Manualele Solare Pentru Invatamantul Primar Analiza Critica

CUPRINS

Introducere

Partea I: Fundamentarea teoretică

Capitol 1. Manualul scolar

1.1 Aspecte generale

1.2 Funcțiile manualului școlar

1.3 Cerințe în elaborarea manualelor școlare

1.4 Rolul manualului școlar

1.5 Manualul școlar și relația cu alte produse/documente curricular

1.6 Relația profesor- manual

Capitolul 2. Manuale școlare alternative

2.1Aspecte generale

2.2SITUAȚIA ACTUALĂ A MANUALELOR ȘCOLARE ÎN invatamantul primar in rom ROMÂNIA

2.3Criterii pentru evaluarea manualelor alternative

2.3.1 Conținutul manualului

2.3.2Prelucrarea pedagogică

2.3.3 Forma de redactare

2.3.3.1 Organizarea

2.3.3.2 Limbajul

2.3.3.3 Linia directoare

2.3.3.4 Rezumatul

2.3.3.5 Stilul redactarii

2.3.3.6 Primele si ultimele pagini

2.3.4 Ilustrarea

2.5 Selectare unui manual

2.4.1 Macro- nivel

2.4.2 Micro-nivel

2.6 Manualul tradițional versus manualul modern

Capitolul 3. Manualul digital

3.1. Aspecte generale

3.2 Avantaje și dezavantaje

Partea a II-a: Metodologia cercetării

Ipotezele cercetării

Obiective

Eșantionul cercetării

Metodele cercetării

Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor

Scopul cercetării

Analiza și interpretarea datelor

Verificarea ipotezelor

Concluzii și propuneri/recomandări

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

PARTEA I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

Capitolul 1

Manualul școlar

Aspecte generale

Manualul școlar reprezintă un instrument cultural cu ajutorul căruia transmitem un corp de cunoștinte pentru a atinge finalitățile prestabilite. Cele mai multe dintre discursurile internaționale ale domeniului introduc o viziune bifațetată asupra acestuia:

Manualul școlar este un auxiliar pedagogic care expune în mod sistematic un număr de elemente informaționale sau o disciplină dată sub formă scrisă, corespunzând unei situații pedagogice determinate în vederea asimilării lor de către elev;

Manualul este un important instrument de politică a educației care ajută la inculcarea unui corp de cunoștințe într-o manieră durabilă și care este definit prin programe de învățământ și este sancționat de autorități.

Punctul comun al celor două orientări rezidă în încorporarea unui ansamblu de achiziții și tehnici care se exprimă în comportamentul elevilor. Este de dorit ca manualul să reprezinte un instrument de învățare, elevul reușind să achiziționeze informații esențiale, să le înțeleagă, să le aplice, să fie evaluat și să se autoevalueze, să cerceteze etc. (Trif, V., 2011, p. 121 ) .

Manualul școlare este unul dintre cele mai importante documente curriculare, alături de planul de învățământ și programa scolară, care fac parte din structura Curriculumului Național.Manualul este elaborat pe baza programei școlare – ca document reglator și constituie un instrument de implementare a curriculumului.

Daca programa scolara enumera numai temele si subtemele care trebuie transmise elevilor, în cazul manualului, continuturile sunt prezentate în mod detaliat, astfel încât, fiecare capitol este divizat în unități de conținut pentru ca elevii să nu întampine dificultăți în întelegerea cunostintelor și informațiilor care fac obiectul activității de instruire.

Pentru profesor acesta este un instument de orientare, cu un rol de ghid în proiectarea și realizarea activităților didactice.Manualul este doar unul din mijloacele didactice folosite în demersul instructive- educative. La îndemâna lui, pe lângă manualul școalar, stau si alte surse de informare: alte manuale alternative, internetul, cărți, reviste, tratate, etc., dar pentru elevi este singurul instrument important,cu ajutorul căruia el se informează și se formează.Manualul trebuie astfel elaborate încât să poată fi utilizat atât în studiul individual, cât și să poată înlocui uneori, prezența profesorului.

Manualele școalare sunt diferite față de manualele elaborate pentru profesori, numite metodici, care vizează facilitarea activităților de proiectare a obiectivelor concrete și de susținere metodologică a acestora, în context și situații diferite.(Cristea, S., 2004, p. 82 ).

Un manual bun trebuie să fie nu numai un deposit de informații, ci și un prilej de dezvoltare a gândirii și a alor capacități sau dispoziții intelectuale, voliționale, morale, estetice etc.

Funcțiile manualului școlar

Fiind un document de importanta maxima in concretizarea continuturilor invatamantului, manualului ii sunt specifice o serie de functii .

Majoritatea specialiștilor preocupați de aspectele teoretice și metodologice implicate în elaborarea-evaluarea manualului școlar au identificat nenumărate seturi de funcții atașate acestuia,a căror argumente este mai mult sau mai puțin sțiințific.

De exemplu, I. Nicola (1996, pag. 372), considera că principalele functii ale manualului sunt:

· a)      functia de informare  justificata prin faptul ca orice manual reprezinta o importanta sursa de cunoastere pentru elevi; probabil 70-80% din cunostintele dobandite  de catre acestia in procesul de instruire-invatare isi au originea in acest document, in timp ce un procent mult mai redus provine pe filiera profesorului sau al mijloacelor de comunicare in masa;

·    b   functia formativa, explicabila  prin faptul ca operand asupra continuturilor, elevii isi formeaza o serie de deprinderi de munca intelectuala, isi dezvolta structuri operatorii adaptate diverselor tipuri de continuturi, se familiarizeaza cu o serie de algoritmi care sunt valabili pentru anumite categorii de sarcini;

·     c  functia stimulativa, explicabila in sensul ca prin calitatile sale manualul poate amplifica motivatia elevilor pentru activitatea de instruire-invatare, le poate stimula curiozitatea, poate largi aria intereselor si preocuparilor pentru cunostere;

·     d.  functia de autoevaluare, deoarece manualul poate pregati elevii pentru autoeducatie ajutandu-i sa-si formeze un stil de munca individual gratie caruia sa poata dobandi pe viitor o serie de cunostinte si informatii prin efort personal.

Roger Seguin( 1989, p 22-24) consideră esențiale următoarele funcții ale manualelor:

1) functia de informare

-selectia cunostintelor trebuie  facuta in asa fel incat sa se evite supraincarcarea;

-cand se realizeaza selectia cunostintelor trebuie sa se aiba in vedere anumite reduceri, simplificari, reorganizari.

2)     functia de structurare a invatarii. Invatarea se poate realiza prin mai multe modalitati:

-de la experienta practica la teorie;

                        -de la teorie la aplicatii practice, prin controlarea achizitiilor;

                        -de la exercitii practice la elaborarea teoriei;

                        -de la expunere, la exemple, la ilustrari;

                        -de la exemple si ilustrari la observatie si analiza.

3)     functia de ghidare a invatarii care se poate realiza prin:

-repetitia, memorizarea, imitarea modelelor;

-activitatea deschisa si creativa a elevului care poate utiliza propriile sale experiente si observatii.

În funcție cu de disciplina de studiu, progresia poate fi :

mai costrângătoare ( pentru matematică, limbi străine, lectură)

mai puțin constrângătoare ( pentru textele literare, geografie, istorie).

Spreng B.( 1976) enumeră șase funcții pe care manualele trebuie să le îndeplinească:

funcția cognitivă- elevul trebuie să achiziționeze un număr de cunoștințe( cunoașterea datelor particulare, cunoașterea mijloacelor și metodelor, cunoașterea reprezentărilor abstracte);

funcția de înțelegere- elevul trebuie să mențină sensul informației într-o formă nouă;

funcția de aplicare- elevul trebuie să utilizeze datele cognitive pe care le-a învățat și le-a înțeles pentru a rezolva noile probleme;

funcția de evaluare-elevul să fie capabil să emită judecăți de valuare despre ceea ce cunoaște, înțelege, aplică etc.;

funcția de aprofundare- elevul să poată aprofunda problemele cărora trebuie să le facă față;

funcția de inventare ( invenție)- elevul să fie cpabil să inoveze.

Spre deosebire de ceilalți autori citați mai sus, F. Richaudeau ( 1979) optează pentru abordarea funcțiilor manualului pornind fie de la obiectivele generale, fie de la modurile de funcționare pedagogică.Din punc de vedere al obiectivelor generale , pot fi identificate trei perspective de tratare a problemelor cu care se confruntă manualul școlar:

construcția științifică.Manualul nu oferă doar un număr de cunoștințe, ci și o ideologie a cunoașterii( există o anumită concepție asupra importanței relative a științelor și tehnicilor, o anumită concepție istorică, o anumită concepție privind normele lingvistice care trebuie respectate etc.).Mult mai important decât cunoștințele vehiculate sunt aceste concepții care fundamentează construcția unui manual și care-l pot face să pară inadaptat la o cultură, la situația istorică sau la obiective social determinate.

construcția pedagogică.Un manual trimite la o concepție asupra comunicării adult- copil, la ideea că există un asemenea tip de învățare repetitiv sau autonom și creator etc.

perspectiva instituțională.Manulalul reflectă tipul de ierarhizare propriu graduluide autonomie lăsată celui ce predă în gestiunea activităților școlare.

Pornind de la fundamentarea pedagogică a manualului , Richaudeau distinge trei mari funcții pe care le detaliază:

funcția de informare cu tot ce implică filtrarea, culegerea de informații.

Funcția de structurare și organizare a învățării.Manualul poate propune un anumit tip de decupaj și o progresie: poate pleca de la experiența elevilor ajutând la teororie sau, ignorând-o complet pe prima, utilizează exertciții de aplicare ca instrument de control pentru achiziții.

Manualul ghidează copulul sau adultul în înțelegerea lumii exterioare.

De fapt, funcțiile manualului școlar variază în funcție de destinatarul său, de disciplină și de contextual în care se elaborează. (Trif, V., 2011, p.122-124)

1.3Cerințe în elaborarea manualelor școlare

Pentru a indeplini cu succes functiile care ii sunt specifice, manualul trebuie sa respecte o serie de cerinte care sunt grupate in trei mari categorii si anume:

a)     Cerinte de natura didactica (modalități adecvate de prezentare a informației, respectarea unui stil cognitiv adecvat vârstei etc.).

b)     Cerinte de natura igienica  (calitatea hartiei si a cernelii tipografice, lizibilitatea textului/ materialului iconografic,formatul manualului etc);

c)     Cerinte de natura estetica (calitatea ilustratiilor folosite, a tehnoredactarii, a legarii,a coloritului etc).

Rolul manualului școlar

Rolul manualului este de a prelucra conținutul în mod didactic. Manualul este organizat în părți, capitole, subcapitole și unități didactice mai mici, lecții,așezate in cea mai convenabilă ordine logică, sprijinite pe felurite elemente care să le asigure înțelegerea etc.. În ciuda unor aparențe superficiale, cum că în ansamblul cărților existente la un moment dat în societate, manualele școlare ar fi cărți minore, pedagogii fac observația inversă. Adică, ele, manualele școlare ar trebui să constituie cărțile de bază ale unui popor. Argumentul este simplu: manualele sunt singurele cărți care trebuie să fie asimilate de către absolut toți membrii societății, fapt la care îi obligă trecerea prin școală. Ca urmare, calitatea manualelor trebuie avută în vedere cel puțin la fel cât aceea a cărților care, prin conținutul lor mai elevat, se adresează unui public mai restrâns.

Evidențiind rolul manualului școlar, pedagogul Emil Planchard face următoarea remarcă semnificativă: Cartea este o cameră de provizii dar și un instrument de lucru. Ea trebuie să ofere noțiuni, să contribuie la dezvoltarea gândirii și să sugereze aplicații utilie din ceea ce s-a învățat. De aceea cartea școlară trebuie să fie, în același timp, un compediu, un syllabus sau carte de laborator și un manual de exerciții’’( p.237……poza tel , sa merg la biblio sa vad)

Autorii de manuale trebuie să dovedească anumite calități pentru a reuși să elaboreze produse de calitate:

Să fie competenți în aria disciplinară sau academică pe care o dezvoltă.

Să aibă talent de redactare, stil clar și precis.

Să posede cunoștințe de pedagogie și psihologie școlară și experiență didactică în predarea disciplinei respective.

Să identifice nevoile reale de învățare, posibilitățile și caracteristicile culturale ale publicului școlar țintă.

Să aibă capacitate de lucru și de a reveni asupra a ceea ce a elaborat.

Să fie sensibili la criticile și sugestiile altora.

Să posede competențe relaționale pentru a ține cont de imperative și nevoi date, pentru a negocia cu diverși parteneri – ilustratori, machetiști, tipografi, editori, difuzori, factori de decizie politică etc.

Autorii manualelor folosesc următoarele surse de inspirație pentru selectarea și translarea informațiilor la nivelul acestui instrument:

Experiența cognitivă și didactică proprie , acumulată în timp, în mod progresiv, printr-un întreg șir de puneri la probă, de încercări și erori etc. ; trebuie să avem rezerve față de acele manuale întocmite de autori care nu au nici o tangență cu practica educativă;

Lucrări de referință în domeniul respectiv, care aduc informații complete, exacte, de ultima oră;

Alte manuale de bază, deja publicate, care și-au găsit utilitatea în circumstanțe date;

Reviste cu character teologic, științific și cultural, care să permită autorului integrări și corelări interdisciplinare optime și operative;

Alte informații parvenite din mediul social, economic, cultural.(Cucoș C., 2002, p. 248)

Din punct de vedere pedagogic, în manual trebuie să se regăsească, la fiecare temă pe care o detaliază, următoarele cerințe:

Obiectivele pedagogice urmărite prezentate într-un limbaj accesibil elevului;

Sarcinile de lucru în concordanță cu obiectivele stabilite;

Informațiile necesare realizării sarcinilor de învățare, prezentate într-o formă cât mai atractivă și sugestivă, în acest fel putându-se utiliza desene, scheme, alte ilustrații;

Alte surse indicate pentru completarea cunoștințelor;

Sarcinile de lucru suplimentare care asigură aprofundarea subiectului;

Exerciții de evaluare.

1.5 Manualul școlar și relația cu alte produse/ documente curriculare

Consider ca ,există o relație foarte strânsă între programă și manualul școlar. Manualul școlar trebuie sa fie în conformitate cu programa școlară, să răspundă obictivelor programei școlare în vigoare, care este unitară și obligatorie. Manualul oferă ,,suportul” pentru a realiza competențele, capacitățile, abilitățile etc. prevăzute de programă.Când se schimbă conținutul programa, se schimbă și manualele.

În programa școlara conținuturile sunt prezentatea sumar, succinct,enumeră numai temele si subtemele care trebuie transmise elevilor, iar în manual, conținuturile sunt prezentate în mod detaliat, astfel încât, fiecare capitol este împărțit în unități de conținut pentru ca elevii să nu întâmpine dificultăți în întelegerea cunoștintelor și informațiilor care fac obiectul activității de instruire.

Calitatea manualelor scolare depinde, în mod obiectiv, de calitatea programelor școlare realizate conform planului de învățământ și structurii anului școlar.

În concluzie,aceste două documente importante se ,,completează’’una pe cealaltă.

1.6 Relația profesor-manual

În ceea ce privește relația profesor -manual ,se recomandă : cadrul didactic să cunoască bine manualul, dar el să se pregătească mult peste nivelul și volumul acestuia, să folosească și alte surse pentru a veni cu informații suplimentare, dar trebuie ținut cont ca predare să respecte conținutul manualului.

Capitolul 2

2.Manuale școlare alternative

2.1 Aspecte generale

Pe baza noilor programe școlare implementate la nivelul sistemului educațional, începând cu 1995 și au fost valabile pana în anul 1998, în anul școlar 1995-1996, în țara noastră manualul unic, tradițional, a fost înlocuit cu o multitudine de manualele alternative care pornesc de la aceeași programă,având aceleași obiective cadru și de referință, dar al căror conținut este diferit, se bazează pe modalități diferite de abordare , tratare și operaționalizare a conținuturilor.

Primele clase care au beneficiat de manualele alternative au fost: clasele I,1995-1996, apoi în anul școlar următor,1996-1997 , in cadrul Proiectului de reforma a învatamantului preuniversitar, cofinanțat de Guvernul Romaniei și de Banca Mondială, clasele a ll-a, în anul scolar 1997-1998, clasele a lll-a si a V-a, iar un an mai tarziu, clasele a lV-a si a Vl-a. 

Este important ca toate manualele alternative să respecte cerințele programei școlare care este unitară și obligatorie, și toate condițiile de proiectare pedagogică optimă prezentate anterior.

Cuvântul ,, alternativă,, provine din limba franceza,, alternative’’ și este definit în orice dicționar de specialitate , ca ,,necesitate sau posibilitate de a alege între două soluții, între două situații, etc. ‘’(Academia Română, Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan, 2012, p. 44).

Această idee cu introducerea manualelor alternative în învățământul românesc, a apărut din motivul că nici cadrele didactice nu sunt identice și nici elevii. Nu există elevul ,, în general’’ neutru, unul și același, căruia să-i prescriem o evoluție standard în școală; neurobiologia și psihologia demonstrează diferențele individuale ale fiecăruia dintre noi (abilități diferite, ritmuri diferite, interese diferite, chiar tipuri diferite de "inteligențe"). În acest sens, o societate modernă trebuie să-și propună valorizarea potențialului fiecăruia, nu numai pentru că acesta este un ideal respectabil, ci și pentru că are nevoie de cetățeni bine formați și eficienți.( M.E.C., C.N.C., 2002, p. 21-22)

Manualul actual nu mai reprezinta o sursă unica de informare pentru elevi, un etalon, ci un mijloc didactic al profesorului prin intermediul căruia sunt stimulați să participle la desfășurarea procesului didactic

Multitudinea de manuale alternative tipărite de diferite edituri a dus la o libertate foarte mare în alegerea lor de către profesori, astfel încât elevii unor școli învecinate sau chiar din aceeași instituție școlară ajung să învețe după manuale diferite.

Șansa alegerii dintre mai multe manuale posibile, pentru una și aceeași disciplină la un an școlar, este benefică și necesară.Această posibilitate ar fi atât în avantajul elevilor, printr-o mai evidentă raportare a informației la particularitățile concrete , cât și în avantajul profesorului, care ar reuși mai ușor să realizeze o diferențiere autentică în învățare, pornind de la un cumul informațional, el însuși diferențiat și capabil de a introduce individualizare și diversificare.( Cucoș C., 2002, p. 247).

Bineînțeles, alegerea manualelor școlare este foarte importantă, iar aici intervine rolul profesorului, care trebuie să țină cont în primul rând de calitatea acestora atunci când face alegerea.

Orice profesor bine pregătit trebuie sa aibă cunștințe minimale privind exigențele îndeplinite de un manual bun, și asta din cel putin doua motive : în primul rând, el va fi pus în situația de a alege, la un moment dat , între mai multe manuale alternative, unul care sa fie adecvat elevilor săi; profesorul nu trebuie să mai aștepte indicații de la inspector (el iși cunoaște mai bine elevii) , fiind în stare sa rezolve singur alegerea oportună (mai ales că , uneori , sugestiile venite de la altii pot fi … interesate ); în al doilea rând , profesorul insuși va fi nevoit să-și structureze singur un manual sau suport de curs pentru clasa cu care lucreaza la un moment dat , în deplină cunoștință de cauză (de altfel, în multe țări cu tradiții pedagogice nu există manuale în toate situațiile ) .( Cucoș C., 2002, p. 248).

Prima alegere a manualeor alternative nu îi aparține cadrului didactic, ci unui organ consultativ al Ministerului Educației Naționale (MEN), respectiv al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului( MECT), intitulat Consiliul Național pentru Aprobarea Manualelor (CNAM), care au precizat, încă dinainte de publicarea lor ( realizată până în anul 2000), niște rigori pe care, cel puțin teoretic, toate manualele alternative ar trebui să le respecte.

Evident, cel care poate discerne cel mai bine, cel care trebuie , de altfel, să opteze pentru unul din manualele alternative rămâne tot cadrul didactic, cel care este familiarizat cu școala respectivă, cu cerințele ei, cu tipul de clasă, eventual cu nivelul de înțelegere și caracteristicile psihocomportamentale ale elevilor săi. Mai ales că el are la dispoziție , în afara manualului alternativ, o serie de materiale ,, auxiliare’’( ghiduri, metodicile pentru profesori, caietul elevului, diverse tipuri de reglementări, ghiduri de implementare, culegeri de probleme și exerciții, culegeri de texte suplimentare, dicționare, mijloace didactice etc., avizate de minister), reprezentând suporturile didactice necesare pentru înțelegerea și utilizarea eficientă a manualelor alternative și a programei școlare.( Ilie E., 2008, 41)

Profesorul trebuie să aibe pus la dispoziție suficint timp pentru a putea să le studieze indeaproape și să aleagă manualul potrivit pentru clasa lui. Un material de studiu bun pentru elevi este întotdeauna acela care reușește să-i determine să învețe cu zâmbetul pe buze. 
Manualele școlare alternative trebuie sa ofere ocazii de reflecție, să pună probleme, să sugereze soluții, să stimuleze inițiativa, să formeze multiple deprinderi intelectoale etc. El trebuie să placă elevilor, să devină prietenul acestora, să-i îndemne să citească, să gândească, să aibă opinii, să le stimuleze curiozitatea și interesul de a cunoaște, să le adreseze diverse întrebări și să le ofere soluții în tratarea unui sau altui subiect, să fie accesibil și poate mai puțin academic. Toate aceste momente le-ar putea sesiza atât profesorii , cât și elevii dacă vor avea posibilitatea de a alege manualul adecvat , care corespunde cerințelor curriculare. Întrucât, după cum spunea E. Băldescu:,,Entuziasmul elevilor pentru un anumit domeniu al învățământului este provocat( anume n.a.) și de cartea școlară, de aceea trebuie să-i oferim o șansă în alegerea manualului, pornind și de la cele dorite de ei, dar pentru aceasta desigur multe depind și de arta înfățișării acesteia( aspecte grafice, intuitive, natura tehnică etc.)’’.

Specialiștii au demonstrat că, datorită acestei metode moderne de predare, ce are la bază manuale alternative și auxiliare didactice, tinerii de mâine vor fi capabili să desfășoare cu ușurință diverse activități profesionale și să se integreze în societate, deoarece informațiile prezentate în manualele moderne permit interpretări alternative și deschise, care-i ajută pe elevi să-și formeze anumite competențe, valori și atitudini.

Astfel, elevii înțeleg, de la cea mai fragedă vârstă, concepte precum diversitate, liber arbitru, democrație, deoarece manualele alternative propun democratizarea procesului de învățare, printr-un mod de predare ce are la bază înțelegerea și explicarea, pornind de la opiniile diferite ale autorilor de manuale și ale specialiștilor.

SITUAȚIA ACTUALĂ A MANUALELOR ȘCOLARE ÎN invatamantul primar in rom ROMÂNIA

În învățământul preuniversitar, manualele școlare alternative se elaborează în baza programelor școlare în vigoare.

În anul școlar 2014-2015, la clasa pregătitoare, clasele I și a II-a,se aplică programele școlare aprobate prin OMEN nr 3418/19.03.2013, iar la clasele a III-a și a IV-a, se aplică programele școlare ,aprobate prin ordin al ministrului 5198/01.11.2004.

În prezent, sunt puse în dezbaterea specialiștilor și a practicienilor din domeniu (conform Metodologiei privind elaborarea și aprobarea curriculumului școlar – planuri-cadru de învățământ și programe școlare, Art. 9 alin. 5) proiectele de programe școlare pentru învățământ primar, clasele a III-a – a IV-a .

În acest moment, numărul total de programe școlare pentru învățământul primar este de 177, din care 98 de programe (adică 55,4%) sunt acoperite de manuale școlare, în timp ce pentru restul de 79 de programe (adică 44,6%) nu există manuale școlare aprobate, ,,fie din cauza slabei calități științifice a acestor manuale, care nu au fost admise după evaluare, fie din cauza constrângerilor bugetare care au condus la amânarea/anularea sesiunilor anuale de evaluare. ‘’

(Conform Ministerului Educației Naționale)

2.2 Catalogul manualelor alternative.

Numărul de titluri de manuale școlare aprobate pentru învățământul primar în perioada

2004-2015

Toate celelalte titluri de manuale școlare sunt editate anterior anului 2004.

În învățământul primar, manualele au fost editate preponderent în perioada 2004-2006.

În sistemul de învățământ preuniversitar românesc, primar , figurează, la ora actuală,anul scolar 2014-2015, 290 de titluri de manuale școlare, astfel :

Din totalul de 177 de programe școlare aflate în vigoare pentru învățământul primar, au fost elaborate și aprobate un număr de 290 de manuale școlare, conform Catalogului manualelor școlare în învățământul preuniversitar.

  Manualele aprobate prin Ordin al Ministrului Educației Naționale, sunt cele care obțin la evaluare un punctaj minim de 57 de puncte din 70 de puncte.

Manualele școlare aprobate pot fi achiziționate atât din fondurile Ministerului Educației Naționale (MEN), cât și de pe piața liberă.Achiziționarea de pe piața liberă a manualelor școlare aprobate se realizează potrivit voinței părinților/elevilor.

Durata de utilizare a manualelor școlare este de patru ani,începând cu primul an școlar de după încheierea sesiunii de evaluare și aprobare, cu posibilitate de extindere pentru încă doi ani, cu condiția reevaluării lor.

Ministerul Educatiei a explicat care sunt sumele alocate in ultimii 6 ani pentru completarea stocului de manuale scolare. Bugetele destinate achizitionarii manualelor scolare retiparite au fost:

2008-2009 – 24.519.538 lei

2009-2010 – 10.059.113 lei

2010-2011 – 16.263.576 lei

2011-2012 – 16.696.000 lei

2012-2013 – 17.255.000 lei

2013-2014 – 20.000.000 lei

2014-2015- 25.000.000 lei

2.3.Criterii pentru evaluarea manualelor alternative

Evaluarea manualelor este o competență pe care profesorii trebuie să o exercite mai ales în condițiile operării cu manuale alternative.

Manualul poate fi evaluat pe baza urmatoarelor componente: conținutul manualului, prelucrarea pedagogica, forma de redactare si modalitățile de ilustrare.

2.3.1 Conținutul manualului

Continuturile din manual trebuie sa raspunda obiectivelor programei , sa fie in acord cu achiziile anterioare ale elevilor, sa fie exacte , precise variate , sa fie suficient de obiective in asa fel incat sa redea adevarurile stiintei respective, sa fie suficient de bogate prin raportare la cele indicate de programa scolara .

Continutul manualului , trebuie de asemenea sa contribuie la formarea unor atitudini si conduite marale positive. De asemenea un bun manual este acela in care progresia cunostintelor se realizeaza gradat iar conceptele sunt explicate clar , informatiile aduse ofera aplicatii concrete. Activitatile de invatare trebuie sa ajut la intarirea invatarii, la configurarea capacitatilor operationale, pot fi realizate de catre elevi si fara ajutorul profesorului sau cu o interventie minima. Autorul manualului trebuie sa integreze elemente conexe de la doua sau mai multe discipline, care sa expliciteze cunostintele de la obiectul respective.

2.3.2 Prelucrarea pedagogică

Metoda de invatare indusa de manual trebuie sa se inspire dintr-o pedagogie deschisa, active, care sa-I ofere elevului suficienta autonomie in invatare , sa-l imbie la activitati de cautare , observatii, investigari suplimentare. Autorul manualului trebuie sa tina cont de interesele elevilor pentru a stimula invatarea si sa includa aspecte care sa motiveze elevii(teme variate, mediu familiar, ilustratii sugestive). Manualul trebuie sa contina exercitii de invatare si de control a achizitiilor, pentru fiecare capitol, sa aiba din cand in cand, rezumate elocvente , intrebarile si exercitiile sa fie formulate clar si précis sis a constituie un mijloc de evaluare a invatarii . Exercitiile si temele sa fie concepute astfel incat elevul sa-si poata verifica singur progresele si reusitele scolare.

Forma de redactare

2.3.3.1 Organizarea

Manualul trebuie sa prezinte organizare logică în redactare(Prezentare, textul principal impartit in capitole si subcapitole conform temelor programei, rezumate, exercitii, evaluare) . Lungimea capitolelor sau a lectiilor sa fie in concordanata cu importanta temelor tratate. Intinderea capitolelor sa fie in concordanta cu importanta temei .

2.3.3.2 Limbajul

Limbajul manualului sa fie usor de inteles si adaptat nivelului elevilor carora le este destinat, vocabularul utilizat sa corespunda nivelului elevilor carora le este adresat. Vocabularul specific si termonologia disciplinei sunt astfel concepute incat sa fie intelese prin definitiile cuvintelor noi sau mai putin cunoscute de catre elevi. Lungimea frazelor si structura lor sa fie bine adaptate nivelului de intelegere a elevilor , semnificatia textului sa fie clara si usor de inteles .

2.3.3.3 Linia directoare

Autorul manualului trebuie sa utilizeze , atunci cand continuturile unei discipline o permit o linie directoare pentru a suscita interesul cititorului si a-l incita sa urmeze studiul textului.

2.3.3.4 Rezumatul

Pozitia rezumatului la sfarsitul capitolului, claritatea,concizia, acordul cu aspectele importante ale textului sunt deosebit de importante .

2.3.3.5 Stilul redactarii

Stilul sa fie sobru, eficient.

2.3.3.6 Primele si ultimele pagini.

In introducerea sau prezentarea intiala sa fie clar expuse obiectivele manualului si semnificatia materiei predate, tabla de materii sa fie precisa si detaliata , sa fie prezente anexe , un index sau alte informationale suplimentarecu caracter instrumental.

2.3.4 Ilustrarea

Numarul ilustratiilor din manual sa fie justificat, sa corespunda continurilor capitolelor in care apar , sa fie clare si precise. Ilustratiile sa fie sugestive si sa trezeasca interesul elevilor, sa fie corect plasate, amplasarea lor sa fie justificata prin raportare la textele la care se refera.

Selectarea unui maunual

2.4.1 Macro-nivel

In selectarea unui manual la , macro-nivel se poate folosi urmatorul chestionar la care sa raspundem prin DA sau NU( Cucoș C., 2002, 254-255)

2.4.2 micro-nivel

In selectarea unui manual la se poate folosi urmatorul chestionar la care sa raspundem prin DA sau NU.

2.5 Manualul traditional versus manualul modern

Față de optica tradițională a elaborării manualeor , cea acutală aduce multe înbunătățiti, după cum se poate observa din analiza comparativă de mai jos:

Desigur, în mod concret, un anumit manual se regăsește la confluența câtorva dintre delimitările formulate mai sus. Având șansa opțiunii, profesorul poate alege pentru sine și pentru elevii pe care îi formează, varianta cea mai adecvată. (M.E.C., C.N.C, 2002, p 21)

Manualele Digitale

Prezentarea unui conținut educațional în format digital este numită diferit: ebook, digital textbook, e-textbook, SuperBook sau enhanced-book, însă termenul generic de manuale digitale pare să fie cel mai potrivit, cuprinzând o varietate de modalități de transpunere a unui conținut de învățământ în format electronic.

Principala temă de discuție constă în valoarea acestor materiale pentru educație, iar eficiența strategiei didactice și maniera de proiectare a sarcinilor de lucru din cadrul manualului sunt aspecte care primează în evaluarea calității acestuia și în analiza întregului program de implementare a manualelor digitale.

Marele avantaj al manualelor digitale este că pot valorifica deplin componenta ”activă” (sarcinile de lucru) – ca modalitate concretă de a atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism, cognitivism, constructivism). În această viziune, diferența dintre un manual digital și un manual tipărit este dată de faptul că un manual digital nu poate fi tipărit fără a i se pierde calitatea definitorie de a fi interactiv – pentru a nu mai vorbi de alte caracteristici care i-ar putea fi integrate precum instrumentele de social networking și adnotările (sociale). O serie de caracteristici pot fi asociate pachetului de învățare în format digital:
– hipertext (legături semantice între secvențe de conținut)
– integrarea multimedia: simulări, filme didactice, animație interactivă, clipuri audio
– integrarea de activități de învățare complexe și de jocuri educative (de tip serious games)
– acces online (pentru descărcare, pentru realizarea unor teme în cooperare sau în competiție, pentru trimiterea rezolvării unor sarcini de lucru etc.)
– posibilitatea de lucru direct pe manual, eventual, colaborativ (căutare, subliniere/ evidențiere, adnotări, rezolvarea sarcinilor de lucru etc.)
– sarcini de evaluare/ de auto-evaluare (inclusiv posibilitatea construirii unui ”portofoliu electronic” al elevului)
– posibilitatea de actualizare/ modificare și completare facilă și cu costuri reduse
– posibilitatea de personalizare (de către instituție, profesor sau elev)
– resurse suplimentare integrate.
În ultimii douăzeci de ani, cele mai abordate teme în discuțiile despre elaborarea unui manual electronic s-au referit la designul vizual (în corespondență cu accentul pe conținut – latura pasivă) și la interactivitate (activitățile de învățare – componenta activă).” (Lect. dr. Olimpius Istrate, Universitatea din Bucuresti)

Manualul digital reprezintă o abordare nouă în implementarea componentei TIC în procesul de predare-învățare-evaluare, și de aceea nu este formatul .pdf și nici formatul static HTML al manualulul tipărit.

Conceptul manualului digital este rezultatul preocupărilor permanente ale diverșilor actori din procesul educațional în vederea utilizării instrumentelor TIC în educație, după anul 2000, când prin activități de pionierat s-au realizat colaborări între profesori, specialiști în științele educației și specialiști IT de la diverse companii IT, pentru promovarea și dezvoltarea noilor tehnologii în educație: e-Learning, Software educațional, Virtual Reality și Augmented Reality. Câteva exemple relevante sunt considerate următoarele etape: 2001 – SEI, proiectul de informatizare a sistemului educațional din România; 2003 – Cupa Siveco "Software Educațional"; 2003 – proiectul CNIV (Conferința Națională de Învățământ Virtual) “Promovarea tehnologiilor moderne în educație și cercetare”; 2008-2011‏ – Proiectul european POSDRU 2007-2013 "Profesorul – creator de soft educațional".

Pentru a implementa aceste noi modalități de abordare a unui parcurs de învățare, cadrele didactice trebuie: să aibă o pregătire superioară în domeniul de cunoaștere; să aibă experiență privind instruirea asistată de calculator și instrumentele TIC pentru educație; să cunoască și să poată implementa metodele și modalitățile oferite de pedagogia modernă în contextul utilizării noilor tehnologii IT.
 În lume, după anul 2010, aceste resurse educaționale în format digital și-au făcut apariția în diverse țări (SUA, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite).

  La începutul anului școlar 2014/2015, în România s-au elaboreze câteva manuale digitale (acestea sunt asociate manualelor clasice, tipărite) pentru învățământul primar (clasele I și a II-a)

Manualele digitale îmbină multe tipuri de resurse educaționale (text, poză, audio, video, interactiv) pentru a oferi copilului o variantă mult îmbunătățită a clasicelor manuale tipărite. Astfel procesul de învățare este eficientizat incontestabil

La elaborarea manualelor digitale participă specialiști din multe domenii: pedagogi, traineri, instructional designeri, programatori, graficieni, etc. Procesul de elaborare pentru orice manuale digitale este mult diferit de cel folosit la elaborarea manualelor clasice tipărite. Echipa de dezvoltare este mult mai numeroasă, timpul de dezvoltare este lung și procesul de lucru este unul complex.

Un mare element de noutate este prezența așa numitului avatar elearning, un tutore virtual ce apare peste tot în manualul digital. El însoțeste copilul atunci când acesta parcurge conținutul, îi spune ce are de făcut, il ajută în fața provocărilor, iar la final îl felicită și îl îndrumă către urmatoarea aventură.

Fiecare text literar este însoțit de o scurtă scenetă animată care are rolul de a stârni curiozitatea copilului. Urmeaza apoi exerciții pentru deprinderea cunoștințelor aferente textului: identificare structură, cuvinte sau expresii noi, intrigă, morală, rezumat și altele.

În mod natural copilul este atras către învățare prin jocuri interactive pline de sunet și culoare. Interactivitatea intensă și transformarea obiectivelor în jocuri facilitează memorarea și întelegerea unor concepte abstracte.

Formatul digital aduce plusvaloare procesului didactic. Elementele interactive stimulează gândirea, memoria și învățarea progresivă, dezvoltarea unor atitudini și comportamente pozitive. Manualul digital este extrem de atractiv, cu sute de aplicații multimedia și interactivități, ușor de utilizat și intuitiv, invitând copiii la învățarea prin descoperire.

Manualele se adresează întâi dascălului modern, cunoscător al sistemului tradițional și dornic de evoluție și recunoașterea reușitelor profesionale și apoi copiilor isteți, dornici să descopere tainele scrisului și cititului prin intermediul jocurilor, poveștilor și poeziilor.

Fiecare manual este structurat în două volume și abordează teme prietenoase, specifice vârstei școlarului mic, punctând toate competențele cerute de programa în vigoare.
Textele sunt captivante, alese cu grijă și însoțite de o grafică atrăgătoare și inovativă.

Remus Pricopie susține, în data de 16.10.2014 ca„ Manualele digitale au un grad mai mare de interactivitate și se axează pe ideea de interdisciplinaritate. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care interesul față de noile instrumente didactice este foarte mare. Numai în prima zi de funcționare, platforma www.manuale.edu.ro a înregistrat aproximativ 20.000 de accesări.În urmă cu doi ani, am pornit acest demers prin care dorim să facem ordine pe piața manualelor, să introducem mai multă rigoare și să creștem calitatea. Astăzi vedem primele rezultate. Ele sunt pozitive și ne motivează să mergem mai departe. MEN a inițiat deja procedurile pentru revizuirea programelor și apoi a manualelor pentru clasele a III-a și a IV-a. Acest proces de modernizare a școlii românești va continua, gradual, cu toate celelalte cicluri de învățământ.”

Bibliografie

Dictionarul explicative al limbii romane( ediția a II-a revăzută și adăugită )Autorii -Academia Română, Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan, 2012, editura Editura Univers Enciclopedic Gold

Ilie Emanuela. Didactica limbii romane, fundamente teoretico-aplicative, ediția a II-a revăzută și adăugată, polirom, 2008

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/advertorial-edumagazin-manualele-alternative-si-auxiliarele-didactice-dezvolta-creativitatea-si-aptitudinile-elevilor-652628.html

Manualele alternative – mijloace didactice ale profesorului de azi