MAREA NEAGRĂ – PEISAJ, TEHNOLOGIE ȘI PEISAJ. ABSOLVENT: Chiriță G. Alexandru Promoția: 2015-2016 COORDONATORUL ȘTIINȚIFIC AL LUCRĂRII: Lect. Dr. Arh…. [302751]

TITLUL LUCRĂRII:

[anonimizat], TEHNOLOGIE ȘI PEISAJ.

ABSOLVENT: [anonimizat]: 2015-2016

COORDONATORUL ȘTIINȚIFIC AL LUCRĂRII:

Lect. Dr. Arh. Mihaela Hărmănescu.

[anonimizat], Tehnologie și Comunicare

Cuprins:

Capitolul 1. Introducere

1.1 Justificarea tematicii alese

1.2 Delimitarea contextului cercetării

1.3 Obiective și întrebări de cercetare

Capitolul 2. Metodologie

2.1 Structura lucrării și metodologia de cercetare

2.3 Schema logică

Capitolul 3. Tehnologii în peisaj

3.1 Tipologii de tehnologii în peisaj

3.2 Efectele tehnologiilor în peisaj și transformarea acestuia

3.3 [anonimizat]

3.5 Tehnologia Informației sau a Comunicării.

Capitolul 4. Peisajul Costier al Marii Negre

4.1 Determinarea tipurilor de peisaj specific țărmului Mării Negre

4.2 Evolutia peisajului costier al Mării Negre în ultimii 30 de ani

4.3 Procesul de percepție a peisajului costier în Marea Neagră

4.4 Identificarea factorilor ce au condus la degradarea Peisajului Costier in zona Marii Negre și posibile strategii de reactivare

Capitolul 5 – Studii de caz.

S1. Valorificarea si protejarea peisajului cultural prin Tehnologie și design–“One

Shantou: New East Coastal Area Urban Design”

S2. [anonimizat] , tratarea apelor reziduale prin utlizarea tehnologiilor – “Ocean Hyacinth | [anonimizat]”

S3.Crearea unui echilibru intre urbanizare si zona costiera utilizand tehnologii

sustenabile – “Building with nature: Balancing the urban growth of Kochi’s coastal wetlands with their ecological structures”

Capitolul 6. Aplicatie : Marea Neagra “PeisajTehnologizat”- comunicare, tehnologie si peisaj.

6.1 Concept Proiect

6.2 Macro peisajul (strategie)

6.3 Mezzo peisajul (program)

6.4 Micro peisajul (proiect)

6.5 Concluzii

Glosar Termeni

Bibliografie

Anexe

Rezumat în limba engleză

Justificare

Peisajul este definit ca : “o [anonimizat]/sau umani” conform Convenției Europene de la Florența 2000, astfel principalele obiective sunt:

a) „[anonimizat], a aspirațiilor populațiilor cu privire la caracteristicile peisajere ale cadrului lor de viață;”

d) „protecția peisajului cuprinde acțiuni de conservare și menținere a [anonimizat]/sau de intervenția umană;”

e) „[anonimizat]-o [anonimizat], economice și de mediu;”

f) „[anonimizat]”

Conform Definiției și a obiectivelor generate de Convenția Europeană a Peisajului lucrarea de dizertației își propune indetificarea tipuriilor de peisaj întâlnite în zona costieră a Litoralului Românesc și găsirea unor soluții alternative de menținere și ocrotire a peisajului Costier prin utilizarea tehnologiilor verzi în scopul de a revitaliza și conserva peisajul Costier. Peisajul Costier este caracterizat, de cele mai multe ori, doar prin prisma dezvoltărilor destinate consumului turistic specific litoralului, dezvoltări situate exclusiv pe antropizare excesivă. Însă, peisajul natural este cel care trebuie prioritizat și integrat în toate strategiile de planificare. În ultimii ani, peisajul costier a fost supus presiunilor de urbanizare și implicit de utilizare excesivă a spațiului costier și

chiar a plajelor propriu-zise, fapt ce a cauzat diminuarea drastică a atractivității naturale costiere și a întregului peisaj costier. Astfel, se resimte tot mai mult necesitatea planificării ecologice a peisajului costier care să țină cont de variabilitatea proceselor naturale și specificul acestora la litoralul românesc al Mării Negre. Lucrarea mea de dizertație presupune indentificarea problemelor cu care se confruntă peisajul costier la Marea Neagră în reorganizarea acestui întreg teritoriu și a zonelor adiacente lui, în care zonele naturale să fie protejate și conservate, cât și reactivarea peisajului costier prin technologizare sustenabilă și creșterea atractivității (economice, sociale, turistice, logistice). În contextul schimbărilor climatice și al extinderii eroziunii costiere ca efect al antropizării putem vorbi de diminuarea peisajului costier natural în favoarea celui antropic, fapt ce a condus la afectarea atractivității costiere în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene. Capacitatea de suportabilitate a mediului față de activitatea turistică înregistrează o scădere tot mai rapidă, iar acest lucru pune în discuție pierderea valorilor specifice litoralului. Protejarea Peisajului Costier este o prioritate în practicile de dezvoltare ale orașelor cu deschidere la mare din întreaga Europa, în special în ceea ce privește rezistența/adaptabilitatea în fața creșterii nivelului mării, lucru care a condus la dezvoltarea și aplicarea măsurilor de protecție generate de soluții tehnologice inovative. Conturarea unor metode de protecție mai eficiente și mult mai sustenabile în raport cu fragilitatea peisajului costier, reprezintă o necesitate imediata pentru zona de țărm a litoralului românesc.

Obiectivele Lucrarii:

1. Identificarea tipurilor de peisaj al Mării Negre.

2. Identificarea efectelor dezvoltarii antropice pe țărmul Mării Negre asupra peisajului costier.

3. Definirea conceptului de peisaj tehnologic.

4. Cum ne poate ajuta tehnologia sustenabilă în remodelarea peisajului costier.

Întrebari de cercetare:

• Poate tehnologia să fie o mediere dintre peisajul natural și peisajul antropizat?

• În ce mod tehnologia poate valorifica, reactiva și strucutra peisajul costier?

Scopul Lucrării : Lucrarea de față este un exercițiu, ce dorește a aprofunda situația Peisajului Costier, un subiect nou și de actualitate în cadrul României și în cadrul Uniunii Europene, prin strategia lansata în anul 2010 – „Blue Ocean” . Peisajul Costier a suferit in ultimii ani o transformare necontrolată de antropizare. Astfel, scopul principal este acela de a indentifica problemele cu care se confruntă Peisajul Costier, găsirea instrumentelor de intervenție prin tehnologie, principiile de intervenție în reabilitarea zonei și indicarea principalelor direcții de dezvoltare ce vor duce la revitalizarea peisajului costier și totodată la creșterea competivității turistice și economice cu alte țări europene care au implementat deja technologia în peisaj.

Metodologie: În privința metodologiei utilizate, cercetarea geografică a peisajului a zonei Costiere a fost etapizată in 2 etape principale: etapa pregătitoare și anume definitivarea conceptelor de “ Peisaj “ și “ Peisaj Tehnologic “, astfel clarificarea conceptelor si a noțiunilor folosite în lucrare a reprezentat fundamentul stabilirii metodologiei aplicate în cercetarea peisajului natural, prin consultarea materialelor bibliografice naționale si internaționale, care cuprind referiri la aspecte din domeniul analizei cantitative/calitative, utilizate în acestă cercetare urmate de identificarea tipuriilor de tehnologii în peisaj și modul cum interacționează aceste tehnologii cu Peisajul Natural. A doua etapă a fost cea a identificării tipuriilor de peisaje în cadrul zonei costiere și scurta descriere a situației actuale, analize geomorfologice, dar si un studiu foto cu situația actuală a percepției vizuale asupra peisajului. . Ulterior am stabilit metodologia cercetării prin care se va contura rezultatul cercetării, grupând metode cartografice,elemente naturale, istorice. Interpretarea rezultatelor si formularea concluziilor privind caracteristicile peisajului natural al zonei costiere a reprezentat ultima etapă a cercetării.

Schema Logică a Cercetării :

Capitolul 3. Tehnologii în peisaj.

3.1 1 Tipologii de tehnologii în peisaj.

3.2. Efectele tehnologiilor în peisaj și transformarea acestuia

3.3 Apariția unui nou tip de peisaj – Peisajul Tehnologic

3.4 Tehnologia Informației sau a Comunicării.

Capitolul 3. Tehnologii în Peisaj

3.1 Efectele tehnologiilor în peisaj și transformarea acestuia.

Plecând de la afirmația lui S.Graham & S. Marvin, și anume „marile sisteme tehnologice sau rețelele tehnice sunt strâns legate de procese socio-tehnice, politice și culturale ce au efecte în locuri diferite și în momente diferite” el încearcă să demonstreze faptul că relația pe care evoluția tehnologică a avut-o pe parcursul istoriei, atât cu dezvoltarea economică, dar mai ales cu evoluția structurilor sociale este un factor determinant în relația societate – tehnologie – dezvoltare urbană- peisaj, devine de natură simbiotică, evoluția uneia dintre ele atrăgând după sine modificări structurale în cadrul celorlalte trei.

Prima etapă importantă când vorbim de Tehnologie și ce aduce nou tehnologia în peisaj este „Perioada Industrializării” fiind considerat un proces tehnic complex prin care „acțiunea manuală a omului este înlocuită cu mașinismul”. Astfel, perioada industrializării și evident a dezvoltării tehnologiilor a determinat o intervenție puternică asupra peisajului prin:

dezvoltarea mijloacelor de transport – gradul ridicat de mobilitate (transformarea drumurilor de pământ integrate în peisaj, în șosele, autostrăzi, căi ferate, poduri, etc.);

imaginile puternice în peisaj, centrele industriale dezvoltate în peisaje naturale, în legatură cu zone de exploatare sau cu zone fluviale ce puteau facilita transportul;

materialele sau utilajele ce au condus la exploatarea intensă a naturii, și distrugerea unor mari situri valoroase;

zone industriale în relație cu cariere de piatră, exploatări de minereu, cărbuni, gaze naturale, hidrocentrale ce au condus la poluarea intensă a zonei, dar și distrugerea habitatelor naturale și a solurilor;

siluete puternice, intervenții în peisaj prin obiectele arhitecturale impunătoare (hale, zone de procesare a materialelor).

Astfel, apar noi semnificații al conceptului de peisaj prin apariția peisajului urban, considerat o „proiecție puternică a societății în sensul în care aceasta își manifestă identitatea culturală și/sau specificul tradițional, natura este adusă înăuntru, prin intermediul parcurilor urbane, orașele se dezvoltă dincolo de limitele vechilor cetăți, comunicând cu peisajul natural”, urmând elementele de forță din teritoriu și mari situri industriale în care exploatarea naturii și a resurselor sale își modifică structura lor naturală într-un mod negativ pentru perioada industrializării și totodată au condus la reconsiderarea peisajului.

Declinul specific „Perioadei Industrializării” în anii 1992-2000 din România, a condus la o serie de consecințe negative, atât asupra resurselor naturale cât și a societății umane, prin arii abandonate atât în zonele urbane cât și cele naturale, ecosisteme distruse și arii neutilizabile. Însă în ultimii 16-20 ani, după declinul perioadei Industrializării, conștientizarea și necesitatea de a readuce către om natura, au apărut noi atitudini în ceea ce privește relația dintre tehnologie peisajului. Cele mai multe proiecte prezintă noi conversii funcționale, îndreptate către spațiul public, centre culturale, loisir, în defavoarea siturilor industriale/tehnologice, unde apar noi măsuri de conservare și protejare a patrimoniului natural prin programe mondiale UNESCO, Natura 2000 , Convenția Europeană a Peisajului ( Florența, 2000) ce au condus la

dezvoltarea unor noi Tehnologii, ce au noi abordări de manifestare în peisaj după cum urmează :

Noi tehnologii pentru infrastructura necesară, utilajelor sunt mult mai reduse ca dimensiuni, putând fi încadrate într-o arhitectură ce poate dezvolta o nouă relație cu mediul înconjurător.

Peisajul urban nu suferă transformări puternice, acestea manifestându-se mai mult ca rezultat al modificării structurilor sociale determinate de noile tehnologii informaționale, de comunicare și de mobilitate.

Este afectată perceperea spațiului, deoarece modul de parcurgere este diferit, ce necesită elemente noi, noduri puternice, identități urbane locale.

Obiectul urban capătă o foarte mare importanță în acest nou peisaj, fie că el este un spațiu public, un obiect de arhitectură sau un element de artă urbană.

Însă aceste noi tehnologii prezintă elemente sau soluții de elemente, cerute de noile necesități funcționale și dezvoltarea urbană. Dezvoltarea tehnologică modelează peisajul contemporan – atât urban, periurban, rural sau natural prin observatoare astronomice și stații meteorologice care dezvoltă o strânsă relație cu situl pe care se desfășoara, ca o continuitate sau completare a peisajului natural. Nodurile intermodale, amplasate în general în afara orașelor, coerent conectate în teritoriu, asigurând tranziția între diferitele mijloace de transport și constituindu-se în adevarate centre de interes, prin polarizarea și altor funcțiuni complementare sau compatibile, devin accente funcționale și volumetrice la nivelul peisajului, dezvoltarea intensă a orașelor necesită găsirea unor soluții pentru suplinirea necesarului de teren liber, prin valorificarea spațiilor urbane cu funcțiuni specifice zonelor rurale – cum este cazul fermelor, culturilor agricole, sau „insulelor ecologice”.

3.2 Tipologii de Tehnologii în Peisaj

Aceste tehnologii se manifestă în peisaj și pot fi clasificate în tipologii de tehnologie în funcție de următoarele categorii de manifestare:

Din punct de vedere al peisajului:

– prin manifestarea tehnologiei în peisajul natural ca de exemplu situri industriale (exploatări de resurse naturale, hidrocentrale), tehnologii de transport (autostrăzi, căi ferate, poduri), stații meteorologice, observatoare astronomice.

– peisajul antropizat prin tehnologii de construcție, zone industriale urbane, parcuri de activități, etc.

Din punct de vedere al domeniului tehnologic:

tehnlogii destinate sectorului agricol (câmpuri de exploatare, ferme);

tehnologii destinate industriei (zone industriale, zone de producție);

tehnologii energetice, tehnologii de construcție, tehnologii de transport.

Din punct de vedere al tipurilor de tehnologii ce se împart patru mari categorii:

tehnologii destinate exploatării (a apei, minereuri, gazelor, etc.);

tehnologii de producție (centre industriale, platforme offshore, onshore, parcuri eoliene);

tehnlogii de cercetare;

tehnologii de mobilitate.

Din punct de vedere al resurselor utilizate de către tehnologii, și vorbim de utilizarea resurselor naturale, această categorie este cea mai importantă din punctul meu de vedere, deoarece aceasta trebuie sa țină cont de utilizarea resurselor naturale cat mai puțin, dar cu o eficientizare maximă. Astfel, în cadrul resurselor naturale putem clasifica tipuriile de tehnologii ce folosesc resursele naturale în funcție de tipuriile acestora:

Tehnologii ce valorifică resursele de apă, cu un impact semnificativ asupra fizionomiei rețelei hidrografice, aici vorbim de reducerea rolului distructiv al râurilor, care se manifesta în unele regiuni prin puternice revărsări sau inundații, ce necesită o intervenție deosebit de activă a omului în peisaj, prin concretizarea și realizarea unor canalizări, îndiguiri și asanări.

Tehnologii ce valorifică soluriile și resursele biosferei, modificarea învelișului vegetal natural a avut urmări asupra faunei, determinând dispariția condițiilor specifice mediului de viață pentru anumite specii de animale, presiune directă și neîntreruptă asupra faunei prin vânătoare aria de repartiție a multor specii ce au suferit modificări importante, chiar dispariția unora prin valorificarea resurselor naturale ce au ca efect transformarea profundă a peisajului.

Tehnologii ce valorifică energia solară, aceste tehnologii au fost folosite încă din antichitate, însă în zilele noastre energia solară este exploatată în mai multe moduri și din ce în ce mai des, iar principalele metode de utilizare sunt: celula solară (fotovoltaică) concentratoare solare parabolice în curs de dezvoltare ce se manifestă prin mai multe metode de utilizare a energiei solare prin colectoare solare, turn solar, centrale solare.

Tehnologii ce folosesc energia geotermală, energia produsă și stocată de Pământ. Energia geotermală reprezentă în 2014 aproximativ 3% din totalul de energie produsă și captată la nivelul mondial. Avantajele acestei tehnologii este acea indepedență de vreme și ciclul zi/noapte, este curată și nu influențează negativ mediul înconjurător. Centralele care captează energia geotermală pot afecta solul din jur (când apa fierbinte este injectată în rocă pentru obținerea aburului) și emit cantități mici (5% față de o centrală cu combustibil fosil) de CO2 și sulfuri.

Tehnologii ce folosesc energia vântului așa numită energie eoliană, această tehnologie  a fost folosită pentru prima dată în jurul anului 5000 i.e.n, pentru propulsarea bărcilor cu pânză, însă această tehnologie s-a transformat în ultimii 100 de ani, ele având și un rol de simbol național pentru Olandezi prin celebrele morii de vânt. Această tehnologie folosește turbinele eoliene curente ce funcționează pe același principiu ca și morile de vânt din antichitate: palele unei elice adună energia kinetică a vântului pe care o transformă în electricitate prin intermediul unui generator. Valorificarea energiei eoliene a crescut în anii ’70, odată cu prima criză mondială a petrolului  și apoi în anii ’90 din cauza îngrijorărilor generate de impactul poluării generate de combustibilii fosili asupra mediului.

Tehnologii ce folosesc energia valurilor, această tehnologie este folosită în țăriile care au deschidere la mare, fiind o sursă importantă de a produce energie verde folosind doar curenții maritimi, acestă tehnologie folosește un singur principiu: Mareele, datorită atracției lunare, se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 m, determinând oscilații lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, constă în amenajarea unor bazine îndiguite, sau insule artificiale care să facă posibilă captarea energiei apei, declanșată de aceste oscilații, atât la umplere (la flux), cât și la golire (la reflux). Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potențiale rezultate din

deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenților de maree.

Energia mareelor rezultă din forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii, și ca urmare a rotației terestre. Această tehnologie s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani fiind o soluție alternativă a parcurilor eoliene ce ocupă suprafețe mari de teren și nu sunt stabile, ele depinzând foarte mult de fluxul aerului care poate avea fluctuații mari, astfel aceste parcuri eoliene pot produce mai puțin față de consum sau pot produce mai multă energie față de necesitatea de consum rezultând o pierdere a energiei.

Figure 1. Tipologii de Energii Verzi

Sursă imagine: https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_regenerabil%C4%83.

Figure 2. Tipologii de energii marine

Sursă imagine : http://laenergiaysusclases1002.blogspot.ro/p/energia-maritima-cuando-algo-se-mueve.html.

3.3 Apariția unui nou tip de peisaj – „Peisajul Tehnologic”

Plecând de la conceptul general a Peisajul, acest concept „inter și transdisciplinar (geografie, ecologie, geologie, biologie, agronomie, silvicultuă, arte plastice, arhitectură, urbanism, peisagistică, turism, istorie-antropologie,etc.)” este o punte între domenii aparent diferite, dar care inserate în termenul generic de Peisaj (imagine unui teritoriu) poate genera o nouă orientare de cercetare holistică, și anume Peisajul Tehnologic.

Dacă toate aceste ,,domenii au luat în considerare cu predilecție dimensiunea spațial-temporală a peisajului, precum și dimensiunea sa funcțională sau estetică” prezente în pluridisciplinaritatea peisajului, ce rezidă din abordările științelor enumerate, fiecare plecând de la o redare descriptivă și subiectivă a peisajului până la analize strict cantitative.

Pentru a putea da o definiție clară a Peisajului Tehnologic am plecat de la definiția peisajului conform Convenției Europene a Peisajului(Florența, 2000) unde este definit ca: “ parte de teritoriu perceput ca atare de către populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factoriilor naturali și/sau umani” și a tehnologiei ca fiind: „un ansambu de metode, procese, operațiuni făcute sau aplicate asupra materiilor prime, materialelor și datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial sau comercial.” A rezultat conceptul de Peisaj Tehnologic, ce devine o subdiviziune a peisajului antropic de multe ori fără a altera calitatea peisajului natural, ci mai degrabă este axat pe semnalizarea acestuia pentru observatori.

Figura 3. Conceptul de Peisaj Tehnologic

Noul concept integrează componentele naturale și socio-economice și le focalizează spre rezolvarea problemelor mediului: internalitățile și externalitățile mediului se regăsesc în fizionomia și fiziologia peisajului. Astfel,peisajul este inclus în conceptul de mediu, iar internalitățile mediului vizează presiunea naturală, iar externalitățile mediului prin presiunea antropică. Conștientizând asupra impasului unei societăți bazate pe un consum irațional de resurse, criticile aduse modelului „creșterii zero” au pregătit și au deschis calea spre un nou tip de peisaj, tip care, finalmente, va căpăta atributul de peisaj tehnologic ce are ca scop următoarele principii de fundamentare:

Noul mod de producție trebuie să fie rațional cu utilizarea resurselor materiale, financiare, umane etc.

Noul mod de consum trebuie să fie potrivnic inutilului, artificialului, achizitivismului în sine etc.

Omul, ca scop suprem al creșterii economice, trebuie să fie privit ca om multidimensional; cu nevoi fizice dar și social-culturale; în plus, ca o ființă biologică care trăiește în puternică interdependență cu mediul natural de care e bine să aibă grijă.

Noțiunea de calitate a vieții înseamnă ceva mai mult decât consumul propriu-zis de bunuri materiale; la ea concură puritatea aerului, a apei, calitatea educației, a asistenței sociale, sanitare, etc.

Acest concept de Peisaj Tehnologic își propune să medieze o problemă dintre resursele naturale și consum prin intermediul tehnologiei verzi, denumită pe plan mondial sub sintagma „resurse regenerabile” aceste energii regenerabile sunt considerate în practică, energiile ce provin din surse care fie că regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor (eoliană), a apelor curgătoare, a proceselor biologice (biodiesel, bioetanol, biogaz) și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Toate sursele regenerabile cu excepția mareelor și surselor geotermale sunt, de fapt, derivate din energia solară, Soarele fiind sursa principală de energie a Pământului, sursă care generează toate procesele biologice și meteorologice.

Tehnologia Informației sau a Comunicării.

Tehnologia informatiei apare ca factor determinant in modificarea si modelarea noilor contexte economice, politice, sociale si culturale la nivel mondial, fenomene si consecinte ale acesteia sunt evidente la nivel local, sub influenta si coordonarea marilor structuri economice si politice, avand influente asupra aspectelor sociale si culturale, cu manifestari asupra peisajului si structurii urbane astfel Sistemul de comunicare, indiferent de scara la care se produce, este un produs tehnic, constituit ca motor al dezvoltării tehnologice, motivație a acesteia, urmărind calitatea și eficiența, stând la baza susținerii unei sume de aspecte economice. Tehnologia informațională este o invenție umană. Industrializarea comunicării, mai întâi mecanizarea, apoi digitizarea, au condus la construirea acestui fenomen.La fel ca și revoluția industrială la momentul respectiv, revoluția informațională modifică la rândul ei structurile vieții cotidiene. Pornind de la tipologia umană, individul ajunge să-și reevalueze modul de viața.

Capacitatea de adaptare, și în special ușurința de aderare la tot ceea ce presupune sporire a confortului, ca și de apropriere a acestuia, determină la nivel de societate diversificarea tipologiilor de nevoi, și deci a cererilor și producției.

Tehnologia informației este, în consecință : în principal, UN PROCES DE INDUSTRIALIZARE A COMUNICĂRII, ce are ca efect transformarea cadrului de viață, a condițiilor de viață, a societății și individului, în urma evoluției tehnologice, economice și culturale, și, în secundar, un PROCES DE MODIFICARE A VALORILOR și ierarhiilor valorice, a nevoilor și priorităților existențiale.

Producerea bunurilor, precum și serviciile, au devenit subordonate deținerii de informații. În noul mod informațional de dezvoltare sursa productivității se află între „tehnologia noii generații științifice, procesarea informației și comunicarea simbolică”

Capitolul 4. Peisajul Costier al Mării Negre

4.1 Date generale Marea Neagră

4.2 Tipologii de Peisaj Identificate de-a lungul Țărmului Sudic al Mării Negre.

4.3 Elemente de cadru natural – Analiza situației existente actuale,naturale,dinamica costieră.

4.4 Concluzii.

Date generale Marea Neagră.

Zona costieră a Mării Negre este compusă dintr-o varietate de faleze maritime și plaje de nisip construit, dune de nisip și bancuri de nisip, țărmuri stancoase, păduri costiere și lacuri / lagune sărate. Aceste caracteristici au determinat varietatea reliefului și orientării liniei de coastă, proprietățiilor diferite, litologiei, structurii țărmului și proceselor costiere care au modelat zona costieră. Linia țărmului românesc a cunoscut schimbări semnificative în ceea ce privește tipul de peisaj, mai ales ca urmare a activitaților antropice desfășurate de-a lungul țărmului sudic al Mării Negre prin activitațiile antropice generate de lucrările hidrotehnice desfășurate pe Dunăre în anul 1949.

Aceste modificări includ și dezvoltarea structurilor hoteliere, zone rezidențiale și construirea diferitelor tipuri de structuri de protecție (pereți de beton, diguri pentru spargerea valuriilor, stabilizarea falezei, etc.) multe dintre acestea fiind in prezent o agresiune atât vizuală cât și funcțională asupra peisajului costier. Marea Neagră este cel mai mare bazin intercontinental de apă sărată, cu o suprafață de aproximativ 415.000 km2 și cu un volum de aproximativ de 530.000km3.

Sectorul românesc al țărmului Mării Negre are o lungime de cca. 244km (între granița cu Ucraina în Golful Musura și granița cu Bulgaria la sud de Vama Veche. Acest sector al țărmului românesc reprezintă 6% din lungimea totală a țărmului Mării Negre incluzând 128 km de ape marine de tranziție (Chilia Periboina) și 116 km de ape costiere (Periboina la Vama Veche ), astfel întreg sectorul românesc este împărțit în două mari unitați și anume: unitatea Nordică ce cuprinde țărmul masiv al Deltei Dunării ce are un caracter de zonă protejată în patrimoniul UNESCO, ce cuprinde complexul lagunar Razelm (Razim – Sinoie), cu plajele sale de nisip joase de deltă / lagună, și unitatea Sudică între Capul Midia și Vama Veche, acestă unitate teritorială este destinată turismului și dezvoltăriilor economice (zone industriale , zone agricole, stațiuni turistice, etc ) și fiind cea mai ofertantă din punct de vedere al varietații de peisaje.

Principalele probleme cu care se confruntă zona costieră a Mării Negre fiind considerat „un sistem format din mai multe subsisteme strâns interconectate: relief, sediment, acvatoriu, atmosferă, ecosisteme” sunt considerate sisteme dinamice, fragile și vulnerabile datorită antropizării excesive asupra zonei litoralului Românesc ce conduc la modificarea peisajului prin: presiunea umană ce se exercită prin poluare, etrofizare, supra-exploatarea terenuriilor în detrimentul construcțiilor masive, periclitarea speciilor rare datorită pescuitului excesiv și nu în ultimul rând alterarea structurii și funcționării regiuniilor umede din jurul mării. Toate acestea conduc la alterarea esteticii peisajelor. „Regiunea Mării Negre este o zonă geografică distinctă, bogată în resurse naturale și poziționată strategic la întâlnirea dintre Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Cu o populație numeroasă, regiunea ridică o serie de oportunități și provocări pentru cetățenii săi. Regiunea este o piață în expansiune cu un potențial de dezvoltare ridicat și constituie un nod important pentru fluxurile energetice și de transport. Cu toate acestea, este în egală măsură o regiune cu conflicte înghețate nerezolvate, cu multe probleme de mediu”.

„Regiunea Mării Negre este o zonă de

producție și distribuție de o importanță strategică pentru securitatea energetică a UE. Dispune de un potețial semnificativ de diversificare a aprovizionării cu energie și constituie, așadar, un element esențial al strategiei externe a UE în sectorul energetic. Diversificarea securității furnizării energiei este atât în interesul partenerilor strategici din regiune cât și al UE”.

Tipologii de Peisaj Identificate de-a lungul Țărmului Sudic al Mării Negre.

Peisajul este definit de doua tipologii principale:

1. Peisajul Natural-patrimoniul Natural, zone verzi importante in teritoriub, zone umede,habitate, etc.

2. Peisajul Antropic – peisajul construit , rezultatele actiunii antropice, peisaje rurale, etc.

Această divizare pe tipologii de peisaj au rolul de a îmbunătății gestionarea acestora în funcție de gradul de intervenție a factorului uman. Din punct de vedere al peisajului intalnit de-a lungul Zonei Costiere se disting 7 tipuri de peisaj dupa cum urmeaza: Peisajul Portuar , Peisajul Industrial , Peisajul Rural, Peisajul Agricol, Peisajul Forestier , Peisajul Acvatic avand ca element natural lacul,peisajul Urban . Astfel identificarea peisajului a zonei costiere s-a bazat pe două marii criterii de analiză:

1. Analiza de ansamblu prin analiza diferitelor planuri, texturi, și a bazelor de date.

2. Analiza sensibilă, subiectivă a peisajului și modul de percepție a acestuia.

• Peisajul Industrial – „Peisajul industrial este definit ca apariția activităților productive, influențate de factori naturali și antropici, materializat în spațiu prin clădiri, instalații, drumuri de acces, facilități de depozitare, facilități de administrare și de întreținere (furnizarea de materii prime, apa curenta, electricitate) etc”. Peisajele industriale din Zona Costieră formează o structură aproximativ disipată în teritoriu ce pornește de la nord spre sud-vestul țărmului costier. Acesta ocupă o suprafață semnificativă din zonele periferice ale orașului Constanța și Mangalia și își pune puternic amprenta asupra imaginii orașului cu precădere pentru că marchează zonele de intrare de pe axa București –Constanta. „Peisajele industriale sunt peisaje fragile prin influența pe care o au față de calitatea factorilor de mediu, cât și riscul la poluare pe care îl determină în teritoriu”. Peisajele industriale își pun cel mai puternic amprenta în Zona Metropolitană a orașului Constanța, UAT a cărei identitate este dată de aceste structuri de producție dar și de zona portuară.

Peisajul Rural- „Peisajul rural este o rezultantă a modului de grupare a gospodăriilor în interiorul vetrei așezării (intravilan) și a formelor de utilizare a terenurilor (în extravilan). Acesta se deosebește de peisajul urban-industrial în primul rând prin dominanța utilizării agricole a spațiului. Acestea se păstreză chiar și după ce agricultura încetează să mai constituie principala ocupație a locuitorilor de la sate, așa cum se întâmplăîn statele dezvoltate. Principalele elemente ale peisajului rural sunt: morfologia (fizionomia) rurală și structura fondului funciar”. Peisajele rurale, alături de cele agricole cu care se dezvoltă în strânsă legătură, au un rol deosebit de important în Zona Costiera. Acestea reprezintă o resursă importantă prin identitatea pe care încă o păstrează. Accesibilitatea relativ redusă în multe sate ale zonei a determinat păstrarea unor peisaje valoroase prin specificul local–tipologia locuinței (arhitectura, structura parcelarului, cu parcele lungi, cu grădini de legume sau livezi), relația cu structurile naturale. Peisajele rurale devin din ce in ce mai diverse în primul rând datorită resurselor economice existente în teritoriu. Deși agricultura este încă activitatea cea mai răspândită în mediul rural.

Peisajul Agricol – „Peisajele agricole sunt categoria de peisaje ce se află la intersecția dintre peisajele naturale și cele antropice. Acestea sunt determinate de intervenția umană asupra cadrului natural, dar au o componentă definitorie în ceea ce privește rolul ecologic în teritoriu prin funcția pe care o îndeplinesc în ceea ce privește sistemul verde al zonei metropolitane”.

Figura 6. Peisaje Agricole, Sursă suport topograpfic: PATJ CONSTANTA, Sursă imaginii: Google Earth, accesat in data de 19.04.2016, http://www.zf.ro/companii/judetele-siloz-ale-romaniei-trei-regiuni-au-35-din-total-15096245

Peisajul agricol propriu-zis s-a dezvoltat pe solurile defrișate de padure sau pe cele deștelenite de pășuni și fanețe naturale. După suprafața solului ocupată cu cereale, plante furajere, plantații de vii și livezi, peisajul rural este indentificat ca un peisaj agrar, agro-pastoral, agro-viticol, agro-pomicol, ocupând o suprafață de circa 80 % din întreaga regiune a zonei costiere, fiind al doilea pol important in economia regiunii. Peisajele agricole nu au doar rol economic, mai ales în cazul Zonei Costiere unde terenul agricol este una din principalele resurse, ci și cultural atât prin susținerea unui caracter specific, istoric al regiunii, cât și prin crearea unei noi imagini, identitare.

Peisajul Forestier – „este definit ca un teritoriu din cadrul zonei forestiere, care contine ecosisteme impadurite si neimpadurite (gol alpin, lacuri, mlastini) cu influențe umane minime și care măsoară o suprafață de minimum 500 kilometri pătrați și o extindere de cel putin 10 kilometri”.

Peisajul Forestier din zona Litoralului romanesc, a suferit modificari majore inca din anii 1910, datorită degradăriilor terenurilor generată de acțiunea agenților externi: eroziune, transport, acumulare. Datorită defrișărilor efectuate în acest areal, procentul de împădurire este scăzut, fapt ce duce la o creștere a proceselor de ravenare și spălare în suprafața procesele naturale, provocate de factori naturali, degradarea peisajelor este accentuată și de activitățile antropice: Defrișările din zona Litoralului Romanesc care au avut loc din cele mai vechi timpuri (1920) cu scopul de a mări suprafețele de pășunat, dar pentru sporirea suprafețelor pentru diversele culturi agricole. De asemenea, lemnul a fost și este exploatat pentru Industria Lemnului, fapt ce a condus la o diminuare accentuata a peisajului Forestier. Astăzi peisajul forestier ocupă o suprafata relativ mica de-a lungul zonei costiere printre care amintim de Padurea Hagieni fiind o rezervatie naturala și pădurea de pini dintre Stațiunea Olimp și Neptun fiind singurele peisaje forestiere păstrate până în prezent.

Peisajul Lacustru/ zone umede – acest tip de peisaj este o componentă al mediului acvatic, unde apa este partea vizibilă și dominantă în peisaj.

Această categorie de peisaje este puternic vizibilă în cadrul zonei costiere datorită structurii rețelei hidrografice. Ce include peisajul zonelor umede cu rol ecologice incadrate intr-un peisaj antropizat creează o serie de micro peisaje datorită tipologiei reliefului și structurii geologice pe care le parcurg: zonele mlăștinoase din cadrul statiuniilor turistice au un rol important in diversitatea ecologica.

Zona Costieră creează o serie de micro-peisaje lagunare/umede datorită tipologiei reliefului și a structurii geologice pe care le parcurge, acest tip de peisaj are un rol ecologic în teritoriu prin prezența zonelor umede și a coridoarelor verzi prin diferite specii de pești, păsări, mamifere și au un potențial turistic important și puțin valorificat. Acest tip de peisaj lagunar / umed în areale urbanizate reprezintă un accent în macro-peisajului costier, prin care sistemele de micro-peisaje inserate în zonele turistice puternic afectate de urbanizare reprezintă un plus în ceea ce privește diversitatea peisajului întâlnit de-a lungul zonei Costiere. Deși din punct de vedere al componentelor abiotici, biotici și umani acest tip de peisaj este perceput ca fiind unul omogen și relaționat cu teritoriul maritim. Necesitatea protejării și conservării peisajului Lacustru/umed se datorează în primul rând datorită caracteristiciilor naturali și anume:

Filtrează, purifică și stochează apa, acționând precum un „rinichii pentru ecosisteme”,colectează și rețin apele în timpul inundațiilor și reprezintă habitatul unei marii varietății de plante și animale.

Peisajul Urban – „Peisajul urban este definit de trăsăturile, modelele și structura orașului, incluzând aici componenta biologică, mediul fizic și elementele antropice. Din punct de vedere al structurii sale, orașul este rezultatul stratificării continue a unor proiecte politice majore și a unor proiecte individuale minore, care se succed în timp și se suprapun în spațiu. Pe lângă aspectele vizibile și fizice, peisajele urbane, și nu numai acestea, posedă și o semnificație simbolică, fiind pline de sensuri și de identitate ”.

Figura 9. Peisaj Urban. Surse imagini: http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-vacanta-mea-la-neptun-statiunea-nu-planeta, https://www.litoralulromanesc.ro/descriere_constanta.htm, http://nicotravel.ro/index.php/destinations/europe/romania-2/litoral/mangalia/

În general, zona costieră este este o regiune cu un pronunțat caracter urban. Principalele centre urbane ale litoralului sunt: municipiul Constanța, reședința de județ și unul dintre cele mai mari orașe din țară, municipiul Mangalia cu funcțiuni complexe industriale și turistice și orașul Năvodari, oraș industrial dezvoltat în jurul unor complexe industriale din ramurile chimiei și petrochimiei. Alte orașe mici (sub 20.000 de locuitori) sunt Eforie și Techirghiol, în care predomină caracterul de stațiune balneo-turistică, Ovidiu, mic centru urban, aflat în aria de imediată influență a municipiului Constanța și Sulina, care prin poziția geografică pe care o ocupă aparține deopotrivă litoralului și într-

o mare măsură spațiului deltaic. Astfel gradul de urbanizare in zona costiera datorită potențialul balnear și de agrement a regiunii litorale a dus la dezvoltarea puternică a turismului și a industriei hoteliere.

Peisajul Portuar – un port este definit astfel: „parte delimitată a teritoriului național,…, situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților, ghețurilor, având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia”.

Acest tip de peisaj se regăsește în principalele orașe ale zonei costiere: Constanța , Mangalia , Megidia acest tip de peisaj se caracterizeaza prin infrastructura navală masiva și impunătoare, și sunt o influență antropica majoră asupra dinamicii de coasta. Portul Midia, în mod special, a influențat configurația plajei din stațiunea Mamaia și parțial plaja de la nord de portul Tomis. Portul Constanța a avut o influență

majoră asupra falezelor și eroziunii plajelor din sud. Portul Mangalia a avut influențe asupra falezelor si eroziunii plajelor în zona dintre satele 2 Mai si Vama Veche.

4.3 Elemente de cadru natural – Analiza situației existente actuale, naturale, dinamica costieră.

4.3.1 Geologie: Unitatea sudica este „foarte diferita ca forma si cuprinde stanci moi flancate de plaje mici sub forma de buzunar, separate prin bancuri mici litorale de nisip. Aceste plaje sunt flancate de pante submarine mai abrupte decat in cadrul Unitatii nordice”. Plajele „Unitatii sudice, care sunt asezate in fata falezelor, sunt in general stancoase, cu suprafata acoperita de sedimente limitata. Exista intinderi mici de plaje de nisip si aici sedimentele tind sa fie alcatuite din nisipuri cu granulatie de la medie la mare. De-a lungul aceastei unitati, Dunarea a avut o influenta mai redusa, in special pana la constructia jetelelor Portului Midia, care intrerupe complet transportul litoral. Intre Golful Mamaia si Constanta, nisipurile fine, provenite din Dunare, sunt inca prezente. Scoicile si fragmentele de scoici sunt o componenta importanta a plajelor de-a lungul unitatii sudice, ajungand pana la 98% din sedimentele plajei din sudul Agigei. O mare parte din nisip este posibil sa fie relict, provenit din fostele vai ale raurilor Techirghiol, Carasu si Ostrov, in Holocenul tarziu, desi fragmente de calcar si cristale de stanca, provenite din eroziunea structurilor de protectie costiera si a falezelor joase, pot fi gasite pe plaje. Unele dintre plaje au fost, de asemenea in nisipate artificial, introducand astfel unele sedimente noi in sistemul plajei”.

4.3.2 Hidrologia: Suprafata uscatului în zona costiera este limitata de bazinele hidrografice medii ce acoperă 5.480km2 din suprafat hidrografica. Raurile mari sunt V. Albesti (cu izvorare din Bulgaria), Casimcea, Taita si Slava. Bazinele hidrografice de tip versant la mare reprezinta doar 3% din bazinul litoral si se refera in principal la coasta dintre Capul Midia si Vama Veche. Toate raurile mari deverseaza in lacuri litorale sau lagune si doar un numar mic de bazine-versant de dimensiuni foarte mici (suprafața totala de 143km2).

4.3.3 Utilizarea Terenuriilor: Unitatea sud, corespunzator localitatilor insiruite pe zona de coasta, utilizarea terenurilor se caracterizeaza printr-o varietate de folosinte de tip rural (de exemplu, terenuri agricole si pasuni) si urban. Plajele lungi de nisip, in special cele care se intind de-a lungul Unitatii sudice al litoralului romanesc, constituie o atractie turistica importanta pe durata sezonului cald, fiind vizitate de peste 800.000 de turisti anual, dintre care 60.000 sunt din afara Romaniei. Statiunile turistice cele mai importante sunt Mamaia, Eforie, Neptun, Olimp, Jupiter, Venus, Saturn si Mangalia; acestea ofera o gama larga de dotari si servicii de turism: cazare in hoteluri, pensiuni si locuri de campare, dotari de agrement cum sunt cinematografele, piscinele, discotecile, dotari de sport cum sunt terenuri de tenis, mini-terenuri de golf, baze pentru sporturi (inot, scufundari si zbor cu parapanta), alimentatie publica in reteaua de restaurante, cofetarii si baruri, dotari balneoclimaterice.

4.3.4 Dinamica Costieră: Scopul prezentei sectiuni este de a oferi o privire generala asupra situatiei actuale a dinamicii costiere a litoralului romanesc al Marii Negre; aceasta defineste intelegerea modului in care functioneaza procesele costiere si comportamentul prezent al zonei de coasta.Sectiunea cuprinde, in principal, o prezentare rezumativa a informatiilor incluse in rapoartele produse ca parte intergranta a acestui studiu, inclusiv in Raportul Studii de dinamica costiera si sedmientologie, cele patru rapoarte de modelare (Prezentare generala a datelor disponibile pentru modelarea numerica; Modelare hidraulica 3D a Mării Negre, Modelarea valurilor din apropierea tarmului si Modelarea liniei tarmului) si Raportul Diagnostic al zonei costiere (Anexa B la prezentul report). Aceste rapoarte trebuie de asemenea parcurse pentru mai multe informatii detaliate si analize. Prezenta sectiune include informatii privind factorii naturali care modeleaza litoralul: vanturi, valuri si curenti, precum si informatii privind sedimentele si caracteristicile de transport al acestora de-a lungul litoralului romanesc. De asemenea, este prezentat un rezumat al comportamentului in timp si actual al liniei de coasta, impreuna cu ratele de eroziune actuale si sunt identificate „punctele fierbinti” de eroziune de pe litoral. Sectiunea se incheie cu combinarea acestor informatii intr-un un model conceptual al proceselor costiere si al comportamentului zonei de coasta aferente litoralului romanesc al Marii Negre. Un prim proces în dinamica Costieră este Vântul, este cel mai important factor climatic ce afectează evoluția litoralului românesc al Mării Negre. Influențele complexe ale modelului ciclonic atlantic, activității de ciclogeneză din zona mediteraneană și circulației atmosferice de deasupra Mării Negre joacă un rol important în variabilitatea climatului curenților de aer de-a lungul litoralului (în special între litoralul Deltei Dunării și litoralul românesc al Mării Negre). Variabilitatea climatului curenților de aer se referă la direcție, variații sezoniere, potențialul de transport eolian și vânturile dinspre uscat și regimul aferent. Linia de coastă a României este caracterizată de medii ridicate ale vitezelor anuale ale vânturilor (între 4,2 m/s și 6,95 m/s), cu viteze maxime ale vânturilor dinspre nord și nord-vest.

Un al doilea element în dinamica costieră este reprezentată de forța valuriilor (care au un rol asupra Mării Negre) este influențat atât de valurile de hulă, cât și de valurile eoliene generate pe plan local. Modelarea valurilor indică faptul că înălțimea semnificativă a valurilor în larg crește de la nord (0,85m) înspre sud (0,95m). În timp ce vânturile dinspre uscat și direcțiile valurilor sunt variabile, există tendințe sezoniere, caracterizate de condiții aspre în perioadele de iarna (din noiembrie până în martie) și condiții mai calme între aprilie și octombrie. Procentajul de perioade de calm (înălțime semnificativă a valurilor în larg <0,5m) s-a micșorat în timp, de la 38% în prima perioadă (iulie1992 – decembrie 1995) la 28% în ultimii cinci ani (ianuarie 2006 – decembrie 2010).Aceasta sugereaza o crestere a nivelelor de energie a valurilor in ultimii 18,5 ani.

Litoralul românesc este foarte susceptibil de eroziune de termen scurt a plajelor pe durata furtunilor. Investigarea retragerii țărmului în mai multe locații a indicat faptul că eroziunea pe termen scurt, cauzată de furtuni, poate fi de ordinul zecilor de metri. Cea mai mare retragere a țărmului, determinată de furtuni, tinde să se manifeste în Unitatea nordică, unde sedimentele sunt mai fine iar plajele mai plane. Se preconizează, în legătură cu cea mai mare parte a litoralului, că o parte semnificativă a pierderilor transversale de nisip pe durata furtunilor va fi recuperată dupa perioadele de furtuna, cand predomină valuri de hulă mai scurte (valuri formatoare de plaje). Cu toate acestea, de-a lungul anumitor plaje sudice se manifesta în prezent o pierdere netă de sedimente, ce antrenează o eroziune pe termen lung a plajelor. Aceste doua tipuri de fenomene naturale conduc la așa numitele „Rate de eroziune și puncte fierbinți”, unde unitatea Sudică a Mării Negre (între Portul Midia și Vama Veche) prezintă mai multe puncte critice de eroziune, unde majoritatea aliniamentului este în prezent apărată artificial. Cu toate acestea, multe structuri de protecție sunt în stare precară, iar plajele se erodează în prezent. În acest moment, punctele fierbinți cheie sunt reprezentate de plajele Mamaia, Tomis Nord, Eforie, Costinești, Olimp – Venus, Balta Mangalia și Saturn.

Situația actuală a Dinamicii Costiere

Capitolul 5. Studii de caz.

5.1 NY Parallel Networks – New York, USA. – Legătura dintre orașul New York (Teritoriu) și apă, folosind tehnologii verzi.

5.2 Green Power Island – Danemarca – Insula Artificială generatoare de energie verde.

5.3. Zira Island – Azerbaijan – Insula cu zero emisii de carbon (Proiect Utopic)

5.4 Concluzii.

În vederea unei mai bune înțelegeri ale abordării și metodelor de argumentare, atât fizică cât și tehnică, aplicate în domeniul amenajării teritoriului și peisajului, au fost selectate o serie de 3 studii de caz. Acestea au fost împărțite în 3 categorii, fiecare ilustrând o metodă de argumentare și impactul pe care aceasta a avut-o, atât asupra teritoriului, a imaginii vizuale dar și a mediului. În plus, studiile de caz tratează scări aproximativ egale, dar cât mai diverse ale teritoriilor și a metodelor tehnologice în abordarea peisajului costier.

Având o gamă cât mai largă de abordări și metodologiilor de planificare și intervenții asupra reconfigurării peisajului costier utilizand energii sustenabile (energia eoliană, energia solară, acvacultură, energia valurilor, etc.) dar și rezultatul final în momentul când este aplicată la nivel fizic, ducând la transformări ce pot deveni în timp iconice.

Astfel studiile de caz analizate sunt:

• Green Power Island – Danemarca – Insula Artificială generatoare de energie verde.

• NY Parallel Networks – New York, USA. – Legătura dintre orașul New York ( Teritoriu ) și apă folosind tehnologii verzi.

• Zira Island – Azerbaijan – Insula cu zero emisii de carbon.

5.1 Studiu de caz – NY Parallel Networks – New York, USA. – Legătura dintre orașul New York (Teritoriu) și apă folosind tehnologii verzi.

Studiu de caz numărul 1 este situat în una dintre cele mai urbane zone din lume în orașul New York, acest oraș este împărțit în cinci zone: The Bronx, Brookly, Manhattan, Queens și insula Staten Island, având o populație de aproximativ 19,2 milioane de rezidenți, pe o arie de 830kmp, și este metropola cu cea mai mare densitate de locuitori din Statele Unite. Acest proiect este situat in centrul a trei cartiere importante din cadrul orasului New York și anume: Jersey City, Brooklyn și New York, Upper Bay este considerată ca fiind zona cea mai afectată din cauza fenomenului de industrializare ce a avut loc în anii 1960 – 1970, ce deservește atât zonei portuare cât și a activitațiilor industriale.

Motivarea alegerii stă în indentificare unor studii de caz variate în înțelegerea modului cum tehnologiile pot ajuta peisajul și îl pot revitaliza fără a avea un impact negativ asupra mediului. La baza alegerii studiului NY Parallel Networks, a stat relația orașului cu apă care a fost una esențială pentru creșterea și dezvoltarea sa istorică, deoarece în orașul New York, în mod tradițional, elementul natural „apa” a fost o sursă și un liant de dezvoltare economică și industrială la nivelul macro, lucru care a transformat încet zonele din jurul apei în oportunități destinate activității industriale similar cu orașele Constanța și Mangalia, în cazul nostru. Principalele probleme cu care se confruntă orașele noastre, ce au deschidere la mare, sunt similare cu cea a orașului New York. Astfel, în acest studiu de caz migrarea parțială a operațiuniilor industriale și

portuare au stimulat transformarea zonelor din jurul apei într-un nou spațiu urban extins, iar conștientizarea transformării spațio-economice cumulată cu o conștientizare a complexității mediului înconjurător au condus la crearea unui peisaj flexibil și productiv, dar și o modalitate de planificare urbană menită să creeze un sistem verde ce are rol de a interconecta toate cele 5 mari cartiere între ele dar și o soluție ecologică asupra activitațiilor industriale, servicii și transport maritim, integrând elemente de habitate naturale, activități de agrement urban și activități culturale, acționând asupra orașului New York precum un țesut conjuctiv lichid. Astfel, operațiunile și activitațiile acestor medii ecologice aflate în rețea dau formă și transformă caracteristica spațială a peisajului umed din New York.

Relevanța acestui studiu de caz este aceea de a găsi o soluție ecologică asupra fenomenului industrializării excesive și a extinderii acestora, acest proiect încearcă să evidențieze o serie de oportunități de reactivare și funcționare a orașelor cu deschidere la mare, dar printr-un mod mai blând în ceea ce privește elementele de cadru natural.

Această strategie introduce o nouă înțelegere a acestor rețele urbane ce se suprapun a operațiuniilor și transformăriilor spațiale ale acestor rețele sunt extrem de interconectate, spre deosebire de dezvoltarea infrastructurii tipice urbane, acest proiect este conceput ca un peisaj flexibil, care este cultivat în formă și definită în timp, ca urmare a funcționării unei rețele celulare extensibile și mobile de mici insule ecologice.

Prin urmare, aceste puncte de interconectare, revitalizare și de gestionare a problemelor de activități portuare pot fi inițiate și atinse în cadrul proiectului de Marea Neagră – Peisaj, Tehnologie și Comunicare.

Detalierea: Proiectul „NY Parallel Networks” – pe doua situri de testare sunt introduse pentru o examinare mai detaliată a acestei strategii de design. NY Gaia, situat în Upper New York Bay (fig.3 partea dreaptă), este un punct productiv de reper, un centru pentru producerea de energie curată, și un nod operațional pentru activitățile de transport.

Planul general de amenajare.

Figura 16. Proiectul NY Parallel, Planul General. Sursă Imagine: http://op-n.net/PARALLEL-NETWORKS.

Performanța insulelor plutitoare în acestă sferă poate fi rezumată în următoarea ordine: insule plutitoare de colectare, colectează CO2 din tunelurile din New York. CO2 colectat este adus la Insulele recif pentru a hrăni insulele plutitoare de alge. Insulele de alge sunt mutate la potențialele industrii cleantech de-a lungul țărmului, pentru producerea de energie. Algele sunt de asemenea folosite ca îngrășământ de pepinieră, care susțin și accelerează producția de creveți și stridii. Grupurile de creveți sunt mutate în Canalul Gowanus pentru a hrăni potențialul de agricultura acvatică. Scoicile sunt aruncate în Upper NY Bay pentru a hrăni și a construi insule naturale, care sunt în același timp un sistem de apărare împotriva inundațiilor, dar și un stimulator al habitatului marin. Insulele se formează în jurul turbinelor eoliene, care sunt situate în mijlocul golfului, pentru a elibera mediul urban de poluarea fonică.

Tipologia insulelor artificiale.

Performanță acestor insule în acest domeniu poate fi rezumată în următoarea ordine: insule plutitoare de zone umede, recreează un habitat natural, care a fost înlocuit în trecut de către gropile de gunoi de-a lungul țărmului Soundview Park. Populat cu plante de remediere a poluării, acest parc plutitor, de asemenea, poate elibera apa de metale și alte toxine. Acest complex creează un context puternic de cercetare pentru studierea ecosistemelor zonelor umede, hidrologiei, vegetației și a speciilor sălbatice native. Terminalul de feribot se extinde din Soundview Park, creând două trasee cu activități de relaxare, precum pescuitul, punțile de observare, caiac, zone de acostare a bărcilor cu pânze, parcare de biciclete și plaje. Insule plutitoare de agrement, accesibile prin caiace și bărci, completează aceste căi de recreere ca o opțiune de relaxare departe de țărm.

5.2 Studiu de caz – Green Power Island – Danemarca – Insulă Artificială generatoare de energie verde.

Studiu de caz numărul 2 este situat la aproximativ 3km față de țărmul orașului Copenhaga ce are o suprafață de 4,9 kmp, mai ales ca Danemarca este formată din mici insule ce acoperă o suprafață de aproximativ 70% din teritoriul administrativ.

La baza alegerii studiului de caz Green Power Island a fost faptul că acest proiect sintetizează tendințele actuale în ceea ce privește utilizarea tehnologiei ecologice și principiul extinderii teritoriului către mare prin crearea unor sisteme insulare artificiale în lungul coastei daneze, având un rol important în producția de energie verde prin folosirea Tehnologiei Eoliene și totodată având un rol important în eficentizarea și utilizarea energiei. Acest studiu acordă o importanță asupra resurselor regenerabile de energie (Energia Mareelor, Energia Eoliană, Energia Solară și Energia Biomasă) aceste surse fiind inepuizabile. Și totodată dorește să atragă atenția asupra faptului că aceste tehnologii sunt imprevizibile și pot fi de necontrolat prin prisma fluctuațiilor naturale ale vântului și nu pot fi calibrate pentru a se potrivi variațiilor de consum, găsindu-se astfel implementarea unui sistem de insule ecologice ce utilizează energii controlabile cum ar fi turbinele de curenți maritimi instalate pe fundul mării unde curentul este constant dar

și utilizarea plantelor solare ce produc energii în momentele când necesitatea de energie este mai mică.

Relevanța acestui proiect pleacă de la crearea unor insule artificiale în zonele unde consumul de energie este mult mai mare iar instalațiile tradiționale nu fac față, (Constanța, Mangalia) ce are ca scop stocarea energiei prin intermediul elementului natural „apa”. Avantajele implementării acestui tip de proiect oferă o varietate largă de beneficii pentru orașele ce au un consum ridicat de energie, un alt beneficiu este acela că poate stoca rapid energie verde la orele de vârf – chiar in absența vântului și a soarelui prin utilizarea tehnologiei a biomasei și a plantelor ce generează energie, limitând astfel cerințele de utilizare și transport a energiei. Un alt aspect luat în considerare în alegerea acestui studiu de caz a fost integrarea instalațiilor tehnologice în peisajul natural prin utilizarea plantelor ce generează energie.

Proiectul „Green Power Island” a reprezentat o primă etapă din planul strategic „Green Island” din orașul Copenhaga, Danemarca. Acest proiect este realizat în urma unui parteneriat dintre societațile offshore și primarul orașului Copenhaga în anul 2013, acest proiect a pornit de la nevoia de găsire a unor soluții în ceea ce privește utilizarea energiei eoliene, parcurile eoliene de pe teritoriul mării nordice având probleme de captare a energiei, din cauza climatului foarte nefavorabil s-a ajuns la implementarea acestui proiect de Green Power Energy ce folosește 4 tipuri de tehnologii:

– Energia de biomasă – producția algelor pentru biomasă și biocombustibil.

– Energia Culturiilor (in special culturi de salcie).

– Energie solară.

– Energia vânturilor și a curențiilor maritim.

Green Power Island este un concept vizionar pentru construirea de insule artificiale care stochează energie prin intermediul apei de mare, fiecare insula cuprinde un rezervor-lagună, care se golește folosind pompe acționate prin exces eolian și energia solară produsă în timp ce cererea este scăzută. Atunci când consumul crește, apa de mare este permisă înapoi în rezervor prin actionarea turbinelor de conducere care generează o nouă putere de energie. În acest fel este posibil să se regenereze până la 75% din energia care a intrat în procesul de pompare a rezervorului gol. Pentru a echilibra dezechilibrul dintre cerere și capacitatea lor de stocare.

Concluzii :

Timp de secole, în zonele de coastă din întreaga lume, asanarea terenurilor noi a fost un mod de extidere a teritoriului dar si o adaptare a noilor provocări date de schimbăriile climatice iminente. Astfel mărimiea și configurația unei insule depind foarte mult de contextul în care va fi integrat, și totodata acesta decide ce tipuri de tehnologii pot fi îndeplinite și pot fii integrate intr-o astfel de insula artificială. În urma acestui studiu am indentificat patru contexte distincte în care această insula este semnificativă și poate fii integrată:

1. Orașe: aceste insule situate in apropierea unui oras important ce pot fi integrate în proiecte de dezvoltare urbană și creșterea calității vieții în oraș.

2. În zonele costiere:, în special pe mare pentru că nu există vecini și evident, oferă un anumit grad de libertate în ceea ce privește mărimea și configurația acestor insule.

3. În zonele industrializate Localizarea unui Green Power Island lângă o centrală electrică poate produce mai multă energie verde , ce poate fii ușor de conectat la rețeaua existentă.

Studiu de caz 3 : Zira Island Carbon Neutral Master Plan- PROJECT KAI-UwE BERGMANN.

Motivarea alegerii studiului de caz:

Proiectul „ Zira Island” își propune crearea unei insule care este complet independentă de resursele energiei electrice. O insulă autonomă. Prin combinarea celor mai bune clădirii tradiționale din Azerbaidjan o tradiție combinată cu nouă tehnologie, Zira Island oferă spații excelente de viață pentru oameni,cu o utilizare minimă de resurse. O metodă de prezentare în lume care combină tehnologia cu utilizarea de resurse ecologice. Acest proiect este numit “Cele șapte vârfuri ale Azerbaidjanului” ce își propune un peisaj arhitectural derivat din peisajul natural. Această nouă arhitectură nu numai că recreează siluete iconice ale celor șapte vârfurilor, dar creează, un ecosistem autonom în cazul în care fluxul de aer, apă, căldură și energie sunt canalizate într-un mod aproape natural. Un “munte” creează izotopi și eco-nișe, și totodata acesta oferă puncte de vedere și văi, acces și adăpost. Cele Șapte Vârfuri sunt concepute nu numai ca pictograme, ci prin utlizarea tehnologiei ca întreg eco-sisteme, ce crează un model pentru dezvoltarea ulterioară urbană durabilă.

Localizare:

Zira Island, este cunoscut anterior ca Nargin, face parte din arhipelagul Baku, care este format din mai multe insule. Zira Insula este cea mai mare dintre acestea, care separă Golful Baku de la mare la sud de Peninsula Absheron. Insula este vizibil din întreag Golfl Baku și are o populație de circa 3,5 milioane de locuitori.

Insula are o lungime de 3,1 km, și o lățime de 600 m. Partea de nord-vest a insulei este vertical și abruptă aplatizeaza spre Insula south.Zira va fi conectat la continent printr-o varietate de opțiuni de transport, fie prin aer sau apă. Insula devine legată de continent printr-un serviciu regulat de transfer. Pe insula există o rețea de mașini electrice și taxiuri ce asigură o circulație eficientă, în același timp, asigurând un trafic limitat pe insula.

Relevanta:

Acest proiect își propune mai multe aspect din punct de vedere al utilizării tehnologiei existente:

-Clădirile insulei sunt încălzite și răcite cu pompe de căldură care se conectează la Marea Caspică din jur. Panouri solare termice integrate în arhitectura de a crea o aprovizionare constantă de apă caldă, în timp ce panouriile fotovoltaice de pe fațadele clădiriilor sunt amplasate strategic pentru captarea luminii si folosirea energiei la utilitațiile publice.

Apele uzate și apele pluviale sunt colectate și a duse la o instalație de tratare a apelor reziduale, după care acesta este curățat, prelucrat și repus în funcțiune pentru irigații. Părțile solide al apelor reziduale sunt prelucrate și transformate în material organice și în cele din urmă sunt transformate în sol de top, fertilizand insulă. Irigarea constantă și fertilizatoarele insulei ce mențin vegetația luxuriantă verde a unei insule tropicale, cu un impact ecologic minim. (Fig 6 . Circuitul infrastructurii de recirculare a resurselor naturale.)

Deasemenea “Zira Island “ beneficiază de faptul că Baku este recunoscut ca fiind "orașul vântului". Se dorește introducerea unor parcuri eoliene prin care, insula va avea propria sursă de alimentare neutră cu CO2. În plus, prin amplasarea turbinelor eoliene pe mare, ea transformă platformele existente a industriei petrolieră offshore într-un viitor mai durabil de platforme de turbine eoliene și sprijină refacerea ecosistemului disturbat de extracțiile masive a platformelor petroliere.

Un alt aspect luat în calcul a fost ca planul de viziune Zira Island își are rădăcinile în istoria, cultura, mediul și contextul urban al insulei și împrejurimile comunităților de coastă. Ca un oraș de coastă grădină, conceptul pledează pentru un cadru urban și de mediu extrase din dezvoltarea în contextul a deltei formate. Viziunea este susținută de modul de dezvoltare existentă pe baza tehnologiilor actuale ,prin proiectele de dezvoltare și infrastructura planificată care doresc să nu distrugă peisajului costier al Azerbaijanului fiind considerat tara cu cele” 7 vârfuri ale lumii”. Astfel proiectul Zira Island dorește să promoveze valorile și beneficiile unui peisaj costier natural, subliniind metode durabile de planificare a insulei naturale existente prin integrarea modelelor ecologice și fire hidrologice în tesatura oraș insulă. Conceptul de oras insula este receptiv la planul strategic Zira Island pus deja în mișcare care dorește sa ofere un echilibru ideal între creșterea și conversia unor insule încadrate în patrimoniul național cu extiderea orasului Zira către aceste insule naturale.

Anexe:

Figure 1. Tipologii de Energii Verzi 15

Figure 2. Tipologii de energii marine 15

Figura 3. Conceptul de Peisaj Tehnologic 17

Figura 4. Tipologii de Peisaj Industrial 24

Figura 5. Tipologii de Peisaje Rurale. Sursă support topographic: PATJ CONSTANTA, Sursă imagini: http://www.tvlitoral.ro/gradinite-cu-program-prelungit-la-limanu-si-pecineaga/ 25

Figura 7. Peisajul Forestier. Sursă Imagine: http://totb.ro/foto-o-lume-spectaculoasa-dar-ignorata-limanu-dobrogea/ 27

Figura 8. Peisajul Lacustru. Sursa imagini: 28

Figura 9. Peisajul Portuar. Surse Imagini: http://www.telegrafonline.ro/portul-midia-inchis-din-cauza-vantului-puternic, http://zoom.mediafax.ro/travel/1-mai-litoralul-vazut-altfel-12553950 30

Figura 10. Viteza Vânturiilor la Marea Neagră, Sursa Imagine: Google Earth, accesat in 19.04.2016 și documentul oficial: http://www.rowater.ro/dadobrogea/Master%20Plan%20privind%20Protecia%20i%20Reabilitarea%20Zonei/Master%20Plan.pdf 33

Figura 12. Roza Valuriilor pe anotimpuri Sursa Imagine: http://www.rowater.ro/dadobrogea/Master%20Plan%20privind%20Protecia%20i%20Reabilitarea%20Zonei/Master%20Plan.pdf 34

Figura 11. Roza Valuriilor Sursa Imagine: http://www.rowater.ro/dadobrogea/Master%20Plan%20privind%20Protecia%20i%20Reabilitarea%20Zonei/Master%20Plan.pdf 34

Figura 13. Eroziunea Plajelor, „Puncte Roșii”, Sursă Imagine: http://www.rowater.ro/dadobrogea/Master%20Plan%20privind%20Protecia%20i%20Reabilitarea%20Zonei/Master%20Plan.pdf 35

Figura 14. Situația actuală a Dinamicii Costiere , Sursă Imagine: Raportul Privind Geologia Marii Negre – Master Plan privind Protectia si Reabilitarea Zonei Costiere – Document oficial – 2015 36

Figura 15. Localizare Proiect, Sursă Imagine: google earth. 39

Figura 16. Proiect NY Parallel Networks, Sursă Imaginii: http://op-n.net/PARALLEL-NETWORKS 39

Figura 17. Proiectul NY Parallel, Planul General. Sursă Imagine: http://op-n.net/PARALLEL-NETWORKS. 41

Figura 18. Tipologia Insulelor Artificiale. Sursă imagine: http://op-n.net/PARALLEL-NETWORKS. 42

Figura 19. Sursă Imagine: http://www.greenpowerisland.dk/ 42

Figura 20. Localizare. Sursă Imagine: Google Earth, accesat : 20.04.2016 42

Figura 21. Modul de Functionare a Insulei Artificiale. 42