Mares Valentin Marian Sparanghel (2) [623093]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
MASTER
Specializarea: Controlul și Expertiza Alimentelor
Ecologice Halal și Kosher

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator Ș tiințific:
Conf. Univ . Dr. Constanța STRASSER
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
MASTER
Specializarea: Controlul și Expertiza Alimentelor
Ecologice Halal ș i Kosher

CONTROLUL CALITĂȚII LA SPARANGHEL

Coordonator Ș tiințific:
Conf. Univ . Dr. Constanța STRASSER
Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………… ……..4
CAPITOLUL I
1.1 Producț ia de sparanghel la nivel mondial………………………………………………… …….6
1.2 Producț ia de sparanghel la nivel e uropean………………………………………………… …11
1.3 Producția de sparanghel î n Romania…………………………………… ……………………17
CAPITOLUL II
2.1 Tehnica de cultivare a spara nghelui………………………………………………………….18
2.2 Grupe de soiuri de sparanghel…………… …………………………………………………..22
2.3 Inființ area culturii de spara nghel……………………………………………………………..24
2.4 Boli și dăunăto ri…… ………………………………………… ………………………………26
2.5 Recoltarea sparanghe lui………………………………………………………………………29
CAPITOLUL III
3.1 Standarde Europene. …………………… ………………………………… …………………..31
CAPITOLUL IV
4.1 Concluzii ……… ……………………………………………………………………… ……..40
4.2 Recomandă ri…… …………………………………………………………………………… .41
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………….. ..42

4
INTRODUCERE

Sparanghelul este cunoscut înca din antichitatea greacă atâ t pentru calitățile lui culinare
cât și pentru calitățile curative puternic puse în valoare în special în perioada Evului Mediu.
S-au descoperit i lustrate datând din antichitate ce înfațisau sparanghelul ca și ofrandă
egipteană, deasemenea aces ta era cunoscut în Siria și Spania.
Sparanghelul aparține familiei de plante cu flori Asparagaceae, precum și a unui tip de
legume obținute dintr -o specie din genul Asparagus, în special lăstari tineri de Asparagus
Officinalis. Asparagus officinalis est e o cultură perenă care este productivă timp de 15 ani sau
mai mult după înființare. Acesta provine de -a lungul coastelor din Europa și Asia și a fost cultivat
de peste 2000 de ani.
Legumele sunt folosite în scopuri culinare datorită gustului delicat și în scopuri medicale,
având proprietăți: diuretice prin creșterea ratei de eliminare a urinei corporale, antioxidante,
anticancerigene, cardioprotectoare, anticoagulante; îmbunătațește sănătatea tractului digestiv și a
colonului, acționează și asupra creier ului ameliorând semnele depresiei, protejează împotriva
apariției premature a cataractei, stimulează apetitul și elimină toxinele de la nivelul ficatului.
În epoca Renașterii, sparanghelul era etichetat ca și afrodisiac, și prin urmare era interzis
călug ărilor.
Sparanghelul conține puține calorii și are un nivel scăzut de sodiu. Este o bună sursă de
vitamina B6, calciu, magneziu, zinc și o sursă de fibre dietetice, proteina, beta -caroten, vitamina
C,vitamina E, vitamina K, tiamină, riboflavină, fier, fos for, potasiu, cupru ,mangan și seleniu
precum și crom, un mineral care determină capacitatea insulinei de a transporta glucoza din sânge
în celule. Apa reprezintă 93% din compoziția sparanghelului. .
Până în 1469, sparanghelul a fost cultivat în mănăstire le franceze și a fost mai greu de
observant în Anglia până în 1538 , și în Germania până în 1542.
Sparanghelul este cultivat cu success în întreaga lume, începând cu America de Nord și de
Sud, Europa și până în țările continentului Asiatic unde se obțin pr oducții superioare atât
cantitativ cât și calitativ.

5
Se cultivă pentru consumul în stare proaspătă, conservare prin frig, conservare în soluț ii
saline sau prin deshidratare/atomizare.
În țara noastră este considera tă “legumă rară” f iind consumată sezonie r cu precă dere în
Ardeal dar și în jurul marilor orașe: București, Cluj, Craiova, Arad, Timiș oara . În ultimii ani,
sparanghelul, în special în formă conservată a început să fie consumat și în restul țării,pă strandu –
și caracteristicile lui de legumă ”de l ux”.
Deși cultura de sparanghel are o durată economică de aproximativ 10 -15 ani, nu necesită
lucrări de înaltă specializare și este mai puțin atacată de boli și daunători faț a de alte specii
legumicole, acesta este puțin cultivat pe plan national având o arie foarte restransă. Culturile sunt
semnalate în special în jurul marilor oraș e și pe suprafețe foarte mici făcând ca sparanghelul să
fie o legume puțin răspândită, deci, puțin cunoscută de că tre consumatori.
Sparanghelul este adaptabil în z onele temperate unde temperatura scăzută sau seceta determină o
perioadă de repaus a culturii. Intervalul optim pentru germinare este de 16 până la 30 grade
Celsius, temperatura minimă de germinare este de 10 grad e Celsius în timp ce temperatura
optimă de germin are este de 24 grade Celsius. Mugurii de spara nghel se formează la temperaturi
între 16 și 32 grade Celsius.
Sparanghelul necesită o bună alimentare cu apă dar nu tolerează solurile umede. Este sensibil la
îngheț astfel încât zonele expuse la sfârșitul pr imăverii și înghețului timpuriu ar trebui evitate
dacă se obține un randament ridicat. Solul preferat de sparanghel este cel adânc, în mod rezonabil
fără pietriș, un nisip fin de lut cu materie organică rezo nabilă. Drenarea bună este esenț ială.
Solurile so lide cum ar fi pământul argilos ar trebui evitate.
Recolta de sparanghel necesit ă o adâncime de înrădă cinare mai mare de 1,5 m.
Prima recoltă se produce în primăva ra celui de -al treilea an de la pl antare(coroa ne de 1 an). Un
randament potențial î n al treilea an ar fi de 1000kg/ha, î n al patrulea an de 2000kg/an , iar în al
cincilea și în urmă torii ani de 3000 kg/an.

6
CAPITOLUL I
1.1 PRODUCȚ IA DE SPARANGHEL LA NIVEL MONDIAL

In 2003 principalele șase ț ări producă toare de sp aranghel erau China cu o producție
anuală de 5,5 milioane tone, reprezentând 87% din producția mondială din același an. China este
urmată de Peru cu o producție de 189000 tone reprezentâ nd 3 % apoi Statele Unite ale Americii
cu o producț ie de aproximativ 84000 tone – 2% ș i Mexic c u 61000 tone -1%.
China este cel mai mare producator la nivel mondial de sparanghel. In principal
sparanghelul produs în Chi na este cel alb dat de preferință î n consum iar cel verde este produs î n
arii limitate. China deasemenea dev ine un jucator important pe piaț a de export a sparanghelului
exportând în peste 50 de țări sparanghel procesat și nu în stare proaspătă , principalul im portator
fiind Uniunea Europeană .
Tabel 1.1-Date privind suprafața recoltată și producție în anii 2013 -2016 în China
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations
An Suprafață recoltată (ha) Producț ie(tone)
2013 1330608 7003328
2014 1318749 6901604
2015 1367965 7549612
2016 1390846 7682797

Grafic 1.1 -Evoluț ia suprafe ței recoltate , producț ie de sparanghel China
010000002000000300000040000005000000600000070000008000000
2013 2014 2015 2016Suprafață recoltată(ha)
Producție(tone)

7
In Peru datorită climei favor abile cultura de sparanghel crește pe întreaga perioadă a
anului, 40% fiind verde și exportată că tre Statele Unite ale Amer icii iar restul de 60% este albă și
exportată î n Uniun ea Europeană. In 2003 î n Peru cu ltura de sparanghel a devenit lider la export
cu o valoare de 206 milioane $ devansâ nd cafeaua.
Tabel 1.2- Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Peru
Sursa:FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations
An Suprafața
recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 33673 383144 124462
2014 31919 377701 133002
2015 33870 369032 129332
2016 31967 378306 123292

Grafic 1.2 -Evoluția suprafe ței recoltate ,producție ș i export ului de sparanghel Peru

050000100000150000200000250000300000350000400000
2013 2014 2015 2016Suprafață recoltată(ha)
Producție(tone)
Export(tone)

8
Mexic , al doilea cel mai mare exportator de sparanghel din lume, a raporta t că exporturile
de sparanghel din 2003 a u atins nivelul de 47.657 tone și au fos t prognozate la 50.000 de tone în
anul 2004, în creștere cu aproximativ 5% față de 2003 datorită așteptă rilor, cererii internaț ional e
constant e și producț iei ample. Datele c omerciale mexicane nu reflectă niciun export către Japonia
sau Uniunea Europeană .
Tabel 1.3- – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Mexic
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations
An Suprafața
recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 17829 126421 97931
2014 20438 170225 129655
2015 22232 198075 105738
2016 24791 216871 141158

Grafic 1.3 – Evoluția suprafe ței recoltate , producție ș i export ului de sparanghel Mexic

050000100000150000200000250000
2013 2014 2015 2016Suprafață recoltată(ha)
Productie(tone)
Export(tone)

9
Statele Unite ale Americii produc în principal sparanghel verde în timp ce California
produce în mod tradițional 80% din cultură , urmată de Washington . Producția din S.U.A. este
estimată la 52000 de tone în 2003, în scădere cu aproape 10% față de anul 2002 . Producătorii din
S.U.A și reprezentanții industriei acuză în principal declinul industriei din S.U.A. asupra
importurilor din Peru, datorită preferin țelor comerciale acordate pentru Peru.

În 1991, Statele Unite ale Americii au implementat Legea privind preferințele comerciale
din Ande (ATPA) pentru a oferi stimulente agricultorilor din Peru pentru a produce alte culturi
decât coca , ingredientul brut utilizat pentru producerea cocainei. ATPA a permis numeroa selor
produse agricole peruviane să intre în SUA fără taxe vamale .

De asemenea SUA investeș te aproximativ 60 de milioane de dolari pe an în Peru (aproape
prin intermediul USAID) pentru a ajuta fermierii să crească și să -și dezvolte industria de
sparanghel și alte culturi co nsiderate ca alternative la cacao .
In iunie 2004 reprezentantul St atelor Un ite ale Americii(R -WA) a solicitat Comisia
Internațională de Comerț pentru a investiga impactul importurilor de spara nghel din Peru. El a
declarat că ATP A a devastat industria americană de sparanghel.
In 1991 câ nd a fost implementat ATPA, Washington -ul a avut 32000 de acri de
sparanghel. In 2004 cifra a scăzut ajungâ nd la aproximativ 13300 de acri.

In 2003 exporturile de spara nghel au fost de 12.987 de tone în scădere cu 2% față de 2002
și cu 41% mai puțin față de 1944 potrivit statist icilor Departamentului de Comerț din S.U.A.
Exporturi le de sparanghel din ianuarie până î n luna mai 2004 au fost de 10.141 tone, în
scădere cu 10% în aceeași perioadă din 2003.
Cele mai importante reț ele de export sunt Canada, Japonia și Elveț ia. Anul trecut 60% din
exporturile de sparangh el din S.U.A au fost expediate în Canada și aproximativ 25% ș i respectiv
10% au fost exportate în Japonia și Elveț ia.

10

Tabel 1.4 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016 în S.U.A
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations

An Suprafața
recoltată (ha) Producț ia(tone) Export(tone)
2013 9910 34560 36462
2014 9630 33700 38633
2015 8780 28530 29460
2016 8900 31980 37507

Grafic 1.4 -Evoluția suprafeței recoltate , producției și export ului de sparanghel S.U.A

0500010000150002000025000300003500040000
2013 2014 2015 2016Suprafață recoltată(ha)
Producție(tone)
Export(tone)

11
1.2 PRODUCTIA LA NIVEL EUROPEAN

Germania este cel mai important producă tor de sparanghel din Uniunea Europeană
începâ nd cu anul 2016 având o suprafață recoltată de 22 000 de ha urmată de Spania cu o
suprafață recoltată de aproximativ 12 000 de ha, l ocul trei este ocupat de Italia cu o supra față de
aproximativ 6500 de ha în timp ce ultimul loc este o cupat de Finlanda cu o sup rafață de recoltare
de 26 de ha conform FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations.

In ceea ce privește producția de sparanghel î n anul 2016, pe primul loc se află Germania
cu o producție de 120000 de tone urmată de Spania având o pr oducț ie de aproximativ 60 000 de
tone, Italia cu o producț ie de aproximativ 48000 de tone, Franța cu o producție de aproximativ
21000 de tone iar pe ultimul loc se află Finlanda cu o prod ucție de 13 tone de sparanghel conform
FAOSTAT -Food and Agriculture Or ganization of the United Nations.

Țările care exportă cea mai mare cantitate d e sparanghel sunt reprezentate în primul râ nd
de Spania cu un export de 17 0 00 de tone de sparanghel urmată de Olanda cu un export de 15500
de tone de sparanghel ș i de Italia cu un export de 8500 de tone de sparanghel .

In Germania cea mai mică producț ie de sparanghel a fost în anul 1975 de 14410 tone /an,
în timp ce cea mai mare s-a inregistrat î n anul 2016 de 120014 tone/an . Analiza în ceea ce
priveș te suprafața recoltată de sparanghel , producț ia precum și exportul în diferiș i ani este
prezentată î n grafic ul 2.1.

12
Tabel 2.1 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Germania
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations

An suprafață recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 19634 103107 3990
2014 20122 114090 4240
2015 20594 113613 3990
2016 22274 120014 4687

Grafic 2.1 – Evoluție a suprafe ței recoltate , producț ie, și export ului de sparanghel Germania

020000400006000080000100000120000140000
2013 2014 2015 2016Zona recoltata
Productie
Export

13
In Franța cea mai mică cantitate de sparanghel a fost în anul 2013, de 18465 tone/an, î n
timp ce, cea mai mare cantitate s -a inregistrat în anul 1969 de 71125 tone/an . Analiza în ceea c e
privește suprafața recoltată de sparanghel,producția precum și exportul în diferiți ani este
prezentată î n grafic ul 2.2.
Tabel 2.2 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Franța
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations
An Suprafața
recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 4495 18465 3547
2014 4484 20559 3908
2015 4352 20089 4536
2016 4369 20701 4374

Grafic 2.2 – Evoluția suprafeței recoltate , producț ie, și export ului de sparanghel Franț a

0500010000150002000025000
2013 2014 2015 2016Suprafata recoltata
Productie
Export

14
In Italia cea mai mi că cantitate de sparanghel s -a înregistrat în anul 1986 de 21850
tone/an, în timp ce cea mai mare cantitate a fost în anul 1971 de 49270 tone/an. Analiza în ceea
ce privește suprafața recoltată,producț ia de sparanghel și exportul în diferiț i ani este prezenta tă în
graficul 2.3 .
Tabel 2.3 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Italia
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations

An Suprafața
recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 5560 37188 5824
2014 6313 43357 6736
2015 6397 44055 6107
2016 6476 43719 8531

Grafic 2.3 – Evoluția suprafe ței recoltat e, producție i și export ului de sparanghel Italia

050001000015000200002500030000350004000045000
2013 2014 2015 2016Suprafata recoltata
Productie
Export

15
In Spania cea mai mică cantitate de sparanghel s -a înregistrat în anul 1961 de 15000
tone/an, în timp ce cea mai mare cantitate a fost î n anul 1 990 de 104500 tone/an. Analiza în ceea
ce priveș te suprafața recoltată, producția de sparanghel ș i exportul în diferiț i ani este prezentată î n
graficul 2.4
Tabel 2.4 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016
în Spania
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations

An Suprafața
recoltată (ha) Producț ie(tone) Export (tone)
2013 9900 48700 15983
2014 10112 48814 19853
2015 11251 58771 21465
2016 11613 59881 17382

Grafic 2.4 – Evoluția suprafe ței recoltat e, producție i și export ului de sparanghel Spania

0100002000030000400005000060000
2013 2014 2015 2016Suprafata recoltata
Productie
Export

16
In Olanda cea mai mică producț ie de sparang hel s -a înregistrat în anul 1962 de 4345
tone/an, în timp ce cea mai mare cantitate de sparanghel a fost în anul 1993 de 20000 tone/an.
Analiza producției în ceea ce priveș te suprafața recoltată , producț ia de sparanghel și exportul în
diferiți ani este prezentată î n graficu l 2.5.
Tabel 2.5 – Date privind suprafața recoltată, producția și exportul în anii 2013 -2016 în
Olanda.
Sursa :FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations

An Suprafața
Recoltată (ha) Producț ie(tone) Export(tone)
2013 2591 16000 15354
2014 2642 15900 13651
2015 2944 17100 14535
2016 2994 18600 15469

Grafic 2.5 – Evoluția suprafe ței recoltate ,producție i și export ului de sparanghel Olanda

02000400060008000100001200014000160001800020000
2013 2014 2015 2016Suprafata Recoltata
Productie
Export

17
1.3 PRODUCȚIA DE SPARANGHEL ÎN ROMÂNIA
În România cultura sparanghelului nu este atat de raspandita. Sparanghelul este considerat
“legumă rară” fiind consumată sezonier cu precadere în Ardeal dar și în jurul marilor orașe:
București, Cluj, Craiova, Arad, Timișoara . In ultimii ani, sparanghelul, în special în forma
conservată a încep ut să fie consumat și în restul țării,păstrandu -și caracteri sticile lui de legumă
”de lux”.
Cea mai mare plantatie de coroane de sparanghel este înființată de un fermier german în
județul Giurgiu, comuna Băneasa. Suprafața de cultivare este de 100 de ha. Cultura arată bine,
condițiile de sol și mediu sunt foarte bune, astfel încât anul viitor suprafața cultivate urmează să
fie dublată.
Sparanghelul mai este cultivat de încă doi fermieri unul roman și unul italian pe suprafețe
mici, în judetu l Buzău și în comuna Comana.
În judetul Buzău, fermierul roman a înființat o plantație de 4500 mp pe care se cultivă de
mai mulți ani. O mare parte a afacerii o reprezintă vânzarea coroanelor de care sunt interesate mai
ales persoanele care dețin suprafeț e mici și doresc sa își cultive singuri.
În comuna Comana, fermierul Italian a înființat prima plantație în anul 2012 extizându -se
în fiecare an suprafața cultivată . În prezent sunt 5500 de plante cultivate. Aceste produce
sparanghel verde și alb.
În Româ nia înființarea unei plantații de sparanghel începe cu comandarea coroanelor.
Pentru 1000 mp este nevoie de circa 3000 de plante, iar la un cost mediu de 0,70 de euro
investiția se ridică la 2100 euro.
Se pun cam patru coroane de sparanghel la metro linear cu o distanță între rânduri de 1,5m
pentru că în anul 2 crește până la 1,6 m și îi trebuie spațiu.

18
CAPITOLUL II

2.1 TEHNICA DE CULTIVARE A SPARANGHELULUI
Sparanghelul are puțini dăunători sau boli și poate fi cultivat fără pesticide artif iciale
făcând o cultivare relativ ușoară pentru a creș te organic.
Managementul bun al ierbii în special în timpul înființării culturii este esenț ial pe ntru
promovarea creșterii sănătoase , randamentul satisfăcător ș i pentru calitate .
Producția organică de sparanghel implică dezvoltarea unui sistem functional care asigură o
fertilitate adecvată menținând în același timp o gestionare eficientă a buruienilor. Un stand de
sparanghel bine gestionat poate rămâne productiv timp de 15 ani sau mai mult.
In ge neral sparanghelul este o plantă care necesită mai multă atenț ie, de aceea trebuie să
ținem cont de câ teva aspecte : sparanghelul preferă solurile ușoare , nisipoase sau semi-nisipoase,
bine drenate; planta de spa ranghel este o specie rezistentă la fluctuații de t emperatură , suportând
cu bine chiar ș i iernile reci; acesta nu suportă umezeala , și se va uda moderat doar în caz de
neces itate; dacă se cultivă sparanghel verde nevoia de lumină este ridicată , de preferat terenuri cu
expoziție sudică iar sparanghelul alb trebuie ferit de lumina solară pentru a nu se î nverzi.
Există două metode de cultivare a sparanghelului : prin se mințe sau prin coroane .
Folosind semințele procesul durează mai mult și nu se oferă siguranța unei culturi
uniforme. Se obțin puieți ce pot fi transplantați pentru înființarea unei culturi noi. Astfel terenul
se pregătește din toamnă prin arătura adâncă ș i primava ra se discuie și se nivelează . Însămânțarea
se face în luna aprilie când temperatura solului depășeste 15 g rade Celsius. Semințele se pun pe
brazde adânci de 3 până la 4 cm distanțate la 30 cm , cu 5 până la 7 cm între semințe pe rând,
apoi se udă moderat. Plantele vor răsări î n 20 până la 25 de zile.
În me toda de cultivare prin coroane acestea ar trebui să fie mari cu multe rădăcini de
depozitare și muguri, reprezentate prin figu ra 1. Fiecare mugur va produce în cele din urmă un

19
lăstar. Rădăcinile de depozitare conț in niveluri c rescute de zahăr care hrănesc lăstarii în curs de
dezvoltare. Cu cât coroana est e mai mare cu at ât planta va fi mai viguroasă .

Figura 2.1 – coroană de calitate superioară
Irigarea p e parcursul cresterii ferigene î n tim pul verii este foarte importantă deoarece în
această perioadă zahărul este transformat în carbohidrați și în cele din urmă este depozitat în
radacină la sfarș itul sezonului.
Coroanel e sunt deobicei plantate manual la o distanță de 12 cm cu mugurii în sus în
brazde de 4 până la 5 picioare distanță ( 9000 până la 11000 de coroane pe acru ) .
Adâncimea optimă pentru plantarea coroanei este de 6 pâ nă la 8 cm reprezentată in figura
2.

Figura 2 .2-Construcția tipică a brazdei ; X=coroana, F=ingrasaminte( 2 -3cm sub fundul brazdei)

20
Plantarea la adâncime mai redusă provoacă producerea de lăstari de diametru mai mare și
răsărirea este întarziată. În plus, cu cât coroanele cresc în masă ele “migrează” în sus fiind mai
sensibile la îngheț în timpul apariț iei pri mului lăsta r.
Plantarea coroanelor mai aproape de 12 cm are ca rezultat reducerea dimensiunii și
calității lăstar ilor, in timp ce la o distanță mai mare de 18 cm poate avea ca rezultat lăstari mai
mari dar mai puț ini pe acru.
După plasarea în brazde se acoperă coroanele cu 2 până la 3 cm de pământ reprezentat î n
figura 3. B razda se umple treptat atunci când apar l ăstarii.

Figura 2.3- Plantarea coroanelor: (1) Coroane în poziție verticală cu adâncimi de 6 până la 8 cm cu rădăcini
răspâ ndite; (2) acope rire cu 2 cm de pământ; (3 si 4) umplere treptată pe masură ce plantele cresc
Până la sfarșitul sezonului brazdele ar trebui să fie completate cu pământ în întregime deș i
frunzele de sparanghel aflate î n curs de d ezvoltare nu ar trebui niciodată î ngropat e.
Buruienile provoacă cea mai mare problemă î n creearea unui pat de sparanghel din
coroane. Toate buruienile perene trebui e eliminate î nainte de a planta orice sparanghel. Un
erbicid adecvat aplicat imediat dupa acoperirea coroanelor trebuie să controlez e buruienile până
când sparanghelul este suf icient de mare pentru a fi cultivat ușor și în siguranță .

21
Sparangheul verd e se cultivă pe teren drept însă pentru cel alb terenul se va bilona pentru
a împiedica pătrunderea luminii la lăstari iar aceștia rămân albi până când ajung la suprafața
solului când vor fi recoltaț i.
Sparanghelul se cultivă pentru lăstarii săi etiolați c are se obțin normal în lunile aprilie -mai
fiind consumați ca preparate speciale (fine și scumpe) sau sunt folosiți de i ndustria alime ntară
pentru conserve. Valoarea alimentară a acestora este deosebită fiind vorba de lăstari în plină
creștere pe baza substanțelor de rezervă din rizom . Fiind vorba de o specie perenă și de înființarea
unor plantații de lungă durata, î n tehnica culturii se disting doua etape esențiale care determină
cel mai adesea specializarea unităț ilor producat oare: producerea material ului săditor și înființarea
și întreț inerea culturilor.
Producerea puieț ilor se face de regula în pepiniere specializate de că tre case producatoare
cu tradiție în selecția și înmulț irea sp aranghelului. De calitatea puieților depinde în cea mai mare
masură reusita plantaț iilor. Sortar ea materialului are loc pentru îndepărtarea plantelor bolnave și
pe cât posibil a celor fem ele considerate ca fiind mai puț in pro ductive. Pentru producerea
puieților se folosește o sămânță corespunzatoare standardelor cu facul tatea germinativă de
minimum 70% ș i nu mai veche de 3 ani.
Temperatura solului pentru a asigura o bună germinație a semințelor trebuie să fie de cel
puțin 10 grade Celsius optim 20 -30 și maximum 32 de grade Celsius. În pepiniere se realizează
un asolament de 4 ani pentru prevenirea contaminării solului și a puieților cu Rizochtonia ș i
Fusarium c care reprezi ntă boli specifice .
Pregătirea terenului se referă la fertilizarea de bază care trebuie sa fie moderată ca și la
cea fazială fără a depă si 50 -60 de kilograme de azot la hectar iar fosforul și potasiul se
administrează în funcție de analizele solului dupa ce terenul se ară adânc la 30 -32 cm și se
pregătește la suprafață un pat germinativ corespunză tor.
Epoca de semănat este primavara câ nd temperatu ra solului se situează peste 10 grade
Celsius respectiv în lunile martie -aprilie pentru producere a puieților de 1 și 2 ani. Pentru puieții
care urmează a se livra la 18 luni, semănatul se face în lunile iunie -iulie. Pregătirea seminței
înainte de semanat i nclude tratarea semințelor cu substanțele indicate de către specialiș tii

22
fitopatologi. Î n unele c azuri mai ales la semănatul târziu este bine ca semințele să fie stratificateî
înainte de semă nat sa u bine umectate.

2.2 GRUPE DE SOIURI

Soiurile de sparanghel pot fi clasificate în trei categorii : sparanghel verde, sparanghel alb
și sparanghel violet.
Sparanghelul verde este cea mai comună categorie de sparanghel care se găsește în Statele
Unite ale Americii și este cel mai des întalnit în supermarketuri. Lăstarul variază de la foarte
subțire la f oarte gros. Specia cea mai des întalnită este J ersey King. Acesta are lăstarul cu
diametrul mediu ș i o lungime de 7 până la 8 cm. Acest soi este apreciat pentru aroma ș i pentru
faptul ca este foarte productiv.
Un alt so i este Jersey Knight care are lăstari lungi și subțiri ajungând la 8 până la 10 cm.
Soiul Jersey Gia nt are un diametru foarte gros și lăstarii sunt scurț i.
Mary Washington este de asemenea un soi popular cu lă stari d e dimensiuni medii ce are o
creștere rapidă ș i randament ridicat.
D’Argenteuil este un s oi italian mai rar care prezintă lăstari subțiri ș i muguri de culoare
roz. A cest soi este disponibil numai î n State le Unite ale Americii din seminț e.

23
Sparanghelul alb este cea mai preferată categorie în Europa. Lăstarii sunt lipsiți de lumină
prin menținerea murdăriei în jurul plantei. Fă ră lumină plantele nu pot produce clorofilă și prin
urmare rămân î n culoare alba. Orice varie tate de sparanghel va produce lăstari al bi atâta timp câ t
nu este expus la lumină. Este considerat o delicatesă în special î n Germania.
Diferenț a dintre sparanghe lul alb și cel verde este că primul este cultivat într -un mediu
întunecat.
Figura 2.4 -Sparanghel alb,verde,violet
Sparanghelul violet este soiul care se gasește cel mai frecvent în Anglia și în Italia. Acesta
produce lăstari groș , purpurii care sunt în general mai dulci datorită conț inutului d e zahăr mai
mare și mai delicat decâ t soiurile de spa ranghel verde. Cu toate acestea plan tele produc un număr
mic de lă stari.
Purpl e Passion este cea mai frecventă varietate de sparanghel. Lăstarii de sparanghel violet
își pierd deobicei culoarea atunci când sunt gătiț i foarte mult timp. Unii oameni prefer ă să
mănâ nce sparanghelul violet brut sau în salate astfel încat să își păstreze culoarea unică .

24
2.3 ÎNFIINȚAREA PLANTAȚ IEI DE SPARANGHEL

Fertilizarea de bază se face pentru o plantație de lungă durată administrâ nd: gunoiul de
grajd bine descompus, 60 -80 de tone la hectar; superfosfat – 400 kilograme la hectar; sulfat de
potasiu descompus – 200 kilograme la hectar. Pe solurile acide se administrează ș i 300 de
kilograme de amendamente cu calciu la he ctar. Pregătirea terenului se realizează prin desfundat,
la adâ ncimea de 35 -40 cm, cu care ocazie se încorporeaza și î ngrășămintele administrate anterior .
Pregătirea de primavără , timpuriu, se face prin lucrarea cu combinatorul și graparea,
pentru afânare ș i distru gerea buruienilor. Deschiderea șanț urilor de plantare se face la interval de
1,4 -1,5 metri unul de altul, în funcție de cerințele mașinilor utilizate în continuare. Orientarea
șanțurilor se face, dacă este posibil, pe direcția nord -sud. Dimensiunile șanțurilor: adâncime de
35 cm, lăț ime de 35-40 cm și lungime în funcț ie de teren.
Pregătirea șanț urilor de plantare prin: mobilizarea solului pe fundul șanțului, cu cazmaua,
la adâ ncimea de 10 -15 cm; distribuirea d e gunoi de grajd bine descompus î n strat de 10 cm
grosime; crearea pe fundul șanț urilor a unor biloane de 7 -8 cm înălțime î n vederea plantă rii;
pichetarea locurilor pentru plant are, longitudinal, pe mijlocul șanțului la 40 -50 cm interval prin
înfigerea unor picheti de lemn. La distanțe de 1,4 -1,5 metri între rânduri și 40 -50 cm î ntre plante
pe rând se asigură o desime de 17,5 -18 mii plante la hectar. Numa rul de plante la hectar
influențează în mare masură producț ia ce se va realiza.
Fasonarea puieților la plantare se referă la înlaturarea prin tăiere a rădăcinilor răsucite și
subțiri, scurtarea rădă cinilor prea lungi. Tratarea puieților înainte de plantare î mpotriva
rizoctoniozei cu hipoclorit de sodiu s au potasiu timp de 10 -15 minute după care urmează
tratamentul împotriva fuzariozei prin îmbăierea puieților într -o soluț ie rec omandată de către
specialiș tii fitosanitari .

25
Plantarea puieților se face prin următoarele operații succesive: așezarea puieților în dreptul
picheților de pe șanț pe direcția rândului cu rădăcinile cât mai răsfirate ; acoperirea rădă cinilor cu
un strat de pământ de 6 cm grosime; presărea cu mâna a stratul ui acoperitor pentru un contact cât
mai bun al rădăcinilor cu solul; udarea puieților plantați cu circa 2 -5 litri de apă în funcție de
umiditate.
De la înființ are până la intrarea în producție care are loc î n anul al treilea sunt necesare
urmatoarele lucrări :
Anul I : completarea golurilor; udatul rar și numai în cazuri de secetă extremă; plivitul;
cosirea tulpinilor în toamnă; acoperirea râ ndurilor plantate cu gunoi paios sau cu frunze;
acoperirea treptată a șanțurilor cu pământ astfel că până în toamna primului an șanțul să rămână
necompletat numai pe o adâ ncime de 10 cm;
Anul al II -lea: aceleași lucrări ca în anul I; completarea șanțurilor până la nivelul
suprafeț ei terenului;
Anul al III-lea: aceleași lucrări ca în anii I și II; primavara se fertilizează prin încorporarea
o data cu prima prasilă , a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus; confecționarea biloanelor
pe direcția rândurilor de plante, cu înălțimea de circa 35 cm pentru a asigura condiții pentru
înălbirea lăstarilor care vor creș te.

La spa ranghelul verde nu este necesară confecționarea de biloane pentru îngălbenire ci
numai pentru susținerea plantelor la o înălțime redusă de 10 -15 cm.
Pentru devansarea producț iei se po t aplica mai multe metode: mulcirea biloanelor
primavara timpuriu în cursul lunii martie cu folie de P.E. neagra de 30 -50 microni gros ime sau
alte folii; prin confecț ionarea de tune luri din folie de mase plastice cu aportul căldurii solare;
cultivarea în b acuri în incinte climatizate asemănătoare sistemului de forțare a andivelor;
cultivarea în solarii încalzite î n sistem f oarte intensiv (Belgia, Olanda și Franț a).

26
2.4 BOLI ȘI DĂUNĂTORI
BOLI
Rugina -Puccinia asparagi DC este o boala care apare pe toate parț ile aeriene ale plantei.
Primele simptome apar primavara de timpuriu de regulă în aprilie -mai pe lăstarii tineri și pe
tulpini sub forma unor pete puțin proeminente galbene -portoca lii, ovale, dispuse izolat sau î n
grupuri – picnidiile s i edidiile ciupercii.

Figura 2.5 -Rugina –Puccinia asparagi
In preajma înfloririi la circa 2 -3 săptămâni de la apariț ia ecidiilor se formează numeroase
pustule oval -alungite, prafoase, brune -roscate, constituite din uredosporii ciupercii.
In condiții favorabile numărul lor este atât de mare încât confluează și formează pe tulpini
pustule lungi de 1 -2 cm. Spre sfârș itul verii apar numeroa se pustule negricioase, dispuse în șiruri
alcatuite din teleutosporii ciupercii.
Aceste pustule sunt acoperite la în ceput de epiderma care mai tarziu se sfâșie. Atacurile
intense determină îngălbenirea, ofilirea și uscarea prematură a plantelor.

27
Rizoctonioza
Primăvara, o parte din muguri nu se mai dezvoltă, rămân scurți, tari, de culoare brună.
Porțiunea bazală a tulpinilor și suprafața rădăcinilor se acoperă treptat cu o pâslă miceliană, sub
formă de manșon, de culoarea drojdiei de vin. Mai târziu, la suprafața țesuturilor atacate apar
corpușoare tari, de circa 5 mm în diametru, de culoare brună sau brună -roșcată, de forme
variabile (scleroțiile), care înlesnesc identificarea bolii.
DĂUNĂTORI
Gândacul albastru al sparanghelului – Crioceris asparagi L.
Dăunător în stadiul de larvă și adult, atacă lăstarii și semințele care îi servesc ca sursă de
hrană. După atac plantele se îngălbenesc, își reduc ritmul de creștere și dau producții scăzute.
Specie cu două generații anuale, iernează în stadiul de adult î n sol, formele hibernale apărând în
câmp pe parcursul lunilor aprilie -mai.
Ponta este depusă izolat sau în grupe de câte 3 -8 ouă, pe frunzele și lăstarii de sparanghel.
Împuparea are loc în sol, într -o căsuță de pământ. Noii adulți apar la sfârșitul lunii iunie -începutul
lunii iulie și dau naștere la cea de a doua generație care apare pe parcursul lunilor august –
septembrie, formă sub care iernează. Adultul este de 5 -6 mm lungime, cu cap albastru metalic,
antene negre, pronot brun -roșcat cu două pete negre, elitre galben -pal, larve de 6 -8 mm, are
culoarea cenușiu -verzui, corpul ușor bombat.

Figura 2.6 -Gândacul Crioceris asparagi L.

28

Gândacul roșu al sparanghelului – Crioceris duodeci mpunctata L .
În stadiul de larvă și adult atacă lăstarii și fructele. Plantele atacate se opresc din creștere,
se îngălbenesc și dau producții scăzute. Specie cu două generații pe an, iernează în sol în stadiul
de adult. Adulții apar în câmp pe parcursul lunii mai.
Ponta este depusă izolat pe fructele și lăstarii de sparanghel. Adult de 5 -7 mm, are corpul
cărămiziu, antene negre, elitre prevăzute cu striuri. Larva este roșcat -gălbuie, capul și toracele
negre. Adultul și larvele sunt iubitoare de lumină puternică și tem peraturi ridicate.

Figura 2.7 Gândacul Crioceris Duodecimpunctata L.

Gândacul sparanghelului – Crioceris qua tuordeci mpunctata L.
Larvele și adulții atacă lăstarii, vârfurile de creștere și semințele cu care se hrănesc.
Culturile atacate se dezvoltă tard iv și dau producții reduse. Specie cu două generații anuale,
iernează în sol în stadiul de adult.
Aceștia apar în câmp la începutul lunii mai. Împerecherea are loc pe parcursul lunii iunie,
etapa de înflorit a culturilor de sparanghel. Ponta este depusă p e ramificațiile tulpinilor. Adulții
apar pe parcursul lunii iulie, iar cei din a doua generație, în septembrie, dar nu părăsesc lojele

29
nimfale decât în luna aprilie a anului următor. Adulții și larvele sunt iubitoare de lumină
puternică și temperaturi ridi cate. Toate aceste specii de coleoptere se combat chimic prin
aplicarea a 1 -2 tratamente foliare la apariția în masă a adulților .

Figura 2.8 – Gândacul Crioceris Quatuordecimpuntata L.

2.5 TEHNICA DE RECOLTARE
Tehnica de recoltare este in funcț ie de tipul de sparanghel, astfel:
La soiurile pentru lăstari înalbiți, recoltarea se face în fiecare dimineață, manual,
deschizând o gropiță în jurul lăstarului care a ajuns sa împingă la su prafața bilonului și apoi se
secționează lăstarul de la bază cu ajutorul unor cuțite speciale. După scoaterea lăstarilor se refa ce
bilonul, locul se umple cu pământ manual sau mecanic și se nivelează . Este important ca
recoltarea lăstarilor înalbiți să se producă înainte ca vârful acestora să depășească nivelul solului
din bilon. Imediat dupa secționare lăstarii etiolați se pun în coșuri umbrite cu pânză pentru a nu fi
expuși la lumină .

30
La soiurile pentru lă stari verzi, recoltarea se face când aceș tia au lungimea de 18 -25 cm
(în funcție de soi) î nainte ca solzii acoperitori ai lăstarilor să se desfacă . La aceste tipuri de soiuri
se poate face și recoltarea mecanizată .
Sparanghelul se recoltează în perioada 15 mai – 15 iunie, când iese la suprafața biloanelor
și se taie la 20 – 22 cm. Se face o gropiță lângă lăstar ș i se va taia la lungimea potrivită cu
ajutorul unei unelte speciale.
Recoltarea spara nghelului verde este mult mai ușoară cu singura grijă de a nu lăsa solzii
care acoperă lăstarii să se desfacă .
Sparanghelul este o p lanta cu perisabilitate ridicată , ramane proaspat 3 – 4 zile la
temperaturi de 2-5 grade C elsius .
Epoca de recolta re: la culturile de sparanghel în câmp deschis, recoltarea începe în al II –
lea an de la înființarea plantației și se efectuează după aceea î n fiecare an.
Durata recoltarii: în anul trei perioada de recoltare este de 20 de zile iar în anii urmă tori
poate ajunge chiar la 40 de zile.

Figura 2.6 -Tăierea Sparanghelului

31
Condiționarea recoltei este măsura prin care lăstarii recoltați se sortează după lungime și
grosime, se egalizează în funcție de vărful lor secționând segmentele bazale și se fac legături de
0,5-1 kilograme. Lă starii sunt foart e perisabili, fiind necesar ca între recoltare și desfacere să fie
un interval cât mai scurt asi gurându-se tempe raturi reduse în spațiile de condiț ionar e, mijloacele
de transport, spațiile de vâ nzare. Pentru industrializare se folosesc atât lăstari sortați (conserve
speciale), cât ș i segmente baz ale (subproduse cu sparanghel).

CAPITOLUL III

3.1 STANDARDE EUROPENE
DEFINIȚ IA PRODUSULUI
Prezentul standard se aplică la lă starii din soiurile cultivate din Aspar agus officinalis L,
care urmează să fie livrate consumatorului în stare proaspată , sparanghelul pentru prelucrarea
industrial ă fiind exclus.
Lăstarii de sparan ghel sunt clasificați în patru grupe în funcț ie de culoare:
1. Sparanghel alb;
2. Sparanghel violet,cu vârfuri de culoare între roz și violet sau purpuriu și o
parte din lăstar de culoare albă ;
3. Sparanghel viol et/verde, o parte a acestuia având colorație violetă ș i verde;
4. Sparanghel verde cu vârfurile și cea mai mare parte a lă starului de culoare
verde;
Acest standard nu se aplică sparanghelului verde ș i celui violet/ver de cu diametrul mai
mic de 3 mm și sparanghelului alb ș i celui violet c u diametrul mai mic de 8 mm, ambulate în
mănunchiuri uniforme sau pachete unitare.

32
PREVEDERILE PRIVIND CALITATEA
Scopul acestu i standard este definirea cerinț elor de calitate pentru sparanghel după
preparare ș i ambalare.

A. Cerinte minime
În toate clasele sub rezerva unor prevederi special e pentru fiecare clasă și a
toleranțelor premise, lăstarii trebuie să fie:
– Intacț i;
– Sănă tosi; se exclude produsele afectate de putrezire sau deteriorare care nu
mai sunt corespunzatoare pentru consum;
– Fără vătămări provocate de spă larea necorespunzatoare (lăstarii au fost
spălati , dar nu au fost înmuiaț i);
– Curați, practic lipsiți de orice materie straină vizibilă ;
– Proaspeț i, cu aspect și cu miros proaspă t;
– Practic liberi de paraziț i;
– Practic liberi de văt ămări provocate de paraziț i;
– Practic fără lovituri;
– Fără umezeală exterioară anormală, adică”uscați” adecvat în cazul în care
au fost spălați sau răciți cu apă rece;
– Lipsiți de orice miros și/sau gust stră in;
Tăietura de la baza lăstarilor ar trebui să fie cât mai curată posibil.
În plus lă starii nu trebuie să fie nici goi pe dină untru, despicați, cojiți, nici rupți. Cu
toate acestea, micile crăpături apărute după recoltare sunt premise în cazul în care nu
depășesc limitele specificate la A.”Toleranț e de calitate”
Starea sparanghelului trebuie să fie astfel încâ t:
– Să reziste la transpo rt și manipulare;
– Să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaț ie

33
B. Clasificare
Sparanghelul se împarte î n cele trei clase definite mai jos:
Clasa “Extra”
Lăstarii din această clasă trebuie să fie de calitate superioară, foarte bine formați ș i
practic drepți. Având î n vedere caracteristicile normale a le grupei din care fac parte, vârfurile
lor trebuie să fie foarte compacte.
Pe lăstari sunt p ermise numai câteva urme foarte slabe de rugină, care pot fi
îndepărtate de către consu mator prin cojir e normală .
Pentru sparanghelul din grupa “albă”, vârfurile și lăstarii trebuie să fie albi; pe lăstari
este permisa numai o tentă de roz palid.
Sparanghelul verde trebuie să fie în întregime verde.
La lăstarii din această clasă nu este permisă nici o urmă de aspect lemnos.
Tăietura de la baza lăstarilor trebuie să fie câ t mai perpendicular posibil . Cu toate
acestea, pentru a îmbunătăț i prezentarea, atunci cand sparanghelul este împachetat în
mănunchiuri, firele de sparanghel de la ext erior pot fi ușor teșite, în cazul în care teșitura nu
depăș este 1cm.
Clasa I
Lăstarii din această clasa trebuie să fie de bună calitate și bine formați. Este permis ca
aceștia să fie puțin curbați. Având î n vedere caracteristicile normale ale grupei din care fac
parte, vârfurile lor trebuie să fie compacte.
Pe lăstari sunt p ermise urme slabe de rugină, care pot fi îndepartate de către
consumator prin cojire normală .
Pentru sp aranghelul din g rupa”alb”, pe vârfuri și pe lăstari poate aparea o tentă roz
palid.
Sparanghelul verde trebuie să fie verde pe cel puț in 80% din lungimea lui.

34
Pentru sparanghe lul din grupa”alb” nu sunt admiși lăstarii lemnoș i. Pentru celelalte
grupe este admis aspectul le mnos în partea inferioară, cu condiția ca acest aspect să dispar ă
prin cojirea normală de către consu mator.
Taietura de la baza lăstarilor trebuie să fie câ t mai perpendicular posibil.
Clasa II
Această clasa cuprinde lăstarii care nu se califică pentru i ncluderea î n clasele
superioare, dar care satisfac cerinț ele minime specificate mai sus.
Comparații cu lăstarii din clasa I, lăstarii din această clasă pot fi mai puțin bine
formați, mai curbați și având î n vedere caracteristicile normale a le grupei din ca re fac parte,
vârfurile lor pot fi uș or deschise.
Sunt p ermise urme de rugină, care pot fi îndepărtate de către consumator prin cojire
normală .
Vârfurile sparang helului “alb” pot avea o colorație care include o tentă verde .
Vârfurile sparangh elului “violet ” pot avea o tentă verde palid.
Spranghelul verde trebuie să fie ver de pe cel puț in 60% din lungimea lui .
Lăstarii pot fi ușor lemnoș i.
Taietura de la baza lăstarilor poate fi ușor oblică .

PREVE DERILE PRIVIND CLASIFICAREA DUPĂ DIMENSIUNI
Dimensiunea se stabilește în funcție de lungimea și diametrul lă starului.
A. Dimensionar ea după lungime
Lungimea lăstarilor trebuie să fie:
– De peste 17 cm pentru sparanghelul lung;
– De 12 până la 17 cm pentru sparanghelul scurt;

35
– De peste 12 cm pentru sparanghelu l din clasa II aranjat, dar nu în
mănunchiuri î n ambalaj;
– De sub 12 cm pentru vâ rfurile de sparanghel
Lungimea maximă permisă pentru sparanghelul alb ș i violet este de 22 cm , iar pentru
sparanghelul violet/verde de 27 cm.
Diferența maximă ca lumgime a lăstarilor amba lați în mănunchiuri strâns legate nu
trebuie să depășească 5 cm.

B. Dimensionarea după diametru
Diametrul lăstarilor trebuie măsurat în punctu l median al lungimii lor.
Diametrul minim și dimensionarea trebuie să fie:
Tabel 3 .1-Diametrul minim și dimensionar e sparanghel alb și violet
Sursa : Regulamentul (CE) nr. 2377/1999 al Comisiei din 9 noiembrie 1999 de stabilire a
standardului de comercializare pentru sparanghel
Clasa Diametrul minim Dimensionarea
Extra 12 mm Variație maximă de 8 mm
între lă starul cel mai subțire și
lăstarul cel mai gros din
același pachet sau din același
mănunchi
I 10 mm Variație maximă de 10 mm
între lăstarul cel mai subțire și
lăstarul cel mai gros din
același pachet sau din același
mănunchi
II 8 mm Nici o prevedere privind
uniformitatea

36
Tabel 3 .2-Diametrul minim și dimensionarea sparanghel violet/verde și verde
Sursa : Regulamentul (CE) nr. 2377/1999 al Comisiei din 9 noiembrie 1999 de stabilire a
standardului de comercializare pentru sparanghel

Clasa Diametrul m inim Dimensionarea
Extra si I 3 mm Variație maximă de 8 mm
între lăstarul cel mai subțire și
lăstarul cel mai gros din
același pachet sau din același
mănunchi .
II 3 mm Nici o preveder e privind
uniformitatea.

PREVEDERI PRIVIND TOLERANȚ ELE
Pentru p rodusele care nu satisfac cerinț ele clasei indicate la fiecare pachet, sunt
permise următoarele toleranțe privind calitatea ș i dimensiunea:
A. Toleranț e de calitate
Clasa “ Extra”
5% din numă rul sau greutatea lăstarilor care nu satisfac cerinț ele c lasei, dar care se
conformizează cerințelor clasei I sau în mod excepțional care se încadrează în toleranțele
pentru clasa respectivă sau care prezintă crăpături ușoare necicatrizate apărute după recoltare
Clasa I
10% din numărul sau greutatea lăstarilor care nu sati sfac cerinț ele clasei, dar care se
conformează cerințelor clasei I sau în mod exceptional care se încadrează în toleranț ele cla sei
respective sau care prezintă crăpături uș oare necicatriza te aparute după recoltare.

37
Clasa II
10% din numărul sau greutatea lăstarilor care nu satisfac nici cerințele clasei, nici
cerințele minime, dar exclusiv lăstarii afectaț i de pu trezire sau orice alte deteriorări care îi fac
inadecvaț i pentru consum. Pe lan ga acest procent de 10% menționat anterior, este permisă o
toleranț a suplimentară de 10% din număr sau greutate pentru lă starii go i pe dinauntru sau care
prezintă crăpături foarte ușoare datorate spă latului.
În niciun caz nu se permite un procent mai mare de 15% lăstari goi pe dinăuntru în
fiecare pachet sau mă nunchi.
B. Toleranț e de dimensiune
Pentru toate clasele: 10% din numărul sau greutatea lă starilor care nu corespund
dimensiunii indicate ș i care se abat de la limitele de lungime specificate cu maximum de 1 cm
în lungime ș i 2 mm în diametru.

PREVEDERILE PRIVIND PREZ ENTAREA
Uniformitate
Conț inutul fiecarui pachet, pachet unitar sau mănunchi din același pachet ar trebui să
fie uniform și să conțină numai sparanghel de aceeaș i origine, calitate, grupă de culoare și
dimensiune (în cazul î n care dimensionarea este oblig atorie )
Cu toate acestea, în ceea ce privește culoarea, lăstarii dintr -o grupă de culoare diferită
pot fi admiși în urmă toarele limite:
– Sparanghelul alb: 10% din numă rul sau greutatea sparanghelului violet din
clasa “Extra” si I si 15% din clasa II’
– Sparan ghel violet, verde și violet/verde: 10% din numă rul sau greutatea
altei grupe de culoare;

38
În cazul clasei II, este permisă un amestec de sparanghel alb și violet în cazul î n care
acesta este marcat î n mod corespunzator.
Partea vizibilă a conținutului fiecărui pachet, pachet unitar sau mănunchi trebuie să fie
reprezentativă pentru întregul conț inut.

Prezentare
Sparanghelul poate fi prezentat în urmă toarele moduri:
a) În mănunchiuri strâ ns legate
Lăstarii de la partea exterioară a fiecărui mănun chi trebuie să cores pundă ca asepect și
diametru cu media pentru întregul mă nunchi
În clasa “ Extra” sparanghelul împachetat în mănunchiuri trebuie să fie de aceeaș i
lungime.
Mănunchiurile treb uie să fie aranjate uniform în pachet; fiecare mănunchi poate fi protejat
cu hâ rtie.
În fiecare pachet, mănunchiurile trebuie să fie de aceeași greutate ș i lungime;
Ambalare
Spara nghelul trebuie ambalat astfel încât să se asigure o protecție adecvată a
produselor.
Materialele folosite î n interiorul pachetului trebu ie să fie noi, curate și de o calitate
care să evite provocarea vreunei vătămă ri externe sau interne a produselor . Utilizarea
materialelor și în special a hârtiei sau a ștampilelor care poartă specificații comerciale este
permisă cu condiț ia ca imprimarea sau etichetarea să fi fost facută cu cerneală sau adeziv
netoxice.
Pachetul trebuie să fie liber de orice materie s traină .

39
PREVEDERI PRIVIND MARCAJUL
Fiecare pachet trebuie să poarte urmatoarele informații în litere grupate pe aceeeași
parte, marcate lizibil și indelebil ș i vizibile din exterior.

A. Identificarea
Ambalator și/sau expeditor: numele ș i adresa sau marca de cod emisă sau acceptată
în mod official. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează o marcă de cod,
referința”ambalator și/sau expeditor (sau prescurtări echivalente) trebuie indicată în
imediata apropiere a mă rciii de cod.

B. Natura produselor
“Sparanghel” urmat de indicaț ia “alb”, “verde ”, “violet” sau “vi olet/verde” în
cazul în care conț inutul pachetulu i nu este vizibil din exterior și după caz indicația
“scurt”, “vârfuri” sau “amestec de alb ș i violet”

C. Originea produselor
Țara de origine ș i opțional districtul î n care a fost cultivat sau numele locului
național, regional sau local.

D. Specificaț ii comerciale
– Clasa
– Dimensiunea exprimată : pentru sparanghelul care face obiectul normelor
de uni formitate , cu diametru minime și maxime; ș i pentru sparanghelul care nu face
obiec tul normelor de uniformitate, cu diam etru minim urmat de di ametrul maxim sau de
cuvintele”ș i peste”
– Pentru sparanghelul ambalat în mă nunchiuri sau pachete unitare, numărul
de mă nunchiuri sau de pachete unitare

E. Marca oficiala de control (optional)

40
CAPITOLUL IV
4.1 CONCLUZII

Sparanghelul conține puține calorii, prezintă un nivel scăzut de sodiu, este o sursă bună
de vitamin a B6, calciu, magneziu, zinc, si este o sursă de fibre dietetice, proteina, beta -caroten,
vitamin e C,E,K, tiamină , riboflavin ă, fier, fosfor, potasiu, cupru, mangan și seleniu precum ș i
crom, un mineral care determină capacitatea insulinei de a transporta glucoza din sange în cellule.
Este recunoscut pentru conț inutul a numeroase proprietăț i: diuretice , antioxidante,
anticancerigene, cardioprotectoare, anticoagulante; îmbunătațește sănătatea tractului digestiv și a
colonului, acționează și asupra creierului ameliorând semnele depresiei, protejează împotriva
apariț iei pr emature a cataractei, stimulează apetitul și elimină toxinele de la nivelul ficatului .
Din analiza efe ctuată se evidențiază cel mai mare producator la nivel mondial de
sparanghel, China, care în anul 2016 a î nregistrat o producție de 7, 7 milioane de tone de
sparanghel.
La niv el european cel mai mare producato r este reprezentat de Germania care î n anul 201 6
a înregistrat o producț ie de 1,2 milioane tone de sparanghel.
În Romania sparan ghelul este considerat o “legumă rară” fiind consumată sezonier cu
precadere în Ardeal dar și î n jurul marilo r orașe: București, Cluj, Craiova, Arad și Timiș oara. Cea
mai m are productie inregistrandu -se in Judetul Giurgiu, pe o suprafata de 100 de ha.
Perioada de semă nat este primavara cand temperatura solul ui se situează peste 10 grade
Celsius, respectiv în lunile martie ș i aprilie pentru producerea puieților de 1 și 2 ani. Pentru
puieț ii care urme ază a se livra la 18 luni, semănatul se face î n lunile iunie -iulie.
Dintre soiurile de sparanghel, cel verde se cultiva cu precadere î n Statele Unite ale
Ame ricii; sparanghelul alb este c el mai preferat î n Europa iar sparanghelul violet se consumă
frecven t în Anglia ș i Italia.
Cele mai importante reț ele de expo rt sunt Canada, Japonia si Elveț ia.

41
4.2 RECOMANDĂRI
În România cultura de sparanghel nu este așa de raspândită ceea ce duce la creerea
unei nișe de investiții încă neexploatată. Întrucât s -au consolidat deja producători de
material săditor adică de coroane de sparanghel au apărut și persoane ce doresc cultivarea
pe suprafețe mici. Noile tendințe culinare din țara noastră plasează această legume ca una
cu perspective mai ales că este deja cunoscută ca fiind foarte sănătoasă.
Cel mai potrivit soi pentru România este Cumulus Olandez dar rezultatele sunt
favorabile și în ceea ce privește soiul violet. Pentru cultivare sunt indicate zo ne aride,
secretele constând într -un sol bine uscat, nisipos, pH peste 5,5 și soare din belșug.
Sparanghelul urăște umezeala și apa și iubește lumina și căldura. Această cultură ar putea
fi o soluție pentru zonele din sudul țării în care se manifestă fenom enul de deșertificare.
Deoarece sparanghelul este o specie perenă care poate trăi în cultură 10 -20 ani, o
putem considera o investiție profitabilă pe termen lung.
Dezvoltarea afacerii cu sparanghel are la bază proprietăți nutritive si număr mare
de vitamin e conținute de această plantă. Comercializarea se poate face atâta în stare
proaspătă cât și prelucrată în vederea obținerii de conserve și de produse liofilizate.
În cei doi ani de creștere a culturii de sparanghel pentru a utiliza la maxim terenul
cultivat printer rândurile de sparanghel pot fi semănate legume precum ceapă, salată,
usturoi, sau fasole care se recoltează în același an.

42
BIBLIOGRAFIE

1) Antonia Ivașcu, Ghid pentru determinarea rezistentei la boli si daunatori ,2009
2) Benson, B. L. 1999. World asparagus production areas and periods of production . Acta
Horticulturae. 479: 43 -50
3) Benson, B.L., 1999 . World asparagus production areas and periods of production . Acta
Horticulturae 479: 43 –50
4) Bodnar, J. and Wedel, P. 1998 . Asparagus: Establishing the plantation . OMAFRA
Agriculture and Rural division. Ontario Ministry of Agriculture, Food and Rural Affairs.
Guelph, Ontario. 6 p.
5) Diseases and Pests of Vegetable Crops in Canada. 1994 . The Canadian Phytopathological
Society and Entomological Society of Canada. pp. 43 -49 and 404 -406.
6) Diseases of Asparagus O.M.A.F. Factsheet. May 1982 . Agdex 254/635. R.T. Wirkasch,
Dept. of Environmental Biology, U. of Guelph.
7) FAOSTAT -Food and Agriculture Organization of the United Nations
8) Insect Pests of Asparagus O.M.A. F. Factsheet. June 1982 . Agdex 254/625. R.T.
Wirkasch, Dept. of Environmental Biology, U. of Guelph.
9) Lubet, E., Juste, C. and Sendrane, P. 1985 . Densité de plantation, fertilisation
d'entretien azotée et potassique et production d'une aspergeraie établie s ur les sables des
Landes. Pépiniéristes -Horticulteurs; Maraîchers. 156:25 -32.
10) NETAFIM USA , Manual for Asparagus Production Using Sub -Surface Drip Irrigation
11) Nonnecke, I . L. 1989. Vegetable production . Van Nostrand Reinhold., New York.
12) R.Ralph Clark , Asparagus Culture, Cooperative Extension work in Agriculture and
Home Economics, F. E. Price, director. Oregon State College and the United States
Department of Agriculture cooperating. Printed and distributed in furtherance of Acts of
Congress of May 8 an d June 30, 1914
13) Regulamentul (CE) nr. 2377/1999 al Comisiei din 9 noiembrie 1999 de stabilire a
standardului de comercializare pentru sparanghel
14) Robb, A . R. 1984. Physiology of asparagus(Asparagus officinalis) as related to the
production of the crop . New Zealand Journal of Experimental Agriculture, 12: 251 -260

43
15) Rubatzky, V.E. & Yamaguchi, M., 1997 . World vegetables: principles, production and
nutritive values . 2nd Edition. Chapman & Hall, New York, United States. 843 pp
16) Sandsted, R.F., D.A. Wilcox, T.A. Zit terand, A.A. Muka. 1985. Asparagus
Information Bulletin 202 . Cornell Cooperative Extension Pub, pp 11.
17) United States Department of Agriculture Economics, Statistics and Market Information
System
18) USDA (January 200 6). Vegetables 2005 Summary . National Agricultural Statistics
Service.
19) William R. Morrison, III1 , Sheila Linderman , Mary K. Hausbeck, Benjamin P.
Werling and Zsofia Szendrei MSU Department of Entomology; MSU Department
of Plant, Soil and Microbial Sciences; and Michigan State University Ex tension ,
2014 , Disease and insect pests of asparagus
20) World Horticultural Trade & U.S. Export Opportunities, 2004
https://arefiles.ucdavis.edu/uploads/filer_public/2014 /05/19/fasasp04.pdf
21) Yen, Y ., M., A. Nichols. and D. J. Woolley. 1996 . Growth of asparagus spears and
ferns at high temperatures . Acta Horticulturae. 415:163 -174.
22) ***https://en.wikipedia.org/wiki/Asparagus
23) ***https://www.pestre.ro/blog/sparanghel/
24) ***http://www.newworldencyclopedia.org/p/index.php?title=Asparagus&oldid=995404#
Production.2C_imports.2C_and_exports