Maria.minoiu18@gmail.com 497 Cap. 4.3 Omul Ca Ființă Socială Și Cap. 4.4 Omul Ca Homo Oeconomicus Text

„TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE arată McCleary, dacă ne interesează efectel creșterii economice, cercetările contemporană nivel ridicat al conștiinței religioase (indicat de lunară la cel putin un serviciu religios) este corelat cu negativ asupra creșterii economice. De asemenea, dacă e conținutul anumitor credințe religioase, cum ar fi a existența vieții de după moarte, a paradisului și a vom constata că un nivel al religiozitatii mai ridicat este © a doua categorie de teorii ce încearcă să explice mentul uman și motivațiile acestuia are la bază modelul ființă socială, punând accent pe modul in care indivizii grupuri și își satisfac nevoia de apartenență. Din această „individul social” se identifică întotdeauna cu e din care face parte și este motivat de interesele = fie aceasta un grup primar (familia sau clanul) ori o =, sacrificându-și interesele personale pentru binele scopul satisfacerii nevoii de apartenență, indivizii renunță ia personală și își însușesc interesele grupului din care fac urmare, în scopul înțelegerii comportamentului uman analiza valorilor (credințe, idei comune despre irabile), normelor (reguli comune de comportament) și or (set de credințe și reguli organizate, care stabilesc re o societate își satisface nevoile sociale) grupului, si nu personale ale indivizilor, indiferent care ar fi originea oscută în antropologie și sociologie ca teoria owners SICOMPETITORI Sy ao: Hoo’ spectiv pune în prim play, ancionalist această BE te constrâns de grup în, e fie col care E esl personale intereselor grupului. 4° Ti cociale a comportamentului umap, m a unei or or divizii pot crede că iau si dia mele nu dorinte, însă aceasta nu este decăt pe individuale ae de societate. Într-o formă 4 na je ale comportamentului permit in rada, tere 9 ie siindividualitate U ate ade Ne gandireautiitaristd, care prezumă că, ÎN iaterecul personal, chiar dacă sant anima exlusy e funcționalistă pune accent pe uneori “ră stă la baza ordinii și stabilității socie ÎN una unor inctvici centri pe E eatuiue, acesteia i-ar lipsi ordinea și stabili urmare, socetatea se bazează pe valori și norme, cay, constnetesocalece ghidează comportamentul indivizilor. Seta și le asumă în scopul salvgardarii stabilității «i Emile Durkheim (1858-1917), principalul rep; funcționaliste, afirmă că natura umană este socială ce acționează și trăiește ali la grup modelându-i deopotrivă Ș Soieate formată exclusiv din ati. Da atea. Py Și peca ordin rezentant socială, că om în grup, nevoia d comportament indivizi mânai valori și norme care să e în ndividuale, nu și-ar putea asigura nic onti Nuitatea, xercite const 18 “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE. i ale eolii funcționaliste po f sintetizate ase sistemului: societățile sunt sisteme complese părți interdependente și interconectate, preeumy e | format din părțile sale, fiecare parte find influentatd de funcției vitale: ficcare i parte a unei societăți că îndeplinește o funcție esenti ială pentru menținerea explicatiei funcționaliste: existența fiecărei emului este explicată atunci când funcția sa pentru identificată; piul consensului: toate societățile au mecanisme ce părțile lor componente, iar unul dintre cele mai astfel de mecanisme este acceptarea, respectarea unui credințe și valori de către membrii unei societat iul echilibrului: toate societățile tind către o stare sau homeostază, iar orice instabilitate într-o parte a tinde să determine ajustări în oricare altă parte a tru a restabili echilibrul; iul schimbării progresive: schimbarea socială iment rar, neobișnuit în orice societate, norma fiind Atunci când are loc însă, schimbarea are în general pentru societate ca întreg, îmbunătățind ă a acesteia. la aceste premise, Durkheim se poziționează la polul ativ cu susținătorii teoriei schimbului și alegerii ind că societatea nu este doar un simplu agregat își calculează rațional interesele și beneficiile. , The Evolution of Human Sociality. A Darwinian , Lanham, A A New York, Oxford, Rowman & ers, Inc., 2001, pp. 13-14. 179 = HOMO (RCONOMICS ȘI COMPETITORII SA! este un set complet de fapte soc le, un Dimpotrivă, societatea care au un fundam de credințe, valori și norme social ‘a est context, comportamentul indivizilor nu et, nerational. În ace motivat de interesul personal rational, ci de angajamentul acestor. față de normele și valorile grupului sau societății din care fac part nsușit prin socializare. Pe linia teorie set și pe care și le-au funcționaliste, structurile sociale sunt anterioare indivizilor, ace din urmă fiind socializați in spiritul primelor. Societatea nu este ¢ simplă agregare de indivizi, ci un „fapt social”, adică „orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să exercite asupra individului « constrângere exterioară; sau, mai mult, care este general pentru « întreagă societate dată, având in același timp o existență proprie independentă de manifestările sale individuale”: |subl. a.]. Faptele sociale pot fi explicate doar prin alte fapte sociale (i nu prin fapte psihologice, biologice sau de altă natură), iar comportamentu indivizilor poate fi explicat nu prin apelul la psihologia individual: ci doar prin apelul la credințele, valorile, normele și rolurile nteriorizate și asumate de aceștia prin intermediul procesului d socializare. Prin urmare, principala idee a lui Durkheim este aceea c indivizii sunt ființe sociale, care trăiesc și se formează in grup s societate, prin interacțiunea dintre membrii acesteia. Indini7i acționează în baza interesului personal, ci atunci când interest personal devine același cu i cu interesul colectiv, al grupului. Intere fers: nu unesc indivizii, aga cum susțin utilitaristi, « zei, dezbină. Prin urmare, cooperarea este posibilă pentru sa creează indivizi care nu au interese personale sau ale sociologice, trad. de Dan Lungu, las! THU PERSPECTIVE ANULA NATUn UMANE torese personale sunt identice societăți pei De amantari colective e a eelenle me =| Credintele, valorile, simbolurile, normele unei societăți, numite reprezentări unt, in opinia lui Durkheim, tipuri principale de „fapte sociale”, care determină modurile de a gândi gi simți ale tuturor membrilor săi. Acestea sunt generale, stabile și împărtășite de toți membrii unei societăți sau unui grup și sunt „rezultatul unei imense cooperări, care se întinde nu doar in spațiu, ci și în timp; pentru a le elabora, o multitudine de minți și-au asociat, unit si combinat ideile și sentimentele; pentru acestea, multe generații au acumulat propriile experiențe și cunoaștere. Prin urmare, ele concentrează o activitate intelectuală specială, care este infinit mai bogată și mai complexă decât aceea a individului”=, Fără a anula orice apel la individualitate, Durkheim recunoaște natura duală a individului, dar pune accent pe caracterul social al acestuia, care îi ordonează existența și îi „educă” pornirile egoiste. Potrivit sociologului francez, există „două ființe” în orice individ: „o ființă individuală care își are fundamentul în organism și ale cărei activități sunt, prin urmare, strict limitate și o ființă socială care reprezintă realitatea cea mai înaltă în ordinea morală și intelectuală pe care o putem cunoaște prin observație — adică societatea. Această dualitate a naturii noastre are drept consecințe în ordinea practică ireductibilitatea unui ideal moral la un motiv utilitar, iar în ordinea gândirii, ireductibilitatea motivului la experiența individuală”. Întrucât omul este membru al societății, el își depășește natura sa ” și gândește și acționează în baza naturii sale sociale. L.C. Cliggett, op. cit., p. 88. : The Elementary Forms of the Religious Life, London, & Unwin Ltd, p. 16, disponibil online la: „gutenberg.org/files/41360/41360-h/41360-h.htm 181 pgconoMscus ȘI COMPETI Jo care îi oferă individului 6 priv, colective sunt ce grematărie O, Să interacționeze cu lumea exteric aere fa i ului sau societății. Interacțiunea și asociere, „re urează pe impârtășirea acestor reprezentari ntre — tir colective constituie ceea ce Durkheiy ne ti colectivă” sau „conștiință socială”, care este mumegte „consti + enti; aceasta există scară individului și permanenti ă. anterior exterioard să existe ulterior individului i și va continua dle sociale sunt însușite de indi Pe mari, dezvoltând un angajament moral față de acestea. Cu a societatea sau grupul nu se bazează exclusiv pe acest gaiament moral și au lasă la latitudinea individului respectare, mezentărilor colective. Cum reprezentările sociale sunt obligatorii societatea sau grupul instituie un sistem constrângător de control social, care direcționează acțiunile indivizilor ș dintre aceștia. Detaliind noțiunea de constrângere social Durkheim afirmă că „modurile colective de a acționa sau de a gândi aa o realitate in afara indivizilor; indivizi care, în orice clipă, i se conformează. Sunt lucruri care au propria lor existență. Individul le ‘Besse complet formate si nu le poate face să dispară sau să fie alte = este deci forțat să țină seama de ele și îi este cu at’ Ac (nu spunem imposibil) să le modifice, cu cat, in diferit D + ani din ascendentul material si moral pe ca supra membrilor săi”:. Prin aceste afirmații A as es întrebării teor ea. 3% “ae idul, și nu societatea si ii în baza ast individualistă, care susține Propriei voințe pentru a- prin procesul iile sociale ce 30. “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE propriile interese, iar societatea nu este altceva decăt produsul P teractiunilor spontane și deciziilor indivizilor care intră în relații n de schimb doar în baza interesului rațional gi utilității personale, ” 4.31 Anti-utilitarismul modelului social , Modelul omului ca ființă socială, manat de dorința de a trăi in societate este profund diferit de cel al omului ca ființă egoistă, mânată de dorința de a-și satisface interesele personale, Potrivit modelului utilitarist, construit în jurul ideii de homo ceconomicus, individul animat de dorința de a-și maximiza utilitatea va face întotdeauna cele mai bune alegeri, bazându-și judecata pe caracteristicile intrinseci ale fiecărei opțiuni în parte. Prin urmare, valoarea alegerii (de exemplu, valoarea unui obiect) are o „bază reală în lumea naturală” 2, iar individul acționează autonom și rational, în baza propriei voințe pentru a face alegeri între opțiunile posibile. La polul opus, omul social acționează în ba: reprezentărilor colective existente în societate, care îl învață să facă distincția dintre dezirabil și indezirabil, dintre bine și rău. Mai mult, valoarea fiecărei opțiuni (valoarea lucrurilor) constituie un construct social și nu se bazează pe calități intrinseci. De pildă, din punct de vedere obiectiv, valoarea unui steag se reduce la prețul materialului din care este confecționat, însă pentru omul acesta are uriașa valoare conferită de societate (simbol al societății) și, prin urmare, este gata să se sacrifice pentru apărarea acestuia: „Soldatul care moare pentru steagul său, moare pentru țara sa; dar, în fond, in propria sa conștiință, este steagul cel care se află pe cial e P Morrison, Marx, Durkheim, Weber. Formations of Modern Social Second Edition, London, Sage Publications, 2006, pp. 154-155: Wilk, L.C. Cliggett, op. cit., p. 89. 183 HOMO ‘CONOMICUS $1 COMPETITORII 544 imul loe. Se întâmplă uneori ca acesta să determing Dacă un steag izolat rămâne sau pe acțiune în icului nu determină soarta națiunii, însă soldatuj ca Pet ari recâștiga. El uită că steagul este doar yn, are intrinsecă însă se gândește la realitate, n iy acesta o reprezintă; [steagul] este tratat ca și cum ar fi fost ae realtate”. Mergând pe acecași linie argumentativă, secon. indivizii fac alegeri și își doresc lucruri nu pentru că pie utilitatea acestora, ci în baza forței absolute a consti de-a conferi valoare acestor lucruri și individul să le dorească. Oaltă idee utilitaristă, vehement combătută de Emile Durkheim este aceea a societății ordonate ca produs al interaciu indiviailor rationali si centrati pe propriul interes, care urm satisfacerea unor nevoi nelimitate.? Pentru Durkheim, dorințele nelimitate ale indivizilor nu reprezintă libertatea individului i nu funt nici pe departe Clementul care să determine cooperan, indivizilor și ordinea societății, ci sursa unor confruntari de interes calcula Mei colect deopotrivă, de a const rânge ar fii armonie nici cu societatea („lumea socială” in care trăiește), nici cu Glumea fizică” ce îl înconjoară”). Prin urmare, le urmărim în mod obișnuit sunt în egală măsură limitate și de a depăși aceste limite fără a ne pune eu natura. În orice moment, speranțele, sentimen obiective Origin ofthe Idea of the Totemie Principle or Mana, i Selected Writing, editată de RN. Bela Chics of Chicago Press, 1973, p. 183, SP. cit., p. go. 4 184 “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE în L ik E. „orice fel trebuie să aibă limite”. În al doilea rând, pasiunile : oe mă Gadiviailor sunt limitate sau moderate prin disciphina, care fu este un rău necesar, dar regretabil ce ingrideste libertatea individuală și infraneazi natura umană rea și egoistă, ci este „utilă nu doar în interesul societății și ca mijloc indispensabil fără de care : operarea obișnuită nu ar fi posibilă, dar și pentru bunăstarea $ dividului insusi” Prin intermediul disciplinei omul social învață N să-și controleze dorințele, fără de care atingerea fericirii nu ar fi i posibilă. Libertatea individului nu constă în dorințe nelimitate; dimpotrivă, condiția indispensabilă a manifestării voinței individuale și libertății este existența unor reguli stricte care să-l învețe pe individ să-și controleze pasiunile și înclinațiile, să-l ajute să-si controleze pornirile, pentru că doar astfel putem vorbi de satisfacție și fericire. Durkheim face, prin urmare, o distincție între regulile sociale și disciplină. Pe de o parte, regulile și normele sociale fac parte din sistemul reprezentărilor colective ce ajută individul să-și limiteze sau modereze dorințele și ambitille. Pe de altă parte, disciplina, și mai ales disciplina morală, vine să asigure „influența normativă necesară” pentru controlul pasiunilor acolo unde constrângerile personale pot să eșueze. Disciplinarea pasiunilor/ auto-controlul se obține prin învățare, prin educație, care ar trebui „să ajute copilul să înțeleagă, încă de la o vârstă fragedă, că dincolo de anumite limite impuse care constituie cadrul istoric al justiției, există limite bazate pe natura lucrurilor, adică în natura fiecăruia dintre noi’3. Cu alte cuvinte, educația nu inculcă sentimentul de E 6, Durkheim, Reading 12 – Moral Education, în Readings from Emile Revised Edition, Edited by K. Thompson, London / New , 2005, p. 130. 185 HOMO (ECONOMICIIS ȘI COMPETITORII SAI mintea copilului, idei care ar int: ÎN primele ester til social, cl ajută pe acea în ÎN UI ibd în care poata stinge fericirea eat. ied înțeleagă că singurul „de a-și stabili obiective faimoasele doctrine” (in special teoria clasică economică teoria socialistă) potrivit cărora activităților economice rezultatul acțiunilor neîngrădite ale indivizilor, bazate pe jocul lity și pe interesul personal, economia atingând starea de echilit lucrând în interesul tuturor atunci când nu există interventi constrângătoare din afară (de pildă, măsuri intervenție statului în economie) și când drepturile de proprietate publică) sunt clar definite. În opinia acestuia, indivizii ni relații de schimb, economice exclusiv rațional sia voinței individuale, aga cum considerau utilitaris pentru că există un cadru mai larg de norme sociale (norme les sau convenționale, cutumiare), care acționează în cal eonstrangeri externe pentru indivizi: „Dacă utilitariștii au es sesiza acest adevăr important, este din cauza modului in e Soncep geneza societății, Ei presupun că, la orig îndiizi izolați și independenți care, astfel, puteau initia 1 Săltul doar cu scopul de a coopera, pentru că alttel ni Motiv care să umple golul care îi separa, și de a se asocia. ins , care este răspândită, postule: Ea constă, in fapt, în deducerea soc nicio informatie care [existenței] unei astfel autonome, precum cel decvate și realizabile, in concordant, Durkheim critic niste aj in baza interesului pers ne, au exist ex ază o veritabil: iz he facă să cred de creații spontane… D le pe care le imaginăn 186 ‘Ta PERSPECTIVE. ASUPRA NATUR UMANE prin urmare, să apară pentru N ui i RER tri fai social și este supusă normelor sociale, nu poate apa e n Pt Mai mult, statul nu poate să joace doar rolul de contabil sau statistician (adunând date gi gestionând statistici cât mai corecte sl bogăției produse in anumite perioade de timp), pentru că dora e sunt distructive, iar competiția între interese divergente este sursa nemulțumirilor, inegalitatilor economice și sociale și conflictului între indivizi și chiar societăți. Caracterul ,amoral” al vieții economice și centrarea întregii societăți pe obținerea de câștiguri materiale sunt două tendințe ale societății vremii sale intens deplânse de către Emile Durkheim, care vede că activității economice — în fond, nimic altceva decât un produs al vieții sociale și cu o funcție clar delimitată în societate – i s-a conferit o importanță nemeritată si chiar periculoasă pentru stabilitatea societății. Viața economică, „de la a fi o funcție secundară [a societății], disprețuită și lăsată în seama claselor inferioare, a devenit una de prim rang. Vedem funcțiile militară, guvernamentală și religioasă regresând din ce in ce mai mult în fata acesteia. Chiar funcțiile științei își dispută terenul cu aceasta, știința având cu greu prestigiu în ziua de astăzi, exceptând situațiile în care aceasta servește la [definirea a] ceea ce este util din punct de vedere material, cu alte cuvinte, servește în mare parte profesiilor din domeniul afacerilor”. Prin urmare, societatea trebuie să preia controlul Bi + The Division of Labour in Society, Ediția a II-a, edita ingstoke, UK, Palgrave Macmillan, 2013, pp. 217-218. , Reading 9 ~ Professional Ethics and Civic Morals, m Emile Durkheim, ed. cit., p. 102. Homo AnCONOMICUS $1 COMPETITORI SAI nomiei și să o subordoneze pe aceasta institu supra eco, ntru că a de ordine sau f sau religioase, pei « au pace = ae poate deriva din cauze exclusiv materiale, din; my t de științific ar fi acesta. Este o « mecanism orb, indiferent cat PR uree atuul, prin instituțiile sale, în economy este doar dezirabilă, ci și absolut necesară si extrem de import Această intervenție a statului ar trebui să se regăsească atât Ja ; macro-economic, dar și la nivel micro-economic, prin re multe și mai stricte, prin puteri guvernamentale extir reafirmarea și întărirea instituțiilor tradiționale (precum sco biserica), prin instituirea unei etici a profesiei economice: „E etici profesionale pentru preot, pentru soldat, pentru avocat, pe magistrat și așa mai departe. De ce nu ar exista una și pentru și industrie? De ce nu ar exista obligații ale angajatului angajator și vice versa; sau ale oame: interpersonale, astfel încât să reducă sau să resleme competiția dintre ei și să prevină transformarea acesteia int conflict care – astăzi — este uneori la fel de crud precu în viziunea utilitaristă individul, cu dorințele în centrul întregii construcții teoretice, în viziune individul modern nu este decât o construcție socis Care nu exista ca atare în formele anterios 188 r de afaceri in relat te, înzestrat cu rațiune și centrat pe propriul interes, esti — TT “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE. i ocietate: „dacă în societățile inferioare există atât de putin loc R „ora personalitatea individuală, nu este pentru că ar fost artificial i sau suprimată, ci pur gi simplu pentru că la acel moment i al’istoriei aceasta nu exista”. nu se rezumă la suma indivizilor săi și nici nu este determinată de aceștia; mai degrabă, societatea este cea care formează indivizii, deși individualitatea nu este exclusă în totalitate. | Bazele societății nu se regăsesc, de-a gata, în conștiința individuală, i ci acestea sunt create chiar de către societate și sunt preluate de 1 indivizi prin intermediul conștiinței colective. În viziunea lui q Durkheim, acest argument este suficient pentru a combate opiniile i „celor care cred că pot demonstra că in viata socială totul este | individual, deoarece societatea este alcătuită doar din indivizi. Cu siguranță niciun alt substrat nu există. Dar pentru că indivizii formează societatea, apar fenomene noi a căror cauză este asocierea și care, influențând constiintele indivizilor, le modelează în mare parte. Din acest motiv, deși societatea nu este nimic fără indivizi, fiecare dintre aceștia este mai mult un produs al societății decât un autor al acesteia”*. Raportându-ne la relația societate-individ, este mai degrabă forma întregului cea care determină forma părților sale, și nu invers. Viața socială nu este simplul rezultat al însumării naturilor individuale, ci sunt acestea din urmă cele care derivă din prima. nu sunt un simplu rezultat al faptelor psihologice, urmă sunt extensii ale faptelor sociale în conștiința Constiinta colectivă nu se rezumă la suma constiintelor i prima există chiar în afara celor din urmă, deși tot în conștiința indivizilor se regăsește, mai întâi, în Division of Labour in Society, ed. cit. p. 151- 274. 189 , „când imi inde tijean, când imi ono, ( decât să-mi indepling” neasiaactelor mele, prin drop | sunt în acord cu propriile m tea în interior, ele nu încetează si ce le-a făcut, ci le-am primit pp ca moduri comune de a action, 4 societăț există în afara conștiințe, “A atunci când indiving = m individul, societatea este cea care i însăși trebuie să căutăm explicația tr-adevăr, că, depășind cu mu} în spațiu, societatea e capabilă să-i ona și de a gândi consacrate de care este semnul distinctiv aj de aclamat de teoria economică naște tuia ctici economice și sisteme M4 proprie, în afara conștiinței tei simboluri (limbajul) utilizat si exprima gândurile, sistemul „TREI PERSPECTIVE ASUPRA Warn RI ta uită și regulile vestimenta mentele de credit folosi “utilizate în diverse meserii ote, yi tMll® comercial dacă ele sunt folosite sau nu de caii {unetic ‘coercitive. Desigur, individul ar putea n nd limbaj, însă nu s-ar face auzit yi mu ar ay membru al societății ar putea sa ne wate cu Foca, însă i-ar fi imposibil să trăiască în aces ene nu respecte regulile de conduită și vestimentare nes it și chiar marginalizat; ar putea să folosenes nan margi Să folosească pr te sau nepotrivite în meseria sa, însă cu siguranță Li ar fi capabil săi asigure existenta, Cota o ristică intrinsecă” a acestor fapte aa a apte sociale, care poate fi sau redusă atunci când individul se conformeuza din propri bare igi face simțită prezența atunci când individul tă a societății, indiferent dacă este vorba de constrângere di ni sau pedepse formale) sau indirectă (sancțiuni inform mustrare, ridiculizare, marginalizare, ostracizare) nu este însă lipsit de rațiune, de individualitate sau de inte ori dorințe proprii, dar toate acest ale societății, reflectând tipul de societate in care a se formează ca ființă socială. Preferința pentru un anumi între indivizi nu este determinată de rațiune sau «4 nană, ci de societatea în care aceștia trăiesc. De pildi tele părinților pentru copii deriva din organizarea soci! de rudenie existente într-o societ le dând naștere unor relații dit a acestui fapt, în opinia lui Durkheim, co! existente la un mit utilizeze un a societate; ar a sunt, de fapt e, diferite tipur ferite între părinți si 191 ICUS ȘI COMPETITORI 54, Homo «econom! junit paterne într-un mare numar gy , so a pe ingrijirea mater ag i: a infa indivi Prin urmare, ose, dorințe ete.) vine din so E ccictogicd a omului general derivă din na odată ce se asociază, exercită un Saeat funcție de număr gi proximitate Hind yr Peet pripta tările conștiinței (individuale) por r explicate prin natura grupului, In mod normal, cle nu se fi pain aura imăviduală nu lear favoriza, Dar aste] ye,” îndepărtate și lect reciproc nu caus, determinante”=. Individul social nu este însă naiv personalitate și fără interese personale; normal este capabil să gândească singur, preferințe personale și să acționeze efi și irațional, lipsi dimpotrivă, indivia iba opinii, credințe ș icient în direcția satis personale și animă pe acesta ș » in permanență, rela © și pornirile însușite și formate pri tinuă să influențe Natura și forma aces ii Chiar anii ir din greutățile întâmpinate pie ‘bet il australieni, dispersay toare și peseuit, pierd din ne nun, de a asigura coezi nai fapt, constiintele lor individuate erie ah moniale, preocupările și interese e personale „sunt eclipsate; fiind esențialmente profane, cle sunt aceste perioade sacre. Într-un astfel de moment, lor sunt concentrate asupra credințelor comune, une, amintirii strămoșilor de seamă, idealului conac. pat; într-un cuvânt, asupra faptelor sociale (…) societatea cea care se află în prim planul fiecive! domină și direcționează toate comportamentele. alent cu a spune că ea este mai vie și mai acti reali decât în perioadele profane”: individuală este aceeași pentru toți indivizii, însă ează întotdeauna în baza interesului personal reprezentărilor colectiv duală nu poate fi invocată pentru a explica pe care societatea o capătă în diverse epoci și conștiința colectivă nu ne ajută prea mult în acest Durkheim nu indică originea acesteia, În acest Tocmai din MomoaacosoMIt a prin funcția jy, si ordinii în afirmă că nd in vedere că Durkheim ; Se existente între neat e ex area solidarității „tza me ca fiind îngloba cum am arătat (în cap. 3:2), cât și id iri ua societate prin functia pe care o îndeplinesc în menting, sociale = ambele promovate asiduu de Durkheim in 4. ir sese și reprezintă 0 temă comuni lucrările sale – se regis antropologia economică, in principi cum am subliniat mai înainte (în cap. re Polanyi, dy, ulilor exist în teoi ). a substantialista, a. 4-4 Omul ca homo «economicus După cum se știe, cercetările întreprinse in ultimele dc în domeniul științelor umaniste au avut drept rezultat constitui de diverse modele explicative, în contextul cărora ființa umană vi înțeleasă fie ca esențialmente gânditoare, rațională — Jo (Carl Linnaeus) -, fie ca ludică (în sensul în care fundamental al activității sale, cultura, este interpretată ca ue) homo ludens (GF. Creuzer $i Johan Huizinga) ~, fie cao tin Practică, una care, ajutându-se de uneltele pe care ea inst, | Tecază ia în stăpânire lumea ~ homo faber (Henri Bergson) Să agent rational guvernat de interesul economic propriu ~ home economicus =, fie ca ființă religioasă — homo religiosus M. Eliade). Deși lista acestor determinative cuprinzând expresii precum: homo viator “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATUR vorbitoare, homo aesthetcus Cinta capabila ge « 7) sau homo metaphysicus (fina nen ne interesează si înțelegem ce inseammq Ih acest e înțeleasă ca homo arconomicus, precim și nt umană sccastă perspectivă metodologică. wee Probleme ridle {acest model explicativ al comportamentului un am arătat că discută Wilk si Cliggett, este bazat peg Pre domeniul antropologiei economice de la economist din inn neo-clasică, unde este cunos ți aprecia n, despre care i „ut drept teoria agentului rational egoist sau paradigma omului ca homo ceconomicus, După cum am văzut mai înainte, desi indeobste se consider Adam Smith este părintele spiritual al ideii de homo ceconomicus lucrurile nu stau așa în realitate. Cel care a pus bazele teoretice ale acestei abordări pare să fie economistul și matematicianul francez Léon Walras (1834-1910) care, în cea mai importantă dintre luerarile sale, Elements d’economie politique pure (1874-1877), a elaborat prima reprezentare a unui model al echi intr-o economie „pură și perfectă”. În această lucrare, el „face de fapt o distincție între economia politică pură (care se ocupă de studiu valorii, prețurilor și echilibrului economic, de conceperea unu model abstract de comportament rational în economie), economia aplicată (care se ocupă de monedă și politica monetară, de ie, monopoluri precum și de studiul desfășurării efective ței pe piață) și economia socială (studiul repartiției be ir $i prelevării impozitelor).”: În contextul modelulu economii pure, Walras a căutat să realizeze o matema ului general Léon (1834-1910), disponibil or istorywithoutindignation.com/ro/archive 1910 195 CONOMICUS $1 COMPETITORII să, I de riguroasi precum aceea pe can, că. Economistul Eric Beinhocker. qi, e for New Economie Thinking” (0,4, FOxford) explică foarte sug. epocii, aceea de a modela științele se, firili și matematicii -a inspirat pe de apariția Elementelor lui Waly meniu matematizat. […] Walras bat în mod radical acea: as, Știi, Sociați ituație. Ei celea, o Leibniz, matematic nou, e, pentru a descrie o uimitor de | naturale. […] Succesul acestor teo: iun optimism nelimitat și ideca că ar vațiilor orice aspect al naturii. Walras și i că dacă ecuațiile din calculul ișcările planetelor și atomilor largă îi a le umane ca fiind zestrate cu preferințe este fenomenul na fundament ASUPRA NATURII UMANE personale, maximizează prin aceasta « asta = i ca întreg. Pentru a o rezolv A pentru a c ra, Walras a fost de presupoziții simplificatoare si nerealiste on și abilitățile indivizilor, dar si la sistemul înțeles ca o piață perfectă (cea mai aceea că acest sistem se găsește în stare de ), în urma cărora a apărut ideca de om ca homo economiști de primă importanță au criticat atorită faptului că l-au considerat a fi extrem de putin Thorstein Veblen arată că „această idee hedonistă e aceea care îl prezintă ca pe un calculator iute ca or și durerilor, ce oscilează ca o globulă omogenă și fericire, sub impulsul stimulilor care o deplasează oc în altul, dar o lasă intactă. El este o entitate care nu are nici consecvente. El este un dat uman izolat, în echilibru stabil, cu excepția momentelor de acțiune te care îl deplasează într-o direcție sau alta.” Tendința critică se manifestă și în zilele noastre, când cercetători precum Richard Thaler și Cass Sunstein, specialiști de din domeniul economiei comportamentale, observă o fie că au studiat sau nu economie, par să fie atasati implicit de ideea de homo ceconomicus ori de omul Does Altruism Exist? Culture, Genes and the Welfare of Haven, Yale University Press, 2015, PP. 97 S4-, ‘Eoonomics Not an Bvolutionary Science? în Quarterly 1898), pp. 373-397, disponibil on-line la /ECO/ ECO_other/Issue ‘de mahmureală în ziua de Anul Nowy. economicus, ci din „ideea de homo economicus mai ales datorită influenței ex i i pe care comunismul îl reprevents „The Mont Pelerin Society” (cj unii elvețiene Mont Pélerin, unde +. promovat acest model explica! istienti de faptul că el nu ref, „Metodologia economiei p că presupozitiile eco la homo crconor Decisions about Ie Yale University Pr wer gant perealiste: „Se va vedea că ipotezele cu ay ficative au presupozitii care sunt represent “TREI PERSPECTIVE ASUPRA Nar, importante și mn Maltigt cu totul lipsite de acuratețe si, in genera], AesCriplive ale mai semnificativă, cu atât eral, cu cât o teork tealiste. [..] Intrebarea relevantă pn als Morii mu este dacă ele sunt descriptiv sia iat a aprokimări suficient de bune pentru scopul pe care.) nt vederi” Cu alte cuvinte, nu e necesar ca presuporiine wee si fie adevărate, ci e important doar să putem obține cu piu Leoni dieții adecvate, chiar dacă ideile de la care plecă ua ora or meneliste ale faptelor: dacă modelul bazat pe ideea de nan aconoimicus furnizează predicții cu un grad rezonabil de ac Lu utunei adevărul acestei idei nu mai contează. La rândul sty tenn a dusiideea cu un pas mai departe, argumentând că intel raționalitatea sistemului economic nu rezidă în actorii individuali din acel sistem, ci este o proprietate distribuită a întregului. Cu alte cuvinte, deși agenții individuali nu sunt rationali, există « raționalitate a întregului, care e asigurată de faptul că acesta dispune de funcția auto-orgai ii, Ulterior, acest model explicativ a devenit paradigma dominant în știința economică, însă a depășit curând granițele acesteia si pătruns și în domeniul de competență al altor discipline car studiază omul. După cum subliniază antropologul și sociologul francez Alain Caillé, unul dintre întemeietorii „Mișcării anti- utilitariste din științele sociale” (Le Mouvement Anti-Utilitariste dans les Sciences Sociales — MAUSS), în toate științe pozițiile unei -I avem în |, The Methodology of Positive Economics, în D. Hausman Philosophy of Economies: An Anthology, Thit Cambridge University Press, 2008, pp. 145-178. ‘Ouverture maussienne, in „Revue du MAUSS 199 ICUS $1 COMPETITORS! 54 poate fi identificată cu mare, te deosebit de puternice și chin,” venit din partea a ceea ce el dey io ezitare, el identificg , li manifestată de către multi cercetători q cativ specific științei economice neo-clasi fenomenelor studiate de toate stiinte! u noi, utilitarismul a reprezentat un alt mod m, astfel că activitatea grupului MAUSs » e ani, în primul rând o critică a mutatiei intelect ce care a avut loc în Occident în anii 1970-1980.” t lui Caillé, economismul practicat de cconur biologii, psihanaliștii și sociologii din acea p unei mișcări mult mai generale de idei. încep: XIX-lea, după cum am văzut, economiștii au i că modelul economic bazat pe imaginea unu: cus înțeles ca un agent perfect rational ce action haximizării utilității a fost folositor si eficie: se întâmplă în domeniul economici, al pi Dar, începând din anii 1960-1970, econom lizeze modelul lor și să creada că. omului economic propus de ei nu explic lă la nivelul pieței de bunuri și servici sociale mediate de cumpărare, vânzare ș Oi ceca ce se întâmplă în întreaga societate Prin urmare, putem (și trebuie) “a sentimentelor, o teorie economică « – penser i TREI PERSPACTIVE ASUPRA Atu apa teorie economică a educa de exemplu, chiar și onvingeri rel „profitabil să credem în Dumner isa dacă este profitabil sau nu ca oamenii ae. , să aibă copii, să să se înroleze tn deea fundamentală a teoriei este aceea că ons ceea ce este profitabil, astfel incât putem i, acțiunile trecute și să le prevedem pe acest criteriu al profitabilita iei și aga mai parte. Se pentru a în ce mis acest mod cele vito, ala de la Chicago mișcării MAUSS consideră că responsabilitatea pentru apariția și succesul economismului utilitarist grup de cercetători de la Chicago School of Economies conducătorului acestuia, deținătorul Premiului Ni Becker, unul dintre economiștii cei lui XX. Specificul perspectivei acestui grup con: a ipotezei perfectei rationalitati a comportamentului i aplicarea ei pentru studierea unui număr mare de e care în mod normal nu fac parte din domeniul de il economiștilor. Această abordare a dus la apariția mai noi de specializare în cadrul științei economice – inalității și a sistemului de pedepse, economia de dependență, economia familiei, teoria , precum și economia discriminării 201 HSH COMP 9) vel putin dowd contributii choy, vind, ot a NOH our piața forței de muncă n a area noțiunii de capital uman ,, anal bine diseriminarea pe pe, nnd, și mal interesant din pun îpoterele pe care economiștii he, și lesa aplicat la toate tranzacții între indivizi în contextul piețe, plecare ipoteza că fiintele umane aetione sa, copiilor, depen “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NATUR obicei de către economiști este incor It mai cuprinzătoare de atitudini fa ci “această abordare a com purtau ntl a a alegerilor individuale, preocupa îndreptată câtre indivizi. Ea utilize at i ero- sau de grup […] Cercetării ; ntru a analiza probleme sociale mele utilizeaz; că cele luate in considerare inden deosebire de analiza clasică, teoria lui Becker i sunt motivați doar de egoism sau de „nu 0 presupunere cu alți cercetători, am sim pe economiști de a fa personal. Comportamentul este condus de ife mult mai cuprinzător.” Teoria lui Becke fie că sunt altruisti, egoisti, loiali, res: urmăresc maximizarea bunăstării as. tamentul lor este orientat spre viitor și e a fi consistent de-a lungul timpul asump nfluenta puternică asupra atitu de acțiune sunt limitate de venitur abilităților de calcul, precum si de Look ecture: The Economie Way of Economy”, Vol. 101, No. 3 203 străduiesc di acțiunilor lor. ( avea rădăcini adi emite o influe Posibilitățile de a. memoriei și abilităților de G Becker, Nobel Lectun v Journal of Polit ss “Ibidem, p. 385 “ economici și în afara ei. Aceste or ‘mare măsură de acțiunile Personale și e.) și organizații. În felurite sit uații Sunt ger, însă aceea fundamentală est. i Je din medicină și economie au mărit sen, a lui, dar nu au putut influența nsăși curgere; Be oricine la 24 de ore pe zi, asa serviciile disponibile au spo: atv gi calitativ, nu același lucru s-a întâmplat și dispun. În consecință, atât i e număr de dorințe rămân nesati vreme ce abundența crescândă de bunuri bunurilor adiționale (poate scide, pul devine cu atât mai valoros cu cat jy Bunăstarea oamenilor nu unde toate necesitățile sunt sati există dorințe de îndeplinit, îns. in cauza curgerii inexorabile » timp, in tim, rit enorm în țăriț, + CU timpu, ace, cât si, poate îi economici si rest 3 „pomeni investesc timp în căuta Te un maxim de uti tate, tot așa cum firm a candidat posibil. O căutare mai tate mai mare de informații care si il este sau nu co} mai de Soanele care lezirabil. În se căsătoresc foarte rțeze ulterior, fapt contirmat căsătorii și divorturi. De “TEI PERSPECTIVE ASUPRA au alti predictic a teorie; produse de inselares timp a așteptărilor pe c, i conduce de asemenea la diver general, consideră Hecker, oe wij cum se organizează o familie, pe inovații si măsuri organizatorice ca say cadrul unei familiutilitatea poate fn ze distribuirea rolurilor: în mod china a Prin în munca în afara cas e pă cu um © firma soțul. se primi salarii comparativ mai mici. După opin fapt nu se datorează vreunei forme premeditate di ci rezultă din modul în care se iau deciziile în cadrul eu privire la sarcinile pe care urmează os. diferitii membri ai familiei se iau în contextul familiei cu privire la faptul pot fi analizate și ele cu ajutorul logicii alegeri ionale. Spre deosebire de Malthus, care considera e pot controla instinctele reproductive, Becker privește vea copii prin analogie cu deciziile pe care fac privitor la diverse achiziții, cum ar fi aceea a unui e costuri multiple, deoarece părinții trebuie să tru a le oferi hrană, îmbrăcăminte, educație, adăpost mai important cost este însă acela al timpului pe investesc pentru a crește un copil, ta) timpul disponibil pentru a-și spori veniturile s bunuri. Aceste pierderi trebuie cumva compensate satisfacția mai mare pe care o derivă părinti © 205 a avea copii, din bucuriile pe satisfacția dată de convingere, acestei utilități. Becker în competitic cu ceea prensa unei famili, cum ar fi mașinile ori ide a gândi lucrurile, este posibilă ți Aestabile privind rata natalității, de ct că. în situația în care costurile de cr a scădea, în timp ce dacă venituri ys i sponese, acest fapt va permite membri pentru diferite lucruri, inclusiv jen copii. Dacă veniturile femeilor vo, timpului lor, deci si costurile ¢: mai indelungat petrecut acasă cu mare a veniturilor, ceea ce cons În fine, garantarea de către » a tă care nu mai m nașterilor, deoarece van: al economismu! faptul că economistii au ASUPRA NAT cum ar fi Căsătoriile, mentale or criminalates te, “ince că și celelalte științe sociale, ia A să fie de acord tot mai mp ceână co lăsat tot mai mult loc Pentru ad domenii i recedent a economice a reprezentat preludiu rării neo-liberalismului care trun a științelor sociale, ae instaurarea intelectual u fă astăzi atât Cât și în societate, astfel că i e posibil astăzi ca acestei a viabil la nivel teoretic. nte să i se opună cev; é și conceptul de homo donator oferi un răspuns la această intrebare, arată întâi să înțelegem faptul că acest mod de a „homo. ceconomicus, care stă în spatele izat, reprezintă cristalizarea și condensarea vechi și mai cuprinzătoare, utilitarismul. in aceste ismului științei economice și a hegemoniei ții înseamnă, la un nivel mai profund, o criti riste, adică a viziunii instrumentaliste despre ncolo de ele. in al doilea rind, trebuie să ne în trebuie ntei entul teoretic principal al mișcării MAUSS este lui i ideile antropologului francez Marcel Mauss, au uatorul lui Emile Durkheim. Acesta a descoperit, în ice de ianism, economics and the gift-paradign, //www.revuedumauss.com. fr/media/A\ 207 ICUSȘI COMPETITORII 54) din anii 1920 faptul cș le = și, într-un anumit . existența pe contrac i Schi, Mai ex, i, a primi Și a returna, alge) generozitate reciprocă. consideră Caillé, ar trebui să ce toate științele sociale, pentru imorală gi politică. Ea ne permite save, „umană care predomină as de sporirea propriei sale satisfac, genere, omul natural, ci, indiferent de coe, numai o ipostază a lui, dintre multele .. istoriei. Este important să subliniem, bine faptul că a limita importanța restrânge sfera de dominație a », inismelor pieței în concep! or aspecte ale faptului de a fi om acest context utilitarismul, doc ma dată în manieră Principles of Mo: poi de către John Stuart “TREI PERSPECTIVE ASUPRA N, ATURII MA sul propriu și pa i propria fericire. i: legitim și bun, deoarece cute ci inabil; (3) pentru atingerea acest; – ză să acționeze într-o manie perfect rane om 4 (satisfacției, plăcerii) nepli (2) acest i minimizare erii). Inteles în acest m dizu utlitarismul devine ceea ce filosoful francez Fie 1, dogmatică a egoismului” (une dogmatique de 1 „fectă anticipare a ceea ce astăzi cunoaștem sub ann modelul economic din științele sociale” sau, msi pita d agentului rational”, adică teoria care identifică omel i esti homo ceconomicus înțeles ca agent rational perfect — Considerând că modelul utilitarist al ființei umane este contradictoriu și „plin de enigme si mistere, Alain Caillé i sep în manieră critică la următoarele cinci idei fundament în (1) Utilitarismul se definește prin combinația paradoxală (3 probabil imposibilă) a două asertiuni, dintre care una este deseriptivă și una normativă. Teza descriptivă se referă la mod cum se consideră că stau lucrurile și susțin nenii sunt agenți rafionali care calculează alternativele acțiunii interesul propriu și o aleg pe cea care maximizează satisfacția. Aceea normativă privește modul cum ar trebui să stea lucrurile si se tezumă la a postula că decizia bună (sau dreaptă, sau corectă) este aceea care permite obținerea celei mai mari satisfacții pentru cel mai mare număr de persoane (ori grupuri) afectate de ea. Dar dacă omul este agentul rational perfect (conform primei teze), atunci el va face Pi eze) este bine, fapt întotdeauna ceea ce (conform celei de-a doua teze) este bine, ISB că ind motivați doar de PUF, Paris que, 3 vol „E Halevy, La formation du radicalisme philosophia „1905. A Caile, op. cit. E 3 „d u o fință perfectă, can BAUER nel ma rl nici ma; Pe poate fi înțeleasă in sens | ne care susțin că, prin intermed; mecanismelor unei piețe functi a idealului celei mai mari fericiri pon? persoane cu interesul personal e; st per iste largo sensu. Cea de-a doua cate. rie re la principiile legi cetatea ideală condusă de filoso, larg ori in iul contra ma inca lației og fre ), Histoire raisonn’ e ar et utile, La Décow’e™ in contextul relațiilor sociale.» contribuției lui Mauss este in, a antropologului francez, ă intr-o formulare succintă în celebra sa lucrare din 19245, unde Mauss afirmă că: „Societățile cane om un animal economic, si asta foarte recent, sunt din Occident. Nu suntem însă, cu toții fine de gratuită și nerationala se practică în mod către mase, cât si de elite; chiar și de fosilele unei limi. Homo ceconomicus nu se află înapoia noastră, ca și omul moral și cu simțul datoriei; ca și omul ntului. Mult timp, omul a însemnat altceva; devenit o mașină, una complicată, incluzând și o (Subl. ns.). Omul nua fost dintotdeauna un animal dacă tendința contemporană se menține, nu peste veni exact acest lucru. Ideea că latura sa descrisă de 0 economicus nu reprezintă o constantă a faptului itilitarianism, Economics and the Gift-paradigm, Hla: http://www.revuedumauss.com.fr/media/ACstake le don. Forme et raison de change dans les sociétés ie, 1923-24, I, Pai HOMO GCONOMICUSS! COMPETITORI si, o invenție contemporană și o imagine a coca i vitoare despre ființa umană irea esențială a lui Mauss. Caillé subi d a seris acest lucru, in 1924, el avea du, prezent, și noutatea adevărată e că el este mai degrabă nu a fost dintotdeauna prezent în mod natural. Acest. a inte fundamentală a lui Marcel Mauss, J, Godbout și Alain Caillé au reconsiderat problematica dar expus o nouă interpretarea a acesteia in lucrarea Spiritul „care realizează o prezentare a omului ca homo donator (or face și primește daruri), înțeles într-o multip este ființa care oferă daruri, care resimte obli; oferirea darului, care are drept moti dărui, nu doar simpla voință de a dobândi. Dacă, așa cum Mauss, homo economicus reprezintă concepția prezent om, paradigma umanității caracteristică societății con Godbout și Caile sunt de părere că homo donator i, nu doar în trecutul nostru, ci și în prezent și iază acst |, acceptiu tie principală ă. Pe deo parte, exis tală, împersonală, în care social dea se asocia în grupuri) este una de ordir La Découverte, 1992 PERSPECTIVE ASUPRA NATURII an lucrul cel mai important este efi; 7 n eficiența în Politic, științific, personal ete), yar) ran răiește și într-oaltă socetat,, definits de ul ind, nemijlocită, aceea a familiei, arelatilor tate, prietenie, înseamnă că Oamenii sunt intotdeauna cartabii i ude sentimente altruiste și de pornir flantropioe Nu im că instituția darului are și un aspect de confruntare, flictuală, o formă asemănăte : on i oare unei lupte, în care individul care primește să facă totul pentru a se menține înălțimea celui care oferă. Darul are sens doar atunci relație de simetrie există. Pe de altă parte, noi existim Bu doar intrând în cercul triplei obligații de a oferi, a răspunde cu daruri în schimb, ci suntem puși de în situația de a intra și în cel paralel in care nu ne triplei obligații, nu oferim, ci luăm, nu primim, ci răspundem cu daruri pe măsură, ci păstrăm pentru putea să dăruim. Alternanta acestor două cicluri este 4 comportamentelor umane diversitatea și bogăția | cauză, sistemul instituției darului este piatra de n ei societăți umane. Principala sa funcție este aceea permite să distingem membrii propriului grup de te din el, străinii, care sunt tocmai aceia față de această triplă obligație. – = chiar că tripla obligație a darului reprezintă lă a socialității „primare”, adică aceea care 213 Howo weonowrcusstcommerironi 4, relațiile nemijlocite, directe de ta persog stabilesc în cadrul familiei, i colegialititii ori dragostei cate individualitatea unică a persoanelor inpic, fe importantă decât rolurile sociale impersonale pe re le dei și la nivelul socialității secundare, care este principial imper ‘ În Sensul th care persoanele cu care interacționăm ny.” indivizi unic, ci ne interesează doar ca deținătoare aje sociale = cum e cazul în domeniul economic, politic sting funcționează legi impersonale și eficiența e mai important persoana ~ obligația de a oferi, primi și răspunde pe in un anumit rol. Ea este subordonată principiile, și ierarhiei, dar uneori este decisivă. În aceste condiții, importanța descoperirilor lui Mauss contemporane precum ea cea mai important tele expuse aici este » “TREI PERSPECTIVE ASUPRA NA urle sociale mu sunt construite nici yey, ividuale rationale și nici pe aceea a vreun i, i i ai in re, adică nici fr i IE aice n contextul uns Si ăualiste, nici a uneia holiste, Ele acy ears jntirese pe baza unei logici interactioniste, este chiar logica acțiunii socio-poltice, sant (a) Lecția pe care o poate deriva de aie esteaceea că darul nu mai poate fi înțeles precurs sy, motivații și forme de manifestare determina religioase, în special de cele ale carității « democratie reprezintă din perspectivă p avansată de manifestare a principiului trip Problema fundamentală pe care trebuie să o rezcive vin. « aunlemporană este aceea a modului în care poate fi pă ideal, undeva între tradițiile religioase și ideolog moderne. istemologică sau metodologi a că știința economică, sociologi gândite, predate, învățate ar fi niște discipline complet separate și străin dimpotrivă, ca momente ale unei științe sociale ge problemă fundamentală ar trebui să fie găsirea unui răspuns Întrebarea: ce proporție a vieții sociale și a comportamen a trebui dedicată satisfacerii nevoilor, activităților cu c utilitar și instrumental și ce parte ar trebui destinată identific SOnstruirii unui înțeles al vieții, atică unor activități spirituale, simbolice, rituale, politice etc.? (4) Lecția de natură economică este aceea că sistemele Și piața în genere nu funcționează altfel decât integrate NE politic, institutional, juridic, valori, cultural ce per HOMO ECONOMICUS ȘI COMPETITORI SA sau măcar coordonarea tuturor je) stați, Acesta este motivul pentru care trebuie să ini… tule sociale și logica organizării lor au prioritate in economia. Aceasta este concluzia la care au ajuns teoretia în diversele orientări anti-utilta institutionalistii, precum R. Coase, O. Williamson, D, x, Brousseau, adepții economiei morale, ca Amartya Sen, aș Regulation School (Robert Boyer Michel Aglietta, Alain Lip; ionalistă franceză (Jean-Pierre Dupuy, ; sau școala convenție P Eymard-Duvernay, Olivier Favereau, André Orléan). im propun ceea ce s-ar putea numi noua economie politic față de paradigma dominantă, în care stiint esențial igm: ater O trăsătură specifică a orientării anti-utilitariste e: tratează problema fundamentelor politice și religioase în conexiune cu problematica darului, cu aceea a recu: sociale și cu diferitele aspecte ale constituirii te, cum e și îmbunătățire a statu Caillé, este până ta urr ființelor umane este de a fi recunos: ființe care dobândese diferite lucru lui. Pers; ă aceea du im, Economics and the Gift-paradi Wv.revuedumauss.com.fr/media/ ACS “TRI PERSPECTIVE ASUPRANATURH vu HUMANE ind de aici, pot fi formulate o serie de con de economiști contemporani importanți adn rene <8 iai de sisteme economice: economia de plai eon tei planificată și economia tradițională, bazată pe pe obligația triplă a darului. Caracteristica celui deal non bazat pe reciprocitate, în opoziție cu prin respectiv de mecanismul pieței si de puterea de întemeiază pe relațiile umane directe, de ta pe Baza relațiilor sociale și economice 0. reprezintă 7 interpersonale. Dacă piața și sistemul controlat de stat sunt i oe mai înalt grad impersonale, cel de-al treilea sistem este unl cu, apropie pe oameni.! pi Economia de piață si economia planificată sunt produ ale epocii moderne și operează în conformitatea cu logica unei legit abstracte, punând în relație indivizi și grupuri sociale, manieră impersonală. Agenții economici se raportează reciproc ii sai întrun anonimat complet, în sensul că nu cunoaștem niciodată ate ate și pe I treilea sistem, e două, guvernate stat, e ace că else ersoană la persoană tion ae mate dinainte in mod personal pe producătorii bunurilor pe care le ereu achizifionim și la consumăm. Același lucru este valabil și pentru ide sfera servieiilor, unde ne raportăm la prestatorii de servici, fie ei firme private sau funcționari ai statului, luând în considerare x fanefia, nu persoana lor. = Caillé este de părere că primele două sisteme, economia de pi: ‘ $i economia planificată, se găsesc astăzi într-o criză profundă, A e nici sistemul pieței, nici aparatul de planificare al statelor a care practică planificarea economiei nu funcționează în maniera și așteptată, ceea ce ne pune într-o . Constatăm că, pentru a ne asigura existența ca societate tuație stranie și Yéconomie solidaire. Poser les exigences de demain, disponibil i http://jeanzin.fr/ecorevo/politic/revenus/caille.htm 217 HOMO (ECONOMICUS ȘI COMPE:TTORL 54, întreagă de lueruri trebuie d am că cle vor fi duse la îndeplinire de mâinii invizibile despre care vorbea Ad aparatului de planificare al statului. Soluția pentru a ieși din această dificul fi cel de-al treilea sistem economic, al ci demonstrat de nenumărate ori în istoria indelun umane, Acest sistem este cel caracteristic societăți, tradiționale si a funcționat timp de milenii. îns pi economia bazată pe tripla obligație a darului s-a duci funcțională, nu decurge de aici în mod necesar că e, suficientă pentru depășirea dificultăților economiei co,.. Ea este caracteristică pentru societăți umane de dimen, iarlumea noastră globalizati este uriașă și diversă, ast{et fistructurată doar pe baza unuia dintre cele trei sistern ui caracte cauzate de opțiunea Pentru unul dintre cele trei sisteme, despre poate îndeplini cu succes si funcțiile caracteristici, pen două. Asie, este binecunoscut exemplul economiilor. « din statele comuniste, ai căror fo; are s-a co ite de economia ultra-liberală, cu costi, i ace 3 capacitatea lor de autoreglare pot Succes în absența a rei interventi a statului și a Desigur, nici cel de-a tina. sistem nu poate Itconomi le dissimule la questior i bttp://jeanzin.fr/ecorevo ASUPRA NATURII UMANE roi aplicarea lui exclusivă, de îndată ce itia pieței libere și a economiei publice. lui Caille este aceea că nu ar trebui să găsi o soluție pentru problemele economice ale nici în impunerea forțată a economiei abandonul complet în fața mecanismelor pieței izarea economiei bazate pe reciprocitate încercăm să instituim nd celei de-a treia (care este în mod special modernă) un rol de importanță egală cu a fs realmente un agent rational? ] naționalități opinia lui Friedman, în cele din urmă nu este presupozițiilor unei teorii, ci numai succesul ite pe baza acestora. Cu alte cuvinte, suntem nem că omul este homo ceconomicus, un agent utilității, si nu trebuie să ne preocupe r astfel, atâta vreme cât predicțiile pe i idei se dovedesc a fi corecte. Cu toate cat aici problema fundamentală a naturii continuăm să ne întrebăm dacă omul este ct rațională despre care vorbește știința și numai din simpla curiozitate intelectuală Poser les exigences de demain, disponibil fecorevo/politic/revenus/caille.htm 219