MARAMUREȘUL DE IERI ȘI DE AZI Recuperarea meșteșugurilor tradiționale lucrare de disertație – 1 – MARAMUREȘ UL DE IERI ȘI DE AZI Recuperarea meș… [612639]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ SI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI

MARAMUREȘUL DE IERI ȘI DE AZI

Recuperarea meșteșugurilor tradiționale

lucrare de disertație

– 1 –

MARAMUREȘ UL DE IERI ȘI DE AZI

Recuperarea meș teșugurilor tradiționale

Student: [anonimizat], aprilie 2019

– 2 –

“Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea
ca s-o auzi și trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi .” – Nicolae Iorga

“Epopeea lânei ” (pictură pe pânză ) – Aurel Dan

– 3 –
Cuprins

Structura lucrării :

Argument 4

Cuvinte cheie 5

Plan de idei 7

I. TRADIȚIE ȘI MEȘTEȘUGURI

1. “Maramureșul de ieri ”
1.1 Cadrul geografic 9

1.2 Tradiția și Civilizația lemnului 10

1.2.1 Gospodăria și locuința 13

1.2.2 Bisericile 16

1.3 Meșteșuguri 18

2. “Maramureșul de azi ”
2.1 Imaginea actuală 24

2.2 Instituții păstrătoare de “zestre ” 30

II. STUDII DE CAZ 36

II. “MARAMUREȘUL DE MÂINE ”

3.1 Proiect de diplomă 41

3.2 Concluzii 42

– 4 –
Argument

Cercetarea porneste de la imaginea arhitecturala contemporana (volumetrie, materialitate, proportii,
morfologie) caracterizata de un fenomen de profunda abatere de la modelele traditionale ale cadrului
geografic denumit Maramuresul Istoric. Substanta construita care dateaza dupa anul 1989 plaseaza zona
studiata intr-o criza de identitate si continuitate culturala.
Lucrarea isi propune sa identifice printr -o prezentare exhaustive a intregului patrimoniu cultural material
si imaterial, plasat in acelasi timp in comparatie cu cadrul contemporan care sunt elementele definitorii
pentru fenomenul amplu de ruptura fata de fondul cultural.

Maramuresul Istoric, a fost un cadru geografic extrem de bine coagulat, pastrat in forma nealterata
pe o perioada lunga de timp, cu o populatie purtat oare de sintagma “civilizatia lemnului” si creatoare de
arta si mestesug. Tema propune un demers de readucere in prim plan a mestesugurilor traditionale si a
proceselor specifice de conservare a acestora, cu referire nu la produsele finite, conservate in Muzeele
Satuluisau in Muzeele de Etnografie si Arta Populara, ci cu referire la procesele si tehnicile traditionale
de punere in opera. Istoric, acest proces traditional era sustinut in mod natural prin transmiterea acestor
cunostinte si indeletniciri fie din tata in fiu fie prin ucenicie.

Proiectul de diploma va utiliza expunerea pe care un oras resedinta de judet, important centru
economic, educational si cultural il detine pentru a crea un efect de sustinere a centrului mestesugaresc
propus. Modelul functional propus pentru centrul de formare in arta si mestesuguri traditionale, urmareste/
are ca scop pe de-o parte definirea unui fond cultural autentic, triat si protejat de mistificarea mediilor
necontrolate sip e de alta parte un spatiu de coagulare a specialistilor in practicarea mestesugurilor
traditionale locale (prelucrarea lemnului, prelucrarea tesaturilor, olarit). Polul cultural creat va asigura
continuitatea indeletnicirilor mestesugaresti creand un precedent de formare in mestesugul traditional
local.

– 5 –
Cuvinte cheie

Etnografie – “Știință care se ocupă cu originea, modul de viață, cultura și obiceiurile
popoarelor ”1

Cultur ă – “Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor
necesare pentru comunicarea acestor valori”2

Zestre – “Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventor”3

Folclor – “Totalitate a creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice etc. a obiceiurilor și tradițiilor
populare ale unei țări sau ale unei regiuni ”4

Generaț ie – “Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului ”5

Moștenire – “Patrimoniu de valori morale, idei, fenomene culturale, intelectuale, artistice care se
transmit de la o generație la alta”6

Obicei – “Mod tradițional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social; datină, tradiție,
uzanță, uz, rânduială”7

Meșteș ug – “Profesiune sau îndeletnicire bazată pe o muncă manuală calificată și desfășurată pentru a
prelucra, a transfo rma etc. diverse materiale”8

Tradiț ie – “Ansamblu de concepții, obiceiuri, datini și credințe care se transmit din generație în
generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică ”9

1 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/etnografie
2 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/cultura
3 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/zestre
4 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/folclo r
5 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/generatie
6 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/mostenire
7 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/obicei
8 Dex online – https://dexonline.ro/definitie/mestesug
9 Dex online – https://dexonline.r o/definitie/traditie

– 6 –
Zonă etnografică – “Zonă în ale cărei forme locale se disting elemente specif ice din anumite forme de
cultură, ce imprimă trăsături aparte precum zonele de port, așeză ri etc.”10

Peisaj cultural – “Peisajul cultural este rezultatul îmbinării dintre elementele naturale și cele antropice;
este totodată peisajul supus unei schimbări permanente fie datorită factorului uman care intervine, fie
datorită naturii care își „spune cuvântul”11

Patrimoniu l imaterial – „O serie de produse și forme de expresii ale mostenirii tradiț ionale care dețin
elemente cu funcții și valori estetice și care sunt introduse în categoria creaț iilor intangibile ”12

Patrimoniu l material – „O serie de produse și obiecte cu valoare artistică, istorică și culturală ce sunt
introduse în categoria creaț iilor tangibile ”13

10 Valer Butură , Etnogr afia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978, p. 13.
11 Ileana Cră ciun, Peisa je Culturale din dealurile Someș ului Mare , teză de doctorat, Universitatea Babes -Bolyai, Cluj –
Napoca, 2012, p. 11.
12 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, Maramureșul între țraditie și inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 71.
13 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, Maramureșul între țraditie și inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 73.

– 7 –
Plan de idei

Primul capitol “TRADITIE SI MESTESUGURI ” urmareste imaginea si evolutia Maramuresului Istoric
din punct de vedere al culturii patrimoniului material si spiritual. Cu scopul recuperarii mestesugurilor
precum si a tehnicilor si metodelor traditionale de prelucrare, in i ntelegerea fenomenului evolu tiv acest
capitol este structurat in doua subc apitole denumite “Maramuresul de ieri” si “M aramuresul de azi”.
Aceste doua subcapitole, puse alternativ in oglinda scot in prim plan doua situatii diferite ce umaresc
comparativ demersul tranformarilor ce au s chimbat imaginea traditionala a Tarii Maramuresului.

Subcapitolul 1. “Maramuresul de ieri ” prezinta o radiografie asupra trecutului si anume a ceea
ce a insemnat civilizatia lemnului, gospodaria, locuinta, mestesugurile, obiceiurile si traditiile, intr-un
cuvant Maramuresul de odinioara. In cadrul acestul subcapitom pe de -o parte avem ocazia sa ne
familiarizam cu zona etnografica Maramures iar pe de alta parte sa intelegem cu adevarat care au fost
valorile traditiei locale si ce au insemnat ele pen tru st ramosii nostri. Pentru a avea o arie se surprindere
cat mai vasta in familiarizare cu acest contex, subcapitolul “ Maramuresul de ieri” este subdivizat in mai
multe subcapitole ce surprind viata locuitorilor, ocupatiile si mestesugurile traditionale p recum si elemente
ale valorilor traditiei locale.
In cadrul subcapitolului 1.1 Cadrul geografic vedem care sunt delimitarile fizice ale acestei zone
etno-folclorice si ce rol au avut aceste delimitari in pastrarea in forme nealterate pe o perioada lunga de
timp a traditiilor, obiceiurilor si a ocupatiilor mestesugaresti.
Subcapitolul 1.2 Traditia si civilizatia lemnului prezinta informatii cu privire la contextul in care
au luat nastere civilizatiile lemnului, ce semnifica aceste civilizatii dar si cum si in ce fel s -au dezvoltat
ele. In subcapitolul de fata, vom intelege in ce context taranii maramureseni s -au facut cun oscut i ca
“civilizatie a lemnului”.
In continuarea acestui subcapitol, la 1.2.1 Gospodaria si locuinta ne vom familiariza cu ceea ce
inseamna gospodaria si locuinta traditionala maramureseana. Prezentarea acestor doua valori ale
arhitecturii populare tradi tionale este realizata mai detaliat pentru a putea surprinde munca depusa de
mesterii locului. Acest subpunct vizeaza prezentarea modului in care au fost organizate si puse in opera
gospodaria si locuinta prin folosirea excusiv atat a materiei lemnoase cat si a tehnicilor si modurilor
traditionale de lucru. In ceea ce priveste locuinta traditionala, aici vom vedea cum a fost impartit si
organizat interiorul, cum sunt utilizate si amenajate incaperile precum si pentru ce au fost ele intrebuintate.

– 8 –
Urmatorul subpunct 1.2.2 Bisericile urmareste sa aduca aminte de maiestria si ingeniozitatea de
care au dat dovata mestesugarii prin utilizarea diveselor tehnici traditionale in construictia unei biserici.
Aici se prezinta pe scurt cele mai de seama biseri de lemn, realizate prin practigarea mestesugurilor
traditonale de maestrii lemnari si care au pus totodata Maramuresul Istoric sub semnul de “tara bisericilor
de lemn”.
Subcapitolul 1.3 Mestesuguri face o introducere a mestesugurilor traditionale locale urmarind
scoaterea in evidenta a trei mestesuguri care s -au remarcat de -a lungul timpului in Tara Maramuresului.
Mestesugurile vizate in acest subcapitol sunt: olaritul, prelucrarea lemnului, precum si prelucrarea
tesaturilor si a fibrelor textile.

Subcapitolul 2. “Maramuresul de azi” surprinde o situatia actuala din Maramuresul Istoric.
Pentru a intelege intrecul parcurs pe care l -a avut zona etnografica Maramures, aceasta imagine
transformata si moderna de care ne izbim in momentul de fata este prezentata in an titeza cu imaginea
traditionala cu care ne -am familiarizat la subcapitolul 1. “Maramuresul de ieri”. Acest subcapitol este
impartit in doua subcapitole denumite “Imaginea actuala” si “Institutii pastratoare de zestre ”. Acestea au
ca scop o data prezentare a noului fenomen ce a pus stapanire pe aceasta zona etno -folclorica iar pe de alta
parte clarificarea situatiei in care se afla azi Maramuresul Istoric, aceea de a -si pierde identitatea si valorile
in cazul in care nu gasim o cale de a le conserva.
Subcap itolul 2.1 Imaginea actuala prezinta o alta latura a Maramuresului Istoric in contextul in
care aceasta zona a fost supusa unor lungi siruri de modificari si transformari. Luat in comparatie cu
subcapitolul 1. “Maramuresul de ieri” in acest context vom put ea sa vedem cu exactitate cum si in ce fel
au afectat toate aceste transformari survenite in timp, cadrul traditional, gospodaria, casa, ocupatiile si
mestesugurile traditionale cat si mentalitatea oamenilor locului.
Subcapitolul 2.2 “Institutii pastratoar e de zestre” abordeaza aceasta situatie a prezentului dint –
un alt punct de vedere si anume identificarea a singurelor institutii din Judetul Maramures care s -au ocupat
cu salvarea si conservarea valorilor traditionale locale. In cadrul acestui subcapitol vor fi prezen tate patru
institutii care conserva in cadrul lor colectii de elemente ale patrimoniului material, pe care stramosii nostri
au lasat -o in urma lor.

– 9 –
Capitolul al doilea denumit “ STUDII DE CAZ ”, sintetizeaza prin intermediul unor exemple
representative, solutii si metode pe care alte centre sau asociatii din tara si din afata tarii, le -au adoptat cu
scopul recuperarii si conservarii mestesugurilor traditionale, respectiv a tehnicilor si metodelo r
traditionale de lucru si prelucrare.

Capitolul al treilea denumit “MARAMURESUL DE MAINE ” este o imagine viitoare ce vine ca o
directie posibila pe care prin intermediul proiectului de diploma ne propunem un scenariu de conservare
si punere in valoare a mestesugurilor precum si a procedeelor si tehnicilor traditionale locale.
In cadrul acestui capitol vom aduce in discutie tema proiectului de diploma si anume Centru de formare
in arta si mestesuguri traditionale, corelat in acelasi timp cu lucrarea scri sa. Aici se va prezenta situatia
existena a zonei, informatii referitoare la amplasament, vecinatati precum si informatii referitoare la un
important traseul cultural ce sustine si favorizeaza dezvoltarea centrului propus in aria zonei. In continuare
se ur mareste prezentarea interventiei arhitecturale pe amplasamentul ales.
Capitolul se incheie cu formularea concluziilor prin sintetizarea si evidetierea principalelor idei extrase
din substanta lucarii.

– 10 –
I. TRADI ȚIE ȘI MEȘTEȘUGURI

1. “Maramureș ul de ieri”

În subcapitolul de fața am urmărit să prezint o imagine a ceea ce a î nsemnat în timpuri străvechi
Maramureș ul Istoric. Pentru a aprecia “ zestrea ” oferită de strămoșii nostri vom î ncerca să ne familiarizăm
cu această zonă etnografică prin întelegerea contextului în care a luat naștere aș a numita “civilizaț ie a
lemnului ” – de la obț inerea și valorificarea materiei prime pană la realizarea loc uinței, anexelor ș i a
obiectelor necesare , obținute prin practicarea meșteșugurilor tradiț ionale.

1.1 Cadrul geografic

Situat î n partea de nord -vest a Româ niei, jud ețul Maramureș este mărginit că tre nord de granița cu
Ucraina, iar către vest, sud si est de granițele cu județele Satu -Mare, Să laj si Bistri ța-Năsaud, respectiv
Suceava.
Maramureș ul este alcă tuit din mai multe zone diferite din punct de vedere istoric si geografic dar
cu o cultură si tradiție î nrudite . Aici regăsim patru zone etno -folclorice: Țara Maramureșului, Țara
Codrului, Țara Lapuș ului, și Țara Chioarului .14 Arta si meșteșugurile practicate aici aparțin unor tradiț ii
populare cu numeroase elemente comune, însă fiecare dintre cel e patru zone se individualizează printr -o
serie de elemente specific e.15
Studiul de față se concentrează asupra “ Țarii Maramureș ului”, zonă etnografică ce corespunde în
linii mari acelei parți din Maramureșul Istoric care a revenit României după al Doilea Ră zboi Mondial. În
mod deosebit atenț ia mea s-a canalizat pe “Țara Maramureș ului” – cunoscută ș i ca Maramureș ul Istoric
– deoarece pe langă impresiona nta capacitate de a rezista de -a lungul timpului, civilizaț ia de aici a reușit
să dea o altă însemnatate lemnului, realizând din această materie primă “mărturii ” demne atâ t pentru
numele de “ țară veche ”, cât și pentru tradiț ia culturii populare române .
Această zonă etno -culturală , ce aparț ine din punct de vedere geografic Depresiunii Maramureș ului,
este un spaț iu bin e conturat, delimitat clar de râ ul Tisa (la nord) și de lanțul muntos ce o înconjoară ,
compus din munții Oaș ului (la vest) munții Gutâiului, munții Țibleșului, munții Rodnei (la sud) și munții

14 Constantin Ioan Lazu, Maramure șul Istoric , Editura Vicovia, Bacă u, 2012, p. 8.
15 Anca Bratu, Pictura murala maramureșeana, Editura ACS, Bucureș ti, 2015, p. 38.

– 11 –
Maramureșului (la est și parț ial la nord).16 Condiț iile favorabile oferite de văi, zonele muntoase ș i zonele
deluroase au permis dezvoltarea și evoluția aseză rilor din cele mai vechi timpuri. Relativa izolare a acestei
zone a permis păstrarea î n forme nealterate pe o perioadă lungă de timp a credințelor, obiceiurilor,
tradiț iilor precum și a ocupațiilor meșteșugăreș ti.

1.2 Tradiția și Civilizaț ia lemnului

“Civilizaț ia lemnului ” este o expresie folosită cu scopul indică rii unui anumit mod de viață socială ,
material ă sau spiritual ă al unui popor ce a avut o preocupare sportită î n prelucrarea lemnului și care a luat
naștere în ariile carpatice ș i subcarpatice .17 În acest context cuvântul “civilizaț ie” face referire la un popor
ce a dezvoltat o anumită formă cultură iar cuvâ ntul “ lemn ” indică materialul de bază pe care acelaș i popor
l-a exploatat și prin detrimetrul căruia și -a exprimat existența ș i cultura .18

Civilizaț iile lemnului au fost prezente în zonele carpatice și subcarpatice dar și în afara spațiului
româ nesc.19 Acestea s -au dezvolt at acolo unde se regă seau arii înti nse de păduri, bogate î n diferite esenț e
lemnoase , ce au oferit materia primă necesară dezvoltării așeză rilor, locuințelor, uneltelor și ocupațiilor
meșteșugăreș ti.
Ca una din cele mai mari depresiuni intracarpatice “ Țara Maramureș ului” este cuprins ă între masive
muntoase astfel că, vechimea si bogăț ia fondului fo restier prezent aici, a influenț at de-a lungul secole lor
dezvoltarea unei civilizaț ii a lemnului.20
Lemnul a fost baza materială – pregătit î nainte de prelucrare – 21 pentru realizarea gospodă riilor,
mijloacelor de transport, instrumentelor, armelor dar ș i a diverselor instalaț ii tehnice precum mori, vâ ltori
sau pive. Muncile forestiere erau ocupaț ii specifice adesea întâ lnite deoarece pădurea era locul de
procurare a materiei din care oamenii iși confecț ionau unelte, obi ecte casnice, construiau locuințe, adă post
pentru animale sau anexe gospodareș ti. 22

16 Grupul Rural al O.A.R – Ghid de Arhitectură pentru încadrarea î n specificul local din me diul rural – Țara
Maramureș ului, Bucureș ti, 2017, p. 8.
17 I. Al. Florescu, Civilizaț ia Lemnului , Editura Ceres, Bucureș ti, 1976, p. 12.
18 Ibidem, p. 13 -14.
19 Valer Butură , Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978, p. 24 -25.
20 Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramu reș – Țara le mnului , Editura AD Libri, Bucureș ti, 2006, p. 6.
21 Ibidem, p. 12.
22 Mihai D ăncuș , Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, Bucureș ti, 1986, p. 63.

– 12 –
Fiind o ocupație tradițională printre maramureș eni, lucrul la pădure se realiza prin activități specifice
ce țin de: butină rit (tăierea materiei prime folosin d unelte precum securea sau ferăstră ul), plută rit
(transportul materiei survenite din exploatarea pă durilor – se efectua pe drumuri forestiere c u diverse
utilaje iar pe distanțe mari se realiza pe cursul râ urilor cu ajutorul plutelor) și cărbună rit.23 Acești meșteri,
au dobândit de la o generație la alta, numeroase cunoș tinte despre tipurile și calităț ile lemnului cât ș i o
serie de tehnici de lucru. Prin exploatarea diferitelor esenț e lemnoase, a u descoperit posibilitățile acestui
material dar ș i cum îl pot utiliza î ntr-un mod cât mai adecvat.

Figura 2 . Tăierea lemnului

În construcț ie, lemnul a fost util izat pe î ntreg spațiul maramureș an însa în zona Maramureșului
îndeosebi Valea Izei și zona Viș eului s-a remarcat bradul. Într-o altă ordine de idei , întrega zonă dispune
și de alte esenț e lemnoase (frasin,carpen,tei, mesteacă n,stejar ) pe care țăranul maramu reșean le -a exploatat.
Astfel că lemnul de esență tare l-a folosit pentru locuință , arme sau poduri iar lemnul de esență moale
pentru confecț ionarea vaselor casnice sau realizarea sculpturilor decorative și icoanelor . Din molid ș i brad
a realizat șindrila și mobilier ul ce se regăsește în interiorul locuinței iar din frasin ș i carpen, a construit
anexele gospodăreș ti sau l -a utiliz at pentru foc.24

23 Mihai Dăncuș, Zona etnografică Maramureș , Editura S port-Turism, București, 1986, p. 42-44.
24 Ciocan Janeta, Coman Mirela , Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale Județului Maramureș , Editura
Galaxia Gutengerg, Târgu – Lăpuș , 2016, p. 10-22.

– 13 –
Artiștii maramureș eni nu s -au rezumat doar la folosirea acestui material în uzul de bază ci cu ajutorul
lui au creat adevarate simboluri , ce sunt i lustrate prin arhitectura casel or, bisericilor ș i a porț ilor. Cunoscuți
ca adevarați maeștri în prelucrarea lui, locuitorii și -au perfecț ionat tehnicile de lucru prin creațiile
arhitecturale ș i plastice, fapt pe care putem să îl observăm în detaliile sculptate pe porți și troiț e. Devenite
adevarate simboluri și repere pentru tradiția și cultura locală a lemnului, poarta, troița și biserica sunt
mărturii ale patrimoniului material național ș i universal25 dar și ale capacităț ii meșterilor de
metamorfozare artistică a materialu lui lemnos.

Arta prelucră rii lemnului a fost apreciată î n decursul vremi i de mulți cercetă tori, deoarece a reliefat
o puternică diversitate stilistică în care omul și -a exprimat viața, modul gândire și tra i, prin seme ș i
simboluri, realizate sau gravate în masa lemnoasă .
Etnograful Francisc Nistor, care a studiat această zonă mai bine de cinci decenii, susține în cartea
“Arta prelucrarii lemnului în Maramureș ” faptul că aici, în formele ș i imaginea a rhitecturii populare se
mai regă sesc mostre ale consacratelor curente stilistic e din Europa. De asemenea acestă, observă trăsă turi
ale romanicului moștenite de la vechile construcții de piatră, adoptate în arhitectura populară la unele
cadre de uși ș i fere stre. În ceea ce privește bisericile, susține că anumite trăsături reprezintă esenț e ale
goticului, aceste lăcașu ri de cult fiind adevarate elemente arhitecturale ce se remarcă prin armonia
proporțiilor, iscusința îmbinării lemnului ș i monumentalitate, ce totodată fascinează prin silueta suplă si
înaltă .26

Figura 3. Figura 4. Figura 5.
Poartă tradițională din Sârbi, 1997 Prelucrarea lemn ului Troiță din Bârsan a

25 Dorin Ștef, Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013 , p. 73.
26 Francisc Nistor , Arta lemnului în Maramureș, Editura Tiparul IP “Ar tă grafică”, București, 1980, p. 5-6.

– 14 –
1.2.1 Gospodăria și Locuința

În Țara Maramureșului, se remarcă tipurile de parcele sub forma celor înguste și lungi – cu latura
scurtă înspre strada principală și prelungiri ale lotului înspre grădină – și parcele mici cu forme poligonale
ce au creat un caracter “ neregulat ” al curț ilor interioare .27 De-a lungul timpului, nucleul de bază al satului
maramureșean a fost gospodăria țărănească , care s -a remarcat prin structura sa organizațională
încadrandu -se în tipul celei de “ curte dublă ”28 specifică pentru satele cu economie pastoral -agricolă
Figura 6.
Planul unei gospodă rii cu “ curte dublă ”
Cupșeni, Maramureș
I. Ocol (prima curte) – A. baligar D. staur
II. Odor (cu rtea din spate) – B. grajd C. ș ura
N. coteț K. fântână I. pari de fân E. coș F. casă
G. tindă H. cămară L. lemne de foc M. pajiș te O.
coteț a) cuptor b) coș
Gospodă ria este compusă din două curți delimitate î ntre ele de un gard (din lemn sau î mpletituri) și
comunicând printr -o poartă de mici dimensiuni numită și “vraniță ”. Acestă împărț ire a curții a apă rut din
nevoia separării animalelor fața de “spațiul casei” cât și din necesitatea păstrării curățeniei din împrejurul
locuinței ș i anexelor29 unde circulația era mai intensă datorită muncilor zilnice. Fiecare lot era alcă tuit din
“ocol” ș i “odor” astfel că “ocolul” era partea din fața a cuții ș i reprezenta locul unde e rau ținute animalele.
Partea din spate era “curtea casei ” cunoscut în termeni populari și “odor” unde se regă seau casa, șura,
grajdurile pentru animale ș i colejna pentru depozitare.30
Figura 7 .
Ansamblul unei gospodării tradiționale
maramureșene – casa și anexele: șura,
fântâna, coteș si colejnă
Desen – Gospodărie din satul Oncești ,
Maramureș
Arhiva de relevee DITACP/UAUIM

27 Grupul Rural al O.A.R – Ghid de Arhitectură pentru încadrarea î n speci ficul local din mediul rural – Țara
Maramureș ului, București, 2017, p. 15.
28 Ibidem, p. 11-12.
29 Valer Butură, Etnografia Poporului Român – Cultura Materială, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978, p . 73-74.
30 Mihai Dăncuș, Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, București, 1986, p. 122.

– 15 –
Activi tățile zilnice ale țăranilor se desfăș urau în cadrul gospodă riei unde erau amplasate construcții
pe diferite sectoare în funcție de natura întrebuințăr ii.31 Întreg ansamblul gospodă resc este alcătuit din casa
de locuit, șură, grajd , coteț ele pentru animale , găbănaș (loc în care se depozitau cerealele) ș i colejna (loc
de depoz itare a fânețului ș i a uneltelor ). Nelip site din ansamblurile gospadareș ti erau fântâ na și poarta de
lemn amplasată la intrare (marchează statutul social al omului ).
Arhitectura tradiționala din zona Maramureșului se raportează la peisajul natural astfel că imaginea
formată reprezintă o simbioză î ntre om și natura ce îl înconjoară .32

Casa a fost unitatea principală din structura unei gospodă rii33 îndeplinind o funcț ie practic ă deoarece
era loc de adăpost, socializare, desfăș urare a activităț ilor de zi cu zi precum ș i loc de celebrare a
momentelor importante din viaț a omului. Ansambl ul gospodăriei tradiț ionale era guvernat de catre casa
de locuit, aceasta fiind și elemental principal ș i ordonator34 deoarece în funcț ie de ea, erau organizate
restul anexelo r precum ș ura, grajdul, colejna, fântâ na etc.
Locuința tradițională specifică zonei a re o volumetrie simplă, compusă dintr -un volum sub forma
unui paralelipiped dreptunghi c a că rei dominate se realizează pe orizontală .35 Ridicată pe o fundaț ie de
piatră casa, prin tradiție era realizată din lemn și acoperită cu șită sau draniță . Un alt elem ent reprezentativ,
este acoperișul în patru ape, foarte înalt cu panta abruptă pentru a permite scurgerea apelor.
Casele erau organizate pe plan rectangular cu două încă peri alcatuite din camera de locuit și tindă
precum și case cu trei încăperi, alcatuite din cameră de locuit, tindă și cămară , ulterior fiind adăugat ș i
pridvorul. La casele tradiționale maramureș ene tinda și-a păstrat funcț ia inițiala și era mereu neîncălzită,
spre deosebire de locuinț ele de tip popular din alte zone ale ță rii.36 Acest spaț iu era folosit pentru
depozitare dar și facilita accesul către camera de locuit, cămară sau pod. De aici se putea accesa și pivniț a,
unde erau aduse legumele dupa recol tă și butoaiele cu lapte sau mură turi. În podul casei erau păstrate
obiecte, vase și luc ruri moștenite din străbuni dar ș i unelte pentru practica rea meșteș ugului.37

31 Grupul Rural al O.A.R – Ghid de Arhitectură pentru încadrarea î n speci ficul local din mediul rural – Țara
Maramureș ului, Bucureș ti, 2017, p. 15.
32 Ibidem, p. 12.
33 Janeta Ciocan, Dr. Mirela Coman , Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale județului Maramureș
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș , 2016, p .
34 Grupul Rural al O.A.R – Ghid de Arhitectură pentru încadrarea î n specificul local d in mediul rural – Țara
Maramureș ului, București, 2017, p. 16.
35 Ibidem, p. 17.
36 Valer Butură, Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978, p. 78 -80.
37 Mihai Dăncuș, Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, București,1986, p. 117-122.

– 16 –

Figura 8. Casa Berciu din C ălinesti, Maramureș

Spaț iul interior era organizat în așa mod încâ t să răspundă nevoilor oamenilor iar act ivitățile casnice
să decurgă cu ușurință . Un important element constructiv simbol în organizarea spaț iului interior este
“meștergrinda ” care susține structura podului și acoperișului ș i străbate pe mijloc întreaga casă . Grinda
“meș ter” desparte spațiul int erior în două părț i cunoscute în limbaj popular ca “spațiul funcțiunilor
casnice ” și “ spațiul faptelor de ritual ”.38 În “spațiul functiunilor casnice ” regăsim cele necesare vieț ii
cotidiene precum, locul de luat masa, locul de d ormit, locul pentru preparare a hranei și un colț destinat
dulapului pentru depozi tarea vaselor ș i ustensilelor. Pe partea cealaltă a meș tergrindei este “ spațiul
faptelor de ritual ” unde în colț ul opus patului și vetrei se regăseau laviț ele.39 Elementele de mobilier au
un caracter fix40 și sunt dispuse perimetral în încă pere, lăsând liber zona centrală a camerei pentru a facilita
circulaț ia.
Interiorul casei este completat cu țesături care se disting prin culoare, decorație, motive geometrice
și prin tehnicile prin care au fost realizate. Țesăturile pentru uz zilnic (cerga, țolul, s tergarele) țesă turile
decorative (țesături de desagi, fețe de masă ) sau textile le de ritual, aduc un plus de culoare și a rmonie în
casele maramureș enilor.

38 Ibidem, p. 132-133.
39 Janeta Ciocan, Dr. Mirela Coman , Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale județului Maramureș ,
Edituta Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș , 2016, p . 175-177.
40 Dorin Ștef, Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 65.

– 17 –
1.2.2 Bisericile

Maramureș este cunoscut ca “țara bisericilor de lemn ” deoarece acest loc găzduieș te numeroase
biserici de lemn ( recunoscute atât în țară cât și în afara spațiului româ nesc), dintre care opt fac parte din
patrimoniu l mondial al UNESCO. Dintre acestea, cele mai remarcab ile sunt: Biserica de lemn din Ș urdești
(1721), Biserica de lemn din Budeș ti (1643), Biserica de lemn din Ieud Deal (1363) – fiind cel mai vechi
lăcaș de cult din Maramureș – și Biserica de lemn din Ieud – Seș (1718) – este una din cele mai mari
construcț ii de lemn din țară –.41
În ansamblu , bisericile de lemn din Țara Maramureș ului se remarcă prin compoziț ia volumelor,
tehnicile constru ctive, armonia proporț iilor, verticalitate, monumentalitate și prin decoraț ie.42 Bisericile
sunt amplasate de obicei în centrul satului sau pe culmile unor dealuri , marcâ nd astfel localitatea.
Construite din diferite esenț e lemnoase precum stejar, gorun sau brad, bisericile sunt cele mai de
seamă exemple ale arhitecturii țăranești de lemn prin c are se reflectă priceperea și mă iestria meșterilor
populari în ceea ce privește îmbinarea lemnului ș i tehnicile constructive.
În construcț ia unei biserici , meș terii locului au avut ca model principal casa populară
tradițională ,43 pe care au adapta t-o cultului creș tin. Atât materialele folosite cât ș i tehnicile și soluț iile
constructive au fost preluate ș i transferate de la case la biserici astfel încât prin toate de taliile se poate
observa munca ș i exp erien ta vastă a meșteș ugarilor care s -au for mat de -a lungul a multor generaț ii. Deși,
casa țărănească a fost sursă de inspirație pentru meș terii constructori (doar în privința tehnicilor de
construcție) , aceștia au ținut cont și de o serie de reguli constructive în ceea ce priveș te ridicarea unei
biserici de lemn. Aici amintim următoarele: fundațiile din blocuri de piatră (astfel lemnul nu putrezeș te),
pereț ii de lemn îmbinați la colțuri î n metod e caracteristice zonei Maramureș, ridicarea șarpantei î n două
trepte, turnuri suple și înalte ș .a. .44
La bisericile de lemn maramureș ene întâlnim sistemul de construcț ie “block -bau” – acest sistem de
construcție const ă în așezarea pe orizontală a bâ rnelor de lemn și în care î mbinarea elementelor este
realizată adesea în tehnici specifice zonei cunoscute sub n umele “coadă de rândunică ” sau sub alte forme
precum “cheotoare rotundă” și “în căț el”.45 Acoperiș ul înalt, cu pante abrupte este ș i el un element
caracteristic pentr u bisericile de lemn din această zonă. Acoperișul prezintă unul sau două rânduri de

41 ***, Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei, ediția a -II-a – album editat de Consiliul Județean și Muzeul
Județean Maramureș, Baia Mare 2002 -2003, Editura Proema, 2003 , p. 53 -55.
42 Vasile Draguț , Arta gotică in Româ nia, Editura Meridiane, Bucureș ti 1979, p. 366.
43 Anca Bratu, Pictura murală maramure seană – Meșteri zugravi și interferenț e stilistice , Editura ACS, Bucureș ti, 2015,
p. 59.
44 Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, 2007, p. 8.
45 Vasile Draguț , op. cit, p. 362 -363.

– 18 –
streșini, are o învelitoare de șindrilă – variază ca formă, astfel că întalnim șindrilă “dreaptă”, “rotundă”,
în sistem “săgeată”, în sistem “fagure” sau în sistem “coadă de rîndunică ” – susținută de o șarpantă din
lemn.46
Obiceiurile ș i formele de manifestare al e meșteșugarilor maramureș eni con firmă prin decorație că
arta lemnului din această zonă a avut o mare î nsemnatate atât pentru comunitate cât și pentru om .
La bisericile di n Maramureșul Istoric întâ lnim decoraț ii variate, de la motive vegetale și animale până la
motive geometrice realizate prin dălț uire sau crestare . Pe lângă acestea regăsim și diverse motive cu o
încărcătură simbolistică precum: “ funia împletită ” – simbolizează infinitul și este întâlnită pe uș i –
“soarele ” – motivul soarelul simbolizează viața și înțelepciunea, fiind întâlnit adesea pe poartă –
“coroana ” – este încrustată pe stâlpii de lemn ai bisericii și are ca semnificaț ie “pacea lui Dumnezeu” – și
nu în ultimul râ nd “roata ” – un motiv asemen ea simbolic ce are ca semnificaț ie trecerea timpului – .
Pentru realizarea acestor motive, ma eștrii lemnului utilizează diferite unelte tradiț ionale precum securea,
barda, tesla, cuț itul, dalta, horjul ș.a. 47

Figura 9 . Tipuri de ș indrilă Figura 10 . Tipuri de î mbinare a bâ rnelor
în construcț iile de lemn

46 Grigore Man, op. cit, p. 9.
47 Cristea, George, În țara bisericilor de lemn , Editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989 , p. 27 -28.

– 19 –
1.3 Meșteș uguri

Țaranii maramureșeni pe lângă ocupaț iile lor de bază au dezvoltat și ocupaț ii complementare precum
practicarea meșteș ugurilor.48 În Țara Maramureșului activitățile meșteșugărești erau ocupații des
întâlnite49 deoarece prin p racticarea lor oamenii locului ș i-au realizat locuinț e, unelte, mijloace de
transport pentru a -și desfăsura munca și straie pentru a se îmbră ca. De altfel practicarea meșteșugurilor î n
rândul comunităț ii locale a ajutat omul să își procure mai ușor hrana, asigurându -și astfel o sursă în plus
de venit dar ș i să își perfecț ioneze latura artistică .
În zona Maramureș ului I storic s -au remarcat meșteșuguri precum fieră rit, olărit, pielă rit, opincărit,
iconă rit ș.a. . Datorită ponderii mari ale fondului forestier, ocupația meșteșugărească primordială a
comunităț ii s-a axat pe exploatarea ș i prelucrarea lemnului ; astfel că arta și meșteșugurile tradiționale
maramureșene s -au fă cut remarcate tocmai datorită ingeniozităț ii tehnice ale meșterilor po pulari care au
realizat numeroase lucră ri din lemn cu deosebite valori estetice, arhitecturale ș i artistice.50 Meșterii
maramureș eni, au învăț at să exprime frumosul în artă prin materia lor primă de bază – lemnul. Fiecare om
din comunitatea rurală deținea cunoș tinte necesare în ceea ce priveș te prelucrarea materiei lemnoase astfel
încat aceștia ș i-au re alizat cele necesare în jurul gospodăriei sau în interiorul locuinț ei.
Studiind arta prelucrarii lemnului în zona Maramureș , muzeograful Janeta Ciocan rema rcă î n
lucrarea sa “Lemnul în Cultura Populară din Zonele Etnografice ale Județului Maramureș ”, că meșterii lemnari
înaint e de prelucrarea lemnului și folosirea lui î n orice mod țineau seama ș i de o ser ie de alte aspecte
precum selecția arborilor, cunoașterea calitătii, esenței ș i a tipului de l emn, perioadele optime pentru tăiere
cât ș i conditiile de u scare ș i prelucrare.51 Dat fiind acest fapt reușim să înțelegem că specializările
meșteș ugarilor ce au vizat prelucrarea lemnului a variat în funcț ie de capacitatea, ingeniozitatea și
îndeletnicirea fiecărui meș ter.
Prin urmare, l ucrările mai complexe erau e xecutate de că tre tâmplari, dogari, dulgheri , draniț ari
care datorită experienței dobâ ndite fie prin ucenicie , fie instruiț i din tată î n fiu ,52 au acumulat cunoștințe
vaste î n exploatarea ș i prelucrarea lemnului. În lucrul cu această materie primă , dulgherii au folosi t lemnul
pentru a -l transforma în grinzi sau bâ rne urmâ nd ca acestea să fie utilizate atât în cadrul gospodă riei, cât
și la realiza rea porț ilor. Tâmplarii faceau mobilierul, ușile și ferestrele însă nu înainte să se ocupe de
tăierea ș i uscarea lemnului. Dogarii utilizau materia lemnoasă în confecț ionarea obiectelor de uz pre cum

48 Valer Butură, Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978 , p. 127 -129.
49 Ibidem, p. 356 .
50 Ernest B ernea , Maramureș – Țară Românească , p. 34. 35.
51 Janeta Ciocan, Dr. Mirela Coman, Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale județului Maramureș ,
Edituta Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș , 2016, p . 20-23.
52 Dan Dinescu și Ana Bârca, Maramureș – Țara Lemnului, Editura Ad Libri, București 2006 , p.12.

– 20 –
butoaie, găleți ș i unelte, iar dranițar ii se ocupau cu tăierea ș i cioplirea lemnului pen tru a realiza dranița și
șindrila folosită la î nvelitori.53
Datorită faptului că lemnul este un mat erial ce se poate prelucra cu ușurință , urmărind diferitele
moduri ș i tehnici de lucru, putem observa că spațiul maramureșan se caracterizează printr -o mare varietate
și complexitate a felurilor în care a fost utilizată această materie primă . Aspecte ce întăresc această
afirmarție sunt tocmai valorile lăsate în urmă de către meșterii cioplitori. Acești adevăr ați maeș tri în arta
prelucră rii lemnului au realizat, prin cioplirea masei lemnoase, de la obiec te mici precum icoane, sculpturi
decorative, vase, unelte , până la compoziț ii complexe precum porțile maramureș ene sau divers e elemente
constructive ce intră în alcătuirea obiectelor de arhitectură (stâ lpii prispelor, cadre de uș i, ancadramente
de ferestre etc.). Folosind dalta , barda sau cuțitul, meș terii sculptori nu s -au oprit doar la a da o “formă ”
lemnului ci prin realizarea unor motive ș i simboluri ancestrale ( soarele, spirala , crucea, pomul vieț ii ș.a)
au reușit sa dea o altă semnificație ș i valoare artistică acestui material.54

Figura 11 . Unelte folosite î n prelucrarea lemnului Figura 12 . Poartă ș i detalii realizate
1 — topoare 2 — ferăstraie de mână 3 — joagăre. 4 — dălți de meșterul Toader Bârsan din Bâ rsana
5 — rindele 6 — sfredele 7 — instrumente de măsură
8 — cuțitoaie 9 — cuțit pentru draniță.

53 Valer Butură , op, cit. p. 362 -364, 367.
54 Francisc Nistor, Arta lemnului în Maramureș , Editura Tiparul I.P “Artă Grafică”, Bucureș ti, 1980, p. 6 -10.

– 21 –
Țesăturile ș i prelucrarea fibrelor textile sunt și ele dovezi ale măiestriei de care au dat dovada
țăranii maramureșeni în precticarea meșteșugurilor tradiț ionale.55 Covoarele tradiț ional e, portul popular,
hainele de lână, podoabele tradiț ionale , precum ș i măștile folosi te pentru deghizare în diverse jocuri
teatrale , sunt toate piese lucrate minuțios de mâ na omului – prin metode și tehnici tradiț ionale – în propria
casă ce i-a fost de -a lungul timpului atât adăpost cât ș i atelier de lucru. Nu putem omite faptul că în
desfașurarea activităț ilor meșteșugărești privind “industria” textilă erau implicați atât bărbații cât ș i
femeile.
În zona Maramureș ului, cusutul era o activitate pe care o practicau atât bărbaț ii cât și femeile56 însă
în decursul timpului , bărbaț ii au fost cei care s-au remarcat î n cusutul straielor de lână , datorită iscusinț ei
lor. Pe langă cusutul gubei , cojoacelor, pieptarelor, caciulilor de lână , aceștia se ocupau și de
ornamentaț ia straielor populare și aplicarea broderiei.
Cusutul nu a fost singura ocupație a țăranului î n dom eniul textilelor ci acesta realiza inclusiv măștile
populare. Etnograful Francisc Nistor realizâ nd un studiu privind aceste “elemente de deghizare ”
cataloghează masca maramureș ana ca fiind “ un rezultat artistic al omunui ce îmbină atât elemente arhaice
cât și contemporane ”.57
Masca tradițională maramureș ana a fost folosită încă din vechi timpuri atât pentru celebr area
diverselor momente din viață , cât și utilizată î n arta teatrala sub forma unor jocuri comice prin care se
recitau concomite nt texte folclorice .58 Măștile tradiț ionale populare erau elemente principale ale degiză rii
pentru desfășurarea manifestărilor artistice î n cadrul da tinilor ș i obiceiurilor de iarnă . Confecționarea
măștilor era pentru om o muncă meticuloasă fapt ce reiese din varietatea și complexitatea îmbină rii
elemententelor ș i a materialelor ( lână, bumbac, pânză, bucăți de lemn, metal, curele, mă rgele, monede,
insigne etc .) ce intrau în alcă tuire.59 Prin urmare printre numeroasele jocuri comice populare – în cadrul
cărora erau folosite atâ t măștile cât și piesele vestimentare tradiționale realizate de meș terii populari ( guba
de lână , cojoace ș.a.) din zona Maramureș ului putem menționa urmă toarele : Jocul “Ursului”, Jocul
“Moș ilor” sau “Viflaiemul” .
Activităț ile casnice erau atribuite femeii însă aceasta s -a implicat și î n prelucrarea fibrelor textile.60
Astfel că, în zona Maramureșului pe langă activităț ile zilnice femeile și-au luat sarcina de a -și învețmânta
familia, casa ș i biserica cu țesăturile pe care le realizau î n timpul anului.61 Priceperea și î ndeletnicirea de

55 Mihai Dăncuș , Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, Bucureș ti, 1986, p. 68.
56 Ibidem, p. 69.
57 Francisc Nistor, Iarna Maramureșeană , Editura Sport -Turism, Bucureș ti, 1981, p. 11.
58 Valer Buturî , Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978, p. 399.
59 Francis Nistor, op. cit, p. 12.
60 Dan Dinescu, Ana Bârca, Maramureș – Țara Lemnului, Bucureș ti, Editura Ad Libri, 2006, p. 13.
61 Mihai Dăncuș , Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, Bucureș ti, 1986, p. 70 .

– 22 –
care a dat dovadă femeia prin activitățile ce au ținut de tors și tesut, au făcut ca aceasta să se remarce în
rândul comunității săteș ti deoarece aceste abilităț i le-a deprins încă din copilă rie de la mam ă sau bunică .62
Maiestre î n arta țesutului la război cât și în mânuirea abilă a acului de cusut, femeile au creat de -a lungul
vremii cergi, covoare, fețe de masă, trăistuț e și diferite țe sături ce azi sunt piese de colecție în multe muzee
de etnografie și artă populară. Fiecare țesătură este atent lucrată și se remarcă prin î mbinarea cu lorilor,
prezența simbolurilor ș i a motivelor geometrice specifice zonei.

O alta î ndatorire a fe meii care de asemenea a intrat în ritmul vieții obișnuite, a fost aceea de a -și
îmbră ca familia cu veșminte corespunză toare anotimpului, f ie pentru muncile zilnice sau sărbători, aceste
straie surprindeau mereu prin eleganță ș i simplitate. Portul popular, era copletat cu podoabe tradiț ionale
– realizate de f etele tinere – lucrate meticulos din mă rgele colorate dispuse pe ață, formand motive și
simboluri tradiț ionale. 63

Figura 13 . Meș ter cojocar Dumitru Bogaldea Figura 14. Măști tradiționale maramureș ene
de pe Valea Izei, Maramureș realizate de meșterul popular Vasile Șușca din Să cel

62 Valer Butură , Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj -Napoca , 1978, p. 292 -293.
63 ***, Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei, ediția a -II-a – album editat de Consiliul Județean și Muzeul
Județean Maramureș, Baia Mare 2002 -2003, Editura Proema, 2003, p. 132, 139.

– 23 –
Olăritul practicat încă din vechi timpuri, este o ocupație meșteșugărească tradițională prin care
maeștri olari au modelat “pământul” dându -i astfel diverse forme și întrebuință ri. Se spune că de-a lungul
secolelor olarii au fost cei care au împodobit mesele celor bogați și săraci, cu vase ș i oale de lut. Cu abilităț i
deosebite în arta olă ritului, meșterul popular Daniel Leș , oferă o frumoasă descriere ale acestei ocupații
meșteșugăreș ti, afirmând că “olarii și -au dobândit meșteșugul de la Dumnezeu, numai că, neavand suflare
divină , au pus vasele la ars pentru a dă inui.”64
Țaranii maramureș eni s-au făcut cunoscuț i și prin practicarea olăritului fapt pe putem să î l
constată m prin activitatea din vechi timpuri a centru lui de ceramică de la Să cel.65 Acest loc unde odinioară
activau peste 20 de olari , s-a remarcat datorită faptului că ceramica era realizată prin arderea lutului roșu,
urmând ca dupa finalizarea î ntregului proces aceasta putea fi decorată (olarii folosind ca tehnică lustruirea
sau pictarea) . Aici, un element important în activitatea meș terilor olari era cuptor ul de ars (de proveniență
romană ) care se regăsea în general sub formă semisferoidal -ovoidală cu două guri, una pentru foc ș i una
pentru ieș irea fu mului, ce avea în componența sa o vatra simplă de aprox. 175 cm lungime66 Astfel,
cuptorul a fost o piesă important ă ce nu lipsea din practicarea acestui meșteș ug.

Figura 1 5. Daniel Leș, artist ceramist și meșter popular în
ceramică figurativă, Baia Sprie, Maramureș

64 Daniel Leș, artist ceramist și meșter popular în ceramică fig urativă, Baia Sprie, Maramureș
https://www.casaolarului.ro/vizite_Atelier.html
65 Valer Butură , op. cit, p. 384.
66 Valer Butura , op, cit. p . 385.

– 24 –
2. “Maramureș ul de azi”

Prezentul subcapitol este o oglindă a cee a ce am prezentat anterior la “ Maramureș ul de ieri ”, însă
subiectul pe care îl voi dezbate aici prezintă realitatea de care ne izbim î n prezent . Imaginea
“transfigurată ” ale acestei zone ne va face să î nțelegem ce înseamnă azi Maramureș ul Istoric.

2.1 Imaginea actuală

Țara Maramureșului este o zonă care a pă strat de -a lungul is toriei sale vechile tradiții ș i un foarte
valoros patrimoniu material ș i imaterial.67 Această zonă s -a făcut remarcată datorită diversităț ii valorilor
culturii materiale ș i spiritual e, intrând încă din prima jumă tate a secolului al XX-lea în atenț ia speciali știlor
din domeniul etnografiei. Cele mai ample cercetări au fost realizate însă dupa cel de -al Doilea Ră zboi
Mondial.68
Maramure șul Istoric dupa cum ni se dezvă luie în prezent nu mai poate fi catalogat ca un muzeu
viu69, fiind astăzi un spațiu î ntr-o continuă transformare , ce se reconfigurează într -un ritm alert ș i care lasă
în urmă o imagine transfigurată ,70 departe de imaginea cu care am fost atât de familiarizaț i.
Dinamica din ce în ce mai prezentă a adus schimbă ri și modifică ri în întreg spaț iul maram ureșean. Acestea
le observă m mai cu seamă î n modul de viață al locuitorilor, în habitatul natural, în modul de trai ș i locuire,
în munca ș i ocupațiile tradiț ionale, în viața comunităț ii, a familiei precum și în educația ș i modurile de
raportare a localnicil or la valorile culturii tr adiționale .71
În condi țiile în care nu dispunem de niș te date care ne pot indica cu exactitate momentele și cauzele
în care aceste schimbări au început să se imprime, putem doar să analiză m coaja unui ansamblu care ne
demonstrează cu certitudine modifică rile care au survenit de -a lungul t impului și pe care azi le putem
sesiza î n tot ceea ce înseamnă Maramureșul Istoric.

67 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, Maramureșul între țraditie și inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 70-72.
68 Ibidem, p. 57.
69 Florin Andreescu, Maramures – Lume veche, Lume noua , Editura Ad libri, Bucuresti, 2014, p. 8.
70 Dan Dinescu, Ana Bârca , Maramureș – Țara lemnului , Editura AD Libri, București, 2006, p. 6.
71 Ibidem, p. 6.

– 25 –
Ce s-a întâmplat cu Maramureșul de altă dată ?

Această î ntrebare este tot mai frecvent întâlnită în rândul societăț ii. Pentru a avea un punct de
plecare în î ncercarea de da un ră spuns, vom aduce î n prim plan pri ma observație și anume faptul că este
recognoscibil dezichilibrul care s -a produs între natură, om ș i cultura tradițională . Lucru care a contribui t
dealtfel la situația în care se află azi Țara Maramureșului ș i anume în pericolul de a -și pierde definitiv
identitatea ș i valorile culturale.72
Maramureșul Istoric deține azi încă un frumos peisaj natural însă î n care cu g reu se poate distinge
orice urmă de autentic itate. Renunțarea la valorile tradiț ionale a dat frâu liber cultivă rii unor noi tend ințe
și anume apariția tot mai pronunțată a inesteticului ce nu doar că se rupe de imaginea tradițională ci și
periclitează î ntreg cadrul spaț ial.73
Aceast ă zonă cunoscută odinioară ca țară a lemnului – din cauza utiliză rii exclusiv a masei
lemnoase ș i a multipl elor preocupă ri în vedere a prelucrarii lemnului – trece î n prezent printr -un impas .
Acest punct de cumpănă se referă la situaț ia actuală în privința î n care rar mai vedem construcț ii realiza te
din lemn sau oameni preocupaț i cu prelucrarea lemnului. Datorit ă acestui lucru metafora civilizaț ia
lemnului pentru societatea milenara semnifică doar o amintire a unei tradiții strămoșeș ti.
Luând ca termen i de comparaț ie atât subcapitolul 1.2 c e a vizat Țradiția și Civilizaț ia lemnului –
în care am afirmat că lemnul a fost materialul de bază folosit pretutindeni de meșterii maramureș eni74 –
cât și situația actuală, este lesne de înțeles că acest material nu mai prezintă un interes pentru localni ci.
Mai mult de atât lemnul a fost î nlocuit în decursul timpului cu materiale noi (beton, cărămidă , metal, sticlă
ș.a) deoare ce sunt considerate mai bune și mai potrivite tendinț elor actuale .75 Etnograful Mihai Dăncuș
combate ideea conform că reia lemnul ar fi un material nerezistent î n timp, susținând î n cartea
Maramureș ul – Între Țradiț ie și I novaț ie faptul că longevitatea lemnului este foarte mare în condițiile î n
care este protej at cum se cuvine. De asemenea Dăncuș adaugă și o explicaț ie pentru faptul că meșterii
țărani din prezent nu au cunoștințele meș terilo r de altă dată,76 aceștia nefiind instruiți în tainele
meșteș ugului.
Transformate ș i „modernizate ”, satele maramureșene mai păstrează astăzi doar câ teva mostre ale
eleme ntelor care a u definit odinioară civilizația maramureș eana.77 O privire retrospectivă asupra satelor

72 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, op. cit, p. 61.
73 Ibidem, p. 51.
74 Dan Dinescu, Ana Bârca , Maramureș – Țara lemnului , Editura AD Libri, București, 2006, p. 12.
75 Florin Andreescu, Maramures – Lume veche, Lume noua , Editura Ad libri, Bucuresti, 2014, p. 50.
76 Dorin Ștef, Mariș Ște fan, op. cit, p. 42 .
77 ***, Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei, ediția a -II-a – album editat de Consiliul Județean și Muzeul
Județean Maramureș, Baia Mare 2002 -2003, Editura Proema, 2003, p. 120.

– 26 –
Maramureș ului de acum trei, patru decenii ne relevă faptul că lemnu l a fost materialul primordial în
construcț ie. Astăzi acestă este întâlnit doar la puținele case tradiționale rămase iar în cazul construcț iilor
noi lemnul lipsește cu desă varșire, fiind considerat un material demodat în viziunea ș i pretenț iile actuale
ale comunităț ii locale.78
În cartea sa Maramureș ul – Între Țradiț ie și I novaț ie, etnograful Dorin Ștef identifică drept cauze
ale alterării arhitecturii tradiț ionale , absorbț ia foarte rapidă, fără filtre și distorsionată a unor influențe
diverse, din afara spațiului maramureș ean, dar multe chiar din afara ță rii.79 S-a creat astfel un am estec de
elemente tradiț ionale cu unele elemente noi . Pe de altă parte Laura Ghinea, președinte UAP Maramureș ,
studiind influențele globaliză rii asupra civilizației din Maramureșul Istoric – întăreste afirmațiile făcute
de etnograful Dorin Ș tef. Observațiile sale au fost incluse î n lucrarea Noile Modele: Maramureș între
ficțiune ș i realitate . Analizând transformările satului maramureș ean, autoarea constată că în Maramureș ul
Istoric transfigurarea satului tradițional a început să fie tot mai vizibi lă spre sfârș itul anilor 9 0’, când
experienț a occidentului s -a impregnat în modul de viață , gândire, trai, munca ș i tehnica de lucru a
localnicilor.80 Astfel că toate acestea au condus la o serie de efecte ce azi le resi mțim la nivelul peisajului,
al constru cțiilor, al ocupațiilor ș i al meșteș ugurilor .

Observâ nd ritmul alert al transfo rmărilor, realiză m că tot ce a î nsemnat construcții, obiecte ș i
unelte realizate din l emn sunt azi pe cale de dispariț ie, fiind doar elemente ale patrimoniul ui material ce
sunt conservate î n diverse muzee specializa te din domeniul etnografiei.
De asemenea în pericol de a -și pierde identitatea și valoarea culturală este ș i arta prelucră rii
lemnului , deoarece î n prezent tot mai puțini meșteri populari se ocupă cu pre lucrarea lemnului , ducâ nd
mai departe vechile ocupaț ii meșteșugăreș ti.81 Meșteri care cunosc tehnicile și procesele tradiț ional e de
prelucrare a lemnului se găsesc tot mai greu și sunt din ce în ce mai puț ini.82 Bătrâ nii, locuitori ai satelor
au fost cei care dețineau aceste îndelet niciri însă pe parcursul timpului aceștia nu au mai avut pe cine să
învețe ș i nici cui să transmită acest meșteșug. generațiile tinere migrând de la sat la oraș sau chiar în afara
țării. Astăzi în Țara Maramureșului, doar în câteva sate ( Breb, Călinești, Budeș ti, Bârsana, Să cel ș.a) se
mai regăsesc câțiva meș teri,83 care din respect pentru trecutul strămoșilor săi cât ș i pentru valorile culturii
tradiț ionale încă duc mai departe practicarea meșteșugurilor tradiț ionale , utilizând tehnici ș i metode
învăț ate din moși -strămoș i.

78 Ibidem, p. 121
79 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, op. cit, p. 38, 39.
80 Ibidem, p. 7, 80 -82.
81 Florin Andreescu, Maramures – Lume veche, Lume noua , Editura Ad libri, Bucuresti, 2014, p. 4.
82 Ibidem, p. 10.
83 Ibidem, p. 5, 6.

– 27 –
Multit udinea transformă rilor se reflectă și într -o nouă imagine a satului maramureșean care din
ce în ce mai mult capătă o imagine tot mai apropiată de cea a unor periferii urbane.84 Casele tradiț ionale
preiau imaginea caselor de la oraș, gardurile tradiț ionale d e lemn dispar fiind î nlocuite cu altele noi,
confecț ionate din diver se prefabricate de beton, fier și sârmă iar portile tradiționale sunt tot mai puț ine
deoarece asemenea gardurilor sunt adesea realizate din materiale industri ale ce se rup de tradiția ș i
imaginea locului. În cadrul gospodăriei s -a renunț at inclus iv la o mare parte din anexe, rămânând astfel
doar cele care înca răspund cerinț elor actuale.85 Transformări radicale au fost ș i la nivelul c asei atât î n
cazul aspectul ui ex terior cât ș i la ceea ce a însemnat spaț iul interior , împreună cu mobilierul și amenajă rile
sale.

Figura 16 . Casă tradițională , Vadu Izei, 1984 Figura 17. Case n oi, Maramureș ul Istoric, 2016

Arhitectura veche a caselor tradiționale maramureș ene se caracteriza prin folosirea lemnului
masiv însă, astăzi această arhitectură tradițională se mai regă sește doar în câ teva sate izolate86 – aici
arhitectura locuinței mai conservă o parte din formele volumetrice și materialele trad iționale – sau este
conservată în muzee î n aer liber (mu zeul satului din Sighetul Marmației ș i muzeul satului din Baia Mare).
Casele tradiționale maramureș ene care odinioară erau realizate din lemn de fag, brad sau
molid sunt astăzi aproape inexistente fiind î nlocuite cu alte case noi, moderne, realizate din beton sau
cărămidă, care sunt mult mai spațioase și oferă un confort spor it.87 Pereții caselor tradiț ionale erau realizați
din lemn, păstrând atât la ext erior cât ș i la interior materialul aparent. Casele noi sunt total în contradicț ie
cu cele vechi. Noile construcțtii pe lângă că nu mai pătrează materia lemnoasă, șochează prin volumetrie,

84 Valer Butură, Etnografia Poporului Român , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978, p. 77.
85 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, Maramureșul între țraditie și inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 65, 66.
86 Dan Dinescu, Ana Bârca , Maramureș – Țara lemnului , Editura AD Libri, București, 2006, p. 105.
87 Valer Butură, op. cit, p. 7 8.

– 28 –
noile ornamentații precum și prin materialele și culorile pestriț e,88 care neagă cultura tradiției populare și
nu fuzionează cu paletarul de culori ale peisajului natural. Consacratul acoperiș îmbrăcat în șiță sau chiar
paie est e doar o amintire fiind dat uită rii, astfel că î n loc ul materialelor tradiționale utilizate pent ru
învelitoare , azi se regăsesc materiale noi (azbociment, tablă, țiglă ), nespecifice locului.89

Figura 18. Amestec de culori ș i stiluri

Arhitectura interiorului a fost supusă unor transformă ri masive de -a lungul timpului.90 Pentru
a înțelege acestă transfor mare radicală , amintim de vechile case tradiț ionale cu un singur nivel care aveau
volume simple , organizate pe plan rectangular cu două sau trei încă peri. Mobilierul tradițional era frumos
decorat și lucrat cu multă trudă de meșterii ță rani, fiind nelipsit d in orice casă . Camerele de locuit pe lângă
că aveau o regulă cl ară în amenajarea pieselor de mobilier ,91 erau îmbrăcate în diferite țesături tradiț ionale
pe care femeile le lucrau î n decursul anului . Revenind în prezent sesizăm că toate aceste lucruri nu se mai
regăsesc. Noile case depășesc novoile și necesităț ile unei familii92 devenind tot mai impunătoare și mai
spațioase. T ransformarea spaț iului interior este tot mai evidentă, remarcâ ndu-se astfel prin amenajarea
interioa ră, fapt pe care putem să î l observă m prin c amerele tot mai mari ce nu mai păstrează simplitatea
spațiului interior de odinioară .93 Fiecare cameră devine un amest ec de elemente ș i materiale noi (pereții
nu mai păstrează materialul aparent – lemnul , ci acum sunt vopsiți în nuanț e stridente sau chiar placaț i cu
diverse material e iar pardoselile de lemn s au pămâ nt care erau specifice vremurilor trecute , au fost
înlocuite cu gresie ș i parchet) . Obiectele și piesele de mobilier tradiționale, lucrate de meș terii populari

88 Dan Dinescu, Ana Bârca , op. cit, p. 106.
89 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, op. cit, p. 65.
90Valer Butură, op. cit, p. 79.
91 Dorin Ștef, Mariș Ștefan , Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 65.
92 Dan Dinescu, Ana Bârca , Maramureș – Țara lemnului , Editura AD Libri, București, 2006, p. 105.
93 Ibidem, p. 106.

– 29 –
sunt date uitării, î n loc ul lor fiind achiziționate obiecte ș i piese de mobilier din impo rt.94 Astfel prin cele
menționale, putem realiza că tot ce a fost lucrat de mâna omului prin tehnicile și metodele tradiționale, azi
nu își mai găsesc locul în gospodăriile ș i casele localnicilor.

Figura 19. Interior casă tradițională – camera bunicii – Figura 20. Interior casă nouă – familia Ion – 2006

Într-un timp al vitezei în care trasformările par aproape fireș ti, vedem tot mai des noile generații
care nu își apreciază valorile ș i care , renunță și își vând prea ușor zestrea oferită de strămoș i. Astfel neluând
nici o inițiativă, devenim la râ ndul nostru părtaș i la pierder ea valorilor noastre materiale ș i spirituale.
Analizând acest fenomen, etnograful Dorin Ștef susține î n cartea Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie,
că toată lumea este responsabilă și trebuie să ia inițiativă pentru a păstra ș i conserva atat casele, obiectele,
uneltele , cât și metodele ș i tehnici le tradiț ionale . Astfel prin acest mod , dăm dovadă de respect atât față
de strămoșii noștri cât și de tradiț ia culturii populare.95
În ceea ce priveș te ocupațiile meșteșugăreș ti, aceste a azi, aproape că nici nu le mai întâlnim.
Generațiile tinere nu mai ș tiu ce a însemnat meșteș ugul și nici cum erau realizate obiectele și elemente
tradiț ionale, ce azi le pot observa sub formă fotografică doar în cărți sau expuse î n muzee. Dori nța noilor
generații de a avea și experimenta facilitățile societăț ii moderne , a fost mai presus decât păstrarea ș i
conser varea valorilor tradiționale; astfel că aceștia au renunțat rapid la tot ceea ce a î nsemnat obiecte de
lemn, vase de lut, țesături, covoare tradiț ionale, straie populare , obicei sau tradiție și le -au înlocuit cu
obiecte no i, preluând chiar și obiceiurile ș i tradiț iile altor zone.96 Chiar dacă în prezent mai întâlnim puț ini
oameni care mai folosesc portul popular, mobilierul, obiectele și țesă turile traditionale prelucrate de către
meșteș ugarii locali, o urmă de speranță vine de la Laura Ghinea , președinte UAP Baia Mare . Autoarea,

94 Ibidem, p. 106
95 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, op. cit, p. 20.
96 Florin Andreescu, Maramures – Lume veche, Lume noua , Editura Ad libri, Bucuresti, 2014, p. 7.

– 30 –
studiind timp de patru ani acest fenomen al schimbă rilor care , a lă sat urme adânci în arhitectura
maramureșeana tradițională, obiceiuri, tradiții dar mai cu seamă la nivelul mentalităț ii locuitorilor,
concluzionează î n lucrarea Noile Modele. Maramureșul între ficțiune ș i realitate , că tradiția nu a fost dată
uitării ci , în rândul noilor generaț ii chiar exi stă dorința de a învăța ș i recupera valorile culturale
tradiț ionale.97 În urma acestui studiu, Laura Gh inea susține că tinerii nea vând un loc specializat , învață și
se documentează din surse bibliografice ș i media , ce este și ce a însemnat cândva folclorul și meșteșugurile
tradiț ionale, aceasta constatând că prin acest mod se produce o altfel de culturalizare.98
În satele Maramureș ului Istoric , astăzi se mai regă sesc puț ini meșteri populari care duc mai
departe meșteșugurile tradiț ionale. Chiar dacă noi considerăm în mod eronat că unele ocupații
meșteșugăreș ti sau unele meșteșuguri tradiționale azi nu le mai întâ lnim deloc, nu înseamnă că este și
adevă rat. Î ncă mai sunt meșteri populari care se ocupă cu prelucrarea lemnului, sculptură , olărit, realizarea
măștilor tradiționale ș i prelucrarea fibrelor textile.99 Printre puținii meș teri populari care mai practică
meșteș uguri le tradi ționale , îi putem regă si astfel: m eșteri în prelucrarea lemnului întâlnim azi î n satele
Bred, Sârbi, Bâ rsana, Vadu Izei, Sighetu l Marmaț iei, Săpânț a și Să cel,100 meșteri în prelucrarea fibrelor
textile regăsim î n satele Breb, Călinești, Deseș ti, Sârbi, Săpânț a, Budeș ti, Șieu și Vă leni,101 meșteri olari
întâlnim în Baia Mare, Baia Sprie, Ieud și Să cel102 iar printre puținii meșteri specializați în realizarea
măștilor tradiționale, mai întâlnim azi în Săcel ș i Vadu Izei.103

Figura 21. De la o generaț ie la alta Figura 22. Prezentul prin ochii „altuia ”

97 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, Maramureșul – Între Tradiție și Inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 32.
98 Dorin Ștef, Mariș Ștefan, op. cit, p. 33.
99 Florin Andreescu, Maramures – Lume veche, Lume noua , Editura Ad libri, B ucuresti, 2014, p. 7.
100 ***, Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei , ediția a -II-a – album editat de Consiliul Județean și Muzeul
Județean Maramureș, Baia Mare 2002 -2003, Editura Proema, 2003, p. 119 .
101 Meșteri populari din Maramureș, listă turistică și informativă, întocmită de Petru Lucian Goja, Baia Mare, 2008
102 Valer Butură, Etnografia Poporului Român, Editura Dacia , Cluj -Napoca, 1978, p. 387, 390, 391.
103 Florin Andreescu, op. cit, p. 6 -8.

– 31 –
Observăm că toate obiceiurile, tradițiile, meșteș ugurile cât și metodele și tehnicile tradiț ionale
de pre lucrare sunt supuse dispariției iar tot ce se realizea ză în zilele noastre , nu mai păstrează calitatea și
autenticitatea de odinioară . Etnograful Florin Andreescu , consideră că toate acestea se pot salva , susținând
în cartea sa Maramureș – Lume veche, Lume noua că Maramureșul Istoric își poate păstra cultura și
autenticitatea atâta timp cât noua generație va înț elege că moș tenirea ce le-a fost oferit ă de strămoș ii lor
este irepetabil ă și trebuie prețuită .104 De asemenea, Ștefan Mariș – director al Centrului Județean pentru
Conservarea și Promovarea Culturii Tra diționale din Maramureș – completează afirmaț ia ent ografului
Florin Andreescu, susținând î n cartea Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie că atât tradiția cât și
meșteșugurile tradiț ionale locale , pot avea continuitate numai în condiția î n care acestea p ot fi puse la
dispoziț ia publigului larg – pentru a le învăța ș i practica – de către o instituț ie sp ecializată î n acest
domeniu.105

“Maramureș ul de azi” – Concluzie

În urma celor relatate anterior î n acest subcapitol , putem constata că zona istorică a Maramureșului
se află în pericolul de a -și pierde definitiv valorile. De asemenea am observ at impactul pe care lipsa
educației în randul comunităț ii locale ș i dezinteresul celor din jur , l-a avut asupra c ulturii patrimoni ului
material ș i imaterial.

104 Florin Andreescu, op. cit, p. 8, 80.
105 Dorin Ș tef, Mariș Ștefan, Maramureșul – Între Tradiție și Inovație , Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 14, 15.

– 32 –
2.2 Instituț ii păstră toare de “ zestre ”

În prezentul subcapitol am urmă rit identificarea acelor instituț ii culturale din județul Maramure
care au ca obiectiv salvgardarea ș i promovarea elementelor de cultură tradițională locală . Instituț iile care
mi-au atras atenția oferă un rol informator ș i educativ pentru publicul larg ș i de aceea le-am considerat
adevă rate valori din pu nct de vedere al păstră rii patrimoniului material.

Care sunt aceste instituții? Ce păstrează? Cum păstrează ?

“Muzeul etnografic al Mar amureș ului” din Sighetul Marmarț iei inaugurat în anul 1926, a
funcționat în cadrul Palatului Culturii până în anul 1940 câ nd a fost desfi ințat, moment î n care multe dintre
obiecte s -au pierdut.106 Cu ajuto rul etnografului Francis c Nistor , director al muzeulu i începâ nd cu anul
1954 – care a colindat satele maramureș ene pentru a salva elemente de arhitectură populară din vechile
case tradiționale – în anul 1 954 muzeul este reorganizat urmâ nd ca în decembrie 1971 “noua colecț ie” să
fie completă și deschisă pentru public.107
În prez ent muzeul dispune de mai multe săli de expoziție în cadrul că rora sunt prezentate obi ecte,
piese de mobilier, decorațiuni, măști tradiț ionale, mater iale textile, porturi populare ș i multe altele. Fiecare
sală este destinată unei anumite categorii ce deține câte o colecț ie de elemente de factură populară , acestea
fiind asezate pe diverse postamente sau î n vitrine pentru a fi cât mai bine puse î n valoare.
Într-un spaț iu al muzeului sunt expuse icoane pe lemn ce datează din sec. XIV – XVII ,108 dar și
diferite sculpturi î n lemn , care ne aduc a minte de î ndeletnicirile meșteș ugarilor. O altă încă pere este
destinată expunereii de unelte agricole – pluguri, furci, greble – și obiecte sau piese folosite î n practicarea
meșteșugurilor – războiul de țesut sau furca pentru tors cunoscută în termeni populari și cujelcă.109
În restul să lilor de expunere sunt prezentate pe diferite sectoare piese de mobilier , țesături ș i textile
de interior specifice acestei zone , măști tradiț ionale dar ș i diverse vase ce provin din centrele de ceramică
din Maramureș (centrul de ceramică de la Săcel, Baia Mare, Lapuș sau Vama).

106 muzeulmaramuresului.ro/despre -muzeu/
107 Mihai Dăncuș, Muzeul Etnografic al Maramureș ului – Valori ale culturii populare maramureșene , volum editat de
Muzeul Maramureșului, Sighetul Marmației, 2000, p. 16-17.
108 Ibidem , p. 20.
109 Ibidem , p. 18.

– 33 –
“Muzeul Satului Maramureș ean” din Sighetul Marmației inaugurat î n anul 1981 , se prezintă azi
sub forma unui complex muzeal în aer liber, în cadrul că ruia sunt con servate o selecție de case și
gospodării împreună cu un î ntreg inventar de unelte, obiecte și țesă turi din înt rega zonă a Maramureș ului
Istoric.110
Spre deosebire de exemplul menționat anterior care păstrează doar colecții ale unor elemente de
factură popul ară în cadrul acestui “ muzeu sat ” regă sim “ mărturiile ” unităților de locuire (gospodă ria, casa)
în care și -au dus traiul și și -au manifestat existenț a locuitorii zonei.
În ansamblul muzeal, arhitectura țăranească reflectă atât ocupațiile ță ranilor , cât și îndeletnicirile lor
meșteșugăreș ti. Mihai Dăncuș – etnograf ș i doctor etnolog – susține în cartea sa “Muzeul E tnografic al
Maramureș ului” afirmația potrivit că reia sistemu l constructiv al arhitecturii țărăneș ti specifice acestei
zone se remarcă prin manier ea utiliză rii materialului lemnos, prin valoarea stilistică ș i prin detaliile
realizate utilizâ nd tehnicile tradiț ionale de lucru. 111

“Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș ” din Baia Mare este compus din
două secții: secția în aer liber “muzeul satului” și secția de etnografie și artă populară .
Muzeul satului , inaugurat î n anul 1984 , se prezintă sub forma unui muzeu în aer liber ce se desfașoară
în zona Dealul Florilor pe o suprafaț a de 12 ha .112 Față de cazul prezentat anterior res pectiv “Muzeul
Satului Maramurețen” din Sighetul Marmaț iei care are ca arie de surprindere Maramureș ul Istoric, muzeul
satului din Baia Mare întruneș te obiecte ș i ansambluri caracteristice tuturor celor patr u zone etnografice
ale Maramureș ului.
Prin urmare î n cad rul acestui complex muzeal pe lângă conservarea de obiecte, unelte ș i țesături ce
au reflecta t ocupațiile ță ranilor, se regă sesc gospo dării, case, anexe și instalaț ii specif ice zonelor Chioar,
Codru, Lapuș și Maramureș ul Istoric. Un alt aspect important este faptul că imaginea de ansamblu a
muzeului î ntruchipeaza satul maramureș ean, gospodă riile fiind organizate î n jurul vechii bisericii de lemn
ce datează din anul 1630.113

110 muzeulmaramureș ului.ro
111 Mihai Dăncuș , op. cit, p . 24, 25 .
112 Dorin Ștef, Maramureș – A brand name , Editura Corneliu s, Baia Mare, 2008 , p. 15.
113 ***, 680 de ani de istorie Baia Mare / 80 de ani de istorie Rotary , Clubul Rotary Baia Mare, Arhivele Naționale -Direcția
Județeană Maramureș; Muzeul Județean de Is torie și Arheologie Maramureș, E ditura Proema, 2009 , p. 32.

– 34 –
Muzeul de etnografie și artă populară din Baia Mare, se află în imediata vec inatate a muzeului în
aer liber. Această secț ie ce deține mai multe zone de expoziție este organizată în spaț iul interior al fostul
teatru de var ă al oraș ului.
Activitatea secției de etnografie și artă populară a început î nca din anul 1968 prin achiziț ia pieselor
de tip: mobilier, port pop ular, articole t extile, ustensile și obiecte de uz cas nic. În prezent muzeul
găzduieșt e peste 70 00 de exponate ce surprind creaț iile populare din cele patru zone etnografice.114
În spațiul interior în cadrul a patru încăperi piesele de colecție sunt expuse ș i grupate pe diferite
categorii ce au reprezentat viața, activitățile și ocupaț iile oamenilor.
În prima î ncapere sunt ilustrate prin surse fotografice ș i expunere de obiecte specifice, ocupaț iile de
bază. Urmă toarea încăpere prezintă un inve ntar de ustensile ș i echipamente tehnice , folosite la câteva
meșteșuguri care s -au remarcat î n cele patru zone etno -folclorice : dulgherit, tâmplărit și fierărit. O altă
cameră este destinată în mod special colecț iilor de obiecte ceramice (ce datează din sec. XIX) și icoane
pictate pe lemn (sec. XVII ) sau sticlă (sec. XIX). Ultima încă pere aduce cromatica prin expunerea
varietăț ilor de țesături ș i costume populare.115

Figura 23 .
– Interior locuință populară –
Secția î n aer liber “Muzeul Satului” Baia Mare ,
Maramureș

Figura 24.
– Expoziț ie de obiecte și unelte –
Secția de etnografie și artă populară , Baia Mare,
Maramureș

114 Dorin Ștef, op, cit, p. 15.
115 Ibidem, p. 16.

– 35 –
Importanța acestor instituții astăzi

Scopul instituțiilor mai sus menționate a fost, înca de la înființ area lor, recuperarea valorilor materiale
ale artei ș i arhitecturii populare maramurețene precum și expunerea lor că tre publicul larg.
În județul Maramureș vedem foarte clar că aceste muzee sunt singurele care au reușit să păstreze în
cadrul lor atât arhitectura tra dițională țărănească cu specif ic local cât ș i un bogat inventa r de piese, unelte
și obiecte rea lizate de mana omului. Importanța muzeelor de față constă în faptul că – prin pă strarea unui
cumul mare de informaț ii legate de viața spirituală și religioasă a oamenilor și prin conservarea unor
mostre ale culturi i materiale – ne oferă informaț ii cu privire la trecutul nostru.116 Totodată prin aceste
expuneri ni se prezintă rezultatul muncii unei ci vilizaț ii, ale că rei caracteristici s -a sedimentat în timp și
care prin practicarea meșteș ugurilor folosind tehnicile tradiționale de lucru au reușit să creeze piese unice
ce azi reprezintă sursă de inspiraț ie pentru diverș i artiști contemporani.
O analiză facută asupra activităț ilor instituț iilor menț ionate mai sus, ne relevă faptul că această
continuitate a valorilor tradiționale transmisă sub formă informativă și vizuală generaț iilor viitoare , se
rezumă doar la conservarea patrimoniului material -a materialului finit -. De asemenea dacă ne rezumă m
doar la conservarea în sine a obiectului atunci posibilitățile utilizatorului de cultură sunt diminuate. Potrivit
acestui fapt omul nu are șansa să învețe sau să se familiarizeze în legătură cu procesele ș i tehni cile
tradiț ionale de lucru – prin care toate aceste “ mărturii ” ale existenț ei noastre au fost realizate.
De aproape cinci decenii muzeele etnografice maramureș ene reusesc să informeze și să educe
publicul cu privire la trecutul și rădă cinile sale prin pune rea la dispoziț ie a unei întregi colecți i de eleme nte
tradiț ionale pe care acesta le poate analiza sau studia.
Omul devine astfel un simplu observator al unui “ obiect artistic ” ce a fost lăsat în urmă de catre
strămoșii să i. Ceea ce nu transpare din modur ile consa crate de expunere este complexitatea procesului
meșteșugăresc. În astfel de formule, vizitatorul nu are ocazia să se familiarizeze cu meșteșugurile și
tehnicile tradiționale, cu acele procese care au dus la crearea obiectului final, a obiectului expus.

Concluzie
Prezen tele studii de caz m -au ajutat î n a-mi contura un scenariu pentru viitoare strategii de recuper are
a meșteșugurilor tradiț ionale specific e zonei Maramure ș. Analizâ nd metodele p rin care alte centre sau
asociații au reuș it conservarea activităților meșteșugăreș ti – utilizâ nd tehnicile tradiț ionale de prelucrare –
acestea m-au făcut să constat că printr -un mod interactiv meșteș ugurile pot fi recuperate și practicate atât
de către comunitatea din prezent cât și de generaț iile viitoare.

116 Dorin Ștef, Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 57 -58.

– 36 –
II Studii de caz

Prezentul capitol aduce în atenția noastră o seri e de modele reprez entative , prin care reușim să
observă m strategiile adoptate de alte muzee sau centre , care au avut ca scop atâ t conservarea obiectului
finit cât ș i recuperarea și conservarea meșteșugurilor și a procedeelor tradiționale de p relucrare. În
prezentarea următoarelor studii de caz, am urmă rit pe de -o parte identificarea unor muzee care prin
intermediul unui drum iniț iatic în cadrul spaț iului interior , au reușit să ofere o altă formă de conservare a
valorilor materiale , iar pe de a ltă parte am selecț ionat o serie de centre care au vizat nu doar conservarea
obiectului finit , ci și aducerea în prim plan a meșteșugului, cu tehnica și cu întregul să u proces tradiț ional.
Dat fiind faptul că interesul meu a vizat atât arhitectura, spațiile interioare cât ș i strategiile de
recuperare și conservare a meșteș ugurilor , modelele selectate , le-am încadrat în două categorii astfel:
A) Conservarea “obiectul finit” – Muzee care prin utilizarea interactiv ă și sub o altă formă artistică a
spațiului interior, au reușit să transpună vizitatorul într -o lume mistică , apropiată de vechile civilizaț ii dar
cu mult îndepartata de cea în care trăieș te.
B) Conservarea meșteș ugurilor și a tehnicilor tradiț ionale – Centre care readuc și pun la dispoziția
publicului larg , utilizarea metodelor tradiț ionale de lucru prin practicarea vechilor meșteșuguri
tradiț ionale.
A) Conservarea “obiectului finit”
Muzeul Quai Branly, Paris

Localizat î n centrul Parisului, Mu zeul Quai Branly proiectat de către arhitectul Jean Nouvel și
finalizat î n anul 2006, incintă la realizarea un ui dialog cultural, ce fuzionează în același timp cu o
conservare a identităț ii fiecarui popor, amenințat de fenomenul globaliză rii.117 Muzeul, adăpostește bogata
artă a culturilor și civilizaț iilor i ndigene di n zona Aficii, Asiei, Oceaniei ș i Americii. 118
Imaginea cu totul aparte este dată de construcț ia care se prezintă sub aspec tul unui pod lung,
acoperit parț ial cu lemn , ce reuș este să se rupă de concepția tradițională a clasicului muzeu parizian.
Volumetria clădirii are o forma organică, ușor curbata, desfășurată pe 5 niveluri și acoperită de o terasă
verde ce oferă o vedere asupra orașului ș i a Turnului Eiffel. Vegetaț ia densă crează impresia că muzeul
se dizolvă î n profunzimile ei, f iind astfel protejat de zgomot ș i ferit de aglomerația stradală .

117 da.zf.ro/dupa -afaceri/internationala
118 www.quaibranly.fr/en/public -areas/an -architecture -for-a-dream/ (accesat la data 17.03.2019)

– 37 –
Spațiul suplu și ondulat al grădinii invadată de vegetaț ie, invită î n parcurgerea unui traseu prin care,
muzeul ni se dezvă luie treptat, omul devenind un expl orator al locului. Traseul intră rii es te reprezentat
sub forma unei cărări serpuite ce ne poartă prin gradină, unde totodată regăsim marcaje î n textura pavajului
ce ne ghidează spre accesul î n muzeu. Pe întregul parcurs print re copaci, se poate observa dinamicita tea
jocului volum etric realizat de cutiile din oț el (colorate diferit, marcând spaț iul de expunere destinat pentru
obiectele de pe fiecare continet ) ale faț adei principale.119 Înclinarea rifl ajului de lemn, ritmează fațada și
oferă impresia unor arbori î ntre care sunt introduse cutiile de metal – metafore ale caselor culturilor
băștinașe, evocate î n muzeu. Diversele nuanțe de roș u, maro și crem, ne oferă o paleta de culori ce ne duc
cu gândul la cromatica pămâ ntului, la culorile pielii popoarelor tribal e și l a pigmenț ii sau vopselele
utilizate de aceș tia pentru pictarea simbolurilor. Această cromatică este prezentă atât în exterior, la nivelul
fațadelor cât și î n interior , la nivelul delimită rii spațiale sau chiar la imagine a obiectelor.
Muzeul a fost construit în jurul unei colecții inedite de artă, unde atât spațiul cât ș i obiecte le provoacă
un efect emoț ional , pe fundal rema rcându-se muzica de pe cele patru continente . Întreg l ocul fiind învăluit
în semnificaț ii simbolice, ne prezintă culturile transmi se din în generație în generaț ie.120
Modul în care este organizată expoziția, permite mai multe trasee, întrucat are o trasare organică fiind un
circuit liber în care omul poate străbate în voie întreg spaț iul. Traseul este realizat în așa fel încâ t omul , în
explorarea sa , poate pe de -o parte să se familiarizeze prin intermediul proiecț iilor video , cu muzica,
dansurile și imaginile de pe cele patru continente . Pe de altă parte , în î ntreg parcurs ul, aceasta poate să
analizeze fiecare exponat ce aduce amin te de popoarele indigene.121 De asemenea, pentru unele aspect e
ce ținau de prelucrarea lemnului, fildeș ului, pietrei, fibrelor textile precum ș i aspecte referitoare la cultură
și religie, au fost realizate diverse scenografii pentru a refle cta și a înț elege mai bine contextul.122 În
interior, se remarcă o atmosferă placută cu un puternic contrast între lumină și umbră – cu scopul de a
crea impresia că omul se află într -o grotă – unde accentu l este pus î n totalitate pe exponate.123 Lumina
este direcționată în așa mod încat să redea impresia că obiectele plutesc în spațiul î ntunecat al să lii.
În cadrul muzeului, re găsim lucrări de artă decorativă, măș ti, vase, cos tume sau chiar diverse
obiecte ș i statuete sculp tate, sau realizate din teracotă, lemn sau piatră – toate reprezentând cultura vechilor
civilizaț ii.124 Pe langă acestea se pot observa și noi modalități de experimentare și însușire a operei de artă,
atât de publicul văzător câ t și de cel nevăză tor.

119 da.zf.ro/dupa -afaceri/international (accesat la data 10.04.2019)
120 www.jeannouvel.com/en/projects/musee -du-quai-branly/ (accesat la data 17.03.2019)
121 blog.breslo.ro/vizita -la-muzeul -quai-branly (accesat la data 03.04.2019)
122 da.zf.ro/dupa -afaceri/interna tional (accesat la data 10.04.2019)
123 da.zf.ro/dupa -afaceri/international (accesat la data 10.04.2019)
124 blog.breslo.ro/vizita -la-muzeul -quai-branly (accesat la data 03.04.2019)

– 38 –
Un bun exemplu în acest caz este “ș arpele” – un element de mobilier ce unifică î ntreg spațiul expoziț iei –
realizat din piele, invită la atingere deaorece, pe suprafaț a acestuia sunt realizate în relief informații cu
privire la exponate. Prin abordarea acestui spațiu plin de încărcătură simbolică și emoțională, Jean Nouvel
susține faptul că tocmai “relația cu obiectul expus trebuie să provoace mai întâi emoț ie”. 125
Muzeul Quai Branly, găzduiește pe lângă expoziț iile permanente , săli de lectură, ateliere de lucru,
bibliotecă , auditorium, restaurant și un amfite atru orientat înspre gradină și deschis pe timp de vară .126
Astfel că, acest muzeu reprezintă unul din cele mai i lustrative exemple ale modului î n care arhitectura ce
face uz de toate mijloa cele moderne ale contemporaneității, reușește să -și pă streze o dimen siune umană,
să trezească emoția și să ofere o experimentare unică a spaț iului.

Figura 25 . Spațiu expoz ițional Figura 2 6. Mască și costume tradiț ionale tribale

B) Conservarea meșteșugurilor și a tehnicilor tradiționale

Cerdeira Village Art & Craft – Cerdeira, Portugal ia

Satul p ortughez Cerdeira este cunoscut pentru cultura plantelor medicinale, apicultură și meșteș uguri.
Resursele zonei le -a oferit loc alnicilor posibilitatea practică rii mai mu ltor meșteșuguri precum: sculpatul
în lemn, prelucrarea fibrelor textile și olărit. Sfârșitul anilor 70’ a adus un moment de cumpănă, satul fiind
părăsit de că tre locuitori din motive sociale ș i economice.127 În prezent satul Cerdeira este restaura t
aproape în totalitate iar localnicii cu ajutorul asociaț iei Cerdeira Art & Craft , au r eușit să implementez e
un program de conservare a meseriilor me șteșugărești.
Revitalizarea satului s -a bazat pe implementarea unui tu rism creativ ce a vizat activitățile
meșteșugăreș ti.128 Asociaț ia Cer deira Art & Craft s -a implicat î n reconstruirea a peste 50 de locu ințe

125 www.jeannouvel.com/en/projects/musee -du-quai-branly/ (accesat la data 17.03 .2019)
126 www.tititudorancea.com/z/musee_du_quai_branly_paris_franta (accesat la data 16.03.2019)
127 creativetourismnetwork.org/cerdeira -village -arts-and-crafts (accesat la data 14.03.2019)
128 www.cerdeirahomeforcreativity.com/art -village (accesat la data 14. 03.2019)

– 39 –
tradiționale, fiecare urmâ nd a fi utilizate ca ateliere de meșteșug iar în anul 2017 au finalizat ș i “Școala de
Arte ș i Meserii Cerdeira ” – un spaț iu pentru predarea tehnicilor tradiț ionale locale.129 În cadrul atelierelor,
pe lângă activităț ile practi ce se mai predau și cursuri ce incl ud demonstrații, prelegeri ș i prezentă ri foto-
video – tocmai pentru ca fiecare dintre cei prezenți să fie inițiați în linia și tradiț ia cultural -artistică a zonei.
Implementarea aces tui proiect a avut scopul de a î ncuraja legătura dintre meșteș ug, artă, te hnici
tradiționale și natură – întreg procedeu realizat prin implicarea în promovarea unui turism creativ local.130

Figura 27. Satul Cerdeira Figura 2 8. Atelier de prelucrare a lemnului

MESTESHUKAR , București

Meșteshu kar este o intreprindere socială din București care lucrează la reevaluarea meseriei
tradiționale a romilor ș i care a și reuș it revalorificarea acesteia.
Produsele realizate de meș terii de la Meștes hukar , urmăresc atât reconectarea vieții umane cu
natura î nconjuratoare cât și dorința de a proteja mediul înconjurător. De altfel, munca depusă de
meșteșugari î n cadrul acestui centru , implică buna cunoaș tere a materiilor prime precum și utilizarea ș i
prelucrarea optimă a lor prin intermediul unor meșteșuguri care au supravieț uit timpului.131 Acest proiect
a pornit de la analiza unui studiu de caz pe care Romano ButiQ l -a realizat, urmărind de altfel modul de
viață al comunităților rome, meșteșugurile lor și motodele și tehnicil e lor de prelucrare. Î n urma studiului,
a apărut astfel și dorința de a ajuta ș i oferi diverse oportunităț i familiilor rome, care trăiesc în sără cie. Dat
fiind faptul că este o fuziune între designul contemporan ș i meșteș ugul și tehnicile tradiț ionale, ace st

129 transartists.org/air/cerdeira -village -art-craft (accesat la data 14.03.2019)
130 ***, The State of the Art in Creative Tourism, Centre for Social Studies of University of Coimbra, Curia, Portugal, 2017,
p. 22, 23.
131 visuell.ro/mesteshukar -butiq -2.html

– 40 –
proiect a urmă rit realizarea unui parte neriat între meșteșugari ș i tinerii designeri contemporani.132 Această
unitate a reușit să revalorizeze o serie de tradiț ii deosebite dar desconsiderate în acelaș i timp , astfel prin
aducerea l or în contemporan au apelat la relevanță și utilitate. Aceștia pastrează din tradițional doar ce
mai are sens î n prezent , în rest venind î n completare cu design -ul contemporan de produs.
Persoanele care confecționează obiectele r espective sunt foarte diferite între ele, aducând valori și
tradiții din toată țara în acest sens, î nsa ei le prezintă ca pe un tot unitar. Meșteș ugurile acestea sunt
promovate atât pe plan naț ional c ât și pe plan internațional, prin evenimente î n toată România, dar și în
unele orașe europene, pre cum Paris sau Viena.133

Ruthin Craft Centre – Centre for Applied Arts, Ruthin, Wales, UK

Centrul Ruthin Craft este destinat comunității locale, punând accentul pe activităț ile educaționale și
de agrement . Este un loc cunoscut pentru practicarea meșteșugurilor și un spaț iu în care se desfășoară
expoziții și vânză ri de produse meșteșugăreș ti realizate într -o manieră contemporană .134
Conceptul acestui proiect a urmărit relația dintre curtea interioară și mediul î nconj urăto r, astfel că,
principalul spațiu comun este curtea – crează un mediu protejat și un spațiu de tranziție î ntre interior ș i
exterior.135
În cadrul centrului se regăsesc ateliere de meșteșug, săli de lectură și curs, să li de ex poziție precum
și studiouri pe ntru artiștii rezidenț i,136 care toate acestea comunică direct cu spațiul curț ii interioare. În
acest fel, diferitele utilizări și funcț ii din cadrul acestui program, sunt într -o stransă legatură cu activităț ile
de zi cu zi ale oamenilor ce vin să practice meșteșugurile aici.

Figura 29. Centrul Ruthin Craft Figura 30. Expozitie țesă turi

132 merg.in/de -povestit/interviuri/mesteshukar -butiq -de-la-bucuresti -la-viena -5955 (accesat la data 11.03.2019)
133 cv30.co/tineri -antreprenori/andrei -georgescu -social -entrepreneur -mesteshukar -butiq (accesat la data 11.03.2 019)
134 sergisonbates.com/en/projects/centre -for-applied -arts-ruthin (accesat la data 05.02.2019)
135 hicarquitectura.com/2012/11/sergison -bates -architects -centre -fot-the-applied -arts-wales/ (accesat la data 7.02.2019)
136 e-architect.co.uk/wales/ruthin -craft-centre (accesat la data 7.02.2019)

– 41 –
De altfel, s copul acestui program a fost și este în continuare acela de a susține munca și produsele
obținule de la cei mai buni pr oducatori locali, ce nu fac decât să promoveze tehnicile tradiționale de lucru
și de asemenea să contribuie la temelia continuitătii în ceea ce privește activitățile meșteșugăreș ti.

Ansamblul Moara de Hâ rtie – Comana, Giurgiu

Centrul Moara de hartie situat in Comana, Județul Giurgiu a fost inițiat și dezvoltat î n anul 2015 de
catre Asociația “Moara de Hârtie ”. Programul urmărea formarea și educarea comunităț ii locale î n ceea ce
privește cultura populară tradițională – având ca scop readucerea ș i promovare a ocupaț iilor meșteșugărești
tradiț ionale locale , aflate pe cale de dispariț ie.137 Conceptul care a stat la baza întregului ansamblu a fost
crearea acestui centru sub forma unui “ atelier -muzeu ”.138 Complexul Moara de Hartie se bazea za pe ariile
de formare educative, de productie si vanzare . Intr -o alta ordine de idei, în cadrul acestui complex accetul
este pus atât pe păstrarea și conservarea meșteșugului câ t și pe procesul tradițional de producț ie a
obiectelor. Astfel prin acest mod se poate realiza o continuitate a tradițiilor manufacturiere româneș ti.139
Asociatia a î nceput prin realizarea și producț ia hârtiei astfel că pe parcurs “ Moara de Hâ rtie” a devenit
locul unde se poate face hârtie manual, tipare, pictură, legătorie de carte și caligrafie. Program ul este
compus și din alte ateliere de creație ce țin de practicarea meșteșugurilor românești precum ateliere de
țesut la ră zboi, prelucrarea stufului, papurei și a lemnului, olărit, ceramică și fieră rit. Acest loc numit și
datorită spiritului său “satul meșteș ugarilor ”, iși propu ne prin aducerea î mpreună a comunității locale , să
reintroducă atmosfera satelor din trecut, să inspire și să arate publicului că meșteșugurile tradiționale pot
avea un loc al lor în prezent precum și acestea, pot supraviețui și într-un secol al vitezei.140
Figura 31. Atelier de fieră rit Figura 32. Curs de țesut la ră zboi

137 satulmestesugurilor.ro/despre -proiect (accesat la data 03.04.2019)
138 moaradehartie.ro (accesat la data 03.04.2019)
139 moaradehartie.ro/asociatia -moara -de-hartie (accesat la data 06.0 3.2019)
140 cotidianul.ro/moara -de-hartie -din-satul-mestesugurilor (accesat la date de 11.03.2019)

– 42 –
III. MARAMUREȘUL DE MÂINE

Substanța acestui capitol, urmărește să atingă și să răspundă la trei obiective ce se canalizează pe
continuitate, responsabilitate ș i conservare. Titlul “ Maramureșul de mâ ine” este folosit î n sens metaforic
pentru a face o introduce re în abordarea proiectului de diplomă, pe care î l consider o posibilă strategie în
ceea ce priveș te continuitatea practică rii meșteșugurilor tradiț ionale. Prin această sintagmă am urmărit să
îmi expun perspectiva asupra unui scenariu prin care procedeele și tehnicile tradiț ionale d e prelucrare pot
fi accesibile ș i viitoarelor generaț ii.

1.1 Proiect de Diplomă : Centru de formare în artă și meșteșuguri tradiț ionale
Amplas amentul ales are o arie de desfășurare de 5.600 mp și se situează într-o zonă relativ nouă a
orașului, tangențială – către nord – centrului istoric din Baia Mare.
Terenul se află într -o zonă intens tranzitată de comunitatea locală – ce este împărțită pe mai multe
categorii de vârste – datorită faptului că situl se învecinează cu o zonă de loc uit, Parcul Tineretului precum
și cu diverse instituții culturale sau de învațămâ nt. Studiul acestei z one a relevat faptul că situl ales se află
într-un punct important al un ui bogat traseu cultural al oraș ului.
Prin valorificarea sitului ales reușim să co mpletăm un traseu cultural, care în momentul de față este
întrerupt excat î n aria acestei zone . Mai m ult de atâ t valorificarea terenului prin int ermediul temei pe care
doresc să o abordez în cadrul Proiectului de Diplomă , poate genera un major nod de legat ură între galerii
de artă, instituț ii cul turale – care expun sau conservă arta tradițională sau conte mporană – și centrul propus
(Centru de formare în artă și meșteșuguri tradiț ionale). Printre importante le institu ții și puncte culturale
care sunt incluse în traseul cultural la care facem referire ș i care de asemenea sunt ș i cele mai apropiate
de situl ales menționăm următoarele: M uzeul satului (1984), Muzeul de Etnografie și Artă Populară
(1971), Complexul Expoziț ional Colonia P ictorilor (anii 1900) , Liceul de Artă (1961), Muzeul Județ ean
de Istorie și Arheologie (fosta monetărie a oraș ului – 1734), Teatrul de Dramatic (1956) ș i Galeria de Artă
Millennium I.

În urma studiilor realizate consider că propunerea unui c entru de formare în artă și meșteșuguri
tradiț ionale, ar completa acest traseu cultural ș i ar avea un impact pozi tiv asupra comunităț ii interesate de
arta și meșteșugurile locale dar mai cu seamă de tehnicile și procesul tradiț ional de realizare a acestora.
Acest impact la care facem referire s e leagă de faptul că atât publicul larg cât ș i comunitatea locală ar avea

– 43 –
ocazia să parcurg ă în cadrul centrului, un “ drum iniț iatic”: de la observarea unui “ obiect ” până la a
cunoaș te și experimenta complexitatea procesului meșteșugă resc prin diferite met ode și tehnici
tradiț ionale de lucru. Prin activitatea acestui centru fiecare vizita tor va trece de la statutul de “ observator”
la cel de “ meșter”.
Conservarea tehnicilor și metodelor tradiționale de prelucrare î n cadrul ateliere lor de meșteș ug, ar
oferi continuitate activităților meșteșugărești, meșterilor populari precum ș i a tradițiilor ș i obiceiurilor.
Astfel că prin acest mod putem să depășim contextul în care ne rezumă m la conservarea stict a
“obiectului ”.
Centru l de formare în artă și meșt eșuguri tradiționale este un spaț iu interactiv, un punct de interes
pentru publicul l arg, pentru meșteșugari cât și pentru tineri dornici să învețe practicarea meșteșugurilor
străvechi.

3.2 Concluzii

Până în momentul de față au exi stat multe muzee și instiș utii culturale care , au reușit să păstreze ș i
să conserve valorile noastre material e culturale, însa cel puțin în România întâlnim foarte puț ine cent re
care au readus vechile ocupații meșteșugărești, conservând astfel tehnicile și metodele tradiț ionale de
prelucrare.
Existența acestor centre de meșteșugărit este întâlnită î ntr-o proporție foarte redusa în țara noastră. Chiar
dacă în unele județe sau localităț i au fost implementate astfel de programe, județul Maramureș nu
beneficiază de nici un centru pentru meșteșugari, care să aibă ca scop atât recuperarea meșteș ugurilor
tradiț ionale locale , păstrarea lor câ t și conservarea procedeelor tradiț ionale de lucru . Prin urmare toa te
valorile locale sunt supuse într -un ritm alert dispariț iei.
În ceea ce priveș te recuperarea valorilor materiale și spirituale precum ș i a meșteșugurilor
tradiț ionale din Maramureș, etnograful Dorin Ștef susține î n lucrarea Maramureșul – Între tradiție și
inovaț ie că întreaga zonă a Maramureș ului, nu trebuie privată de tehnolo gie ș i de idea de modernitate ci ,
în egală masură, valorile tradiț ionale ale acestui loc tr ebuie păstrate ș i promovate.141 Acest lucru poate fi
realizat prin conservare a acestora în cadrul unor instituț ii sau centre de specialitate, care să dea ocazia
vizita torilor să îți cunoască rădă cinile , să interacționeze cu semenii, să î nvețe, să se infor meze cu privire
la trecutul strămoșilor săi și în final trecâ nd de la simpli observator i la “meș teri”, să își recapete identitatea.

141 Dorin Ștef, Maramureșul – Între Tradiție și Inovaț ie, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013, p. 7.

– 44 –
De asemenea, Dorin Ștef completează această afirmație susținând că pentru a ne putea recupera valorile
material e și spirituale, alegerea conservă rii nu trebuie să fie catalogată drept un moft ci mai degrabă trebuie
sa fie o responsabilitate în rândul societăț ii umane.142
Prin urmare propunere unui Centru de formare în artă și meșteșuguri tradiț ionale , poate constitui
un anumit pu nct de plecare în vederea recuperă rii vechilor meșteșuguri tradiț ionale și respectiv oferirea
unei continuităț i a acestora prin con servarea tehnicilor străvechi de lucru ș i prelucrare.
În implementarea acestui Centru de formare în artă și meșteșuguri tradiționale, alegera orașului
Baia Mare reprezintă un plus deoarece în județ ul Maramureș, Baia Mare este un important centru
economic, educațional ș i cultural , ce este într-o continuă evoluție ș i dezvoltare. Prin adoptarea acestui t ip
de program î n zona relativ nouă a oraș ului, ce se învecinează cu unităț i de locuire, Parcu l Tineretului,
centrul istoric precum și diverse instituții ș i centre culturale, consider că situl ales pentru a putea pun e
temelie proiectului de diploma, deț ine toate atu urile și calitățile necesare. Mai mult decat atât datorită
fluxurilor mari de circulație auto și pietonală dimprejurul zonei cât și poziț ionarea terenului pe bogatul
traseu cultural, face ca acest loc prin abordarea proiectului de diploma, să devină un important no d cultural
și turistic.
Atât prin studiul temei de față cât ș i prin interm ediul proiectului de arhitectură, am militat să
readuc meșteșugurile tradiț ionale de mult uitate , cu scopul conservării tehnicilor și metodelor tradiț ionale
de lucru cât și să recreez acea l egatură între natură, om și cultură care s -a pierdut î n timp. Prin
implem entarea acestor lucruri, am urmărit ca atât spațiile interioare ce îmi definesc programul cât și
spațiile exterioare din jurul centrului să fie conectate între ele însă, în acelaș i tim p fiecare spațiu în parte
să dețină propriul specific ș i propria individualitate.
Din perspectiva mea , pentru a ne recâștiga valorile ș i a ne recupera identitatea , trebuie să învățăm
să ne prețuim zestrea oferită de strămoș ii noștri dar și să ne propunem de a o tra nsmite mai departe
generațiilor viitoare. Î n acest fel reușim să constientizăm cu adevarat că valorile culturii noastre materiale
și spirituale sunt irep etabile. D e asemenea , consider că prin acest mod putem da dovadă de respect față de
trecut, cultură ș i valori, de ocupațiile meșteșugărești, de meș terii populari precum și de munca lor depusă
vreme de multe secole .

142 Ibidem, p. 8.

– 45 –
Listă figuri

Figura 1 . “Epopeea lâ nii” – pictură pe pânză – pictor Aurel Dan 2
Sursa: ***, Centrul Artistic Baia Mare “ Anuala Artelor ”, 2011, p . 23.
Figura 2. – Tăierea lemnului – 12
Sursa: Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p . 35.
Figura 3. – Poartă tradițională din Sâ rbi, 1997 – 13
Sursa: Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara L emnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 111.
Figura 4 . – Prelucrarea lemnului – 13
Sursa: Dan Dinescu, Ana Bârca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p . 35.
Figura 5 . – Troita din Barsana – 13
Sursa: ***, “Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei” Ediția a -II-a – album realizat
de Consiliul Județean și Muzeul Județean Maramureș, E ditura Proema, Baia Mare, 2003, p . 122.
Figura 6 . – Planul unei gospodarii cu “ curte dubla ” Cupseni, Maramures – 14
Sursa: Valer Butur ă, Etnografia Poporului Roman, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978 , p. 74.
Figura 7. – Ansamblul unei gospodă rii tradiț ionale maramureș ene – 14
(Desen – Gospodărie din satul Oncești, Maramureș – Arhiva de relevee DITACP/UAUIM
Sursa: Grupul Rural al O.A.R – Ghid de Arhitectură pentru încadrarea î n speci ficul
local din mediul rural – Țara Maramureș ului, Bucureș ti, 2017, p . 17.
Figura 8. – Casa Berciu din C ălinesti, Maramureș – 16
Sursa: Mihai Dăncuș, Muzeul etnografic al Maramuresului , volum editat de Muzeul Maramureșului,
Sighetul Marmației, 2000 , p. 59.
Figura 9. – Tipuri de șindrilă – 18
Sursa: Cristea George, În țara bisericilor de lemn, Editura Mitropoliei Ardealului Sibiu, Sibiu, 1989, p. 20
Figura 10. – Tipuri de îmbinare a bârnelor în construcțiile de lemn – 18
Sursa: Cristea George, În țara bisericilor de lemn, Editura Mitropoliei Ardealului Sibiu, Sibiu, 1989, p. 21
Figura 11. – Unelte folosite în prelucrarea lemnului – 20
Sursa: Dăncuș Mihai, Zona etnografică Maramureș, Editura Sport -Turism, București, 1986 , p. 52.
Figura 12. – Poartă și detalii realizate de meșterul Toader Bârsan din Bârsana – 20
Sursa: Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 109.
Figura 13. – Meșter cojocar Dumitru Bogaldea de pe Valea Izei, Maramureș – 22
Sursa : radulazar.blogspot.com
Figura 14. – Măști tradiționale maramureșene realizate de meș terul popular Vasile Șușca din Săcel – 22
Sursa : adypetrisor.blogspot.com/2010/10/vasile -susca -mester -pupular -maramures
Figura 15. – Daniel Leș, artist ceramist și meșter popula r în ceramică figurativa – 23
Sursa : www.casaolarului.ro

– 46 –
Figura 16. – Casă tradițională, Vadu Izei, 1984 – 27
Sursa : Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 119.
Figura 17. – Case noi, Maramureșul Istoric, 2016 – 27
Sursa : Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 105.
Figura 18. – Amestec de culori și stiluri – 28
Sursa : Florin Andreescu, Maramureș – Lume veche, lume nouă , Editura Ad Libri, Bucuresti, 2014, p. 50.
Figura 19. – Interior casă tradițională , camera bunicii – 29
Sursa : Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 118
Figura 20. – Interior casă nouă, familia Ion, 2006 – 29
Sursa : Dan Dinescu, Ana Bâ rca, Maramureș – Țara Lemnului , Editura Ad Libri, Bucureș ti, 2006, p. 106
Figura 21. – De la o generație la alta – 30
Sursa : Ortansa Dogaru, Ornamentele ș i croiul costumului din Maramureș , Centrul jude țean
de îndrumare a creaț iei populare, 1976, p. 64.
Figura 22 . – Prezentul prin ochii „altuia ”– 30
Sursa: Florin Andreescu, Maramureș – Lume veche, lume nouă , Editura Ad Libri, Bucuresti, 2014, p. 6.
Figura 23. – Interior locuință populară – 34
Sursa: https://www.baiamare.ro/ro/
Figura 24 . – Expoziție de obiecte ș i unelte – 34
Sursa: etnografie -maramures.ro/expozitii/
Figura 25. – Spatiu expoziț ional – 38
Sursa: https://blog.breslo.ro/vizita -la-muzeul -quai-branly
Figura 26. – Mască și costume tradiționale tribale – 38
Sursa: https://blog.breslo.ro/vizita -la-muzeul -quai -branly
Figura 27 . – Satul Cerdeira – 39
Sursa: creativetourismnetwork.org/c erdeira -village -arts-and-crafts
Figura 28 . – Activități î n cadrul atelierului – 39
Sursa: creativetourismnetwork.org/c erdeira -village -arts-and-crafts
Figura 2 9. – Ruthin Craft Centre – 40
Sursa: ellulceramics.com/exhibitions/current -outlets/ruthin -craft-centre
Figura 30 . – Expoziție de țesă turi – 40
Sursa: laurathomas.co.uk/blog
Figura 31 . – Atelier de f ierărit – 41
Sursa : www.moaradehartie.ro
Figura 32 . – Curs de țesut la ră zboi – 41
Sursa : www.moaradehartie.ro

– 47 –
Bibliografie
1. ***, Maramureș – Tezaurul din centrul Geografic al Europei, ediția a -II-a – album editat de
Consiliul Județean și Muzeul Județean M aramureș, Baia Mare 2002 -2003, E ditura Proema, 2003 ;
2. ***, 680 de ani de istorie Baia Mar e / 80 de ani de istorie Rotary – Clubul Rotary Baia Mare;
Arhivele Naționale -Direcția Județeană Maramureș; Muzeul Județean de Is torie și Arheologie
Maramureș, E ditura Proema, 2009 ;
3. ***, Anuala Artelor – Centrul artistic Baia Mare, Editura Eikon, Baia Mare, 2011 ;
4. Andreescu, Florin, Maramureș – Lume veche, lume nouă , Editura Ad Libri, Bucuresti, 2014 ;
5. Bratu, Anca, Pictură murală maramureșeană – Meșteri zug ravi și interferențe stilistice, Bucureș ti,
Editura ACS, 2015 ;
6. Bernea, Ernest, Maramureșul – Țară românească, Editura Predania, Bucuresti, 2012 ;
7. Butură , Valer, Etnografia Poporului Româ n, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978 ;
8. Ciocan, Janeta , Coman, Mirela , Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale județului
Maramureș , Edituta Galaxia Gutenberg, Târgu -Lâpuș , 2016 ;
9. Cristea, George, În țara bisericilor de lemn , Editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989 ;
10. Dăncuș , Mihai, Zona etnografică Maramureș , Editura Sport -Turism, Bucureș ti, 1986 ;
11. Dăncuș , Mihai, Muzeul Etnografic al Maramureș ului – Valori ale culturii populare maramureș ene,
volum editat de Muzeul Maramureșului, Sighetul Marmaț iei, 2000 ;
12. Dinescu, Dan și Bârca, Ana, Maramureș – Țara Lemnului , Bucureș ti, Editura Ad Libri, 2006 ;
13. Dogaru, Ortansa, Ornamentele și croiul costumului din Maramureș, Centrul jude țean Maramureș ,
Baia Mare, 1984;
14. Draguț , Vasile, Arta gotică î n Romania , Editura Meridiane, Bucureș ti, 1979 ;
15. Filipaș cu, Alexandru, Istoria Maramureș ului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997 ;
16. Lozu, Constantin, Ioan, Maramureș ul istoric: despre lupta pentru păstrarea demnității și legii
strămoșeș ti, Editura Vicovia, Bacau, 2012 ;
17. Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș , Editura Proema, Baia Mare, 2007;
18. Marchiș , Ioan, Nodul dacic , Editura Eikon, Cluj Napoca , 2014 ;
19. Nistor, Francisc Iarna Maramureșeană , Editura Sport -Turism, București , 1981 ;
20. Nistor, Francisc, Arta lemnului î n Maramureș , Editura I.P Artă Grafică, Bucureș ti, 1980 ;
21. Ștef, Dorin si Mariș , Stefan, Maramureșul între tradiție și inovaț ie, Editura Etnologica , Bucureș ti,
2016 ;
22. Ștef, Dorin , si Oloș , Ana, Maramureș – A cultural brand name , Editura Corneliu s, Baia Mare, 2008 ;

– 48 –
Webografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/MaramuresC8%99
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_de_lemn_din_Maramure%C8%99
https://www.scribd.com/document/114558577/Peisaje -Etnografice -Din-Romania
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/zona -etnografica -maramures -32191.html
https://www.oar.archi/despre -oar/ghiduril e-de-arhitectura -pentru -incadrarea -in-specificul -local -din-mediul -rural
 ghid_de_arhitectura_tara_chioarului_pdf_1510849069
 ghid_de_arhitectura_tara_lapusului_pdf_1510849209
 ghid_tara_maramuresului_pdf_1510849501
 ghid_de_arhitectura_tinutul_codrului_pdf_1510850385
https://www.igloo.ro/casa -cu-sura-de-paie-intre-trecut -si-viitor/
https://www.igloo.ro/reabilitarea -caselor -traditionale -din-maramures/
http://www.mentor -construct.ro/blog/126/arhitectura -si-gospodaria -traditionala -din-tara-maramuresului
https://coltulcultural.wordpress.com/2013/12/12/interiorul -caselor -traditionale -din-maramures -valorificare –
muzeala -si-turist ica-partea -1/
http://www.romanianmonasteries.org/ro/maramures/maramures -traditii
http://www.emaramures.ro/traditie -arhitectii -si-autoritatile -locale -maramuresene -se-lupta -cu-ideile -localnicilor –
despre -modernism -pentru -a-nu-pierde-de-tot-arhitectura -traditionala -video/
https://issuu.com/beniaminopisati/docs/maramures
http://www.radiocluj.ro/2018/10/10/arhitectura -maramuresului -intre-traditional -si-modern/
https://adevarul.ro/locale/baia -mare/tehnici -construire -acaselor -taranesti -maramures -acoperisul -trei-mai-inalt-
decat -peretii -1_598b01e75ab6550cb8dd695f/index.html
http://arhitectura -1906.ro/2016/10/tracing -a-sacred -building -tradition -wooden -churches -carpenters -and-founders –
in-maramures -until-the-turn-of-the-18th-century/
https://issuu.com/explore -maramures/docs/et_brosura_mm_28oct_print_preview
http://www.romania -travel -guide.com/atractii/religioase/bisericile -de-lemn -din-maramures.html
http://paginadefolos.blogspot.com/2008/06/maramure -descriere.html
http://www.ilovemaramures.com/maramures -arta-traditii -obiceiuri/
http://www.complexlostrita.ro/blog/maramuresul -tara-a-lemnului -a-pitorescului -si-a-ospitalitatii.html
http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Judetul -Maramures14.php
https://www.casaolarului.ro/vizite_Atelier.html
http://amfostacolo.ro/ im.php?id=35804
https://adevarul.ro/locale/baia -mare/maramures -ramane -enigma -istorici -etimologia -numelui -inca-necunoscuta –
1_50efd97f56a0a6567e69509a/index.html
https://biblioteca.regielive.ro/referate/turism/obiective -turistice -in-maramures -52920.html

– 49 –
biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turism -rural -maramures -31930.html
www.referatulmeu.eu/referate/referate -turism/turismul -maramures
www.e -antropolog.ro/2012/10/baia -mare -ieri-si-azi/www.sighet247.ro/s/municipiul -baia-mare -scurt -istoric/
coltulcultural.wordpress.com/2013/01/30/baia -mare -atunci -si-
doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/geografie/C raciun_Ileana_RO.pdf
www.visitmaramures.ro/index.php?task=page&page=Masks
www.hoinariromani.ro/20 17/01/la -olarit -in-tara-oasulu
http://world toptop.com/musee -du-quai -branly
https://www.et nografie -maramures.ro/expozitii
http://www.creativetourismnetwork.org/c erdeira -village -arts-and-crafts

Acasă

https://www.laurathomas.co.uk/blog/indian -threads -textile -inspirations -ruthin -craft-centre -24-nov-2018 -27-jan-
2019
http://www.ellulceramics.com/exhibitions/current -outlets/ruthin -craft-centre
www.cotidianul.ro/moara -de-hartie -din-satul -mestesugurilor
sergisonbates.com/en/projects/centre -for-applied -arts-ruthin
satulmestesugurilor.ro/despre -proiect (accesat la dat a 03.04.2019)
https://da.zf.ro/dupa -afaceri/internationala
http://visuell.ro/mesteshukar -butiq -2.html
www.jeannouvel.com/en/projects/musee -du-quai-branly/ (accesat la data 17.03.2019)
blog.breslo.ro/vizita -la-muzeul -quai-branly (accesat la data 03.04.2019)
www.cjmaramures.ro/caiet/caietul5/mobile/index (accesat la data 12.02.2019)
https://www.academia.edu/35510623/Me%C5%9Fte%C5%9Fuguri_tradi%C5%A3ionale_din_%C5%A2ara_Mar
amure%C5%9Fului_Traditional_handicrafts_of_Maramure%C5%9F
https://www.yumpu.com/ro/document/read/10651504/35 -studiu -maramurespdf -magic -instrumente -de-
comunicare
http://www.ecomagazin.ro/mestesugurile -traditionale/
https://www.scribd.com/document/190145920/Me%C5%9Fte%C5%9Fuguri -populare
http://ccajhd.ro/serviciul -cercetare -conservare -si-valorificare/
http://www.cimec.ro/Legislatie/Legea -26-2008 -PatrimoniulImaterial.pdf
http://www.cultura.ro/unesco
https://lege5.ro/Gratuit/geytimzugq/legea -nr-26-2008 -privind -protejarea -patrimoniului -cultur al-imaterial
https://mecc.gov.md/ro/content/capitolul -viii-tehnici -si-cunostinte -legate -de-mestesugurile -artistice -traditionale

– 50 –