la lucrări și să aducă de la Odessa cărți ,,pentru prăvăliile portofrancului”,pe baza cărora să întocmească un proiect.Inginerul Statului a fost însărcinat cu planul orașului și fizarea regulelor de clădire.Un loc anume avea să se destine.pășunatului vitelor ce sosesc în oraș.Negustorilor li s-au permis să aibă doi delegați la cantină și doi membri în tribunalul de comerț , Hirsovul din 1 octombrie 1836 completează aceste dispoziții.

În ceea ce priveste comerțul moldovenesc,acesta se situa pe o scară înaltă,datorită navigației cu aburi pe Dunăre.Negoțul viza piei,ceară, lână și grâne.

La 1843 importul Moldovei se estima la 12.440.000 lei .În 1837 ,numai porumb și grâu se exporta 148.563 kg în valoare de 10.455.336 lei.

Anul 1838 a fost anul excepțional,deoarece importul este de 11.860.174 lei ,iar exportul de 20.471.629 lei .Exporturile în Austria,Rusia,Turcia cresc excepțional.Cerealele se exportau mai ales în Turcia ș vitele cornute ,lâna și pieile în Austria; sarea în Serbia și Bulgaria.La 1844 ,importul Moldovei total este de 23.663.220 lei.

Consulul francez Gaudin văzuse terenul principatelor productiv care puteau oferi comerțului francez o activitate propice. Huber ,de pildă , își exprimă părerea despre însemnătatea porturilor romăne pentru comerțul francez,fiind necesare pentru portul Marseille,considerând că porturile românești ar putea fi aprovizionate cu cereale,eră de albine.lână,etc.

În ceea ce privește partea judecătorească sunt evidențiate mai multe legi.O lege din 1836 relativă la ,,închiderea prigonierilor stârnite fără temeiu și îngrădirea pricinilor ce nu pot fi inoite”.

,,Condica criniminalicească „ a Moldovei se tipărește la 1838 a doua oară,în două ediții,iar condica comercială se traduce din franceză de G.A Mano și Rosetti-Bibica.Aici trebuie amintit și ofisul domnesc din 27 martie 1840 ,ca urmare a încheierii ședinței din 10 august 1840 .Postelnicia avea datoria de a face cunoscută consulilor stăini chestiunea legată de sudiși ,în vederea respectării legilor interne,dar se pare că la 1844,însuși Domnul va desființa obligația pentru stăini de a se angaja în scris că se vor supune hotărârilor judecătorești.

Consului rus la Iași,Besack,abuzând de indulgența Domnului cerea și obținea destituirea de ispravnici sau a vornicului poliției pentru ca nu+i adusese la cunoștință ce se petecea în oraș.Într+un alt rând ,pentru o jojă la teatru,scrie Domnului de trei ori in șase ceasuri.În cele din urmă,Sturza se vede nevoit a se plânge lui Ruckman , la 21 februarie 1838.

Nicolae Șuțu neputând să se înțeleagă cu Besack,demisionează.În locul lui este numit opozantul strașnic și totodată și prieten al consulatului rusesc,Constantin Catarghi.Nemulțumit de decizia luată ,Sturza comunică cu Ruckman spre a oferii un Portofoliu Roznovanului +deși Basac era contra și de anumi pe Canta președintele divanului domnesc,spre a nu nemulșumii pe Mitropolit și a împăca Pe Besack- se mărginește a rechema ,la 25 martie 1838 , pe N.Șuțu. Besac protestează, însă Domnul are ,,sufiente dovezi” spre a arăta cât de rău îi ,,cârmuiște departamentul” .La 1 aprilie îi scrise lui Ruckman cerând să nu i se impună a relua pe Catargi și oferindu-i ,drept ,,răsplată” membru extraordinar al sfatului administrativ.

O chestiune destul de importantă in ceea ce privește unirea principatelor române,dacă putem spune așa ,sunt regăsite și în rapoartele consulatelor franceze. De exemplu, într-un raport din 22 februarie 1839 , emis din Iași, Huber îi transmite lui Molé, informația despre unirea țărilor sub Mihail Sturza sau un Domn străin, despre dorința romănilor ,dar și despre atitudinea Angliei,în cazul în care acest deziderat se va realiza.Se pare că Sturza ar fi propus ,,principiul eredității”,o lărgire de privilegii și autoritate pentru consulii Angliei și Franței ,în cazul în care aceste puteri are interesul de a paraliza puterea agendului rus din Valahia și Moldova și să protesteze contra tuturor impedimentelor venite din partea autorității ruse în Principate,atunci când prințul le cere.

Mihail Sturza s+a pronunțat în favoarea Unirii,care se putea realiza numai împotriva voinșei Rusiei,Puterii protectoare și pentru instituirea unui regim de garanșie colectivă a puterilor asupra celor două Principate.Confidențele pe care le face Huber,cu privire la intenția de a realiza din cele două țări romînești ,,o altă Belgie”,veritabilele tratative politice pe care le poartî cu Felix Coloson și cu Adolphe Billecocq,consulii generali ai Franței,la București,implicați direcți în demersurile politice interprinse de Ion Campineanu,hotărît sa+i ofere tronul ambelor principate,solușie cu care se declară de acord ,,partida națională” din Țara Românească,ni+l înfățișează pe Sturza intr+o cu totul altă lumină..Huber,consulul Franței la Iași,nota că Mihail Sturza ș-a încredințat că ,,a obosit” să servească mereu drept jucărie instigațiilor machiavelice ale Rusiei.

Această informație poate fi destul de importanta și,bineînțeles il pune intr+o altă lumină pe Sturza Ș cea a unui om aprig și înverșunat ,sau a unui om ,,devotat spiritului național”.Cer este că Sturza,dorindu-și cu ardoare acest lucru,așa cum reiese din rapoartele franceze,pe atât de teamă îi era că diplomația rusească ar putea afla interesul său.Caci,după cum este evident,firea independentă a lui Mihail Sturza și tendința acestuia de a diminua amestecul puterii protectoare în treburile interne au provocat disesiuni frecvente între el și diplomații ruși.

Mișcările din primăvara anului 1846 ,la care au participat meseriași și negustori din Iași ,împreună cu alte mile de țărani,au provocat o puternică agitație.Domnul a fost constrâns să părăsească palatul domnesc, refugiindu-se în clădirea consulatului rusesc.

Pentru a contracara opoziția și de a feri țara de contaminarea cu spiritul revoluționar , condus de instrucșiunile Curții Protectoare, Mihail Sturza a uzat de toate mijloacele pe care opoziția i le oferea. E.Régnault noteaza :,, Opunând ostilității fanarioților voturile Adunării ,guvernănd Adunarea cu ajutorul consului rus,rezervând acestuia destulă influentă pentru a nu+l irita ,nelăsându-i destulă pentru a nu fi umbrit ,el a știut să tragă folos din sistemul de basculă ca un bătrând ministru constituțional”

Capitolul 2. Rusia și ,,partida națională”

Relațiile Rusiei cu Moldova ca putere protectoare apar după Tratatul de la Adrianopool din 1829 prin care se stipula că Moldova,împreună cu Țara Românească își vor păstra autonomia ,Rusia devina putere protectoare iar suzeranitatea lor vor depinde în continuare de Imperiul Otoman.Prin tratat ,Tările Române își alegeau domnitorul recunoscut de Imperiul otoman ,dar de acesta dată cu acordul Rusiei.

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov,considerat cel mai strălucit general reformator rus în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei,este numit de către împărat președinte plenipotențial al Divanurilor Domnești din Țările Române.Regulamentul Organic a reprezentat pentru țările române prima constituție cu adevărat si o etapa importantă în organizarea și dezvoltarea internă a tărilor.Însă ,obiectivul nostru de dezbaterie va fi unul precursor evenimentului sintetizat mai sus.Astfel că ,în Moldova ,in 1834,Mihai Sturza,domn pământean ales ,,nu prin alegerea țării ci prin Convenția de la St Petersburg”,devenind ,,instrumentul docil al politicii muscaleștilor”capătă tronul Moldovei.

Încă din 1835 ,apar divergențe între domn și adunarea obștească formată din boieri. Diferite ,,plângeri” ce ajung la consulii rusi cu privire la ,,asprirea si fărădelegile domnului Mihail Sturza.

,,Primăvara popoarelor “ a însemnat și pentru români un apel la schimbare,la scăparea de sub ,,jugul de fier” în care domnise atât timp și în care încet-încet ,cu ajutorul puterilor europene încearcă să scape.Se înființează diferite societăți culturare,reviste culturale,ziare pentru a naște sentimentul național și complotul împotriva asprimii domnitorului influențat și dirijat de Rusia în treburile interne.

Astfel că ,încă din 1834,ia naștere Societatea revoluționară secretă romano-polonă condusă de polonezul Adolf David.Adepții societății revoluționare erau români de pretudindeni care doreau inființarea republicii române.

Știrile cu privire la situația revoluționară din estul Europei, ajung la Sankt Petersburg.Astfel că, în acest sens,Împăratul Nicolae I raportează Ministrului de Răyboi un firman prin care i se cere a lua măsurile necesare împotriva unei eventuale ,,direcțiuni nelegiuite de a răsturna autoritățile legitime”.Împăratul ordonă să constituie imediat rezerve ale trupelor pentru a fi puse pe picior de război și alte dispoziții cu privire la întreținerea ordinii politice.

Duclas este de părere că răzvrătirea moldovenilor împotriva Puterii,ofere Rusiei dreptul de-ași exercita puterea,ceea ce prin Regulamentul Oragnic nu i se ofera,ducând astfel la lunecarea ocârmuirii moldovene ,,în prăpastia deschisa la picioarele sale”.

Mișcarea politică din Moldova reprezintă un interes,cu implicații naționale desfășurate într-o atmosfera de nesiguranță generată de îngrijorare cu privire la intențiile Rusiei .Cochet era de părere că Rusia are ca obiectiv ,,cucerirea” celor două țări române , ,,fără a recurge la arme” .Gh.Platon considera ca opoziția boerimii era îndreptată împotriva politicii în Principate a Rusiei ,iar sensul naționalist era ușor decalabil.Se consideră că domnitorii nu erau decat unelte servile ale influenței ruse,având ,,dreptul” de a face rău pentru a se face detestați de supuși ,iar consulii ruși se amestecau în treburile cele mai intime.

Mihail Sturza într-un raport menționa că acolo unde intrigile nu reușesc,consulii ruși își exprimă autoritatea peste cea a domnitorului.Un exemplu în acest caz ar fi problema deficitului în acoperirea cheltuielilor prin venituri, din 1837, când ocârmuirea rusească a admis, cu mare greutate, a aprobat cele 2/10 adișionale votate de Obșteasca Adunare pentru acoperirea lui, cu condiția unanimă ca bugetul pe 1838 să se echilibreze cu mijloacele obținute.În 1838 încă, bugetul se reînoiseră cu 478.538 de lei, neputându+se găsi nici un mijloc de împlinire a lui,majoritatea din Adunarea Obștească votează iarăși 1/10.Această dispozițiune a fost combătută de consunsulul rusesc și unindu+se cu boierii din opoyiție +Canta și Catargiu+ cere de la M.Sturza să anuleze votul rostit.Consulul rusesc, care nu privea cu aceeași părere cu ideile cabinetului rusesc, de a nu crește dările , a impus domnului Sturza să accepte părerea minorității din Adunare.Acest fapt a strânit repulsia domnitorului și automat și refuzul acestuia. Besak, la rândul lui, văzând refuzul domnitorului de a nu se supune la cererea sa, îl amenință cu comunicarea obligatorie ,într+o notă oficială a dispoziției consulului,care urma să fie prezentată Adunării.Besak îl amenințăd in nou pe domnitor cu ,,ruperea relațiilor sale cu ocârmuirea pricipelui”.Sturza, văzând insistențele de care Besak dă dovadă, decide să taie nodul cordial șă să acopere deficitul bugetar din propria sa situație financiră.Cu toate acestea, într+o notă trimisă lui Nesselrode, Sturza consideră acest fapt un caz

La 1 februarie 1839 într-un nou raport emis de Huber ,sublinia iarăși ,,nemulțumirea generală” a românilor ,care nu vor mai suporta pentru mult timp acestă stare de lucruri care este atât de supărătoare.

Într-un raport din 15 august 1844, Duclas povestește despre intrarea pe arena politică a unui partid ,,care până acum era mut și atata de calm”,cu simt patriotic și național și care se împotrivise candidatului rus la scaunul Episcopiei Romanului respingând propunerea făcută de viceconsului general de la Galați.

La 27 august 1842,Dascov ,consulul general al Rusiei a avut obligația de a cerceta plângerile formulate ,,împotriva domnitorului și starea administativă”.A primit numeroase reclamații .După ce a stat nouă zile la Iasi,a plecat la Cristesti ,la moșia domnului Sturza.

Victoria domnitorului Mihail Sturza a fost completă.Trimisul rus,în schimbul apreciabilei sume de 25 000 de ducați,a trimis un raport în favoarea domnitorului adresat împăratului rus.

Duclas amintește de un moment important a partidei naționale în care,după sosirea lui Dascov în Moldova,moldovenii se opun cu îndârjire împotriva Rusiei,considerând că a ajuns momentul când trebuie să-și spună cuvântul și să rămână moldoveni și de a păstra,,puțină neatârnare pe care le-o mai rămas”.,,Au crezut că această hotărâre trebuiau adusă la cunosctința Angliei și Franței.” Toate demonstrațiile ostile,mai este de părere Duclas,l-ar fi făcut pe Dașcav să-l nemulțumească șederea în Iași.,,Mi se pare că Rusia s-a prins în propriile mreje,chinuind această țară ,menținând în ea discordia ,cele mai mari neorânduieri în ocârmuirea și nemulțumirea împotriva autorității spre a face ca stăpânirea ei să devie dorită,sprijinind când un partid ,când celalalt ,fără a mai satisface vreodată nici una din reclamațiile cele mai întemeiate ,aceste mijloace s-au întors împotriva ei și i-au atras animadversiunea obștească în toate rândurile națiunii” menționează însuși Duclas în același raport din 15 august 1844.

Un alt plan în impiedicarea formării unor viitori opozanți ,a fost acela prin care Cabinetul de la Petersburg ,prin consulii ruși din principate au adus la cunoștință că tinerii moldoveni vor fi admiși la

cursurile de drept ținute la facultatea împărătească din Petersburg , ,,cu condiția să fie nobili”,cheltuielile stundenților voi fi suportate de facultate.Tot Duclas considera că ,,țelul și importanța acestor măsuri “ luate de Rusia pentru Principate ar fi o metodă a ,,menținerii bunei ordine în principate”.

Moldovenii despre care îi menționează Duclas în rapoartele lui din 15 august 1844,mici si mari,adepții naționalismului și a liberalismului din aceea perioadă din toată Europa,au început să se organizeze în intruniri unde își propuneau măsuri de îndreptatare a ,,ocârmuirii”.Toate aceste măsuri sunt înțelese prin ,,respectarea strictă a Regulamentului Organic”,conform articolului întâi al rezoluției din 28 martie 1848.

În viziunea domnitorului Mihail Sturza și a consului rus din Moldova această ,,îndrăzneală “ a răsculaților ,de a întocmi o rezoluție și de a o trimite domnului pentru a o viza ,era considerată o răscoală .

Tumanski s+a erijat în postura de arbitru al evenimentelor din Iași, căutand să+i determine pe petiționari îi a mai estopma unele revendicări ,dar a încercat și pe domnitor să ia act la ,,doleanțele “ partidei ,prin demisii,apoi s+ înăbușe orice manifestație.

Atitudinea vizibil ostilă a domnitorului,respectiv a consulul rus, a avut efecte negative asupra ,,partidei naționale”.Mulți din ei au fost ,,arestați în somnul lor”,alții deportați peste Dunăre și chiar o parte din ei maltratați.

Tumasky ne aduce la cunoștință urmările acestei ,,îndrăzneli” ,într-un raport de-al său către Nesselrode:,,un număr mare de boieri părăsesc zilnic Iașii și mulți trec frontiera”.El era ingrjijorat că cei care au scăpat ar putea să-i răzvrătească pe țărani.

La 6 aprilie 1848 ,Mihail Sturza îi raportează lui Nesselrode părerea de rău pe care o are față de consulul rus și modul de raportare pașnic a consului față de ,,partida națională”:,,ei au mai făcut și alte(reuniuni) în casa logofătului Constantin Sturza”.Aceștia nu s-au oprit la o singură ședință ,așa cum se aștepta consulul rus.Tumansky le interzisese să se întâlnească în locuri publice,așa că ei au hotărât să o facă într-un loc particular.

Pe data de 12 aprilie ,o scrisoare anonimă sosiră din Pesta ce puneau pe jar autoritățile.Acestă scrisoare scotea în evidență un plan al moldovenilor,emigrați în Ungaria,ce își doreau o viitoare insurecție în Moldova.Își propuneau ,,să-l prindă și să-l ucida pe prinț”,să-i omoare pe greci,evrei și armeni considerați trădători ,care s-au îmbogățit pe calea sireteniei,protejați de guvern.

Tinerii aflați în Pesta erau în colaborare cu alți tineri moldoveni din Paris.Ei urmau să se întoarcă în Moldova ca să răspândească concepțiile liberalismului și a egalității.Consulul rus îi avea la cunostinta pe câțiva din cei censprăzece conspiratori,printre care:Mălinescu,Rășcanu,Negri.

Alexandr Osipovici Duhamel se află la Iași încă din 12 aprilie și le garanta boierilor moldoveni că ordinea publică nu va fi răsturnată iar de acest lucru se va ocupa Imperiul Rus.El considera că manifestare nu ar mai fi avut loc,dacă ar fi venit cu cinsprăzece zile în Moldova.

Când au venit în audiență boierii moldoveni la Duhaman ,generalul a încercat să-i convingă de urmările grave care ar apărea în urma căderii guvernului.

Duhamel înaintează un alt raport lui Nesserode pe data de 14 mai 1848,unde își exprimă părerea că abdicarea lui Sturza ar aduce liniștea în Moldova,prințul abdincând in schimbul unor ,,avantaje onorifice în Rusia”.Prințul putea să rămâna în scaun pe durata sederii sale în Moldova și datorită șederii trupelor rusești pe Prut.După părerea generalului,Adunarea obștească era doar ,,o adunătură de oameni ambițiosi”care au urmărit să-l incomodeze pe prinț.Apoi a fost transformată de prinț într-o ,,mașinărie de opresiune în slujba sa,pierzându-și credibilitatea”Dacă consulatul rusesc ar fi sancționat rapid și energic invocările Regulamentulu Organic,atunci nemulțumirile ,,partidei naționale” ar fi fost sfârșite.Asfel,prin abdicarea lui Mihail Sturza,puterea protectoare și-ar fi salvat imaginea.Rusia,n-ar fi putut să renunțe la protectorat,sub motiv că s-ar creea o stare de haos.

Cancelarul Nesserrode ,la 19/31 iulie 1848 trimite misiune diplomatice unde își exprimă grija ca Turcia și Rusia se vor unii pentru restabilirea ordinii legale în Principate..Nesserrode mai menționeaza despre acțiunea moldovenilor refugiați în Bucovina în unire cu afiliații lor din Transilvania și Basarabia ,pregatiți pentru o răscoala precum cea din Țara românească:asasinarea sau expulzarea domnitorului și unirea celor doua state fără intervenția Rusiei sau a Turciei.

Un alt aspect important pe care Nessrode îl menționeaza cu privire la romani :ei își doresc să intre sub o altă putere protectoare și vor să scape de sub jugul Rusiei și al Imperiului Otoman.

Rusia însă declară că trebuie să rămână pe veci sub ,,îndoitul jug al ei și al Porții,sub Regulamentul Organic și că ,,ele nu se împărtăsesc de dreptul public al Europei ,rămânând sub ,,dreptul special”.

Tumanski prezintă reprezentanților de frunte ai mișcării opoziționiste circulara imperială, prin care Rusia își exprimă decizia fermă de a nnu ingăduii vreo schimbare în regimul juridic care reglementa situația celor două Principate.

Cancelarul rus contestă până și calitatea de naționalitate deosebită și se ridică indignat împotriva principiului suzeranității.

Pentru Rusia nu există nicidecum ideea unei ,,modernizări europene” pentru români ,vroind ca Principatele române să rămână în continuare sub,,cercul de fier” în care le îngrădise treptat de la 1774 până la 1834.

În rapoartele consulilor francezi găsim în repetate rânduri despre Cabinetului de la Petersburg ce viza suprimarea Adunărilor Obștești din Principate .Pentru Rusia revolta din 1848 ar fi fost un prilej în îndeplinirea planului.

Se pare ca Rusia din ,,putere protectoare ajunge sa devină ,,putere cuceritoare”.

După părerea lui Duhamel , consulul rus în Moldova,la cum se ajunsese situația din Principate existau două opțiuni:,,Fie să abandonăm drepturile noastre de protecție,să lăsăm moldo-valahilor guvernarea și să toleram stabilirea unei cvasi-republici pe frontieră ,fie să intervenim cu forța armatei”.Talaat Efendi a salutat decizia rușilor de a intervenia cu forța armata.

Zvonurile cum că trupele ruse vor venii în Moldova nu erau considerate credibile,mai ales ordinul prin care se cerea distribuirea făinei ori a altor mărfuri pentru trupele ruse stârneau râsul.

În tot acest timp,înainte cu câteva zile de a intra trupele ruse și otomane în Moldova,Mihail Sturza și subalternii săi au părăsit Iașii.

La 1 iulie 1848, treceau Dunărea primele trupe otomane ,pe la Galați.Suspiciunea turcilor față de oferirea de ajutor militar din partea Rusiei,l-a determinat pe împărat să cedeze Imperiului Otoman grija de a menține ordinea în Pricipate.

Duhaman își exprima îndoiala în privința sarcinii pe care Imperiul Otoman este dator ,zicând că ,,au trecut șase săptămani de la izbucnirea revoltei în Țara Românească și Imperiul Otoman nu a făcut nimic să o suprimeze”.Duhaman încearcă să-i convingă pe reprezentanții otomani că ocuparea Moldovei cu trupele militare se fac în folosul împiedicării unei revoluții.

La 28 iulie trupele rusești intră în Moldova.

Duhaman nu era convins de eficința intervenției turcilor in Principate,crezând că scopul lor ar fi să facă concesii revoluționarilor,să ,,zdrobească” Regulamentul Organic și să obțina cât mai mult profit bănesc din Principate.Însa,într-o scrisoare din 12/24 iulie adresată lui Duham , Soliman Pasa considera regretabilă decizia împăratului de a retrage trupele rusești din Moldova.Se consideră că misiunea turcilor era de a oprii starea de revoluție din Țara Românească.

Ministru de Externe rus printr-o notă circulară din 19 iulie 1848 își motivează decizia intrării trupelor rusești pe teritoriul Principatelor,urmând ca la sfârșitul agitațiilor și instaurării liniști publice să părăsească Principatele.Această notă este adresată agenților diplomatici ruși .

Imperiul Otoman avea în gând să-l destituie pe Mihail Sturza,iar Duhaman era de părere că moldovenii,,nu se vor opri la jumătatea drumului și vor cere și mai multe concesii”.

Mihail Sturza nu era bine văzut de către Imperiul Otoman,însă pentru rusi menținearea principelui pe tron ar fi favorabil ,având în vedere prezența si nevoia subzistenței trupelor ruse.

Situația armatei se considera deplorabilă.Într-un articol contemporan din gazeta ,,Prunctul român” era descrisă starea armatei ruse,care se considera într-o situație jalnică.Situația moldovenilor atinsese apogeul.,,După atâtea furturi și brutalități pe care le-au îndurat vreme îndelungată,încă mai trebuie să plăteasca 1000 de ducați pentru întreținerea trupelor rusești”.

Duhamel,printr-o scrisoare din 15 august 1848,primiră ordinul de a anunța pe autoritățile din Moldova ,faptul că (Moldova) v-a asigura rația alimentară trupelor ruse.Acest fapt,după părerea lui Duhan, ,,v-a creea o nemulțumire generală” și va creea o stare de aversiune împotriva Rusiei.În viziunea ,,partidei naționale” acest lucru a fost considerat o încălcare a autonomiei.

Din rapoartele franceze , intocmite de către consulii si agenții francezi din perioada respectivă, reiese că Rusia ar fi nu o putere protectoare ci mai degrabă o ,,putere cuceritoare”.Astfel,găsim notat :

Rusia a suprimat autonomia principatelor prin impunerea de impozite, conform Regulamentului Organic,taxe ce nu puteau fi schimbate decât prin acordul celor două puteri;

A marginalizat viața economică și politică a țării, impunând obligația ca orice hotărâre luată de domn,ori de Adunarea Obștească să fie adusă la cunoștință ambelor curți ;

A suprimat dreptul de legiferare a Adunării Obștești (orice lege se adopta trebuia acceptată și de Rusia)

A suprima dreptul de alegere a unui domn,impunând la 1834 Porții numirea unor domni desemnati de ea;

A încercat să rusifice biserica Moldovei,căutând prin diferite intrigi să aduca un arhiereu rus pe scaunul mitropolit;

A căutat să împiedice studierea tinerilor în Europa,încercând să-i aducă în școlile rusești;

A făcut orice le-a stat în putință pentru a suprima spiritul național al românilor;

Rusia a înțeles exact caraterul și sensul mițcării opoțișioniste din Moldova,care luaseră asemenea proporții,apreciind+o ca fiind exact ce a fost în realitate: o încercare de răsturnare a regimului existent,a protectoratului și a suzeranității și de instituire a unui regim politic constițușional ,democratic și național.

Capitolul 3. Franța și ,,partida națională”

Din Moldova

,,Eu fac sincere urări pentru prosperitatea și primea romănilor ,caci mi+au plăcut intodeuna a vedea pe urmașii popoarelor mari pășind falnic pe urmele glosioase ale strămoșilor” Lamartine

Guéroult este de părere că ,,partida națională” din Moldova este prea puțin pregătită în ciuda ideilor puternice pe care le aclamă.

În opinia franceză , problema Principatelor, a ocupat un loc important.Pentru Franța ,rolul apaărării poziției strategice europene la Dunăre și Strâmtori îi revenea Angliei și Austriei.

Din Iași,la 19 martie,,consulul Franței informa că situația Molodovei este influențată și de evenimentele din Europa occidentală ,că ,,boierii aflați ma mișcarea națională ,cu mai multă energie și hotărțrie .ar fi putut în acele împrejurări să răstoarne pe domn și să proclame ,,independența tuturor țărilor române”.

Ambasadorul Fran’ei pe lângă poartă ,generalul Aupick ,privea situația celor două principate ca fiind inseparabilă ,

Cele două Principate române erau tot timpul asociate,ele fiind menite +în opinia deputatului francez,să reprezinte nucleul unei viitoare confederații danubiene de popae libere ,centrul de gravitație al tuturor popoarelor sud+est eurpoene care aspirau la emanciparea politică.

Datorită acelorași afinitați și viziuni politice ,Franța vedea in principatele române o soartă indisolubilă,având un anumit ecou in opinia politica din Franta.

După părerea lui De Nion,consulul general al Franței la București,frământările din Principate aveau drept obiectiv ,,emanciparea” sau cel puțin ,,o refomră radicală a instituțiilor”.

Garder arată că ,,consulul francez este foarte mulțumit de gesturile de fraternitate din Iași cu eveneimentele din Franșa ale guvernului reprublican”, adăugând că ,,în discuțiile care au avut loc în Iași se credea că un impuls străin a fost dat spiritului de contestare a autorității”.Gardner scria că încă din martie ,,singurul yiar pe care îl au și care scrie despre politică și literatură și+a permis rareori să discute liber sau să insereze păreri ce ar putea lumina publicul, dar ultimile evoluții în Franța sunt tratate în acest ziar chiar în detaliu,spre suprinderea multura”.

Cauza revoluției a fost văzută de parlamentul francez una favorabilă.Astfel,la 5.17 iulie deputatul L]herbette a dresat Guvernului Republicii franceze în Adunarea națională o întrebare ,,asupra unui punct foarte important al politicii franceze, asupra intrării Rusiei în Proviciile Dunărene,asupra situațiunii acestor provincii și asupra atitudinii ce Franța are de urmat în acestă chestiune”.

În discursul său, deputatul francez a arătat cp ,,invazia Provinciilor Danubiene de către ruși constitue un pericol pentru Europa centrală”, și în același timp ,, o adevărată violarea de teritoriu, pe care nu o autoriza nici un tratat,, ci este chiar proibită de tratate”.A arătat mai departe că Franța și Anglia, chiar și Austria, au interes a se opune politicii rusești din Principate și a dat să se înțeleagă că speră ca Franșa își va face datoria ditată de interesele sale și ca reprezentantă a principiilor liberale.

Ministru de externe Bastide a răspuns, deși cam evaziv, că guvernul va examina această chestiune și își va procura toate științele posibile asupra ei, iar după ce ea va fi bine cunoscută, va face tot pentru a salvgarda securitatea și onoarea Franșei și principiile democratice reprezentate de ea.

Capitolul 5.Mișcarea revoluției de la 27 +28 martie 1848 și

Marile Puteri.

Revoluția europeană a creat p situație nouă.Ea a răsturnat, practic, vechea ordine.Împrejurările au părut favorabile pentru a putea scoate prolema romînească din blocajul în care se afla și a o situa în noul context politic.Revoluția română trebuie considerată și în legăturile și interdependenșele care o atașează revoluției europene.

Starea Moldovei, din aceea perioadă, era ,,tristă și vrednică de jelit”.

În Întâmplările din Moldova în luna lui martie 1848, Mihail Kogălniceanu nota că ,,slobozenia personală și siguritatea averii sunt încălcate cu desăvârșire de către administrația crudului ei stăpânitor.

Un raport al unui informator al guvernului țarist informă,la începutul primăverii 1848,existența unui grup de ,,conspiratori” la Pesta,alcătuit din mai mulți români bănățeni ,printre care și doi nepoți ai lui Damaschin Bojîncă,în acel moment juriconsult la Iași.O promclamație a grupului de la Peste fusese răspândită în Moldova.În drum spre Iași,Nicolae Ionescu,repreyentând pe cei o sută de tineri români la Paris ,s+a oprit la Pesta,stabilind legătură cu grupul de aici.Potrivit informatorului,cele doua ,,grupări” urmăreau să ucidă pe domn și să introducă egalitatea și libertatea.Programul lor mai prevedea Ș trecerea pământurilor în posesia țăranilor care le cultivau,desfiinșarea nobilimii,acordarea slujbelor pe merit și numai românilor ,înființarea unei armate naționale,etc.Grupul de la Paris+ Costache Negri,Teodor Rășcanu și Vasile Mălinescu+ urma să revină în Moldova ,unde trebuia să acșioneze împreună cu Mihail Kogălniceanu ,frații Alecsandri și mai vărstnicul Grigore Cuza.

Rapiditatea evenimentelor din Molodva,însă,au fost inoportune pentru aceștia.În Molodva,revoluția a început înainte ca tinerii din paris sau din Pesta să aibă răgayul de a ajunge la Iași.

V.Alecsandri descrie atmosfera care domnea în Moldova ,în primele zile ale lunii martie Ș,,În urma izbucnirii revoluțiilor din Europa ,când țara se zbătea în agonie ,soarele libertății a îneput să strălucească și în părțile noastre.La acea lumină mântuitoare ,toate clasele societății s+au trezit ca dintr+un somn adânc.Oamenii care sunt români și mai ales tinerimea Moldovei,care vărsa lacrimi de sânge în preajma suferințelor obștești ,s+a simțit deodată însuflețită de o falnică nădejde. Atunci,deodată, un număr mare de persoane au alergat la Iași, de prin provincii, spre a se unii cu franții lor din capitală și a căuta împreună lecuirea boalei ce muncea pe romîni de atăta amar de ani”.

G.Sion ,asemenea, ne oferă importante informații cu privire la evenimentele petrecute in luma martie.El nota în ale sale Suveniruri contimpurane că ,,lucrurile iau o serioasă și gravă față.Este o mare mișcare…;de prin toate districtele au sosit mai mulți oamenic cugetători la binele țării ca să se consulte de ceea ce s+ar cădea să facă în împrejurările actuale”.

Niculae Suțu notaȘ ,,agitațiile și consfăturiile luau un caracter tot mai alarmant.O mare parte din boierii din ținuturi vin la Iași pentru a se sfătuii și găsi o suluție favorabilă ,,pentru relile de care suferă țara”

Gardner, consulul Angliei, consemna și el ,,agitația politică” ce domnea în capitala Moldovei.,,Entuziasmul și încrederea în viitorul național” sunt umbrite doar de teama ca evenimentele din Europa ar putea reprezenta o ocazie pentru Rusia de a ocupa Principatele.

Goúroult descrie starea de spirit din Moldova ca fiind alarmantă. Boierii, ,,după ce au afișat multe proiecte ,au preferat multe amenințări (…) au sfârșit prin a se retrage,prudent,la țară.”

Gh.Platon este de părere că acest fapt este rezultatul notei lui Nesselrode,adresată consului general al Rusiei din Principate,în care se atrăgea atenția că Rusia nu va accepta ca anarhia să pătrundă in Principate, ,, fiind hotărâtă să se opună din toate puterile încercărilor câte ar avea de scop sau de a modifica condițiile ființei politice care le sunt asemnate.

În martie 1848 se răspândește un apel anonim către moldoveni împotriva Domnitorului M.Sturza.Apelul insistă asupra lăcomiei de bani a Domnitorului.Persecutase pe Conachi, ruinase pe St.Roset ,pe Panait Pantazoglu,pe Căvacu.Fusese complice la antrepriza pavelelor,traficase cu casele Casimir,cu șoseaua de la Mihăileni.

Încă din 19 martie,Gueroult informează că la Iași se intensifică o mare agitație și că este inevitabil ca evenimentele din Europa sa nu aibă repercursiuni aici.

Temut de o eventuală agresiune,Sturza își alcătuiește o garda ,pentru siguranța personală, ,,formată din străini.”Ș bulgari,albanezi,sârbi,echipați în garda personală a prințului.Domnitorul pune soldații albanezi din oraș să supravegheze oric mișcare în acest fel.

Consulii Franței și al Angliei l+au sfătuit pe M.Sturza ca ,în acord cu spiritul timpului, să convoace o adunare națională extraordinară și să facă acele concesii care vor fi solicitate.Asigurandu+i că situația este sub control, domnitorul le+a adus la cunoștință că este cu neputință o asemenea acțiune deoarece nefiind suveran independent, el administrează țara numai în acord cu tratatele incheiate între cele două puteri tutelare.Prin urmare,nu putea convoca ți nici aproba adunări care contravin spiritului Regulamentului Organic.Tumanski este de părere, că cei doi consuli, au încercat să+l intimideze pe domnitor,depășindu+si atribuțiile cu care erau investiți.

Mihail Sturza împărtășea ideea soartei regelui Ludovic +Filip, decât să exercite presiunile exercitate de opozitie. Consului Franței menționa că preferințele domnitorului era că ,de preferat,eră să piardă tronul decât să fie alungat în urma unei insurecții.Consulii erau de părere că Sturza se prijină pe intervenția armatei rusești,de aici atitudinea sa provocatoare.

Pentru a minimaliza aploarea, Mihail Sturza îi adresă cancelarul Rusiei, Nesselrode, un memoriu prin care relata că, opoziția a încercat să organizeze întâlniri reformiste, în ziua de 27 martie-8 aprilie, ajutați fiind de consulatele Franței și Prusiei. Prin intermediu acestei mișcări,aceștia urmăreau să câștige puterea, unii dintre ei manifestând dorința instalării unui partid republican.

La 27 martie numeroși boieri și oameni de toate stările se adunară la hotel San Petersbourg , ,, în coastele curții domnești”,pentru a alcătuii o serie de deziderate în 35 de puncte.Cea mai ,,importantă”mențiune era aceea de ,,sfânta păzire a Regulamentului Organicîn tot cuprinsul său și fără nici o răstalmăcire”.Se mai cerea: siguranța personală,imbunătățirea stării cetățenilor,se carea corupției,,ocrotirea mazâlilor și ruptașilor,restabilirea învățământului național,dezarmarea arnăuților,răspunderea ministerială,desființare poșlinei,considerată ca piedică a negoțului,îmbunătățirea portului Galați,,ridicarea nivelului clerului,înființarea unei bănci de scot și a unei bănci naționale ,înființarea unui tribunal de comerț la Iași și traducerea pravilei de comerț franceze,reforma codului penal și a procedurii ,dreptate în împărțirea pensiilor,etc. ,,Boierii nu se ridicau împotriva Regulamentului Organic,nici a Rusiei ,ci împotriva abuzurilor lui Sturza”.

Partida națională din Moldova mai cerea lui Sturza dizolvarea Adunării, ,,instrument de opresiune reacționară în mâinile sale”, pretinzând constituirea unei noi Adunari generale cu atribuții mai largi.

Numărul exact al participanților la dunarea din 27 martie nu ne este cunoscut. Unele izvoare ne indică ,,mai mulți decât o mie de bărbați”, altele de 2000 ,,recurtați din toatele clasele ,de toate opniunile,de toate națiile, din toate provincile Moldovei”. Tumanski evaluează la o mie de participanți, ,,adunați în salon și colidoare”,printre care Nicolae și Vasile Ghica,spătarul Gr.Cuza , Alexandru Moruzi.Mihail Kogălniceanu numește ,,mai mult decât una mie bărbați din toate clasele”

Sturza le cerea opozanților să+i îngăduie încă două saptamâni ,pînă când vor veni comisari de la amandouî Curțile,ca să hotîrască încuviințarea acestei manifestații.

Ziua următoare avuseseră loc o întrunire între cei 16 membri aleși de adunare și Ministru de Interne, Ștefan Catargi, unde i se prezentaseră petiția cu semnăturile primite

printre a căreia și a mitropolitului.

Discuțiile care au avut loc în cadru întrunirii vizau starea țării și măsurile ,,urgente” care se considera că trebuie luate.

Tumanski i+a comunicat lui beizadeaua Alexandru Moruzi, prieten al Rusiei, că adunările în care era criticată ocârmuirea reprezintă acte de rebeliune și vor fi tratate ca atare.,,Toți, notează consulul rus+au adoptat hotărârea de a nu se împrăștia până când nu vor obține garanții cu privire la observarea cu strictețe a Regulamentului Organic”

În condițiile în care străzile erau pline de oameni ,în așteptarea răspunsului domnului,în cursul nopții de 27 spre 28 martie -8 sau 9 aprilie,Tumanski și Sturza au fost impreună pentru a urmării evenimentele și pentru a preveni o ,,explozie neașteptată”.

A doua zi a avut loc o întrevedere cu reprezentanții membrilor ai asociației de petișionari,,Tumanski a ținut să ofere ,,sugestii” în redactarea Petițiunii Proclamațiune.Rolul de redactor îi revenise lui Vasile Alecsandri, iar petițiunea, în numele său completȘ ,Petițiunea+ proclamație a boierilor și notabililor moldoveni,a fost semnată de ,,de aproape toți boierii,și de mitropolit” .Desemnații care au înmânat domnitorului documentul au fost V.Ghica,C.Rolla și ,,unul din frații Moruzi”.

Pentru Tumanski, Petițiunea +proclamație a fost percepută ca pe o reformă, cum atestă și un raport de+al său privind ,,nevoia și situația Principatelor.

Pentru consulul francez, însă, ea era percepută ca fiind moderată și în unele privințe vagă,însă exprimă neviole reale de reformă pe care societatea le resimte, afirmând că,,le seul reproche à faire a cette piéce,c est d être rédigée en termes trop vagues ,trop généraux et de ne pas résumer sous une forme brève et populaire les grieft et les besoins…”.

Reprezentanții ,,partidei naționale”, au decis să aștepte răspunsul domnitorul în casa logofătului Al.Mavrocordat, din Copou. Câțiva din tinerii cu gândire radicală V.Ghica,C.Racliș, Al.I.Cuza, cereau răsturnarea ocârmuirii prin violență și rezistență armată.

Deputații au avut o nouă intrevedere cu domnul ,însoțiti de acestă dată de ministru de Interne, pentru a cere dizolvarea.

Întrevederea petiționarilor cu domnul avusese loc la Palat.Domnul,considera că trei puncte din cele solicitate în petițiune nu le poate accepta,deoarece încalcă prevederile Regulamentului Organic.Aceste trei solicitari prevedeau scoaterea cenzurii,garda cetățeneascp și dizolvarea Adunării spre a li se permite alegerea altei ,,reprezentative”.

Petiționarii n+au cerut altceva decât ,,îndreptarea abuzurilor,ce din vremea suirii pe tron al prințului stăpânitor nimicesc cu totul legile țării și acum au ajuns la un grad nesuferit de stîmbătățiri nu numai pentru clasa boierilor ,pentru negustori,locuitori săteni,dar și pentru străini”.

După inăbușirea mișcarii ,Sturza nu intră pe calea refomelor.În zadar îl sfătui în acest sens ,încă din aprilie,Gueroult,care îndemna pe domn să introducă impozitul funciar.Sturza ținea să păstreze favourile Rusie și a statului quo regulamentar.Din acestă cauză nu îi dădu lui Gueroult urmare.Nicole Șuțu spune despre Sturza că pentru a stârnii in clasa de jos dușmănie și onestitate față de boieri.Pune să se tipăreacă o broșură ,,Căința încrederii în boierii opozanți” atribuind+o lui Kogălniceanu și lui N.Istrati, lung rechizitoriu împotriva boierimii.

Sturza mai este acuzat de alcătuirea noului minister,compus din Al.Balș,la interne,la justișie pe Costin Catargi ,la culte pe Millo, cumnatul său , Vasile Beldiman la visterie și pe beizadea Dumitru hatman.Adevăratul revoluționar era chiar Domnul deoarece stârnea clasele de jos împotriva boierimii nu pentru a fi de parte lor ,ci pentru a înlătura obstacolul pe care oligarhia îl oferea absolutismului domnesc.

Pentru V.Alecsandri ,sistemul domnitorului era unul ,,varvar și corumpător”,ce a ,,ținut Moldova în lanțuri și în întunecime”.

Consulul rus ,martor a ceea ce se întâmplase,nota că a anunțat pe agitatori să se disperseze pentru a preîntâmpina repercursiunile la care se etalau. Exaltarea mulțimii nu a putut fi oprită.Ora fixată pentru așteptarea răspunsului domnului apropiiindu+se ,aceasta a decis să opereze în sensul atacării celor aflați la casa Mavrocordat.Aici,au fost găsiți doar cațiva oameni neînarmați și ofensivi,care după scrisoare lui Gh.Sion către Gh.arișiu la Brasov,ar fi fost acolo Logofătul C.Sturza ,bătrânul Sturza și cu fiul său ,fost Secretar de Stat,și cu două copile).

Tumanski adresându+se lui Nesselrode printr+un raport în data de 28 martie 1848, sub impresia directă a evenimentelor în mijlocul cărora s+a aflat.Tumanski constată că ,,Moldova nu a mai cunoscut o mișcare asemănătoare…mișcarea de la Iași urmărește răsturnarea ordinii actuale,realizarea obiectivelor naționale și a independeței politice”.

Acestă apreciere ne oferă o reală interpretare a evenimentelor din capitala Moldovei.,,Furtuna care amennință Moldova,nu va putea fi evitată decât prin intervenția promptă și eficace a guvernului imperial”.

Se pare că M.Sturza, într+un moment de presiune îl chemase la palat pe M.Kogălniceanu și pe C.Rolla, a căror influență moderatoare o cunoștea, și în prezența consului rus, le+a confirmat acordul cu cererile înscrise în Regulamenul Organic , care are datoria să+l respecte și să vegheze la aplicarea în tocmai a dispozițiilor sale. Tumanski, la rândul său s’a stăduit sa+i convingă pe cei doi emisari să înțeleagă că domnitorul nu are competența de a accepta alte cereri.Cei doi s+au declarat mulțumiți și au plecat.Potrivit lui Tumanski, cei doi reprezentanți+ M.Kogălniceanu și C.Rolla+ au făcut cele de trebuință pentru a calma spiritele în randul opozanților și de ai convinge să accepte propunerea domnitorului ,care nu putea,nu avea competența necesară desființării Adunării obștești,suprinmării cenzurii și constituirea gărzii naționale.

Acțiunea s-a tocmit prin arestarea și maltratarea celor aflați la Copou,desfășurandu-se în noaptea de 29 spre 30 martie 10+11 aprilie și in zilele care au urmat.Cei considerați inițiatorii acestei acțiuni de revoltă au fost expediați ,,în mare grabă la Galați” și dați aianului la Măcin.

Gh.Sion ne relatează întâmplările de atunci ca pe niște horori ale timpului.De pildă ,într+una din scrisori el nota ,, cei arestați sunt legați la mâini și târâți de gât între baionete ,apoi stâlciși fără îndurare la casarmă.cu palce și condace puscilor,trântiți în căruțe de poștă și exilați în Turcia.”

Cei 13 deputați reușesc să fugă la Braila,pe 19 aprilie 1848 ,refugiindu+se doar 6 la viceconsulu englez ,4 la cazamă munteană ,iar restul dați autorităților moldovene.

Kotzebue i-a sfătuit pe cei șașe refugiați la viceconsulatul englez ,ca la trecerea lor prin Brăila să se predea la Măcin, însă au refuzat.Consulul rus a motivat restricțiile severe ale lui Sturza ,prin agitațiile de la Iași, iar el a cerut în 18 aprilie generalului comandant al Basarabiei să înainteze cu trupele și să ocupe cele două provincii.

Petiția din martie 1848 nu formulase toate dezideratele boierimii liberale și naționaliste ale Moldovei. În septembrie , domnul permitea întoarcerea înapoi în țară lui Lascăr Bogdan , fraților Rosetti, lui N.Catargi, Al.L Cuza , A.Cuza de la Bârlad , Grigore Romalos, fiul postelnicului Iordache, și D.Filipescu, punându-le condiția de a nu mai ieși de pe moșiile lor.

La luna mai, se pare că boieri principali aveau întenția să concentreze în Carpați,adunandu+se mai mulți plăieși și vănători, ,având probabil 5000 de arme primite din Paris, trimise de boierul moldovean Aslan. Întenția lor era aceea de ai aștepta pe revoluționarii transilvăneni,bucoviniei ,ca să se ridice împotriva domnitorului Sturza, să+l omoare pe el și familia sa și să unească cu cei din Bucovina, ca să realizeze unitatea și independența țărilor române.Se pare că,imediat după apariția depeșei Ministerului rus,cu privire la situația politică din Principatele Române, privind ocuparea cu armata, în caz de revolte, intențiile boierilor se modifică. Din cauza unor neînțelegeri, Vasile Ghica, Constantin Moruzi, Costache Epureanu și frații Rosetti, au purtat discuții aprinse cu Nicolae Ghica și cu Grigore Cuza. Nutrind speranța unei eventuale intervenții rusești din partea generalului Duhamel ,intențiile boierilor se modifică din nou.

Revenind în Iași, Duhamel constată o lărgire a ideilor revoluționare cuprinse în toate clasele sociale ale țării.Starea de surescitare, după părerea lui Kotzebue, trebuie să rămână sub o continuă supraveghere.

Consulii ruși nu puteau să nu observe legătura existentî între mișcările naționale din cele trei țări Moldova,Țara Românească și Transilvania.Duhamel considera că Adunarea de la Blaj punea problema reconstituirii naționalității românești și alcătuirea unui stat, prin unirea ținuturilor unde se vorbește românește. Și în Moldova exista îngrijorarea că refugiații din Cernăuți, vor intra în țară ți vor dorii alungarea de pe tron a lui Mihail Sturza.În acest caz, M.Sturza a considerat intrarea trupelor ruse în țară ca pe o metodă sigură și necesară în calmarea și ruperea de tot a ideilor venite cu sprisosință din vestul Europei și stabilite aici,ne dorind ca Moldova să devină teatru a unui război civil, dat fiind situația exteră.

După părerea lui Tumanski, agitațiile în Moldova ,care au loc prin scrieri, scrisori, îndemnându+i pe români să scuture jugul străin și să+și ,,recuncereascp libertatea și independența”, reprezenta o ,,periculoasă agitație”.

Una din soluțiile la care consulii ruși, Kotzbue și Duhamel, s+au gândit pentru înlăturarea agitațiilor ar fi îndepărtare de pe tron a lui M.Sturza, bineînțeles în schimbul unei compensații oferite de Rusia. Acestă opțiune nu avea să se pună în aplicare dat fiind contextul evenimentelor de mai târziu.

Duhamel, într+unul din rapoartele sale își exprimă îngrijorarea cu privire la cea lăsat în urmă (acesta întorcănsu+se la București), notând că ,,dacă există vreun pericol acesta trebuie căutat în Moldova.Voi fi mai liniștit atunci când mă voi afla din nou acolo”.

Pe parcursul acestor evenimentele, epidemia de holeră se instalaseră în țară iar poziția domnitorului Sturza devenea tot mai precară.În administrația țării haosul domnea făcând țara inguvernabilă.

Piotr Butkiewicz ,în ale sale rapoarte , nota că ,,reconsilierea dintre domn și boieri este imposibilă” și că orașul Iași este ocupat de ruși. Țăranii refuză să+si indeplineasc corvezile,iar clerul Moldovei cer comisiei celor două Inalte Curți destituirea domnitorului Sturza.

Reconcilierea dintre domn și boieri pe care reprezentanții puterii protectoare se străduiesc să o realizeze era imposibilă.

Revoluția, începută în Moldova, continuată după eșecul din martie, cu un conținut mai larg a avut o deosebită importanță în evenimentele următoare din Țara Romănească, chiar și din Translivania. Duhamel, într+o depeșă din 2 iunie 1848 nota Ș ,,abuzurile atribuite regimului domnesc din Moldova reprezintă mai mult pretextul decât cauza adevărată a întregii mișcări, pe care o poziția o desfășoară de patru luni, și care la baza acestei mișcări fierb idei revoluționare și antisociale” .

Goana a continuat multă vreme în țară,unde toți cei bănuiți erau căutați de adevărate potere de soldați și slujitori, pentru a fi exilați în Rusia sau în Turcia, sau internați în inchisori,în mănăstiri sau pe la moșii.

Cu câtă strășnicie s+a procedat,dovedește ordinul dat pentru prinderea și exilarea în Rusia a tânărului C.Moruzi, în care se zice cî ,,are să fie prind și adus mortsau viu, pentru a fi trecut peste Prut”.

Unii din Opozanții care au putut scăpa, s+au refugiat în Bucovina, în casa ospitalieră a Hurmuzăcheștilor de la Cernăuca, unde au petrecut toată vara, consultându+se asupra situașiunii patriei lor și publicând borșuri și apeluri pentru a face cunoscute ideile partidei naționale.

În vara anului 1848, chiar aflată sub ocupație militară parțială, Moldova se încadra în circuitul revoluției românești.

Anglia și ,,partida națională” din Moldova

După Tratatul de la Adrianopol, dar mai ales după cel încheiat la Unkiar Iskelessi, s+a accentuat în Anglia curentul rusofob, împărtășit nu numai de regele Wilhelm al IV+lea cât și de o parte a cercurilor oficiale și mai cu seamă de către opinia publică.Toate aceste ostilități au căpătat aceste contururi datorită politicii de expansiune a Rusiei în yona Mării Negrei, la Dunăre ,în Caucaz și până la Caspică+ punând în pericol activitatea economico+politică a Angliei în acestă yonă.

În zona pontică, Anglia și’a manifestat atenția,îndeosebi în porturile românești Ș Galați și Brăila.Aici se instalase încă de la 1829,când Brăila a fost retrocedată principatului muntean, negustori ioniei,aflați sub protecție britanică și supuși autoritășilor unui staroste,îndeletnicindu+se cu bunurile din aceste porturi către Constantinopol și Mediterana și desfăcând produse manufacturiere sau coloniale aduse de Anglia.Însuși Mihail Sturza , la 19-31 ianuarie 1830, își exprimă speranțele de intensificare a relațiilor comerciale cu Marea Britanie, evidențiind avantajele reciproce între acestea, în special din portul Galați.,,Asemenea relații ar privi îndeosebi Moldova din pricina orașului Galați care este cel mai bun port la Dunăre și care este de asemenea antrepozitul produselor solului și industriei muntene..De aici urmeză că raportată la comerț..principala atenție ar trebui acordată Moldovei…”

După retragerea trupelor ruse, la 1834, porturile Galați și Brăila au cunoscut o deosebită dezvoltare, intensificându+se activitatea comercială, precum: constituirea cheiurilor de acostare pentru încărcarea navelor, magazii pentru depozitarea de mărfuri, forțe fluviale de poliție, servicii de carantină, cu paza și supravegherea în bune condiții a desfășurării traficului.În mod special,Mihai Stuza a acordat o importanță majoră înfloririi negoțului,dorind să tranforme Galații în ..Marsilia Dunării”, și a acordat orașului, la 17 martie 1837, statutul de porto+franco.

Tot în 1834 a luat ființă și prima casă de comerț englezească patronată de George Bell și Andrew Lockhart Andreson, urmărind achiziționarea produselor locale și desfacerea mărfurilor importate din Anglia în porturile dunărene. Acestă afacere englezească a avut un sfârșit fraudulos.

Situația schimburilor comerciale a Angliei cu porturile românești încep să de dezvolte.Astfel, Nicolae Suțu, economist moldovean+ de care am mai amintit+ recunoștea progresul comercial înregistrat în aceste porturi: ,,Într+adevăr, comerțul portului nostru cu Anglia a luat o extindere progresivă foarte proonunțată.Firul ,,de bumbac”, fierul și manufacturile englezești fac de pe acum la Galați o concurență însemnată mărfurilor din Austria și de la Leipzic.S+a văzut în prețurile acestora două din urmă o scădere de 20%.Mai mulți negustori stabiliți în Moldova fac comenzi direct de la Mancherster”.

Din 1844 a început să funcționeze la Galați și o întreprindere de conservare a cărnii de vită destinată desfacerii în Anglia, din inițiativa domnului Stephan Goldner.În cațiva ani, acestă fabrică, achiziționaseră în medie 4000 de capete de vite ,trimiâînd în Anglia cîte 500 tone de carne conservată anual,izbutind să livreze chiar și 2.500.000 livre marinei regale a Marei Britanice.Mai târziu însă,Amiralitatea britanică a înaintat o plângere Parlamentului acuzându+l pe Goldner de faptul că a vândut în 1847 carne alterată expediției artice a lui Sir John Franklin, pricinuind eșecul ei.

Pe plan politic, acțiunea Angliei în perioda regulamentară se intensifică. La 7-19 septembrie 1836, Colquhoun numea în postul de viceconsul la Galați pe Charles Cunningham. Acesta remarcându+se printr+o activitatea deosebit de înfloritoare și de lungă durată, de 24 de ani, fiind prezent în marile momente din acea perioadă.

La Iași, a fost numit consul, tot la cererea lui Colquhoun, Samuel Gardner, la 16.28 iulie 1836.Acesta va desfășura o activitate de durată,ca și mai marele său din București,păstrându+și acestă funcție până la sfârșitul vieții,survenită la 17.29 august 1858.

În perioada de interimat trebuie să notăm vizita lui David Urquhart în Principat, trimis în misiune comercială,dar și de informare, în absența unui consul general titular, de către Londra. Acesta a avut o intâlnire cu domnitorul Moldovei, unde relatează că dânsul a dorit sa îl convingă că cele două provincii nu puteau rezista Rusiei dacă nu se uneau sub un singur conducător.

Revenit la Londra, Urquhart a pledat cauza Principatelor pe lângă factorii de decizie britanici, subliniind avantajele acestor două țări ,,care au fost cu totul neglijate de oamenii de stat din Apus”, arătându+se convins că Anglia era dispusă să ,,smulgă aceste provincii bogate și importante destinului care le amenință”. Acțiunea sa nu a rămas apreciată, drept dovată, la 3 octombrie 1835, a fost numit secretar al Ambasadei din Constantinopol, conferindu+i un statut politic oficial.

Ambasadorul englez la Constantinopol, Ponsonbz, într+un raport de+al său către Palmerston afirmă că ,,domnitorii pământeni nu sunt altceva decât supuși ruși deghizați în hospodari”. Aceeași părere o susține și consului englez la București, R.Colquhoun ,,Consulul general rus și+a asumat mai mult caracterul unui dictator,decât pe acela de reprezentat al unei puteri protectoare”.Afirmație rezultată din sintagma ,,guvernarea mea” în locul termenului de mandat, auto+asumată de baronul Peter de Ruckman.

Momentul evacuării Silistrei de către armata rusă, a reprezentat pentru englezi o reorientare a politicii. Colquhoun asistaseră la evenimentul sus menționat, descriindu+l trist..,,aspectul orășelului este din cele mai triste…rușii au luat cu ei tot ce se putea transporta”.Acest moment conchidea cu decizia lui Palmerston de a duce o politică mai fermă în sud+estul Europei, a cărei volet era întărirea legăturilor comerciale cu Poarta.Se pare că rapoartele dintre Colquhoun și Gardner,care aduceau la cunoțtință influență puterii rusești în Principate să fie avut o influență în decizia reorientării polticie a Angliei. Însuși consulul francez de la Iași, Huber, aducea la cunoștință faptul că Londra era preocupată de a,,diminua sau cel puțin de a neutraliza influența rusă în Principate”

Într+un raport din noiembrie 1838, consulul britanic afirmă că tema independenței este una preferată de partida națională și că el a încercat sa+i convingă pe liderii partidei că ar fi fost în interesul lor ca Principatele să fie considerate ca făcând parte din Imperiul Otoman.

Se pare că pe acest plan chiar și Mihail Sturza afirma necesitatea unui protectorat anglo francez, care să+l înlocuiască pe cel rusesc, informație desprinsă din raportul lui Huber către Molé din 1 februarie 1839.

Alte rapoarte ale lui Colquhoun continua să monotorizeze acțiunile militar ale Rusiei. Astfel, în vara anului 1846, consulul descrie lucrările de fortificare întreprins de ruși la gurile Dunării,informașie care a atras reacția deputatului Stewart în Camera Comunelor, car avertiza pe Palmerston asupra pericolului ca Rusia să transfomre Dunărea de Jos în posesiunea sa,dacă Anglia va continua să strea u brațele încrucișate.

Consulul englez, Robert Colquhoun, care activa în Principate de 13 ani,cunoscând aspirațiile și realitățile din Principate, era un simpatizant al cauzei românilor.

Interesul Angliei era acela de a nu accepta o Germanie puternică, sub dominația Prusiei, în detrimentrul Austriei sufocată de mișcările revoluționare, și nici prăbușirea Imperiului Otoman sub loviturile popoarelor balcanice.Așa se explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848 din Principatele române.Sunt istorici care afirm că în iuliei 1848 Palmerston nu s+ar fi opus ideii creăriiunui stat româno +sudslav,compus din Moldova,Valahia, Serbia și Croația, sub sceptrul lui Milos Obrenovic.

Pe de altă parte,la Londra se privea cu neliniște mișcările revoluționare din Europa. Acestea erau considerate de diplomația britanică, șansa restaurației unei hegemonii franceze și la implozia Imperiului Otoman și a celui habsburgic. Principalele obiective ale Angliei rămâneau menținerea integrității Turciei și stăvilirea tentințelor expansioniste ale Rusiei. Rusia dacă nu ataca direct Turcia și nici conjuctura nu o determina sa o facă, atunci Londra se arăta dispusă să tolereze ,fără proteste, ,,acordul de pace” cu teritoriile învecinate a Rusiei. ,,Observăm aici o apropiere de moment anglo+rusă.”Astfel, în aceste condiții, guvernul englez nu putea lua nici o poziție în favoarea revoluționarilor români.O schimbare a statutului politico+juridic al Principatelor nu putea avea loc ,în viuyiunea Londrei, în nici un caz pe cale revoluționară, ci prin tratate între Marile Puteri. Acestă părere era în viziunea lui Palmerston una din cele mai potrivite,deoarece el considera Europa de est nu atât de evoluată pentru o nouă formă de guvernământ decât despotismul luminat.

În luna mai, când trupele rusești au intrat în Moldova, stârnind protestele lui Colquhoun și a lui E.Grand, Robert Colquhoun era avertizat de către Palmerston să nu încurajeze nici o mișcare de opoziție față de Rusia pentru că ,,actualul statut este cel mai bun la care Principatele pot spera”. Palmerston arată că intervenția militară rusească este temporară și că ea are loc pentru ,,restaurarea ordinii”.

Se pare că în momentul izbucnirii revoluției ,la Iaiși , 27 martie -8 aprilie 1848, consulul britanic ,Samuel Gradner, nu a incurajat în nici un fel mișcarea revoluționară, ,,calificând+o ca o încercare de a submina autoritatea domnitorului.”

Decizia domnitorului M.î Sturza, de a acționa decisiv împotriva acestei mișcări revoluționare moldovenești a stârnit și din partea lui Colquhoun reacție de ,,austeritate”, fiind de părere că această acțiune ar putea influența populația din Țara Românească.În aceeși perioadă, Gardner este felicitat pentru că, spre deosebire de ceilalți consuli, Richtofen și Gueroulle, nu s+a amestecat în evenimente. Sturza catalogheză acțiunea celor doi ca fiind ,,inutilă și lipsită de diplomație”, iar pe cea a revoluționarilor ,,izvorâtă din ambiții personale”

Deși măsurile de securitate introduse de M. Sturza au fost puse în aplicare, șapte din revoluționari au evadat,cu ajutorul și sprijinul vice+consulul englez din Galați, Charles Cuningham, solicitând azil politic la consulatul englez din Brăila.

Vrând să de+a o lecție celor răzvrătiți, Mihail Sturza avea în plan să+i trimită in Turcia. Rapoartele acuzatoare ale hatmanului Dimitrie Sturza, ca și ale colonelului Miscencu, înfățișează întâmplarea cum că Charles Cunightam s+ar fi deplasat la Măcin, împreună cu 80 de sudiți, în scopul împiedicării transferului celor care au fost prinși ca prizonieri,intervenind chiar pe lângă azanul de Măcin pentru a nu+i primii.Însă, într+o depeșă Cuningham se disculpă, negând că ar fi atacat convoiul șă că nu ar fi mobilizat nici un supus ionian în acest scop.În dupa+amiza zilei de 12 aprilie 1848 ar fi fost vizitat de fostul guvernator al Galațiului,George Ghica,care i+a cerut să intervină pe lângă guvernatorul de exercișiu al Galațiului,Mavrogheni, pentru ca prizonierii să nu fie trecuși peste Dunăre.Consulul englez ar fi dat curs rugăminții, însă Mavrogheni se disculpă invocând că nu dispune de autoritatea necesară de oarece prizonierii se află sub autoritatea poliției.Într+un alt raport,el susține că s+ar fi deplasat, într+adevăr la Măcin,doar pentru a se interesa asupra tratamentului primit de prizonieri, odată transferați la Măcin.Din motive ,,pur umanitare”, consulul susținea că a cerut ayanului să elibereze deținuții imediat, deoarece, ,,acei boieri sunt ținuți în inchisori împotriva oricărei legi de drept”.

Aceste întâmplări nu au întârziat să ajungă la urechile domnitorului. Acesta l+a convocat pe consulul englez de la Iași,Gardner, pentru ai explica purtarea subordonatului său.Acesta s+a detașat de acțiunea vice+consului, precizand că Cuningham ,,a acționat in mod independent”,nefiind anunțat de acest caz, cerându+i domnului să se să ocupe personal de o cercetare amănunțită asupra acestor evenimente. Într+adevăr, Gardner s+a deplasat la Galați, însă nu a fost mulțumit deloc de părerea lui Cuningham, făcându+și griji caci ajunsese să fie pus ..intr+o postură complicată” față de domn și de autoritățile locale,cerându+i eliberarea refugiaților.

În final, ajutați de consulatul habsburgic, cu ajutorul vice+consului de la Galați, șase au trecut în Transilvania, iar unul, Al.I.Cuza,viitorul domn al Principatelor Unite Moldova și Valahia, a reuțit să se îmbarcheze pe un vas englez.

Acest caz fiind finalizat ,consulii englezi informau Londra despre pregătirile rușilor de război. Înainte de declașarea revoluției moldovenești, Gardner informa că a fost convocat de M.Sturza, pe 23 martie 1848, unde ia fost arătată o adresă semnată de insuși țarul, care își exprima cu claritate intenția sa de a intra cu trupele în țară, în cazul ideologiile din vestul Europei va acapara și Principatele. Într+adevăr, așa s+a și întâmplat. Trupele rusești au intrat în Moldova în aprilie 1848. Se pare că Turcia a încercat să evite pe cât posibil evitarea acestui eveniment ,considerând pentru Rusia prilejul cel mai potrivit de a intervenii militar.

Activitatea consulului englez din București a continuat să se desfășoare de acestă dată cu implicații mai profunde deoarece în Țara Românească actiunea ,,partidei naționale” capătaseră o amploare majoră. La Iași, lucrurile au început să se așeze, odată cu intrarea trupelor ruse în țară.