Mari H. M uaman Mosa [620533]

UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIȘ” ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE Ș I MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ DENT ARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Jianu Rodica Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIȘ” ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE șI MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
TRATAMENTUL NON EXTRACȚIONAL AL
ANOMALIEI DE CLASA a –II- a ANGLE

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Jianu Rodica Absolvent: [anonimizat]

2017

1

CUPRINS

ABREVIERI …………………………………………………………………………………………………………….. …….2
LISTA FIGURILOR ȘI A TABEL ELOR ………………………………………………………………. ……….. …3
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….. ………………………………4
PARTEA GENERALĂ …………………………………………………………………………… …………………. ……5
Capitolul. 1 Cre șterea și dezvoltarea aparatului dento – maxilar…………………………………… ………. .5
1.1 Dezvoltarea osoasă cranio – facială ………………………………………………………….. ……….. …………5
1.1.1. Dezvoltarea bol ții craniene…………………………………………………………………………….5
1.1.2 . Dezvoltarea bazei craniului ……………………………………………………………… …………….5
1.1.3 . Cre șterea ș i dezvoltarea complexului nazo -maxilar …………………………………. ……….6
1.1.4 . Creșterea ș i dezvoltarea mandibulei …………………………………………………………. …….8
1.1.5 . Dezvol tarea articulaț iei temporo -mandibulare …………………. …………………………….. .9
1.1.6 . Dezvoltarea ocluziei dentare …………………………………………… …………………………. ..10
1.1.7 . Dezvoltarea de ansamblu a com plexului cranio -maxilo -facial …………………………..10
1.2. Factorii determinanți ai creșterii și dezvoltă rii cranio -faciale …………………………………………10
1.2.1. Factorii intrinseci ai creș terii…………………………… ……………………………………………10
1.2.2. Factorii extri nseci ai creș terii………………………………………………………………………..11
1.2.3. Factorii funcționali în creșterea ș i dezvoltarea aparatului dento -maxi lar…………….12
1.3. Rotațiile faciale de creștere ………………………………………………………………………………………..12
1.3.1. Rotațiile de creștere mandibularã ……………………………………………….. …………………13
1.3.2. Rotațiile de creștere la nivelul maxilarului superior …………………………………………13
1.3.3. Rotațiile faciale totale ……………………………………………………………………………… ….14
Capitolul. 2. Rolul funcțiilor, parafuncțiilor și disfuncțiilor în dezvoltarea aparatului dento –
maxilar …………………………………………………………………………………………………………….. …………..15
2.1. Funcțiile normale ale aparatului dento -maxilar ……………………………………………………………15
2.2. Funcțiile patologice (Viciate) …………………………………………………………………………………….15
Capitolul. 3. Etiopatogenia și tipurile de anomalii clasa a II -a Angle ………………………………….. ..17
3.1. Clasificarea lui Angle ……………………………………………………………………………………………….17
3.1.1 . Clasa II/1 Angle………………………………………………………………………………………….19
3.1.2. Clasa II/2 Angle………………………………………………………………………………………….20
3.2. Evaluarea clinică în funcție de tipul anomaliilor…………………………………………………………..24
3.3. Anomalii în sens sagital …………………………………………………………………………………………….24
3.4. Ano malii în sens transversal………………………………………………………………………………………2 4
3.4.1. Ocluzia încrucișată (INVERSĂ) ………………………………………………………………….24
3.4.2. Ocluzi a inversă laterală . Unilaterală. Bilaterală. ……………………………………………..25
3.5. A nomalii de Clasa a II-a ANGLE ……………………………………………………………………………..26
3.5.1. Malocluzia Clasei a II – a Diviziunea 1…………………………………………………………26
3.5.2. Malocluzia Clasei a II – a Diviziunea 2………………………………………………………….28
Capitolul. 4. Tratamentul anomaliilor de clasa a II-a Angle……………………….. ………………………..31
4.1. Non – extracția ………………………………………………………………………………. ………………………..31
4.2. Extrcție versus non – extracție ……………………………………………………………………….. …………..32
PARTEA SPECIALĂ ………………………………………………………………………… …………………………34
CAP. 5. Indicațiile non – extracției în ortodonție ………………………………………………… …………….. 34
Cazul 1
Cazul 2
Cazul 3
Discuții
Concluzii
Bibliografie

2

ABREVIERI

-An Cl II/1 A – anomalia Clasa II/1 Angle;
-An Cl II/2 A – anomalia Clasa II/2 Angle;
-ATM – articulația tembero -mandibulară
-M6 – molar de șase ani
– M3 – molarii trei a maxilarului;
– PM- premolarii
-MV – mezio -vestibolar
– ODF – Ortopedia Dento -Facială
– FA – fără anomalii;
– SWA – aparate ortodontice programate .

3
LISTA FIGURILOR ȘI A TABEL ELOR

Fig. 1.1. Dezvoltarea sincodrozelor bazei craniului.
Fig. 1.2. Direcția de dezvoltare a complexului nazo -maxilar.
Fig. 1.3. Secțiune transversală a complexului nazo -maxilar .
Fig. 1.4. Direcțiile de creștere verticală, transversală și sagitală a complexului nazo -maxilar.
Fig. 1.5. Direcția de rotație a mandibulei: i. Pos terioară; ii. În sus și posterior.
Fig. 1.6. Efectele deplasării, creșterii și remodelării osoase la nivelul mandibulei.
Fig. 1.7. Dieta rațională.
Fig. 1.8. Direcțiile de creștere și rotație a mandibulei.
Fig. 1.9. Mecanismele de apoziție osoasă la nivelu l craniului.
Fig. 2.1 Sugerea degetelor – parafuncția cel mai des întâlnită la copii.
Fig. 3.1 . Rapoarte neutrale de ocluzie
Fig. 3.2. Ocluzie adâncă în acoperiș
Fig. 3.3. Ocluzie adâncă acoperită
Fig. 3.4. Clasa a III -a Angle
Fig. 3.5. Plăci de dilatare cu șurub median, cu arc vestibular
Fig. 3.6. Disjunctoarele și arcurile fixe tip quad -helix.
Fig. 3.7 . Terapia cu plăci mobilizabile
Fig. 3.8. Distalizarea grupului lateral cu aparate fixe poliagregate.
Fig. 3.9. Cheia de ocluzie a lui Angle
Fig. 3.10. Angrenaj invers frontal.
Fig. 3.11. Ocluzie inversă unilaterală.
Fig. 3.12. Ocluzie inversă bilaterală.
Fig. 3.13. Raport molar Clasa a II -a Angle. Se observa raportul distalizat al molarilor și
retrognația mandibulară.
Fig. 3.14. Efectele sugerii degetului a supra incisivilor și al dezvoltarii ADM.
Fig. 3.15. Caracteristicile profilului și ale poziției incisivilor în anomalia Clasa II Angle
subdiviziunea 1.
Fig. 3.16 . Înclina țiile incisivilor centrali spre palat. Clasa II Angle subdiviziunea 2 .
Fig. 4.1. Pacie ntă la 21 de ani și 24 de luni mai târziu. Caz Non Extracție.
Fig. 4.2 Creștere verticală ( roșu). Creștere orizontală ( negru).

4
INTRODUCERE

Introducerea unor metode și mijloace noi de diagnostic și tratament în patologia umană
au fost posibile dat orită evoluției cunoașterii în disciplinele medicale precum : genetica medicală,
biofizica, biochimia, fiziologia și în sfera tehnologiei biomaterialelor, împreună cu noile achiziții
în imagistica și radiologia medicală .
Astfel p rogresele mari făcute în ul timul timp în domeniul științelor fundamentale, așa
cum sunt cele din aria matematicii, informaticii, fizicii și a chimiei, au contribuit substanțial la
evoluția medicinii atât în ceea ce privește cercetarea științifică fundamentală, cât și cea cu
caracter aplicativ, clinic.
În fața unor astfel de evoluții, sarcina medicului devine și mai complexă. Nivelul lui de
cunoaștere, de informare și de competență trebuie să atingă acele cote care să -l facă capabil să
selecteze și să aplice metode și tehnici de trata ment avansate. Activitatea în echipă devine, de
asemenea, indispensabilă, medicul trebuind să facă față unui asemenea demers.
Clasificarea lui Edward Hartley Angle, pe care o utilizăm și în prezent î n Ortodonția și
Ortopedia dentofacială , datorită conciziu nii și rapidității de comunicare pe care o înglobează,
grație imagisticii și radiologiei medicale, avem astăzi capacitatea de a elabora diagnostice bazate
pe dovezi de mare precizie oferite de cefalometrie cu privire la structurile scheletale,
dentoalveola re și de părți moi.
Diagnosticul și strategiile de tratament se bazează pe un volum mare de date, în sistem
informatizat și prelucrate prin metode statistico -matematice preci se, folosind noile generații de
biomateriale care au permis creșterea calității ac tului medical ortodontic.
Malocluzia clasa a II -a Angle , care determină tulburări ale funcției aparatului dento –
maxilar și afectează cu deosebire funcția estetică, m archează o pondere importantă în rândul
populației, repreze ntând mai mult de jumătate din a ctivitatea medicilor în serviciile de
specialitate. Astfel abordarea exhaustivă și diferențiată în cadrul anomaliilor dento -maxilare și în
interiorul clasei a II -a în special, devine obligatorie.
În clasificarea lui , însuși Angle, a specificat diviziunile clasa II/1 și clasa II/2, acestea la
rândul lor, având subdiviziuni care semnific ă o condiție de unilateralitate pe parcursul timpului,
însă, acestea au fost abordate generic sub termenul de clasa a II -a. Diferențierile care apar între
cele două diviziuni, sunt multiple. Deasemenea s -au identificat numeroase cazuri aflate la granița
între clasele stabilite de Angle, care pot trece ușor dintr -o clasă în alta, dintr -o diviziune în alta.
Iluzia între aparență și realitate este permanent prezent: aparența de ab sența înghesuirii și
impresia de spațiu suficient (de obicei insuficient), posibilitatea apariției erorii în care incisivii
superiori sunt în vestibulo -versie cu spații între ei. Ca o concluzie , investigarea și diagnosticarea,
mai ales în dentiția mixtă, i mplică o muncă de detect ivistică în căutarea spațiului.
Analizând raportul dinte -spațiu, distingem câteva tipuri de malocluzii clasa a II -a: fără
discrepanțe între mărimea dintelui și mărimea maxilarului și cu exces de material dentar,
macrodonție, sau cu microdonție . În clasa II/2 există un exces de material dentar în contrast cu
mărimea maxilarului.
Nu este suficientă i dentificarea principalei diferențe între clasa II/1 și II/2, aceea că
incisivii maxilari sunt protrudați , existând un permanent joc aparen ță-realitate , în special în
dentiția mixtă. Se impune, prin urmare, o abordare comparativă (contrastivă), prin care urmează
să identificăm similitudinile și diferențele între clasa II/1 și clasa II/2, similitudinile urmând a fi
abordate identic sau aproape identic și diferențele tratate specific așa cum o vom face în mod
teoretic cât și practic .

5
PARTEA GENERALĂ

CAP ITOLUL 1.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA APARATULUI DENTO – MAXILAR

1.1. DEZVOLTAREA OSOASĂ CRANIO – FACIALĂ

Multiplicările celulare din centrele osteogenetice de creștere encondrale sau desmale,
urmate de metaplazii osoase, la periferia acestor centre și de o permanentă modelare a reliefului
și a structurilor osoase, determinate de permanente procese de apoziție și resorbție osoasă, duc la
formarea și modelarea scheletului facial, acesta reprezentând rezultatul tuturor acestor procese.

1.1.1. DEZVOLTAREA BOL ȚII CRANIENE

Bolta craniană are rolul de a asigura protec ția creierului, iar cre șterea este determinată de
creșterea dimensională a acestuia. Creșterea oaselor bol ții craniene se bazează pe un sistem de
suturi și suprafe țe relativ mici de depozite, pe ambele fe țe (endo și exo) craniene . Creșterea se
produce ca răspuns la expansiunea substan ței cerebrale și este favorizată de capacitatea de
extin dere a acestui sistem de suturi.
Oasele bol ții sunt legate unele de altele prin suturi, iar oasele complexului cranio -facial
sunt unite între ele și cu oasele bol ții printr -un sistem de suturi, la nivelul cărora se găsesc centrii
de cre ștere și remodelare osoasă.

1.1.2. DEZVOLTAREA BAZEI CRANIULUI

Dezvoltarea normală a bazei craniului favorizează formarea cutiei craniene și a cavităților
nazo -faringiene, ce asigură funcția de reglare nervoasă normală, precum și condițiile unei
respirații și alimentații ad ecvate.
Baza craniului și bolta craniană sunt adaptate pentru postura superioară a craniului ș i
dezvoltarea emisferelor cerebrale. Apare flexia bazei craniului, foramen magnum este c hiar
deasupra măduvei spinării ș i apare al inierea anterioară a orbitelor ș i a feței datorită poziț iei
bipede a omului.
Creșterea bazei craniului este rezultatul echilibrului complex între creș terea suturală,
alungirea la nivelul sico ndrozelor, dirijarea corticală ș i remodelarea. ( Fig. 1.1)
Această combinaț ie produce:
– creștere a diferențiată a bazei craniului și a bolț ii;
– expansiunea limitată în diferite fose endocraniene;
– menținerea spațiilor pentru trecerea vaselor ș i a nervilor;
– alungirea bazei craniului, produsă de creș terea la nivelul sicondroze lor și de creșterea
corticală.
Procesul de dirijare corticală la niv elul bazei craniului produce miș cări regionale variabile
de creștere pe o direcție exocraniană, în general prin resorbție în suprafaț ă, la nivelul centrilor
endocranieni, proporțională cu apoziția la nivelul sup rafețelor externe ș i are un efect direc t
asupra amplasării mandibulei și a feț ei. Sicondrozele craniene cresc diferit, iar fosele continuă să
crească în lungime o perioadă mare de timp.
Baza craniului dispune de puține mecanisme de creștere compensatorii , comparativ cu
viscerocraniul, fiind considerată cea mai stabilă porțiune a scheletului cranio -facial ș i cea mai
puțin afectată de influentele exterioare, cum ar fi modificarea funcț iilor neuro -musculare sau
tratamentele ortodontice.

6

Fig. 1.1. Dezvol tarea sincodrozelor bazei craniului .

1.1.3 . CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA COMPLEXULUI NAZO -MAXILAR

Complexul nazo -maxilar ocupă etajul inferior al feței, protejând principalele organe
senzoriale: optic, olfactiv auditiv și în parte pe cel gustati v. Acest complex forme ază suportul
arcadelor alveolo -dentare.
Complexul nazo -maxilar este format din : piramida nazală, oasele maxilare, vomerul,
oasele zigomatice, palatinale, aripile mari sfenoidale, lacrimalul, lamele laterale etmoidale și
cornetul infer ior, care alcătuiesc un complex osos fixat la baza craniului prin suturi.
Pe complexul maxilar se inseră musculatura mimicii, ce dă expresivitate feței, fiind
rezultatul gândurilor și sentimentelor umane. În ansamblu, complexul nazo -maxilar se dezvoltă
în jos și înainte prin activitatea corelată a sistemului sutural perimaxilar a sistemului coronar,
cranio – facial și incisivo -maxilar, obliterat parțial la naștere (Bj őrk) (fig. 1.2 )

Fig. 1.2 . Direcția de dezvoltare a complexului nazo -maxilar .

7
Regiunea nazo -maxilară are un important rol în masticație, ca suport pentru dinți și
mușchi , iar s uturi le constituie mecanismul de creș tere al complexului nazo –maxilar .
Întregul c omplex nazo -maxilar este reunit și fixat la bolta ș i baza craniană , prin cel mai
complicat sistem de suturi, un mecanism primar pentru creșterea și adaptarea regională.
Toate suprafețele endostale și periostale de creștere acționează independent ș i în armon ie
una cu alta. Remodelarea creș terii suprafetelor este foarte activă, rezultând o creștere ș i o
remodelare regional ă accentuată, care acompaniază ș i se adaptează la creșterile care au loc la
nivelul suturilor, sicondrozelor, condilului, etc. ( Fig. 1.3 .)

Fig. 1.3 . Secțiune transversală a complexului nazo -maxilar.

Creș terea verticală a masivului facial este determinată de activitatea intensă a suturilor
nazo -fronto -maxilare în zona frontal ă, de sistemul cranio -facial ș i zigomato -maxilar pentru zona
laterală (premolari, molari). La această dezvoltare participă ș i osul vom er, care în cursul
dezvoltării sale eco ndrale , favorizează lărgirea bolții palatine.

Creș terea transversală a complexului nazo -maxilar se realizeaz ă prin activitatea
sistemului sutural medio -sagital premaxilar dar ș i prin procesul de apoziție -resorbț ie os oasă și
sub acțiunea forț elor d e presiune transmise asupra dinț ilor laterali în timpul masticaț iei.
Forțele transmise prin dinți produc tracțiuni stimulatorii de creș tere la nivelul suturii
medio -palatine, determin ănd lărgirea bolț ii.

Creș terea sagitală a complexului naz o-maxilar este realizat ă de sistemele perimaxilare ș i
de suturile incisivo -canin ă și palatin ă transvers ă (palato -maxilar ă) din bolta palatin ă.
Baza apical ă a proceselor alveolare se dezvolt ă sagital prin activitatea suturilor palato –
maxilar ă, pterigo -palatin ă și zigomatico -maxilar ă. Se alungește ș i procesul alveolar, astfel se
creaz ă spațiu pentru erupț ia succesiv ă a molarilor. ( Fig. 1.4)
Sutura incisivo -canină contribuie la dezvoltarea sagitală a zonei frontale alveolare, care
se obliterea ză în 1/3 externă la 1,5 – 2 ani, odată cu apariț ia caninului temporar, în 1 /3 medie la
7-8 ani, după apariț ia incisivilor superio ri și în 1/3 internă la maturitate.
Datorită creșterii adaptative ș i compensatorii a proc esului alveolar, prevederea creș terii
scheletului nu poate preciza viitoarea relaț ie ocluzală cu scheletul cranio -facial.
Lățimea bimaxilară în regiunea primului mola r este corelată cu creșterea verticală a
maxilarului și creș terea la nivelul suturii medio -palatine. Arcul dentar maxilar se de plasează în
ultima perioadă a adolescenț ei spre înai nte cu 5 mm în regiunea molară ș i cu 2,5 mm în regiunea
incisivă.

8

Înghesuirile din zona front ală par a se datora tuturor dinților ș i scurtării segmentului
anterior, ca rezultat al convergenț ei anterioare a arcului dentar, dinț ii orientându -se spre înăuntru
pe baza osoasă care se îngustează.
Creșterea verticală la nivelul zonei mol arilor maxilari ș i a incisivilor mandibulari este
mult mai importantă decât cea de la nivelul celorlalte .
Formarea proceselor al veola re începe din luna a 4 -a de viață intrauterină. Importanța
creșterii verticale a proc eselor alveolare depinde de spaț iul vertical care separă baza maxilară de
baza mandibulară. Acest spațiu este determinat în mod esențial de morfologia mandibulei și d e
poziț ia sa, legată la rândul ei de factori musculari și viscerali (poziția ș i volumul limbii, etc.).
Arcadele dentare ș i osul alveolar pot fi considerate ca o articulație adaptativă la variaț iile
rapoartelor maxilo -mandibulare.
Astfel, creș terea alveolar ă maxilară se desfăș oară datorită a trei procese:
• deplasarea în masă a arcadei maxilare spre inferior, prin activitate suturală;
• deplasare vert icală spre superior prin erupție sau egresiune, însoț ită de o reconstruire
echivalentă a osului alveolar;
• mișcare verticală de „migrare verticală” spre superior, care reprezintă o mișcare continuă
a dintelui ș i a alveolei sale; această migrare verticală e ste însoț ită cel mai frecvent de o
migrare mezială.

Fig. 1.4 . Direcțiile de c reștere verticală, tr ansversală și sagitală a complexului nazo –
maxilar .

1.1.4. CREȘTEREA Ș I DEZVOLTAREA MANDIBULEI
Dezvoltare encondrală a c orpul ui mandibulei , dispune de patru cartilaje de creș tere pentru
fiecare hemiarcadă. Astfel, l a opt luni de viață intrauterină se o sifică cartilajele coronoidian și
angular, forma ș i dimensiun ea acestor apofize vor fi condiționate ulterior de forțele de tracțiune
ale muș chilor masticator i, care vor acț iona asupra periostului din zonă, ca un centru osteogene tic.
Cartilajul epifizar ce une ște oblic gâtul condilului cu ramura ascendentă contribuie la dezvoltarea
predominant verticală a gâtului condilului ș i a ramurii ascendente a mandibulei. Ac est cartilaj
este stimulat funcț ional de presiunile exercitate de muș chii ridicători ai ma ndibulei în timpul
masticaț iei.
Cel mai mobil o s cranio -facial, mandibula, are o importanț ă deosebită deoarece este
implicată în funcț ii vitale ca : masticaț ia, menț inerea căilor aeriene fonatia si mimica facială
Tipurile, mecanismele si sediile de creste re mandibul ară sunt complicate și mult disputate.
Direcția de creștere ș i dezvoltare mandibulară are loc prin două faze de rotaț ie (Bj őrk) una
posterioară si una în sus si posterioară. (Fig 1.5 )

9

Fig. 1.5 . Direcția de rotaț ie a m andibulei: i. Posteri oară; ii. În sus ș i posterior .

1.1.5. DEZVOLTAREA AR TICULAȚ IEI TEMPORO – MANDIBULARE

Studiile făcute asupra dezvoltării ocluziei si articulatiei, arată că acestea sunt în
interrelaț ie cu întreaga morfolog ie cranio -facială în timpul creșterii. Astfel s -au observat
modificări adaptative ș i compensatorii, care con tribuie la stabilirea unei funcții ocluzale normale,
susținând creșterea articulară normală și funcț iile fiziologice Efectul rez ultat în urma
deplasărilor, creșterii ș i remodelării pare a se manifes ta pe o direcț ie antero -posterioară,
indiferent de modificăr ile locale care au loc pe direcț ii diferite. (Fig. 1.6 ) Aceste modificări
scheletale rezultă în urma remodelării locale permanente, care produce modificări diferenț iate ca
volum ș i formă .

Fig. 1.6 . Efectele deplasării, creșterii și remodelării osoase la nivelul mandibulei.

10
1.1.6. DEZVOLTAREA OCLUZIEI DENTARE

Ocluzia dentară f uncțională se manifestă printr -o concordanță perfectă a relațiilor dintre
maxilari,alveole și dinții ant agoniști precum și efectuarea corectă și eficientă a tuturor funcțiilor
aparatului dentomaxilar.
Evoluț ia aparatului dentomaxilar , după vârsta de 2 ani poate fi că tre:
– ocluzie plană : când ambele creste sunt bine dezvoltate, cea inferioară venind î n conta ct
cu mijlocul crestei superioare, fiind cea mai favorabilă unei evoluț ii normale a aparatului
dentomaxilar.
– ocluzie în acoperiș : când crestele sunt mai î nguste cu un decalaj sagital ș i un anumit
grad de supraacoperire, aceasta fiind forma cea mai des în tâlnită și evoluează diferit în funcție de
posibilitățile de dezvoltare și poziț ionare a mandibulei.
– ocluzie î n capac de cutie : se caracteriezează printr -o creastă super ioară puternic
dezvoltat ă vertical , care acoperă creasta inferioară, evoluând cel mai frecvent spre ocluzie
adâncă acoperită .
– ocluzie progenă : apare când creasta inferioară o depășeș te pe cea superioar ă, evoluând
aproape întotdeuna că tre prognatismul mandibular, foarte rar spre normal.
– ocluzia cap la cap : se caracteriează prin creste a lveolare destul de înguste care se
întâlnesc prin muchiile lor pe acelaș i plan , determinată fie de factorii generali fie de factorii
locali.
În evoluț ia ontogenetică se disting trei faze de dezvoltare a arcadelor alveolo -dentare:
– etapa de formare a arcad elor temporare, de la naș tere la 2ani si jumătate;
– etapa de pregătire și formare a arcadelor dinților permanenț i, de la 2 ,5 – 6 ani;
– etapa formării ș i maturizării arcadelor dinților permanenț i, de la 6 – 25 ani.

1.1.7. DEZVOLTAREA DE ANSAMBLU A COMPL EXULUI CRANIO – MAXILO –
FACIAL

Conceptul echivalenței creșterii, după Hunter ș i Enlow , este un important principiu ,
necesar pentru întelegerea creș terii dezvoltării masiv ului facial. Toate mișcările pieselor osoase
sunt coordonate unele în raport cu alte le. Există o interrelaț ie între dezv oltarea unei părți a
craniului ș i fiecare zonă a masivului facial.

1.2. FACTORII DETERMINANȚI AI CREȘ TER II ȘI DEZVOLTĂRII CRANIO –
FACIALE

1.2.1. FACTORII INTRINSECI AI CREȘ TERII

Acest calificativ este atribuit factori lor care au originea în organism ul însuși ș i care pot să
fie sau nu sub influența mediului extern. Morfogen eza cranio -facială este influenț ată de următorii
factori:

a) Factorii ereditari – sunt anomalii dento -maxilare cu transmitere genetică .
– prognatism mandibular
– anodonția
– dinți supranumerari
– anomalii de dezvoltare a dinților genetici:
– amelogeneza
– dentinogeneza imperfectă
-ocluzia adâncă

11
b) Factori congenitali – dinții cu dezvoltări defectua se, pot fi cauza dezvoltă rii embrionare
determinată de:
– boli infecț ioase ale mamei
– diverse traumatisme din timpul nașterii: despică turi buco -maxilo -faciale
(defect de dezvoltare osoasă ) aceste despică turi po t determina:
– dinti in transpozț ie
– dinți ectopici
– anodonț i
– sifilisul congenital: – distrofii dentare complexe de formă ,structură și
dimensiune , care duc la tulbură ri de ocluzie .

c) Factorii sistemici :
-tulbură ri endocrine
-disfuncții hipofizare:
-nanis m
-gigantism
-rahitism: plasticitatea ș i deformarea oaselor .
– dinții ocupă poziț ii vicioase
– leziunile distrofice complexe:
– dinții Mosser , afectează M6 (-butoiașe,-cuspizi mici )
d) Factori locali :
– factori generali si locali ai mediului de vecin ătate;
– factori generali și locali epigenetici.

1.2.2. FACTORII EXTRINSECI AI CREȘTERII

a) Factorii socio -economici.

Dezvoltarea staturo – ponderală este statistic legată de condițiile socio – economice, iar
anumite efecte legate de mediu se po t perpetua de la o generație la alta, fiind o rezultantă a
forțelor genetice și de mediu, într -un grup uman stabil.

b) Factorii psiho -afectivi.

Sunt factori de natură sistemică, care intervin în cazurile de carențe grave (privare de
afecțiune părintească sau de substitutul acesteia) unde efectul acestora, pare a fi favorizat de o
insuficientă secreție de hormoni de creștere ( nanism psiho -social ).

c) Factorii nutriț ionali
-tulburări de alimentație:
– alimentația artificială, care împiedică prima m ezializare mandibulară
– aliment ația predominant rafinat ă cu o m asticație leneșă, nu duce la
abraziune a fiziologică a dinților temporari, ci poate duce la lipsa de abraziune a caninului
temporar ș i instalarea unor rapoarte /inocluzii inverse .
– alimentația cu biberonul, duce la carie de biberon (precoce) prin distruc ții
coronare, care ulterior duc la tulbură ri de ocluzie .
Pentru un copil , dieta constituie o adevărată medicaț ie care trebuie administrată într-o
formă variabilă ș i în cantitate adecvată . Aportul alimentar adecvat al acestor alim ente sub aspect
cantitativ ș i calitativ, precum și al modului de preparare al acestora care per ansamblu, constituie
"dieta rațională " care le asigură o dezvoltare armonioasă. Astfel, o alimentație mixtă și
diversificată asigură toate taminele în cantități suficiente . (Fig. 1.7 )

12

Fig. 1.7 . Dieta rațională.

1.2.3. FACTORII FUNCȚIONALI ÎN CREȘ TEREA ȘI DEZVOLTAREA APARATULUI
DENTO MAXILAR

Rezultatul combinației factorilor genetici și de vecinătate, reprezentaț i prin activitatea
musculară, atât în repaus cât ș i în activitate, este cunoscut sub denumirea de morfogeneză.
Procesele ce se desfăș oară în vecinătatea imediată a tesutului osos, determină
comportamentul acestuia. El este sen sibil la variațiile de repartiț ie a eforturilor mecanice la care
este supus. Funcțiile normale ale acestuia sunt atunci când jocul acțiunilor musculare asigură
desfăș urarea nealterată a tuturor funcț iilor la care participă aparatul den to- maxilar și când a ceste
funcț ii la rândul lor solicită jocul muscular .

1.3. ROTAȚIILE FACIALE DE CREȘ TERE

Studii le cefalometrice în serie, care folosesc înregistrarea bazei craniului, arată că în mod
normal mandibula este condusă de că tre baza craniului într -o direcție a ntero -inferioară, corpul
mandibulei fiind dispus la distanță de partea posterioară a bazei craniului. Creșterea înălțimii
anterioare a feței fiind mult mai mare decât cea posterior ă, iar man dibula uneori pare că se
,,roteș te posterior (Moyers). O parte sem nificativă a înălț imii an terioare excesive este dată de
înălțimea anterioară a mand ibulei și i nvers, atunci când înălțimea posterioară a feț ei este mult
mai mare, apare tendinț a spre ocluzie adâncă, iar mandibula pare a se ,,roti" anterior.

13
1.3.1. R OTAȚI ILE DE C REȘ TERE MANDIBULARĂ

Björk și colaboratorii au studiat așa numitele rotații de creștere mandibulară " (Fig. 1.8 )
prin folosirea implanturil or metalice sau alte metode. Björk a realizat o demarcație clară între
ceea ce numește el rotaț ia matricea lă" și "rotaț ie intramatriceală" (Moyers) ,,Rotaț ia matriceală" ,
cel mai des are forma unei miș cări d e pendulare, cu punctul de rotație la nivelul condilului.
"Rotaț ia intramatriceală" reprezintă rotaț ia corpului mandibulei, adică a jumătății inferioare a
matri cei și nu la nivelul condilului.

Fig. 1.8 . Direcț iile de c reștere și rotaț ie a mandibulei .

1.3.2. ROTAȚIILE DE CRE ȘTERE LA NIVELUL MAXILARULUI SUPERIOR

Dinamica creș terii maxilarului superior , a fost studiată de Bj örk, tot cu ajuto rul
implantelor, inserând cel puțin 3 implanturi. A stfel, a putut verifica:
• Creșterea inegală la sut ura mediană; are loc o hemirotaț ie transversală cu partea
posterioară spre lateral a fiecărora dintre cele două hemimaxilare.
• Creșterea în lungime a maxilar ului se face la nivelul suturii maxilo – palatine și prin
apoziț ie periostală retrotuberozitară, la care se asocia ză o deplasare oblică a osului.
• Creșterea în înălț ime se face:
– la nivelul suturilor peri – maxilare (fronto – maxilară, maxilo – zigomatică, pterigo –
palatină),
– apoziț ie de os al veolar,
– apoziție externă.
– resorbție la nivelul planșeului foselor nazale și apoziție la nivelul palatului osos,
– efectul de deplasare produs de apoziția osoasă la nivelul marginii orbitare superioare și
resorbț ia marginii orbitare inferioare; (Fig. 1.9 )

14

Fig. 1.9 . Mecanismele de apoziț ie osoasă la nivelul craniului .

1.3.3. ROTAȚIILE FACIALE TOTALE

După Lavergne ș i Gasson, d acă se iau în considerație numai rotațiile de creș tere, se po t
deosebi , patru combinaț ii posibile:
– maxilarul ș i mandibula prezintă r otație anterioară de creș tere;
– maxilarul face o rotaț ie anterioară m andibula o rotaț ie posterioară;
– maxilarul face o rotație posterioară ș i mandibula o rotaț ie anterioară;
– ambel e maxilare fac o rotație de creș tere posterioară.

15
CAPITOLUL 2.
ROLUL FUNCȚIILOR, PARA FUNCȚIILOR ȘI DISFUNCȚIILOR Î N
DEZVOLTAREA APARATULUI DENTO – MAXILAR

Morfologia anormală a aparatului dento – maxilar este influențată de:
➢ tulburările neurologice și endocrine de: metabolism, nutriție, alimentație irațională și
artificială,
➢ funcțiile viciate (respiraț ia orală, degluti ția infantilă, fonația defectuoasă),
➢ practicarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetelor, a li mbii, obrazului, a obiectelor),
➢ bruxism ul, acț ionând asupra unui organism lab il (elastopat), determinân d ceea ce
ortodonții definesc cu titlu generic ,, anomaliile dento – maxilare" .
Datorită acț iunii sistemului muscular , atât de bine organizat (simetric sau asimetric, sinergic
sau anta gonist) d irijând creșterea, dezvoltarea ș i modelarea acestui aparat dento – maxilar (dinții,
rapoartele interdentare și interarcadice, oasele și mai puț in musculatura) sunt posibile toate
aceste funcții ( normale sau patologice).
Influența sistemului muscular asupr a oaselor este cunoscută încă din secolul trecut. Roux a
emis legea: ,,Forma decurge din funcție, iar forma și structura se datoresc funcției". (citat de
Boboc)
Cu excepț ia anomaliilor dento -maxilare de cauză g enetică, restul anomaliilor iniț ial sunt
funcț ionale (determinate de comportamente muscul are anormale prin vicierea funcț iilor sau
practicarea obiceiurilor vicioase) . Modificările morfologice ale aparatului dento -maxilar se
instalează secundar, în timp.

2. 1. FUNCȚ IILE NORMALE ALE APARATULUI DENTO MAX ILAR

Aparatul dento -maxilar posedă următoarele funcți i principale (esen țiale):

➢ stabilizarea dimensiunii verticale de ocluzie;
➢ secționarea alimentelor – masticație;
➢ stimulare gustativă;
➢ autocurățire;
➢ deglutiție;
➢ fonație;
➢ mimica.
Aparatul dento -maxilar est e sinonim cu sistemul masticator, sistemul stomatognat și cu
sistemul oro – facial.

2.2. FUNCȚ IILE PATOLOGICE (VICIATE) , PARA FUNCȚIILE

Bassigni î mparte funcț iile patologice ale aparatului dento – maxilar în 2 mari grupe:
➢ -grupa disfuncț iilor:
– masticația leneșă (implicit alimentaț ia artific ială a nou născutului);
– respiraț ia orală;
– deglutiț ia infantilă;
– fonaț ia defectuoasă.
➢ -grupa para funcț iilor:
– sugerea degetelor (fig. 2.1), a lenjeriei, a diverselor obiecte;
– ticurile;
– bruxismul: – Centric și Excentric.

16
Cel mai frecvent obicei vicios, intalnit la copii este “sugerea policelui ” (degetului mare).
Pâăa la varsta de 3 -4 ani, acest obicei nu va produce anomalii, este considerat chiar normal ( se
realizează chiar și în viața intrauterină). Dar după vârsta de 4 ani, menținerea acestui obicei va
duce cu siguranță la apariția unor dezechilibre, atât musculare cât și de ocluzie (mușcătura).
Atunci când se prelungește peste această vârstă, poate fi manifestarea unei afectări
psihologice, a unei traume psihologice, pe care medicul ortodont trebuie să le identifice.
Tratamentul ortodontic poate fi însoțit în aceste cazuri și de psihoterapie, recompensarea unui
răspuns pozitiv si motivarea pacientului.
Sugerea policelui este un obicei vicios întâlnit mai ales, la copii h răniți cu biberonul.
Elementele implicate în acest proces sunt: mușchii oro – faciali , buzele, obrajii , crestele
alveolare frontale , mușchii propulsori , mandibula și limba. Rolul alimentației naturale în
deglutiția infantilă este dezvoltarea oaselor maxila re, a ATM, a tonusului mușchilor mobilizatori
ai mandibulei și oro -faciali , prima mezializare a mandibulei .

Fig. 2.1 Sugerea degetelor – parafuncț ia cel mai des întâlnită la copii.

17
CAP ITOLUL . 3
ETIOPATOGENIA Ș I TIPURILE DE ANOMALII DIN
CLASA A II – A ANGLE

Ortodonția și Ortopedia Dento -Facială (Ortodonție și ODF ), reprezintă specialitatea care
studiază procesele de creștere și dezvoltare ale aparatului dento -maxilar, incluzând
etiopatogenia, diagnosticul și tratamentul anomaliilor dentare și dento -maxilare precum și al
malformațiilor congenitale.

3.1. CLASIFICAREA LUI ANGLE

Aceasta este o clasificare atotcuprinzătoare care include și definește sintetic întreaga
varietate a tablourilor clinice, d eși sunt numeroase preoc upările pentru gruparea anomaliilor
dento -maxilare , nu există o clasificare mai concludentă decât a acestuia, fiind una din primele
clasificări, recunoscute pe plan internațional.
Principiul grupării lui ANGLE, a re drept criteriu de clasificare relațiile m andibulo –
maxilare în plan sagital.

Clasa I Angle se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel
cuspidul mezio -vestibular al molarului suprior de 6 ani articulează cu primul șanț mezial
intercuspidian al molarului de 6 ani i nferior ( cheia de ocluzie a lui Angle ). În această clasă se
încadrează toate anomaliile situate mezial de molarul de 6 ani. ( Fig. 3.1)

Fig. 3.1. Rapoarte neutrale de ocluzie

Clasa a II – a Angle prezintă raport molar distalizat, șanțul intercu spidian inferior pla sat
distal de vârful cuspidului MV superior. În funcție de raporturile frontale în plan vertical, se
descriu două diviziuni:
-diviziunea 1: malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în
acoperiș”. ( Fig. 3.2)

Fig. 3.2. Ocluzie adâncă în acoperiș

18
-diviziunea 2: malocluzie cu raporturi distalizate bilater al și ocluzie adâncă acoperită .(Fig. 3.3)

Fig. 3.3. Ocluzie adâncă acoperită

Clasa a III -a Angle se caracterizează prin rapoarte meziale l a nivelul molarilor de 6 ani
respectiv poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior. Și aici se pot descrie două
subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o progn ație inferioară, asociată uneori cu proalveolie și
prodenție, consecință unei creșteri mandibulare în raport cu maxilarul sub influența factorilor
ereditari și neuro -endocrini.
-subdiviziunea 2 – în care există un fals prognatism mandibular, rapoartele meziale ale
ocluziei datorându -se nedezvoltării maxilarului superior, ca o c onsecință a factorilor generali sau
a celor locali . (Fig. 3.4.)

Fig. 3.4 . Clasa a III -a Angle .

19
3.1.1. CLASA II/1 ANGLE .

DEFINIȚIE
Anomalie dento -maxilară caracterizată prin îngustarea maxilarului, proalveolodenție și
relație molară d istalizată .

ETIOLOGIE
ƒ Predispoziție ereditară la tipul nordic;
ƒ Semn de rahitism prin influențarea structurii osoase care devine deformabilă prin
disfuncții;
ƒ Creștere verticală accentuată în tipul facial dolicocefal;
ƒ Respirația orală;
ƒ Deglutiția atipică;
ƒ Interpunerea buzei inferioare;
ƒ Obiceiurile vicioase de sugere.
ASPECTE CLINICE
Faciesul adenoidian, cu fața îngustă, alungită, cu narine p ensate, fanta labială deschisă,
buza superioară scurtă, buza inferioară interpusă, tegumente palide și profil convex.
Arcada superioară este îngustată în sens transversal și alungită în sens sagital , având o
formă de omega sau U. Baza apicală este mult mai mică decât baza coronară. Arcada inferioară
poate prezenta o formă și dimensiuni normale, sau poate fi îngustată cu re truzia grupului
inferior, suprapoziție frontală și curba lui Spee accentuată .
La nivel canin și molar rapoartele de ocluzie sunt distalizate, iar în regiunea frontală
overjetul este mărit, iar ocluzia este adâncă în acoperiș .
STUDIUL DE MODEL
Precizează fo rma arcadelor, apreciază endoalveolia, arată gradul de alungire al arcadei
superioare, iar perimetria precizează deficitul de spațiu.
Simetroscopia va oferi relații asupra simetriei și asimetriei îngustărilor, asupra scurtării arcadelor
și a devierii linie i interincisive.

OBIECTIVE TERAPEUTICE
ƒ Eliminarea factorilor cauzali și reeducarea funcțională;
ƒ Dilatarea maxilarului;
ƒ Retrudarea și alinierea dinților frontali;
ƒ Nivelarea planului de ocluzie și reducerea supraacoperirii;
ƒ Corectarea relației de ocluzie pr in propulsarea mandibulei.

MIJLOACE TERAPEUTICE
Plăci de dilatare cu șurub median, cu arc vestibular pentru retrudarea frontalilor, ancorate
cu diverse tipuri de croșete. ( Fig. 3.5. )

Fig. 3.5. Plăci de dilatare cu șurub median, cu arc vestibu lar.

20
În dentiția mixtă și în formele grave se pot utiliza disjunctoarele și arcurile fixe tip quad –
helix. (Fig. 3.6)

Fig. 3.6. Disjunctoarele și arcurile fixe tip quad -helix.

În perioada dentiției mixte și în formele ușoare sau medii, apar atele funcționale sunt
deosebit de utile. Ele pot fi asociate cu tracțiunile extraorale pentru retrudarea grupului frontal
superior.
În perioada dentiției permanente și în formele grave relațiile de distalizare se corectează
prin migrări dentare și tracțiu ni elastice intermaxilare de clasa a II -a cu tehnici fixe tip
edgewise, cu sau fără extracție .

3.1.2. CLASA II/2 ANGLE

DEFINIȚIE
Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare și molare, retrodenție
superioară cu diferite grade de înghesuire, supraacoperire incisivă și repere molare distalizate.

ETIOLOGIA anomaliei de Clasa II/2 este polimorfă:

ƒ Ereditatea ;
ƒ Obliterar ea prematură a suturilor maxilare ;
ƒ Cicatrici retractile pe maxilare ;
ƒ Factori morfologici și eruptivi favorizanți ;
ƒ Factori funcți onali.

FORME CLINICE
ƒ Forma 1: cea mai frecventă, cu linguoversia incisivilor centrali superiori și
vestibuloversia aparentă a incisivilor laterali superiori și supraocluzie frontală
ƒ Forma 2 : evoluează cu palatoversia a 4 incisivi superiori și ectopie de canini sau incluzie
bilaterală și cu supraacoperire frontală.
ƒ Forma 3 : evoluează cu ocluzie în “capac de cutie ” prin palatoversia grupului
incisivocanin superior; infrapoziția canină produce un decalaj vertical în planul de ocluzie iar
curba lui Spee se inversează la maxilar asociindu -se cu infravestibulopoziția pre -molarilor.

21
ASPECTE CLINICE
ƒ Etajul inferior mic șorat, șanțul labio -mentonier accentuat, mentonul proeminent, buze
subțiri, ocluzie labială fermă, surâs gingival, nas proeminent, profil convex.
ƒ Orificiul bucal prezintă o hiperactivitate a buzelor, o derivă posteroinferioară a
comisurilor care crește com ponenta de forță labială și o poziție caracteristic înaltă a stomionului
care permite buzei inferioare să
ƒ controleze marginea incizală a incisivilor superiori. Buza superioară este scurtă și subțire,
iar cea inferioară este eversată. În timpul masticației Cauhépé și Coutant citați de Darqué descriu
o contracție extrem de puternică a orbicularilor, iar masticația se particularizează executându -se
cu buzele în ocluzie fermă astfel încât copilul pare să mestece cu orbiculari.
Pe plan muscular, clasa II/2 prezi ntă:
• predominență a mușchilor ridicători (temporal și maseter) caracteristică tipului
hipodivergent;
• activitate puternică a fascicolului posterior al mușchiului temporal;
• un dezechilibru labiolingual de tip concentric în favoarea mușchilor labiali.
Hiperto nia musculară rămâne indisociabil legată în aceste cazuri de aspectele specifice
malocluziei: hipodivergență, curba lui Spee accentuată, supraacoperire, incisivi superiori în
palatoversie.

TULBURĂRILE FUNCȚIONALE
• Fonația este modificată, vocea fiind înch isă
• Respirația este de tip nazal
• Deglutiția se poate produce cu interpoziția limbii dar fără semnificație clinică
• Mișcările mandibulei de propulsie și lateralitate sunt limitate; suprasolicitarea grupului
frontal și traumatismul direct conduc la apariția p arodontopatiilor
• Disfuncțiile ATM sunt frecvente
• Nivelarea planului de ocluzie prin ingresiunea frontalilor și egresiunea dinților laterali,
reducerea supraacoperirii
• Alinierea grupului frontal prin alungirea arcadei
• Alinierea incisivilor laterali
• Corectar ea relației molare distalizate prin propulsia mandibulei

MIJLOACE TERAPEUTICE
• În perioada dentiției mixte între 6 și 8 ani se pot folosi plăci palatine cu arcuri protruzive
și platou retroincizal care asigură propulsia mandibulei și protrudarea incisivil or
superiori.
În dentiție mixtă, când formele cu necesar mic de spațiu și supraacoperire moderată se
pot folosi cu succes aparatele funcționale. Ele pot fi folosite pentru echilibrarea relațiilor
ocluzale după terapia cu plăci mobilizabile . (Fig. 3.7)

Fig. 3.7. Terapia cu plăci mobilizabile .

22
În situațiile în care înghesuirea dento -alveolară este gravă pentru alinierea dinților
frontali sunt necesare extracția molarilor de minte și a premolarilor 2 și distalizarea g rupului
lateral cu aparate fixe poliagregate. ( Fig. 3.8 )

Fig. 3.8. Distalizarea grupului lateral cu apa rate fixe poliagregate.

3.2. EVALUAREA CLINICĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL ANOMALIILOR

Pentru evaluarea clinică Angle s -a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându -l în
poziție fixă, la nivelul bazelor maxilare.
Ocluzia normală se întâlnește frecvent în rând ul populației referindu -se la : poziția
dinților și relațiile interdentare care variază în intervalul normal de ocluzie.
Ocluzia ideală a fost descrisă pentru prima oară de Dr. Edward Angle care a instituit și o
primă clasificare a malocluziilor.
Conform cl asificării acestuia, cheia la adulți este dată de : relația între molarul prim
permanent superior și molarul prim permanent inferior . (Fig. 3.9 ).
Molarul prim permanent maxilar, este considerat punctul fix, deoarece maxilarul este
masivul osos cel mai stabi l postural. Astfel poziția normală este definită de poziția vârfului
cuspidului mezio -vestibular al primului molar superior în dreptul primului șant vestibular, al
primului molar inferior. Orice modificare a acestei poziții poate constitui o malocluzie .

Fig. 3.9 . Cheia de ocluzie a lui Angle .

23
Anomaliile dento -maxilare înglobează această clasificare ș i se referă la: poziția bazelor
osoase maxilare și mandibulare în relaț ie una cu cealaltă , deoarece majoritatea malocluziilor
dentare sunt de fapt o traduce re a substratului osos.
Maxilarul și mandibula pot avea trei poziții una față de cealaltă:
➢ ambele situate normal în planul sagital , malocluzia se manifestă doar la nivel dentar ș i
rapoartele molare sunt normale ,
➢ mandibula situată posterior de max ilar în planul sagital (relații molare distalizate)
➢ man dibula este situată anterior faț ă de maxilar (relații molare mezializate).
Malocluzia este condiț ia ce ține de dezvoltarea pacientului, astfel în majo ritatea
cazurilor malocluziile și diformităț ile de nto-faciale nu sunt cauzate de procese patologi ce, ci de
distorsiuni moderate în procesul de creș tere. Uneori factorul disruptiv acuzat este unic, în alte
cazuri acesta p oate fi rezultatul unei interacțiuni co mplexe între mai mulți factori.
Cunoaș terea cauzelor etiologice este necesară, chiar dacă numai parț ial pentru a
completa un tratament ortodontic, motivul este, că dacă factorul etiologic nu a fost îndepărtat,
se poate instala recidiva .
Cauzele generale ale anomaliilor :
– presiunea intrauterină mare , care poate duce la deformări locale ale scheletului în
dezvoltare și poate rezulta într -o deficiență de creș tere maxila ră sau mandibulară severă la
naștere. Dacă compresiunea lichidului amniotic este pe mandibulă, malocluzia poate fi însoți tă și
de palatosc hizis;
– traumă mandibulară în timpul n așterii , mai ales la naș terile dificile, unde utilizarea
forcepsului poate leza articulaț ia temporo -mandibulară, uni sau bilateral ă;
– fracturi ale mandibulei în perioada copilăriei care afectează zona subcondiliană ș i care
vindecate deficitar pot genera asi metrii ale feț ei sau chiar anchiloza t emporo -mandibulară
(datorită creș terii stopate în zonele de fractură care se compor tă ca niș te cicatrici)
– disfuncț iile musculare care pot afecta mandibula în două feluri: prin restricț ionarea
creșterii în activitate contractilă crescută (torticolis) sau p rin hipotonie, care duce la creșterea
mandibulară necontrolată;
– disfuncț iile endocrine precum acromegalia (generată de tumori la niv elul hipofizei) pot
duce la creș terea exce sivă a segmentului mandibular comparativ cu cel maxilar. Această creș tere
excesiv ă poate fi uni – sau bilaterală;
– tulburări ale dez voltării dentare precum: anodonțiile (absenț a totală a mugurilor
dentari), oligodonția (absenț a unui număr crescut de mug uri dentari, dar nu a tuturor) și
hipodonț ia (absenț a unui număr scăzut de muguri dentari), anomalii de formă dentare, dinț ii
supranumerar i, erupț ia întârziată, erup ția ectopică pierderea precoce a dinților temporari;
– factorul genetic care po ate genera o ma locluzie prin moș tenirea caracteristicilor în două
feluri: moștenirea unei disproporții între mărimea dinților ș i mărimea mandibulei/max ilarului (cu
înghesuiri sau spațieri) sau cu moștenirea unei disproporții de volum între maxilar ș i mandibulă,
care ar d uce la relații incorecte interocluzale;
– factorii de mediu sunt formați în mare parte de forțele ș i presiunile înrudite cu procesel e
fiziologice normale, în condițiile în care funcț ia se adaptează la mediu. Tiparul m asticator, sau
tipul de deglutiț ie sunt corelate cu dieta, dar influenț ează dire ct creș terea și dezvoltarea osaelor
maxilare .
Se poate vorbi de maloc luzie doar în următoarele condiț ii :
– pacientul trebuie să adopte o poziț ie adap tativă a mandibulei, în repaos;
– atunci când poziționarea dințil or afectează masticația normală ș i generează excur sii
masticatorii de compensare;
– când dinții lezează țesuturile orale învecinate;
– înghesuiri sau iregularități dentare care pot predispune la boala parodontală sau la carie;
– când estetica facială a pac ientului este deranjată de poziț ionarea din ților sau a oaselor
maxilare -mandibulare;
– când poziț ia anormală dentară împiedică fonaț ia la parametri normali.

24
3.3. ANOMALII Î N SENS SAGITAL .

Anomaliile în sens sagital sunt reprezentate de angrenajele inverse , la nivelul
incisivilor centrali sau laterali . (Fig. 3.10 ). Angrenajul inv ers se referă la un grup de dinț i de
maximum doi până la patru dinț i. Dacă se depășeste acest număr este vorba de ocluzia inversă și
această este o anomalie în plan transversal .

Fig. 3.10. Angrenaj invers frontal.

Angrenajele inverse frontale sunt expres ia unei anomalii dentare de pozție sau
simptome în cadrul î nghesuir ii dentare. Cel mai des sunt angrenaț i invers incisivii laterali sau
centralul și lateralul pe una din părți, incidenț a angrenajului invers este de 4 – 5% în populația
generală și devine evidentă în etapa dentiț iei mix te.
Factorii etiologici implicați în apariție sunt: erupția palatală a incisivilor maxilari,
traumatismele la nivelul incisivil or frontal i cu modificarea poziț iei spre oral a mug urelui
dinților perrnanenți, dinț ii supranumerari anter iori, odontoamele, lipsa de spaț iu int raarcade
sau obiceiul interpoziției buzei.
Ca variante d e tratament au fost propuse: plăci acrilice fixate, plă ci cu plan înclinat,
aparate mobilizabile.

3.4. ANOMALII Î N SENS TRANSVERSAL

Relaț iile normal e între arcadele dentare sunt reprezentate de circumscrierea cu un
cuspid a arcadei inferioare de către arcada superioară . Orice modificare a a cestui parametru
normal, pri n mărirea sau micș orarea ariei circum scrise este denumită ocluzie inversă și este o
anomalie î n sens transversal .

3.4.1. OCLUZIA ÎNCRUCIȘATĂ (INVERSĂ) – Este o discrepanță în relația transversală și
se manitestă ori prin ocluziile l ingualizate (uni- sau b ilateral ) ori prin ocluziile palatinizate (uni –
sau bilateral).
Factorii etiologici sunt asernănă tori angrenajului invers , cu mențiunea că afectează mai
mulți dinț i. Se mai adaugă și retenția pe arcadă a dinț ilor temporari care pot modifica axul de
erupție al dinț ilor, obiceiul vicios de sugere a degetului (modif ică poziț ia limbii spre posterior și
generează o presiune negativă intraoral care duce frecvent la ocluzie inversă posterioară),
despică turile labio -maxilo -palatine, tr aumatismele la nivelul articul ației temporomandibulare
(duc la restricți onarea cre șterii mandibulare unilateral).

25
3.4.2. OCLUZIA I NVERSĂ LATERALĂ . Unilaterală. B ilaterală .

• Ocluzia inversă unilaterală (Fig. 3.11 ) poate fi la râ ndul ei palatinizată sau
lingualizat ă. O cauză a apariț iei ocluziei inverse unilaterale poate fi o activit ate
rnusculară crescută asirnetrică. S -a demonstrat ca există o forță musculară mai
scăzută în rnușcătura copiilor în timpul dentiț iei mixte și că activitatea rnusculară
depinde foarte mult de sexul pacientu lui. Tratamentul ortodontic al ocluziile
inverse unilaterale urrnăreș te expansiunea arcadei și ulterior un tratament de
corectare a liniei medi ane ș i reabilitare funcț ională.

Fig. 3.11. Ocluzie inversă unilaterală .

• Ocluziile inverse bilate rale (Fig. 3.12) formate prin palatinizarea arcadei
superioare față de poziția normală a arc adei inferioare sunt acceptate în general,
dar poate fi încercată expansiunea rnaxilară rapidă pentru a î ncerca expansi unea
osului bazal maxilar, dar și cu aceste t ehnici există un grad mare de recidivă sau
chiar risc de formare a unei ocluzii inverse unilaterale. Aces t tip de ocluzii apar la
pacienții cu despică turi labio -maxilo -palatine operate. La aceștia se recomandă
expansiunea arcului superior prin întinderea ț esutului cicatriceal și se poate obț ine
cu ajutorul unui Quad Helix.

Fig. 3.12. Ocluzie inversă bilaterală.

Proalveolia maxilară ș i mandibular ă este un termen folosit în descrierea malocluzii lor
în care incisivii superiori și inferiori sunt p roînclin ați. Este mai frecv entă la anumite grupuri
rasiale (rasa neagră ) și se prezintă sub forma unui overjet mărit, datorat angulaț iei incisivilor.

26
Managementul est e dificil deoarece este necesară modificarea axului inci sivilor inferiori
și superiori ș i în acest caz recidiva fiind foarte mare. Dac a există incornpetență labială și rnuș chii
buzelor au o tonicitate favorabilă se poate spera la un rezultat stabil.

3.5. ANOMALII DE CLASA a II -a ANGLE
Anomaliile clasei a II -a Angle sunt tulburări de creștere la nivel scheletal ș i alveol ar.
Această clasă de anomalii prezintă două forme clinice: subdiviziunea 1 ș i subdiviziunea 2.
Aceasta cla sa de anomalii se caracterizează printr -un ra port molar distalizat, (Fig. 3.13 )
asociat deseori cu un tipar scheletal spec ific (retrognaț ie mandibulară) .

Fig. 3.13. Raport molar Clasa a II -a Angle. Raportul distalizat al molarilor ș i
retrognația mandibulară .

3.5.1. MALOCLUZIA CLASEI a II – a DIVIZIUNEA 1
Etiopatogenia acestu i tip de anomalie este cornplexă, de pinzâ nd de o multitudine de factori,
cât și de reac ția organismului la acțiunea lor.
– Factorul ereditar inftuențează apariț ia sindromului compresiunii de maxilar. Studiile pe
gemeni, î n special cele pe gemeni rnonozigoți au pus în evidență compresiunea de maxilar la
ambii membri ai cupl ului cu aceeaș i amp loare a pierderii transversale și a cornpensației sagitale.
Astefel, s -a observat și o corelație puternică între pacient și rudele cele mai apropiate susținâ nd
ipoteza unei transmiteri poligenice ale acest ei subdiviziuni ;
– Factori patologici locali precum caria dentară și complicațiile ei (edentații ) care
perturbă echilibru intra – și interarcadic în privinț a lungimii, lățimii și înălțirnii arcadei;
– Pierderea prematură a dinț ilor temporari superiori din z ona de sprijin deterrnină
rnigră ri ale moralilor primi perrnanenț i, cu i nstalarea ocluziei distalizate;
– Alirnentația artificială incorectă a sugarului inhibă producerea primei mezializări a
mandibulei și astfel, încă din dentiția ternporară se instalează ocluzia distaliz ată.
– Obic eiurile vicioase precum respiraț ia oral ă, sugerea degetului (Iirnba, buza inferioară,
suzeta) sau deglutiția atipică deterrnină apariț ia acestu i tip de anomalie dentornaxilară. Dacă
părintele nu intervine devreme î n corectarea a cestor obiceiuri, efecte le survenite pot aduce
rnodifică ri la nivel osos care ulterior la vârsta tânără sau adultă sunt mult mai greu de corectat și

27
pot necesita chiar ș i ajutorul chirurgiei ortognate . Sugerea degetului și alte obiceiuri vicioase
sunt întâ lnite des la copii .
Ca o regulă generală aceste obice iuri nu produc efecte negative în dentiția ternporară (un
copil cu acest obicei în vârstă de 3 sau 4 ani poate avea o dezvoltare norrnală dacă renunță
devreme), ci doar dacă se prelungesc în timpul denti ției permanent e (în jurul vâ rstei de 6 ani).
Cand copilul introduce degetul în gură , este de obicei introdus la un unghi în care apasă înspre
vestibular pe incisivii superiori ș i înspre lingual pe incisivii inferiori.(Fig. 3.14 )

Fig. 3.14. Efectele sugerii degetului a supra incisivilor și al dezvoltă rii ADM.

Modificările dentare sunt în directă corelație cu numă rul de ore pe care copilul le
petrece cu deg etul în gură și nu sunt influenț ate de magnitudinea presiunii .
Unii autori consideră că p resiunea negativă creată î n timp ul suptului nu este
responsabilă pentru constricția maxilară care de obicei acornpaniaz ă acest tip de anomalie.
Totuși presiunea cea mai mare se întâlneș te la nivelul comisurilor bucale, asta explicând de ce
arcada rnaxilară are de multe ori f orma unui ,,V" la pacienții care suferă de acest sindrom.
Degluti ția atipică , prin interpoziț ia limbii este alt obicei vicios care poate avea efecte
la nivel de ntar. Deoarece limba se sprijină pe faț a palatinal ă a incisivilor centrali în deglutiț ie
aceasta poate produce rnodificări ale axului, dacă poziția limbii este anterioară. Pacienții care
prezintă o poziție norrnală a limbii, chiar dacă deglutiția este atipică nu dezvoltă malocluzii.
În acelasi timp mai tr ebuie notat ca deglutiția a tipică este o fază de dezvoltare norrnală și
tranzitorie în evoluția fiecă rui copil .
Respir ația orală este considerată ca un alt agent etiologic al ace stui tip de malocluzie,
cu rnențiunea ca nu toți pacienț ii cu II/1 prezintă respirație orală . Încă nu est e clarificat î n
totalitate relația dintre respirația orală și mecanismele implicate în apariț ia acestui tip de
anomalie. Experimentele pe animale și cazurile d ocumentate la oameni de obstrucție nazală
bilaterală au pus în evidență o legătură cu creșterea m axilarului. Totuș i majoritatea ca zurilor
clinice sunt de obstrucț ii unilaterale și perioadele în care pacientu l este afectat sunt mult mai
scăzute.
Clinic (Fig. 3.15 ), aspectul facial este specific pentru copiii care sunt respirato ri orali,
dar poate fi di scret î n celelalte cazuri. Respiratorii oral sunt predispusș la mai multe
îmbolnăviri ale sistemului bronhio -pulmonar, anemii sau la puse e repetate de faringo –
amigdalită. Buza superioară este mult scurtată, palidă subțire, tracționată spre nas. Se observă

28
totuș i un facies adenoid, retrognatic, cu p rofil convex. Pielea este palidă, porneții sunt șterși,
buzele sunt î ntredeschise și lasă să se vadă incisivii superiori spațiaț i și vestibularizați. Buza
inferioară este rnărită de volum, și este poziționată î n spatele incisivilor superiori .
Incompetența labială este deseori prezentă. i ncisivii superiori sunt proiecta ți pe rosul buzei
inferioare sau stau anterior de buza inferioară. Șanț ul labio -mentonier este accentuat cu
mentonul hipodezvolta t sau retras. Limba este plasată anterior, între incisivi, contactând chiar
și buza inferioară .

Fig. 3.15. Caracteristicile profilului și ale poziției incisivilor în anomalia Clasa II
Angle subdiviziunea 1.

La nivel osos se obse rvă o clasa a II -a scheletală , datorită unei retrognaț ii
mandibulare, sau a unei scurtă ri a ramului vertical mandibular. La pacienți pot apărea două
profiluri de creștere rnandibulară, hiperdivergent ș i hipodiver gent. Etajul inferior este
rnicș orat, iar in traoral se observă vestibular izarea inc isivilor centrali, overjetul rnărit, ocluzia
adâncă (uneori pot apă rea impresiunile incisivil or inferiori pe mucoasa palatină).

3.5.2. MALOCLUZIA CLASEI a II – a DIVIZIUNEA 2.

Este anomalia dento -rnaxilară caracterizată prin supraocluzie accent uată ,
retrodenț ia tuturor incisivilor superiori sau numai a centra lilor, raport molar distalizat și
retrognație rnandibulară . Este considerată o anomalie cu un pronunțat caracter ereditar și
este anomalia dento -rnaxilară cea mai distinct evidențiată clinic ca entitate de sine
stătă toare.
În etiopatogenia sa sunt irnplicați factorii ereditari, țesuturile moi și factori dentari .
➢ Factorul ereditar , incontestabila influență g enetic ă a fo st demonstrat, prin studii
intrafamiliale sau pe perechi de gemeni mono – și bi-zigoți, t ransimterea fiind probabil
autosomal dorninantă cu penetranță incomplet ă și variabilitatea expresiei fenotipice.
Datorit ă întrepătrunderii influenței factorilor de mediu ș i genetici este greu de stabilit

29
clar gradul de determinism al unuia în parte, mai ales î n cazul sta bilirii unui plan de
tratament.
➢ Efectul țesuturilor moi asupra acestui tip de malocluzie este mediat de tiparul scheletal.
Dacă dimensiunea facială inferioară este redusă , linia buz ei inferioare va fi mai ridicată
comparativ cu coroana incisivilo r maxilari. Presiunea exercitată de buza inferioară este
unul dintre factorii ce țin de țesuturile moi ce intfuențează poziț ia incisivil or supe riori,
aceasta palatinizându -i.
➢ Cazurile în care incisivii laterali maxilari au o coroană mai scurtă , aceștia pot scăpa
de sub influența buzei inferioare și pot avea o înclinație norrnală. O relație interincisivă
de clasa a 2 -a poate fi rezultatu l unei retrognații bimaxilare cauzată de mușchi
hipertonici ai buzelor.
Oricare ar fi natura factorului etiologic , se consideră că acest tip de malocluzii sunt
stabile după încetarea perioadei de creștere ș i că sunt o problemă ce ț ine de perioada de
dezvoltare a organismului.
Aspectul facial este specific , cu etajul inferior rnicșorat în cele mai multe din c azuri,
șantul labio -mentonier e ste accentuat, mentonul e ste proeminent, buzele sunt subțiri, ocluzia
labială este ferrnă. Datorită retroclină rii incisivilor nasul poate părea proeminent, dar el este
în general normal. La unii pacienți mai poate apărea zârnbetul gingival .
Aspectul dentar este tipic. lncisivii centrali sunt înclinați spre palat și deseori incisivii
laterali aparent încalecă (deș i aceasta es te de fapt angulaț ia norrnală. Unii pacienț i mai pot
prezenta tot grupul frontal palatinizat și datorită ocluziei adânci dinții pot leza mucoasa palatină
sau gingia vestibulară a arcadei inferioare (Fig. 3.16 )

Fig. 3.16 . Înclina țile incisivilor centrali spre palat . Clasa II Angle subdiviziunea 2.

Tratamentul stabil al malo cluziei de clasa a II -a necesit ă reducția overbite -ului mă rit,
modificarea unghiului interincizal pentru a crea un stop ocluzal satisfacător Poziția incisivilor
poate fi modificată în două feluri: î nclinarea segmentului lab ial inferior (este mai instabilă ca
poziție) și înclinarea segme ntului superior sau o combinație a acestor două metode. Pentru
pacienții aflați în perioada de creș tere se pot opta pentru aparate funcționale care să stimuleze
creșterea mandibulară și să asigure expansiunea î n plan transversal a l maxilarului.
Daca pacien tul prezintă o conformație scheletală nefavorabilă și dacă creșterea a fost
terminată se poate opta pentru camuflarea anomalie i sau pentru chirurgia ortognată. Aceasta
presupune intervenții la nivelul mandibulei, pentru a -i crește dimensiunea antero -poster ioară.
Uneori pot fi necesare și intervenții la nivelul osului maxilar (dacă defectul scheletal este
mare) prin efectuarea unei fracturi Le Fort I

30
Tratamentul prin camuflaj implic ă extracția premolarilor și prezintă niș te
dezavantaje. Poate avea efecte neg ative asupra esteticii profilului, mărind unghiul nazo -labial,
dând impresia unui nas alungit. Pentru a evita rea acestora s-a propus crearea de spațiu prin
distalizarea molarilor superiori cu ajutorul aparatelor fixe.
Un studiu recent al tehnicilor de trat ament ale ortodonților din Anglia evidențiază că
91 % au recomandat extrac ții pentru un caz cu anomalie clasa II /1 cu overjet de 10 milimetri
deși nu existau î nghesuiri (Clark ș i co 1998). Dar evidențele arată că pe termen lu ng cazurile
tratate prin extrac ții au te ndința să ducă la inghesuiri aproape la fel de frecvent ca și cele în
care nu s -au făcut extracții iar uneori chiar mai des decâ t acestea ( Kahl -Nieke ș i co 1995).
Rațiunea ace stei conduite este probabil susținută de faptul că majoritatea ortodonț ilor
sunt învățați că dimensiunea și forma maxilarelor sunt moștenite, î n mare part e tratamentul lor
fiind influențat de această convingere.
Evident că dacă dinții sunt prea mari î n comparaț ie cu maxilarele unii vo r trebui
extrași. Multi ortodonți consideră că înghesuirea apare din cauza combinaț iei genetice dintre
oameni cu dinți și maxilare disproporționate, însă această afirmație este contrară evidenț elor
aduse, cu m este aceea ca dimensiunea dinților ș i a maxilarelor nu se constituie în cauza
primară a inghesuirilor ( Howe ș i co 1983).

31
CAP. 4.
TRATAMENTUL ANOMALIILOR DE CLASA A II -A ANGLE

Tratamentul acestui tip de anomalie trebuie să țină cont de evaluarea urrnătorilor
factori:
➢ vârsta pacientului (dacă acesta mai este în perioada de creș tere),
➢ gradul de gravitate a al anomaliei,
➢ stabilitatea rezultatului final .
Tratamentul precoce presupune intervenirea î n dentiția mixtă a pacientului .

Riscurile care pot apărea în aplicarea tratamentuuil în dentiția rnixtă:
– dacă copilul prezintă incornpetență la bială, contenț ia după terminarea tratam entului
ortodontic trebuie rnenținută un timp î ndelungat;
– dacă poziț ia incisi vilor superiori este rnodificată înaintea erupției caninilor, aceștia pot
fi afectați prin resorbț ie sau le poate fi modificat axul de eru pție;
– dacă reducerea overjetului a fost facută în dentiția ternporară , mai est e nevoie de
tratament ulterior în timpul dentiției permanent și poate apă rea riscul refuzului pacientului.

Tratamentul convenț ional este cel mai propice aplicat în timpul dent iției permanente,
până atunci pentru protecț ia incisivilor centrali se pot purta gutiere în timpul practică rii
sportu rilor. Principiul de tratament c el mai utilizat este crearea de spaț iu prin extracț ii dentare
ale premolarilo r și apoi aplicarea unor apara te fixe .
S-a consta tat totuși și că tratamentul poate exclude extracț ia premolarilor (dacă spaț iul
o permite) cu rezultate asernănătoare la nivel facial și cu diferențe mici în gradul de î nclinare
post-tratament al incisivilor .și apoi aplicarea unor aparat e fixe .
Tratarea formelor grave include împiedicarea creș terii maxilare și/sau stimularea
creșterii mandibulare (purtarea de head -gear), c amuflajul ortodontic (la pacienț ii care nu accept ă
chirurgia ortognată și cărora li s -a finalizat procesul de creștere ) sau chirurgia ortognată.

4.1. NON EXTRACȚIA.

Depinde de varsta pacientului, severitatea anomaliei, si de atitudinea pozitiva a pacientului
fata de tratament ( Fig. 4.1 ). Daca fac tot ceea ce Ii se cere se poate aproape garanta un rezultat
bun, insa da ca aparatele sunt mobile, si daca nu sunt purtate conform indicatiilor, progresul va fi
doar partial. Din acest motiv majoritatea ortodontilor prefera aparatele care nu cer o cooperare a
pacientului, cele fixate pe dinti. daca pozitia incisivilor superiori este rnodificata Tnaintea
eruptiei caninilor, acestia pot fi afectati prin resorbtie sau le poate fi modificat axul de eruptie: –
daca reducerea overjetului a fost facuta In dentitia ternporara, mai este nevoie de tratament
ulterior in timpul dentitiei pe rmanent 9i poate aparea riscul refuzului pacientului

Tratarea formelor grave include Tmpiedicarea cresterii maxilare si/sau stimularea cresterii
mandibulare (purtarea de head -gear), camuflajul ortodontic (la pacientii care nu accepta
chirurgia ortoqnata 9i carora Ii s -a finalizat procesul de crestere) sau chirurgia ortodontă.

32
4.2. EXTRACȚIE VERSUS NON EXTRACȚIE.

În multe cazuri alternativa extracție / nonextrație se dovedeș te una dificilă . Factorii ce
contri buie la luarea deciziei includ:
• gradul î nghesui rilor prezente ;
• efectul trata mentului asupra profilului buzelor;
• gradul de overbite
• statusul parodontal al pacientului,
• prezenta sau absenta edentafiilor sau a dinfilor compromi și.

Fig. 4.1. Pacientă la 21 de ani și 24 de luni mai târziu. Caz Non Extracț ie.

33
Este cunoscut faptul că raportat la craniu , fața cu aspect frumos și dinții drepți este poziționată
spre î nainte (Peck 1970) iar malocluzia se asociază cu un tipar descendent al creș terii faciale.
În ciuda acestui fapt aproape toate tratamentele ortod ontice trag dinții ș i maxilarele în jos ș i
spre înapoi.
Ortodonții clasici acceptăă este o asociere strânsă între postura cu gura deschisă ș i faciesul
lung neatractiv dar răspund că gura este ținută deschisă deoarece copilul a moș tenit un tipar de
creștere descendentă .
Sunt puține indicii care susțin această opinie, și cunoaștem că dacă nasul unui copil este
blocat , fața se va dezvolta pe o direcție descendentă. Creșterea maxilarului uneori își va scimba
direcția, fiind dovezi î n acest s ens ( Fig. 4.2) (Bjo rk 1966), ș i acest fapt este dificil de explicat
din punct de vedere genetic.

Fig. 4.2 Creștere verticală ( roș u). Creștere orizontală ( negru ).

34

PARTEA PRACTICĂ

Anomaliile dento -maxilare au reprezentat și continuă să reprezinte un d omeniu al
ortodonției ca specialitate medicală, motivat de frecvența acestora, de efectele asupra stării de
sănătate generală a pacientului și asupra esteticii faciale, precum și de implicațiile sociale pe
care le pot avea.
Una dintre cele mai des întîlnit e anomalii dento -maxilare este anomalia Clasei
II/1Angle (An Cl II / 1A).
Studiile epidemiologice au arătat că numărul copiilor afectați de An Cl II A constituie
20-30%, (30), iar conform datelor altor autori proporția malformației respective alcătuiește
35% -50% printre alte anomalii (105, 128, 133, 158), ponderea deținând -o anomalia Clasa
II/1 Angle –44,9% (30).
AnCl II/1A înglobează tulburări esențiale de creștere, de dezvoltare și funcționalitate a
maxilarelor, alveolelor, dinților și de dinamică mandi bulară, precum și dereglări estetice. Au loc
modificări faciale pronunțate, disproporții relevante faciale, de asemenea, tulburări dimensionale
ale maxilarelor .
Tactica optimală de tratament depinde în mare măsură de planificarea corectă,
volumul, termene le și metodele de tratament.
Tratamentul An Cl II/1 A cel mai frecvent este efectuat în două etape, ceea ce mărește
durata lui, deseori apar recidive, mai ales atunci cînd se folosesc dispozitivele mobile
funcționale (131, 136, 140, 143, 148, 153, 165, 209 ). Unele dintre dispozitivele ortodontice
influențează mai mult parametrii morfologici, altele – mai mult asupra indicilor funcționali.
Luînd în considerație durata mare de tratament, de asemenea, complexitatea
tratamentului acestei anomalii, este necesar să se elaboreze aparate ortodontice care ar influența
parametrii arcadelor dentare ale maxilarelor, precum și statutul funcțional și estetic, în același
timp.
Actualmente se disting 4 variante de tratament al An Cl II/1 A, în funcție de gravitatea
acesteia (Merrifield L.L.,1994.)
• Tratament fără extracții dentare, atunci cînd incongruiența inferioară nu depășește 0 –
3mm, fără necesitatea unei corecții cefalometrice, iar decalajul sagital la
nivelul molarilor nu depășește 1 -2 mm ; în această situație se re alizează distalizarea arcadei
superioare cu sau fără extracția molarilor M 3 superiori.
• Tratamentul se realizează cu extracția de 14, 24, 35, 45 cînd incongruiența inferioară
nu depășește 2 -3 mm și nu este necesară corecția cefalometrică, iar deficitul în z ona medie nu
depășește 3 -4 mm și raportul distal al dinților nu e mai mare de 4 mm.
• Situația este similară cu cea anterioară, dar raportul distal al dinților este de un
cuspid, în această situație se pot extrage numai premolarii 1 superiori și, eventual, i nferiori.
• Cînd incongruienta anterioară depășește 3 -4 mm și sunt prezente fenomenele
compensatorii ale Clasei II, prodenția anterioară și curba Spee prezintă soluția terapeutică,
presupune extracția premolarilor superiori și inferiori urmate de distalizare a arcadei
superioare.
Știința actuală a ortodonției este mereu în căutarea noilor terapii a An Cl II/1 A, fără
extracții dentare, prin perfecționarea sau elaborarea dispozitivelor cu care medicii ortodonți ar
avea posibilitatea să obțină spațiul necesar în plan transversal și sagital. În consecință, au fost
elaborate mai multe aparate pentru distalizarea molarilor (14, 22, 23, 48, 64, 84, 164) .

35
Toți autorii au urmărit un scop comun – cel de a propune aparate noi pentru a efectua
distalizarea dinților cu ca re să se facă mișcarea controlată a dinților cu efecte favorabile și cu
minimum de mișcări nedorite .
Un distalizator ideal ar trebui să ocupe cît mai puțin spațiu și, totodată, să nu deregleze
funcțiile biologice, adică se va efectua distalizarea corporat ă fără, sau cu un minimum de
tulburări ale țesuturilor moi.
Acțiunile terapeutice care vor antrena corectarea tulburărilor An Cl II/1 A vor viza
modificări la nivel scheletal, precum și la nivel dento -alveolar și ocluzal.
Mijloacele terapeutice ar trebui s ă se bazeze ulterior pe forțele fiziologice (musculare)
orientate prin intermediul unor aparate, pe utilizarea funcțiilor mecanice

36
BIBLIOGRAFIE

Acești autori vor fi introduși în text la partea teoretică

1. ADES A.G., JOON DEPH D. R., LITTLE R.M., et. al, A long -term study of the
relationship of third molars to changes in the mandibular dental arch. Am. J. Orthod.,
1990, v. 97, p. 323 -335.
2. ALEXANDER R.G., ȘINCLAIR P.S., GOATES L.J. Differential diagnosis and
treatment planni ng the adult non surgical ortodontic patient. Am. J. Orthod., 191, v.89,
Nr. 2, p. -95-102.
3. ANSE TUBA ALTUG -ATAC, DILEC ERDEM, Effect of three dimensional biometric
maxillary arches and cervical headgear on dentofacial structure. Eur. J. Orthod., 2007, v.
29, p.52 -59.
4. ANSE TUBA ALTUG – ATAC, DILEC ERDEM, Z ÜLEYHA MIRZEN ARAT: Three
dimensional biometric maxillary distalization arches compared with a modified Begg
intraoral distalization system. Eur. J. Orthod., 2008, v. 30, p. 73 -79.
5. ANGLE E. H. Class II/1 cas es: a rentgenocephalometric study. Eur. J. Orthod., 1990, v.
12, p. 74 -84
6. BASS N.M. Orthopedic coordination of dentofacial development in skeletal Class II
malocclusion in conjunction with edgewise therapy: parti I. Am. J. Orthod., 1983, v. 84,
N 5, p. 361 -383
7. BAUMRIND S, FRANZ R. The reliability of head film measurements Conventional
angular and linear measures. Am. J. Orthod., 1971, v.60, N 5, p. 505 -517.
8. BINDER R.C. The geometry of cephalometrics. J. Clin. Orthod., 1979 N 3, p. 258 -263.
9. BISHARA S.E., AN DREASEN G., Third molars: a review. Am. J. Orthod., 1983, v.83,
p.131 -137.
10. BJORK A., IENSEN E., PALLING N. MANDIBULAR gr owth and third molar
impaction.1966
11. BJORK A.,SKIELLER V. Facial development and tooth eruption. An implant study at
the age of puberty. Am. J. . Orthod., 1972, v. 62, p. 339 -383.
12. BURSTONE C., J. Lip posture and its significance in treatment planing. Am. J. Orthod.,
1967, v. 53, p. 262
13. BOBOC L. Tratamentul anomaliilor dento -maxilare prin tehnică. EDGWISE. Editura
medicală. București, 1997, 288 p.
14. BOBOC GH. Aparatul dento -maxilar, formare și dezvoltare. Editura medicală, București,
1996, 461 p.
15. BONNEFONT R., GUYAMARD F. A propos de periodes d -acceleration de la
croissance faciale. Rev. Orthop., Dento -facial, 1985, v. 19, N. 4, p. 465 -478.
16. BOL LA E., MURATORE F., CARANO A., BOWMAN S.S. Evaluation of maxillary
molar di stalization with the distal jet : a comparison with other contemporary methods.
Angle Orthod., 2002, v. 72, p. 481 -494.
17. BOLLA E., FILIPP M., ALATO CARANU, S.JAIY BOWMAN. Evaluation o f
maxillary molar distalization with the distal jet: A comparison with other contemporary
methods. Angle Orthod; 2002, v.72, №5, p.481 -484

37
18. BONDEMARK L., KUROL J. Distalization of maxillary first and second molars
simultaneansly with repelling magnets. Eur. J. Orthod., 1992, v. 14, p. 264 -272.
19. BRENCHLEY M. L., ARDAUN D. G. F. Investigations into changes in some
mandibular arches in the postdecidous dentition. Trans Br., Soc., Study Orthod., 1968, p.
50-80.
20. BRICKMAN C. D., SINHA P. K., NANDA R. S. Evaluation of Jones jig appliance for
distal molar movement. Am. J. Orthod ., and Dentofacial, Orthopedics 2000, v. 118, p.
529- 534.
21. BUSSICK T.J. MC NAMARA J. A. Dentoalveolar and skeletal changes associated with
the pendulum appliance. Am. J. Orthod ., and Dentofac ial, Orthopedics, 2000, v. 117, p.
333-343.
22. COCÎRLĂ E. Aparate ortodontice fixe (tehnici moderne). Ed. Medicală Cluj -Napoca,
2002, 295 p.
23. CHATEANU M. Ortopedie Dento -Facială. Fd. Julian Prelat, Paris, 1994, 364 p.
24. COHEN A. M. Skeletal changes during the tr eatment of Clasa II /1 malocclusions. Brit.
J. Orthod, 1983, v. 10, N 3, p. 147 -153.
25. COHEN A. M. A study of Class II division I malocclusions treated by the Andreson
appliance. Brit. J. Orthod., 1998, v. 12, N 3, p. 159 -165.
26. DAVIS E. C., A comparison of tw o maxillary molar distalization appliances
(unpublished master ‘s thesis). St. Louis, Mo: Departament of Orthodontics, Saint Louis
University, 2001.
27. DAVID J., POSWILLO D., SIMSON D. The craniosynosthoses, Berlin, 1982, 331 p.

28. DAWSON P. E. Evaluation, diagn osis, and treatment of occlusal problems 2 -nd Edition,
St. Louis: C.V. Mosby Company 1988, 680 p.
29. DLERKES D.D. An investigation of the mandibular third molars in orthodontic cases.
Angle Orthod., 1975, v. 45, p. 207 -212.
30. DOROBĂȚ V., STANCIU D. Ortodonție d ento-facială. Editura Medicală , București,
2003, 501 p.
31. HANDAN ALTUG, A.OSMAN BENGI, EROL ACN, SENIZ KARACAY. Dentofacial
effects of asymmetric headgear and cervical headgear with removable on unilateral molar
distalization . Angle Orthod., 2004, v.75, №4 , p.584 -592.
32. HAYDAR S., ÜNER O. Comparison of Jones jig molar distalization with extraoral
traction. Am.J.Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 2000, v.117, p.49 -53.
33. LOCATELLI R., BEDNAR J., DIETZ V.S., GIANELLJ A. A. Molar distalization with
superelastic N iti wire. J. of clinical Orthod,1992, v. 26, p. 277 -279.
34. LOW A., TAYLOR L. Muscle activity during function and its correlation with
craniofacial morphology in a sample of subjects with Class II Division I malocclusion.
Am. J. Orthod, 1989, v.10, N 3, p.204 -211.
35. MAMANDRAS A. H., Linear Changes of the maxillary and mandibular lips. Am. J.
Orthod., 1988, v. 94. p. 405 -411.
36. MAMANDRAS A. H., LENIZKY R. J. I., Facial changes in children treated with the
Activator appliance: A lateral cephalometric study. J. Cana d. Dent. Ass., 1989, v. 55, p.
727-730.
37. SAMPSON W., RICHARDS L., LEIGHTON B. Third molar eruption patterns and
mandibular dental arch crowding. Aust. Orthod., 1983, v.

38
38. Peck 1970
39. Howe si co 1983
40. (Kahl -Nieke și co 1995).
41. Clark și co 1998
42. Cauhépé și Coutant c itați de Darqué
43. (Moyers
Acestia sunt introdusi si trebuie cautate cartile sau îi scoatem și punem pe alții pe subiect

Partea Practica Bibliografie

44. SCHWARZE C.W. The influence of third molar germectomy: a comparative
long term study. London: Transactions of the Third International Orthodontic Congress,
1975, p.551 -562.
45. SHARON ORTON GIBBS, SHELOGH ORTON, HERRY ORTON. Eruption
of third permanent molars. Functional orthodontics and periodontal status Am. J.
Orthod., and Dentofacial Orthpedics 2001, v.119, N 3, p.239 -244.
46. SANG F., LANDES D. P. GLENNY A. M., SHELDON T. A. Prophylactic
removal of impacted third molars: an assessment of published reviews. Brit. Dent. J.,
1997, v.182, p. 339 -346.
47. STAGGERS J. A., GERMAN N., FORTSON W. M. A comparison of the
effects of first premolar extractions on third molar angulation. Angle Orthod., 1992, v.2,
p.135 -138.
48. STEPHENS R. G., KOGON S. L., REID J. A. The unerupted or impacted third
molar: a critical appraisal of its pathological potential. J. Can. Dent. Assoc., 1989, v. 55,
p. 201 -207.
49. THYER U., INGERVALL B., B ÜRGIN W. Does the mandible alter its
functional position during activator treatment. Am. J. Orthod., 1989, v. 96, p. 477 -484.
50. TRENOUTH M. J. A functional Appliance System for the Correction of Class
II Relationships . British. J. Orthod., 1989, v.16, p.169 -176
51. TWEED C. H. The Frankfurt mandibular incisor angle (FMIA) in orthodontic
diagnosis treatment planning and prognosis. Angle Orthod., 1954.
52. TYNDALL D.A., TURNER SH. P. Radiographic materials, methods and film
ordering patterns among orthodontic educators and private practitioners. Am. J. Orthod,,
1990, v. 97, p. 159 -167.
53. USEM T.T., YUKSEL S., OKAY C., GULSEN A. Effects of a three
dimensional biometric maxillary arch. Eur. J. Orthod., 2000, v.22, p.293 -298.

39
54. VEGO L. A longitudinal study of mandibular arch perimetre. Angle Orthod.,
1962, v.32, p. 187 -192.
55. VAN TREUENFELS H. Orofaziale Diskinesien als Ausdruckeiner gestorten
Wechselbeziehung von Atmung, Verdaung und Bewegung. Fortschr. Kieferorthop, 1985,
v. 46, N 3, p.1 91-206.
56. WRAGG P. F., JENKINS W. M. M., WATSON I. B., STIRRUPS D. R. The
deep overbite: Prevention of trauma. British dent. J., 1990, v. 168, p.365 -367.
57. YOGOSAWA F. Predicting soft tissue profile changes concurrent with
orthodontic treatment. Angle Orthod., 1990, v. 60, p.199 -206.
58. ZACHRISSON B. Third generation mandibular bonded lingual 3 -3 retainer. J.
Clin. Orthod, ,1995, v.28, 103, p.39 -48.

40