Marele geam – Marcel Duchamp [623284]

1
“Marele geam ”- Marcel Duchamp
Detașându -se de idealul clasic a picturii lui Cézanne, Duchamp se angajează pe o nouă
cale, radicală și revoluționară, cea a revoltei. Perioada anilor 1911 -1914 a fost cea mai fertilă
din cariera sa creatoare. Atunci au luat naștere 5 din cele 20 de lucrări tematice ale artistului,
producții plastice ce se recomandă prin lipsa totală de sens, amestecând ironia cu absurdul.
Dincolo de nihilismul și de enormitățile sale, care au anulat uneori arta, Duc hamp își striga
protestul pledând pentru o libertate absolută.
Pe Marcel Duchamp , cunoscut datorită “Fântânii ” sale – pisoarului pe care l -a sem nat
(în calitate de R. Mutt) și -a prezentat lucrare a la Salonul Artistilor Independenți în 1917. Acest
"ready made " a fost un gest capricios și iconoclastic – în spiritul miscarii dadaiste din New
York. Ca și compatrioții lui Dada, inclusiv Francis Picabia și Man Ray, Duchamp a oscilat în
umor, in cuvânt și in redefinirea radicală a artei în timpul și imedia t după primul război
mondial.

Marcel Duchamp, Malic Molds and shattered glass (detail), The Bride Stripped Bare by Her Bachelors,
Even (The Large Glass), 1915 -23, oil, varnish, lead foil, lead wire, dust, two glass panels, 277.5 × 177.8 × 8.6
cm © Succes sion Marcel Duchamp (Philadelphia Museum of Art)

Chiar inainte de “Fantana”, Duchamp a dat o lovitura la New York, 1913 , cu
controversata pictura cubo -futurista “Nud coborand o scara” (1912). Dar Duchamp a spus că
dorește să se îndepărteze de pictu ră ca o strategie de artă. Aceasta a fost parțial o reacție
împotriva popularului cuvânt francez, "bête comme un peintre", ceea ce înseamnă "prost ca
pictor" (o expresie folosită pentru a descrie pe cineva nebun – la fel ca englezul " Dumb as
a rock"). A spune că cineva este "prost ca un pictor" presupunea faptul că pictorii traduc
numai ceea ce văd și că pictura nu este o activitate intelectuală. Duchamp nu a fost de acord
și s-a străduit să facă lucrări, cum ar fi ” Fântâna ”, care erau conduse de in telect (ceea ce urma
să fie cunoscut sub numele de "artă conceptuală") și sfidează standardele de frumusețe și
tehnică artistică. Duchamp a numit " La mariée mise par ses Célibataires " și, de asemenea,

2
se angajează cu inteligență, absurditate, materiale netradiționale și conceptualism pentru a
împinge limitele a ceea ce era acceptabil și posibil în lumea artei generației sale .
“Marele geam” e ste o sinteză a ideilor lui Duchamp. Lucrarea este o continuare a
picturilor anterioare care gravitează în jurul temei de nunta, cum ar fi “Pasajul Fecioarei
Mireasa ” (1912) și “Mireasa ” (1912).
La mariée mise par ses Célibataires , este adesea numita “Marele geam”, pentru ca asta este
exact ceea ce denumeste : doua bucati de sticla, care sunt stivuite pe verticala si incadrate ca o
fereastra dubla, pentru a ajunge la peste 3 metri inaltime. Deși “Marele geam” este în esență
un obiect plat, bidimensional, nu este în mod evident o pictură, deoarece este mai mult
transparentă ,putand sa fie vizualizata pe ambele părți iar Duchamp a evitat utilizarea
materialelor tradiționale, cum ar fi pânza și vopselele pe bază de ulei . În schimb, a realizat
imaginea de pe suprafața sticlei din sârmă, folie, clei și lac. El a permis, de asemenea, ca
praful să se colecteze pe sticlă, în timp ce acesta se așeză în atelierul său, pe care apoi îl lipi
cu adeziv.
Fotografia lui Man Ray, Dust Breeding (1920), arată cât de ”murdar ” a fost geamul .

Man Ray, Dust Breeding, 1920, printed c. 1967, gelatin silver print, 23.9 x 30.4 cm (The Metropolitan Museum
of Art)

3

Ideea de a crea lucrarea pe un suport de sticlă, mai degrabă decât o pânză, ajunge la
Duchamp, în timp ce el folosea o placă de sticlă ca paletă. Observând culorile de dedesubt, el
a spus că ar putea proteja pigmenții de oxidare prin etanșarea l or sub sticlă . De asemenea, el a
văzut -o ca pe un mijloc de a se desprinde de tradiția pict urii, o idee pe care a consolidat -o
prin recurgerea la designul industrial. În anii 1913 și 1914, a executat mai multe schițe,
printre care un șlefuitor de ciocolată, un tobogan și nouă masculi de mucegai. A făcut mai
multe încercări de a picta pe sticlă. În cele din urmă, a optat pentru o sârmă de cositor pentru
a desena contururile desenelo r sale, prin care culoarea era ținută în poziție. El integrează
șansa în compoziție prin căderea firelor și fixarea lor pe sticlă. Panourile s -au așezat timp de
șase luni pentru a permite acumularea prafului, înainte de a fi colectate și fixate cu lac pent ru
a crea modelele pe care Duchamp le -a numit sită.

“Marele geam” este o invenție curioasă; pare o diagramă mecanică și a fost
proiectat să funcționeze ca o mașină alegorică. Duchamp a realizat picturi prelimin are și
desene pentru component ele lucrarii , inclusiv șlefuitor de ciocolată (nr. 2) (1914). A
acumulat, de asemenea, o colecție impresionantă de note criptice pe care le -a reunit în The
Box Green (1934), pe care oamenii de știință l -au folosit pentru a interpreta diferitele
semnificații ale opere i – de la frustrările iubirii și sexului, la fizica electromagnetismului și a
patra dimensiune . Pentru a înțelege modul în care “Marele geam” funcționează ca o mașină,
trebuie să ne imaginăm componentele sale în mișcare.

Duchamp recomandă citirea notelor pe care le -a lăsat în timpul vizionării. Aceste note
au fost scrise între anii 1912 și 1923 și au fost publicate în 1934 sub titlul de Green Box, 93
de documente explicative pe fiecare dintre elementele Marelui Geam . Publicat a in 300 de
exemplare, cartea este o reproducere integrală a notelor sale scrise pe foi de hârtie, respectând
formatul, cernelurile de culoare, ștergerile și corecțiile. Paginile sunt inserate într -o cutie fără
a fi atașate, permițând o citire aleatorie, fără o ordine logică car e ar putea duce la interpretări
părtinitoare. În acest fel, Duchamp pune bazele artei conceptuale prin plasarea ideilor care au
condus la lucrare pe aceeași bază ca și realizarea în sine.

4
Pe panoul de sus, motivele se opun rigidității geometrice a panou lui inferior.
Formele sunt mai încețoșate, ca evocările imaginației Mirelui. "Norul mare" din partea
superioară a panoului reprezintă Mireasa.

Mireasa și curtezanii
Conform afirmațiilor lui Duchamp, capodopera a fost lăsată „definitiv neterminată”: „Am
cumpărat două panouri mari din sticlă și am început de sus, cu Mireasa. La această parte am
lucrat cel puțin un an. Apoi, în 1916 sau 1917, am trecut la partea de jos, destinată
curtezanilor ”.
Lucrarea, realizată timp de 8 ani, între 1915 -1923, tinde spre abstracția completă.
”Toate acestea luau timp, căci nu puteam lucra niciodată mai mult de două ore pe zi. Vedeți,
“Geamul” mă interesa, dar nu într -atât încât să simt dorința de a -l termina. Sunt leneș, acest
lucru nu trebuie pierdut din vedere. În plus, nu aveam deloc intenția de a -l expune sau de a -l
vinde. Pur și simplu, lucram la el și gata. Aceasta era viața mea”. Marcel Duchamp, citat de
Arturo Schwarz .
Instalația constă dintr -o imensă plac ă de sticlă , pe care au fost prinse câteva forme din
cositor ce figurează: „o epopee mistico -mecanică a dorinței în dragoste”. Mireasa atârnă de
firmament comunicând, prin antene delicate, cu potențiali curtezani, trași d e firele aproape
nevăzute ale dorinței.

5
Aceste sârme de cositor sunt folosite ca șabloane pentru a determina poziția matrițelor
masculine . Matrițele utilizate pentru turnarea nouă oficiali de sex masculin , diferite , gen : un
preot, un curier( postas) , un polițist, un cavaler , un ofițer de poliție, antreprenor de pompe
funebre, un servitor, un chelner și un sef de statie . Din partea de sus a matrițelor, tuburile se
convertesc spre centrul panoului, unde cele șapte ecrane de praf s unt aranjate într -un arc . Mai
jos este mașina de măcinat ciocolată, de asemenea, din lucrările anterioare. Peste tocător este
surmontat un arbore vertical (baioneta) și două tije orizontale, în formă de X. La stânga
polizorului și în matrițe, se afla o treaptă de viteză, astfel î ncât transportul echipat cu o roată
de moară, este conectat șlefuitorul și la tijele metalice. Trei modele circulare în partea dreaptă
au fost create prin zgârierea sticlei și completarea panoului inferior.

Acțiunea începe în colțul din stânga sus cu "Mireasa", element ul care seamănă cu un
copac. Ea flirteaza cu pretententii din registrul inferior. Curtezanii sunt cele nouă cilindri vagi
, cu forme antropomorfe din secțiunea stângă jos a lucrarii și cred că mireasa este foar te
atractivă. Fiecare B urlac încearcă să -și câștige afecțiunea, dar ei există într -o zonă complet
diferită și se confruntă cu dificultăți în a comunica cu ea.

6

Pe măsură ce curtezanii devin încântați, formele lor se umplu cu ceea ce Duchamp
numea un "gaz iluminat" (invizibil). Acest gaz provoacă o "cascadă imaginară" pentru a
transforma roata de apă (moară) sub ele. Această acțiune face alunecarea dreptunghiulară ,
înainte și înapoi, care mișcă foarfecele de mai sus, ceea ce face ca șlefuitorul de ciocolată să
se învârtă. Toată această mișcare se înalță, deoarece gazul se varsă în sitele în formă de con.
Gazul care reprezintă dorința soțului pentru Mireasă se transformă în lichid și se varsă în
colțul din dreapta jos. Apoi , lichidul este propulsat prin cele trei elemente circulare și printr -o
lupă (Martorii ocula ri) și împușcă în regiunea Mires ei de mai sus. Scopul fiecărui burlac este
să tinteasca într-unul din cele trei ferestre pătrate din interiorul norului care se dep lasează în
partea de sus a sticlei Dacă poate face acest lucru, el va câștiga Mireasa și ei vor putea să -și
desăvârșească dragostea fizic. Dacă vă uitați atent, puteți vedea nouă găuri mici pe partea
dreaptă a registrului mirelui, pe care Duchamp marchează prin aruncarea cu vopsea . Din
nefericire, doar unul dintre acele focuri chiar s -a apropiat de țintă. Astfel, burlacii nu pot
ajunge la Mireasa și dragostea lor pentru ei rămâne neîmplinită.

7

Duchamp a iubit știința. Pentru a crea “Marele geam” , el a experimentat nu numai
noile medii, ci și teoriile științifice recente, ca și cum ar fi fost într -un laborator. Pe lângă
povestea atracției amoroase și a frustrării, Duchamp a elabora t idei despre fenomene
științifice precum electromagnetismul și telegrafia. Modul în care Mireasa își comunică
sentimentele erotice din geamul ei de sticlă către domeniul tărâmului curtezanilor, se referă la
puterea electricității și undele vibraționale din câmpul electromagnetic mobilizat în telegrafia
fără fir. Forma mirelui seamănă cu antena telegrafi că de pe vârful Turnului Eiffel . Ca antenă,
ea poate trimite și primi mesaje nevăzute prin spațiu. Ei , curtezanii, sunt capabili să -i
primească comunicările, dar singura lor reacție vine sub forma acestor fotografii eșuate din
canonul de jucării, care sunt, cel mai bine, un mijloc rudimentar și destul de patetic de a
câștiga dragostea ei.
Scrierile lui Duchamp dezvăluie că el și -a imaginat tărâmul mirelui ca a patra
dimensiune misterioasă a spațiului, un plan mai înalt de la burlacii care trăiesc în lumea
noastră tridimensională comună. Aceasta explică mistificările lor și încercările eșuate de a
găsi dragoste a. În “Marele Geam ”, Duchamp a adus arta, știința, erosul și dragostea împreună
într-un mod cu umor absurd. Mașinile de vizionare încearcă să se îndrăgosteasc ă; imaginând
antena de bug -tree, antenă pentru curtezani care nu pot ajunge la ea; înțelegerea faptului că
obiectul a fost făcut cu praf, sticlă sfăr âmată și mărci făcute la întâmplare de un tun de
jucărie; și legând dramă la lucrările complicate și forțele invizibile ale științei este
surprinzătoare, jucăușă și ciudat de hilar a.

8

“Marele geam” este considerată o centrală și o compoziție unică a artei din secolul al XX –
lea. Este descris ca "o mare legendă modernă" de André Breton în articolul său "Farul
mirelui" publicat în 1935

Duchamp a încetat să mai lucreze la “Marele geam” în 1923, după opt ani, nu pentru că
era complet, ci pentru că a decis că ar trebui să rămână "definitiv neterminat". Mai târziu, în
1927, când sticla era pe drumul spre casa colecționarei Katherine Dreier în Brooklyn, a fost
încântat să descopere că a fost distrus, spunând că spargerea accidentală a terminat lucrarea
într-un mod pe care nu l -ar putea avea niciodată.

9
“Marele geam” a fost făcut între 1915 și 1923 în New York. Durata nu este în niciun
caz excepțională pentru Duchamp, care luc rează aproape douăzeci de ani la “Étant donnés” .
Sticla mare este alcătuită din două panouri de sticlă asamblate, parțial vopsite cu ulei, și
incluzând inserții de plumb, praf etc. În 1926, cele două panouri au fost expuse la Muzeul
Brooklyn și apoi înfășurate într -o cutie de lemn pentru livrare către Katherine Dreier, care l -a
deținut. Cutia a fost deschisă numai în 1936, când panourile de sticlă au explodat . Marcel
Duchamp alege să păstreze piesele sparte și să dedice trei luni pentru a asambla fragmentele
prin închide rea lor în plăci de sticlă mai groase .

Marcel Duchamp: La vie illustrée , 1977
Marcel Duchamp repairing his large glass The Bride Stripped Bare by Her Bachelors, Even,
after it was broken a few years earlier in transit , New Haven, 1936.
Gouache and tempera on paper, 15 x 12 inches

După încheierea acestui proiect, Duchamp a pretins să renunțe la cariera sa de artist și a
devenit jucător profesionist de șah. Ultima sa “glumă ” a fost revelația după moartea sa în
1968 că el a lucrat în secret pe o instalație majoră, Étant donnés (1946 -66), timp de douăzeci
de ani. Acest lucru a surprins chiar și pe cei care l -au cunoscut bine și a construit pe multe
dintre temele de erotism și fizică pe care le -a explorat în Marele Geam. Puteți vedea ambele
lucra ri, alături de “Nud coborand o scara”,” Fântâna” și multe alte lucrări ale lui Duchamp, la
Muzeul de Artă din Philadelphia.
Monica Popa – DOCTORAT