Margaretha Geertruida Zelle

Biografie

Margaretha Geertruida Zelle s-a născut pe 7 august 1876 în Leeuwarden, Olanda, fiind al doilea din cei patru copii ai lui Adam Zelle și Antje van der Meulen. Tatăl, Adam Zelle, era un negustor mândru și avea un magazin de pălării, iar căsătoria cu Antje van der Meulen i-a oferit o poziție socială bună. Fiica lui, Margaretha, a fost copilul preferat, feblețea lui, fiind alintată ”mica orhidee”. Când aceasta a împlinit 6 ani, Zelle i-a oferit drept cadou o trăsurică trase de capre (bokkwagon), un cadou extravagant pentru acele vremuri.

În 1889, când afacerea dă faliment, începe declinul familiei și Margaretha se confruntă cu pima dezamăgire din viața sa: tatăl său este nevoit să plece la Haga, fără familie, pentru a lucra. Această plecare însă, a fost pentru ”mica orhidee” echivalentă cu o părăsire. Deși după 10 luni de la plecare Zelle se întoarce, situația financiară a familiei este una precară, iar armonia din familie a dispăut cu totul, astfel că, în 1890, are loc separarea legală celor doi soți, copiii rămânând cu mama, până la moartea acesteia. După ce Antje a murit, copiii au fost trimiși la rude, doar gemenii ajungând la tatăl lor, în Amsterdam. Margaretha ajunge să locuiască cu nașul ei, moment când are parte de o altă dezamăgire dureroasă: tatăl o respinsese a doua oară.

La începutul anului 1892 familia Visser, cei care o aveau în grijă, au trimis-o la o școală cu internat din Leiden, de unde în 1893 a fost exmatriculată deoarece avuse o relație amoroasă cu directorul școlii Wybrandus Haanstra. Acesta avea 51 de ani, era căsătorit, în timp ce Margaretha avea doar 16 ani. Acesta este momentul în care tânăra a aflat că drumul spre aflarea fericirii este să oferi plăcere bărbaților.

Nemaifiind dorită de familia Visser, Margareth pleacă la alte rude, în Haga, un oraș total diferit de orășelul Friesland, cu magazine multe, bulevarde mari și cu un aer cosmopolit. Aici este locul unde vede anunțul matrimonial al ofițerului Rudolf MacLeod, proaspăt venit din Indii, doritor să găsească o tânără pentru căsătorie. Aceștia se întâlnesc și se îndrăgostesc inevitabil: ea tânără, frumoasă, foarte atrăgătoare, iar el un bărbat distins, în uniformă, pașaportul ei spre o viață mai bună. În 11 iulie 1895, aceștia se căsătoresc, după ce au obținut acordul tatălui Margarethei, iar primul copil, Norman John, s-a născut în 1897, acesta fiind urmat de Jeanne Louise, născută în 1898.

Mariajul celor doi nu a fost unul fericit, MacLeod fiind un bărbat foarte gelos, violent, iar odată ajunși în Java, acesta a început o relație extraconjugală cu o nativă. În anul 1899, Margaretha are parte de o nouă lovitură: cei doi copii sunt loviți de o boală necunoscută (sunt suspiciuni cum că ar fi fost otrăviți sau că s-ar fi molipsit de o boală tropicală). Băiatul moare rapid, dar Jeanne Louise este salvată în ultimul moment la spital. Nu după mult Margaretha se îmbolnăvește de frebră tifoidă, dar acesta nu este un motiv destul de bun pentru soțul ei de a se purta mai bine cu aceasta, dimpotrivă, o acuză de moartea fiului lor și de faptul că medicamentația ei este prea scumpă. Acum este momentul în care doamna MacLeod realizează că nu aceasta este tipul de viață pe care l-a visat. Reîntoarsă în Olanda, aceasta cere divorțul, pe care îl și obține, precum și custodia fetei lor și pensie alimentară. MacLeod începe un proces de defăimare a fostei sale soții, dând anunțuri în ziar prin care declara că aceasta l-a sărăcit.

Găzduită de rudele sale, nu prea binevoitoare, Margaretha decide că vrea să plece la Paris pentru a-și schimba viața. În 1903 ajunge în capitala franceză și intră în lumea divertismentului, lucrând la circ. Aici es deprinde tainele dansului oriental și își reinventează identitatea, transformându-se în Mata Hari, dansatoarea orientală.

2.Mata Hari

În 13 martie 1905 Mata Hari debutează pe scena din Paris, unde face senzație cu costumația și mișcările senzuale pe care le făcea, creând un mix de erotism și misticism în reprezentațiile ei. Timp de 7 ani, până în 1912, aceasta dansează regulat, faima ei cuprinzând toată Europa. Ajunsă la 30 de ani, cu corpul îmbătrânit, Mata Hari devine o curtezană, distrând bărbații. Relațiile ei cu diferiți politicieni, militari cu rang înalt, și chiar și cu prinț german îi asigură o viață exact așa cum a visat: luxurioasă, extravagantă, fiind dorită și adorată, dar mai târziu, toate acestea îi vor cauza mari probleme. Deși mai existau curtezane în Paris, relațiile ei cu serviciile secrete franceze sunt cele care îi vor contura căderea.

Cu două luni înainte de începutul Primului Război Mondial, la 23 mai 1914, Mata Hari a avut un spectacol pe o scenă în Germania, actul său fiind considerat unul vulgar de unii membrii ai audienței. Griebel, un polițist german este trimis să analizeze toate aceste aspecte, dar acesta se îndrăgostește de frumoasa dansatoare și se hotărăște să o scoată afară în siguranță. Acesta este momentul în care povestea devine cu două tăișuri: unii afirmă că Mata Hari a fost spion german trimis să spioneze în Franța pentru Germania, iar de cealaltă parte, alții afirmă că ea nu a fost niciodată spion german. La două zile de la începerea războiului, Mata Hari pleacă de urgență din Germania, acțiune considerată a fi suspicioasă, dar pe care ea o explică prin faprul că gemanii nu erau prea bineprimitori cu străinii, iar datorită faptului că a locuit în Franța mult timp, se consideră franțuzoaică, și acesta este motivul pentru care s-a reîntors la Paris.

Ajunsă la Paris, Mata Hari îl întâlnește pe cel care este considerat a fi marea ei iubire: Vladmir Masloff, un soldat rus, cu 18 ani mai mic decât ea. Deși trăiau o frumoasă poveste de iubire, Vladimir a fost trimis pe câmpul de luptă, aceasta fiind o altă dezamăgire pentru frumoasa olandeză. Tânărul rus a fost rănit pe câmpul de luptă și internat într-un spital din Vittel, și deoarece era o zonă de război, Mata Hari avea nevoie de permis special pentru a-și vizita iubitul. În aceste circumstanțe, ea îl cunoaște pe Georges Ladoux, comandantul serviciului de contraspionaj francez, care îi propune să devină spion francez, datorită numeroaselor legături și cunoștințe pe care aceasta le are. Mata Hari acceptă să obțină informații pentru francezi, fiind enumerate trei motive pentru care a acceptat: dorința de a obține acces la iubitul ei, adrenalina și aventura obținute astfel, dar și aspectele financiare.

La acea vreme era destul de neobișnuit ca o femeie să devină spioană, acesta fiind și unul din motivele pentru care Mata Hari era unică în ochii societății. Ladoux decide să o trimită la Brussels, unde aceasta cunoștea un om de afaceri care îi putea obține accesul la Generalul Moritz von Bissing, responsabil de ocuparea Belgiei de către germani, pe care trebuia să îl seducă pentru a obține informații strategice. Din cauza războiului, aceasta trebuia să călătorească în Belgia prin Anglia, Spania, Olanda și din nou Anglia, unde MI5 a arestat-o în Folkestone, odată ce a acostat în port, fiind acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. MI5 căutau un spion german, Clara Benedix, care semăna izbitor cu Mata Hari, iar faptul că aceasta își schimbase numele din Margaretha Geertruida Zelle era o suspiciune în plus. Serviciul britanic l-a contactat pe Ladoux pentru a confirma identitatea și tabăra în care aceasta era, dar francezul nu a susținut-o, afirmând că o suspecta de legături cu nemții, anganjându-o doar pentru a o putea deconspira.

Câțiva istorici care consideră că Mata Hari a spionat pentru nemți susțin că aceasta s-a întâlnit cu locotenentul Wilhelm Canaris (care în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a fost șeful serviciilor secrete germane) în Spania și că acesta a fost cel pentru care spiona. Cu toate acestea, nu există dovezi clare care să susțină această supoziție.

La finalul anului 1916, Mata Hari s-a întâlnit cu un militar german important: maiorul Arnold Kalle, pe care a încercat să îl seducă pentru a obține informații importante pentru francezi. Acesta i-a spus că un submarin cu ofițeri germani și turci va acosta în zona Marocului. Cu toate că era o informație importantă, aceast era deja cunoscută de Ladoux. La schimb, Hari i-a transmis maiorului Kalle că Franța nu era mulțumită de Aliați și că primăvara viitoare va avea loc o nouă ofensivă. Nici această informație nu a fost foarte apreciată, deoarece era deja cunoscut faptul că Aliații vor iniția un atac în primăvară.

Reîntoarsă la Paris, Mata Hari se aștepta la o recompensă financiară considerabilă, dar Ladoux i-a transmis faptul că informația era deja cunoscută și că nu valorează nimic. În tot acest timp, serviciile franceze au interceptat um mesaj de la Kalle către superiorii săi, în care îi informa diverse, aceste informații fiind primite de la Hari, care avea deja și un nume de cod: H- 21. Cu toate acestea, nu există destule dovezi care să ateste veridicitatea informațiilor trimise de Kalle, unii istorici afirmând că acest fapt a fost inventat de german.

3.Procesul

În data de 13 februarie 1917, Mata Hari a fost arestată în Paris, fiind supusă la 17 interogări de către procurorul militar Pierre Bouchardon. A fost închisă timp de 8 luni în închisoarea Saint-Lazare din Paris, în condiții primitive, fiind ținută izolată de restul prizonierilor. În iulie 1917 a fost adusă în fața Palatului de Justiție, principala probă incriminatorie fiind mesajul lui Kalle interceptat de francezi, plus câțiva martori. Hari a fost prezentată de acuzare ca fiind o femeie promiscuă și imorală, care a dus o viață desfrânată, imagine care nu a fost deloc una favorabilă cazului ei, cu atât mai mult cu cât opinia publică condamna persoanele acuzate de spionaj.

Cu toate acestea, Mata Hari a avut un martor care a avut o declarație în favoarea ei, un fost iubit, membru al Ministerului de Afaceri Externe Francez. Această depoziție însă nu a ajutat-o foarte mult în timpul procesului, fiind găsită vinovată de spionaj împotriva Franței și obligată să plătească costurile procesului. În următoarele trei luni aceasta a făcut apel la sentință, fără niciun rezultat pozitiv însă.

În 17 octombrie 1917 Mata Hari a fost adusă în fața plutonului de execuție, format din 12 soldați. Într-un final aceasta și-a acceptat sentința, dar nu a dorit să fie legată la ochi, dorind să arate că știe cum să moară. Un martor aflat la fața locului, Henry Wales, a declarat pentru International News Service că ”Mata Hari nu a murit ca un actor sau în mișcare, cum ne-am putea imagina că mor oamenii când sunt împușcați. Ea nu și-a aruncat mâinile în sus sau înainte. În schimb, ea a părut că s-a prăbușit…nemișcată și cu fața întoarsă spre cer.”

4.Concluzii

Mata Hari este o figură despre care s-au scris romane și s-au făcut filme, și care va dăinui de-alungul timpului, trezind curiozități și creând întrebări, multe care nu vor avea niciodată un răspuns concret și sigur. Viața ei tumultoasă și intrigile create în jurul ei au făcut din ea un personaj deosebit de important în timpul Primului Război Mondial. Dansatoare exotică și curtezană, cu amanți de rang înalt, este ironic faptul că nu a fost un bun spion, fiind ușor manipulată de cei mai experimentați decât ea. Deși există păreri conform cărora a fost spion german, împotriva Franței, dovezile care să ateste acest fapt sunt foarte puține, la fel cum nu putem afirma cu certitudine contrariul.

Pat Shipman spune despre Mata Hari că ”acesta era singurul final posibil pentru povestea ei”, deoarece “o femeie ca ea nu putea să îmbătrânească, să se urâțească și să ducă o viață casnică și liniștită. Fluturii care trăiesc în lumina soarelui mor devreme.”

Bibliografie

Cărți:

Pat Shpiman, Mata Hari:Femeia Fatală, editura Nemira, București, 2010

Neil Root, Twentienth-Century Spies, Summersdale Publishers, United Kingdom, 2010

Ernest Volkman, Spies: The Secrets Agents Who Changed the Course of History, John Wiley&Sons, Inc, 1994

Surse electronice:

Mata Hari- nașterea unei legende http://www.descopera.ro/cultura/2304233-mata-hari-nasterea-unei-legende

Mata Hari- spioana cu o mie de fețe http://www.historia.ro/exclusiv_web?portert/articol/mata-hari-spioana-o-mie-f-e-video

Mata Hari First Great Women Spy https://www.youtube.com/watch?v=OcjQHCc2bEA