Marea Neagră este una dintre cele mai fascinante mări ale lumii. Coasta litorală a Mării Negre oferă țării noastre ieșire la Oceanul Planetar cu… [605483]

1
Capitolul 1. Aspecte generale
1.1 Introducere
Marea Neagră este una dintre cele mai fascinante mări ale lumii. Coasta litorală a
Mării Negre oferă țării noastre ieșire la Oceanul Planetar cu ajutorul strâmtorilor turcești,
prin Marea Egee și Marea Mediterană, prin Strâmtoarea Gibraltar la Oceanul Atla ntic, și
de aici către restul lumii, ceea ce face ca Marea Neagră să fie pentru România cea mai
ușoară cale către lumea largă.
Explicația științifică a numelui nu a fost pe deplin lămurită. „ Dintre toate
problemele privind Marea Neagră, nu există alta ma i caracteristică și totodată mai puțin
cunoscută decât cea a numelui ei, oricât de paradoxală ar putea părea această afirmaț ie.”
(Gh. Brătianu, 1999 ) Prima denumire a mării, în antichitatea greacă timpurie, a fost Pontos
Axeinos, adică neospitalieră, numel e putând proveni de la adâncimea apei, care părea a fi
mai mare decât cea a Mării Mediterane, fiind denumită apoi Pontus Euxinus (marea
ospitalieră). În Evul Mediu erau atribuite mai multe nume, precum: Marea Trabzonului sau
Marea Constantinopolului. Apar apoi denumiri ca: Marea Sciților, Marea Sarmaților,
Marea Khazarilor, Marea Rosilor, Marea Bulgarilor sau Marea Georgienilor. La 1338
apare pentru prima dată denumirea latină a mării: Mare Nigrum. Totuși, numele de Marea
Neagră este un nume relativ nou, fo losit însă în sursele otomane vechi. În ceea ce privește
numele de Mare Neagră, există 3 concepții: prima se referă la faptul că locuitorii litoralului
au păstrat vechiul nume al mării din iraniană sau greacă. A doua explicație se referă la
termenul turces c ”kara” ( Kara Deniz -marea neagră sau întunecată ), termen preluat de la
otomani, ce scoate în evidență denumirea comună a Mării Negre utilizată de către
europenii medievali. A 3a părere se referă la codurile coloristice utilizate de asiatici. În
China pu nctele cardinale erau asociate unor anumite culori: negru pentru nord, alb pentru
vest, roșu pentru sud, și albastru pentru est. De la această tradiție marea din nord a fost
preluată de către otomani sub denumirea de ”neagră”.
Din nefericire asupra litoral ului nostru, România se confruntă cu o situație
deosebită în ceea ce privește eroziunea costieră a Mării Negre. Eroziunea tot mai puternică
a plajelor reduse ca lățime va avea ca efect atacul direct al valurilor la baza falezelor. În
aceste condiții baza f alezei va fi afectată de acțiunea valurilor și faleza se va prăbuși, așa
cum s -a întâmplat , deja, în anumite zone. Astfel că reabilitarea și protecția zonei costiere
constituie, în prezent, o problemă prioritară pentru România.

2
Studiul de față se concretizează într -o cercetare asupra extinderii plajelor în
unele sectoare ale litoralului sudic. Mai precis, lucracrea studiază proiectul de protecție și
reabilitare a părții sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona municipiului
Constanța (Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru și Tomis Sud) și Eforie Nord.

3
1.2 Istoricul cercetărilor în domeniu
Primele informații despre Marea Neagră au apărut în Antichitate. Homer ( 1000
î.Hr.), Hecateu (500 î.Hr.), Herodot (485 -425 î.Hr.), Aristotel (384 -322 î.Hr.) și Ptolomeu
(127-151 î.Hr.) au scris numeroase texte și au realizat desene cartografice (fig. 1.) cu
privire la Marea Neagră, deosebit de precise pentru acele vremuri. Însemnările lor prezintă
un caracter geografic restrâns, acest ea fiind redate sub forma unor note de călătorii. A
urmat apoi o perioadă lungă care ne -a lăsat o serie de cercetări și documente:
 În anul 1822 au fost publicate primele rezultate ale ridicării batimetrice executate
de R. Gotie;
 În anul 1842 s -au publicat primele hărți ce prezentau imaginea generală a
batimetriei și a sedimentelor superficiale;
 După 1850 se dezvoltă cercetările științifice în toate porturile principale;
 În 1893, pe parcursul a 9 luni, Grigore Antipa efectuează cercetări cu privire la
fauna marină;
 În 1890, Direcția Hidrografică a Marinei Române și Marele Stat Major al Armatei
realizează în spațiul costier și în largur mării lucrări cartografice și oceanografice;
 Între anii 1920 -1922 N.M. Knipovici și 1923 -1926 J.M. Șokalski și I.A. Nikitin a u
cercetat morfologia bazinului Mării Negre;
 În urma cercetărilor lui R. Ciocârdel ( 1932 -1937) a fost realizată cea mai completă
hartă a curenților din nord -vestul Mării Negre;
 În anul 1942 a apărut primul volum al monografiei Marea Neagră scris de Grigore
Antipa, ce a reprezentat una dintre primele și cele mai interesante sinteze asupra
mării;
În ceea ce privește istoricul cercetărilor țărmului românesc al Mării Negre, se poate
observa o evoluție a sa datorată lucrărilor cercetătorilor români Litea nu și colab. (1961),
Liteanu și Pricăjan (1966), Panin (1974), Șelariu și colab.(1969), Caraivan, Șelariu (1974),
Caraivan ș.a. (1986), Trufaș (1970); Panin ș.a. (1977), Panin (1972, 1974, 1976, 1983,
1989, 1997, 1998, 1999), Mihăilescu (1989), Mihăilescu și Rogojină (1984), Vespremeanu
și Ștefănescu (1978, 1993).

4

Fig. 1. Marea Neagră pe desenele cartografice din antichitate,
(Vespremeanu E.,2004)

5
1.3 Scopul lucrării
Necesitatea unui studiu privind extinderea litoralului este de actualitate, deoarece
plajele din Mamaia Sud, Tomis (Nord, Centru și Sud) și Eforie Nord, cele care au fost
incluse în proiect, erau menționate, până de curând, în studiile de specialitate, ca fiind în
pericol de a se îngusta, sau poate chiar dispărea total. Obiectivul central al lucrării îl
constituie realizarea unui studiu aprofundat care să explice rolul și importanța eroziunii
plajelor, în vederea readucerii acestora la starea inițială, prin diferitele lucrări de
ameliorare.
În zona litorală a Mării Negre de pe teritoriul țării noastre eroziunea costieră
reprezintă un adevărat risc pentru mediu, fenomenul fiind existent pe toți cei 240 de km ai
litoralului, însă pe diferite trepte de intensi tate. Lucrarea demonstrează că pe baza
cercetărilor efectuate, s -a ajuns la concluzia că cele mai afectate de fenomenul de eroziune
sunt sectoarele din sudul litoralui. Astfel, după reabilitarea părții sudice a litoralului
românesc al Mării Negre în zona m unicipiului Constanța, extinderea plajelor spre mare, cu
peste 100 de metri lățime a dus la creșterea semnificativă a teritoriului României, plajelor
fiindu -le asigurată stabilitatea pentru cel puțin 50 de ani.

6
1.4 Structura lucrării
Lucrarea „Extinderea plajelor în sudul litoralului românesc” este structurată în 4
capitole, ce includ 37 de figuri și 12 tabele, focalizate strict pe cele mai importante aspecte
ale tematicii cercetate:
Capitolul 1 – Este un capitol introductiv, în care se prezintă obiectivele principale
ale cercetării. Aici sunt incluse și motivul alegerii temei, împreună cu materialele și
metodele folosite și un istoric al cercetărilor efectuate de -a lungul timpului asupra Mării
Negre și a litoralului românesc.
Capitolu l 2 – În acest capitol este descrisă zona de studiu a lucrării de licență.
Astfel, el prezintă o caracterizare fizico -geografică a litoralului românesc al Mării Negre,
având ca subcapitole cele mai importante aspecte ale acestuia: limitele, relieful, geolo gia,
procesele geomorfologice actuale, aspectele climatice și hidrografice, vegetația, fauna,
solurile și câteva aspecte referitoare la ariile protejate ale din zona litoralului.
Capitolul 3 –Acest capitol prezintă problema majoră a litoralului românesc:
eroziunea costieră, precum și măsurile luate împotriva acesteia prin extinderea plajelor din
sudul litoralului românesc. Cuprinde 3 subcapitole în care sunt detaliate modificările
istorice ale liniei țărmului sudic, măsurile de stopare a eroziunii și proiec tele de consolidare
a plajelor din sudul litoralului, precum și proiectul ” Protecția și reabilitarea părții sudice a
litoralului românesc al Mării Negre în zona Municipiului Constanța (Mamaia Sud, Tomis
Nord, Tomis Centru și Tomis Sud) și Eforie Nord ”.
Capitolul 4 – Este ultimul capitol ce prezintă un rezumat al lucrării, scoțând în
evidență cele mai importante concluzii.
Lucrarea se încheie cu o listă bibliografică a cărților, articolelor și documentelor
consultate pe parcursul realizării cercetării.

7
1.5 Materiale și metode folosite
Metodologia de lucru s -a bazat în principal pe materialele obținute de la Biblioteca
Universitară „Ioan Popișteanu”, de unde am preluat studii hidrologice, studii regionale, dar
și diverse cărți de specialitate cu privire l a Marea Neagră.
În vederea obținerii informațiilor referitoare la eroziunea costieră, modificările
climatice, evaluarea mediului marin și costier, sau amenajarea zonei costiere, am apelat la
Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, Direcția Hidrog rafică Maritimă
Constanța și Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”, dar și
Primăria Municipiului Constanța, de unde am preluat rapoarte și arhive extrem de utile în
studiul realizat. Toate datele meteorologice au fost prelua te de la CMR Dobrogea, pe o
perioadă de 5 ani.
În ceea ce privește proiectarea hărților am utilizat softul QGIS și programe le
Google Earth și Planet Explorer Beta.
Alte surse bibliografice au constat în diverse site -uri de specialitate din care am
preluat hărți, imagini, dar și câteva informații de actualitate cu privire la fauna și flora
Mării Negre.

8
Capitolul 2. Litoralul românesc al Mării Negre –
Caracterizare fizico -geografică
2.1. Așezare și limite
Litoralul Mării Negre are o lungime de aproximativ 4.000 de kilometri și este
distribuit între următoarele șase state riverane: Turcia –34%, Ucraina –31%, Rusia –15%,
Georgia –14%, Bulgaria –7% și România –6%. Ca poziționare, Marea Neagră este situată
între Europa de Sud -Est și Turcia, având are o su prafață de aproximativ 430.000 km² și
conținând o cantitate de apă de 547.000 km³. Adâncimea sa medie este de 1.240 m, iar
adâncimea maximă de 2.212 m. Lungimea coastei sale este de aproximativ 4.340 km.
Statul cu cel mai lung litoral la Marea Neagră este Ucraina (1.628 km), iar al doilea loc
este ocupat de Turcia, cu 1.400 km.
Litoralul românesc al Mării Negre se extinde pe o lungime de 245 km de la brațul
Musura din delta secundară a Chiliei (la Nord) și până la Vama Veche (în sud -estul
Dobrogei). Zona litoralului este cuprinsă între paralela de 44ș25´ latitudine nordică și
paralela 43ș45´ latitudine nordică. Litoralul reprezintă 6% din lungimea totală a țărmului
Mării Negre și cuprinde câteva unități geografice care se diferențiază de la nord către sud .
Orientarea generală a litoralului romanesc este N -S. Această orientare se menține în
sectorul Deltei Dunării doar între golful Musura și gura brațului Sf.Gheorghe. Direcția se
schimbă brusc spre vest din Sudul deltei Sf. Gheorghe, iar din dreptul punctul ui Perișor
revine orientarea aproximativă N -S.
Între brațul Musura (la granița cu Ungaria) și Capul Midia, la nord de Constanța,
țărmul marin propriu -zis are o lungime de 166 km, ce reprezintă 68% din totalul de 245
km, fiind reprezentat de un sector jo s, deltaic, lagunar.
De la sud de Capul Midia și până la Vama Veche (granița cu Bulgaria) țărmul este
reprezentat de un sector cu faleză de 82 km lungime, întrerupt de golfurile limanice: cu
salinități mai mici de 0,5‰ (T așaul ), cu salinități cuprinse în tre 0,5‰ -5‰ (Agigea,
Costinești, Tatlageac, ) cu ape mezohaline – salinitatea este 11,9‰ -15,2‰ (Mangalia ) și cu
ape hiperhaline, cu salinitatea de 54,5‰ -61,4‰ (Techirghiol) și de golfurile lagunare:
Siutghiol, fosta mlaștină Comorova și mlașt ina Herghelia – Mangalia (fig.2 ).

9

Figura 2, Golfurile limanice și lagunare are litoralului românesc, după:
http://gis2.rowater.ro:8989/flood/

10
2.2. Caracterizarea fizică
2.2.1 Relief
Din punct de vedere genetic și geomorfologic litoralul românesc este format din:
zona nordică, de țărm acumulativ, cuprins între brațul Musura și Capul Midia, și zona
sudică, între Capul Midia și Vama Veche, de țărm cu faleza activă. (fig. 3.)
1. Zona litorală nordică
Această zonă este formată dintr -un țărm deltaic, lagunar, influențat direct de
Dunăre, și are o lungime de 165 km. Țărmul nordic este un țărm acumulativ, jos, cu
plaje nisipoase destul de întinse, de origine fluvio -marină. Plajele țărmului nordic sunt
formate în proporție de 80% din fracțiuni nisipoase cu un diametru cuprins între 0,05 –
0,5 mm, și scoici, ce separă marea de lacurile litorale. Din cauza lucrărilor efectuate în
ultimele decenii a supra brațelor Dunării, alimentarea cu nisip a acestui sector este mai
redusă in prezent. Datorită depunerii de nisipuri între Grindul Lupilor și Capul Midia, a
rezultat Grindul Chițuc, fiind și cel mai mare din această zonă, ce are o lungime de 27
km și o lățime de 0,5 -4,3 km. Alte grinduri maritime importante maritime de pe
teritoriul deltei propriu -zise sunt: Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol, Chririșca,
Buhazului și Crucea.

2. Zona litorală sudică
Această zonă este fomată dintr -un țărm cu faleze înalte (2 -40 m), fragmentat din loc
în loc de limane. Acest țărm, cu o lun gime 82 km este caracterizat prin procese de
eroziune. Configurația terenului acestui sector, acoperit de o pătură groasă de loess cu
intercalații de argilă roșie, este determinată de morfologia, litologia și structura
depozitelor componente Podișului Dob rogei. Plajele sunt acoperite parțial de apă atunci
când marea este agitată, și sunt mai dezvoltate în jurul golfurilor care fragmentează
zona litorală. Acestea sunt formate din nisipuri rezultate în urma sfărâmării cochiliilor.
Dintre formele de relief di n zona sudică se remarcă: capurile, care sunt destul de
puține: Capul Midia, Capul Sangol, Tomis, Agigea și Tuzla, limanele fluvio -maritime
și mlaștinile, care nu și -au păstrat forma inițială: Mlaștina Hergheliei ( Mangaliei) și
Comorova, separate ulterior de cordoane litorale.

11

Fig. 3. Subidiviziunile litoralului românesc
(Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2011, Raport Diagnostic al
Zonei Costiere)

12
2.2.2 Geologie
Din punct de vedere geologic, zona de uscat a litoralului aparține Podișului
Dobrogei de Sud, parte componentă a unității Podișul Dobrogean. Acesta are în
componență două elemente: soclul, de vârstă eoproterozoică, alcătuit din gnaise și șisturi
cristaline mezometamorfice, și cuvertura, ce apare ca rezultat al mai multor cicluri de
sedimentare.
Zona litorală a suferit diverse modificări in ultimii 160 de ani din punct de vedere
geomorfologic și geologic, ea aflându -se la limita dintre două domenii mari: marin și
terestru. Domeniul terestru este format din Delta Dunării și din regiunea Dobrogei:
Dobrogea de Sud (Platforma Sud Dobrogeană), Dobrogea centrală (Masivul Central
Dobrogean), Dobrogea de Nord (Orogenul Nord Dobrogean) si Depresiunea
Predobrogeană.
Depozitele ce aparțin zonei litorale și cele deltaice și lacustre datează din
Cuaternar. Depozitele antecuaternare sunt prezente de la Capul Midia până la Vama
Veche, șisturile verzi precambrian superioare se găsesc în dreptul cetații Histria și în faleza
lacului Tașaul, iar calcarul existent în zona capului Midia și pe malul lacului Siutghiol
datează din Jurasicul superior. Baza falezei marine s -a format în Sarmațian. În zona sudică
a litoralului se remarcă argilele verzi, albicioase sau roșcate cu concre țiuni de gips, din
Pleistocenul inferior. În faleza Mării Negre, de la Capul Midia până la Vama Veche există
mai multe orizonturi de soluri îngropate. S -au remarcat o serie de cercetători, precum
Brătescu (1934,1935), Popovăț și coab. (1964), Morariu și co lab. (1964), Ana Conea
(1969), care au observat faptul că în sectorul sudic al litoralului marin există cele mai tipice
și complete profile cuaternare loessoide din țară.

13
2.2.3 Procese geomorfologice actuale
Procesele geomorfologice actuale au o puternică extensiune și sunt condiționate de
existența calcarelor, argilelor și loessului la sud de Capul Midia, de aportul de aluviuni
aduse de Dunăre, de vânturi, de curenți, de valuri, de oscilațiile nivelului mării, precum și
de fauna de moluște din zo na litorală. Aceste procese, fie de eroziune, fie de acumulare,
duc la modificări constante ale liniei țămului.
În funcție de procesele geomorfologice, țărmurile se pot clasifica în:
1) Țărmuri de eroziune
Pentru acest tip de țărm elementul definitoriu îl co nstituie faleza. Pe fondul creșterii
nivelului mării, modelată fiind de valuri și de curenți, faleza este foarte bine dezvoltată în
sectorul Cap Singol -Vama Veche.
Țărmurile cu faleză activă sunt cele din sectoarele Eforie Nord – Belona, Capul
Turcului – Cap Tuzla și Cap Tuzla – Vama Veche, cel din urmă fiind întrerupt de zone cu
țărm acumulativ. Țărmurile de eroziune sunt cel mai bine caracterizate de promontorii
(Cap Midia, Cap Ivan, Capul Turcului, Cap Tuzla, Cap Aurora).
„Țărmur ile cu faleză inactivă s e clasifică , după modul de fosilizare a falezei, în:
categorii:
– falezele inactive din spatele corpurilor cumulative mari (între Cap
Clisargic și Cap Ivan);
– falezele scoase de sub influența mării prin intervenția umană în zona
costieră (platforma indu strială dintre Cap Ivan și Cap Clisargic, portul Constanța Sud –
Agigea);
– falezele marine inactive de pe țărmurile actualelor lacuri – foste golfuri
marine (lacul Siutghiol, mlaștina Comorova). ” (Primăria Municipiului Constanța, 2017)

Principalele cau ze ale apariției fenomenului de eroziune costieră sunt:
1. Amenajările hidrotehnice executate pe Dunăre și afluenții săi, ce avut
drept rezultat diminuarea cantității de aluviuni transportate pe Dunăre cu cca 50% în
ultimii 40 de ani;
2. Extinderea spre larg a digurilor de la gura de vărsare a brațului Sulina, ce
a determinat devierea fluxului de aluviuni din brațul Chilia și îndepărtarea punctului de
debușare a aluviunilor în mare în dreptul brațului Sulina;

14
3. Lucrările de extindere și modernizare a porturilor Midia, Constanța,
Mangalia, ce au au avut drept scop devierea spre larg a traseelor curenților litorali, care duc
la alimentarea cu nisip a plajelor din partea sudică a litoralului;
4. Reducerea stocurilor de moluște marine cu cca 50%
5. Ten dința de ridicare a nivelului mării în medie cu 1,5 – 2 mm/an, ce duce
la retragerea liniei țărmului.
2) Țărmuri de acumulare
Acest tip de țărm a luat naștere prin acțiunea valurilor și curenților litorali. Țărmurile de
acumulare dintre Capul Midia și Vama Veche se împart în două categorii:
a) plaje -barieră (cordoanele litorale Techirghiol, Costinești, Tatlageac, Mangalia)
b) și plaje -barieră complexă (țărmul acumulativ dintre Capul Midia și Cap Ivan, cel
dintre Cap Ivan și Cap Clisargic, precum și cordonul litora l extins între Capul
Clisargic și Cap Singol).

Conform unor analize asupra modificărilor litoralului românesc, efectuate de Institutul
Național de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”, s -a constatat că Unitatea
Nordică a litoralului românesc (tabelul 1) nu prezintă un grad ridicat de eroziune, linia de
coastă fiind în general normală. Doar zona centrală (Sulina -Sfântu Gheorghe) prezintă un
risc de eroziune datorat de impactul antropic al sedimentelor aduse de Dunăre. În schimb,
în sudul litora lului, așa cum se poate oberva și în tabelul 2 , există mai multe puncte puncte
critice de eroziune, plajele fiind afectate de acest proces și în prezent.
Aceste procese geomorfologice, ce vor fi detaliate în capitolul al 3 -lea, conduc, în
general, în sec torul nordic la un țărm cu tentă de acumulare și pe alocuri abraziune, și la un
țărm cu dominanță de abraziune și de retragere în sectorul sudic.

15
Tabelul 1 , Rate multianuale de eroziune în Unitatea nordică, (Administrația Bazinală de
Apă Dobrogea – Litoral, 2012, Master Plan "Protecția si reabilitarea zonei costiere")

16
Tabelul 2, Rate multianuale de eroziune în Unitatea sudică a litora lului românesc al Mării
Negre, (Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2012, Master Plan "Protecția si
reabilitarea zonei costiere")

17
2.2.4. Aspecte climatice
Marea Neagră se află în zona temperată, clima fiind influențată de anticiclonul
subtropical al Azorelor (răspunzător de precipitațiile reduse cantitativ, 35-45 mm),
anticiclonul continental eurasiatic (ce acționează iarna, putând provoca geruri puternice,
înghețuri, brume, ninsori și temperaturi de -20șC în lungul litoralului) și activitatea
ciclonică din nordul oceanului Atlantic și din Marea Mediterană (r esposabilă de viscolele
intense, furtunile violente, dar și valurile marine de peste 2 -3 m). Clima litoralului se
deosebește de celelalte zone climatice prin poziția geografică, prezența mării, influența sa
resimțindu -se pe aproximativ 20 -25 km de -a lungu l țărmului, dar și prin tipul de relief.
Datorită prezenței brizelor marine, clima este caracterizată prin veri lipsite de caniculă
uscată, prin ierni blânde, toamne lungi și liniștite,și primăveri răcoroase.
Gradul de uscăciune limitează influența Mării Negre asupra litoralului românesc,
prin absorbția rapidă a vaporilor de apă transportați de briza marină. Se poate remarca o
diferențiere în procesele de încălzire și deasupra apelor costiere, determinată de
extensiunea platformei continentale și adâncimea mării. Astfel că în partea de nord a
litoralului platforma continentală este mai extinsă, iar apele sunt mai adânci, fapt pentru
care marea își exercită mai bine rolul de rezervor termic decât pe litoralul sud ic.
Datorită prezenței Mării Negre, pe litoral se înregistrează cea mai blândă climă din
țară. Din punct de vedere termic, se poate spune că Marea Neagră prezin tă particularități
ale mărilor din zona temperată .
a) Temperatura aerului
Temperatura aerului (m edia lunară și media anuală în perioada 2010 -2014 la stația
Constanța) este prezentată, conform datelor obținute de la Centrul Meteorologic Regional
Dobrogea , în tabelele 3 și 4. Analizând valorile de temperatură pe o perioadă de 5 ani, se
poate observa faptul că la stația Constanța mediile anuale din perioada 2010 -2014 se
înscriu între 13,1 °C în 2010, 12 °C în 2011, 13,2 °C în următorii doi ani, și 13,1 °C în anul
2014. Temperatura medie multianuală în perioada 2010 -2014 este de 12,92 °C la Constanța.

18
Tabelul 3, Temperatura medie a aerului la stația Constanța în perioada 2010 -2014
Luna Temperatura medie a aerului (°C)
Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014
1 -0,3 1,0 0,7 2,1 3,0
2 2,3 0,5 -2,2 4,8 3,0
3 5,9 4,6 6,0 5,6 8,0
4 11,8 9,2 12,6 12,5 11,7
5 17,4 16,2 18,3 19,0 17,0
6 21,2 21,5 23,0 22,1 21,1
7 24,5 24,1 26,1 23,6 23,9
8 26,8 23,6 24,5 24,6 24,7
9 19,5 21,2 20,5 18,4 19,9
10 11,7 12,0 16,4 12,6 13,5
11 13,3 5,1 10,0 10,8 7,4
12 3,3 5,1 2,4 2,3 4,0
Media anuală 13,1 12,0 13,2 13,2 13,1

Tabelul 4 , Media lunară multianuală de temperatură a aerului la stația Constanța în
perioada 2010 -2014
Lunile anului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Temperatura medie
a aerului (°C) 1,3 1,6 6,2 11,5 17,5 21,7 24,4 24,8 19,9 13,2 9,3 3,4

Pe baza graficul ui de mai jos (fig 4) se constată că în perioada 2010 -2014, pe litoral
se înregistrează ierni în general blânde, cu temperaturi predominant pozitive și veri calde
(cu o medie de temperatură a sezonului cald de 23,6 °C). Totodată, pe fondul unui regim
anual de tip temperat -continental, se remarcă un minim termic pozitiv pe litoral, de 1,3 °C
în luna ianuarie și un maxim în luna august, de 24,8 °C, orașul Constanța fiind o excepție.
În restul țării, maximul termic este atins în luna iulie .

19

Fig. 4, Temperaturile medii multianuale în zona litoralului românesc

b) Precipitațiile
În perioada 2010 -2014 p recipitațiile au avut o medie anuală de circa 522 mm. În
ultimii ani valorile au fost destul de diferite, variind semnificativ de la un an la celălalt
(tabe lele 5 și 6 ).

Tabelul 5 , Cantitatea lunară și anuală de precipitații înregistrată la stația Constanța în
perioada 2010 -2014 , prelucrare după CMR Dobrogea
Luna Cantitatea lunară de precipitații (l/mp)
Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014
1 47,3 37,2 114,9 36,0 70,8
2 66,9 19,2 19,7 11,2 0,6
3 46,3 19,1 16,4 12,4 44,8
4 15,0 39,2 28,2 27,0 27,9
5 37,4 39,8 134,5 36,0 50,4
6 83,0 12,6 9,2 74,0 145,0
7 91,2 37,1 2,5 43,2 6,0
8 0,2 0,8 25,8 23,0 113,0
9 33,6 6,5 3,4 75,6 22,8
10 81,0 41,8 29,2 159,4 60,8
11 22,3 0,5 18,8 21,0 51,9
12 59,6 53,2 85,3 9,5 113,2
Total 583,8 307,0 487,9 528,3 707,2
1.3 1.66.211.517.521.724.4 24.8
19.9
13.2
9.3
3.4
051015202530
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12Medii lunare multianuale de temperatură la stația
Constanța ( °C)
(2010 -2014)
Temperatura medie
a aerului (°C)

20
Tabelul 5, Media lunară multianuală de precipitații înregistrată la stația Constanța în
perioada 2010 -2014 prelucrare după CMR Dobrogea
Lunile anului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Cantitatea lunară de precipitații (l/mp) 61,24 23,52 27,8 27,46 59,62 64,76 36 32,56 28,38 74,44 22,9 64,16

Fig. 5, Cantități medii multianuale de precipitații la stația Constanța

Din graficul valorilor precipitațiilor medii lunare multianuale (fig 5) se poate
observa o cantitate de precipitații neuniform repartizată pe luni și anotimpuri. Astfel, luna
octombrie înregistrează cea mai mare valoare (74,44 l/mp), fiind urmată de lunile din
sezonul rece, respectiv decembrie cu 64,16 l/mp și ianuarie cu 61,24 l/mp. Stația Constanța
a înregistrat în perioada 2010 -2014 cele mai puține precipitații în februarie (23,52 l/mp),
urmată de martie și aprilie, cu valori aproximativ egale.
Din nefe ricire, deși nivelul precipitațiilor este redus, pe coastă se produc ploi
torențiale ce au un impact negativ asupra dunelor de nisip și a falezelor formate din loess
din sudul litoralului. Aceste faleze pot suferi modificări la acțiunea apelor pluviale, și se
pot prăbuși prin producerea alunecărilor de teren.

61.24
23.5227.8 27.4659.6264.76
3632.5628.3874.44
22.964.16
01020304050607080
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12Precipitații medii multianuale înregistrate la stația
Constanța (l/mp)
(2010 -2014)
cantitatea lunară de precipitații
(l/mp)

21
c) Durata de strălucire a soarelui
Pe teritor iul Româ niei, cele mai mari valori, de peste 26 00 de ore anual se
înregistrează pe litoralul Mării Negre (tabelele 6 și 7 ), ca urmare a predominării timpului
senin î n cea mai mare parte a a nului, determinată de descendenț a aerului din apropierea
mării. În intervalul studiat, se poate observa faptul că urata cea mai mare de strălucire a
soarelui se înregistrează în anul 2012, cu o valoare de 2619,1 ore, iar durata cea mai mică
în 2014, de 2083 de ore.
Tabelul 6 , Durata de strălucire a soarelui în Constanța în perioada 2010 -2014 prelucrare
după CMR Dobrogea
Luna Durata de strălucire a soarelui (total ore)
Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014
1 77,0 90,2 119,9 87,6 56,7
2 73,6 123,6 133,7 64,3 89,7
3 156,0 143,3 185,1 105,0 158,7
4 233,5 144,0 223,1 228,8 146,4
5 285,1 283,7 255,4 316,4 263,3
6 261,2 311,3 356,5 328,5 241,0
7 308,4 334,1 373,0 333,2 314,6
8 331,1 331,9 310,9 336,1 309,4
9 217,0 278,8 259,1 235,2 220,8
10 126,4 132,4 183,8 145,0 150,7
11 134,6 132,7 119,5 119,5 54,4
12 103,2 66,7 99,1 104,6 77,3
Total 2307,1 2372,7 2619,1 2404,2 2083,0

Tabelul 7, Media lunară multianuală de strălucire a soarelui în Constanța
în perioada 2010 -2014 prelucrare după CMR Dobrogea
Lunile anului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Durata de strălucire
a soarelui (total ore) 86,28 96,98 149,62 195,16 280,78 299,7 332,66 323,88 242,18 147,66 112,14 90,18

Din graficul valorilor de durată de strălucire a soarelui la stația Constanța (fig 6) pe
parcursul perioadei analizate se constată un minim de strălucire a soarelui înregistrat în
luna ianuarie , de 86,28 de ore, urmând o ușoară creștere până în luna iulie, care atinge un
maxim de 332,66 ore. Acest lucru se datorează în principal faptului că durata zilei crește
începând cu sfârșitul lunii martie, dar și influenței maselor de aer care determină scăderea

22
nebulozități i. Se observă apoi o scădere ușoară a numărului de ore odată cu trecerea la
sezonul rece, până în luna decembrie, care atinge un minim de 90,18 ore de strălucire.

Fig. 6, Medii lunare multianuale de strălucire a soarelui la stația Constanța

d) Vânturile
Vântul reprezintă un factor meteorologic important în ceea ce privește litoralul
românesc, el reprezentând atât principala sursă de alimentare cu energie prin faptul că
formează valuri și curenți , cât și un agent de modelare a reliefului. În urma analizei
regimului eolian al litoralului românesc al Mării Negre în perioada 2010 -2014, se constată
pe baza tabelului 8 și a graficului nr. 7 o viteză medie multianuală la Constanța de 2,06
m/s. Cea mai mare viteză a vântului ( 2,4 m/s) se înregistrează pe direcția Nord-Vest , iar
vânturile cu viteza cea mai mică ( 1,2 m/s) se manifestă pe direcția Sud.

Tabelul 8 , Viteza medie a vântului pe direcții în Constanța (2010 -2014 ) prelucrare după
CMR Dobrogea
Anul Viteza medie pe direcții (m/s) Viteza medie N NE E SE S SV V NV
2010 2,3 1,9 2,1 2,1 1,1 1,5 2,3 2,6 2,1
2011 2,3 2,0 2,2 2,2 1,1 1,4 2,1 2,4 2,1
2012 2,4 2,1 2,3 2,2 1,0 1,4 2,1 2,5 2,1
2013 2,4 2,0 2,1 1,9 1,0 1,6 2,4 2,4 2,0
2014 2,4 2,2 2,2 1,6 0,9 1,4 2,0 2,1 2,0
86.2896.98149.62195.16280.78299.7332.66323.88
242.18
147.66
112.14
90.18
050100150200250300350
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12Medii lunare multianuale de strălucire a
soarelui (2010 -2014)
Durata de strălucire
a soarelui (total ore)

23

Fig. 7, Viteza medie a vântului pe direcții (m/s) din perioada 2010 -2014 la stația Constanța

Din tabelul 9 , respectiv figura 8, se poate observa în perioada studiată faptul că
alături de vântul dominant de N -NV se înregistrează și alte direcții cu frecvență mai
ridicată. Cele m ai frecvente vânturi, cele din N, au cele mai mari viteze anuale de 2, 4 m/s,
urmate de vânturile din V, a căror viteză medie anuală este de 2,2 m/s.

Tabelul 9 , Frecvența medie pe direcții a vântului pe direcții în Constanța (2010 -2014)
prelucrare după CMR Dobrogea

Fig. 8, Frecvența medie pe direcții a vântului (2010 -2014) la stația Constanța Anul Frecvența pe direcții a vântului (nr. cazuri)
N NE E SE S SV V NV Calm
2010 280 131 165 173 29 94 243 235 110
2011 377 144 115 125 18 91 239 241 110
2012 334 103 167 123 32 133 229 213 130
2013 312 110 202 142 34 110 228 198 124
2014 456 137 208 56 23 98 196 162 124 00.511.522.5N
NE
E
SE
SSVVNVViteza medie a vântului pe direcții (m/s) din
perioada 2010 -2014
Viteza medie pe
direcții (m/s)
0100200300400N
NE
E
SE
SSVVNVFrecvența pe direcții a vântului
(nr. cazuri) înregistrată în perioada 2010 -2014
Frecvența pe direcții a
vântului (nr. cazuri)

24
e) Înghețul
În ceea ce privește î nghețul , acesta la Marea Neagră este un fenomen ce se petrece
destul de rar și afectează o fâș ie ingustă din țărmul românesc (fig 9) . Fenomenul de îngheț
al mării la coastă se formează pe baza temperaturilor scăzute din timpul iernii și se
datorează în principal salinită ții relativ mici față de cea a Oceanului Planetar, precum și a
aportului de apă dulce adus de către râurile din nord.
Acest fenomen s -a petrecut de cele mai multe ori în luna februarie datorită faptului
că aceasta este luna ce înregistrează cele mai mici temperaturi ale aerului. În perioada
1929 -2011 , înghețul a avut loc de 16 ori, fapt evidențiat în următorul tabel.

Tabelul 10, Apariția fenomenului de ȋngheț ȋn zona litorală (44ș14’ N, 28ș38’ E), (INCDM
”Grigore Antipa”, 2012, Evaluarea inițială a mediului marin)
An Durata T aer
minim
(șC) Grosime
gheață
(M) Distanța
observată (mile
marine)
1929 1 Ian. – 28 Feb. 58 -25 2 Pȃnă la orizont
1933 1 Feb. – 15 Feb. 15 -17,5 – –
1938 1 Feb. – 15 Feb. 15 -19,7 0,6 4
1942 1 Feb. – 15 Feb. 15 -24,7 0,8 9
1948 20 Ian. – 10 Feb. 20 -10,2 1 –
1954 2 Ian. – 20 Feb. 48 -18,8 2 15
1956 3 Feb. – 12 Feb. 9 -9,2 – 1
1963 1 Ian. – 20 Ian.
28 -16,1
0,5 1
6 Feb. – 14 Feb. -1,4
1972 6 Ian. – 29 Ian. 23 -5 0,7 1
1985 14 Ian. – 24 Ian.
47 -13,5 0,7 0,15
11 Feb. -16 Feb. -16,7 1 2,7
28 Feb. – 31 Martie -13,3 1 3
1987 20 Ian – 28 Ian.
11 -6 1 1
4 Martie – 7 Martie -12,6 0,5 0,15
1996 31 Ian. – 16 Feb. 16 -11,9 0,75 Pȃnă la orizont
2003 13 Feb. – 28 Feb. 16 -11,6 0,5 0,5
2006 19 Ian. – 16 Feb. 29 -17,5 0,7 1,2
2010 24 Ian – 05 Feb. 13 -17,8 0,3 0,16
2011 03 Feb. –07 Feb. 5 -7 0,1 0,03

În această perioadă intensitatea înghețului se observă mai ales în anul 1929, pe
fondul unor temperaturi de -25°C, atunci când marea a înghețat până la orizontul vizibil,

25
iar gheața a avut cea mai mare grosime, de 2 m. Din 1929 până în 2011 fenomenul s -a
manifestat pe baza unor temperaturi ce nu au scăzut sub -25°C, iar stratul de gheață nu a
depășit 1 metru grosime.

Fig. 9, Fenomenul de îngheț al Mării Negre, după: Administrația Bazinală de Apă
Dobrogea – Litoral, 2011, Evaluare strategică de mediu

26
2.2.5 Aspecte hidrografice
Caracteristicile hidrografice ale spațiului continental -litoral fac referire la apele
subterane, râurile, lacurile, precum și la Marea Neagră.
Apele subterane cu un grad de potabilitate redus sunt cele cantonate în grindurile
și cordoanele litorale la nord de Capul Midia. În sudul litoralului, însă, pe lângă structurile
hidrogeologice situate în calcarele cretacice și jurasice, există și ape potabile, cele
subterane, din calcarele sarmatice. Din aceste ape subterane sunt alimentate Lacul
Siutghiol, municipiul Constanța, stațiunile din Mangalia Nord, precum și Lacurile Agigea,
Techirghiol, Tatlageac și Mangalia.
Râurile , în ”sectorul nordic au o extindere mai ma re ( Taița cu Telița și Casimcea),
cu regim de scurgere permanent,iar în sectorul sudic, sunt mai scurte și cu scurgere
intermitentă, reprezentate prin Valea Neagră, afluent al Lacului Siutghiol, afluenții lacului
Techirghiol, Tatlageac, și cea mai importa ntă, Valea Albești a lacului Mangalia.” (Posea
Gh. et al, 2005)
Lacurile (fig.10) cele mai reprezentative sunt Tașaul, Gargalâc, Siutghiol,
Tăbăcăriei, Agigea, Techirghiol, Costinești, Tatlageac, Neptun și Mangalia. Majoritatea
lacurilor, indiferent de mo dul lor de folosire (piscicolă, de agrement, balneologică), au
suportat modificări de o mare însemnătate de -a lungul timpului.
Fig. 10 . Amplasar ea principalelor lacuri litorale (prelucrare după Google Earth)

27
Marea Neagră are o suprafată relativ mică, de 4362 400 km² și este influențată de
poziția matematică și geografică a Mării Azov, înconjurată fiind de două mari spații
continentale: Europa si Asia. . Din punct de vedere geografic, Marea Neagră este situată
între Europa și Asia (40ș55′ si 46ș32′ lat. N și 27ș27′ si 41ș42′ long. E), și este o
componentă a Mării Mediterane, legându -se de aceasta cu ajutorul mării Marmara și a
strâmtorilor Bosfor și Dardanele. De asemenea, Marea Neagră este legată și de Marea
Azov prin Strâ mtoarea Kerci.
Bazinul său hidrografic are o suprafață de 1 874 904 km², Dunării aparținându -i
0,817 milioane km², și are o poziție asimetrică: 82%, ocupă centrul și sud -estul Europei, iar
restul de 18% cuprinde nordul peninsulei Anatoliei și vestul regi unilor caucaziene și
transcaucaziene. Ca și limite, în Nord se află Podișul Volhino -Podolic, Podișul Donețului,
Podișul Privolgia și Câmpia Mării Negre, în Sud Munții Pontici, în Est: Munții Caucazul
Mare și Munții Caucazul Mic, iar în Vest: podișurile joa se dezvoltate pe platformele
Moesică și Scitică, precum și pe orogenul nord -dobrogean. Sta tele riverane Mării Negre
(fig.11 .) sunt: Ucraina și Federația Rusă la Nord, Georgia la Est, Turcia la Sud, România și
Bulgaria la Vest.
Fig. 11, Marea Neagră și statele ei riverane (Creată folosind Natural Earth Data in QGis)

28
Nivelul mării este un indicator de stare al zonei costiere, definindu -se prin distanța
dintre suprafața apei și un reper fix de pe mal (nivel relativ). Nivelul Mării Negre depinde
în mare pa rte de schimbările globale de climă, d e avărsarea apelor curgătoare ( ce
reprezintă circa 80% din aportul de apă), în special de Dunăre, Nistru ș i Nipru, de nivelul
Oceanului Planetar, de regimul vânturilor și de precipitații. Modificările nivelului mării s e
produc pe diferite intervale spațiale și temporale.
Valurile reprezintă un factor important în ceea ce privește evoluția zonei costiere.
Acestea sunt provocate de vânturi, astfel că in dreptul țărmului dintre Sulina și Sfântu
Gheorghe, acestea (vânturile de nord, nord -est,est, sud și sud -est) provoacă creșteri de
nivel la țărm, iar vânturile de sud -vest, vest și nord -vest determină scăderi de nivel.
Curenții marini de pe litoralul românesc au o direcție paralelă cu țărmul și sunt
generați atât de vânturil e dominante, cât și de morfologia bazinului mării, de apele aduse
de Dunăre, iar în apropierea țărmului de valuri . În zona nordica a litoralului predomină
vânturile de nord și de nord -est, rezultând curenți de la nord -est catre sud -vest. În partea
sudică a litoralului apar curenții de sud și de nord cauzați de direcția de orientare a
țărmul ui. Dintre acești curenți (fig.12 ) cel mai important este curentul principal al Marii
Negre (curentul periferic, Rim current) , ce înconjoară întregul bazin în drumul să u în sens
ciclonic. În interiorul său există alte două circuite ciclonice, ce ocupă fiecare jumătate a
bazinului.
Fig.12, Curenții Mării Negre, după: https://ecomareaneagra.wordpress.com/

29
Mareele dau variații diurne, de 8 -12 cm , cu perioade de circa 12 ore și 25 de
minute, aspect ce se datorează caracterului izolat al Mării Negre față de Oceanul Planetar.
Salinitatea Mării Negre este redusă, explicată de cantitatea mare de ape dulci, de
circa 400 km³, pe care o primește de la fluviile mari care se varsă în bazinul său. Ca și
repartiție a salinității, aceasta ajunge la suprafață la 17‰ în apropierea fluviilor, crescând
treptat la 18,3‰ în larg, 22 ‰ la 200m adâncime, ajungând să se mențină la aceas tă limită
până la 2000m adâncime. Salinitatea are o influență majoră în distribuția speciilor, ea
condiționând viața acvatica.
Marea Neagră are o caracteristică specifică, și anume scăderea conținutului de
oxigen și apariția hidrogenului sulfurat, la adân cimi de peste 180 de metri.

30
2.2.6. Vegetația
În vestul și nord -vestul Mării Negre, unde se află litoralul românesc, pe lângă
elementele de stepă și silvostepă, aici se află și un petic restrâns de pădure în zona
stațiunilor Neptun și Jupiter, dar este prezentă și vegetația specifică solurilor nisipoase și
sărate.
Pe plaje sau pe cordoanele de nisip din fața lacurilor a apărut o vegetație
psamofilă (de nisip) asociată cu vegetația halofilă (de sărătură), cu specii adaptate
condiți ilor ecologice spec ifice: perișorul de nisip (fig.13 ) (Elymus arenarius), lucerna de
nisip (Medicago marina), scaiul de nisip (Eryngium maritimum), cârcelul (Ephedra
distachya), gușa porumbelului (Silene pontica) , varza de mare (Crambe maritima), etc.
Oam enii au creat condiții pentru fixarea nisipurilor pe plaje și pentru a se împiedica
degradarea falezelor, plantând numeroase specii de arbori și arbuști: salcâm (Robinia
pseudoacacia), pin (Pinus nigra) , păducel (Crataegus monogyna), cătină (Tamarix
ramosi sima ), salcie (Salix sp.) și altele. Au apărut pe văi arbuști și tufișuri cu specii
submediteraneene: migdalul pitic (Prunus tenella), iasomia sălbatică (Jasminum
fruticans), porumbarul (Prunus spinosa), cărpinița (Carpinus orientalis). ”În ultimul
deceniu al secolului al XIX -lea la nord de Mangalia a fost creată pădurea Comorova, cu
caracter insular de tip balcanic, unde sunt ocrotite câteva specii de stejar, frasin, jugastru,
tei argintiu. Un ecosistem aparte îl constituie dunele și vegetația specifică de la Agigea,
decla rată rezervație naturală (fig.14 )” (Andronic Gh. et al,1989) , ecosistem ce va fi detaliat
în subcapitolul denumit Arii protejate.
În Marea Neagră predomină asociațiile de plante de culori și mărimi diferite, cum
sunt algele. Se dezvoltă aici algele verzi (Enteromorpha) (fig.15 ), Udosphora, Cladophora,
Bryopsis), brune (fig.16 ) (Cystoseira barbata ) ce pot ajunge până la 1 m înălțime, d ar și
algele roșii (Ceramium, Porphyra, Phyllophora, Polysiphonia).

31

Fig. 13 , Perișorul de nisip (Elymus arenarius),
după: ( http://www.plantsrescue.com/leymus -arenarius/ )

Fig. 14 , Rezervația naturală „Dunele Marine de la Agigea”
Sursa: (arhivă personală)

Fig. 16, Algele brune (Cyst oseira barbata ), după:
(www.shutterstock.com /video/search/barbata )

Fig.15, Algele verzi (Enteromorpha ),după:
(http://www.seaweed.ie/ descriptions/ulva_compressa.php )

32
2.2.7. Fauna
Printre ierburile și tufișurile de pe litoral se pot enumera diverse specii de rozătoare,
ca șoarecele de câmp (Sicista subtilis), sau popândăul (Citellus Citellus), reptile, precum
șopârlele (Lacerta taurica taurica), broaștele țestoase – broasca țestoas ă dobrogeană
(fig.17 ) (Testudo graeca ibera), șerpii, precum șarpele rău (Colubur jugularis caspius) ,
dar și alte specii.
În apropierea țărmului trăiesc scoicile, precum unghiuțele multicolore (Tellina),
scoicile albe cu talia mare (fig.18 ) (Mya arenaria) , scoicile în formă de inimă (Cardium ),
japonezele (Donax trunculus).
Dintre păsări, se pot aminti: graurul ( Sturnus vulgaris ), prepelița (Coturnix
coturnix) , coțofana (Pica pica), pescărușii (fig.19 ) (Larus argentatus și Larus minutus) ,
cormoranii (Phalacrocorax carbo), rațele (Anas) iar dintre insecte, presominante sunt
lăcustele, cărăbuși i, călugărițele, fluturii etc.
Apele Mării Negre reprezintă căminul a câtorva specii de pești precum: crabul de
țărm (Xantho poressa), crabul de nisip (Portunus) , crabul de piatră (Macropius holsatus) ,
guvidul (Gobius), calcanul (Rhombus maeoticus), cambula (Pleuronectus flesus), limba de
mare (Solea nasuta), căluțul de mare (Hippocampus), acul de mare (Syngnatus typhle
argentatus ) și ața de mare (Nerophis ophidi on).
În ceea ce privește mamiferele, Marea Neagră găzduiește trei specii de marsuini,.
Două dintre acestea se pot obs erva în dreptul litoralului româ nesc: delfinul comun (fig.20 )
(Delphinus delphis ponticus) și porcul de mare (Phocaena phocaena).
Viețuitoarele marine obișnuite nu coboară în mare decât până la 180 m adâncime.
Din nefericire, în urma investigațiilor făcute, a rezultat dispariția mai multor specii
faunistice în ultimii 30 de ani, acestea nemaifiind întâlnite în apele marine costiere.

33

Fig. 17, Broasca țestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera), după:
(http://www.travelguideromania.com/r o/munti -romania -muntii –
macin/broasca -testoasa -dobrogeana -testudo -graeca -ibera -muntii -macin/ )
Fig. 18, Scoica albă (Mya arenaria), după:
(https://commons.wikimedia.org/ wiki/File:Mya_arenaria_shell.jpg )
Fig. 19, Pescărușul
Sursă: (arhivă personală)
Fig. 20, Delfinul comun (Delphinus delphis ponticus)
după:( http://uk.whales.org/ species -guide/short -beaked –
common -dolphin )

34
2.2.8. Solurile din zona litorală
”Formațiunile geologice ale zonei litorale aparțin fundamentului de șisturi verzi
jurasice, cretacice, sarmațiene și cuaternare. Vârsta acestor formațiuni scade de la nord
spre sud, unde se află depozite g eologice de vâr stă mai recentă.” (Făgăraș M. et al, 2008)
În funcție de caracteristicile fizico -chimice ale solurilor, în zona litoralului maritim
se întâlnesc:
1. Nisipurile marine nesolificate
Aceste nisipuri duc la formarea grindurilor marine. Sunt formate din fragmente de
cochilii și conțin peste 95% nisip fin și 10 -25% carbonat de calciu. Au o salinizare
slabă, datorată stropilor de mare aduși de brizele de zi.
2. Nisipurile marine solificate
Aceste nisipuri se pot întâlni pe grindurile de nisip ( Chituc și Saele) sau dune le
joase din spatele cordonului de nisip mobil, între Vama Veche și Capul Midia, unde sunt
acoperite de o pătură ierboasă. Sunt formate din sfărâmături de cochilii și conțin între 35 –
96% nisip fin și 7 -20% carbonat de calciu.
3. Solurile aluviale de mlaștină și semimlaștină
Aceste soluri sunt situate în Estul și S ud-Estul Deltei Dunării (fig.21 .) și în zona
grindurilor maritime, inundată în cea mai mare parte a anului. Datorită fertilității lor, pe
aceste soluri apar asociații iubitoare de umiditate.
4. Solurile halomorfe
Denumite și ”sărături”, solurile halomorfe sunt întâlnite de -a lungul litoralului Mării Neg re
(fig.22 ), dar și în jurul lacurilor și a bălților sărate sau a grindurilor marine. Aceste soluri se
clasifică în solonceacuri și solonețuri. Solonceacu rile se pot observa în câteva porțiuni din
Estul Dunării, pe grindurile din complexul lagunar Razim -Sinoe și de -a lungul litoralului.
Solonețurile apar pe suprafețe mari în Estul Dunării, dar și pe grindurile maritime Chituc și
Saele.

35

Fig. 22 . Mostră de sediment reprezentativ de pe litoralul românesc sudic,
(Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2012, Master Plan "Protecția și
reabilitarea zonei costiere")

Fig. 21. Mostră de sediment reprezentativ pentru plajele Deltei Dunării,
(Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2012, Master Plan "Protecția ș i reabilitarea
zonei costiere" )

36
2.2.9. Arii protejate
Litoralul românesc se compune dintr -un adevărat mozaic de habitate, incluse într -o
rețea de arii prote jate la niv el național (fig.23 ), foarte bine organizată și reprezentativă
pentru toate tipurile de zone protejate (inclusiv costiere si marine).

Fig. 23 .Ariile protejate din Marea Neagră, după:
(http://jurnalul.ro/stiri/observator/ariile -protejate -din-marea -neagra -712750.html )

37
În vederea adoptării unei strategii de protecție și reabilitare a mediul ui în regiunea
litorală, se adoptă Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului național – Secțiunea a III -a -zone protejate, în cadrul căreia sunt promovate o
serie de acte normative prin care se asigură proteja rea ariilor naturale (tabelul 11 ). În total,
există în județul Constanța 27 de teritorii naturale ocrotite, ce însumează o suprafață de
peste 2 138 ha de teren, 7 096 ha luciu de apă și 50 km ² cuprinși între zonele 2 Mai și
Vama Veche.

Tabelul 11 , Ariile natu rale protejate (Anexa 1 din Legea 5/2000 -Secțiunea a IIIa – arii
protejate)
Nr.
crt. Denumire Localizare Suprafață
(ha)
1. Vama Veche -2 Mai ( Acvatoriul litoral marin ) Comuna Limanu 5000
2. Grindul Chituc Comuna Corbu 2300
3. Grindul Lupilor Comuna Mihai Viteazu 2075
4. Corbu -Nuntași -Histria Comunele Istria și Corbu 1610
5. Cetatea Histria Comuna Istria 350
6. Peștera Limanu Comuna Limanu 1
7. Dunele marine de la Agigea Municipiul Constanța 25
8. Lacul Agigea Municipiul Constanța și
Comuna Agigea 86
9. Lacul fosilifer Movila Banului Municipiul Mangalia 4
10. Obanul Mare și Peștera Movile Municipiul Mangalia 12

Conform Raportului privind starea mediului marin și costier elaborat de INCDM
”Grigore Antipa” în anul 2011, „ în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență nr.
57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei si faunei sălbatice (Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007), cu
modificările si completările ulterioare , precum si ale directivelor europene 79/409/CEE si
92/43/CEE, în zona marină românească sunt stabilite următoarele arii naturale protejate:
– ROSPA0076 Marea Neagră: sit de importanță comunitară, în conformitate cu
cerințele Directivei Păsări 79/409/CEE, de semnat direct ca arie protejată specială –
SPA prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție avifaunistică ca

38
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România – 147.242,9
ha (Custode SC EURO LEVEL);
– ROSCI0269 – Vama Vech e – 2 Mai : sit de importanță comunitară, în conformitate
cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care
se suprapune peste Rezervația Marină 2 Mai -Vama Veche), arie naturală protejată
de importanță națională – 5.272 ha (C ustode INCDM);
– ROSCI0094 – Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia: sit de importanță
comunitară, în conformitate cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat
prin Decizia 2009/92/CE – 362 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
– ROSCI0197 – Plaja submers ă Eforie Nord – Eforie Sud: sit de importanță
comunitară, în conformitate cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat
prin Decizia 2009/92/CE – 141 ha (Custode SC EURO LEVEL);
– ROSCI0273 – Zona marină de la capul Tuzla: sit de importanță comunitară, în
conformitate cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia
2009/92/CE – 1.738 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
– ROSCI0237 – Structurile submarine metanogene de la Sfântu Gheorghe : sit de
importanță comunitară, în conformitate cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE,
adoptat prin Decizia 2009/92/CE – 6.122 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
– ROSCI0066 – Rezervația Biosferei Delta Dunării – zona marină: sit de
importanță comunitară, în conformitate cu cerințele Directivei Habitate 92/43/CEE,
adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care se suprapune peste zona marină a
Rezervației Biosferei Delta Dunării – arie naturală protejată de interes național și
internațional – 121.697 ha (Custode ARBDD).

Începând cu anul 2011, la propunerea INCDM, alte două noi SCI-uri marine au fost
declarate, prin Ordinul ministrului mediului si pădurilor nr. 2387/2011 pentru modificarea
Ordinului ministrului mediului si dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea
regimului de arie naturală protejată a siturilor de i mportanță comunitară, ca parte a rețelei
ecologice europene Natura 2000 în România. Acestea sunt:
– ROSCI0281 – Cap Aurora;
– ROSCI0293 – Costinesti – 23 August;

39
Capitolul 3. Extinderea plajelor din sudul litoralului românesc
3.1. Modificări în timp ale liniei țărmului sudic
Litoralul sudic al țării noastre la Marea Neagră se întinde pe aproximativ 80km, de
la Capul Midia până la Vama Veche și cuprinde 3 zone portuare de mare importanță:
Midia, Constanța și Mangalia. Excluzând aceste sectoare portuare, lu ngimea totală a zonei
costiere este de aproximativ 59m. Falezele au o desfășurare sinuoasă, aflându -se când la
vecinătatea liniei de țărm, când la 25 -50 m depărtare de aceasta. De la intrarea în Mamaia
faleza crește ușor spre sud până la 35 m, scăzând apo i la 10 -15 m. Crește până la 40 m spre
Eforie și spre Tuzla, pentru a scădea apoi la 10 -20 m de la Costinești spre Mangalia. De la
Vama Veche crește din nou, procesul continuându -se și dincolo de graniță.
Țărmul sudic a fost de -a lungul ultimelor zeci de a ni, și încă este o regiune
economică deosebit de importantă a României datorită turismului dezvoltat (stațiunile atrag
anual zeci de mii de turiști), dar și prin activitățile industriale, agricole, de comerț și
maritime, Portul Constanța fiind cel mai mare port la Marea Neagră. Țărmul a suferit
modificări de -a lungul timpului, cauzate de intervenția antropică. Presiunea umană
continuă asupra mediului costier a cauzat o serie de efecte negative asupra mediului. Cei ai
importanți factori care au dus la acreți a țărmului au fost numeroasele diguri construite
începând cu anul 1980. Însă tot atunci s -a observat majorarea ratelor de eroziune,
comparativ cu anii precedenți, și a punctelor fierbinți de eroziune de-a lungul litoralului
(fig.24 ).

40
Fig. 24 . Puncte fierbinți de eroziune de -a lungul litoralului Mării Negre (Prelucrare după
Google Earth)

”În zona litorală a Mării Negre de pe teritoriul României, eroziunea costieră
reprezintă un risc important pentru mediul înconjurător, fenomenul manifestându -se pe
diferite trepte de intensitate de -a lungul celor 240 km ai litoralului românesc, începând de
la Nord (brațul Chilia, golful Musura) și până la limita sudică (Vama Veche). Cercetările
efectuate de -a lungul timpului de Direcția Apelor Dobrogea Litoral, Institutele
GEOECOMAR, INCDMN – Grigore Antipa, ROYAL HASKONING, JICA, USAID,
privind evoluția zonei costiere românești, au relevat faptul că în partea sudică a litoralului
românesc eroziunea costieră este în permanentă evoluție, atingând rate ce ajung în unele
zone până la cca. 2m/an, ceea ce afectează ecosistemele litorale, calitatea și siguranța vieții
și dezvoltarea comunităților umane.” ( http://gov. ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota –
de-fundamentare -hg-nr-869-20-10-2015 )

41

Intensificarea eroziunii începând din anul 1980 a fost determinată de următorii factori:
– Frecvența furtunilor pe Marea Neagră. În perioada 1970 -1980 furtunile erau mai
numeroase și mai intense. Din cauza diminuării lor, ratele de eroziune au scăzut pe
coasta deltaică.
– Aportul redus de sedimente rezultat din construirea barajelor din Bazinul Dunării.
– Amenajările portuare:
-sistemul de diguri de la Sulina a dus la modifica rea curenților marini;
-digurile portuare de la Midia au întrerupt transportul de sedimente dunărene
spre sud și le -au redirecționat către larg;
-porturile Constanța și Midia au modificat circulația curenților maribi și au
întrerupt depunerea sedimentelor în zona costieră;
– Structurile costiere au influențat eroziunea la baza liniei țărmului și fenomenul de
acreție să se desfășoare în direcția opusă a transportului aluvionar litoral.

Capul Midia -Portul Constanța
Această secțiune de coastă a suferit diverse modificări antropice de -a lungul timpului,
fapt ce a dus la dezvoltarea, dar și dispariția unor plaje. ”Valoarea medie pentru coasta
Midia (km 0,0 Capul Buhaz – Capul Clisargic sau Gargalac km 6,6) a fost de 2,03 m/an în
perioada 1924 -1960 și a crescut mod erat până la 2,32 m/an între anii 1960 -1979, atingând
o valoare maximă de 3,22 m/an între 1979 -2005. Această acumulare continuă să fie
antrenată de aporturile reduse de sedimente dinspre gurile Dunării, dar s -a intensificat ca
urmare a construirii portului . În perioada 1960 -1980 s -a observat un fenomen incipient de
eroziune în Unitatea nordică (2 -3m/an), în partea centrală și spre sud, deși valorile
respective au fost scazute. Ca urmare a intervenției antropice, secțiunea centrală a devenit
una erozivă. Dup a anul 1980, eroziunea a fost dominantă în centru și jumatatea sudică
(2m/an).” (Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2011 )
Astfel că în ceea ce privește linia de coastă din centrul golfului Mamaia până la
Constanța, aceasta este afectată de eroziune, iar zonele cu riscul cel mai ridicat sunt
Mamaia Sud (în prezent există un risc și asupra proprietăților, a infrastructurii și a lacului ),
și Tomis Nord. La partea superioară a falezelor din această zonă au fost construite locuințe,
care în pre zent sunt în pericol dacă are loc prăbușirea falezelor. Pe lângă acestea, plajele

42
erodate, reduse ca înălțime vor fi atacate direct de valuri, care au drept consecință
prăbușirea falezei, așa cum s -a și întâmplat în câteva zone.

Eforie – Capul Tuzla
Acest sector este predispus la eroziune mai ales în timpul furtunilor, din cauza faptului
că nu a fost creat un sistem de protecție la baza falezei pentru atacul direct al valurilor.
După anul 1980 au început a se înregistra fenomenul de eroziune accelerată, iar bariera
litorală s -a îngustat cu peste 30 în Unitatea Sudică. Între anii 1924 -2002 zona Eforie Sud a
suferit retragerea liniei țărmului cu 40 -80 m. Acest fenomen a dus si duce și în prezent la
un risc ridicat al mediului antropic, proprietăților, dar și r ețelei de drumuri și de căi ferate
situate de -a lungul coastei. Datorită existenței terenurilor agricole din Capul Tuzla și Tuzla
Nord, aceste zone deși se erodează, nu sunt supuse unui risc ridicat de eroziune.

Capul Tuzla – Mangalia
Țărmul Costinești a prezentat stabilitate întotdeauna în partea de sud (Tuzla Sud),
însă a fost caracterizat de eroziune în sectorul nordic și în cel central ( Costinești, Olimp –
Venus și sub -sectoarele Saturn -Mangalia). Manifestările de furtună și ploile abundente din
anul 2 005 au avut un impact negativ asupra secțiunii centrale a plajei, însă aceasta a fost
reconstruită. Plajele stațiunilor Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora și Venus sunt caracterizate
prin structuri de protecție costieră din cauza faptului că reprezintă un risc înalt de eroziune
(fig.18) Mlaștina Mangalia, situată între stațiunile Venus și Saturn este o zonă naturală fără
nicio strcutură de protecție cotieră, iar frontul Saturn este în totalitate artificial. Din cauza
faptului că sistemul de protecție existent a l plajei se află într -o continuă degradare, în cazul
creșterii riscului de eroziune al plajelor și falezelor ar fi afectate proprietățile comerciale și
rezidențiale, hotelurile, toate acestea ducând la un impact negativ asupra stațiunilor
turistice.

2 Mai – Vama Veche
Pe teritoriul românesc acest sector de țărm cu faleză cuprinde plajele de golf de la 2
Mai și o plajă cu nisip la Vama Veche. Această zonă nu este protejată, cu excepția unei
fâșii (plaja 2 Mai din extremitatea nordică). Există însă un grad de eroziune care variază de
la mediu, în cazul zonei protejate unde pot apărea pierderi în zonele construite și
distrugerea infrastructurii de transport și a amenajărilor turistice, până la un grad scăzut,
acolo unde există terenuri folosite pentru agricultu ră.

43

3.2 Stoparea eroziunii și proiectele de consolidare a plajelor din
sudul litoralului
Procesele continue de eroziune în zona costieră vor duce în cel mai scurt timp la
modificări ale liniei țărmului și la afectarea zonelor locuite. Problema stopării eroziunii
este considerată de multe state ca având o importanță națională, deoarece are ca și
consecințe pierderi importante de teritoriu (tabelul 12).„Zona costiera a României este
supusă permanent proceselor de eroziune, fenomenul accentuându -se în ultim ii 30 de ani
ca urmare a construirii lacurilor de baraj Porțile de Fier I și II, în acest fel cantitatea de
sedimente adusă de Dunăre în Marea Neagră reducându -se la jumătate și dereglând
echilibrul sedimentar costier. Acestei cauze i se pot adăuga și scăd erea aportului de
sedimente pe suprafețele de plaja, pierderea de sediment către larg datorită construirii
digurilor portuare, prăbușirea falezelor datorită instabilității geotehnice a zonelor situate în
partea superioară a pantelor și/sau acțiunii valuril or la baza falezelor etc.” (Maximov
Gabriela et al, 2008)

Tabelul 12 , Rata medie a eroziunii plajelor, (Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare
în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „Urban – Incerc”, 2010, Plan
de amenajare a
teritoriului zonal – Zona
costieră a Mării Negre)

44
Cercetările efectuate de -a lungul timpului au evidențiat următorii factori
responsabili de modificările litoralului: furtunile puternice (care au loc de 2 -3 ori/an),
modificarea apelor mării, curenții și transportul de sedimente. De aceea au fost create mai
multe proiecte care să asigure protecția la eroziune a liniei țărmului. Aceste proiecte
implică lucrări specifice pentru reabilitarea și protejarea liniei țărmului și a ecosistemelor,
precum și monitorizarea zonei costiere. Modific ările geologice generale, regionale si
locale, ce au putut fi observate în ultima perioadă în zona Dobrogei si litoralului românesc
al M ării Negre, au un caracter complex și sunt finalizate cu prognoze pe termen med iu si
lung care s ă asigure dezvoltarea sigur ă si durabil ă a regiunii. Astfel că mărirea zonelor de
plajă va avea ca rezultat creșterea potențialului turistic și a vizitatorilor stațunilor din sudul
litoralului românesc.
Lucrările pentru protecția plajelor naturale și realizarea plajelor artificiale au
reprezentat principalul inamic împotriva eroziunii plajelor:
– Pentru protecția plajei Mamaia au fost construite începând cu 1988 diguri
longitudinale situate la 400 -500m de plajă, cu o lungime de 250 m și cu o distanță
între ele de 250 -400 m.
– La Constanța -Nord ( Modern) s -au construit:
-1936 -1940 un dig în formă de Y și unul longitudinal din blocuri paralelipipedice;
-1976 -1977 un dig în formă de crosă, situat la capătul celul longitudinal;
-1985 diguri permeabi le, situate paralel cu faleza;
– În Eforie Nord și Eforie Sud în 1951 au început lucrările de consolidare a
falezelor și continuă și în prezent. Blocurile stabilopod au apărut abia după
extinderea portului Constanța (Constanța -Sud-Agigea), ce a dus la intens ificarea
procesului de eroziune pe plajele de la Eforie.
– La Olimp s-au construit diguri în formă de T, care au dus ulterior la construirea
unor mici plaje.
– La Neptun și Jupiter sunt construite diguri în formă de crosă și de T.
– La Venus și Saturn lucrările se rezumă la construirea digurilor în formă de T și γ,
care însă nu au dat rezultate foarte bune.
– În sectorul de la Mangalia sunt prezente diguri mici sub formă de T și un dig mare
ce delimitează consolidarea falezei.

45
După anul 1980 zonelor de plajă afe rente localităților li s -au aplicat o serie de lucrări și
amenajări pentru protecția lor împotriva eroziunii, construindu -se și șase structuri de tip
„sparge -val” situate în larg, paralel cu țărmul.
Din păcate însă, aceste amenajări s -au degradat în timp, iar în multe cazuri au fost grav
deteriorate sau chiar distruse atât din cauza fenomenelor naturale (furtuni marine, valuri)
cât și antropice (diminuarea aportului de aluviuni, realizarea unor construcții care au
afectat mișcarea naturală a curenților lit orali etc.)

46
3.3. Proiectul ” Protecția și reabilitarea părții sudice a litoralului
românesc al Mării Negre în zona Municipiului Constanța (Mamaia Sud,
Tomis Nord, Tomis Centru și Tomis Sud) și Eforie Nord ”
Fenomenul de eroziune costieră în zona litorală a Mării Negre reprezintă o
problemă majoră pentru mediul înconjurător. De aceea, pentru rezolvarea acesteia se
impun lucrari de protecție costieră. Baza acestora este dată atât de cunoașterea situației
actua le a litoralului, cât și de evoluția și dinamica sa. Cercetările au arătat ca partea sudică
a litoralului între Năvodari și Vama Veche (localitățile Mamaia, Tomis, Eforie, Tuzla,
Olimp – Venus, Saturn – Mangalia, 2 Mai – Vama Veche) este cea mai expusă la e roziune.
Pentru a redresa această situație, Adminstrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral , pe
baza rezultatelor procesului de evaluare a impactului asupra mediului au desfașurat un
proiect ce prezintă lucrările de protecție costieră din sudul litoralulu i românesc.
Zonele propuse pentru desfașurarea acestor lucrării au fost afectate de activitățile
antropice care au avut un impact semnificativ ce a adus în final la eroziunea și retragerea
coastei. Multe plaje aflate la sudul Constanței pierd anual supraf ețe acoperite cu nisip, ce
reprezintă de fapt principala resursă a industriei turistice. De exemplu, plaja de la Mamaia
a fost erodată până in prezent cu peste 80 metri. Din această cauză proiectul ” Protecția și
reabilitarea părții sudice a litoralului ro mânesc al Mării Negre în zona Municipiului
Constanța (Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru și Tomis Sud) și Eforie Nord” are ca
scop efectuarea măsurilor de protecție și reabilitare a plajelor împotriva riscului de
eroziune continuă.
Proiectul de reabilita re a plajelor din sudul litoralului presupune reînnisiparea
(fig.25 ) mai multor plaje din zona Constanța. Nisipul utilizat în acest scop a fost găsit pe
platoul continental în zona nord (2,26 km²) și zona sud (2,84 km²). Distanța față de țărm
este de 1.500 m, iar adâncimea apei din zona de împrumut a nisipului este de 27 m .

47

Figura 25, Înnisiparea plajei Modern, Constanța ,
Sursa foto: Richard Heerschap

48
3.3.1 Prezentarea zonelor de studiu
Plajele din zona Constanței (fig.26 ) reprezintă o atracție turistică importantă, iar
dispariția aceste industrii majore este dată de eroziunea continuă a plajelor, a așezărilor
umane, de pierderea de nisip și de prăbușirea falezelor. Aceste plaje în viitor vor continua
să se îngusteze, iar infrastructura va fi amenințată sau chiar pierdută. Punerea în aplicare a
lucrărilor de protec ție costieră pot menține și chiar extinde (fig.27 ) zonele de plajă,
păstrând valoarea lor economică.

Fig. 26 , Zonele de studiu Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord
Prelucrare după Google Earth
Fig.27 , Zonele de studiu Tomis Nord, Tom is Centru, Tomis Sud în 2014 (stânga) și
2017 (dreapta), prelucrare după: Planet Explorer Beta

49
1. Mamaia Sud
Această porțiune reprezintă zona cea mai afectată (fig.28), rata eroziunii având o medie
de 2 m/an. Acest lucru are un impact negativ asupra clădirilor situate în apropierea plajei,
hotelurilor și clădirilor comerciale care pot fii degradate sau chiar distruse în viitor. În
acest sector au mai fost realizate atât lucrări de protecție împotriva eroziunii, cât și de
refacere a plajelor prin înnis ipări artificiale (fig.29):
 în fața Hotelului Parc au fost puse diguri în formă de Y și a fost adus nisip din
Lacul Tăbăcăriei pentru a creea noua plajă.
 între anii 1989 și 1990 Mamaia Sud a primit sedimente din Lacul Siutghiol. Tot
atunci au fost realizate șase diguri „sparge -val”.

Figura 28, Distrugerea plaje lor din Mamaia Sud,
după:( http://evz.ro/plaja -din-mamaia -distrusa -in-sudul -statiunii.html )

50

Figura 29, Plaja Mamaia Sud -2016,
după:( http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1701162&page=57 )

2. Tomis Nord
Zona denumită Tomis Nord are în componență un sector de plajă de aproximativ
1.400 m. Aceasta are ca limită Zona Pescăriei la nord și strada Inel ”B” la sud.
Rata eroziunii în această zonă are o medie de 0,5 m/ an, ceea ce înseamnă că fără
realizarea acestui proiect clădirile situate în apropierea plajei riscă sa fie de gradate sau
chiar distruse în viitor.
3. Tomis Centru
Acest sector cuprinde aproximativ 900 m de plajă, având ca limită la nord strada Inel
„B” și la sud zona străzii Renașterii. Din acest tronson de plajă, doar pe 55.245 m² se vor
efectua lucrările de protec ție.
Datorită lucrărilor de protecție costieră, aici rata de eroziune este destul de scăzută în
partea de nord, dar are o tendință de avansare în sud. Aceste structuri de apărare costieră se
preconizează a fi pe sfârșite, motiv pentru care clădirile de pe faleză vor fi distruse în viitor
în cazul neintervenției.

51
4. Tomis Sud
Această zonă cuprinde un tronson de plajă de aproximativ 1500 m, situându -se la
nordul portului turistic Tomis. Și aici există un risc ridicat de distrugere a clădirilor din
cauza degradării lucrărilor de protecție a falezei și sunt preconizate pe viitor prăbușiri ș i
alunenecări . În sudul plajei (fig. 30,31,32 ) există un echilibru, însă în partea de nord, între
cele două golfuri eroziunea plajelor se accentuează din ce în ce mai tare.

Fig.31 , Plaja Modern (componentă a zonei Tomis Sud)
1984,
sursă: (Colecția Dan Sambra)

Fig.30, Plaja Modern (c omponentă a zonei Tomis Sud)
1974,
după: http://vederidintrecut.blogspot.ro/2009/05/constanta –
plaja -modern -1974.html

Fig.32 , Plaja Modern, 2017,
Sursă: (arhivă personală)

52
5. Eforie Nord
Zona denumită Eforie Nord este situată la Nord de Po rtul turistic Yacht Club Europa
(Belona) și are în componență aproximativ 1200 m de plajă. În urma studiilor făcute în
ultimii 78 de ani s -a observat faptul că țărmul în această zonă s -a retras cu aproximativ 40
m. Retragerea acestuia se desfășoară paralel cu prăbușirea falezelor (fig.33) –faleze fiind
ulterior refăcute în urma proiectului de extindere a plajelor(fig.3 4)- și reprezintă un pericol
pentru hoteluri, restaurante (ca de exemplu, restaurantul Debar cader, evidențiat în figurile
35 și 36 ) și celelalte construcții situate în apropierea falezei. Aceste clădiri pot fi distruse
pe viitor în cazul neintervenției, deoarece rata de eroziune în sect orul Eforie Nord are o
medie de 0,5 m/an.

Fig.33, Prăbușirea falezelor din Eforie Nord,
După:( http://www.romaniaactualitati.ro/erozi
unea_litoralului_romanesc_un_pericol_pentr
u_mediu -72866 )

Fig.34, Falezele actuale
Sursă: (arhivă personală)
Fig.35, Restaurant Debarcader -1973
după: http://vederidintrecut.blogspot.ro/2009/
05/eforie -nord-restaurant -debarcader.html Fig.36, Restaurant Debarcader -2017
Sursă: (arhivă personală)

53
3.3.2 Lucrările de extindere a plajelor
În ceea ce privește beneficiile aduse de proiect, acestea sunt: construcția și
refacerea digurilor pe o lungime de 12 800 metri liniari, lărgirea plajelor cu 330 000 metri
pătrați și lățirea plajelor cu 100 de metri față de cele existente în 2013. Pentru acestea, s -au
luat u rmătoarele măsuri asupra sectoarelor vizate:
Mamaia Sud
• Înnisipare artificială 265.356 m³ (1,20 km)
• Reabilitare diguri emerse 0,50 km
• Jetele (epiuri) 0,20 km
• Diguri submerse (pinteni ingropați) 0,51 km
• Durata de realizare a investiției 18 luni
Tomis Nord
• Înnisipare artificială 332.573m³ (1,05km)
• Diguri și epiuri 0,975km
• Diguri longitudinale submerse 0,26km
• Diguri îngropate (pinteni îngropați) 0,21km
• Durata de realizare a investiției 24 luni
Tomis Centru
• Înnisipare artificială 336.8 65 m³ (0,85 km)
• Diguri și epiuri 0,690 km
• Diguri longitudinale submerse 0,245 km
• Diguri îngropate (pinteni îngropați) 0,140 km
• Durata de realizare a investiției 24 luni

54
Tomis Sud
• Înnisipare artificială 153.550m³ (1,47km)
• Diguri și epiuri 0,45 km
• Diguri longitudinale submerse 0,505km
• Diguri îngropate (pinteni îngropați) 0,07km
• Durata de realizare a investiției 24 luni
Eforie Nord
• Innisipare artificiala 550.000 m3 (1,2 km)
• Reabilitare si extindere jetele 0,275 km
• Diguri submerse 0,675 km
• Durata de realizare a investiției 18 luni
„Obiectivul general îl reprezintă realizarea măsurilor de protecție și reabilitare a plajei
împotriva riscului de eroziune accelerată care afectează zonele Mamaia Sud, Tomis Nord,
Tom is Centru, Tomis Sud ș i Eforie Nord pe o lungime de peste 7,3 km.
Proiectul are o valoare totală de 170.450.084 EURO, inclusiv TVA, din care finanțarea
nerambursabilă din Fondul de Coeziune este de 85,49% și de la bugetul de stat de 14,51%.
Până în prezent, au fost executate u n procent de 90% din lucrările proiectate pentru
lotul Mamaia Sud (care, din păcate, nu a rezistat iern ii, fapt evidențiat în figura 37 ), 99%
pentru lotul Tomis Nord, 99% pentru lotul Tomis Centru, 99% pentru lotul Tomis Sud și
99% pentru lotul Eforie Nord . Beneficiarii acestui proiect sunt:
a. direcți:
– 278.000 de locuitori ai Zonei Metropolitane Constan ța;
– 32.000 de turi ști;
– 122 de operatori economici.

55
b. indirecți
– Inițiatorul proiectului, respectiv ANAR, prin Administra ția Bazinal ă de Ap ă Dobrogea –
Litoral;
– Autorit ățile publice locale. ” (Administrația Națională „Apele Române”, 2015)

Fig. 37, Evoluția țărmului din Mamaia, în perioada 2014 -2017
Prelucrare după: Planet Explorer Beta
2014 2015 2016 2017

56
Capitolul 4. Concluzii
 În țara noastră, litoralul Mării Negre se extinde pe o lungime de 245 km de la brațul
Musura din delta secundară a Chiliei (la Nord) și până la Vama Veche (în sud -estul
Dobrogei).
 Din punct de vedere geologic, zona de uscat a litoralului aparține Podișului
Dobrogei de Sud, fiind alcătuită din depozite ce datează încă din Cuaternar.
 Datorită prezenței Mării Negre, ce se resimte pe aproximativ 20 -25 km de -a lungul
țărmului, pe litoral se înregistrează cea mai blândă climă din țară.
 Hidrografia spați ului continental -litoral cuprinde apele subterane -ce au un grad de
potabilitate mai redus în nord , râurile -ce prezintă o extindere mai mare în sectorul nordic,
lacurile, și Marea Neagră.
 În ceea ce privește v egetația Mării Negre , aceasta este reprezentată de asociații de
plante, alge de mărimi și culori diferite și iarba de mare (Zostera noltei), singura plantă cu
flori din apele marine românești
 Fauna însă, este reprezentată de majoritatea grupelor de nevertebrate, cu un total de
1750 de specii și 164 de s pecii de vertebrate, dintre care sunt prezenți: peștii, păsările și
mamiferele marine.
 Referitor la ariile protejate, litoralul românesc cuprinde o multitudine de habitate,
incluse într -o rețea bine organizată de arii protejate la nivel național.
 În zona l itorală românească, un risc deosebit pentru mediu îl constituie fenomenul
de eroziune costieră.
 Procesele continue de eroziune duc treptat la modificarea liniei țărmului, ce are
drept consecință pierderi importante de teritoriu.
 Problema eroziunii plajelor este acută în lungul l itoralului sudic la Marea Neagă,
fapt ce face ca reabilitarea și protecția zonei costiere să constituie, în prezent, o problemă
prioritară pentru Român ia.
 Astfel, proiectul „ Protecția și reabilitarea părții sudice a litoralului român esc al
Mării Negre (Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru și Tomis Sud) ” a făcut un prim și
important pas în cadrul acțiunilor de stopare a fenomenului de eroziune de pe țărmul
litoralului românesc al Mării Negre .
 Datorită acestui proiect, cele c inci sectoa re de plajă propuse de pe litoralul
românesc au fost extinse cu 33 de hectare, cu ajutorul fondurilor europene, iar prin
lucrările realizate, plajele asigură în prezent protejarea împotriva riscului de eroziune.

57
BIBLIOGRAFIE

1. Administrația Națională „Apele Române”, 2015, Revista Presei, București
2. Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2011, Raport Diagnostic al
Zonei Costiere
3. Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2011, Raport de mediu al Zonei
Costiere
4. Administrația Bazinală de Apă Do brogea – Litoral, 2011, Evaluare strategică de
mediu
5. Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, 2012, Master Plan "Protecția si
reabilitarea zonei costiere"
6. Andronic Gh., Neațu M., Rădulescu A., Stoica Lascu, 1989, Litoralul Românesc al
Mării Negre, Editura Sport -Turism, București
7. Bondar C., State I. Roventa C., 1973, Marea Neagră în zona litoralului românesc,
Monografie hidrologică, Bucuresti
8. Brătianu Gh., 1999, Marea Neagră, Editura Polirom Iași
9. Cartea Mării Negre, 2014, Editura Didactică Publishi ng House
10. Centrul Meteorologic Regional Dobrogea, 2017, Servicii de date meteorologice
11. Charles King, 2015, Marea Neagră – O istorie, Traducere de Dorian Branea si
Cristina Chevereșan, Editura Polirom, Iași
12. Direcția Hidrografică Maritimă Constanța, 2009, In fluența modificărilor geo –
climatice globale și regionale asupra dezvoltării durabile în Dobrogea – Proiect de
cercetare științifică
13. Făgăraș M., Gomoiu M. T., Jianu Loreley, Skolka M., Anastasiu Paulina,
Cogălniceanu D., 2008, Strategia privind conservarea b iodiversitații costiere a
Dobrogei, Editura Ex Ponto, Constanța
14. Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Construcții, Urbanism și
Dezvoltare Teritorială Durabilă „Urban – Incerc”, 2010, Plan de amenajare a
teritoriului zonal – Zona costieră a Mării Negre
15. INCDM ”Grigore Antipa”, 2012, Evaluarea inițială a mediului marin
16. INCDM ”Grigore Antipa”, 2011, Raport privind starea mediului marin și costier
17. Maximov Gabriela, Stănică A., Dan S., Caraivan G., 2008, Studiul proceselor
sedimentare de pe litoralul sudic românesc al Mării Negre

58
18. Posea G., Bogdan Octavia, Zăvoianu I., Bălteanu D., Badea L., Geografia
României Vol. 5: Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul
Românesc al Mării Negre și Platforma Continentală, 2005, Editura Academiei
Române, Bu curești
19. Primăria Municipiului Constanța, 2017, Analiza geomorfologică și
hidromorfologică a zonei litorale
20. Tufescu V., 1974, România, Editura Științifică, București
21. VAN OORD DREDGING AND MARINE CONTRACTORS B.V. –
SUCURSALA CONSTANTA, 2014, Proiect: Prote cția și reabilitarea zonei sudice
a litoralului românesc al Mării Negre în zona Tomis Nord și Tomis Centru
22. VAN OORD DREDGING AND MARINE CONTRACTORS B.V. –
SUCURSALA CONSTANTA, 2014, Proiect: Protecția și reabilitarea zonei sudice
a litoralului românesc al Mării Negre în zona Tomis Sud și Eforie Nord
23. Vespremeanu E., 2004, Geografia Mării Negre, Editura Universit ății din București

59

BIBLIOGRAFIE DIGITALĂ

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mya_arenaria_shell.jpg
2. http://d2ouvy59p0dg6k.cloudfront.net/downloads/partea_1.pdf
3. Colecția Dan Sambra ( http://www.romaniaforum.info/ )
4. https://ecomareaneagra.wordpress.com/
5. http://evz.ro/plaja -din-mamaia -distrusa -in-sudul -statiunii.html
6. https://www.facebook.com/RHeerschap?fref=ts
7. http://jurnalul.ro/stiri/observator/ariile -protejate -din-marea -neagra -712750.html
8. http://www.geoecomar.ro/
9. http://www.gettyimages.com/d etail/photo/black -goby -gobius -niger -black -sea-
crimea -ukraine -royalty -free-image/495795987
10. http://gov.ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota -de-fundamentare -hg-nr-869-20-
10-2015
11. http://gis2.rowater.ro:8989/flood/
12. http://www.mmediu.ro/
13. http://www.plantsrescue.com/leymus -arenarius
14. http://www.rmri.ro/VV2M/
15. http://www.romaniaactualitati.ro/eroziunea_litoralului_romanesc_un_pericol_pentr
u_mediu -72866
16. http://www.seaweed.ie/descriptions/ulva_compressa.php
17. https://www.shutterstock.com/video/search/barbata/
18. http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1701162&page=57
19. http://www.travelguideromania.com/ro/mu nti-romania -muntii -macin/broasca –
testoasa -dobrogeana -testudo -graeca -ibera -muntii -macin/
20. http://uk.whales.org/species -guide/short -beaked -common -dolphin
21. http://vederidintrecut.blogspot.ro/2009/05/constanta -plaja -modern -1974.html
22. http://vederidintrecut.blogspot.ro/2009/05/eforie -nord-restaurant -debarcader.html
23. http://www.zmc.ro/proiecte_pid/i22.pdf