Marcile Autohtone Vs. Marcile Straine

INTRODUCERE

Marketingul este, așa cum afirmă Kotler, arta de a crea și satisface cererea într-un mod profitabil.

Totuși, CHURCHILL considera că "marketingul sporește nevoia de a trăi mai bine. El propune o locuință mai confortabilă, o haină mai frumoasă, o masă mai bună".

Marketingul este deci un concept organizațional, o organizare de metode, de procedee, de tehnici de cercetare, de calcul și analiză, de previziune și control, dar și de organizare și promovare în intreprindere a unui spirit de cunoaștere și anticipare a conduitei, comportamentului de cumpărare și de consum a cumpărătorilor, a preferințelor, dorințelor și aspirațiilor lor. 
Asociația Americană de Marketing definește marketingul ca fiind: "Ansamblul dinamic al tuturor activităților comerciale care dirijează fluxul de mărfuri și servicii de la producător la consumator sau utilizatorul final." 

Marketingul are un rol deosebit de important în activitatea oricărei firme deoarece implică întreaga activitate a personalului cu scopul de a genera profit.

Rolul marketingului în economia de piață este incontestabil. Marketingul unește cele doua funcții fundamentale ale societății – producția și consumul. În același tip direcționează întreaga activitate economică pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor consumatorilor.Marketingului îi revine rolul de a asigura informațiile necesare cunoașterii pieței, racordând capacitățile tehnologice ale firmei la cerințele cumpărătorilor potențiali. În plus, caracterul său relațional permite formarea unor legături de credibilitate între firmă si mediu, absolut necesare pentru succesul în afaceri, pentru transformarea nevoilor societății în posibilități de afaceri.
Rolul marketingului este foarte bine pus in edenta de functiile sale. Cei mai multi autori considera drept functii ale marketingului actitatile economice legate de deplasarea bunurilor si serciilor de la producator la consumator : transport, depozitare, vanzare, cumparare etc.
Pornind de la aceste activitati, R. Markin delimiteaza opt functii ale marketingului: vanzarea, cumpararea, transportul, depozitarea, standardizarea, dozarea, asumarea riscului, obtinerea de informatii. Mc Carthy considera aceste actitati drept functii universale ale marketingului. 

Cele mai importante decizii de marketing se iau având la bază înțelegerea

comportamentului consumatorului, motiv pentru care este esențial să se

cunoască care este cel mai puternic stimul care influențeaza alegerea.

În cadrul acestei teme am analizat percepțiile si preferințele consumatorilor privind produsele autohtone versus produsele străine. Tema conține informații despre comportamentul consumatorilor atunci când merg la cumpărături și motivațiile și obiectivele acestora când trebuie să aleagă între produse romanești și străine sau când apare un produs nou.

Lucrarea este structurată pe două capitol care sunt formate la rândul lor din câte trei, respectiv două subcapitole. În primul capitol intitulat Mărcile autohtone versus mărcile străine am vorbit despre percepția consumatorului atât asupra produselor atutohtone, cât și asupra produselor străine. Tot aici am analizat și motivul succesului produselor străine si de ce produsele autohtone nu au același success ca ele. În categoria mărcilor autohtone se impune să se facă distincția între mărcile moștenite din comunism si cele capitaliste. Tot aici avem și cele zece branduri-ambasador: Dacia, Petrom, Arctic, Antibiotice, RCS&RDS, Siveco, Bitdefender, Farmec, Jolidon, Musette.

În cadrul produselor străine se remarcă faptul că acestea au succes imediat cum își fac apariția pe piața romnească. Și în cadrul acestora avem cele mai inovatoare zece branduri: Google, Microsoft, Sony, BMW, Nokia, Yahoo, Samsung, Mercedes-Benz, Nike, LG.

În ultimul subcapitol din primul capitol vorbim despre succesul produselor străine versus produsele autohtone.Succesul produselor străine se datorează faptului că reprezentanții acestora investesc în publicitatea și promovarea produselor lor.

Cel de-al doilea capitol este numit Preferințele consumatorilor privind produsele autohtone versus produsele străine. Acesta pune în evidență anumite tipologii de consumatori în primul subcapitol, iar în cel de-al doilea sunt analizate și interpretate rezultatele obținute în urma aplicării unui chestionar.

Finalul lucrării conține concluziile despre lucrare, dar si bibliografia consultată în realizarea acesteia, împreună cu site-urile accesate în vederea obținerii informațiilor necesare și anexele.

CAPITOLUL I

MĂRCILE AUTOHTONE VERSUS MĂRCILE STRĂINE

1.1. Percepția consumatorului român privind mărcile autohtone

Când se vorbește despre brandurile românești, trebuie facută distincția între brandurile moștenite din comunism și brandurile românești capitaliste. În ceea ce privește prima categorie, numele care sunt pe piață și astăzi și existau și înainte de 1989 au rezistat datorită dinamismului de care au dat dovadă în adaptarea la condițiile concurențiale.

Compania Farmec este poate cea mai longevivă de pe piața autohtonă a cosmeticelor. În 1945 ea producea cinci produse, iar în prezent portofoliul numară peste 400. Dintre brandurile sale, cele mai cunoscute sunt Gerovital și Doina. Însa, de departe, cea mai mare notorietate, atât pe plan național cât și internațional, o are Gerovitalul. "80% dintre exporturile Farmec sunt reprezentate de Gerovital, iar vânzarile produselor din aceasta gamă pe piața externă cresc anual, atat din punct de vedere cantitativ, cât și valoric", spune Mariana Sinitaru, reprezentant al departamentului de marketing al SC Farmec SA. Marca Gerovital Farmec include gamele Gerovital H3, Gerovital Plant si Gerovital Plant Forte. Practic, Gerovital a propus prima crema ANTI-AGE, la nivelul cosmeticii mondiale. "Din acel moment, producția nu a fost niciodata intrerupta in cadrul companiei. Conceptul Gerovital H3 iși păstrează originalitatea chiar și la 40 de ani de la înregistrarea patentului, însa dezvoltarea biochimiei pielii in timp si descoperirea unor ingrediente mai eficiente, ne-au determinat să intervenim pentru a îmbunătăți structura produsului", povesteste Mariana Sinitaru.

Brandurile care au traversat perioada comunistă și au supraviețuit pâna astăzi mizează în special pe nostalgie. De exemplu, campania de rebranding pentru batonul Rom Tricolor a fost creată de McCann și se bazează pe altfel de amintiri decât cele din "cei mai frumoși ani". Spotul rememorează chiar perioada comunistă și aduce in prim plan întamplările de atunci, sub sloganul "Senzațiile tari din 1964".

Ciocolata Rom Tricolor este un brand ce aparține grupului Kandia – Excelent, recent cumparată de liderul mondial al industriei de ciocolată, firma britanică Cadbury. Batonul de la Kandia este unul dintre puținele mărci românești de largă notorietate înainte de '89 și care au supraviețuit până astăzi. Chiar se estima, la un moment dat, că producatorul de ciocolată comercializează, în România, circa 3,3 milioane de astfel de batoane, pe o piața extrem de fragmentată, competitivă ca oferte de produs si comunicare.

În România, rezultatele Trusted Brands 2015 au reconfirmat că romnii sunt consecvenți în opțiunile de consum și le rămân fideli mărcilor care reușesc să le câștige încrederea: din cele 38 de categorii pentru care s-a votat în România, doar cinci și-au schimbat liderii în acest an. La majoritatea categoriilor, câștigătorii rămân aceiași, indiferent de schimbările care se produc pe piață. Șapte branduri au reușit chiar să își păstreze prima poziție în topul încrederii timp de un deceniu, de la începutul studiului (de ex. Borsec la categoria Apă minerală, Ariel la categoria Detergent, Petrom la categoria Benzinarii, ProTV la categoria Televiziune). 

Schimbări de lider au apărut, în acest an, la următoarele categorii: Electrocasnice (unde Bosch a reușit să depășească Philips, câștigătorul tradițional), Companii de asigurări (unde Allianz Țiriac trece pe primul loc, în defavoarea Astra Asigurări), Telefonie mobilă (unde Samsung a surclasat Nokia), Operator de telefonie mobilă (unde Orange a preluat primul loc de la Vodafone, câstigatorul ediției precedente), Produs de ingrijire a părului (Nivea a trecut pe prima poziție, ocupată anul trecut de Head&Shoulders). 

După ce, în ultimii ani, studiul a consemnat revenirea în forță a brandurilor românești, și 2015 aduce confirmarea faptului că încrederea românilor în acestea se menține constantă. Anul acesta avem 17 categorii câștigate de mărci autohtone.

Secțiunea dedicată Instituțiilor ne-a oferit o surpriză placută: în România, încrederea în Uniunea Europeana, internet și companiile internaționale este cea mai mare, comparativ cu celelalte țări europene participante la studiu. Jumătate dintre români au încredere în UE, față de media de numai 27% a celorlalți europeni. 

La secțiunea Profesii, campionii încrederii la români rămân, ca și în anii trecuți, pompierii (92%) și piloții (89%). Interesant este însă că, pentru prima dată, urcă pe podiumul încrederii o nouă categorie profesională: meșteșugarii, cărora nu mai puțin de 79% dintre români le-au acordat încrederea lor. Pe ultimul loc al clasamentului se mențin politicienii: aceștia s-au prabușit în ultimul an de la procentul de încredere de 9% la 5%, cu 9% mai mica decât media europeană. Astfel, românii sunt respondenții cu cea mai mică încredere în politicieni dintre europenii participanți la studiu.

Deși piața noastra este invadată de branduri sonore venite de peste hotare și prea puțini sunt producătorii romani care reușesc pe piața autohtonă, iată că există totuși câteva branduri românești care s-au făcut cunoscute, și nu doar pe pământ românesc.

Să vedem, așadar, care sunt cele 10 branduri-ambasador pentru România, aduse în vizorul publicului de Daily Business.

Branduri românești cu care ne mândrim…pe plan internațional

1. Dacia: Succesul automobilului românesc pe piața internaționala nu mai este un secret pentru nimeni și, in ciuda încercării unora sau altora de a ridiculiza imaginea brandului, vânzările în afara tării au crescut în 2010 cu 15% față de 2009, atingând peste 311.000 unități. Principala piață de export pentru Dacia este Franța, cu mai mult de o treime din totalul vânzărilor.

2. Petrom: deși România reprezintă cea mai importantă piață de desfacere a grupului, aducând 78% din totalul veniturilor din vânzări, Petrom mai deține și o rețea internațională de circa 250 de benzinării. Localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia, acestea aduc 21% din totalul veniturilor din vânzări, un procent deloc de neglijat.

3. Arctic: în 2010, fata de 2009, volumul de unități exportate de Arctic Găești a crescut cu peste 18%, iar, în prezent, exporturile reprezintă 80% din totalul vânzărilor. Unul dintre cele mai cunoscute branduri românești peste hotare, Arctic este comercializat în tari ca: Turcia, Spania, Franța, Germania, Anglia și Polonia.

4. Antibiotice: Ponderea exporturilor în totalul cifrei de afaceri a producătorului de medicamente a crescut de la 12,5% în 2005 la 23,4% în 2010, o creștere semnificativă, realizată în urma activității din 55 de state ale lumii. Recent, compania s-a cocentrat pe extinderea activității în SUA.

5. RCS&RDS: liderul pieței locale de profil, RCS&RDS a atacat puternic și piețile din Ungaria, Slovacia, Cehia, Croația, Serbia și chiar Spania, iar succesul nu s-a lăsat așteptat. În Ungaria, de exemplu, RCS&RDS avea, în iunie 2011, 241.800 de clienți de Internet fix, fiind pe locul 3 pe piață.

6. Siveco: cel mai mare dezvoltator de software din România, Siveco a scos de câțiva ani capul și pe piața internațională, în acest moment, 40% din veniturile companiei venind de pe piețele externe. Siveco activează în prezent în 24 de tari din Comuniunea Europeană, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și spatiul Comunității Statelor Independente.

7. BitDefender: cunoscuta companie românească producătoare a soluției ANTIVIRUS cu același nume,BITDEFENDER, este deja un hit pe piața internațională. Reprezentanții companiei și-au exprimat, în septembrie anul acesta, dorința de a ajunge să controleze 2% din piața internațională de soluții antivirus, un ideal deloc modest și, din fericire, deloc imposibil pentru programatorii români atât de apreciați peste hotare. În prezent,BITDEFENDER are birouri deschise în mari țări ca SUA, Marea Britanie, Spania și Germania. În ceea ce privește balanța veniturilor, doar 5% din acestea provin de pe piața internă.

8. Farmec: lider pe piața de cosmetice din România, brandul este cunoscut și în afară, fiind prezent în peste 30 de țări, precum: Japonia, Spania, Italia, Portugalia, Cehia, Norvegia, Croația și SUA. Exporturile aduc 10% din cifra de afaceri a companiei.

9. Jolidon: producătorul de lenjerie intimă și costume de baie este unul dintre cele mai cunoscute branduri românești la ora actuală și primul brand local contrafacut în afară, în 2006. În acest moment, grupul s-a dezvoltat în multe țări din lume, prin magazine proprii sau în sistem de franciză.

10. Musette: unul din principalele branduri românești de accesorii, Musette este o afacere de familie de 15 milioane de euro, și numără în prezent 15 magazine în România, SUA, Israel și Bulgaria. Compania are în plan să iși extindă activitatea și în Luxemburg, Rusia, Germania, Franța și Italia.

Acestea sunt cele 10 branduri romanești cunoscute în afara țării cu care ne mândrim și care trebuie să fie exemplu pentru alte branduri autohtone care se zbat în peisajul românesc.

1.2. Percepția consumatorului român privind mărcile străine

Unele dintre cele mai importante branduri internaționale și-au făcut intrarea pe piața locală în ultimii 25 de ani în frunte cu McDonald’s, Zara sau Carrefour. În continuare există însă branduri care nu au deschis filiale locale, însă unele dintre ele tatonează piața fie pentru o intrare directă fie în franciză.

Alte mărci care au reușit să rămână pe prima poziție in topul încrederii mai mulți ani la rând sunt Philips la categoria Electrocasnice, Nestle la Cereale pentru mic-dejun, Visa la Card de credit, Nokia la Telefoane mobile, Orange la Operatori telefonie mobila, precum si Sony la categoria Camere foto.

Haina îl face pe om, iar haina românului are etichetă străină. De la intrarea lor în România, marile mărci de îmbrăcăminte au reușit să cucerească piața și să își facă simțită prezența, în vreme ce mărcile românești, deși se mențin pe linia de plutire, nu reușesc să amenințe prea mult cota de piață a străinilor. O dimensiune reală a pieței de îmbrăcăminte din România este greu de estimat. De fapt, sunt două piețe: cea din București, cu mall-urile sale care își depășesc de an la an recordurile de vânzări, și cea din restul țării, unde hainele sunt vândute la tarabă.

Piața hainelor a început să se schimbe în urmă cu un deceniu, când în România au început să își extindă masiv prezența marile mărci străine. Inițial, marele lor avantaj a fost greutatea etichetei, apoi creșterea puterii de cumpărarare. Au devenit din ce în ce mai accesibile pentru publicul urban. Iar înmulțirea mall-urilor din marile orașe le-a oferit magazinelor de haine străine oportunitatea să își extindă afacerile.

Probabil că ar fi fost suficient spațiu atât pentru mărcile străine, cât și pentru cele românești, dacă nu ar fi venit criza. În 2009, vânzările de îmbrăcăminte și încălțăminte, cel puțin cele care pot fi măsurate, au scăzut cu 24%, arată un studiu realizat de PMR.

Rând pe rând, mărcile românești au început să intre în insolvență, dar au reușit până la urmă să supraviețuiască.

Un astfle de exemplu este Tina R care deși a intrat în insolvență în 2011, continuă în prezent să aibă magazine atât stradale, cât și în mall-uri și a început să se concentreze și în mediul online. House of Art a intrat în insolvență în 2012, dar, de asemenea, a reușit să își păstreze magazinele pe care le are în mall-uri.

Mărcile românești de haine fac față cu greu mărcilor străine, care au o putere mult mai mare de negociere cu furnizorii, deoarece dau comenzi mari de haine și, în același timp, rețele de distribuție mult mai eficiente, pentru că și-au permis să le optimizeze. În același timp acestea au un capital mult mai mare și își permit să investescă în promovarea și publicitatea acestora.

Printre cei mai mari vânzători străini de haine din România se numără H&M și C&A, care au ajuns să aibă o rețea de 170 de magazine care generează încasări anuale de 350-400 de milioane de euro. Își generază aceste încasări doar în marile orașe, căci, în micile localități, majoritatea hainelor sunt cele chinezești vândute pe tarabe sau în mici magazine.

Conform unui studiu realizat de revista Biz, cele mai inovatoare 10 branduri sunt:

Google, un brand aventurier și pragmatic în același timp, se afla pe locul 1 în topul inovației în percepția consumatorilor români pentru că este întotdeauna primul dezvoltator din sfera IT&C care propune și implementează tehnologii de ultimă generație. Totodată, dezvoltarea proiectelor Google are adesea în vizor confortul sporit al utilizatorilor săi și beneficiază de o notorietate crescută în randul consumatorilor, astfel că se bucura de încrederea și aprecierea acestora.

Microsoft, încadrat în arhetipul Fratelui mai mare, pragmatic și vizionar, se află pe locul doi deoarece este o prezență constantă și de lungă durată în sfera IT&C, dobândind astfel încrederea consumatorilor. Are un sistem de operare ce ajută consumatorul în buna gestionare a informațiilor și documentelor personale. Îsi îmbunatațește constant propriile servicii și dezvoltă noi produse.

Sony, vizionar și aventurier, se afla pe locul 3 pentru că adopta un design original ce are impact atat asupra caracterului estetic, cât și asupra ușurinței de interacțiune cu dispozitivele pe care le produce. A dezvoltat tehnologii audio astfel încât claritatea sunetului să reproducă fidel sunetul original.

BMW, fratele mai mare și aventurier, se afla pe locul 4 pentru că reprezintă echilibrul firesc între efort susținut și design creativ ce reușește să imprime mărcii o imagine aspirațională. Este o marcă frecvent asociată unui stil de condus sportiv ce îsi propune adesea să-și autodepășească propriile limite.

Nokia, fratele mai mare și influent, se afla pe locul 5 pentru că are o prezență îndelungată și o reputație pozitivă în sfera produselor și serviciilor tehnologice și astfel câștigă  încrederea consumatorilor. A dat dovadă de hotărâre prin demersul său de a reintra în lista considerentelor consumatorilor atunci când vine vorba despre smartphone-uri.

Yahoo, vizionar și pragmatic, se afla pe locul 6 pentru că este un reprezentant important al industriei IT&C. Reușește să integreze o gamă variata de servicii online disponibile: știri, mail, servicii meteo, jocuri. Oferă posibilitatea personalizării serviciului de poșta electronică și astfel consumatorul are control asupra corespondenței sale.

Samsung, influent, se afla pe locul 7 pentru că este un brand puternic implicat în lupta pentru supremația produselor din sfera IT&C (în special smartphone-uri și televizoare). Este considerat un accesoriu de status datorită puternicei asocieri ce exista între marcă și industria tehnologică ce inspira modernitate.

Mercedes-Benz, fratele mai mare, se află pe locul 8 pentru că perseverează și dă dovadă de tenacitate în dezvoltarea gamei de produse. Depune un efort consistent și bine direcționat către îmbunătățirea propriilor produse.

Nike, aventurier și vizionar, se afla pe locul 9 pentru că este un brand cu multă încredere în propriile forțe. Este printre primele mărci ce integrează conceptul de “wearable tech” în produsele și serviciile comercializate.

LG, influent și pragmatic, se află pe locul 10 pentru că este un jucător de renume în industria IT&C. Dezvoltă produse a căror calitate este ușor de evaluat prin lunga durata de funcționare a produselor.

1.3. Succesul mărcilor străine versus mărcile autohtone

Neavând bani de promovare și nici furnizori locali de materii prime, producătorii autohtoni de cosmetice și-au redus în continuu prezența pe piață în ultimii trei ani, ajungând la numai 4% pe anumite segmente, în timp ce multinaționalele își adjudecă peste 95% din consum.
Pe piața șampoanelor, spre exemplu, mărcile multinaționalelor – Procter & Gamble, Unilever, L'Oreal, Beiersdorf, Avon, Oriflame – au ajuns să dețină anul trecut 94,5% din consumul total, arată datele furnizate de compania de cercetare de piață MEMRB România.  Firmelor românești le-au rămas numai 5,5% din piață, față de aproape 10% cât aveau în 2002.
Potrivit aceleiași surse, în cazul deodorantelor consumatorii preferă tot marcile străine, care au ajuns la aproape 96% din consumul total. Aceeași situație exista și în cazul săpunurilor. Aceasta în condițiile în care prețurile produselor locale sunt de până la trei-patru ori mai mici decât cele importate.
"Ne vom concentra pe produse de nișă care nu există încă pe piață. Pe piața șampoanelor de exemplu, nu mai este loc și nu ar avea sens să investim. Ne vom axa în schimb pe produse cosmetice de tratament, produse terapeutice", spune Petru Soare, președintele producătorului autohton de cosmetice Dr. Soleil. Compania a fost înființată in 1991, fiind o afacere de familie. Aceasta produce creme de față, uleiuri de soare, șampon, gel anticelulitic, lapte de corp etc.
Piața șampoanelor este împărțită între Procter & Gamble (mărcile Head & Shoulders, Pantene, Wash & Go și Herbal Essences), Beiersdorf (Nivea), Colgate-Palmolive (Palmolive), Unilever (Dove). Toate produsele provin din import. Astfel, firmele mai mici autohtone încearcă să-și facă loc pe piețe de nișă.

Reprezentanții firmelor românești mai spun că mărcile autohtone pierd teren și pentru că producătorii nu își permit să facă investiții majore în publicitate și marketing, în timp ce multinaționalele investesc zeci de milioane de dolari în promovarea produselor.
"Farmec cred că este singura companie locală care-și permite să investească într-o campanie TV. Pentru restul companiilor este foarte greu și nici creditele nu sunt cea mai buna soluție", mai spune Petru Soare.
Industria autohtona de produse cosmetice, reprezentată inainte de '89 prin cele două companii mamut Farmec Cluj si Miraj București, a ajuns să realizeze in prezent sub 30% din vânzările totale de produse cosmetice din Romania.
Companiile străine Unilever, Procter & Gamble, Colgate-Palmolive, Henkel, Avon, L'Oreal, Oriflame, Beiersdforf își adjudecă peste 70% din piața totală de cosmetice și produse de îngrijire personală estimată la peste 200 de milioane de euro anual.
Din cele două mari companii de dinante de Revoluție, care aveau mii de angajați, doar Farmec a supraviețuit și s-a restructurat, în timp ce Miraj s-a spart în câteva firme mici, cu sub 50 de angajați.
Produsele Farmec sunt poziționate cel mai bine în categoria de produse pentru îngrijirea feței, în special demachianți și creme. În categoria cremelor și emulsiilor, Farmec deține mărci precum Gerovital Plant, Ana Aslan, Aslavital, Farmec și Doina, din categoria deodorantelor fac parte Obsesie, Athos, You & Me. Farmec are circa 700 de salariați și 14 reprezentante teritoriale. Compania comercializează o gama de 400 de produse și exportă în prezent în țări de pe toate cele cinci continente, cele mai semnificative fiind Japonia, America Latina, țările arabe, dar și state europene ca Spania, Finlanda, Grecia și Germania.
Compania americană de bunuri de larg consum Procter & Gamble a fost în ultimii ani cel mai mare investitor în publicitate din Romania, cu investiții brute de peste 60 de milioane de dolari (investițiile nete sunt de circa 20% din suma brută).

Conform experților în domeniu pentru lansarea unui nou brand pe piață este nevoie de investiții mari în promovare. Pentru ca această promovare să fie una eficientă este nevoie de o campanie TV susținută, în ideea ca acesta să devină vizibil. Alte medii necesare pentru lansarea unui brand, în afară de TV sunt mediile radio, print și online, dar cea mai importantă rămâne totuși televiziunea. Pentru a menține brandul pe piață, compania producătoare trebuie să investească permanent în promovare de-a lungul timpului.

Nici unul din grupurile internaționale nu a investit într-o unitate de producție de cosmetice în România și nici nu au manifestat interes pentru o astfel de investiție. Promovând o politică regionala, aceste companii au investit în unități de producție în țările care au aderat anul trecut la Uniunea Europeana, de unde aprovizionează și tările din Balcani.

Compania americana Avon a realizat o investiție de circa 7 milioane de dolari într-un centru de distribuție în Bucuresti. Produsele sunt fabricate însa în Polonia, Ungaria sau țări din Uniunea Europeana și importate în România. Avon are centrul regional din Balcani in Romania, astfel că produsele livrate în Macedonia, Bulgaria sau Republica Moldova, pleaca de la București.
Firma bucureșteană de cosmetice Lotus și-a facut loc pe un alt segment de nișă – sărurile de baie.
"Compania Lotus a fost înființată în 1998 și în prezent sărurile de baie au ajuns să fie produsul cel mai vandabil, alături de uleiurile de baie. Sarea este adusă de la Ocna Mureșului, Valcea sau Salina Prahova, este curățată, colorată și parfumată și ambalată", a spus Ion Gavanescu, director de vânzări al producatorului autohton de cosmetice Lotus.
Compania, care are in jur de 20 de angajati, mai produce acetona, uleiuri de păr, dizolvanți, șampoane. În loc să concureze cu produsele giganților internaționali, firma a devenit furnizor pentru aceștia. Pentru acest produs (sarurile de baie) au avut un contract cu compania americana Procter & Gamble. Le-au furnizat săruri de baie pentru o promoție organizată atât în România cât și în alte cinci țări din regiune unde activează compania cum ar fi Bulgaria, Macedonia, tările din fosta Iugoslavie.
Odată cu dezvoltarea rețelelor străine de retail, și cu creșterea importanței mărcilor private, o parte dintre producători mici de cosmetice preferă să-și crească vizibilitatea prin contracte de marcă privată cu retailerii. În Carrefour, spre exemplu, cosmeticele No.1 pe care hipermarketul le promovează ca fiind cele la cel mai mic preț, sunt produse de o firma din judetul Ilfov. Pe masura ce mărcile private vor câstiga teren acestea vor deveni un instrument de marketing tot mai disputat de către fabricile autohtone de produse cosmetice.
Alături de Farmec Cluj, alți producători autohtoni de produse cosmetice și de îngrijire personală sunt acum Elmiplant Bucuresti, Gerocossen, Lotus si Papillon, Dr. Soleil.

Chiar dacă produc local, fabricile de cosmetice importă cea mai mare parte a materiilor prime – de la produse chimice până la ambalaje.
"După cum se știe industria chimică a sucombat in România după Revoluție, și chiar dacă ar exista o serie de furnizori, preferăm să importăm cea mai mare parte a produselor chimice întrucât astfel avem mai multe garanții asupra calității acestora. O parte din extractele de plante le achiziționăm din România", a mai spus Soare. Cea mai mare parte a importurilor provin de la companii consacrate din Uniunea Europeana și mai puțin din Statele Unite.
În România sunt înregistrate 21 de societăți producătoare de cosmetice. Pe piață se vând însă și produse contrafăcute, provenite atât din țară, de la firme a căror activitate este greu de controlat, cât și din import. Și în cazul companiei Farmec, cea mai mare parte a materiilor prime provin din import.
Produsele locale și-au facut loc în categoria de creme, datorită mărcilor companiei Farmec Cluj. De asemenea, pe piața vopselurilor de păr, mărcile românești dețin o cotă de 26%, iar tendința acestora este de creștere, mai arată datele MEMRB.

Când vine vorba să cumpere alimente pentru copiii lor, comportamentul părinților este unul emoțional, pentru ei contând ca alimentul să fie nu doar sănătos, ci și plăcut de cel mic. Asta, deși specialiștii recomandă un comportament rațional în acest caz.
Potrivit specialiștilor, importante în cazul produselor sunt proveniența și calitatea ingredientelor folosite, dar și modul de prelucrare. Acestea ar trebui să fie criteriile de care să ținem cont atunci când cumpărăm alimente.
Un studiu Top Food Brands, comandat de Itsy Bitsy și realizat de compania de cercetare Open-I Research, a arătat că, din punctul de vedere al experților, cel mai sănătos și de încredere brand de pe piață este Sanovita, informează Biz.
Urmează Napolact și Covalact, percepute drept sănătoase, din ingrediente naturale, fără aditivi, mărci de încredere. 34 de specialiști au întocmit acest top, printre aceștia aflându-se medici, nutriționiști, educatori, specialiști în parenting.
De cealaltă parte, in tabără cumpărătorilor-părinți, mărcile de top sunt Danone, Nestle și Napolact. În acest caz, 400 de persoane au fost chestionate privind obiceiurile la cumpărături.

Una dintre concluziile studiului este aceea că, în România, preocuparea pentru sănătatea alimentației devine o tendință din ce în ce mai populara, care deja are un impact asupra brandurilor.
Open-I Research este o companie de cercetare pentru strategie și planificare de piață.

Heidi deține prima poziție printre mărcile de bunuri de larg consum în a căror calitate românii au cea mai mare incredere, conform studiului GfK National Brands & Private Labels Drivers.
A doua marcă din clasament este Santal, urmată de Zewa. Pozițiile a patra și a cincea sunt ocupate de Granini și de Bel Vita.
Studiul GfK National Brands & Private Labels Drivers analizează cinci piloni în funcție de care consumatorii români cumpără produse de larg consum și le diferențiaza de restul jucătorilor din piața: notorietatea mărcii, capacitatea lor de a face consumatorul să se simta bine, încrederea în calitate, tradiția mărcii și raportul bun calitate/preț.
În ceea ce privește esenta marcii, inteleasa ca fiind o marca cu traditie, legendară, pe care consumatorii o cunosc de o lungă perioadă de timp, la acest capitol Coca-Cola și Pepsi dețin primele poziții, urmate de Kinder, Joe și Jacobs.
Mărcile private sunt prezente de mai puțina vreme pe piața, de aceea ele încă nu se diferențiază în termeni de tradiție sau de notorietate a mărcii.
Se poziționează însă în top pentru caracteristicile care se referă la raportul bun calitate/preț. Cele două mărci private pe care le regăsim în top cinci pe acest pilon sunt Pilos și Promienna.
Studiul GfK National Brands & Private Labels Drivers a fost realizat online pe 1.000 de respondenti și au fost investigate individual 100 de mărci de produse la larg consum. În total, au fost obținute 7.500 de evaluari de mărci.
Selecția mărcilor a fost realizată pentru toate segmentele de preț (premium, mainstream, economic, mărci private cu valoare adaugată si mărci private din segmentul economic). Culegerea datelor a fost facută în octombrie 2013.

Consumatorii români sunt în permanență fascinați de noutate, iar acest lucru face din România o piață relativ dificilă pentru producători și comercianți. Mai exact, dacă e suficient numele unui brand celebru ca să atragă consumatorul spre un produs, nu e suficient și ca să păstreze fidelitatea față de marca respectivă.

Interesul pentru noutate în dauna fidelității față de brand definește specificul național în materie de consum. Lăcomia clienților față de noutate ține de concurența crescândă de pe piață, care silește brandurile și producătorii să vină periodic cu oferte noi. Consumatorul este din ce în ce mai educat, are din ce în ce mai multă informație, iar multe lucruri nu mai sunt pentru el doar la nivel de aspirație. Din acest punct de vedere, a alege un produs de marcă va coincide de multe ori cu satisfacerea apetitului pentru noutate, iar știrile de genul "brandul X va ajunge și pe piața românească" au impact tocmai la genul de consumator pretențios, atent la calitate. Dacă produsul nu-l satisface, îl va abandona fără ezitare și se va îndrepta spre ofertele concurenței.

CAPITOLUL II

PREFERINȚELE CONSUMATORILOR PRIVIND PRODUSELE AUTOHTONE VERSUS PRODUSELE STRĂINE

2.1.Elaborarea chestionarului

Elaborarea si aplicarea acestui chestionar are ca scop analizarea percepției consumatorilor în ceea ce privește alegerile acestora în materie de mărci/branduri. Acesta se bazează pe alegerile acestora în funcție de proveniența produselor, și anume: mărci autohtone sau mărci străin. Prin acest studiu dorim să aflăm preferințele consumatorilor și motivațiile acestora atunci când își aleg un produs nou în funcție de marca și caracteristicile acestuia.

În literatura de specialitate sunt definite mai multe tipuri de consumatori dintre care: consumatorul conștient de calitate, consumatorul conștient de brand, consumatorul conștient de inovație, consumatorul conștine de preț, cumpărătorul impulsiv, cumpărătorul confuz, consumatorul loial brandului.

Consumatorul conștient de calitate: Această persoană caută întotdeauna produsele de cea mai înaltă calitate, prin mersul la cumpărături în mod sistematic și acordând multă atenție produselor cumpărate. Culturi în care distanța față de putere este mare sunt mai predispuse să adopte acest stil de luare a deciziei, din moment ce se referă la ierarhie și nu la egalitate. De exemple, imigranții chinezi în Statele Unite caută un produs de calitate mult mai mult decât americanii. Căutarea pentru un produs de calitate implică și dorință de avea un produs care să țină mai mult timp.

Consumatorul conștient de brand: Acest stil se referă la orientarea consumatorului de a cumpăra produse scumpe care aparțin unor branduri cunoscute. Două dintre dimensiunile lui Hofstede au relevanță în acest model: individualism/colectivism și evitarea incertitudinii. Culturile estice, în care distanță față de putere este mare, percep statului social și prestigiul care fiind foarte importante și sunt culturi colectiviste. Pentru menținerea statutului, oamenii care aparțin acestor culturi vor da o foarte mare importanță brandurilor pe care cumpără.

Consumatorul conștient de inovație: Acest consumator caută mereu varietate și noutate în ceea ce cumpără. Potrivit lui Hofstede, această dispoziție a consumatorului se potrivește cu un nivel al individualismului foarte ridicat și cu orientarea pe termen lung.

Consumatorul conștient de preț: Acest model se referă la indispoziția unui consumator de a plăti un preț ridicat pentru un produs sau dorința de a cumpăra doar produse care au prețuri mici.

Cumpărătorul impulsiv: Acest model se caracterizează prin cumpărarea unor produse neplanificate. În culturile cu o mare evitare a incertitudinii, oamenii sunt mai puțin predispuși să cumpere din impuls. Aceștia au nevoie de mai multe informații înainte de a acționa.

Confuz din cauza prea multor opțiuni: Acest lucru se întâmplă când consumatorul este bombardat de informații. De exemplu, consumatorii estici au demonstrat că pot face o mai bună comparație între branduri, decât cei vestici.

Consumatorul loial brandului: Acest model se referă la măsura în care consumatorul își formează obiceiuri de cumpărare și sunt loiali unui brand preferat. Pentru reducerea ambiguității, în culturile cu evitarea mare a incertitudinii, oamenii preferă să diminueze orice risc și folosesc branduri familiare.

Brandurile sunt importante deoarece la decizia de cumpărare, ele oferă

consumatorilor încredere în faptul că produsul este cu siguranță de calitate.

Consumatorii știu că nu vor fi dezamăgiți și că ei pot fi siguri pe durabilitatea și

calitatea produsului.Doar câteva atribute ale brandului determină produsul. Consumatorii percep importanța faptului că o marcă ar trebui nu doar să garanteze calitate, dar ar mai trebui să proiecteze imaginea ce determină stilul lor de viață.

Satisfacerea nevoilor consumatorilor prin punerea la dispoziție a unui produs sau serviciu potrivit este o încercare continuă pe piața globală. Consumatorii nu mai aleg doar produsele care le aduc beneficiile funcționale dorite, ci și care le exprimă personalitatea, statutul social sau care le îndeplinesc nevoile psihologice, cum ar fi nevoia de schimbare și de nou. Nevoile consumatorilor variază considerabil în funcție de diferențe socio-economice și culturale.

Cunoașterea consumatorului este foarte importantă dar nu mai reprezintă totul în activitatea comercială. Se impune astfel cunoașterea tuturor participanților care operează în cadrul schimbului: producător, furnizor, distribuitor,

comerciant, consumator, deoarece rolul fiecăruia este esențial.

2.2. Interpretarea și analizarea rezultatelor obținute

Chestionarul a fost aplicat pe un eșantion de 20 de subiecți iar scopul acestuia a fost de a realiza un sondaj de opinie despre cum își aleg consumatorii românii produsele. Chestionarul se bazează atât pe aflarea motivațiilor acestora atunci când merg la cumpărături și își aleg un produs dar și preferințele acestora pentru produsle atohtone sau pentru produsele străine. De asemenea cât sunt dispuși să plătească aceștia pentru produsele recunoscute, de marcă. Vârstele subiecților sunt cuprinse între 21-45 de ani, femei și bărbați, cu ocupații duferite și au fost aleși aleator.

Chestionarul este format din 15 întrebări de mai multe tipuri și anume: întrebări închise, cu un singur răspuns, întrebări cu variante multiple de răspuns și întrebări deschise.

Prima întrebare este o întrebare închisă, cu un singur răspuns și se referă la cât de des mergeți la cumpăraturi. Am ales să adresez această întrebare simplă pentru a pregăti subiecții de următoarele întrebări care se referă la comportamentul lor de consumatori. Astfel la întrebarea “Cât de des mergeți la cumpărături?”, 5% dintre respondenți au răspuns că la fiecare sfârșit de săptămână, iar restul de 95% au răspuns că merg la cumpărături de fiecare dată când este nevoie. Aici putem observa că majoritatea consumatorilor merg la cumpărături când este nevoie, asta însemnând că acest lucru nu este un obicei sau un lucru planificat.

Cea de-a doua întrebare este tot o întrebare închisă, cu un singur răspuns. Aceasta relevă nivelul de evitare a incertitudinii și se referă la cât de des își iau respondenții o listă de cumpărături. La întrebarea “Când mergeți la cumpărături, folosiți o listă?” respondesnții au răspuns astfel: 5% niciodată, de fiecare dată incerc lucruri noi 10% da, de cele mai multe ori, 80 % niciodată, stiu de ce am nevoie, . Din aceste rezultate reiese că foarte putini folosesc o listă de cumpărături, deci nu sunt limitați de aceasta, deși foarte puțini sunt dispuși sa încerce produse noi. În lipsa listei aceștia pot încerca și alte produse în afară de cele de care au nevoie fiind atrași de publicitatea și promovarea produselor pe care văzute în magazine.

Următoarea întrebare se referă la ce anume determină un consumator să achiziționeze un produs nou apărut pe piață, de origine străină. Aceasta este tot o întrebare cu un singur răspuns și relevă din nou nivelul de evitare al incertitudinii. La aceasta respondenții au răspuns: 10% o ofertă specială, 25% dorința de a încerca ceva nou, 65% curiozitatea. Din rezultatele obținute putem observa că românii sunt dispuși să încerce produsele noi, străine chiar dacă o fac doar din curiozitate sau vor să încerce ceva nou. Doar 10%, adică foarte puțini dintre consumatori ar aștepta o ofertă specială pentru a-și achiziționa produsul respectiv, apoi fiind posibil sa revină la obiceiurile sale și să nu îl mai cumpere dacă nu este la ofertă. Majoritatea respondenților care au ales curiozitatea la această întrebare la întrebarea precedentă au spus că nu folosesc niciodată o listă de cumpărături, deoarece știu de ce au nevoie. Cum am spus și anterior aceștia sunt dispuși să încerce lucruri noi deoarece nu sunt delimitati de o listă facută în prealabil. Asta arată de asemenea că nu se tem de nou și de necunoscut.

Cea de-a patra întrebare se referă la preferințele consumatorilor pentru branduri. Întrebarea “Având în vedere toate brandurile preferate de duneavoastră, aveți tendința de a cumpăra mai mult branduri românești sau străine?” este o întrebare cu un singur răspuns la care respondenții au răspuns astfel: 5% numai branduri străine, 35% mai mult branduri românești, 60% mai mult branduri străine. Din rezultatele obținute este relevantă preferința consumatorilor românii pentru produsele de origine străină. Acest lucru se datorează încrederii mult mai mare a consumatorilor în brandurile recunoscute pe plan internațional, a calității produselor acestora, dar și raportul bun calitate/preț.

Nici produsele românești nu sunt uitate de consumatorii românii chiar dacă procentul este aproape la jumătate față de cele străine. Totuși se pare că produsele autohtone încă se mai numără printre preferințele acestora.

Următoarea întrebare “Ce categorie de produse autohtone cumpărați mai des?” este o întrebare cu variante multiple de răspuns la care respondenții au răspuns astfel:

5% cosmetice, 5% îmbrăcăminte/încălțăminte, 100% mâncare și băuturi răcoritoare. Aceasta este o întrebare care se referă la obiceiurile de cumpărare ale subiecților. Se pare că produsele autohtone sunt preferate de consumatorii românii la capitolul mâncare și băuturi răcoritoare, dar la electrocasnice nu sunt deloc agreate de aceștia. Din rezultatele obtinute observăm că încrederea consumatorilor în producătorii de mâncare si băuturi răcoritoare este foarte mare. Opus acesteia este neîncrederea totală în producătorii de electrocasnice autohtone. Nici la capitolul îmbăcăminte/încălțăminte și cosmetice nu stăm foarte bine deoarece consumatorii au mai multă încredere în producătorii străini decât în cei autohtoni.

Dintre respondenții acestui chestionar 35% au tendința de a cumpăra mai mult branduri românești.

Întrebarea următoarea “Ce categorie de produse străine cumpărați mai des?” este la fel ca și precedenta o întrebare cu variante multiple de răspuns prin care vrem să aflăm încrederea consumatorilor în diferite categorii de produse de origine străină. Respondenții au răspuns astfel: 20% electrocasnice, 25% mâncare și băuturi răcoritoare, 35% îmbrăcăminte/încălțăminte, 40% cosmetice. De aici este relevant că utilizatorii au mult mai multă încredere în toate produsele străine, indiferent de categoria acestora și de aceea le cumpără și mult mai des. Produsele străine cel mai des cumpărate sunt cosmeticele, față de cele autohtone care nu sunt aproape deloc cumpărate de consumatori. Și electrocasnicele străine sunt căutate în comparație cu cele autohtone care nu au căutare deloc. Doar în ceea ce privește mâncarea și băuturile răcoritoare, cele străine au mai puțină căutare decât cele autohtone.

Putem menționa de asemenea ca 60% au tendița de a cumpăra mai mult branduri străine și 5% numai branduri străine.

Întrebarea “Care sunt brandurile străine cunoscute de dumneavostră?” este o întrebare deschisă la care respondeții au răspuns liber. Respondenții au răspuns cu branduri de haine, cosmetice, mâncare/băuturi răcoritoare, electrocasnice: ZARA, H&M, Nike, Adidas, Puma, Oriflame, Nestle, Lay’s, Pepsi, Samsung, Acer. Cele mai cunoscute sunt brandurile de haine și mâncare/băuturi răcoritoare. Așa cum am observat și la întrebarea “Ce categorie de produse străine cumpărați mai des?” categoria de produse “îmbrăcăminte/încălțăminte” este printre cele mai cumpărate produse de consumatorii autohtonii. Cumpărătorii apreciază foarte mult calitatea, nu marca. Dar în același timp unele produse sunt considerate a fi de calitate doar pentru că sunt de marcă.

Ce-a de-a opta întrebare este formulată astfel: Cât de mult sunteți dispus să

cheltuiți pentru un obiect vestimentar?. Această întrebare este cu răspuns unic și ne

permite să aflăm cât ar fi dispuși dar în același timp cât își permit consumatorii să investească într-un obiect vestimentar. Rezultatele obținute ne arată că: 11.1% ar cheltui mai puțin de 100 lei, iar restul de 88,9% ar fi dispuși să dea între 100-350 de lei. Prețul este unul dintre principalele obiective în alegere unui produs, fiind ales de aproape jumătate dintre respondenți pe lângă calitate si marcă. Tot când au fost întrebați de obiective s-a remarcat faptul că nu se pun accent prea mare pe marcă, ci pe calitate în special și apoi pe preț.

Următoarea întrebare “Cât de mult sunteți dispus să cheltuiți pentru un gadget?”, întrebare cu un singur răspuns, are rolul, ca și întrebarea precedentă de a afla cît ar fi dispuși sau cât își permit consumatorii să plătească pentru un gadget. Răspunsurile consumatorilor au fost variate: 21,1% între 200-400lei, 21.1% peste 1000 lei și 57.9% între 400-1000 lei. Răspunsurile acestora depind foarte mult și de veniturile lunare dar și de ocupație. Majoritatea au raspuns că ar fi dipuși să cheltuiască între 400-1000lei, pentru ei fiind important raportul calitate/preț dar au și un venit lunar între 500-1000 lei sau peste 1000 lei. Astfel aceștia își permit să investească într-un gadget până la 1000 lei.

Disponibilitatea de a cheltui reflectă și veniturile lunare,deoarece cu cât acestea sunt mai mari cu atât aceștia își permit să cheluiască mai mult atât pe gadget-uri cât și pe obiecte vestimentare de marcă, iar dacă veniturile sunt mici aceștia nu își permit să investească prea mult în ceea ce își doresc. De asemenea, și prețul ridicat poate fi considerat o caracteristică importantă pentru un produs de calitate, care este principalul obiectiv în alegerea produselor.

Întrebarea numărul 10 “Care sunt principalele obiective în alegerea unui produs? ” are ca obiectiv stabilirea caracteristicior pe care se bazează consumatorii autohtonii atunci când își aleg produsele. Rezultatele obținute sunt: 15,8% marca, 42,1% prețul, 100% calitatea. Observăm că pentru consumatori cel mai mult contează ca produsele să fie de calitate, apoi prețul și în ultimul rând marca. Niciunul dintre respondenți nu a ales ambalajul sau originea ca obiective principale în alegerea produselor. Pentru mulți dintre respondenții care au ales calitatea ca principal obiectiv în alegerea produselor și prețul are un rolul important în cumpărarea unui produs. Marca nu are un rol așa important în alegerea produselor, situându-se pe ultimul loc în alegerile respondenților. Prețul și marca au fost alese ca obiective în alegerea produselor pe lângă calitate, niciodată singure.

Întrebarea următoare este referitoare la motivarea consumatorilor atunci când își aleg produsele. Aceasta este o întrebare cu răspunsuri multiple și am obținut următoarele rezultate: 5,3% tradiția mărcii, 10,5% notorietatea mărcii, încrederea în calitate, 89,5% raportul bun calitate/preț. Pentru consumatori contează ca un produs să fie de calitate dar în același timp să aibă un preț în concordanță cu aceasta. De aceea pentru a-i motiva să cumpere trebuie să fie într-o comcordanță bună. Pe lângă raportul bun calitate/preț, consumatorii mai sunt motivați și de încrederea în calitate. Calitatea este principalul obiectiv al consumatorilor în alegerea produselor, urmată de preț.

Întrebarea 12 „Dintre următoarele care sunt brandurile străine utilizate frecvent?” este o întrebare cu răspunsuri multiple. Cei mai mulțti dintre respondenți au ales brandurile străine de mâncare și băuturi răcoritoare: Nestle 50%, The Coca-Cola Company 66,7%, apoi au fost alese brandurile de îmbrăcăminte/încălțminte: Nike 22,2%, ZARA 38,9 %, H&M 44,4 %, iar apoi brandurile de cosmetice: Garnier 5,6%, Oriflame 27,8%. Și la această întrebare brandurile de îmbrăcăminte/încălțăminte se situeaza printre cele mai utilizate, respectiv preferate de consumatorii autohtoni. Cele mai utilizate sunt anumite branduri de mâncare și băuturi răcoritoare, cosmeticele rămânțnd printre cele mai puțin utilizate.

Următoarea întrebare se referă la ocupația respondenților. Raspunsurile sunt: 66,7% studenți, 33,3% angajați. Comportamentul unui consumator este influențat și de ocupația acestuia. Rolul profesiei este de identificare a acelor trăsături pe care le manifestă grupul de indivizi. În studiile de specilitate se investighează relația între tipul de profesie și personalitate. Toate cercetările în comportamentul consumatorului pornesc de la premisa că totalitatea indivizilor care practică aceeași profesie au comportamenete de cumpărare similare. Ocupația influențează atât veniturile cât și cheltuielile consumatorilor. Astfel cu un venit mai mare, consumatorii își pot achiziționa produsele pe care și le doresc. Ocupația unei persoane are întotdeauna influență asupra bunurilor și serviciilor pe care le consumă, reflectând atât nivelul de educație, dar și poziția ierarhică a individului.

Întrebarea 14 se referă la venitul lunar al respondenților. Aceasta este o întrebare închisă, cu un singur răspuns la care au fost obținute următoarele rezultate: 22,2% între 500-1000 lei, 27,8% peste 1000 lei, 50% sub 500 lei. Jumătate dintre respondenți au un venit lunar mai mic de 500 lei, ei find în acelați timp studenți. Venitul lor este explicabil deoarece ei încă mai depind de cineva care să le asigure traiul de zi cu zi. În cealaltă jumătate se încadrează ți angajații, unde veniturile sunt mai mari, iar aceștia își permit cheltuieli mai mari, fiind pe cont propriu. Într-o familie, comportamentul decizional pentru cumpărare este influențat de veniturile câstigate de fiecare membru al familiei.

Alegerea unui produs depinde în mare masură de situația materială a persoanei respective. Aceasta este dată de venitul care poate fi cheltuit, economiile si bunurile deținute, datoriile, puterea de împrumut și înclinația spre cheltuire și economisire.

Următoarea întrebare este referitoare la vârsta respondenților: 88,9% între 20-30 de ani, 11,1% peste 30 de ani. Vârsta este generală și cu limite destul de largi de cuprindere, totuși ea permite relevarea unor caracteristici comune pentru diferite categorii de consumatori, caracteristici care merită luate în considerare. Aceasta schimbă comportamentul de consum al oamenilor. Astfel, pe masura ce înaintează în vârsta indivizii își modifică structura produselor și serviciilor pe care le consumă în raport cu necesitățile, dar și cu veniturile. Adulții reprezintă persoanele mature cu un comportament în mare măsură conștient, cu gusturi și preferințe diferențiate dar și stabilizate. Modificarea atitudinii, a intențiilor sau a preferințelor este mai greu de realizat, spre deosebire de adolescenți și copii. De asemenea această categorie de consumatori este cea mai numeroasă pe piață, iar atenția ofertanților se impune de la sine. Copiii alcătuiesc o parte însemnată a publicului consumator care prezintă unele caracteristici specifice. Astfel ei diferențiază mai greu esențialul de neesențial, sunt ușor influențabili atrași de culorile vii, de sunete, sunt foarte afectivi dar nu-și pot exprima cu claritate și putere dorințele. Sunt foarte sensibili și au multă imaginație.
Adolescenții constituie o altă categorie de consumatori cu alte caracteristici.
Preferină produsele care au o anumită personalizare astfel încât se pot identifica cu ele și au un grad înalt de independență în luarea de decizii de cumpărare și de consum.

Ultima întrebarea se referă la sexul respondenților. Procentul respondenților de sex masculin participanți la acest chestionar este de 30%, iar cel al respondenților de sex feminin este de 70%. Deoarece procentajul este în favoarea sexului feminin, putem spune că sunt relevante și rezultatele în favoarea produselor cosmetice și a articolelor de îmbrăcăminte/încălțăminte, fie ele de origine autohtone fie străină.

Comportamentul consumatorului feminin precum și un comportament al consumatorului masculin. Consumatoarele dau dovadă de o sensibilitate mai accentuată, trăiesc mai intens actul de cumpărare decât bărbații. Ele pot fi mai ușor influențate și manifestă preferințe pentru noutăți, adoptând mai repede produsele noi care apar pe piață. Având un spirit gospodăresc mai dezvoltat decât bărbatii sunt mai exigente față de produse și mai atente la prețul lor. Consumatorii masculini sunt de regulă foarte deciși, nedorind să-și piardă timpul. Având încredere în propria persoană, nu primesc ușor sfatul personalului comercial. Apreciază în schimb argumentele raționale aduse în favoarea produselor și nu pe cele de ordin afectiv. Cunoașterea și valorificarea acestor caracteristici diferite în funcție de sexul consumatorului și introducerea lor în strategiile și politicile de marketing ale companiilor vor conduce cu siguranță la creșterea succesului pe piață.

Într-o familie deciziile de cumpărare se pot lua atăt separat cât și împreună. Unele dntre acestea sunt: decizia de cumpărare este dominată de femei în cazul alimentelor,

ustensilelor pentru bucătărie, produselor pentru curățenie, hainelor pentru

copii, etc.; decizia este autonomă (cei doi soți iși repartizează rolurile în adoptarea

deciziei) în cazul produselor cosmetice, uneltelor pentru grădina,

instrumentelor de economisire, automobilelor etc.; decizia este sincretică (decizia se ia în comun) pentru petrecerea concediului, cumpărarea mobilei, alegerea școlii la care merg copiii, petrecerea timpului liber, cumpărarea apartamentului, etc.; decizia este dominată de bărbați pentru încheierea asigurărilor de diverse

tipuri.