. Maria Haiduc, Doamna A Cantecului Bihorean

=== Anexa 1 ===

Anexa 1

Maria Haiduc

Anexa 2

Caiet cu texte

Anexa 3

Articole decupate din diferite ziare cu Maria Haiduc

Anexa 4

Unul dintre discurile Mariei Haiduc

Anexa 5

Diploma obținută în anul 1994

Anexa 6

Pașapotul cu care a plecat la Moscova

Anexa 7

Maria Haiduc, Dombi Jozsef, Bordos Magda,

delegați ai regiunii Crișana

Anexa 8

Invitația de la unul din spectacolele organizate de Fundația pentru cultură și artă populară Maria Haiduc

Anexa 9

Diploma obținută în anul 2003

Anexa 10

Diploma obținută de Ziua Voluntariatului

1997

Anexa 11

Diploma primită în anul 2000

Anexa 12

Diploma primită la împlinirea a 40 de ani de activitate

a ansamblului Nuntașii Bihorului

Anexa 13

Diploma de Excelență primită în anul 2005

Anexa 14

Piesă primită de la Emil Gavriș

Anexa 15

Coperta carții editate la Gala Folclorului Românesc

Anexa 16

Biletul de tren cu care a plecat la Moscova

Anexa 18

Maria Haiduc- foto de pe coperta Maria Haiduc – foto pictată

unui disc

=== l ===

CUPRINS

Introducere……………………………………………..….pag. 5

Viața și activitatea………………………………………… pag. 6

Activitatea Mariei Haiduc după pensionare……………… pag. 14

Colaborări cu orchestrele din țară și înregistrări…………..pag. 17

Repertoriul și culegerile de cântece………………..………pag. 20

Lucrări selecționate din repertoriul Mariei Haiduc………..pag. 25

Muzeul fundației „Maria Haiduc”…………………………pag. 34

Fundația pentru cultură și artă populară „Maria Haiduc”…pag. 39

Activitatea de moderator la posturile de televiziune………pag. 40

Diplome și disticții obținute……………………………….pag. 41

Personalitate Mariei Haiduc în viziunea iubitorilor de

muzică și autorităților culturale……………………………pag. 45

12. Bibliografie………………………………………………………………..pag. 49

Motto:

„ Într- adevăr cântecul pur, cules de la țăranul din sat, are cea mai lungă

audiență; pentru că este întâlnirea emoțională dintre folclor și sufletul

ascultătorului; pentru că el constituie legătura dintre o dorință și o împlinire,

pe acest plan al spiritualității”.

( Maria Haiduc)

1. Introducere

„ Maria Haiduc, Doamnă a cântecului bihorean, se interpune în calea cântecului ca o frunză în bătaia vântului. Ea ar putea spune, împreună cu poetul: Cântecul meu nu- i al meu/ El numai trece uneori prin mine…

Și prin cântecul, care trece prin Maria Haiduc, vine din vechime spre viitorime, trebuie să spunem că el și- a sporit prestanța și nuanța cu cel puțin trei atribute fundamentale: s- a încărcat cu toate aromele și esențele străvechiului plai românesc al Bihorului; adeverește unitatea în diversitate a folclorului autohton prin caracterul lui recognoscibil, oriunde și oricând; a propus un nume care de aproape jumătate de veac se așează dantelăria de frumusețe și adevăr, țesută din firul unei voci melodiaose și autentice, pe austera poartă de vest a României.

E mult, e puțin?

Numai cântecul știe!

La mulți ani, Maria Haiduc!”.

Viorel Horj

Minunatele cuvinte ale reprezentantului Viorel Horj (fost director al Centrului de Cultură Bihor) vorbesc despre rolul pe care l- a avut și îl are în continuare solista de muzică populară Maria Haiduc pentru promovarea cântecului popular bihorean. Această interpretă face parte dintre soliștii care și- au pus truda neobosită în slujba folclorului românesc; a fost o deschizătoare de drumuri pentru culegerea și prezentarea pe scenă a cântecului bihorean, o valoare inestimabilă a etnomuzicologiei românești.

Având o personalitate puternică, a luptat pe toate planurile pentru dezvoltarea vieții muticale bihorene, prin spectacolele pe care le- a realizat, prin promovarea tinerilor interpreți, prin culegerile de folclor bihorean pe care le- a realizat, prin muzeul de artă populară propriu înființat.

Această bogată activitate pusă în slujba folclorului românesc merită să fie cunoscută de toți iubitorii neamului românesc și nu numai.

2. Viața și activitatea

S-a născut la Oradea, la 29 septembrie 1939. Provine dintr-o familie de oameni simpli, tatăl său Gheorghe, născut în Leș, jud. Bihor, iar mama Floare, născută în Inand, jud. Bihor. Tatăl său a fost muncitor la I. J. C. L. ( Intreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală). Paralel cu acest serviciu, a fost Asesoriu Popular pe lângă Judecătorie, timp de 25 de ani. Datorită împrejurărilor din acele timpuri și datorită celui de- al II- lea Război Mondial, în anul 1940 au fost nevoiți să se refugieze la Arad, unde au stat până în 1945. Reîntorși în Oradea, în anul 1948, tatăl său Gheorghe, a fost numit Șef de Servici Personal la Băile Felix, iar mama era casnică. Alături de cei trei frați, Maria Haiduc, a avut o copilărie fericită, lipsită de griji, chiar dacă în acea perioadă era război. Cei doi părinți le-au asigurat atat ei, cât și fraților ei, un climat sănătos, de liniște și siguranță, insuflându-le de mici dragostea față de neam, de plaiurile natale, de țară, dragostea pentru munca cinstită, respectul pentru semeni: „ Amândoi părinții ne-au insuflat dragostea de neam și țară, de cinste și corectitudine, de munca facută bine, să învățăm să ajutăm și pe alți, dragostea de familie și de aproapele nostru. Mama, draga de ea, toată ziua robotea după noi, facea mâncăruri gustoase și lucruri de mână la care nu te așteptai cum ar fi tradiționala dantelă, țesutul în război, croșetat de toate cele, mai târziu la cusut pe pânză, dreline, mamcrame, goblin (cu ață colorată, cu mohair, cu mătase, cu lână). De la ea am învățat multe. Mi-am cusut trei costume populare de Bihor, speciale pentru lungile si interminabilele turnee efectuate în țară și în județ”.

Dragostea pentru muzica populară i s-a născut din perioada vacanțelor la bunici din satul Inand, comuna Cefa, unde era nelipsită de la jocul satului higheghe, care se ținea în fiecare duminică. Acesta era un obicei străvechi, unde participau toți tinerii din sat. Adunările aveau loc fie la școala din sat, în bătătura casei cuiva, sau mai târziu la căminele culturale. Muzica sau formația care acompania aceste adunări era formată dintr-o vioară ( un highighiș) și o dobă( un dobaș). Aceste întruniri nu țineau foarte mult deoarece, țăranii se trezeau la orele 3 din noapte și mergeau la câmp. Adunările constituiau momentul preferat al tinerilor de a- și petrece ziua de duminică, sau al sărbătorilor ma importante de peste an. Neparticiparea la higheghe era de neconceput, deoarece era singura posibilitate pe care tinerii o aveau pentru a putea lega prietenii, pentru a se cunoaște mai bine, iar mai târziu să se căsătorească.

Un rol important în formarea viitorului rapsod, l-au jucat și rudeniile din partea părinților. La reuniunile de familie prilejuite de diversele sărbători, obiceiul era de a se cânta, nu neaparat muzică populară din zona de câmpie a regiunii noastre (care a fost si este încă o zonă săracă din acest punct de vedere); de aceea se cânta folclor din toată țara, romanțe, colinde, muzică ușoară românească. În acea perioadă, radioul nu a pătruns în totalitate în casele românilor; ceea ce exista era de fapt o stație de amplificare de la rețeaua orașului care se numea difuzor. Cântecele audiate la acest difuzor, tânăra Maria le- a adunat în mai multe caiete care, în decursul mai multor ani, vor fi luate la răsfoit chiar și la întrunirile de familie. Aceste caiete vor juca un rol important în editarea culegerilor viitoare.

Primele apariții pe scenă au fost din gimnaziu, mai exact din clasa a V-a, unde Maria a participat la un concurs interșcolar de poezie românească, și a luat locul I, cu poezia Mama de George Coșbuc.

În anul 1955 a fost nevoită să se angajeze, în urma desfințării Școlii Tehnice Financiare, ale cărei cursuri le urma: „ Menționez că a fost plen republican. Țara avea nevoie de forță de muncă pentru redresarea României după război”.

Perioada 1955- 1960, este perioada de consacrare a viitoarei cântărețe Maria Haiduc. În această primă fază și-a format un prim repertoriu de cântece românești, repertoriu format din cântecele învățate de la difuzoarele pe care le aveau majoritatea bihorenilor în casă. Acesta cuprindea cântecele Mărs-o badea la Tinca, Fost-am două la mama ,din repertoriul Elisabetei Pavel și Sofia Popa, precum și La Oglindă, cântecul cu care defapt s-a lansat și a participat și la concursul inter- raional unde a luat locul I. La acest concurs s-a auzit pentru prima dată cântându-se folclor românesc în Oradea. A fost acompaniată de orchestra Danko Pista a Filarmonicii orădene, care a cooptat-o ca și colaboratoare.

Anul 1957 i-a adus o mare bucurie, datorită activității ei ca și angajată și participantă în activitățile clubului fabricii. Ea a fost propusă sa facă parte din grupul de participanți la cel de-al VII- lea Festival al Tineretului și Studenților de la Moscova „ Când mi-am auzit pronunțându-mi-se numele, am crezut că tavanul cade peste mine. Am plâns, nu înțelegeam cum și de ce! Cu felicitările și îngrijorările în gând, am pornit spre casă pe jos pana-n vârf de deal, cu gândul ce să le spun părinților mei, deoarece de lângă casă nu am lipsit niciodată, decât până la bunicii din Inand și mătușa din Cefa”. Mama ei a simțit imediat ca s-a întâmplat ceva, doar că Maria nu zicea nimic, aștepându- și tatăl. Când acesta a ajuns acasă, Maria l-a întrebat: „ tati ce ai zice dacă ai fi trimis la Moscova?”. Răspunsul acestuia a fost că ar fi foarte mândru de acest lucru pentru că probabil merită acea șansă. „ În acea clipă mama a scăpat din mână dantela la care lucra și aștepta curioasă continuarea conversației”. După ce Maria le- a spus tot părinților, prima reacție a venit din partea mamei acesteia spunând că „ e prea departe” și îi era frică să „ nu se întâmple ceva”; în schimb tatăl a fost cel care a avut ultimul cuvânt „ sunt mândru de tine fiica mea” și așa se pare ca a fost cât a trăit, indiferent de necazurile care s-au abatut peste ei mai târziu. Au început pregătirile, iar dupa o lună, prima plecare a fost la bucurești. În acest cantonament avea oră de istorie, de politică, de cultură generală, de comportament, de dans, de cânt. Aici a cunoscut delegați din toată țara. Din regiunea Crișana au plecat 11 persoane: 4 fete și 7 băieți. Fetele erau: Borbely Aniko, Bordoș Magda, Rozsika din Tileagd și Maria Haiduc. În București, soliștii consacrați au susținut un specatcol în cinstea delegaților. Aici i-a cunoscut pe Angela Moldovan și Ion Cristoreanu, participanți și ei la festival. La Moscova au mai participat delegați orădeni, la o întâlnire cu o delegație italiană, unde s-a cântat fără microfon: Mărs-o badea la Tinca, Trandafir de la Moldova și altele. A fost remarcată de auditoriu, fiind numită Maria Tănase în miniatură. În perioada turneului de la Moscova, a avut ocazia să participe la spectacolele de la Balsoi Teatr, la operă, spectacole sportive, vizite la muzee, la Mausoleu, pe canalul Volga, în satul natal al Zoiei Kosmodemianscaia, biserici, fabrici etc.

Delegația română la Moscova

A cântat din cântecele pe care le avea adunate în nelipsitul ei caiet, care pe parcursul acestui turneu s–a îmbogățit cu numeroase alte piese. Maria Haiduc spune despre festival: „ la Festivalul Tineretului și Studenților de la Moscova din 1957, nu am concurat cu nimeni, ci doar cântam, cântam cântam. Acolo au concurat numai profesioniștii. Din România a fost Angela Moldovan și Ion Cristoreanu. Eu am fost delegată din partea fabricii Dobrogeana Gherea alias Crișul, în urma rezultatelor mele în producție și pe plan cultural, care nu erau de ici colo”.

În anul 1957 l-a cunoscut pe primul ei soț, iar în 1958 s-a căsătorit. În toamna aceluiași an s-a înscris la Liceul Seral pe care l-a frecventat seară de seară, timp de 4 ani. Din 1954 până în 1958 este exact o generație de copii care, unii și-au continuat studiile, alții au rămas pe posturile pe care le aveau unde s- au calificat. În acest timp Maria Haiduc s- a înscris pentru a doua oară la Școala Populară de Artă, pentru a- și desăvârși vocea, avand-o ca profesoară pe Aurelia Cipău iar la teorie pe domnul profesor Orbai Cornel care era și profesor de vioară.

În 1960, a fost solicitată să se transfere la Orchestra populară a Filarmonicii orădene, ca angajată. Și-a pus următoarele întrebări: „Ce fac? Cum să fac să am repertoriul meu personal?” Din acest moment s-a ivit problema repertoriului autentic și personal. Discutând cu conducerea Filarmonicii, aceasta a gasit înțelegere și tuturor soliștilor le-a pus la dispoziție în mai multe rânduri autobuzul instituției și magnetofoanul. În acea perioadă, la orchestra populară erau angajați trei soliști vocali cu care a colindat localitațile regiunii Crișana, zonele bogate din punct de vedere folcloric, contactând săteni care știau să cânte și cunoșteau folclorul zonei. Din acest motiv, repertoriul Mariei Haiduc este diversificat și ca melos și ca ritm pentru că a dorit să cuprindă toate zonele folclorului celor trei Crișuri( zona Beiuș, zona Aleșd, zona Gurahonț, zona Ineu și Bihorul de Câmpie). Melodiile și le-a ales cu migală ; a lăsat din textele culese doar ce era frumos și a completat ce mai trebuia, ca textele să aibă continuitate și parfum de Bihor. În specacol nu cânta repertoriul altor zone, deoarece dorea să-și facă un stil propriu, atât ca și mod de interpretare, cât și ca apariție scenică. S-a făcut remarcată prin strigăturile ei specifice.

Din acest moment începe o activitate concertistică extrem de bogată. Parcurge întreaga țară, susține numeroase concerte, chiar 2-3 spectacole pe zi, cu săli arhipline: „Am făcut turnee în toată țara Românească – de la Halmeu la Constanța, de la Rădăuți la Alexandria, de la Săpânța la Sf. Gheorghe…toate vaile mici și nu numai, toate orașele și comunele din țara, iar cele din Regiunea Crișana în fiecare an cel puțin odată. Aveam câte 3 turnee pe an, a câte 30-35 de zile și încă în septembrie- octombrie a câte 10 zile, cu câte 2-3 spectacole pe zi. Sălile erau arhipline, cu spectatori cuviincioși, îmbrăcați frumos dornici să ne cunoască, să ne asculte, să ne vadă de aproape”. În aceste turnee s-a sudat legătura cu colegii din orchestră și mai ales cu Elisabeta Pavel de la care a avut multe de învățat și Sofia Popa care și-a dat licența din culegerile de folclor ale lui Bele Bartok. Aceasta a fost selecționată în corul Filarmonicii George Enescu din București. „ Din repertoriul celor două doamne am cântat câteva cantece la începuturile mele, până când repede mi-au făcut repertoriul personal. De la Elisabeta Pavel am cântat Mars-o badea la Tinca și Fusul meu mere pe fân. Din repertoriul Sofiei Popa am cântat Fost-am doua la mama și Roată, roată după masă.”

În aceste turnee a avut privilegiul de a colabora cu somități ale folclorului românesc din celelalte județe, cântăreți lirici ale căror voci dăinuie și azi în memoria ascultătorilor. Cântă alături de Lucreția Ciobanu, Emil Gavriș, Alexandru Grozuța, Angela Moldovan, Ștefan Lăzărescu, Mariana Bădoiu, Fărâmiță Lambru (acordionistul Mariei Tanase), Petre Săbădeanu, Ioana Radu, Felician Fărcașu, Maria Pietraru, Dumitru Constantin, Ana Pacatiuș, Maria Precup, Achim Nica, iar mai târziu, Adriana Comșa și Dumitru Sopon s- au alăturat ca și colegi la Filarminică.. Amintirile legate de această perioadă, precum și cele care se referă la legăturile care s- au realizat între ea și acești titani ai folclorului românesc sunt încă vii în memoria Mariei Haiduc. Iată cum își amintește cântăreața despre acest turneu din 1961: „ În toamna anului 1961 am avut prima întâlnire cu înaintașii folclorului românesc( înaintașii mei). Prima colaborare a orchestrei Danko Pista a Filarminicii de Stat orădene, a fost într- un turneu de 15 zile prin țară cu Rodica Bujor, Felician Fărcașu și Vasile Tomazian, marele nostru umorist. Stăteam în culise și admiram vocea doamnei Rodica, ținuta scenică, costumul muntenesc și nu în ultimul rând frumusețea și feminitatea ei. Felician Fărcașu( dinconu cum i se mai spunea, deoarece a terminat teologia) cu vocea lui gravă, puternică, care avea textele culese de la ciobanii noștri umblători prin toată țara. Nea Vasile Tomazian cu seriozitatea lui de om trecut cu mult de a doaua tinerețe, dar de un umor subtil și cu subânțeles, descrețea frunțile tuturor spectatorilor. Îi urmăream ca să învăț de la ei tot ce se putea învăța, îi respectam deoarece cu toții erau de- o seamă cu părinții mei, le spuneam< Sărut mâna >. Eu eram piciul orchestrei. Muzicanții la fel erau cu toții mult peste maturi; eram o alintată, iar eu cântam să nu-i dezamăgesc cu cântecele mele, cu vocea mea, cu urechea mea care m-a condus pe acest drum toată cariera. Îi ascultam povestind despre anumiți colegi de- ai lor, care peste timp au devenit și colegii mei. Cântam alături de ei în pauze, cântecele lor pe care le ceream pentru caietele mele, la fel și textele care- mi placeau mie cel mai mult. Când vorbeau despre muzică eu eram numai ochi și urechi”.

Acest prim turneu a fost pentru Maria Haiduc un turneu de inițiere din toate punctele de vedere. A trebuit să-și pună la punct rezistența și igiena vocală, ținuta scenică, ținuta vestimentară. Nu exista încă amplificare în sălile de spectacol, toată sonorizarea fiind defapt o improvizație „ În primul turneu în țară am mers cu amplifiacarea poștii, cu doua difuzoare mari ca o pâlnie care ei, le foloseau la mitinguri. Nici n-am știut să stau în fața microfonului. Până atunci cântam fără microfon. Rodica Bujor vazandu-ne pe noi cei angajați ai Filarmonicii, de acuma colegi lor Maria Dumitraș, Traian Hurgoi, Maria Haiduc, a zis : „ Nu mai cântați tare în microfon, că zbârnâie și se aude urât”. Rodica Bujor a fost cea care i- a dat câteva sfaturi despre cum tre să stea și să cânte la microfon.

Un alt câștig important a fost învățarea modalității prin care tânăra Maria Haiduc a învățat să-și aleagă și să-și construiască un repertoriu propriu. Un exemplu în acest sens i-a fost Lucreția Ciobanu despre care afirma „ Nu a cântat niciodată mai mult de 3 piese într-un spectacol. La biss facea ultima strofă din ultimul cântec. Întrebând-o dece face asta? Mi-a răspuns : Lasă-i să mă dorească”.

Toți acești coloși ai folclorului românesc, alături de care a cântat în 1961, i-au fost modele pentru desăvârșirea ei viitoare de cântăreț liric. Dar modelele adevărate pe care le-a avut au fost cele două înaintașe ale folclorului bihorean, Sofia Popa și Elisabeta Pavel. Sofia Popa a fost licențiată a Conservatorului din București. Licența a susținut- o având un repertoriu din culegerile de folclor ale lui Bela Bartok, pe care însă nu l-a cântat niciodată pe scenă. Ulterior, ea a fost selectată în corul George Enescu din București. Despre Elisabeta Pavel, Maria Haiduc afirmă că ar trebui să i se dedice o atenție deosebită pentru aportul adus de aceasta la inițierea și promovarea folclorului bihorean ” Elisabetei Pavel i se cântau cântecele doar la Radio București. Ea cântă în bucurești sau turnee în țară, hore și sârbe, și nu cântece de-ale ei, altfel neavând nici un succes; iar doamnele Tănase, Radu și Bujor râdea de această și de cântecele ei.” Repertoriul Elisabetei Pavel, dus în București în anul 1937, a fost imprimat pe disc de ceară, cum se practica în acea vreme. Piesele imprimate au fost: Tragănă nană tragănă, Mărs-o badea la Tinca, Fusu meu mere pe fir, De când îs tot așa- m fost; piese abordate și de către Maria Haiduc.

La finele acestui turneu, Maria s- a gândit că numele „ Danko Pista”, nu este un nume reprezentativ pentru folclorul bihorean. Împreună cu ceilalți colegi cântăreți – Traian Hurgoi, Maria Dumitraș – au decis să facă demersurile necesare pentru schimbarea denumirii de „ Danko Pista” în cea de Orchestra „ Crișana” a Filarmonicii de Stat Oradea. Modul în care s- a desfășurat această schimbare, o aflăm redată în mod plastic, chiar de la doamna Maria Haiduc: „ După acest turneu, am decis să nu mă mai duc în turneu sub egida Danko Pista. M- am infosrmat cine a fost acesta pentru poporul român, în special pentru cel bihorean: nimeni și nimic. Am stat de vorbă cu Hurgoi și Dumitraș și am decis să merg la Comitetul Municipal de Partid, la Secretarul cu Problemele de Învățământ și Cultură, tovarășul Emil Cristoreanu, proaspăt venit de la Cluj- Napoca. Am zis fie ce o fi!. Acesta m- a primit, i- am explicat că eu și ceilalți colegi nu mai mergem în turnee în țară sub această egidă și doresc să i se schimbe numele în Anton Pann, Barbu Lăutaru( dar era în București orchestra Filarmonicii George Enescu cu acel nume). Eu am zis aceste nume pentru ca știam că precis dumnealui a auzit d ei. Bine! Și alteceva ce propui? m-a întrebat; să se numească Crișana, doar suntem în Regiunea Crișana( cu cele 9 raioane: Oradea, Aleșd, Beiuș, Salonta, Marghita, Șimleu, Gurahonț, Ineu, Chișineu Criș), i- am zis. A ridicat telefonul mare și negru și a sunat pe directorul Filarmonicii, tovarășul Toth Ludovic( zugrav de meserie), spunându- i în limba maghiară: Lajikam, este aici Maria aia mică, uite ce ne propune, tu ce zici? Păi dacă ea s- a documentat, fă așa cum zice ea!…Am crezut că intru în pământ. Eu am crezut că tovarășul Cristoreanu, era rudenie cu Ion Cristoreanu, mare nostru cântăreț, dar nu…Am zis să facem totuși un înscris să nu avem probleme, a fost deacord; l- am pus să iscalescă și să pună și o ștampilă. Așa că se puteau face afișele doar în limba română, mai ales că se preconiza în luna ianuarie 1962, un turneu de 30 de zile în județ”.

Primele afișe sub noua egidă a orchestrei și scrise în limba română, au fost cele folosite în turneul din județ, iar mai apoi în turneul de pe Valea Jiului, cu Ioana Radu, Ion Luican, Vasile Tomazian și Moș Pițulă bihoreanul( defapt avocatul Iosif Abrudan).

Abia aștepta aceste turnee, să- i poată vedea și asculta pe cântăreții romațelor, a cântecelor de petrecere și ai folclorului oltenesc; mai ales că și ea cânta romanțe dar numai prin casă, la petreceri restânse și putea să „fure” câte ceva de la cei consacrați „ ce emoții, câtă curiozitate să- i văd pe marii cîntăreți de romanțe, de cîntece de petrecere. Eu cântam romanțe așa, în particular, acasă, la petreceri, dar m- am bucurat sa pot fura și de la ei atât cât am putut”.

Aveau câte 2- 3 spectacole zilnic, cu săli arhipline. Maria Haiduc încerca să facă cunoscut folclorul bihorean prin cântecele ei. Peste tot, lumea îi întâmpina la intrare și la ieșire ca să- i vadă din apropiere, să- i cunoască și să le ceară autografe. A avut trei turnee cu Artista Poporului Ioana Radu, de la care a învățat multe și a și cântat din cântecele ei. „ Și azi îmi aduc aminte de multe dintre poveștile, amintirile care ei le spuneau, sau întâmplările din acest turneu. Am făcut trei turnee cu Artista Poporului, Ioana Radu; am învățat și din cântecele ei”. Multe din aceste cântece oltenești de petrecere, precum și celebrele romanțe ale Ioanei Radu, au fost trecute în repertoriul Mariei Haiduc „ Un rol important în cariera mea l- a avut Ioana Radu, pe care o urmăream seară de seară cât de frumos cânta și interpreta frumoasa romanță și cântecele ei de petrecere și oltenești. Am trecut multe din acestea, în repertoriul meu. Un repertoriu care a ajuns la circa 500 de cântece din toate genurile. Folclor din toate regiunile țării, cântece de cafe- concert, de petrecere, de muzică ușoară românească și nu în ultimul rând canzonetta și romanța”.

Un moment deosebit a fost întâlnirea cu marea solistă Maria Tănase „ O altă întâlinre deosebită am avut- o în vara anului 1962, cu marea Pasăre măiastră, Maria Tănase”. Orchestra „ Flacăra Prahovei” a Filarmonicii din Ploiești avea spectacol la Băile Felix și pentru culoarea spectacolului au invitat- o și pe tânăra interpretă Maria Haiduc. În acest spectacol au fost prezenți soliști ca: Ioana Șerban, Ica Blidaru, Nelu Huțu și dirijorul Dan Moisescu (cântăreț, violonist și preot), care a terminat și el Teologia la fel ca și Felician Fărcașu și Ion Luican.

Turneele se țineau lanț, Maria Haiduc își îmbogățea repertoriul cu cântări din zona celor trei crișuri. Căuta să le facă cunoscute, să facă cunoscut ritmul, cântul, dialectul bihorean și nu în ultimul rând costumul autentic bihorenesc. La început, toate costumele folosite de către interpreți, dansatori și de toate instituțiile de profil din țară, erau costume stilizate, ușor de spalat și transportat în turnee, toate fiind confecționate de Arta Decorativă din București. În acel an, Maria, a fost delegată să meargă la București cu măsurătorile tuturor soliștilor și muzicanților angajați la Filarmonica din Oradea, pentru a li se face costume.

În anul 1962 se face o schimbare de directori la orchestra Crișana. Vine ca director profesorul de muzică Alexandru Firez.

Tot în anul 1962, Maria Haiduc, termină Liceul seral la Emanuil Gojdu (care l- a frecventat mai tot timpul între orele 16- 22) deși avea soț, un băiat și activități cum sunt: seri românesti date pentru străini( cu O.J.T. Bihor), nunți, banchete, repetiții de gradul 0.

Pe lângă toate astea, ea trebuia să- și îmbogățească mereu repertoriul cu alte cântece noi pentru a nu se face de râs nici în fața muzicanților, dar nici în fața publicului. A avut ocazia să cânte pentru președinți de state, pentru ambasadori, pentru conducătorii României și nu numai „ Am cântat pentru președinți de state, pentru ambasadori acreditați în România, pentru conducătorii țarii. Și care- i problema? Mă bucur că am fost contemporană cu ei. Am cântat dintotdeauna la toate vânătorile organizate la Balc sau Mișca( Chișineu Criș); am mai cântat și pentru N. Ceaușescu, I. V. Tito, T. Jivcov, I. Kadar, I. Gh. Maurer, C. Mănescu, Bujor Sion și mulți mulți ambasadori, pentru doctorul Cristian Barnard din Keptown ( cel care a efectuat primul transplant de cord- n.a), Bill Graham din America, președintele baptistilor de pe Mapamond și alții. La aceste organizații repertoriul Mariei era diversificat: la început cânta o piesă, două din repertoriul propriu care o reprezentau, iar apoi cânta romanțe, cântece de petrecere, cântece din diferite zone folclorice românești, muzică ușoară românească, canzonette etc. „ le cântam în funcție de gusturile fiecăruia”. A reușit să- și formeze un repertoriu de aproximaiv 500 de cântece cu ajutorul cărora a supraviețuit ca interpret, ca și cântăreț, cu o voce frumoasă și puternică până în ziua de azi. Prin modul în care și- a alcătuit repertoriul, acordând credit calității și bunului gust, a urmărit toată viața să- și respecte profesia și personalitatea „ Nu am cântat niciodată prostii, mi- am respectat profesi și persoana”.

În îndelungata sa carieră, a avut ocazia să cânte alături de cântăreți lirici profesioniști, membri ai Operetei Maghiare din Oradea: soprana Papp Magda- prim solist a Teatrului de Operetă- artista emerită Dukasz Anna, Belenyi Francisc, Adalbert Gulacsi, Kovacs Apollonia, Cseke Istvan, Toth Erzsebet- de la Tg. Mureș și nu în ultimul rând cu Iuhasz Ilona, căreia Maria Haiduc i- a organizat orchestră de muzică populară maghiară, pentru a putea face imprimări la Radio Bucuresti. Cu toate că aparțineau secției maghiare a Teatrului de Stat, colaborarea dintre Maria Haiduc și aceștia a fost deosebit de cordială și fructuoasă. Au efectuat numeroase turnee comune, au participat la recepții diverse.

În paralel cu activitatea concertistică, frecventa și cursurile la Școala Populară de Artă. Participa la orele de teoria muzicii și dicteu muzical cu profesorii Cornel Orbai și Alexandru Firez, iar orele de canto cu profesoarele Aurora Cipău și Silvia Pop D. Popa. Datorită acestor ore de teorie și dicteu, Maria Haiduc a reușit să- și transcrie pe note fiecare cântec( în ordinea cronologică), iar atunci când trebuia să meargă într- o colaborare cu alte orchestre în țară, aceasta își ducea partiturile pieselor gata scrise.

Maria Haiduc s- a afirmat și ca bun organizator și orator, drept pentru care i s-au atribuit numeroase funcții politice: secretar UTC pe Filarmonică, responsabilă pe orchestra populară, iar în urma absolvirii a patru ani de înalte studii politice a devenit propagandist pe instituție. Cursurile politice le- a frecventat la Universitatea Populară, alături de dirijorii Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat, Miron Rațiu și Elvin Acel.

Activitatea Mariei Haiduc în cadrul Filarmonicii se încheie în anul 1980, când aceasta se transferă la Oficiul Județean de Turism Bihor. Colaborarea cu această instituție exista deja de aproximativ 20 de ani, în cadrul serilor românești. Pentru că directorului de atunci al OJT- ului, Colf Eugen, o solicita mereu să vină cu un repertoriu diversificat în cadrul acestor întruniri, doamna Maria iși depune cererea de transfer pe care o obține cu mare greutate „ abia m- au lăsat cei de la Filarmonică. Dar și aici m- am dus după capul meu. Prima dată am dus cererea la Comisia de Cultură la tovarășul care și- a pus cu greu semnătura și abia după aceea am mers la Filarmonică. S- a facut ședință, s- a discutat aproximativ o oră. Membrii comisiei fiind directorul Firez, secretar muzical, secretarul de partid, președintele sindicatului, contabilul șef. În cele din urmă am primit avizul pe aceeași hârtie de transfer”.

În cadrul OJT- ului a revoluționat restaurantele din Oradea și Felix prin introducera muzicii românești „ pentru că se cânta 10% românește și restul altceva”. Începuturile au fost deosebit de grele, deoarece a trebuit să lupte împotriva inerției instaurate, cu mentalitatea formațiilor, să se obișnuiască cu diversitatea clienților și mai ales cu dorințele și preferințele acestora „a fost greu mai ales la început până când m- am obișnuit cu clienți de tot felul, cu cerințele lor, cu comportamentul lor, dar mi- am respectat repetoriul și persoana mea de profesionist. Cântam în fiecare seară trei reprize a patru- cinci cântece, asta șase zile pe săptămână timp de 10 ani”.

În anul 1990, după 35 de ani de activitate extrem de bogată, în urma unui decret prezidențial, iese la pensie.

3. Activitatea Mariei Haiduc după pensionare

Deși ieșită la pensie, Maria Haiduc continuă să aibe diferite apariții scenice, apariții Tv în cadrul unor emisiuni realizate chiar de ea și colaborări cu diferite ansambluri fie de amatori fie de profesioniști cum ar fi: Ansamblu de copii Florile Bihorului al Palatului de Copii și Elevi din Oradea, ansamblul Nuntașii Bihorului al Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea și alte ansambluri din județ și chiar din țară.

Amintim câteva din activitățile importante susținute și organizate de către Maria Haiduc.

În anul 1995 s-au împlinit 40 de ani de la urcarea pe scenă a solistei Maria Haiduc. Pentru a-i serba bogata activitate pusă în slujba cântecului popular bihorean Televiziunea Română (TVR) a organizat un medalion aniversar în incinta Muzeului Satului din București. Același eveniment a fost sărbătorit și la Muzeu Țării Crișurilor din Palatul Baroc, unde au onorat cu prezența aproximativ 200 de invitați, primarul orașului Oradea, personalități de seamă ai culturii bihorene, rudenii, prieteni și colegi. Maria Haiduc a considerat că trebuie să ofere auditoriului un micro concert la care să ia parte colegi de aceeași vârstă din nord- vestul țării, dragi ei. Dintre aceștia amintim pe: Ana Pacatiuș din Timișoara, Maria Marcu de la Cluj, Florica Ungur din Bihor, Ioan Bocșa din Cluj, toți făcând parte din generația sărbătoritei. Acompaniamentul a fost susținut de o orchestră formată din profesorul Ion Lianu (la instrumente de suflat), Ștefan Ioanovici (vioară), Gheorghe Costache (acordeon). Spectacolul a fost o reușită. Doamna Haiduc a primit cu această ocazie o diplomă aniversară, pentru Merite deosebite în inerpretarea și promovarea melosului popular bihorean, din partea Inspectoratului de Cultură al Județului Bihor și „o căruță cu flori”.

În anul 2006 a avut loc cea de- a 50- a aniversare organizată în cinstea Mariei Haiduc, la data de 8 martie pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea. Față de aniversarea precedentă, doamna Maria a considerat că trebuie să- i fie alături atât tânăra generație a folclorului bihorean și nu numai, cât și interpreți consacrați. Dintre participanți amintim următorii soliști din Bihor: Florica Ruja, Antonela Ferche, Sandu Condoroș, Dumitru Paraschiv, Corina Satmari, Florin Mariș,Cornelia Covaciu, Cornel Borza, Anamaria Gal, Ciprian Negruț, Simona Costin;iar din alte zone îi găsim pe: Aniela Tegzeș- Satu Mare, Iuliana Tătar- Hunedoara, Corina Șomcutean- Maramureș, Georgel Nucă- Oltenia, Silvana Râciu- Oltenia, Rodica Niculescu- Oltenia, Oana Lianu- nai, Petrică Popa- clarinet, Felician Nicola- Taragot, Liviu Buțiu- vioară și profesorul Ștefan Ioanovici care a condus tot ceremonialui la pupitrul Orchestrei Crisia a Facultății de Muzică din Oradea. care a acompaniat întregul spectacol. Pentru varietatea coloristică a spectacolului, ansamblul Nuntașii Bihorului a Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea, i-a fost alături prin prezentarea celor două dansuri de pe Valea Crișului Repede și Crișului Negru.

Motivul declarat pentru care au fost invitați acești tineri, îl aflăm chiar de la cea căreia i s- a închinat această sărbătoare: „de data aceasta am considerat să adun în jurul meu numai tineri dornici de afirmare, cărora le- am împărtășit sau le împărtășesc din experiența mea și să le ofer sprijin în continuare oferindu- le cântece din repertoriul personal, singura condiție fiind să respecte linia melodică și textele care au fost vizate la Radiodifuziunea Română și Casa de Discuri Electrecod cu mulți ani în urmă, de către comisii formate din marii noștri folcloriști și cugetători ai juriului ca: dirijorul George Vancu, Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel și Hary Brauner”. Se observă clar grija doamnei Haiduc pentru păstrarea autenticității, a repertoriului personal, pe care l- a oferit spre cântare și chiar înregistrare tinerilor interpreți, condiționând acest lucru prin interzicerea modificării liniei melodice sau a textului poetic. Cu acestă ocazie și- a expus și crezul său artistic, legat de colaborarea cu tinerii interpreți pentru perpetuarea cântecului românesc: „de foarte, foarte devreme mi- am propus ca acestă muzică românească să se perpetueze în nord- vestul țării, să cântăm (cei care pot) și cântările fraților noștrii de peste Carpați. Eu cred că am reușit. Mă bucur și mă

duc mai departe cu toată ființa mea de bun român și să împărtășesc ceea ce știu celor mai tineri și nu numai; atât cât voi putea!”.

În interviul acordat ziarului Cotidianul din București, cuvintele Mariei Haiduc despre găndurile avute în momentul în care a hotărât să dăruiască repertoriul propriu tineretului, au fost: „ Este greu pentru tinerii începători să-și alcătuiască un repertoriu valoros și original și de aceea, le-am oferit posibilitatea să interpreteze câteva din cântecele mele, pe care le-am lansat de-a lungul anilor. Am dorit ca aceste cântece autentice, culese cu atâta grijă și strădanie, să fie transmise mai departe, fără a li se diminua valoarea prin modificarea liniei melodice ori a textului. Consider că nimănui nu-i este permis să mutileze un cântec înregistrat cu 30-40 de ani în urmă sub pretextul că prezintă o noutate. Întotdeauna mi-am manifestat disponibilitatea de a- i sprijini și ajuta după puterile mele pe tinerii interpreți ce bat la porțile afirmării”.

La finele acestui spectacol, Directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, i- a înmânat sărbătoritei o plachetă aniversară, iar Direcția Județeană pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor i- a înmânat o Diplomă de Onoare- Se conferă d- nei Maria Haiduc, vocea de aur a cântecului popular bihorean la împlinirea a 50 de ani de slujire a folclorului românesc.

4. Colaborări cu orchestrele din țară și înregistrări

Îndrăgita interpretă Maria Haiduc a început să cânte muzică populară cu diverse formații artistice de amatori încă din 1956. În aceeași perioadă a devenit colaboratoare și apoi angajată a Orchestrei de muzică populară pe vremea aceea Danka Pisto iar mai târziu Orchestra Crișana din Oradea. Împreună cu renumita orchestră, a debutat la radio și televiziune, la inceputul anilor ‘60. Vreme de douazeci de ani, și-a desfășurat activitatea în cadrul acestui colectiv artistic, susținând numeroase spectacole în turneele făcute în toată țara. Din acea perioadă de activitate, angajată fiind, a fost deseori chemată să colaboreze cu alte orchestre populare din țară. Dintre acestea amintim: Orchestra Populară a Radiodifuziunii din București, Orchestra Populară din Cluj, Orchestra Populară din Arad, Orchestra Populară din Giurgiu, Orchestra Populară din Sibiu, Orchestra Flacăra Prahovei a Filarmonicii din Ploieșt, cu Orchestra Populară din Chișinău. Cu acestă orchestră, condusă de maestrul Bot Gros, a cântat în anul 2004 în cadrul Festivalului Cerbul de Aur, iar în 2006 la megaspectacolul Televiziunii Române de la Sala Sporturilor din București. A mai colaborat și cu Orchestra Populară “Ciocârlia”, orchestra Ministerului de Interne, susținând diferite concerte la Sala Ministerului de Interne, cu Orchestra Ansamblului de Tineret, la Palatul Copiilor din București. Cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Romane, condusă de maestrul George Vancu, a avut ocazia să cânte in mai multe rânduri la Sala Radio, la Atheneul Român, la Televitiunea Română (TVR). Tot cu această orchestră a realizat multe înregistrari la radio, pe discuri și casete înregistrate la Casa de Discuri “Electrecord”, cuprinzând cele mai frumoase cântece din repertoriul său. În anii ’60, casa de discuri Electrecord umblă prin țară să facă înregistrări (Lp- uri) cu membrii orchestrelor populare ale Filarmonicelor de Stat din diferite orașe, care erau 18 la număr, în toată țara. În anul 1961, Maria Haiduc și- a înregistrat primele două piese, alături de colegii din orchestră Maria Dumitraș, Traian Hurgoi, Maria Marcu, Dumitru Sopon intitulat Muzică Populară Ardelenească și încă un disc mic cu Viorica Groza din Baia Mare.

Muzică populară ardelenească

Pe lângă frumoasele sale cântece “Badea cu ochii de mure”, “De-aici pânâ la Orade”, “Lumea zice că io cânt”, “Nuntă mare ca- n Bihor”, “Dragă mi-i pălinca-n iagă” etc., Maria Haiduc, deține un repertoriu diversificat, cuprinzând romanțe, tangouri, cântece de petrecere, colinde, pe care le interpretează cu mult talent și dăruire.

Cd-ul Romanțe și Cântece de Petrecere

Cd- ul de Colinde Populare- este un Cd editat în 1992, când Maria Haiduc a adunat în jurul ei, câțiva interpreți ca să ducă în casele oamenilor colindele noastre strămoșești. A fost prima înregistrare de acest gen în județul Bihor.

5. Repertoriul și culegerile de cântece

Repertoriul pe care Maria Haiduc a reușit sa- l acumuleze, datează încă din perioada copilariei acesteia, din vacanțele petrecute la bunici, unde erau organizate așa zisele highezi, în cadrul cărora se cânta folclor românesc. Din acele timpuri, Maria Haiduc a iubit folclorul și a început să noteze în diferite caiete, piesele îndrăgite de ea, piese auzite la întrunirile de familie, la așa- zisul difuzor, neștiind că în viitorul apropiat va îmbrățișa acest gen iar caietele vor juca un rol foarte important în viața ei.

După cum spuneam la inceput, au fost niște simple caiete în care copilul Maria Haiduc a început să- și noteze cântecele auzite, dar ajungând mai târziu să cânte pe scenă, conținutul caietelor se îmbogățește cu melodii din repertoriul interpreților consacrați. Ajunge la nevoia de a- și crea un repertoriu propriu cu care să iasă în fața lumii, a publicului, care la rândul său își ocupă locul în renumitele caiete.

Despre repertoriu, Maria Haiduc afirmă „ după experiența mea, toți cei care cântă folclor nu încep prin a- și cânta cântecele lor, ci pe cele care le aud la radio și Tv; iar mult mai târziu își culeg repertoriul( defapt așa ar trebui) în nici un caz să le fabrice( cum fac mulți), inspirându- se tot din cântecele noastra după care le vând fără remușcări tineretului( nu sunt deacord)”.

Urmează anii de turnee, când ia contact cu greii muzicii populare din acea perioadă. Bine- nțeles că repertoriul acestora, va fi urgen consemnat. Și tot așa timp de 30 de ani. Pe lângă repertoriul diversificat pe care l-a acumulat în decursul anilor, repertoriul propriu al Mariei Haiduc este format atât din cântece culese cât și din cântece primite de la profesori de muzică precum: Mihai Brukental din Beiuș, cunoscut și pentru culegerea folclorului beiușean, de la profesorul universitar Traian Mârza, de la Petre Bundiș, de la Gheorghe Rada și alți muzicanți ai satelor bihorene. Despre cum a primit aceste cântece ne povestește chiar Maria Haiduc: „ Profesorul de muzică Mihai Brukental venea întotdeauna la spectacolele noastre, care le aveam împreună cu orchestra Crișana și stătea mereu în primul rând, aplaudându- ne și probabil ne și criticându- ne sau de ce nu lăudându- ne, nu știu exact. Ceea ce știu exact este faptul că după un asemenea spectacol susținut la Teatrul Armatei din Beiuș, a venit la mine, m- a felicitat și mi- a înmânat o foaie de caiet muzical cu trei piese scrise și anume Fire- ai bade râs în lume, Satule bătrână vatră, Din Inand până- n Căbești.

De la Petre Bundiș, un alt rapsod popular care a stat la orchestra Crișana aproximativ 10- 15 ani; de la acesta am primit două melodii din satul său În patru cornuri de masă, Dragă mi- i pălinca- n iagă.

De la profesorul universitar Traian Mârză am primit tot așa scrise pe o foaie de caiet dictando, trei piese din culegerile lui Bele Bartok. Traian Mârza a venit la Oradea la socrii, și ne- a facut o vizită la sala de repetiție Arlus, a dorit sa mă cunoască auzind deja de mine. Ne- a invita (pe mine și pe Traian Hurgoi) la o cafea, și mi- a scris cele trei cântece pe loc, și anume Crișule pe malul tău, Are mama două fete, Aluniș cu frunza- n Criș – piesă care face parte din cele 7 dansuri bihorene a lui Bella Bartok. Așa cum mi le-a scris, așa le- am și cântat.

De la rapsodul Gheorghe Rada, tăranul Gheorghe Rada, care a venit la orchestra Crișana în 1962 cu un bagaj frumos de melodii din zona Beiușului, iar după un an a fost introdus în spectacol ca solist instrumentist. Din repertoriul lui, mie mi- a plăcut o melodie Lumea zice că io cânt și l- am rugat sa mi-o dea să o cânt și eu. Răspunsul acestuia a fost afirmativ”.

Linia melodică a piesei Badea cu ochii de mure care peste timp a devenit unul din șlagărele Bihorului, a primit-o de la un verișor a fraților Ardelean ( doi mari violoniști ai Orchestrei Populare Crișana) din Tinca „aveam turneu în Banat în 1962; făcând o pauză în drum spre Arad mai precis la Chișineu Criș, am intrat în restaurant pentru a bea un suc. Era ora prânzului, zi de duminică, unde orchestra restaurantului cânta un purpuriu de muzică populară, iar mie mi- a plăcut o melodie pe care Ardelean mi- a scris- o imediat, iar în acel turneu am făcut pe acea linie melodică un text frumos, titlul piesei fiind Badea cu ochii de mure”.

Multe din cântecele Mariei Haiduc, au devenit șlagăre. Două suite orchestrale ale Orchestrei Populare Crișana de azi sunt din repertoriul binecunoscutei interprete Maria Haiduc. „Gheorghe Rada și profesorul Miescu mi- au cunoscut foarte bine repertoriul, iar Miescu mi- a fost și mie dirijor cam 8 ani până eu m- am transferat la OJT ca și solist vocal”.

Datorită acestui lucru, repertoriul Mariei Haiduc a fost apreciat în colectivul din care făcea parte, de colaboratorii Teatrului orădean cât și de comisia din București. Era considerată de către colegi „ o bună colegă și amică”.

Binecunoscuta piesă D- aici până la Orade’ un alt șlagăr al județului Bihor a fost prelucrată de Tudor Jarda, făcând o piesă vocal- simfonică „m- am bucurat să aud o piesă vocal- simfonică într- un concert, o piesă din repertoriul meu, prelucrată de Tudor Jarda, iacătă o personalitate de muzică românească, s- a aplecat și a îndrăgit repertoriul meu, făcând din piesa D- aici până la Orade’ atât dumnealui cât și eu o piesă nemuritoare. Îmi pare rău că nu l- am cunoscut niciodată”.

Repertoriul Mariei Haiduc mai cuprinde și doine, dar mai puțin populare, cântece de leagăn, de cătănie, de înstrăinare, de nuntă, de joc. Textele acesteia exprimă atât dragostea de natură, de frați, de părinți, de joc, de cântat, de nuntă, cât și de portul popular și satul bihorean: – cântec de dor: Cântă puiul cucului

În pădurea Leșului

Și așa- mi cântă cu dor

Că io după badea mor.

– de cătănie: Haida bade de mă țucă

C- amu ți- i vremea de ducă

Hai dă mă petreci acasă

Că meri mâne dimineață

– de înstrăinare: Mărs- am maică de la voi

Plângu- mi ochii amândoi

Da mai rău plânge unu

Că ști ce îi străinu

Cucule, cucuțule

Spune tu drăguțule

Vara vii, vara te duci

Iarna tu ce foc mănânci?

– de nuntă: Noi merem după mireasă

Nu știu lăsa- ne- or în casă

Noi om face ce- om putea

Și n- om venit fără ea

de leagăn: Dabuă- te dabuă mă

Că mama te- a legăna

Culcă- te puiul mamii

Eu te leagăn, tu- i dormi.

La sugestia profesorului universitar Dr. Cornel Durgheu, care cunoștea conținutul acestor caiete, se hotărăște să editeze două cărți, intitulate Cântecele mele și Cântecele noastre.

Cântecele mele conține cea mai mare parte a repertoriului personal al Mariei Haiduc.

Sunt notate cu text și muzică un număr de 84 de cântece, cuprinzând principalele genuri și ritmuri muzicale folclorice existente în Bihor cum sunt : poarga (polca), pe picior, cântec doinit, cântecul de leagăn, mărunțelul (mânânțăl), ardeleana, roata, cîntecul de nuntă, căntecul de cătănie, colindul.

Despre această culegere, consultantul artistic Corneliu Buciuman spune : „ Colecții de melodii populare Cântecele Mele ale bine- cunoscutei și apreciatei soliste, MariaHaiduc, melodii care aparțin repertoriului interpretei, conține o foarte valoroasă înmănunchere de cântece adunate, în timp, prin pasiune și dăruirea înspre ale melosului bihorean ale doamnei Maria.

Melodii de joc sau din repertoriul de nuntă, de cătănie sau leagăn mergând spre valorosul colind – toate acestea ne dau dimensiunea activității de culegător îinzestrat cu un deosebit simț al cunoașterii domeniului, a pătrunderii și trăirii acestui minunat fenomen, melosul popular.

Originalitatea fiecărei melodii, echilibrul dintre muzică și text – adevărate bijuterii ale poeziei populare, dau siguranța că această colecție își va găsi, prin tipărire, locul binemeritat în patrimoniul artei populare bihorene și românești, pildă și pentru alți interpreți de a aduna comorile cântecului popular. Și este mai grător, în acest caz, îmbinarea dintre solistul care a dus faima cântecului bihorean dincolo de hotarele țării și culegătorul aplecat asupra acestor comori ce reprezintă sufletul neamului românesc”.

Corneliu Buciuman, Consultant Artistic

În culegerea Cântecele noastre regăsim textele cântecelor de suflet ale românilor. Culegerea cuprinde cinci mari capitole și anume: – Cântece pentru copii

Cântece care ne- au însoțit istoria

Romanțe de largă circulație

Din lirica populară bihoreană

Din lirica populară a celor mai mari zone folclorice ale țării

Capitolul Cântece pentru copii cuprinde 11 melodii; copitolul Cântece care ne- au însoțit istoria cuprinde 35 de piese; următorul capitol Romanțe de largă circulație ne oferă textele a 42 de romanțe pe care doamna Haiduc le are în repertoriul său ; în capitoul 4 Din lirica populară bihoreană sunt notate 20 de texte a celor mai cunoscute piese din Bihor ; iar ultimul capitol, Din lirica populară a celor mai mari zone folclorice ale țări,i cuprinde un număr de 95 de texte, a celor mai cunoscuți interpreți de folclor din România, piese binecunoscute de întregul popor român după cum relatează conferențiar universitar Dr. Constantin Mălinaș : „ În cartea de față, sugestiv intitulată Cântecele Noastre editează și ne oferă 200 de texte de melodii pe care le- a adunat, le- a căutat și se cântă în popor. În acestă selecție se regăsec cele mai îndrăgite vise, care au însoțit și au întărit emanciparea românilor în ultimele două sute de ani. Avem, astfel o unică enciclopedie muzicală românească, din toate provinciile, cu rol catalizator și demonstrativ, pentru principalele momente și împrejurări ale vieții, de la botez, până la cele de dor și cumpănă. În aceste cântece care au mesaj intelectual superb, eleborat de genul popular, s- au de catre scriitorii ce semnează textele, se exprimă cu demnitate și rafinament stilistic, unitatea de paradigme a poprului român și a culturii românești, în care diversitatea stilistică este veșmântul original al unității de concepte și credință. Într- o vreme, când asaltul muzicii modializate pătrunde masiv și în România, cultivarea cântecului tradițional românesc, reprezintă o alternativă și un scut de siguranță, pentru a nu ne pierde așa de ușor energiile.

Pe acest drum, care nu este lesne de parcurs și de păstrat, cartea doamnei Maria Haiduc, este u suport, este umerașul necesar pentru a ne păstra statura, să recitim și să învățăm integral textele și cântecele, cu care s- au îmbărbătat inimile și motivați cu toții să o privim ca o merinde, cu care putem să ne hrănim dorul de frumos și de românesc, pentru a trăi în identitate, sub stelele Europei”.

Conf. Univ. Dr. Constantin Mălinaș, Directorul Bibliotecii Județene „ Gh. Șincai” Bihor

Argumentul doamnei Maria Haiduc despre cele două cărți este: „ În căldura sufletului meu, recomand acest mănunchi de cântece, rugând onoratul public românesc să- i dea atenția cuvenită.

Am considerat să le adun și să le public pentru dumneavoastră, pentru că veacuri de- a rândul au ținut treaz sentimentul național al poprului român. Am editat această antologie cu gândul de a eterniza bogata noastră literatură muzicală. Pe lângă folclorul bihorean care m- a consacrat, mi- am îmbogățit repertoriul cu cele mai alese cântări din toate zonele etno- folclorice românești, alături de frumoasa romanță, cafe- concert și alte genuri ajungând la cca 500 melodii cântate în timp.

Până- n zilele noastre, ale mileniului trei, am citit poezie, mi- am creat textele mele pe care mi le- am cules din Țara celor Trei Crișuri, cântece pe care le- am publicat într- o culegere intitulată Cântecele mele.

Despre ideea editării culegerii intitulată Cântecele noastre vă pot spune că a luat naștere cu mulți ani în urmă, datorită faptului că eu nu cunoșteam multe texte, multe melodii de genuri diferite. La fel am observat că nici mesenii nu cunoșteau textele pieselor care eu le cântam, dar își doreau să cânte împreună cu mine. Atunci am zis: hai să le dau texte. Îmi pare rău că nu am facut acest lucru mai demult, dar pe atunci aceste lucruri se făceau numai îm familie. Eu sunt mulțumită că totuși am reușit să îmi duc ideea mai departe și am putut realiza ceva pentru apropele meu. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Dragostea pentru poezie mi- a insuflat- o tatăl meu, iar pentru cânt, mama mea. Sa- i ocrotească Soarele și Luna în mulțimea de Stele în care se află. De aceea cred ca aduc neamului prin faptul că acestă colecție cuprinde cântecele cele mai alese, precum și poeziile și cântările, care ne- au însoțit istoria.

M- am gândit, atât cât am putut și am știut că, la cântecele din lirica populară, să notez numele interpreților care le- au lansat”.

Editarea lor nu a fost deloc simplă pentru că Centrul de Creație al Județului Bihor nu a acceptat editarea și pubicarea lor. Interesantă este relatarea Mariei Haiduc, despre modul în care și- a editat cele două culegeri: „ Câmd am scris cele două cărți, familia mea nu a știut nimic. S- au minunat, s- au bucurat, m- au felicitat. E bine, e rău, nu stiu!? Cântecele mele au stat și au dospit 30 de ani. Centrul de Creație nu au dorit să le publice, deși știau că le aveam pregătite, întșate, numai bune de publicat. Dar, bucuria mea este mai mare făcând toate singură, după gustul și potențialul meu”. Cu această ocazie Maria Haiduc se hotărăște să- și scoată o editură pe care a numit- o Editura Maria, sub egida căreia reușește să- și vadă acest vis împlinit. La ora actuală mai așteaptă să vadă tiparul încă o Culegere de Colinde pregătită de aproximativ 20 de ani.

6. Lucrări selecționate din repertoriul Mariei Haiduc

2. Noi, om face ce- om putea, 3. Ia- ți mireasă, ziua bună,

Și n-om veni fără ea, mă, De la tată, de la mumă,

Și te- om duce peste munți, De la frați, de la surori,

La părinți necunoscuți. De la grădina cu flori.

4. Plânge- și fată părul tău,

Mila de la taică- tău.

Plânge- ți fată coada ta,

Că meri de la maică- ta.

– este un cântec de mireasă

– mod ionic

– azuri pruiajale pe III iar cadența finală este făcută pe treapta I

– registru este mediu

– ambitus:

– strofă de tip catren, versur octosilabic acatalectic

– rimă împerecheată

– ritmul este defapt un sistem de ceremonial

– apare alternanța măsurilor binare cu cele ternare

– prezența coroanelor

2. Sară bună taică, maică 3. Nu te mânia pe mine,

Adă mâna și mă iartă C- am mers maică de la tine.

Dacă v- am greșit v- odată, D- așa- i rostul vieții,

Când am fost acasă fată. Prunci- și lasă părinții.

4. Tu maică ni- i aștepta

În tătă duminica, mă,

Om veni când om pute’

Patru prunci la maica me’.

Două fete, doi feciori,

Mândrii ca pupii de flori.

– cântec doinit

– mod ionic format pe pentacordul și hexacordul

– cadența finală pe treapta a VI

– întâlnim mers treptat dar și salturi

– profilul melodic este uniliniar

– registrul este mediu

– ambitusul

– stofa este de tip catren, fără refren, vers octosilabic acatalectic și catalectic

– rima este împerecheată

– ritmul este parlano- rubato, nemăsurat.

2. Eu mănânc muguri de tisă 3. De- aș mânca iarna pământ

Și mi- i lumea tăt deschisă. Vara tăt vin să vă cânt.

Io mănânc muguri de fag, D- oi mânca muguri de fag

Trăiesc în lume cu drag. Vara tăt vă cânt cu drag.

4. Cucule dor călător, măi,

Tu- ți cânți numele cu dor.

Tu cânți codru de răsună

Dai la oameni vestea bună.

– cântec doinit

– mod doric

– este bazat pe motivele α (alfa) și β (beta)

– cadența se face pe treapta I

– întâlnim un profil melodic descendent

– registul este mediu

– ambitus:

– strofa de tip catren, fără refren

– vers octosilabic acatalectic și catalectic

– rima este împerecheată

– ritmul este parlando- rubato.

2. Că d- aseară- s tăt p- afară / bis. 3. Și m- o nins și m- o ploiatu,

Corinde- mi Doamne. Și calu s- o cimpăvitu

Corinde- mi Doamne.

4. Cu potcoave dă colacu 5. Cu clăpaci dă caldaboș

Și cu cuie de cârnațu, Rămâi gazdă sănătos,

Corinde- mi Doamne. Corinde- mi Doamne.

6. Rămâi gazdă sănătoasă

Și plătești corinda noastră,

Corinde- mi Doamne.

– colindă

– mod eolic (doric) bazat pe pentacordul

– avem mers treptat, incipit cu salt de cvintă

– cadența finală este pe treapta I, cu subton

– profil melodic boltit

-registrul este mediu

– ambitus de sextă:

– strofă de tip terțet, cu refren

– rima este împerecheată și asonanță

– vers octosilabic și hexasilabic (refren) acatalectic

– ritmul binar, măsurat.

2. Și- atâtea gănduri mă rod 3. Lasă cânt să- mi fac voia

Câte flori îs în Bihor. Că mi- i dragă mult lumea.

Numa unu așe mă bate, Lasă voia să mi- o fac

Să le las încol’ pă tăte. C- amu mi- i mie mai drag.

4. Și mi-i drag badea înalt

Și dulce la sărutat

Cu ochi mândri d- albăstrele

Când îl văd inima- mi piere.

– cântec vocal de joc

– mod ionic

– întâlim mers treptat cu salt de cvartă

– alterație de pantă melodică fa#

– cezuri principale pe treapta I

– cadenta finală este făcută pe treapta a IV- a

– profil melodic descendent

– ambitus mare:

– restrele utilizate sunt registrul grav și mediu

– strofa cu refren, de tip catren

– vers octosilabic catalectic

– rimă de tip asonanță

– ritmul este binar, măsurat

– întâlnim valori de

2. Mândru- i badea și se ține 3. Din Inand până- n Orade’

Lasă fie, că- i stă bine, Nu- ți afli ca și- al meu bade

Mândru- i badea și fălos, Că- i înalt și îndesat,

Lasă fie că- i frumos. Cum îi mai bun, dă țucat.

– cântec vocal de joc

– mod mixolidic

– repetarea motivului din partea I în partea a II- a, la cvinta inferioară

– mers treptat alternat cu salturi de cvartă

– profil melodic descendent

– registul este mediu

– ambitusul este de o octavă

– cezura principală pe I

– cadența finală pe treapta II, specific bihoreană

– strofă de tip catren, cu refren

– rima este împerecheată

– vers octosilabic, catalectic și acatalectic

– ritmul este binar, măsurat

– formule întâlnite: dactil și grup de patru șaisprezecimi.

2. Culcă- te și te abuă 3. Culcă- te și te abuă,

Până ce s- a face ziuă Până ce s- a face ziuă

Abua, bua, bua Măicuța te leagănă

Culcă- te cu măicuța. Brazii doina- ți tragănă

Abua, bua, bua, mă Nani, nani puiu mamii.

– cântec de leagăn

– prima parte ionic cu pentacordul

– partea a II- a eolic, cu pentacordul

– registrul este mediu

– profil melodic descendent

– ambitus:

– cezura principală pe treapta I (în partea I) și pe trepta I (în partea a II- a)

– strofă de tip catren, cu refren

– vers octosilabic catalectic

– rima asonanță

– ritm binar, măsurat, legănat

2. Decât și nu știu juca 3. Măi, feciori dă zâle mari

Mai bin- nu m- aș mărita / bis Luați sama la ceterași, / bis

Dă măritat când vrei te poți, Cum întorc arcușele

Da la horă te râd tăți. Și săltați picioarele.

4. Măi feciori de sub munte,

Cu cușma trasă pă frunte, / bis.

Bateți tare pă picior

C- așa- i jocu în Bihor.

– cântec vocal de joc

– în prima parte se utilizează modul ionic

– cadența se face pe treapta a IV- a

– în partea a doua, se utilizează tot modul ionic dar transpus la cvintă inferioară

– cadența se face pe treapta a VI- a

– întâlnim profil melodic descendent

– registrele utilizate sunt registrul mediu și grav

– ambitus:

– strofa este de tip catren, cu refren

– vers octosilabic acatalectic

– rima este împerecheată

– ritmul este binar, măsurat

2. Inandu- i sătuț pă șes, 3. Badea meu mândru fecior

Și îmi poartă doru’ des. Poartă cioareci pă picior.

Când mă uit pă șes în jos Chimeșă cu cusătură

Nu văd ca badea frumos. Nu- l poci sătura de gură.

4. Chimeșe în două iță

Vine sara pă uliță.

Vine sara și mă duce

La măndra cu gură dulce.

– cântec vocal de joc format din pentacordul: și tetracordul:

– cadența este pe treapta I, iar cadența finală pe treapta a VI- a

– avem mers treptat

– registrele utiliyate sunt registrul acut și mediu

– întâlnim profil melodic descendent

– ambitus:

– strofa este de tip catren, cu refren

– vers octosilabic catalectic și acatalectic

– rima este împerecheată

– ritmul este binar, măsurat.

7. Muzeul fundației „Maria Haiduc”

„ De mică am colecționat tot ce- mi plăcea. De la scoici din Băile Felix mărgele, mărgeluțe, insingne, bani, timbre, poze cu actori, ilustrate, afișe, până la blide (farfurii), prosoape, costume, fețe de masă, oale și multe altele până au ajuns la aproximativ 600 de exponate”. Aceasta este motivația personală a doamnei Maria Haiduc în ceea ce privește inițiativa creerii unui muzeu de artă populară propriu.

Pornit dintr-o joacă, la vărsta de 13 ani, din curiozitate și din plăcerea de a se înconjura cu tot felul de obiecte care i se păreau interesante, s-a născut ideea de a acorda utilitate acestor obiecte, iar continuarea de achiziții să se facă cu un anumit scop bine determinat. Următoarele obiecte au fost colecționate în mod conștient, multe dintre ele fiind legate de anumite evenimente, persoane, locuri importante colecționarei. Astfel s- a ajuns la Muzeul Fundației Maria Haiduc, muzeu care înmagazinează la ora actuală peste 600 de exponate. Vizitând acest muzeu reușești să retrăiești întreaga activitate concertistică (și nu numai) a cântăreței Maria Haiduc. De fiecare obiect, se leagă o frumoasă poveste „ Eram copil, aproximativ de 13 ani când în grădina noastră, tatăl meu săpând, a găsit o oală de pământ, intactă, nu mai știu la câți metri în sol; cert este că tata a spus: spal- o și ai grijă de ea! Știu că ție- ți place să aduni lucruri vechi. De exemplu o panglică, un ineluș, nu din aur, o șăpcuță brodată de- ale copiilor mei de cănd erau mici, icoană mare în ulei de la un frate a tatălui meu, pictată de el”. Astfel s- a născut muzeul personal ai doamnei Maria Haiduc.

Aranjamentul acestor obiecte și costume sunt expuse în muzeu, de la stânga la dreapta, astfel: „ am un rasel plin cu costume din zona Bihorului, mai exact: poale, spătoi, ilice, șorțuri, aproximativ 30 de baticuri, opinci special confecționate pentru mine cu nojițe( șireturi din piele), opinci din cauciuc”.

Pe peretele din față sunt expuse 2 costume din Oaș – unul bărbătesc și unul femeiesc- (vizibil în fotografie doar cel femeiesc) – confecționate din pânză țesută în război; un costum de Muntenia, în care a cântat nemuritoarea și autodidacta Maria Tănase; acesta este compus din ie, poale, catrință (șorț) și maramă. Urmează un costum de Mehedinți care cuprinde fotă (șorț), poale, ie, bete (brâu). Lângă acest costum de Mehedinți este expus un costum de Banat, mai exact din Banatul de Munte, a cărui poale și ie sunt cusute cu mărgele. Pe acest perete mai este expusă o ie de copil, care are apoximativ 100 de ani și este cusută pe borangic („tot din borangic mai am în colecție și 5 marame, dar care nu am reușit să le expun”). Sub aceste costume sunt frumos aranjate două furci („una dintre ele am primit- o de la fam. Mozeș Terezia- cercetător, etnofolclorist, muzeolog”), o spată, o sucală, fuse, un fier de călcat cu cărbune, mojar (piuliță), mai și linguri de lemn.

În colț există o vitrină în care sunt expuse obiecte mai fragile, precum canițe, păhărele, ciubere. Tot in această vitrină este expus și un butoiaș din lemn de 10 l. cu vin, din anii ’80.

„Lângă această vitrină, urmează așa zisul colț bihorenesc deoarece acest perete cuprinde: un suman confecționat din aba mai subțire (special penrtu turneele din iarnă de câte 100 de zile) cu aplicații făcute de regretatul sumănar de la Sârbești, Nica Tănase. Langă acest suman sunt expuse 2 costume bihorenești din zone diferite: unul bărbatesc de pe Valea Crișului Negru, mai exact din Ștei, cu niște cusături din goblin (la pumnari și guler) și un costum femeiesc din Butan, Valea Crișului Repede, format din poale, spăcel, zadie (șorț) tricolor la brâu, un ilic și un batic din cașmir negru. Cu acest costum, femeia care mi l- a încredințat în urmă cu 50 de ani, a luat locul I pe țară, în perioada interbelică”. Mai sunt expuse o cămașă bărbătească de Vadul Crișului, un spăcel femeiesc din aceeași zonă, un cojoc de femeie îmblănit, de Vașcău, o furcă, câteva obiecte din alamă confecționate manual (dar care în fotografie nu există deoarece acestea au fost mutate pe parcus în acest colțișor), iar ceea ce întregește acest colț bihorenesc este o mare ladă de zestre care datează din anul 1860.

În partea stângă, în colțul opus, există o vitrină în care sunt expuse zgărduțe și șiraguri de mărgele pe care Maria Haiduc le-a purtat în perioada de activitate, și chiar și azi le mai poartă. Lângă aceste mărgeluțe, există o colecție de casete audio și CD- uri, donate de diferiți inerpreți dragi acesteia.

În același colțișor, există câteva exemplare deosebite și tot dragi doamnei Maria Haiduc, deoarece au fost primite de la spectatorii prezenți la spectacolele efectuate prin țară. Aceste exemplare sunt defapt flori de mină.

Mergând mai departe, am observat că urmează o impresionantă colecție de oale din lut alb de Vadul Crișului, singurul loc din România unde se lucrează cu lut alb, colecționată de la olarul Petrică Hașaș. Tot aici mai sunt două obiecte rare și anume o oală cu capac pentru majun de prune, primită de la un verișor de-al dumneaei, și acea oală pe care a găsit- o tatăl Mariei Haiduc în grădină, în anul 1950. Lângă aceste obiecte este pozitionat un manechin improvizat din lemn, pe care este pus un costum de Rășinari- donație de la interpreta Elvira Lerințiu, costum care a aparținut soacrei acesteia. Acesta este format din poale cu tăieturi, țesute în război, spătoi, catrințe negre și batic cu franjuri, negru. Lângă acest costum, se observă o nouă colecție de oale, dar de acestă dată din lut roșu de Leheceni (Beiuș). În colțul imaginii următoare, se vede un batic din stofă subțire, negru cu franjuri de mătase, pe care Maria Haiduc l- a cumpărat la începuturile carierei sale, pe când începuse să colecționeze obiecte tradiționale. Pe atunci leafa ei ara de 700 de lei. Ea a cumpărat acest batic cu 300 de lei, din Drăgești. Astfel de baticuri erau purtate de femeile mai înstărite, peste costumul popular, mai precis pe umeri.

Pe jos, prin tot muzeul, sunt întinse țoale oltenești (covorașe, preșuri) țesute în război și donate de cumnata acesteia biolog Viorica Haiduc.

La amenajarea muzeului doamnei Maria Haiduc, a contribuit directorul de la Muzeul Țării Crișurilor, Dr. Aurel Chiriac.

Maria Haiduc, mai are și o colecție de blide (farfurii) vechi, aproximativ 100 de bucăți și 50 de icoane pe sticlă și lemn, dar care nu au fost așezate în muzeu, spațiul fiind destul de mic. Acestea le putem găsi în casa Mariei Haiduc.

8. Fundația pentru cultură și artă populară Maria Haiduc

Paralel cu înființarea și oficializarea muzeului, Maria Haiduc își crează și o fundație proprie intitulată Fundația pentru cultură și artă populară. În statutul fundației sunt cuprinse numeroase activități, în special pentru promovarea folclorului românesc, dar – din cauze obiective – Maria Haiduc nu a le- a putut aborda pe toate.

Principalele activități realizate prin fundație au fost numeroasele spectacole folclorice realizate. Unul dintre cele mai spectaculoase și grandioase spectacole, a fost cel de la 23 aprilie 2000, care a fost organizat de însăși Maria Haiduc. Locația aleasă pentru desfășurarea acestui spectacol a fost scena Teatrului de Stat din Oradea. Invitați speciali care au susținut câte un recital de romanțe și cântece de petrecere au fost binecunoscuții interpreți Angela Moldovan și Gheorghe Sărac. Aceștia, împreună cu interpreții locali care abordau aceste genuri, au reușit să facă din acest spectacol o mare reușită „ M- am bucurat să avem o sală plină cu preponderență tineri. Astef mi- am dat seama că mulți tineri sunt interesați și de acest gen, și datorită lor, romanța și muzica de petrecere nu va muri, din contră va continua să persiste în folclorul românesc”.

9. Activitatea de moderator la posturile de televiziune

În anul 1999 Televiziunea prin Cablu Oradea ( TVS) au organizat o emisiune în direct, cu ocazia zilei de naștere a doamnei Maria Haiduc. Moderatorul emisiunii a fost redactorul șef Florin Ardelean. Deoarece interviul realizat a decurs fluent, fără rețineri, fară bâlbe, deosebit de firesc, natural, i s-a propus doamnei Maria, realizarea unei colaborări. Tema emisiunii pentru care a fost solicitată a fost Crișule pe malul tău…, o emisiune de promovare a intrepreților bihoreni, în special a celor tineri dar și a face cunoscute obiceiurile și datinile din străbuni. O lăsăm pe doamna Maria să ne detalieze modul în care a luat ființa această emisiune, deosebit de apreciată de iubitorii de folclor din Bihor: „mi- a dat 7 zile termen de gândire, iar la sugestia mai multor iubitori de folclor și cunoscându- mi capacitatea, am acceptat și a trebuit să aleg un generic. După o listă de 10 titluri, am considerat că cel mai potrivit este Crișule pe malul tău, mai ales că în repertoriul meu există o piesă cu acest titlu, pe o melodie culeasă de Bela Bartok și mai ales că ne aflăm cu urbea noastră pe malul Crișului Repede”.

Activitatea de moderator a acestei emisiuni a durat 2 ani și jumătate, perioadă în care Maria Haiduc a promovat numeroase tinere talente, dar a scos la suprafață numeroși interpreți marginalizați în timp. Toată această activitate a fost realizată prin voluntariat „de dragul artei”: „de dragul muzicii folclorice romanești, de dragul păstrării tradițiilor și promovării tinerilor”. După cum singură afirmă, scopul principal pentru care a activat atâta timp a fost urmatorul: „scoaterea la suprafață și a altor interpreți marginalizați în timp, pentru că folclorul bihorean (în special) nu a început cu mine (ci cu Elisabeta Pavel și Sofia Popa) și nu se termină cu mine. Am dorit să se meargă mai departe și să se se continue ceea ce am început noi”.

În anul 2005 a fost solicitată să relializeze același tip de emisiune la Teliviziunea Național Beiuș. La început nu a acceptat această oferită din cauza navetei pe care aceasta trebuia să o facă săpămânal, dar la insistențele lui Dan Ispas și a echipei TV, acceptă această colaborare. De 3 ani de zile o găsim la datorie, continuându- și tot fară remunerație, munca de promovator și propovăduitor al folclorului bihorean și nu numai. Răsunetul acestei emisiuni a fost și este în continuare foarte mare, ceea ce comensează mult mai mult activitatea desfășurată de Maria Haiduc decât acea remunerație lipsă: „marea mea satisfacție este că telespectatorii așteaptă cu nerabdare emisiunea Crișule pe malul tău așezându- se în fața micului ecran zicând „repede ca vine Maria Haiduc”. Am hotărât să fac această navetă săptămânal atâta timp cât voi putea, pentru că iubesc foarte mult oamenii și mă simt bine în mijlocul lor. Asta este viața mea!”

Dintre tinerii care au fost promovați și prezentați telespectatorilor, amintim: Mihaela Popa, Anamaria Gal, Emilia Borza, Diana Băcuș, Mihai Jula, Iuliana Tătar, Aniela Tegzeș, Mihaela Trifa, Otilia Haragoș, Antonela Ferche, Nicoleta Rab, Ionel Ban, Simona Costin și toți tinerii care îmbrățișează folclorul bihorean, dar și din alte zone.

Iar dintre cei marginalizați, cei care nu au avut prilejul să iasă pe scenă dar s- au dovedit a fi păstrători valoroși ai folclorului românesc și care datorită Mariei Haiduc au fost redescoperiți sau descoperiți se numără: Emilia Anca, Doina Popa, Mariana Stănesc, Lavinia Ionuț, Florica Duma, Florica Ungur, Cornel Borza, Sandu Condoroș, Florica Bradu, Viorica Flintașu, Florn Mariș, Leontin Ciucur, Corna Satmari, Florica Ruja, Cornelia Covaciu, Voichița Mihoc, Irina Mihoc, Daniela Rada și toți cei care există azi în folclorul bihorean și nu numai.

După aceste ieșiri în fața camerelor de filmat, foarte mulți dintre ei au reușit să se facă cunoscuți, ajungând interpreți consacrați ai folclorului românesc.

Diplome și distincții obținute

În anul 1993, Consililul de Stat conferă Ordinul „Meritul Cultural” clasa a V- a, tovarășei Maria Haiduc, solist vocal la orchestra populară a Filarmonicii de Stat Oradea, pentru activitatea îndelungată și merite deosebite în promovarea muzicii culte și simfonice românești și universale, precum și în muzica de educașie muzicală a raselor, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea filarmonicii de Stat Oradea.

În anul 2002, Ministerul Culturii și Cultelor, Televiziunea Națională și Radiodifuziunea Română, au organizat un mare spectacol la Teatrul Național din București cu generația de aur a folclorului românesc, alături de: Lucreția Ciobanu, Angela Moldovan, Gheorghe Zamfir, Dumitru Zamfira, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Domnica Trop, Dumitru Sopon, Dumitru Fărcașu, Ana Pop Corondan, Angela Buciu, Sofia Vicoveanca, Ana Pacatiuș, Tiberiu Ceia, Paraschiv Oprea, Valeriu Buciu, Georgeta Anghel, Tita Bărbulescu, Ileana Constantinescu, Victoria Darvai, Elena Merișoreanu, Maria Peter, Ionela Prodan, Elena Roizen, Ștefania Rareș, Nicolae Sabău, Benone Sinulescu, Ștefania Stere, Rina Tache, iar din Bihor numai Maria Haiduc. Toți acești interpreți au primit câte un trofeu de cristal Gala Folclorului Românesc, iar în același an, Președintele României i- a oferit Mariei Haiduc Ordinul Crucea Națională Serviciul Credincios, Clasa III.

În anul 2004, dorind să răsplătească meritele doamnei Maria Haiduc, Președintele României conferă Ordinul Meritul Cultural în gradul de Ofițer, categoria D, în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretative puse în slujba artei scenice și a spectacolului.

În anul 2006, Primăria Municipiului Oradea împreună cu Cosiliul Local acordă titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea, Mariei Haiduc în semn de recunoaștere a bogatei activități interpretative spre păstrarea și promovarea muzicii românești și a melosului bihorean.

Consiliul local și Primăria au meritul de ai sărbătorii pe toți cei care, într-un fel sau altul, au merite în folosul obștesc. Astfel s- a acordat cu acest prilej titlul de „ Cetatean de Onoare a comunei Cefa”, doamnei Maria Haiduc, cunoscuta cântăreață de muzică populară, a județului Bihor și născută de altfel în comuna Cefa.

În anul 2006, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existență a Televiziunii Române (TVR), s-au organizat de către această televiziune spectacole omagiale în marile orașe ale țării. Maria Haiduc a făcut parte din grupul de interpreți care au susținut spectacolul la Brașov. La acest spectacol toți participanții Televiziunii Române care au fost alaturi de aceasta și cântau live, au primit câte o Diplomă de Excelență. Bine- nțeles și Maria Haiduc a fost răsplătită cu o asfel de diplomă: Se acordă Doamnei Maria Haiduc cu ocazia jubileului TVR, pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române.

Pe lângă acestea, a mai primit numeroase Diplome de Excelentă, Diplome de Onoare, Diplomă de Fidelitate și Devotament, în diferite ocazii și evenimente, cum ar fi :

– în anul 1994- Diploma acordată cu prilejul dezvelirii marelui patriot și revoluționar Avram Iancu, la 170 de ani de la naștere, pentru merite în susținerea și realizarea acestui eveniment ; – la data de 22 martie 1997- i se acordă Diplomă de Onoare de către Centrul European al Voluntariatului Bihor ;

– în anul 2000- i se înmânează Diplomă acordată de Uniunea Vatra Românească Bihor, pentru fidelitate și devotament cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înființarea Filialei Bihor a Uniunii Vatra Românească;

– în anul 2003- Inspectoratul Județului Bihor și Palatul Copiilor și Elevilor Oradea, îi acordă Diploma de Onoare cu prilejul anului jubiliar și aniversar;

– la data de 4 iulie 2004- i se înmânează Diplomă de Onoare acordată de ansamblul folcloric Nuntașii Bihorului, cu ocazia aniversării a 40 de ani de activitate a ansamblului;

– la data de 12 august 2005- i se acordă Diplomă de Excelență din partea Consiliului Județean Giurgiu și Centrulu Județean pentru Conservare și Promovarea Culturii Tradiționale Giurgiu, pentru promovarea folclorului românesc.

13. Personalitatea Mariei Haiduc în viziunea iubitorilor de folclor și autorităților culturale

„ Bihorul, este una dintre cele mai puternice și reprezentative zone ale cântecului românesc, cu un folclor bogat și complex, de varietate de ritmuri, forme și culori ieșite din comun.

Din această zonă, purtând aceste atribute de excelență, cobora – cu aproape jumătate de veac – în Universul Cântecului și Maria Haiduc, o voce superbă, cu repertoriu inedit, de o autenticitate frustă, plină de nerv și ritm, care a atras imediata atenție. Era, de altfel, prima apariție remarcabilă, după Elisabeta Pavel.

Talent puternic, prezență scenică fermecătoare, repertoriu de tezaur, deschizător de drumuri, toate o recomandă pe Maria Haiduc Filarmonicii orădene, ca și atenției radioului și televiziunii naționale, a căror colaboratoare de marcă, extrem de îndrăgită, a devenit. Este selectată și participă la turnee de mare succes în țară și străinătate( Festivalul Tineretului și Studenților de la Moscova, apoi în fosta Iugoslavia, Ungaria, Spania, Franța, Germania, Italia, Portugalia etc.), i se înregistrează zeci de melodii, șapte discuri Electrecord personale și patru colective, peste 10 casete și CD- uri. Melodiile ei, majoritatea culese din satele Bihorului, în trudnice zile și nopți de neodihnă, devin „șlagăre”, cucerind prin originalitate și profunzimea conținutului, prin arta interpretativă fără cusur, îndelung șlefuită.

Truda neostoită pusă în slujba folclorului românesc, calitățile vocale, activitatea laborioasă îi sunt răsplătite încă din 1972, când i se acordă ordinul „Meritul Cultural” cl. III., pentru pastrarea și promovarea muzicii românești. La aniversarea de 40 de ani de activitate artistică (1955- 1995), Inspectoratul pentru Cultură și Culte al jud. Bihor îi acordă diploma„ Pentru merite deosebite în interpretarea și promovarea melosului bihorean”, iar Ministerul Culturii și Cultelor, în 2002, „Pentru contribuția de excepție în promovarea folclorului românesc”, îi decenează „Diploma de excelență”. Tot în anul 2002 îi duce o altă binemeritată disticție- „Crucea Națională Serviciul Credincios” cl. III., acordată de Președintele României pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere artistice semnificative pentru civilizația românească și universală.

Activitatea de culegător de folclor, în special a cântecului popular bihorean, este materializată de Maria Haiduc în această culegere. Cartea de față, CÂNTECELE MELE, este doar o selecție și ea reprezintă parte a repertoriului cu care Maria Haiduc a încântat și cucerit publicul.

Revelante pentru pesonalitatea de excepție a Doamnei Cântecului Bihorean sunt și emisiunile sale la TVS prin cablu Oradea, unde promovează tinerele talente și- i ține în atenție pe interpreții ansamblurilor și formațiilor bihorene, dar și pe reprezentanții de frunte, mai ales din Ardeal, ai incomparabilului cântec popular românesc, ca și Muzeul Fundației Maria Haiduc, cu peste 500 de exponate originale.

În fond, viața și activitatea Mariei Haiduc sunt ele însele un tezaur, un tezaur izvorât și întors neamului, geniului acestui neam, neprețuitei bogății sufletești; sunt ele însele un cântec – cântecul de dragoste și credință în marile valori, în harul Dumnezeiesc cu care domnia sa a fost investită de Pronia Cerească.

Ave, Maria Haiduc! Ave, Cântecele mele!”

Miron Blaga

„ Exigentă cu ea însăși, a ținut la autenticitatea, la puritatea cântecului popular. L- a interpretat într- o gestică vie, dezinvoltă, de- o ritmicitate alertă, pasionată și pasionantă, fără efecte ieftine și bâtâieli scenice. Ritmul ei – ca la cântăreții negri – venea din interiorul cântecului (…)

Cântecele, ca femeile n- au vârstă. Pe firul de lumină al acestui dulce adevăr, Maria cântă, cântă, cântă în tinerețea, fără bătrânețe a sufletului său”.

Al. Andrițoiu

„ Am realizat împreună emisiuni Radio, am avut prilejul s- o întâlnesc apoi în concerte și spectacole și, mai târziu, în studiourile Televiziunii.

Cum este și firesc, în atâția ani, am aflat și bucuriile și tristețile care erau dincolo de zâmbetul atât de frumos al Mariei Haiduc. Erau … Acum, sinceră să fiu, Maria are mai multe motive să se bucure… De ani și ani, alină prin cântec dorurile celor din jur. În casa ei, lângă un soț bun, cu minte și inimă, urmărește realizările celor doi coăpii și zborul lor spre lume. Este mereu alături de interpreți tineri din zonă cu un sfat, cu o vorbă bună.

Și cântă. Privind- o și ascultând- o pe Maria Haiduc, parcă ne vine să credem că există acea „tinerețe fără bătrânețe” din poveștile bunicilor”.

Mărioara Murărescu, TVR București

„ Printre nenumăratele și dăruitele soliste de muzică populară românească, numele Maria Haiduc din Oradea, se poate înscrie cu binemeritată mândrie.

Ea este una din interpretele îndrăgite ale emisiunilor Radioteleviziunii precum și vedeta multor discuri Electrecord. Stie nu numai să cânte ci și să- și aleagă repertoriul cu deosebită exigență și pricepere artistică.

Maria Haiduc se distinge prin reale calități interpretative, ea dispunând de o voce caldă și melodioasă, cu un timbru plăcut, fiind totodată preocupată de redarea ritmului și lirismului cântecelor bihorene”.

Theodora Popescu, Radio București

„ Bihorul, un univers împletit de mâinile lui Dumnezeu care i- a înscris în ființă și în cuget un farmec copleșitor și o viață aparte. Aici au trăit și tăiesc, artiști care aparțin generației de aur a interpreților de melos popular, modele de urmat pentru generațiile următoare. Un loc aparte în galeria personalităților de seamă a acestor ținuturi îl are, fără îndoială, Maria Haiduc.

Maria Haiduc și- a conturat personalitatea artistică cu mulți ani în urmă, aducând prin cântecele sale, un plus de frumusețe acestor plaiuri. În lunga sa activitate artistică, luminată de succes, a cântat alături de marii artiști ai genului: Maria Tănase, Ioana Radu, Alexandru Grozuța, Ion Luican, Felician Fărcașu, Lucreția Ciobanu, impunând cântecul bihorean, prin numeroasele concerte suținute în țară și peste hotare.

Îndem i- au fost locuitorii satului și o puternică dragoste pentru oamenii și locul unde s- a născut. A cântat cu cele mai reprezentative orchestre și cei mai mari dirijori de muzică populară.

O bogată activitate artistică, o viță plină de amintiri, aminitri pe care Maria Haiduc le- a adunat și le- a păstrat cu grijă într- un colț muzeistic personal”.

Niculina Mercean, Realizator TVR

„ De aproape o jumate de secol, doamna Maria Haiduc se dovedește cea mai longevivă interpretă și purtătoare a cântecului popular românesc, din Bihor în special, dar și din alte zone folclorice, sau din alte provicii istorice românești, fiind dinstinctă și originală, atât prin calitățile vocale, inconfundabile, cât și prin pesonalitatea caracterologică și neobosită putere de acțiune, pentru culegerea și recomunicarea în circulația publică a valorilor etnomuzicale românești.

Mai mult, domnia sa face muncă de pedagog și activism social, în sensul patriotic al cuvântului, iubește, protejează, cărți, ca semne și însemne ale valorilor românești, de care se simte foarte atașată și pe care le ocrotește, acolo unde sunt agresate de străinii indiferenți, sau sunt ignorate de românii mai molateci, care se întâmplă de cad pradă propagandei antiromânești.

Doamna Maria Haiduc este un mare suflet de țară și o generatoare de neam, pe care l- a servit și îl servește cu arma cântecului armonios, care pătrunde în minte și inimă, mobilizând conștiințele și întărind sentimentele, prin cântarea împreună, ori solistă, veche de veacuri în tradiția bisericii românești”.

Conf. Univ. Dr. Constantin Mălinaș, Directorul Bibliotecii Județene „ Gh. Șincai” Bihor

„ …Avea doar 16 ani când, reprezentând Fabrica de Încălțăminte Crișul la un concurs de interpretare din Oradea, debutează cu piese muzicale din repertoriul unor soliști în vogă la vremea aceea. Cu tot succesul de pe scenele unor cluburi din oras, ușor de obținut prin barul unei voci native, remarcată atunci de profesoara de canto Silvia Pop D. Popa, directoarea Scolii Populare de Artă, tânăra cântărață a realizat, relativ repede, ca șansa afirmării și consacrării era cântecul popular bihorean, cules de la sursa cea mai autorizată – satul cu rapsozii lui dintotdeauna. În acest context, Maria Haiduc este alături de Elisabeta Pavel și Sofia Popa, deschizătoare de drum, drum împlinit de- a lungul timpului chiar de ea însăși.

Pentru Maria va urma așadar, o etapă deloc ușoară de configurare și asumare a unui repertoriu propriu, de restituire a acestuia în nenumăratele concerte și spectacole, în județ și în țară, în condiții de multe ori neadecvate, cu scene improvizate, cu săli friguroase, fără amplificare, în calitate de colaboratoare sau angajată a Orchestrei Populare a Filarmonicii din Oradea.

Cu toate greutățile, este perioada de fixare în conștiința publicului, a cântecelor Mariei și mai ales cea de recunoaștere în plan național a melosului dintr- o zonă etnofolclorică, cu note specifice, inconfundabile – Bihorul.

Efortul este încununat de înregistrările Radio București, filmari TVR, discuri și casete audio Electrecord, coparticipare la discul NUNTA DIN BIHOR. La această

zestre e de adăugat satisfacția dintre începuturile carierei când apare în concerte alături de nume mari de interpreți ai cântecului românesc: Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Aurelia Fătu- Răduțu, Lucreția Ciobanu, Angela Moldovan, Emil Gavriș, Ion Luican, Felician Fărcașu, Alexandru Grozuța, Ion Cristoreanu și mulți alții; sau prezența la festivaluri internaționale, în compania ansamblurilor folclorice Bihorul respectiv Nuntașii Bihorului, sau experiența SUI GENERIS, cu Oficiul Județean de Turism Bihor, când Maria aduce în localurile publice parfumul discret al nemuritoarei romanțe.

Artist și om generos Maria Haiduc a reușit, grație vorbelor și faptelor mângâietoare ale părinților săi dragi, să treacă peste momentele mai puțin faste pe care viața, vrând- nevrând, ni le oferă.

Doamna Maria Haiduc ne restituie între coperțile cărții intitulate Cântecele Mele, un număr impresionant de piese muzicale culese din satele Țării Crișurilor, pentru iubitorii de folclor și admiratorii ei”.

Crăcin Parasca

Bibliografie

www.mariahaduc.lx.ro

www.evenimentul.ro

www.academiaromana.ro

www.tvr50.ro

www.9am.ro

www.agero-stuttgart.de

www.oron.ro

dordeduca.ro

www.ziarultricolorul.ro

www.cazareparticulari.info

www.livenews.ro

www.editiaspeciala.com

pso.ro

www.cimec.ro

oradea.mconet.biz

adsumus.wordpress.com

www.agir.ro

www.tvs.ro

www.adevarul.ro

Doamna Maria Haiduc