Manualul de curs recomandat – Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Economie interna țional ă. Probleme globale ale economiei mondiale , Editura Funda ției… [623998]

64 ECONOMIE MONDIALA

Manualul de curs recomandat – Moisuc C., Pistol L., Gurgu E.,
Economie interna țional ă. Probleme globale ale economiei
mondiale , Editura Funda ției România de Mâin e, Bucure ști, 2006

Caietul de aplica ții și studii de caz recomandat: Moisuc C.,
Pistol L., Gurgu E., Economie interna țional ă. Probleme globale
ale economiei mondiale , Editura Funda ției România de Mâin e,
Bucure ști, 2006

Obiectivul principal al cursului – Disciplina Economie
mondial ă are un rol de „interfa ță ” între disciplinele teoretice
Economie Politic ă, Curente de gândire economic ă etc. și
disciplinele de specialitate din domeniul marketing ului și tehnicilor
tranzac țiilor comerciale ( Marketing interna țional , Rela ții valutare,
Comer ț interna țional, Negocieri comerciale, Tehnici de
comercializare, de expedi ție și transport etc.).
Menirea cursului de Economie mondial ă, care se pred ă în anul I,
const ă în studierea problemelor globale ale economiei mondiale ,
preg ătind disciplinele de Marketing și Tehnica tranzac țiilor
comerciale .

Con ținutul tematic al cursului

Tema nr. 1. Economia mondial ă ca știin ță economic ă
– Teoria mondoeconomic ă: concepte, legit ăți și categorii
– Probleme metodologice ale studierii economiei int erna ționale
– Tendin țe fundamentale în economia interna țională
contemporan ă
Tema nr. 2 Economia na țional ă și economia interna țional ă.
Tipologia economiilor na ționale
– Economia na țional ă – celula de baz ă a economiei interna ționale

65 – Necesitatea obiectiv ă a încadr ării economiilor na ționale în
circuitul economic mondial
– Criterii de analiz ă comparat ă a economiilor na ționale
– Tipologia economiilor na ționale în economia interna țional ă
contemporan ă
Tema nr. 3 Ordinea economic ă interna țional ă și problemele
subdezvolt ării economice în lumea contemporan ă
– Conceptul și coordonatele ordinii economice interna ționale
– Direc țiile de ac țiune pentru instaurarea unei noi ordini
economice interna ționale
– Subdezvoltarea economic ă și dimensiunile ei calitative și
cantitative
– Condi ții și factori ai reducerii decalajelor și lichid ării
subdezvolt ării economice
– Strategii na ționale și interna ționale ale dezvolt ării economice
Tema nr. 4. Problemele globale ale economiei mondiale
actuale și crizele economice interna ționale
– Principalele probleme globale și tr ăsăturile lor de baz ă
– Teorii și modele de abordare global ă (mondial ă) a economiei
interna ționale
– Criza economic ă interna țional ă contemporan ă: dimensiuni și
genez ă
– Tipologia crizelor economice interna ționale sectoriale
Tema 5. Popula ția mondial ă și problemele dezvolt ării
economice
– Principalele tendin țe în evolu ția popula ției mondiale
– Muta ții în evolu ția structurii popula ției mondiale
– Raportul popula ție – resurse – dezvoltare
– Criza demo-economic ă
Tema 6. Agricultura mondial ă și alimenta ția în lume
– Func țiile agriculturii în lumea contemporan ă
– Structura produc ției agricole mondiale

66 – Căi și factori de sporire a produc ției agricole
– Starea alimenta ției în lume
– Criza agroalimentar ă mondial ă
– Gradul de securitate alimentar ă mondial ă
– Comer țul mondial cu produse agroalimentare
– Organisme economice interna ționale în domeniul agriculturii
Tema 7. Resursele naturale mondiale – for țe motrice și limite
ale dezvolt ării
– Resursele naturale mondiale și criteriile evalu ării lor
– Resursele naturale și cre șterea economic ă
– Criza de materii prime și resurse energetice
Tema 8. Industria mondial ă și strategii de dezvoltare
– Locul industriei în cadrul economiilor na ționale și în economia
interna țional ă contemporan ă
– Modific ări structurale în industria mondial ă
– Decalaje industriale și strategii de industrializare
Tema 9. Echilibrul ecologic na țional și mondial
– Echilibrul ecologic și criza acestuia
– Economie și ecologie. Ecodezvoltarea
– Politici ecologice na ționale și efectele lor asupra rela țiilor
economice interna ționale
– Colaborarea interna țional ă pentru protec ția mediului
înconjur ător
– Conven ții și organisme
Tema 10. Organiza ții și institu ții interna ționale
– Raportul dintre bilateralism și multilateralism în colaborarea
economic ă interna țional ă
– Multiplicarea și diversificarea organiza țiilor economice
interna ționale
– Tipologia organiza țiilor interna ționale
– Contribu ția organiza țiilor economice interna ționale la
dezvoltarea colabor ării economice dintre state

67 Tema 11. Transna ționalizarea vie ții economice. Societ ățile
transna ționale (STN) și efectelor contradictorii asupra
rela țiilor economice interna ționale
– Tendin țe în procesul transna ționaliz ării vie ții economice
– Conceptul de societate transna țional ă
– Factorii și for țele de dezvoltare a societ ăților transna ționale
– Societ ățile transna ționale – principalul vehicul al investi țiilor
interna ționale
– Indicele de transna ționalizare
– Rolul și efectele activit ății societ ăților transna ționale
Tema 12. Integrarea economic ă inter-statal ă
– Concep ții și tendin țe ale procesului de mondializare
(globalizare) a activit ății economice
– Premisele obiective ale procesului de mondializar e economic ă
– Integrarea economic ă interna țional ă: teorii, tipuri, forme
– Uniunea European ă
– România și Uniunea European ă. Asocierea și aderarea
României: prezent și perspective
– Integrarea economic ă nord-american ă (NAFTA)
– Integrarea economic ă în spa țiul ță rilor în curs de dezvoltare din
America Latin ă și Africa
– Integrarea economic ă în Zona Pacificului (APEC)

3.Bibliografie minima obligatorie

Moisuc C., Pistol
L., Gurgu E. Economie interna țional ă. Probleme
globale ale economiei mondiale , Editura
Funda ției România de Mâin e, Bucure ști,
2005.
Bal A. (coord). Economie Mondial ă, Editura ASE,
Bucure ști, 2006.
Bari I. Globalizare și probleme globale , Editura

68 Economic ă, Bucure ști, 2002.
Bondrea A.
Aurelian,
Popescu A. Ion,
Constantinescu I.
Mădălina
Globalizarea: mit și realitate , Editura
Economic ă, Bucure ști, 2004.

4.Bibliografie facultativa

I. Bari
Probleme globale contemporane , Editura
Economica, Bucure ști, 2003 .
Miron D.
Integrarea economic ă regional ă, Editura
Sylvi, Bucure ști, 2000.

Mazilu A.
Transna ționalele și competitivitatea – o
perspectiv ă est-european ă, Editura
Economic ă, Bucure ști, 1999

5.Prezentarea lec țiilor (capitolelor)

Introducere în tema tratat ă

69 Economia mondial ă este o categorie economic ă ce reflect ă o
realitate istoric ă a evolu ției unor probleme globale ale societ ății
umane pe plan atât na țional, cât și planetar, dar și a
interdependen țelor comerciale, financiare, tehnologice și de alt ă
natur ă ce iau na ștere și se dezvolt ă între ță rile lumii, în cadrul
unor mecanisme și structuri institu ționale și func ționale
interna ționale.

Concepte cheie
economie interna țional ă,
economie mondial ă
rela ții economice interna ționale
mondializare
avantaj comparativ absolut
avantaj comparativ relativ
ordinea economic ă interna țional ă
subdezvoltarea economic ă
decalaje economice
globalizare
criz ă global ă,
crize economice interna ționale
demografie
politici demo-economice
factori extensivi si intensivi de dezvoltare a agri culturii
criza agro-alimentara
cre ștere economic ă
criza resurselor naturale
politici de gestionare a resurselor naturale
dinamica și structura industriei mondiale
raportul industrie-dezvoltare
strategii de dezvoltare economic ă și industrial ă
ță ri industriale
ecodezvoltare
politici ecologice
bilateralism
multilateralism
institu ție interna țional ă,

70 organiza ție interna țional ă
Sistemul Națiunilor Unite
societ ăți transna ționale
structuri transna ționale
managementul societ ăților transna ționale
rela țiile societ ăților interna ționale
integrare economica inter-statal ă
Uniunea Europeana
aderare
institu țiile Uniunii Europene
spa țiul economic european
Acordul de Comer ț Liber Nord American
Zona de Comer ț Liber a Americilor
Cooperarea Economic ă Asia Pacific

I. ECONOMIA MONDIAL Ă CA ȘTIIN ȚĂ ECONOMIC Ă
Concept,
legit ăți
și categorii
mondo-
economice

Premisele
și procesul
form ării și
dezvolt ării
economiei
interna-În obiectul de studiu al Economiei
Interna ționale se includ: economiile na ționale,
diviziunea mondial ă a muncii, mecanismele
fundamentale și institu țiile corespunz ătoare acestora;
problemele globale care apar în diferite sfere ale
vie ții economice; inciden țele problemelor globale
asupra economiei interna ționale și a ansamblului
economiei mondiale.
Economia mondial ă este expresia unui sistem
de interdependen țe. Economiei mondiale îi este
proprie concuren ța.
În diferitele zone ale economiei mondiale se
remarc ă o alternare a fazelor de expansiune și a
celor de recesiune. Economia mondial ă este
eterogen ă.
Dintre premisele form ării și dezvolt ării
economiei interna ționale men țion ăm: dezvoltarea
factorilor de produc ție; apari ția pie ței mondiale;
economia deschis ă orientat ă c ătre pia ță ; saltul de la
nivelul micro-economic la cel macroeconomic și la
cel mondoeco-nomic.

71 ționale

Compo-
nentele de
baz ă ale
economiei
interna țio-
nale ca
sistem
mondial

Metodolo-
gia econo-
miei inter-
na ționale
ca știin ță .

Stadiile mondializ ării economiei:
mondializarea prin comer țul exterior; tendin ța de
echilibrare a balan țelor comerciale;
transna ționalizarea; puternica integrare a activit ății
economice la scar ă planetar ă; tendin ța de
globalizare a economiei.
Economia interna țional ă este un sistem alc ătuit
din componente fundamentale – economiile
na ționale, societ ățile transna ționale, organiza țiile
economice inter-statale – și elemente derivate, de
conexiune : diviziunea interna țional ă a muncii,
rela țiile economice interna ționale, ordinea economic ă
interna țional ă, problemele globale și solu ționarea lor.
Determinate de primele, acestea din urm ă, la rândul
lor, le influen țeaz ă dezvoltarea.
Cercetarea economiei interna ționale necesit ă
urm ărirea evolu ției istorice reale a fenomenelor și
reflectarea lor adecvat ă.
Cercetarea se face pe baza analizei și sintezei.
Pe baza analizei, p ărțile constitutive ale economiei
inter-na ționale sunt, mai întâi, descompuse în
elemente componente, ceea ce permite separarea
esen țialului de neesen țial, pentru ca, în cele din urm ă,
prin sintez ă, unitatea întregului s ă fie ref ăcut ă
Un rol deosebit în evaluarea economiei
interna ționale îl au studiile de conjunctur ă
economic ă interna țional ă și compara țiile
interna ționale.
Compara țiile interna ționale stabilesc m ăsura
dezvolt ării, permit fiec ărei ță ri s ă se edifice asupra
locului pe care-l ocup ă în economia mondial ă, s ă-și
elaboreze o ordine de priorit ăți, o strategie adecvat ă
de dezvoltare.
Principalele tendin țe și caracteristici ale
economiei interna ționale :
• ță rile dezvoltate trec din era geopolitic ă în
era geoeconomic ă;
• intensificarea competi ției pentru tehnologiile
de vârf;
• competenta ecologic ă;

72 • transna ționalitatea;
• concentrarea aten ției asupra produc ției
flexibile;
• modificarea priorit ăților politicii economice.
II. ECONOMIA NA ȚIONAL Ă ȘI ECONOMIA
INTERNA ȚIONAL Ă
Necesitatea
obiectiv ă a
partici-
pării
statelor la
schimburi le
economice
inter-
na ționale

Tipologia
economiilor

Economia na țional ă este o entitate rezultat ă
din dezvoltarea schimbului reciproc de activit ăți
între membrii unei comunit ăți umane, pe ansamblul
teritoriului unui stat.
Performan ța unei economii na ționale este
condi-ționat ă într-o m ăsur ă însemnat ă de
participarea sa la circuitul economic mondial, la
afacerile interna ționale. Retragerea, prin absurd, a
unora dintre economiile na ționale din circuitul
economic mondial ar însemna o întoarcere la
primitivism.
Criterii și indicatori de analiz ă comparat ă a
economiilor na ționale :
– indicatori de dinamic ă;
– indicatori de nivel economic;
– indicatori de structur ă;
– indicatori ai poten țialului economic absolut;
– indicatori ai poten țialului economic relativ;
– indicatori tehnico-calitativi și de eficien ță .
Pentru o just ă comparare interna țional ă a
statelor lumii nu este recomandat ă folosirea unui
singur indicator, oricât de important ar fi el,
deoarece s-ar putea ajunge la o imagine neconform ă
cu realitatea.
Printre cele mai frecvente criterii de grupare a
economiilor na ționale sunt:
– gruparea după poten țialul economic;
– gruparea dup ă nivelul de dezvoltare
economic ă;
– gruparea dup ă mecanismul economiei
na ționale;
– gruparea dup ă nivelul calit ății vie ții;

73
Avantajul
comparativ – gruparea dup ă criteriul financiar.
Avantajul comparativ este un principiu, o
teorie cu privire la rolul comer țului exterior în
dezvoltarea ță rilor partenere la schimburile
interna ționale.
Avantajul comparativ absolut presupune c ă
spe-cializarea interna țional ă a unor ță ri are ca efect
ob ți-nerea acelor bunuri re ținute spre a fi produse de
ea cu costuri mai mici. Exportul acestor m ărfuri
poate s ă asigure aducerea în țar ă a altor bunuri, care,
dac ă ar fi produse de întreprinderi autohtone, ar
avea costuri mai mari. Principiul este cunoscut și ca
teorie a costurilor comparative absolute (A. Smith) .
Avantajul comparativ relativ presupune c ă
fiecare țar ă se specializeaz ă în producerea și exportul
acelor bunuri pe care le produce cu costuri relativ
mai sc ăzute, cu sacrificarea unor șanse mai pu ține și
a c ăror eficien ță este relativ mai mare, comparativ cu
aceea a altor ță ri. Invers, fiecare țar ă va c ăuta s ă
importe acele bunuri pe care le produce la costuri
mai mari, a c ăror eficien ță este relativ mic ă,
comparativ cu aceea a altor ță ri (David Ricardo).

III. ORDINEA ECONOMIC Ă INTERNA ȚIONAL Ă
ȘI PROBLEMELE SUBDEZVOLT ĂRII ECONOMICE
ÎN LUMEA CONTEMPORAN Ă
Caracterul
multidi-
mensional
al ordinii
economice
interna ți-
onale

Ordinea economic ă interna țional ă reflect ă:
structurile de baz ă ale economiei mondiale, tipurile de
specializare economic ă interna ționala, mecanismele
comerciale, mecanismul pre țurilor, mecanismul
monetar și financiar interna țional, raportul de for țe
social-politic interna țional, caracterizând starea
calitativ ă a economiei mondiale în raport cu
elementele pe care le reflect ă.
Subdezvoltarea economic ă și dimensiunile ei
cantitative și calitative :
– nivel de trai și de via ță sc ăzut, concretizat în
sărăcie absolut ă;

74

Decalajele
economice
și tipologia
lor

Strategii și
programe
interna ți-
onale de
colaborare
pentru
dezvoltarea
economii-
lor sub-
dezvoltate – stare precar ă de s ănătate a popula ției;
– grad redus de asigurare a educa ției, a servi-
ciilor sociale în general;
– limitarea libert ăților individuale și colective;
– neputin ța popula ției de a-și decide și
controla propriul destin.
Subdezvoltarea este una din problemele
globale ale economiei mondiale.
Decalajele economice sunt discrepan țele
cantitative și calitative între nivelurile de dezvoltare
economic ă a ță rilor, m ăsurate prin compararea unor
indicatori macroeconomici ca: PIB, PNB/loc.,
structura de ramur ă a economiei, ponderea
diferitelor ramuri în formarea PIB, produc ția și
consumul/loc., structura comer țului exterior.
Tipologia decalajelor economice :
– decalaje cantitative – valori absolute, între
di-feri ți indicatori compara ți;
– decalaje calitative – reliefate prin compara ții
structurale;
– decalaje absolute – caracterizate prin
diferen ța în m ărime absolut ă între indicatorii de
nivel;
– decalaje relative – manifestate prin deosebiri
comparabile în privin ța ponderii și ritmurilor
înregistrate de indicatorii macroeconomici utiliza ți.
Strategii na ționale de dep ăș ire a
subdezvolt ării economice:
– dezvoltarea agriculturii în corela ție cu
promo-varea unor politici de industrializare a
produselor agricole;
– promovarea în întreaga economie na țional ă a
progresului tehnico- știin țific, a investi țiilor și inova-
țiilor ;
– formarea cadrelor calificate și înalt speciali-
zate în concordan ță cu nevoile economiei și cu ten-
din țele de perspectiv ă din știin ță și tehnic ă;
– formarea capit alului și realizarea de

75 investi ții.
Lichidarea subdezvolt ării implic ă: investi țiile
str ăine directe de capital ale societ ăților
transna ționale (STN); realizarea transferului de
tehnologie, de experien ță de management, produc ții
mai mari de export etc.

IV. GLOBALIZAREA ECONOMIEI INTERNA ȚIONALE
CONTEMPORANE
Factorii
determi-
nan ți ai
procesului
de globali-
zare

Probleme
globale și
modele
mondiale de
abordare și
solu ționare
a lor

Dimensi-
unile crizei
globale a
economiei Globalizarea poate fi definit ă ca procesul deo-
sebit de dinamic al cre șterii interdependen țelor
dintre statele na ționale, ca urmare a extinderii și
adâncirii leg ăturilor transna ționale în sferele vie ții
economice, politice, sociale și culturale, având drept
implica ție faptul c ă problemele devin mai curând
globale decât na ționale, cerând la rândul lor o
solu ționare global ă.
Factori determinan ți ai globaliz ării: evolu țiile
rapide în domeniul tehnologiilor, extinderea
cooper ării la nivel de corpora ții, expansiunea
turismului interna- țional, tendin țele de liberalizare
în numeroase domenii.
În contextul adâncirii interdependen țelor state-
lor, au ap ărut probleme noi cu caracter global , cu
efecte negative asupra tuturor ță rilor lumii. Printre
aceste probleme men țion ăm: materiile prime,
resursele energetice, popula ția, alimenta ția,
echilibrul ecologic, subdezvoltarea, decalajele
dintre state, dezarmarea și securitatea interna ționala.
Pentru solu ționarea acestor probleme este
necesar s ă fie promovat modele de dezvoltare
ra ționale și realiste , care s ă porneasc ă de la
utilizarea ra țional ă a resurselor, eliminând risipa,
consumurile parazitare, efectele negative ale
ac țiunii omului asupra mediului ambiant, s ă asigure
eliminarea treptat ă a marilor deca-laje actuale,
dezvoltarea echilibrat ă a fiec ărei ță ri și a economiei
mondiale în ansamblu.

76 mondiale Economia mondial ă cunoa ște o criz ă
profund ă, care cuprinde toate laturile vie ții sociale
și se manifest ă la scara întregii planete, afectând
situa ția economic ă a tuturor statelor. Este o criz ă
de sistem , care
nu-și poate g ăsi solu ții în cadrul actualelor rela ții
economice și politice interna ționale; se impun
solu ții radicale, care s ă modifice ordinea economic ă
interna țional ă.
Între cauzele crizei globale, cea principal ă
const ă în accentuarea decalajelor între ță rile
dezvoltate și ță rile subdezvoltate și în curs de
dezvoltare. Criza global ă are la baz ă cauze interne ,
specifice diferitelor ță ri și grupe de ță ri, și cauze
mondoeconomice .
Tipologia crizelor economice interna ționale
sectoriale și interdependen ța lor . Distingem:
– crize cu caracter ciclic;
– crize neciclice: conjuncturale și structurale.
Crizele structurale se grupeaz ă dup ă
urm ătoarele criterii:
– criteriul aparatului de produc ție;
– criteriul diviziunii muncii și mecanismelor
economice interna ționale;
– principiile ordinii economice interna ționale.

V. POPULA ȚIA MONDIAL Ă ȘI PROBLEMELE
DEZVOLT ĂRII ECONOMICE
Principalele
tendin țe în
evolu ția și
structura
popula ției
mondiale

Principalele tendin țe în evolu ția și structura
popula ției mondiale:
– ritmul cre șterii popula ției mondiale s-a
accele-rat de la o perioad ă la alta;
– repartizarea pe glob a popula ției este
inegal ă;
– marea majoritate a popula ției este
concentrat ă în regiunile r ămase în urm ă din punct
de vedere economic;
– ritmuri mai rapide de cre ștere se

77

Raportul
popula ție –
dezvoltare

Fenomene
și politici
demo-eco-
nomice înregistreaz ă în Africa și America Latin ă;
– mai mult de jum ătate din popula ția mondial ă
revine Asiei;
– ponderea popula ției ță rilor dezvoltate este în
sc ădere;
– cel mai sc ăzut ritm de cre ștere al popula ției
pe glob îl înregistreaz ă Europa;
Evolu ția demografic ă este influen țat ă de
urbanizare, înv ăță mânt, calorii și proteine/loc.,
popula ția activ ă în agricultur ă, industrie, construc ții,
locuin țe/familie, ocrotirea s ănătății ș.a.
Se constat ă o reducere a ratei mortalit ății pe
plan mondial, urmare a perfec țion ării for țelor de
produc ție, înso țit ă de cre șterea productivit ății
muncii și reducerea pre țurilor.
Interdependen ța popula ție-for ță de munc ă –
resursele dezvolt ării
– Raportul dintre popula ție și for ța de munc ă
este guvernat de factorii demografici, resursele
natu-rale, alimenta ția și mediul ambiant.
– Nivelul de dezvoltare al fiec ărei economii
na ționale, for ța sa productiv ă și condi țiile generale
de trai sunt puternic influen țate de efectivul,
calitatea și distribuirea for ței de munc ă pe ramuri de
activitate.
– Efectivul for ței de munc ă depinde atât de
structura popula ției, cât și de asigurarea unui
echilibru stabil și de durat ă între oferta și cererea de
munc ă.
– Calitatea for ței de munc ă se afl ă în rela ție de
dependen ță cu nivelul de instruire profesional ă.
– Distribuirea resurselor de munc ă pe ramuri,
sectoare și în profil teritorial exprim ă amplitudinea
procesului dezvolt ării economice.
Fenomene și politici demo-economice. Avem
în vedere:
– promovarea activit ăților prev ăzute prin
strate-giile interna ționale în materie de popula ție;
– acordarea de asisten ță în domeniul activit ă-

78 ților referitoare la popula ție;
– crearea condi țiilor pentru ca ță rile în curs de
dezvoltare s ă devin ă capabile s ă fac ă fa ță
problemelor proprii;
– acordarea unei aten ții particulare grupelor de
popula ție care sunt cele mai dezavantajate.

VI. AGRICULTURA MONDIAL Ă ȘI ALIMENTA ȚIA ÎN
LUME
Raportul
agricultur ă-
dezvoltare-
alimenta ție

Starea
alimenta ției
în lume. Alimenta ția în lume este asigurat ă în propor ție
de 90% de c ătre agricultur ă.
Agricultura creeaz ă locuri de munc ă pentru
popula ție, resurse de materii prime pentru industria
prelucr ătoare, resurse valutare rezultate din exportul
de produse agroalimentare sau din economisirea
valu-tei prin înlocuirea importurilor.
Agricultura men ține și asigur ă mediul
ambiant. Cre șterea și dezvoltarea ei impun
solu ționarea unor probleme majore, printre care:
– dotarea cu factori de produc ție;
– chimizarea;
– iriga țiile;
– mecanizarea;
– for ță de munc ă calificat ă.
Tendin țe și programe în dezvoltarea
produc ției agricole și alimentare:
– înf ăptuirea reformelor agrare;
– diversificarea produc ției agricole;
– cooperarea sub diverse forme;
– armonizarea intereselor na ționale cu cele
comunitare.
Caracterul global al problemei alimenta ției a
făcut s ă sporeasc ă preocuparea statelor lumii pentru
găsirea, în afara schimburilor și cooper ării
bilaterale, a unor modalit ăți și c ăi de intensificare a
colabor ării multilaterale, de institu ționalizare a
acestei cooper ări.
În pofida unor progrese înregistrate în ultimii

79

Criza agro-
alimentar ă 20 de ani, a reducerii num ărului absolut al
persoanelor care au acces insuficient la hran ă, totu și
acest num ăr r ămâne ridicat: aproximativ o persoan ă
din cinci nu se hr ăne ște suficient. Circa 2/3 din
popula ția globului, în majoritate din ță rile s ărace,
cunoa ște fenomene de foamete și subalimenta ție, în
timp ce o minoritate, situat ă mai ales în ță rile
industrializate, consum ă peste normele ra ționale.
Cauzele crizei agroalimentare : factorii
naturali, cre șterea demografic ă, starea înapoiat ă a
agriculturii în ță rile în curs de dezvoltare,
interdependen ța cu alte probleme globale, sporirea
pre țurilor la petrol, reformele propriet ății,
liberalizarea economiei ș.a.
Solu ții și c ăi de dep ăș ire a crizei
agroalimentare : dezvoltarea unei infrastructuri
agricole în ță rile în curs de dezvoltare, schimb ări
radicale în sistemul de dis-tribuire a alimentelor,
reorientarea politicilor agrare, formarea și
dezvoltarea unor deprinderi corecte de consum,
existen ța mijloacelor financiare necesare în vederea
asigur ării hranei.

VII. RESURSELE NATURALE MONDIALE
Resursele
naturale și
cre șterea
economic ă

Dinamica
resurselor,
produc ției, Cre șterea economic ă este necesar ă pentru c ă
ea d ă posibilitatea comunit ății s ă consume mai
multe bunuri și servicii, ducând astfel la
îmbun ătățirea real ă a standardelor de via ță . Cu toate
acestea, o cre ștere economic ă accelerat ă poate duce
la epuizarea resur-selor naturale și la agravarea
problemelor legate de poluarea mediului.
Resursele naturale sunt bunurile și for țele
naturii utilizate ca: mijloace de munc ă, surse de
energie, ma-terii prime și materiale, obiecte de
consum.
Resursele naturale ocup ă un loc important în
reproduc ția social ă, toate activit ățile economice
având ca punct de pornire resursele naturale.

80 comer țului
și utiliz ării
resurselor
naturale

Criza de
resurse
naturale:
cauze,
forme de
manifestare
și c ăi de
dep ăș ire Problematica resurselor naturale este deosebit de
complex ă, ridicând o serie de aspecte majore , printre
care:
• Concentrarea resurselor în anumite ță ri
presu-pune numai în unele cazuri și suprema ția
acelora și ță ri în produc ția mondial ă.
• Repartizarea inegal ă între ță ri a resurselor și
consumului de materii prime provoac ă dezechilibre,
tensiuni în via ța economic ă și politic ă
interna țional ă.
• Pentru majoritatea ță rilor în curs de dezvol-
tare, materiile prime reprezint ă principalele produse
de export.
• Produc ția și comercializarea unor importante
resurse sunt controlate de câteva monopoluri care
își impun condi țiile.
• Majoritatea ță rilor dezvoltate sunt
dependente de importul de materii prime.
Cauze ale crizei resurselor naturale: risipa de
resurse pe care o presupune cursa înarm ărilor,
stagnarea sau restrângerea activit ăților economice în
ță rile dezvoltate, diminuarea cererii de produse
industriale a ță rilor în curs de dezvoltare, noile
bariere protec ționiste ale comer țului mondial ș.a.
Forme de manifestare: relativa insuficien ță a
materiilor prime minerale și organice în raport cu
modul tehnic de produc ție; dezechilibre între
sectorul primar și cel secundar ale economiei;
dezechilibre structurale specifice pe ță ri și grupe de
ță ri; politicile monopoliste.
Căi de dep ăș ire a crizei: conlucrarea tuturor
ță rilor în descoperirea de resurse naturale; strategi i
de folosire ra țional ă și de economisire; asigurarea
comercializ ării materiilor prime la pre țuri
remuneratorii pentru produc ători și echitabile pentru
consumatori.
Politici de gestionare a resurselor naturale:
– economisirea resurselor prin promovarea

81 pro-gresului tehnic, prin perfec ționarea
tehnologiilor de prelucrare;
– intensificarea eforturilor în domeniul
cercet ă-rilor geologice;
– dezvoltarea tehnologiei extrac ției și
înnobil ării mineralelor;
– îmbun ătățirea propriet ăților unor înlocuitori
a căror producere solicit ă o cantitate mai mic ă de
energie;
– extinderea activit ăților de reciclare a
materialelor;
– măsuri economice și legislative care s ă
stimuleze prelungirea vie ții utile a bunurilor și
materialelor.

VIII. INDUSTRIA MONDIAL Ă ȘI STRATEGII
DE DEZVOLTARE
Tendin țe în
dinamica și
structura
industriei
mondiale.
Raportul
industrie-
dezvoltare

Tendin țe în dinamica și structura industriei
mon-diale:
– tendin ța de reducere a ponderii unor
subramuri în totalul valorii ad ăugate în industria
prelucr ătoare (siderurgia, derivate din petrol, hârtie
și produse din hârtie, produse metalice, textile) și de
cre ștere a ponderii altor subramuri (ma șini electrice,
produse chimice, produse de plastic etc.);
– tendin ța de reducere a ponderii ță rilor
dezvoltate în produc ția mondial ă și de cre ștere a
ponderii ță rilor în curs de dezvoltare în produc ția
mondial ă;
– tendin ța de delocalizare a unor industrii din
ță rile dezvoltate în ță rile în curs de dezvoltare.
Industrializarea rapid ă r ămâne motorul cre șterii
economice în ță rile dezvoltate (termenii de ță ri
dezvoltate și ță ri industriale sunt sinonimi), o solu ție
incontestabil ă și o cale strategic ă pentru dezvoltarea
economic ă pe termen lung a ță rilor în dezvoltare

82
Strategii
na ționale
și interna-
ționale de
industriali-
zare și res-
tructurare
a industriei (emancipare econo-mic ă = industrializare)
Strategii de dezvoltare economic ă și
industrial ă a ță rilor în curs de dezvoltare:
– dezvoltarea economico-industrial ă bazat ă pe
substituirea importurilor;
– dezvoltarea economico-industrial ă orientat ă
spre promovarea exporturilor.
Strategiile și planurile de industrializare
trebuie s ă fie elaborate pe termen lung, clar definite,
funda-mentate în primul rând pe efortul na țional
propriu.
Strategii de dezvoltare economic ă și
industrial ă la nivel subregional și interregional:
– promovarea comer țului direct între ță rile în
curs de dezvoltare;
– constituirea unor aparate institu ționale care
să permit ă consultarea și coordonarea în vederea
determi-nării unor mai bune condi ții de
achizi ționare a tehnologiilor;
– armonizarea și coordonarea politicilor
economice în domeniul industrial;
– adoptarea de m ăsuri pentru sprijinirea proce-
selor de integrare economic ă;
– încheierea de acorduri pe termen lung
privind specializarea produc ției.
Cooperarea dintre ță rile în curs de dezvoltare
și ță rile dezvoltate implic ă o serie de cerin țe, printre
care:
• consult ări asupra disponibilit ăților factorilor
de produc ție și a costurilor acestora;
• consult ări asupra posibilit ăților și condi țiilor
de investi ții;
• reamplasarea unor capacit ăți de produc ție
din ță rile dezvoltate și crearea unor noi instala ții
industriale în ță rile în dezvoltare;
• accesul ță rilor în dezvoltare la cuno știn țele

83 tehnice și tehnologice avansate.

IX. ECHILIBRUL ECOLOGIC NA ȚIONAL ȘI MONDIAL
Economie
și ecologie.
Ecodezvol-
tare

Politici
ecologice
na ționale și
efectele lor
asupra
rela țiilor
economice
interna ți-
onale

Ecodezvoltarea este o rela ție complex ă între
dezvoltarea economic ă și mediul natural , dezvoltare
bazat ă pe reconcilierea omului cu natura și cu sine
însu și, adic ă acea dezvoltare economic ă bazat ă pe
res-pectarea cerin țelor echilibrului ecologic, pe
asigurarea dezvolt ării durabile.
Ecodezvoltarea reprezint ă o nou ă strategie de
evolu ție a economiei mondiale, care are drept scop
îmbun ătățirea calit ății vie ții și protejarea naturii, în
pa-ralel cu men ținerea unor ritmuri de cre ștere
economic ă relativ înalte.
Mediul înconjur ător, ca problem ă global ă, și
mediul înconjur ător, ca problem ă na țional ă, se afl ă
într-o strâns ă interdependen ță .
Problematica ecologic ă trebuie s ă se afle în
prim-planul preocup ărilor fiec ărei na țiuni; printre
aceste preocup ări se înscriu:
• organizarea unor structuri administrative
adecvate la nivelul guvernelor, sub forma
ministerelor mediului, și apari ția și
institu ționalizarea unor organisme
neguvernamentale;
• elaborarea de norme și standarde ecologice
ridicate, pentru a asigura produse ,,curate” sub
aspect ecologic, care s ă r ăspund ă exigen țelor
consumatorilor;
• utilizarea unor instrumente economice care
să determine for țele pie ței s ă ac ționeze în scopul
protej ării și îmbun ătățirii calit ății mediului;

84

Colaborarea
interna ți-
onal ă pentru
protec ția
mediului
înconjur ă-
tor

Conven ții,
programe și
organisme
na ționale și
interna ți-
onale • favorizarea ramurilor, subramurilor,
întreprin-derilor, produselor cu grad redus de
poluare;
• influen țarea comportamentului poluatorilor
prin m ăsuri și instrumente de natur ă fiscal ă (taxe și
impozite), prin introducerea de stimulente și cons-
trângeri ecologice care s ă aib ă ca efect direct
instalarea de echipamente de control și reducere a
polu ării.
Colaborarea interna țional ă în domeniul
protec ției mediului ambiant și-a g ăsit expresia, printre
altele, în conven ții, programe și organisme na ționale și
interna ționale, conferin țe mondiale ș.a.:
– ONU – Conferin ța mondial ă de la
Stockholm din anul 1972 – Declara ția și Planul
mondial de ac țiune privind mediul ambiant.
– UNEP – Programul Na țiunilor Unite pentru
Mediu, organism coordonator al activit ăților
desf ăș u-rate în alte organisme și institu ții
specializate ale ONU – FAO, UNESCO, ONUDI,
OIM.
– Sistemul mondial de supraveghere continu ă
a mediului (GEMS).
– Sistemul interna țional de referin ță
(INFOTERRA).
– Organiza ții interna ționale
neguvernamentale.
– UICN (Uniunea Interna țional ă pentru
Conser-varea Naturii), Funda ția Mondial ă pentru
Natur ă – WWF, Greenpeace ș.a.

X. INSTITU ȚIONALIZAREA INTERNA ȚIONAL Ă
Bilateralism Bilateralismul și multilateralismul sunt no țiuni

85 și multila-
teralism în
colaborarea
economic ă
interna-
țional ă

Organiza ții
guverna-
mentale și
neguverna-
mentale
interna ți-
onale

care reflect ă parteneriatul într-un raport economic;
în via ța economic ă se întâlnesc dou ă genuri de
manifestare a bilateralit ății și multilateralit ății:
– unul, bazat pe realitatea obiectiv ă a rela țiilor
economice;
– cel ălalt, bazat pe existen ța obiectiv ă a politi-
cilor economice ale statelor.
Bilateralitatea și multilateralitatea se manifest ă
ca un mecanism care const ă în colaborare, iar
rezultatul acesteia este un câ știg economic pentru
parteneri.

Institu ția interna țional ă este un instrument
fundamental al colabor ării multilaterale.
O organiza ție interna țional ă este o asocia ție
de state, constituit ă printr-un tratat, dotat ă cu o
constitu ție și cu organe comune, având o
personalitate juridic ă distinct ă de aceea a statelor
membre. Institu ționalizarea multilateralismului ia
forme variate: unele institu ții sunt denumite
conferin țe și, de și nu sunt organiza ții interna ționale,
îndeplinesc func ții similare lor (exemplu:
Conferin ța Na țiunilor Unite pentru Comer ț și
Dezvoltare – UNCTAD, care este un organism al
ONU). Nu întotdeauna se folose ște denumirea de
organiza ție pentru institu țiile interna ționale; sunt
utilizate și denumiri ca: reuniuni, agen ții, fonduri,
centre.
Pentru determinarea con ținutului și sferei de
ac-țiune a organiza țiilor interna ționale, trebuie s ă se
por-neasc ă de la urm ătoarele criterii:
• reprezentarea pe care o realizeaz ă;
• obiectul activit ății;

86

Sistemul
Na țiunilor
Unite

Contribu ția
organisme-
lor econo-
mice inter-
na ționale la • gradul de universalitate.
Organiza țiile guvernamentale sunt create printr-
un instrument juridic care stabile ște acordul statelor
im-plicate (tratat, pact, constitu ție, cart ă etc.).
Organiza țiile neguvemamentale sau asocia țiile
interna ționale sunt institu ții create printr-o ini țiativ ă
privat ă sau mixt ă.
Toate aceste organisme promoveaz ă o serie de
programe și conven ții interna ționale în vederea
solu-țion ării și atenu ării problemelor globale,
îmbun ătățirii nivelului tehnic al produc ției, a
condi țiilor de parti-cipare la circuitul economic
mondial și la diviziunea interna țional ă a muncii,
promov ării cooper ării interna-ționale, sprijinirii
reconstruc ției economice a ță rilor cu nivel de
dezvoltare inferior.

87 atenuarea și
solu ționarea
probleme-
lor globale

88
XI. TRANSNA ȚIONALIZAREA VIE ȚII ECONOMICE.
SOCIET ĂȚ ILE TRANSNA ȚIONALE (STN) ȘI EFECTELE
LOR CONTRADICTORII ASUPRA RELA ȚIILOR
ECONOMICE INTERNA ȚIONALE
Societ ăți
multina ți-
onale și
societ ăți
transna ți-
țonale.
Tipuri,
domenii

Factorii și
pie țele de
dezvoltare
a STN

Manage-
mentul
STN

Societ ățile transna ționale (STN) sunt
societ ățile ale c ăror sedii sociale se afl ă într-o țar ă
determinat ă și care-și exercit ă activitatea în exterior
prin intermediul filialelor și sucursalelor pe care le
controleaz ă, bazate pe o strategie gândit ă la scar ă
mondial ă.
În func ție de criteriul orient ării investi țiilor de
capital se disting dou ă tipuri de structuri
transna ționale:
– structura introvertit ă, care presupune o
activi-tate orientat ă prioritar spre interior;
– structura extrovertit ă, care se formeaz ă în
condi țiile unui accent sporit pus pe activitatea
extern ă.
Domenii de activitate a STN: producerea de
calculatoare electronice, industria de software,
electronic ă industrial ă și echipament electric,
industria aerospa țial ă și de ap ărare, industria
chimic ă, industria farmaceutic ă, industria de
automobile, industria petrolului, domeniul bancar.
Factorii de dezvoltare, de cre ștere a taliei
STN:
– integrarea interna țional ă pe orizontal ă;
– integrarea interna țional ă pe vertical ă;
– conglomerarea interna țional ă.
STN tind s ă-și l ărgeasc ă continuu sfera de
domina ție, atât în interiorul ță rii de origine, cât și pe
pie țe situate în diferite alte ță ri. Orice firm ă transna-
țional ă î și desf ăș oar ă activitatea pe pia ța intern ă, în
cazul societ ății-mam ă, pe pie țe str ăine, în cazul
filiale-lor, și pe pie țe interna ționale, când au loc
schimburi între unit ățile componente și restul lumii.
În ce prive ște managementul STN , distingem:

89

Rela țiile
STN cu
statele –
gazd ă – centralizarea – tipul etnocentric de
organizare;
– descentralizarea – tipul policentric de
organizare.
STN au capacitatea de a se adapta permanent
la noi structuri organizatorice, la noi formule
manage-riale, specifice fie nu numai unei ramuri de
activitate, ci și unui anumit segment, dar și fiec ărei
etape în parte. Într-o epoc ă a inova ției organizate,
flexibilitatea și ,,managementul schimb ării” sunt
provoc ări care se ridic ă în fa ța STN.
Rela țiile STN cu țara lor de origine apar ca
rela ții între parteneri. Statul intervine pentru a
tempera politica economic ă agresiv ă a vreunei firme
na ționale.
Rela țiile dintre STN și statele pe teritoriul
cărora ele î și desf ăș oar ă activitatea (state-gazd ă)
sunt foarte complexe și diferite, în func ție de
apartenen ța statului-gazd ă la grupul ță rilor
dezvoltate sau la acela al ță rilor în curs de
dezvoltare.

CAP. XII. INTEGRAREA ECONOMIC Ă INTERSTATAL Ă
Concep ții
și factori
privind
integrarea
economic ă
interstatal ă

Literatura de specialitate confer ă no țiunii de
integrare economic ă interstatal ă numeroase sensuri,
între care:
– trecerea de la microspa ții la macrospa ții,
„crearea unor ansambluri economice tot mai
vaste”;
– absen ța discrimin ărilor, sau eliminarea
progresiv ă a discrimin ărilor, în raporturile
economice dintre diferite ță ri;
– stabilitatea și eficien ța economic ă a
rela țiilor dintre state.

Factorii determinan ți: armonizarea și
concentrarea politicilor comerciale și economice;

90

Tipuri și
forme ale
integr ării
economice
interstatale cre șterea economic ă; lichidarea subdezvolt ării,
contracararea efectelor rela țiilor externe inechitabile,
liberalizarea schimburilor.
Tipuri de integrare interstatal ă: Zona de
comer ț liber, Uniunea Vamal ă, Pia ța Comun ă și
Uniunea economic ă.
Uniunea European ă (UE)
– istoricul liberaliz ării comerciale în Europa;
– structura și institu țiile Uniunii Europene;
– politica Uniunii Europene: Politica
Agricol ă Comunitar ă, Politica Monetar ă
European ă, Politica Comunitar ă în domeniul
concuren ței, Politica Social ă Comunitar ă, Politica
extern ă și de securitate comun ă.
– preg ătirea ță rilor asociate din Europa
Central ă și de Est pentru aderarea la Uniunea
European ă.
România și Uniunea European ă. Asocierea
și aderarea României: prezent și perspective:
– principalele prevederi ale Acordului de
Asociere a României la Uniunea European ă;
– rela țiile comerciale ale României cu ță rile
membre ale Uniunii Europene;
– stadiul actual al preg ătirii României pentru
aderarea la Uniunea European ă;
– politicile sectoriale.
Integrarea în alte zone
– Spa țiul Economic European;
– Acordul de Comer ț Liber Nord American
– NAFTA;
– Integrarea Americii Latine – Zona de
Comer ț Liber a Americilor – FTAA, Pia ța
Comun ă a Americii Centrale – CACM,
Comunitatea Caraibelor – CARICOM, Zona de

91 Comer ț Liber MERCOSUR;
– Cooperarea Economic ă Asia Pacific –
APEC;
– Asocia ția Latino-American ă a Liberului
Schimb – ALALC;
– Comunitatea Economic ă din Africa de Vest –
CEAO;
– Comunitatea Economic ă a Statelor din
Africa Central ă – CEEAC.

6. Aplica ții

TESTE GRILA:
1. Categoriile mondoeconomice reprezint ă simple prelungiri
teritoriale ale unor categorii macroeconomice.
Răspuns: FALS

2. Economia interna țional ă poate fi definit ă ca totalitatea
economiilor na ționale ale statelor lumii, legate între ele prin
________________________
generate de participarea obiectiv necesar ă a statelor lumii la
diviziunea interna țional ă a muncii si circuitul economic
interna țional, bazate pe ______________________specific ă
unei anumite etape istorice și care se dezvolt ă în
contextul________________________________.
Răspuns: ansamblul relatiilor economice international e; o ordine
economica internationala; unor probleme globale si sectoriale
internationale si al unei conjuncturi economice int ernationale
date

92 3. Care dintre criteriile de analiza comparata a st atelor in
economia internationala (criterii de clasificare a statelor) reflecta
marile decalaje existente in lume si ofera elemente pentru o
strategie internationala in favoarea tarilor mai pu tin dezvoltate ?
a. criteriul mecanismului economic
b. criteriul nivelului de dezvoltare economica
c. criteriul potentialului economic
d. criteriul calitatii vietii
Raspuns: B

4. Economia na țional ă este, în acela și timp, atât o categorie
macroeconomic ă, cât și o categorie mondoeconomic ă.
Răspuns: ADEVARAT

5. O economie nationala se caracterizeaza printr-o serie de
indicatori ce o deosebesc de alte economii cum ar f i:
a. structura economiei nationale, nivelul dezvoltarii economice,
ritmul cresterii economice, pozitia geografica.
b. structura economiei nationale, extinderea schimb urilor
economice, ritmul cresterii economice, dezvoltarea fortelor
de productie.
c. structura economiei nationale, nivelul dezvoltarii economice,
ritmul cresterii economice, cota de export.
d. structura economiei nationale, extinderea schimb urilor
economice, ritmul cresterii economice, pozitia geog rafica.
Raspuns: A

6. Enumerati criteriile de clasificare a economiilo r nationale.
Răspuns:
– criteriul mecanismului economic;
– criteriul nivelului dezvoltarii economice;
– criteriul potentialului economic;
– criteriul calitatii vietii;

93 – criteriul gradului de participare la diviziunea i nternationala a
muncii;
– criteriul valutar-financiar.

7. Enumera ți tr ăsăturile esen țiale care caracterizeaz ă
subdezvoltarea economica.
Răspuns:
– nivel foarte scazut al productiei, consumului, ac umularii si
productivitatii muncii;
– calitatea vietii este puternic afectata de malnut ritie, subnutritie,
habitat precar, nivel deplorabil al asistentei medi cale si
educatiei;
– structuri economice inapoiate bazate in special p e agricultura,
industria extractiva si produse semifabricate;
– dinamica economica lenta si crestere demografica accelerata;
– excedent de forta de munca necalificata sau slab calificata;
– mecanisme economice interne dezarticulate;
– structuri sociale arhaice;
– tarile respective constituie piete de desfacere p entru tarile
dezvoltate;
– grad ridicat de indatorare fata de strainatate;
– dependenta unilaterala economica si uneori si pol itica fata de
tarile dezvoltate.

8. Ordinea economica internationala este un subsist em al
economiei internationale si are functia principala de a asigura
dezvoltarea si functionalitatea ___________ si, imp licit, a
_________________.
Raspuns:
-economiei internationale
-economiilor nationale

9. Enumerati principalele probleme globale ale econ omiei
internationale.

94 Raspuns:
– problema energiei
– problema materiilor prime
– problemele demografice si demo-economice
– problema alimentatiei in lume
– problema ecologica si a mediului ambiant
– problemele modului tehnic de productie, tipului d e crestere
economica si modelelor de dezvoltare economica
– problemele stiintei si tehnologiei, accesului la tehnologiile noi,
de varf, si transferului de tehnologie
– problemele decalajelor economice, subdezvoltarii si datoriei
externe
– problemele restructurarii diviziunii internationa le a muncii si
mecanismele relatiilor economice internationale
– problema cursei inarmarilor si dezarmarii, a rapo rturilor
politico-militare in lume
– problema democratizarii organizatiilor economice
internationale si cadrului juridic international
– problema patrimoniului comun al umanitatii

10. Ritmul cel mai inalt il cunoaste cresterea popu latiei din tarile
dezvoltate
Raspuns: FALS

11. Criza demo-economica consta in dezechilibrele s i rupturile
care au aparut intre _________, pe de o parte, si resursele de
forta de munca, resursele alimentare, de materii pr ime, de mediu
si investitii, pe de alta parte.
Raspuns: populatie

12. Raportul dintre popula ție și for ța de munc ă este guvernat de
________________________.
Raspuns: factorii demografici, resursele naturale, alimenta ția și
mediul ambiant.

95
13. F.A.O. apreciaza ca in multe zone ale lumii afl ate in curs de
dezvoltare exista o puternica criza alimentara care in mod
sintetic cunoaste urmatoarele forme de manifestare: subnutritie,
malnutritie si foamete
Raspuns: ADEVARAT

14. In ceea ce priveste raportul dintre industria p relucratoare si
cea extractiva se observa o predominare a industrie i
prelucratoare si o scadere a ponderii industriei ex tractive,
aceasta din urma producandu-se dupa revolutia indus triala si in
procesul industrializarii.
Raspuns: ADEVARAT

15. Ecodezvoltarea reprezinta o noua strategie de d ezvoltare a
economiei mondiale, care are drept scop ___________ __,
paralel cu______________________.
Raspuns: imbunatatirea calitatii vietii si protejar ea naturii;
mentinerea unor ritmuri de crestere economica relat iv inalte.

16. Cărui organ principal al O.N.U ii revine coordonarea
eforturilor tarilor membre pentru infaptuirea telur ilor social-
economice ale Cartei
a. Adunarea Generala
b. Consiliul Economic si Social
c. Consiliul de Tutela
d. Consiliul de Securitate
Raspuns: B

17. Literatura de specialitate confer ă no țiunii de integrare economic ă
interstatal ă numeroase sensuri, între care:
– trecerea de la ________________, „crearea unor
ansambluri economice tot mai vaste”;

96 – absen ța discrimin ărilor, sau eliminarea progresiv ă a
discrimin ărilor, în raporturile economice _________________;
– stabilitatea și __________ economic ă a rela țiilor dintre
state.
Raspuns: microspa ții la macrospa ții; dintre diferite ță ri;
eficien ța.