Manual de utilizare ArchiCAD [310538]
CAPITOLUL 10
PROIECTAREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
Conf. univ. dr. Cristian Berar
10.1. Noțiuni de gestionarea fișierelor
Principalul tip de document specific ArchiCAD este fișierul cu extensia .pln sau Solo Project. Acesta include toate datele privind modelul și catalogul de planșe (Layout Book), [anonimizat], caracteristicile și referințele de bibliotecă pentru proiect. Pentru a [anonimizat]. Apare fereastra de dialog Start ArchiCAD.
[anonimizat] > Open, iar pentru a [anonimizat] > Save.
Fișierele de arhivă (.pla) [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat].
Fig. 10.1
Fig. 10.2
Fig. 10.3
10.1.1. Project Preferences
Comanda Options > Project Preferences conține setări specifice proiectului la care lucrați și care se salvează odată cu proiectul. Aceste setări sunt constituite din standarde importante și metode de lucru aplicabile întregului proiect.
Fig. 10.4
[anonimizat] > Project Preferences > Working Units. Utilizați comenzile din această fereastră de dialog pentru a [anonimizat].
Fig. 10.5
[anonimizat] > Project Preferences > Dimensions. Fiecărui proiect i se poate atribui propriul standard de cotare. Acestea sunt seturi predefinite de unități care se aplică întregului proiect.
Fig. 10.6
[anonimizat] > Floor Plan Scale. Selectați o scară standard din meniul derulant sau introduceți o altă valoare în câmpul numeric. Denumirea ferestrei respective se afișează în titlul ferestrei de dialog.
Fig. 10.7
10.1.2. [anonimizat]. Opțiunile pe care le vedeți în aceste meniuri derulante sunt definite în Options > Element Attributes. Programul ArchiCAD are un set standard de caracteristici.
Fig. 10.8
[anonimizat] (echivalente planșelor de calc din lumea reală) se folosesc pentru separarea logică a elementelor. Grupurile înrudite de elemente (cote, mobilier etc.) sunt amplasate pe același layer. Un element poate aparține doar unui singur layer. Pentru fiecare layer se pot face diverse setări: blocare/deblocare, afișare/ascundere etc. Fiecare proiect ArchiCAD are un singur set de layer-e, care poate fi accesat din Options > Element Attributes > Layers (Model Views), precum și din Document > Layers > Layers (Model Views) (Ctrl+L).
Layer-ele pot fi șterse. [anonimizat]. Totuși, [anonimizat], deoarece un proiect ArchiCAD trebuie să conțină întotdeauna cel puțin un layer. [anonimizat]-[anonimizat].
Fig. 10.9
Lines
Tipurile de linii disponibile în ferestrele de dialog Settings sunt definite și gestionate în Options > Element Attributes > Lines. În mod standard, toate liniile vor fi afișate cu grosimea hairline, de dimensiunea unui pixel. Alternativa la grosimea hairline este afișarea valorii True Line Weight. Pentru fiecare stilou (pen) se poate activa True Line Weight în View > On-Screen View Options.
Fig. 10.10
Pens & Color
Penițele (Pens) au o anumită culoare și grosime de desenare a liniilor. Puteți atribui penițe elementelor ArchiCAD în fereastra de dialog corespunzătoare a configurării instrumentelor. Pentru selectarea și aplicarea unui set de penițe, utilizați următoarele comenzi: Options > Element Attributes > Pens & Color sau Document > Pen Sets > Pens & Color. Ambele comenzi deschid aceeași fereastră de dialog. Selectați un set de stilouri din lista „Available Pen Set” și dați clic pe OK.
Fig. 10.11
Fills
Tipurile de hașură (Fill Types) se folosesc pentru definirea hașurilor aplicate elementelor de construcție. Utilizați fereastra de dialog Options > Element Attributes > Fills pentru a defini sau edita tipurile și modelele de hașură și pentru a stabili categoria fiecărei hașuri.
Fig. 10.12
Categoria Solid Fills (hașuri solide) include:
– Background – hașura de fundal: se vede doar fundalul, deoarece prim-planul este setat la zero;
– Foreground – hașura de prim-plan: se vede doar prim-planul, deoarece acesta acoperă fundalul;
– trei tipuri de hașură al căror prim-plan are transluciditate – Translucence- predefinită (25%, 50%, 75%).
Fig. 10.13
Categoria Vectorial Fills (hașuri vectoriale) poate fi atribuită elementelor de construcție din ferestrele 2D. De asemenea, poate fi atribuită materialelor care sunt afișate în fereastra 3D.
Categoria Symbol Fills (hașuri simbol) poate fi atribuită elementelor de construcție. Puteți edita modelul simbol al unei hașuri existente sau puteți crea o nouă hașură simbol.
Hașurile din categoria Gradient Fills (hașuri în degrade) sunt hașuri de desenare și sunt disponibile doar din meniul derulant al instrumentului de hașură.
Surfaces
Pentru o afișare cât mai aproape de realitate a planului dumneavoastră, puteți aplica materiale elementelor utilizate. Acestea se definesc în fereastra de dialog Material Settings (Options > Element Attributes > Surfaces).
Fig. 10.14
Pentru atribuirea unui material unui element de construcție, selectați un element de construcție sau deschideți Info Box, utilizați tabloul Model pentru a accesa materialele disponibile pentru suprafețele superioară, inferioară și laterale ale elementului în fereastra 3D și selectați materialele dorite pentru a le aplica elementului curent.
Composites
Pereții, planșeele și acoperișurile pot fi definite ca structuri compozite. În cazul în care dorim să atribuim o structură compozită unui perete, acoperiș sau planșeu, selectați elementul sau deschideți fereastra de dialog Default Settings pentru a alege tipul elementului, deschideți din tabloul Floor Plan & Section, meniul derulant Structure și dați clic pe Cut Fills.
Fig. 10.15
Attribute Manager
Comanda Attribute Manager (Options > Element Attributes > Attribute Manager) vă permite să copiați, să atașați, să înlocuiți diferite caracteristici : Layers, Layer Combinations, Pens & Colors, Pen Sets, Line Types, Fill Types, Composite Structures, Surfaces etc. între două fișiere în lucru deschise.
Fig. 10.16
10.1.3. ArchiCAD Library
Bibliotecile ArchiCAD sunt directoare care conțin fișierele externe pe care le utilizează programul ArchiCAD sau la care fac referință elementele de construcție. ArchiCAD este dotat cu o bibliotecă standard de obiecte care conține sute de obiecte preconfigurate, editabile. Toate aceste fișiere pot fi deschise în ArchiCAD folosind comanda File > Libraries and Objects > Library Manager.
Fig. 10.17
10.1.4. Elemente de interfață ArchiCAD
Toolbars
O bară de instrumente reprezintă un grup de comenzi și meniuri afișate sub formă de icon sau text și grupate în funcție de subiect. Barele de instrumente predefinite sunt: 3D Visualization, Arrange Elements, Attributes, Classic 3D Navigation, Design Tools, Documenting Tools, Drafting Aids, Edit Elements, Edit GDL Library Parts, Layouts and Drawings, Mini Navigator, On- Screen View Options, Simple 3D, Standard, Standard for Low-Res Screens, Teamwork, Zoom. Pentru a afișa o bară de instrumente, selectați denumirea acesteia din Window > Toolbars.
Fig. 10.18
Palettes
Paletele ArchiCAD vă ajută să construiți, să modificați și să amplasați diferite elemente. Fiecare paletă poate fi ascunsă sau afișată separat cu ajutorul comenzii Window > Palettes. Paletele principale pot fi activate simultan, folosindu-se comanda Window > Palettes > Show Main Palettes Only.
Fig. 10.19
Toolbox
Paleta Toolbox conține o mare varietate de instrumente de selecție, construcție 3D, desen 2D și vizualizare. În forma standard, Toolbox este împărțită în grupuri de instrumente – Select, Design, Document, More – pentru a facilita găsirea instrumentului necesar.
Fig. 10.20
Info Box
Pentru fiecare instrument din caseta cu instrumente este disponibilă o casetă cu informații (Info Box). La activarea unui instrument sau selectarea unui element amplasat în proiect, paleta Info Box corespunzătoare va afișa setările curente pentru instrumentul/elementul respectiv.
Fig. 10.21
Pet Palette
O paletă Pet Palette este reprezentată de o colecție de icon-uri (reprezentând comenzi și opțiuni relevante) și apare la introducerea elementelor grafice și la efectuarea operațiilor de editare. În majoritatea cazurilor, aceasta apare după amplasarea unui element și selectarea acestuia pentru editare. Pentru a accesa paleta Pet Palette, amplasați cursorul pe o muchie, un nod sau o suprafață editabilă și dați clic stânga.
10.2. Navigarea în ArchiCAD
10.2.1. Navigarea în fereastra 2D
Modalitatea cea mai ușoară de comutare între diferitele ferestre ale programului este de a utiliza hărțile din paleta Navigator și dați dublu clic pe elementul pe care doriți să-l vedeți. Pentru a accesa diversele ferestre, puteți, de asemenea, să utilizați taste sau combinații de taste:
– fereastra planului de nivel: F2;
– fereastra 3D: F3;
– fereastra 3D (perspectivă): Shift+F3;
– fereastra 3D (axonometrie): Ctrl+F3;
– ultima fereastră de secțiune: F6;
– ultima planșă deschisă: F7.
Zoom
Puteți folosi funcția de mărire (Zoom in) pentru vizualizarea detaliilor sau funcția de micșorare (Zoom out) pentru afișarea mai multor elemente în fereastră. Dacă doriți să reveniți la dimensiunea reală (Actual Size = 100%), dați dublu clic pe butonul Zoom.
Fig. 10.22
Fig. 10.23
Fit in Window
Puteți modifica dimensiunea unei vederi, astfel încât toate elementele de construcție curente să fie vizibile. Selectați comanda View > Fit in Window sau dați clic pe butonul shortcut corespunzător de pe bara inferioară de defilare a ferestrei active.
Pan
Utilizați funcția Pan pentru o scanare a întregii foi de lucru, în general pentru afișarea elementelor sau a detaliilor care nu încap în vederea curentă. Activați funcția Pan și apoi mișcați cursorul astfel încât vederea să se „deplaseze” în fereastră simultan cu cursorul. În cazul în care aveți un mouse cu scroll, îl puteți utiliza apăsând pe scroll în mod continuu și mișcând simultan cursorul sub formă de mână peste foaia de lucru.
Navigator Preview (2D)
Paleta Navigator Preview facilitează localizarea și mărirea/micșorarea anumitor părți ale proiectului dumneavoastră, în special atunci când lucrați cu proiecte de dimensiuni mari.Pentru a afișa paleta Navigator Preview, dați clic pe butonul shortcut de pe bara inferioară de defilare a oricărei ferestr e sau utilizați comanda Window > Palettes > Navigator Preview. Pentru ferestrele 2D, paleta Preview afișează o copie în miniatură a întregului conținut al vederii curente.
10.2.2. Navigarea în fereastra 3D
În fereastra 3D se poate naviga folosindu-se majoritatea metodelor de navigare 2D de bază. Tehnicile utilizând tastatura, mouse-ul cu scroll, de potrivire în fereastră, de panoramare și de mărire/micșorare pe bază de comenzi se aplică în același mod ca și în fereastra 2D. Fereastra 3D conține posibilități unice de navigare pentru explorarea modelului și rotirea acestuia. Comenzile speciale pentru navigare în fereastra 3D sunt afișate în barele de instrumente 3D Visualization și Simple 3D.
Fig. 10.24
Selectați Window > Toolbars > 3D Visualization sau Simple 3D pentru afișarea acestor bare de instrumente. Dacă fereastra 3D este activă, bara inferioară de defilare a acesteia conține scurtături sub formă de iconuri pentru comenzile de navigare 3D.
Explore Model
Exclusiv pentru vederile în perspectivă, puteți explora modelul fie selectând View > Explore Model, fie accesând aceeași comandă dintr-o bară de instrumente sau din bara inferioară de defilare a ferestrei 3D.
Fig. 10.25
În modul Explore, utilizați mouse-ul și tastele cu săgeți pentru navigare (în același mod ca pentru jocurile video). Atunci când acest mod este activ, nu puteți edita modelul și nu puteți utiliza niciuna dintre comenzi. Pentru a ieși din modul Explore, dați clic cu butonul stâng al mouse-ului sau utilizați tasta Esc.
Fig. 10.26
Orbit
Pentru a accesa modul Orbit, fie selectați View > Orbit, fie comanda omonimă de pe o bară de instrumente sau de pe bara inferioară de defilare din fereastra 3D. După ce am intrat în modul Orbit, apăsați butonul stâng al mouse-ului și glisați mouse-ul pentru a roti modelul în jurul centrului acestuia (axonometrie) sau în jurul punctului țintă (perspectivă). În modul Orbit nu puteți edita modelul. Dați clic pe ESC pentru a ieși din modul Orbit și a reveni la modul de editare.
Fig. 10.27
Navigator
Paleta Navigator reprezintă o structură arborescentă care vă permite să construiți în totalitate structura logică a proiectului dumneavoastră și să navigați prin aceasta. Puteți crea directoare, copia, glisa și fixa vederi și alte elemente ale proiectului, în funcție de scopul fiecăruia dintre acestea.
Paleta Navigator vă permite să accesați vederile și planșele din fișiere externe ale ArchiCAD și să le amplasați în Layout Book. În cele din urmă, puteți configura planșele ce vor fi publicate utilizând comenzile din Navigator.
Operațiile care implică elemente din Navigator/Organizer (de exemplu, glisarea și fixarea elementelor între hărțile din Navigator, ștergerea elementelor de pe o hartă sau adăugarea elementelor în setul de fișiere pentru publicare) nu se adaugă în lista de anulare a operațiilor, adică, acestea o dată efectuate, nu mai este posibil să se revină la starea anterioară, ele fiind ireversibile.
Paleta Navigator afișează structura arborescentă a întregului proiect în patru hărți diferite:
– harta proiectului (Project Map) : include structura arborescentă a componentelor (punctelor de vedere) ale proiectului;
– harta vederilor (View Map) : include toate vederile predefinite și personalizate ale fișierului proiectului;
– catalogul planșelor (Layout Book) : conține formatele și planșele definite pentru întregul proiect;
– harta seturilor de fișiere pentru publicare (Publisher Sets) : reprezintă o structură arborescentă în care se definesc seturile de vederi în diverse scopuri (imprimare, plotare, salvare pe un disc local sau încărcare pe Internet).
Fig. 10.28
10.3. Concepte de editare în ArchiCAD
10.3.1 Metode de selecție
Arrow Tool
Cu instrumentul săgeată (Arrow Tool) activ: utilizați-l pentru a indica elementul dorit și dați clic sau glisați mouse-ul pentru a desena un dreptunghi în jurul elementului pe care doriți să-l selectați. Cu oricare alt instrument activ: apăsați Shift, apoi indicați elementul dorit și dați clic sau glisați mouse-ul pentru a desena un dreptunghi în jurul elementului pe care doriți să-l selectați.
Pentru a selecta toate elementele de pe ecran (fie din fereastră, fie dintr-o zonă de marcaj definită anterior), atunci când instrumentul săgeată sau de marcaj este activ, utilizați scurtătura Ctrl+A sau comanda Edit > Select All.
Utilizați funcția Find and Select (Ctrl+F) pentru a selecta elemente în funcție de o largă varietate de criterii. O metodă utilă de selectare a mai multor elemente simultan este de a desena un poligon sau un dreptunghi de selectare în jurul elementelor respective. Elementele vor prezenta puncte de selectare în mod explicit. Pentru a utiliza această metodă, activați Arrow Tool și o metodă geometrică pentru dreptunghiul/poligonul de selectare.
Dacă doriți să utilizați un dreptunghi sau un poligon de selectare într-o zonă în care este activ modul Quick Selection, apăsați bara de spațiu pentru a suspenda temporar acest mod și apoi desenați poligonul de selectare ținând apăsată simultan bara de spațiu.
În paleta Info box din Arrow Tool puteți alege între trei tipuri de forme de selectare:
– polygonal (formă poligonală);
– rectangular (formă rectangulară);
– rotated rectangular (formă rectangulară cu rotație).
Fig. 10.29
Elementele selectate cu Marquee tool nu afișează puncte de selectare. Amplasarea punctelor de selectare depinde de tipul și geometria elementului.
Fig. 10.30
În cazul elementelor de tip Obiecte GDL, numărul de puncte de selectare depinde de numărul de puncte sensibile (hotspots) definite pentru obiect.
Fig. 10.31
Marquee Tool
Marquee Tool este o comandă utilizată la definirea zonelor în scopul selectării, editării și vizualizării. Funcțiile Marquee Tool sunt complementare celor ale Arrow Tool, fiind în mod deosebit utile la selectarea și mutarea grupurilor de elemente ArchiCAD.
Marquee Tool nu afișează puncte de selectare pe elementele incluse în aceasta. Zona marcată apare ca o linie punctată. Culoarea marcajului este aceeași ca și cea a punctelor de selectare: se poate seta din Options > Work Environment > Selection and Element Information > Selection Dots and Marquee color.
Dacă ați amplasat un marcaj, atunci funcția Find & Select va include automat criteriul marcaj. Puteți apoi opta să efectuați căutarea în interiorul sau în exteriorul marcajului.
Fig. 10.32
Puteți utiliza Marquee Tool pentru a vizualiza o zonă selectată din proiect în fereastra 3D.
Definiți zona marcajului și apoi utilizați comanda View > Elements in 3D View > Show Selection/Marquee in 3D sau selectați aceeași comandă din meniul contextual.
Orice parte a unui element care este inclusă în zona marcajului va apărea în vederea 3D, chiar dacă nu există niciun nod de selectare și nici un punct sensibil pe respectiva parte a elementului.
Pentru a elimina o arie de marcaj desenată, efectuați una din următoarele operațiuni:
– apăsați Esc;
– dați clic cu butonul drept al mouse-ului și selectați comanda Remove Marquee din meniul contextual care apare;
– începeți să desenați un nou marcaj;
– dați dublu clic pe foaia de lucru în afara zonei marcajului, având Marquee Tool selectat.
Fig. 10.33
10.3.2. Origin; coordinates
În programul ArchiCAD, ca în orice sistem de coordonate, toate măsurătorile se fac în funcție de origine. Locația originii este întotdeauna considerată ca fiind la punctul (0, 0).
ArchiCAD utilizează trei origini ale sistemului de coordonate:
– originea proiectului (Project Origin): reprezintă o locație constantă, care rămâne neschimbată pe toată durata proiectului dumneavoastră.
Fig. 10.34
– originea utilizator (User Origin) : este creată manual de către utilizator și utilizată drept element temporar de asistență pentru proiectare și măsurători. În mod standard, originea utilizator coincide cu originea proiectului.
– originea de editare (Edit Origin) : are caracter temporar, apărând doar pe parcursul operațiilor de proiectare și editare. Această origine este utilizată pentru afișarea distanței și unghiului unei linii flexibile care pleacă din punctul de pornire al unei operații de desenare.
În planul de nivel și în alte vederi 2D, originea este întotdeauna marcată de litera X.
Valorile coordonatelor se afișează într-o casetă de detalii (Tracker), care urmează mișcările mouse-ului și este disponibilă în orice tip de fereastră editabilă. Pentru a utiliza tracker-ul, trebuie să activați butonul tracker de pe bara de instrumente Standard sau să bifați opțiunea Show Tracker din Options > Work Environment > Tracker and Coordinate Input.
Fig. 10.35
10.3.3. Measure
Instrumentul de măsurare, amplasat pe bara de instrumente Standard, vă permite să măsurați distanțele și ariile din proiect. Acesta reprezintă o funcție temporară, prin care se afișează rapid informații pe ecran.
Fig. 10.36
Pentru a utiliza Measure, activați iconul corespunzător de pe bara de instrumente Standard sau utilizați scurtătura M. Dați clic pe un punct de pornire (colțul stâng superior al peretelui rectangular din imaginea de mai jos) și începeți să trasați peretele. Tracker-ul afișează distanța orizontală, verticală și radială măsurată de la punctul de pornire, precum și unghiul.
Fig. 10.37
10.3.4. Guide Lines
Liniile de ghidare sunt instrumente de asistență 2D care ajută utilizatorul să identifice puncte și proiecții speciale la editarea și desenarea elementelor, utilizând restricțiile geometrice ale elementelor deja desenate. Liniile de ghidare sunt disponibile în toate ferestrele 2D (plan de nivel, secțiune/elevație/elevație interioară, document 3D, detaliu/foaie de lucru, planșă, simbol 2D al unui obiect GDL).
Pentru activarea și dezactivarea liniilor de ghidare, utilizați tasta L ca scurtătură (atât pentru activarea, cât și pentru dezactivarea liniilor de ghidare), utilizați butonul de comutare de pe bara de instrumente Standard sau utilizați comanda de comutare View > Guide Lines.
Fig. 10.38
10.3.5. Restricții ale cursorului în ArchiCAD
Funcțiile de restricționare ale poziționării cursorului din programul ArchiCAD sunt similare unui teu și unui echer digitale care pot fi folosite pentru proiectarea în Floor Plan. Aceste restricții reprezintă instrumente de asistență la editare, care pot fi folosite ca alternativă la liniile de ghidare, deși majoritatea utilizatorilor vor prefera să utilizeze liniile de ghidare în ferestrele 2D.
Perechile de unghiuri pe care le definesc aceste restricții pot fi utilizate pentru a bloca cursorul la un anumit unghi de desenare prin apăsarea tastei Shift în timpul introducerii datelor. Mecanismul poate fi declanșat exclusiv în timpul desenării sau editării unui element, după cum indică linia îngroșată flexibilă afișată în planul de nivel sau conturul unui element invizibil afișat în fereastra 3D.
Acesta blochează temporar valoarea polară a unghiului cursorului în Coordinates, utilizând una dintre perechile de unghiuri definite în fereastra de dialog Options > Work Environment > Input Constraints and Guides.
Pot fi specificate trei unghiuri ortogonale/perechi de unghiuri:
– setul orizontal-vertical aliniat la grila principală;
– setul orizontal-vertical aliniat la grila de rotație;
– setul de unghiuri fixe.
Restricționând direcția de desenare aveți posibilitatea de a alinia sau îmbina cu precizie elementele noi. Pentru a utiliza seturile de direcție ortogonală pentru desenarea unui element nou:
– verificați ca funcția Grid Snap să fie dezactivată;
– dați clic pentru a începe să desenați un element;
– mișcați cursorul din acest punct de pornire și țineți apăsată tasta Shift. ArchiCAD va căuta cea mai apropiată direcție restricționată activată;
– în cazul în care nu sunteți mulțumit de direcția restricționată găsită, eliberați tasta Shift și mutați cursorul într-o poziție mai apropiată de direcția dorită și apoi țineți apăsată tasta Shift;
– după selectarea direcției restricționate corespunzătoare, dați din nou clic pentru a amplasa punctul de capăt al elementului. Având în vedere că direcția rămâne blocată, puteți alinia acest punct de capăt cu alte elemente utilizând modul de proiecție al cursorului.
Atunci când direcția de desenare este restricționată prin apăsarea tastei Shift, o linie punctată leagă elementul neterminat de poziția cursorului.
Fig. 10.39
În paleta Control Box, puteți varia modul de afișare al acestei linii punctate cu ajutorul a trei setări posibile (Cursor Snap Variants – variante de fixare a cursorului):
– perpendicular pe direcția restricționată;
– orizontal față de direcția restricționată;
– vertical față de direcția restricționată.
Aceste opțiuni vă permit să aliniați în modul cel mai eficient elementul în construcție la celelalte elemente deja desenate.
Pentru a comuta între aceste opțiuni:
– afișați paleta Control Box (Window > Palettes > Control Box);
– desenați un vector de introducere a datelor pe ecran;
– apăsați Shift pentru a activa o restricție.
Meniul Cursor Snap Variants devine activ în Control Box. Mișcați cursorul în interiorul meniului și selectați varianta magnetică a cursorului de care aveți nevoie.
Metodele Offset și Multiple Offset vă ajută să creați linii sau polilinii la o anumită distanță de un segment sau poligon desenat. Aceste metode nu au efecte asupra elementelor definite cu un singur clic.
Fig. 10.40
Pentru a desena un segment sau un poligon la o anumită distanță:
– selectați sau activați metoda Offset (instrumentul activ trebuie să poată desena forme poligonale);
– desenați o linie sau o polilinie deschisă sau închisă;
Fig. 10.41
– polilinia de bază poate fi finalizată printr-un dublu clic. După finalizare, apare o linie flexibilă, pornind de la punctul final al poliliniei, desfășurându-se perpendicular pe ultimul segment introdus al acesteia;
– dați clic o dată pentru a amplasa elementul.
Dacă utilizați metoda Multiple Offset, puteți folosi aceleași etape, însă procesul nu se va finaliza atunci când amplasați elementul cu un clic. Puteți continua să amplasați copii distanțate ale elementului până când decideți să terminați operația de amplasare. Dați dublu clic și finalizați operația de introducere a datelor prin desenarea unui ultim element distanțat. Dacă apăsați pe butonul Cancel din Control Box, veți finaliza operația de introducere a datelor, fără să mai introduceți elementul în curs de desenare.
Fig. 10.42
10.4. Vederile modelului în ArchiCAD
Proiectul ArchiCAD poate fi conceput din diferite vederi ale modelului. Fiecare vedere a modelului prezintă un aspect diferit al aceluiași proiect:
– în perspectiva 3D puteți vedea modelul exact așa cum va arăta când va fi construit în realitate;
– în Floor Plan, modelul apare ca un plan de execuție bidimensional;
– în ferestrele de secțiune/elevație/elevație interioară, elementele sunt generate pornind de la modelul 3D. În acestea nu puteți crea elemente noi, dar le puteți vizualiza și modifica pe cele existente;
– fereastra documentului 3D este generată pornind de la fereastra 3D, însa este un document de tip 2D care permite efectuarea de adnotări și amplasarea de cote și care poate afișa secțiuni ale elementelor compozite sub aspectul lor 3D.
– în fereastra modelului cunoscută sub denumirea de Interactive Schedule (inventar interactiv de elemente), modelul este exprimat în funcție de liste și imagini – și aici eventualele modificări introduse vor modifica modelul și pot fi publicate ca făcând parte din documentație.
Când se lucrează asupra fiecăruia din aceste aspecte ale modelului se lucrează de fapt asupra unui „punct de vedere”. Comenzile și funcțiile disponibile variază în funcție de fereastra care este activă. De fiecare dată când activați o fereastră, conținutul acesteia este reconstruit pentru a reflecta modificările aduse planului.
Fig. 10.43
10.4.1. Floor Plan
Fereastra Floor Plan reprezintă zona de construcție principală, în care au loc majoritatea operațiilor de editare. Când lansați programul ArchiCAD, prima fereastră pe care o vedeți este cea a planului de nivel. Fiecare etaj al modelului are propriul plan de nivel.
Vizibilitatea și accesibilitatea elementelor din planul de nivel depind de:
– opțiunile selectate în fereastra de dialog din Info box aparținand elementului, incluzând setările privind afișarea și proiecția multi-etaj;
Fig. 10.44
– setările planului de secțiune (Cut Plane) aparținând planului de nivel;
– setările layer-ului elementului (elementele de pe layer-ele invizibile nu vor fi afișate, iar elementele de pe layer-ele blocate nu pot fi editate).
Modificările aduse modelului în fereastra planului de nivel vor fi actualizate corespunzător și în fereastra 3D, detaliu/foaie de lucru, secțiune/elevație/elevație interioară și document 3D.
10.4.2. Stories
Etajele în ArchiCAD au funcția de separare a spațiului pe verticală și reproduc structura pe etaje a clădirii reale. Etajele sunt utilizate de obicei pentru desenarea separată a fiecărui plan de nivel al structurilor multi-etajate.
Fiecare etaj din proiect este afișat, cu denumire și număr, în harta proiectului (Project Map) din Navigator. Dați dublu clic pe denumirea etajului pentru a-l afișa în fereastra plan de nivel (Floor Plan). Denumirea etajului curent apare pe bara de titlu a ferestrei planului de nivel.
Fig. 10.45
Poziția pe înălțime a elementelor de construcție (sau poziția relativă pe înălțime a bazei lor) dispuse în ferestrele 2D se calculează în funcție de un anumit etaj: fie etajul origine (Home Story) unde este amplasat elementul, fie etajul curent.
10.4.3. 3D Window
Fereastra 3D afișează modelul în perspectivă reală sau axonometrie: acest lucru vă oferă cea mai bună posibilitate de a examina clădirea atât din interior, cât și din exterior. În fereastra 3D puteți edita direct modelul și crea noi elemente de construcție, fie în vederea în perspectivă, fie în vederea paralelă, cu ajutorul oricăror instrumente de construcție.
Fereastra 3D este conectată direct cu Floor Plan și cu ferestrele de secțiune/elevație/elevație interioară: orice modificare efectuată în planul de nivel sau în fereastra de secțiune/elevație/elevație interioară va fi vizibilă în fereastra 3D și viceversa.
Configurările generale aplicabile parametrilor pentru afișarea ferestrei 3D se găsesc în 3D Window Settings. Comenzile prin care se stabilește setul de elemente afișate în fereastra 3D se află în meniurile ierarhice View > Elements in 3D View și View > 3D View Options.
Aceste comenzi pot fi accesate și din bara de instrumente 3D Visualization.
Fig. 10.46
Efectuați una din următoarele operații pentru a deschide sau activa fereastra 3D:
– apăsați tasta F3;
– utilizați comanda Window > 3D Window;
– apăsați butonul 3D Window de pe bara de instrumente 3D Visualization sau bara de instrumente Mini-Navigator;
– utilizați comenzile din meniul contextual care apare dacă dați clic dreapta în spațiul gol al ferestrei curente.
Fig. 10.47
Pentru a afișa întregul model în fereastra 3D, indiferent de selecția curentă, utilizați opțiunea View > Elements in 3D View > Show All in 3D. Shortcut-ul pentru această comandă este Ctrl + F5.
Fig. 10.48
Dacă doriți să afișați în 3D doar anumite elemente selectate, utilizați comanda View > Elements in 3D View > Show Selection/Marquee in 3D (F5) din orice tip de fereastră editabilă (sau utilizați butonul corespunzător acestei comenzi de pe bara de instrumente 3D Visualization).
Dacă planul dumneavoastră include atât elemente selectate în mod explicit, cât și selecții efectuate cu ajutorul marcajului, această comandă nu va lua în considerare marcajul și va afișa doar elementele selectate în mod explicit. Comanda Show Selection/Marquee in 3D funcționează și dacă aveți deja deschisă fereastra 3D și efectuați o selecție explicită în aceasta și apoi executați comanda Show Selection.
Pentru a afișa doar elementul marcat în fereastra 3D, utilizați comanda View > Elements in 3D View > Show Selection/Marquee in 3D (F5).
10.4.4. 3D Projection Settings
ArchiCAD poate afișa proiecții paralele (axonometrice) și perspective. Proiecțiile axonometrice afișează automat întregul model în centrul vederii. Perspectivele sunt definite de un punct de vedere și o anumită țintă.
Comanda View > 3D View Options > 3D Projection Settings din meniu sau din meniul derulant al barei de instrumente Mini-Navigator deschide fereastra de dialog care conține toate opțiunile de care aveți nevoie pentru a defini vederea 3D.
Denumirea și conținutul ferestrei de dialog depind de tipul proiecției: Parallel Projection Settings sau Perspective Settings. Puteți trece cu ușurință de la o fereastră de dialog la alta folosind butonul din colțul drept superior.
Fig. 10.49
Proiecțiile pe care le definiți în fereastra de dialog 3D Projection Settings rămân valabile doar până când accesați din nou fereastra de dialog și le modificați.
Puteți comuta între vederile Perspective și Axonometry ale ferestrei 3D utilizând:
– scurtături predefinite: Ctrl+F3 – axonometrie și Shift+F3 – perspectivă;
– comenzile disponibile în View > 3D View Options:
Fig. 10.50
– bara de instrumente 3D Visualization:
Fig. 10.51
– bara de instrumente Mini-Navigator :
Fig. 10.52
– paleta Navigator:
Fig. 10.53
10.4.5. Sections
Instrumentul pentru secțiuni este utilizat pentru amplasarea unui indicator de secțiune. Indicatorul de secțiune poate lua una din aceste trei forme diferite:
– indicator sursă, care generează un punct de vedere tip secțiune;
– indicator conectat (linked marker), care nu generează un punct de vedere tip secțiune, dar are funcție de referință pentru orice altă vedere, punct de vedere sau desen;
– indicator neconectat (unlinked marker), ce conține un text personalizat.
Fig. 10.54
Pentru a genera o secțiune trebuie să desenați o linie de secțiune în planul de nivel și să amplasați un indicator sursă pentru o secțiune, care generează un nou punct de vedere în ArchiCAD. Puteți configura acest indicator să afișeze o varietate de informații de referință pentru facilitarea navigării și afișării. Fiecare punct de vedere tip secțiune nou creat este listat în Project Map din Navigator, la rubrica „Sections”.
Elementele din punctul de vedere tip secțiune depind de statutul secțiunii (Section Status), definit în Section Settings. O secțiune model conține atât elemente de construcție editabile care sunt conectate și actualizate în funcție de elementele corespondente ale acestora din planul de nivel, cât și eventuale elemente 2D. Secțiunile pot fi salvate ca vederi și amplasate în Layout. Conținutul ferestrei de secțiune poate fi, de asemenea, publicat direct.
Pentru a amplasa un indicator de secțiune conectat sau neconectat, utilizați instrumentul secțiune în oricare din următoarele ferestre: Floor Plan, Section/Elevation, elevație interioară, detaliu, foaie de lucru. Un astfel de indicator este un indicator conectat și îl puteți utiliza pentru a-l conecta cu orice punct de vedere, vedere sau desen din proiect. Indicatorii conectați se utilizează doar pentru producerea referințelor.
Fig. 10.55
10.5. Instrumente de construcție 2D
10.5.1 Line Tool
În programul ArchiCAD pot fi create următoarele linii drepte și curbe cu ajutorul diferitelor instrumente linie și al metodelor geometrice:
– segmente de linie drepte unice, serii de segmente de linie înlănțuite drepte și curbe, forme rectangulare și forme obținute prin rotația unui dreptunghi;
– arce circulare și cercuri complete;
– arce eliptice și elipse complete;
– polilinii drepte sau curbe;
– curbe spline naturale, curbe Bézier și curbe trasate liber.
Dacă dați dublu clic pe instrumentele de tip Line se va deschide o fereastră de dialog în care puteți modifica setările instrumentului respectiv.
Fig. 10.56
10.5.2. Arc/Circle Tool
Pentru a desena un arc de cerc sau un cerc complet, selectați instrumentul Arc/Circle Tool din Toolbox și una din metodele geometrice accesibile prin intermediul primului icon din Info box (metoda centrului cercului, metoda celor trei puncte sau metoda punctului de tangență).
Fig. 10.57
Aceste metode sunt identice cu cele folosite pentru desenarea pereților curbi.
Pentru a desena un arc de elipsă sau o elipsă completă, selectați instrumentul Arc/Circle Tool din Toolbox și una din metodele geometrice accesibile prin intermediul celui de al doilea icon din Info box (elipsă-diagonală, elipsă-semi-diagonală, razele elipsei). Cu metoda elipsă diagonală se creează o elipsă încadrată într-un dreptunghi.
10.5.3. Spline Tool
Pentru a desena o curbă spline naturală sau o curbă Bézier, selectați instrumentul curbă Spline din Toolbox și prima metodă geometrică (curba spline naturală) sau a doua metodă geometrică (curba Bézier) din Info box.
Fig. 10.58
10.5.4. Polyline Tool
Prin combinarea funcțiilor diferitelor instrumente pentru linii, puteți crea o serie de linii drepte și curbe înlănțuite, folosind instrumentul polilinie sau metoda geometrică de înlănțuire din instrumentul linie. Poliliniile sunt elemente singulare desenate cu instrumentul polilinie.
Fig. 10.59
Pentru a desena, selectați o metodă geometrică pentru instrumentul polilinie: metoda poliliniei, metoda rectangulară sau metoda rectangulară cu rotație.
Utilizarea metodei rectangulare în combinație cu instrumentul linie are ca efect crearea de linii unice, grupate în mod standard. Dacă utilizați metoda rectangulară în combinație cu instrumentul polilinie veți obține un singur dreptunghi.
Dacă utilizați metoda rectangulară cu rotație, este necesar ca mai întâi să definiți un vector de rotație pentru linia de referință a dreptunghiului. Vectorul de rotație definește și lungimea celor două linii paralele cu el. Dacă apăsați o dată pe tasta Shift puteți debloca restricția privind lungimea și utiliza numai unghiul de rotație al vectorului de rotație.
Pentru a descompune o polilinie, selectați polilinia și selectați Edit > Reshape > Explode into Current View. Veți obține o serie de linii și de arce. În cazul în care comanda Edit > Grouping > Autogroup este activă, rezultatul va fi grupat.
Liniile, arcele și poliliniile selectate pot fi transformate într-o singură polilinie:
– selectați toate elementele conectate;
– selectați comanda Edit > Reshapes > Unify.
Caracteristicile ultimului element selectat vor fi preluate de setul unificat de elemente. Puteți unifica mai multe seturi de elemente conectate și selectate cu o singură comandă de unificare. Pentru a unifica elemente grupate, este necesar ca mai întâi să suspendați gruparea.
10.5.5. Hotspot Tool
Punctele sensibile sunt simple puncte indicate de o cruciuliță. Rolul lor principal este de a facilita poziționarea elementelor în vederile 2D. Punctele sensibile nu apar în documentele imprimate sau plotate și pot fi șterse în momentul în care nu mai aveți nevoie de ele.
Fig. 10.60
10.5.6. Figure Tool
Imaginile sunt fișiere imagine importate și apoi incluse în fișierul de proiect ArchiCAD. Acestea pot fi introduse în oricare din ferestrele 2D (Floor Plan, secțiune/elevație/elevație interioară și documentul 3D, detaliu, foaie de lucru, planșă). Imaginile sunt amplasate și manevrate cu instrumentul specializat pentru imagini.
În momentul în care ați finalizat setările în fereastra de dialog Figure Settings, dați clic cu cursorul pentru a amplasa imaginea.
Desenele sunt vederi ArchiCAD și fișiere externe care au fost introduse în proiect. Puteți personaliza opțiunile privind mărimea, titlurile și încadrarea în pagină aferente desenelor dvs. (spre deosebire de desene, pentru imagini nu sunt disponibile aceste opțiuni.) Spre deosebire de imagini, desenele importate pot fi actualizate automat, astfel încât să preia toate modificările din fișierul sursă sau, dacă doriți, pot fi actualizate manual.
Desenele pot fi amplasate atât în vederile model, cât și în planșe.
Desenele amplasate în vederile model sunt fișiere externe (cum ar fi fișierele dwg, pdf și fișierele de imagini). Desenele din vederile model nu pot fi vederi ArchiCAD. Cu toate acestea, desenele amplasate în planșe pot include vederi ArchiCAD (din fișierul curent de proiect sau din alte fișiere de proiect), ca și alte fișiere externe compatibile cu ArchiCAD.
Cu ajutorul instrumentului desen puteți amplasa desene în proiect și accesa și defini setările fiecărui desen. Anumite opțiuni pot fi personalizate înainte de amplasarea desenului.
Pentru a șterge un desen, selectați-l și ștergeți-l ca pe orice alt element ArchiCAD. Rețineți că odată ce ați șters un desen nu puteți reveni asupra acestei operațiuni, cu excepția situației în care fereastra activă este de același tip (de exemplu, fereastra plan de nivel sau fereastra planșă) cu fereastra care conținea desenul șters.
10.5.7. Fill Tool
Hașurile sunt structuri geometrice 2D care vă ajută să distingeți și să decorați elementele din proiect.
Hașurile pot fi:
– alocate elementelor de construcție (pereți, stâlpi, grinzi, planșee, mesh-uri, acoperișuri, zone, părți ale obiectelor);
– utilizate doar ca elemente de desen, amplasate cu Fill Tool. Hașurile sunt utile pentru redarea suprafețelor pe care nu doriți să le redați în 3D, pentru adăugarea de efecte de umbrire sau a altor efecte grafice, respectiv pentru măsurarea ariei unui poligon.
Hașurile alocate elementelor de construcție pot fi afișate în Floor Plan, în fereastra de secțiune/elevație/elevație interioară, document 3D și de detaliu/foaie de lucru.
În cazul majorității elementelor, puteți selecta o hașură de secționare (de exemplu, pentru suprafețele tăiate de o secțiune sau de planul de secțiune al planului de nivel) și o hașură de acoperire separată (pentru afișarea suprafețelor nesecționate, cum ar fi partea superioară a unui planșeu în planul de nivel.)
Ca hașuri vectoriale, hașurile pot fi utilizate și pentru îmbunătățirea aspectului materialelor în fereastra 3D și în documentul 3D. Hașurile pot fi selectate din fereastra de dialog Options > Element Attributes > Fills unde le puteți 29efine, edita, dubla, redenumi sau șterge.
Fig. 10.61
Programul ArchiCAD include un set predefinit de hașuri standard sau de tipuri de hașuri. Acestea sunt Solid Fills (hașuri solide), Gradient Fills (hașuri în degrade), Vectorial Fills (hașuri vectoriale), Symbol Fills (hașuri simbol), și Image Fills (hașuri de tip imagine).
Fig. 10.62
Categoria Solid Fills include:
– hașura Foreground (de prim plan): se vede doar prim-planul, deoarece acesta acoperă fundalul;
– hașura Background (de fundal): se vede doar fundalul, deoarece prim-planul este configurat la zero.
Trei tipuri de hașură ale căror prim-plan au transluciditate (Translucence) predefinită (25%, 50%, 75%).
Fig. 10.63
Categoria Vectorial Fills (hașuri vectoriale) poate fi atribuită elementelor de construcție în ferestrele 2D. De asemenea, poate fi atribuită materialelor, care sunt afișate în fereastra 3D.
Unele proprietăți ale modelelor vectoriale pot fi ajustate, inclusiv scara lor, unghiul și spațierea acestora, disponibilitatea și afișarea lor asociată, de tip bitmap destinată doar ecranului.
Categoria Symbol Fills (hașuri simbol) poate fi atribuită elementelor de construcție. Puteți edita modelul simbol al unei hașuri existente sau puteți crea o nouă hașură simbol.
Gradient Fills (hașuri în degrade) și Image Fills (hașuri de tip imagine) sunt exclusiv hașuri de desen și sunt disponibile doar din fereastra derulantă a Fill tool (hașurile de desen sunt create de mână cu ajutorul Fill tool).
10.6. Instrumente de construcție 3D
10.6.1. Wall Tool
În programulArchiCAD puteți desena pereți drepți, curbi, trapezoidali sau poligonali. Aceștia pot fi simpli, dintr-un singur material sau din materiale compozite, adică compuși din mai multe materiale. Puteți chiar merge mai departe și crea pereți complecși (Profile Wall), având o formă aleasă de dvs. și realizați din combinații de materiale.
Fiecare perete are o linie de referință (reference line) și o direcție. Linia de referință este o linie groasă de culoare neagră (incluzând săgeata care indică direcția peretelui), care apare când desenați peretele în Floor Plan, cu condiția ca funcția View > On-Screen View Options > Wall & Beam Reference Lines să fie activă. Folosind comenzile din Modify Wall puteți modifica grosimea, poziția liniei de referință și direcția elementului perete selectat.
Folosirea metodei Single Straight Wall are ca efect crearea unui singur perete drept.
Cu Wall Tool selectat, alegeți metoda geometrică de desenare a pereților drepți (Straight Wall Geometry) din Info box și desenați segmentul de perete în plan.
Cu Wall Tool selectat, selectați una din cele trei metode geometrice de desenare a pereților curbi din Info Box.
Un perete înlănțuit este un șir de pereți drepți sau curbi îmbinați, cu puncte de capăt de pe liniile de referință care coincid automat.
Cu Wall Tool selectat, alegeți metoda Chained Wall (pereți înlănțuiți) din Info Box (poziționați mica săgeată neagră pe butonul corespunzător metodei geometrice de desenare a pereților drepți).
Imediat ce începeți să desenați primul perete, apare o paletă tip Pet Palette, în care puteți găsi opțiuni pentru desenarea unui segment drept sau curb.
Fig. 10.64
Fig. 10.65
Fig. 10.66
Fig. 10.67
Opțiunile disponibile sunt:
– segment de perete drept;
– segment curb tangent la segmentul anterior (nu poate fi utilizat pentru crearea primului segment de perete);
– segment curb tangent la o linie pe care ați definit-o înainte de a desena segmentul;
– segment curb care trece prin două puncte;
– segment curb definit prin centru, rază și lungime.
Cu ajutorul metodei Rectangle Wall puteți crea patru pereți cu noduri care coincid, prin definirea diagonalei unui dreptunghi:
– cu Wall tool selectat, alegeți metoda Rectangle Wall din Info Box;
– desenați diagonala peretelui rectangular și dați clic pentru a-i defini lungimea;
– este creat peretele rectangular.
Cele patru laturi ale peretelui sunt întotdeauna aliniate ortogonal la Normal Grid și nu sunt afectate de utilizarea unei Rotated Grid.
Fig. 10.68
10.6.2. Column Tool
Caracteristicile fiecărei părți a reprezentării în planul de nivel (de exemplu, suprafețe secționate, linii de deasupra planului de secțiune) sunt setate cu ajutorul opțiunilor derulante din tabloul Floor Plan & Section din Info Box.
Utilizați tablourile din fereastra de dialog Column Tool Settings pentru a selecta caracteristicile stâlpului care vor fi afișate în diverse ferestre 2D si 3D.
Fig. 10.69
Caracteristicile corespunzătoare fiecărei părți a reprezentării (de exemplu, secțiuni, linii de tip overhead) sunt configurate cu ajutorul opțiunilor derulante din tabloul Floor Plan & Section din Info Box.
Utilizați Floor Plan Cut Plane Settings, împreună cu preferințele de proiectare a elementului pentru a stabili care părți din stâlpul amplasat vor fi afișate.
Opțiunile corespunzătoare simbolurilor din planul de nivel din tabloul Floor Plan and Section din Column Tool Settings, permit configurarea simbolului de afișare al stâlpului (plin, bară diagonală, X sau cruce simplă). Afișarea în proiect a tuturor simbolurilor pentru stâlpi din planul de nivel poate fi activată și dezactivată cu ajutorul casetei de validare Show Column Symbol din Document > Model View > Model View Options.
Hașura corespunzătoare miezului este afișată în vederea secțiune, în timp ce în vederea elevație este afișat numai conturul stâlpului.
Tabloul Model permite configurarea materialelor pentru pereți în vederea 3D. În 3D se folosește un singur material pentru afișarea tuturor suprafețelor.
Fig. 10.70
Stâlpii amplasați cu metoda construcție îmbrăcată vor prelua materialul de suprafață (Override Surface) de la peretele cu care se îmbină, chiar dacă peretele nu este un perete compozit și chiar dacă nu există materiale configurate să îmbrace stâlpii.
Stâlpii „ne-îmbrăcați” își păstrează materialele în 3D.
În cazul în care suprafețele stâlpilor sunt îmbinate cu suprafețele pereților sau planșeelor sau cu suprafețele altor stâlpi în același plan 3D, liniile de îmbinare sunt eliminate în vederea 3D, dacă se utilizează motorul 3D intern.
În Info Box sunt disponibile trei metode geometrice pentru amplasarea stâlpilor:
– simple: stâlpul este amplasat cu un singur clic. Axa stâlpului va fi proiectată vertical față de planul de nivel;
– rotated: primul clic stabilește poziția punctului de ancorare a stâlpului la baza acestuia, iar al doilea clic stabilește unghiul de rotație în jurul axei verticale;
– revolved: în cazul în care stâlpul este complex și/sau înclinat această metodă permite amplasarea stâlpului prin efectuarea a trei operațiuni. 1 – dați clic pentru a amplasa stâlpul. 2 – rotiți stâlpul în jurul axei verticale și dați clic. 3 – rotiți stâlpul în jurul axei sale oblice (setați unghiul de rotație) și dați clic pentru a finaliza.
Fig. 10.71
În fereastra de dialog Column Settings selectați iconul Slanted și introduceți unghiul de înclinare în grade.
Fig. 10.72
Alegeți o metodă de amplasare din Info Box, apoi amplasați stâlpul.
10.6.3. Beam Tool
Grinzile din programul ArchiCAD sunt elemente de construcție orizontale sau înclinate cu fețe de capăt verticale. Forma acestora poate fi rectangulară sau complexă.
Fiecare grindă are o axă de referință (linie centrală) care are rolul de a asigura îmbinarea exactă a grinzilor, intersectarea corectă a acestora. Pe axa de referință există puncte sensibile și muchii care permit deplasarea și transformarea grinzilor. Direcția axei de referință determină suprafețele din „stânga” și din „dreapta”, ceea ce permite selectarea materialelor în tabloul Model din Beam Tool Settings. Direcția axei de referință urmează cursorul pe măsură ce acesta este deplasat pentru a se desena grinda (pentru a vedea săgeata de pe grindă care indică direcția axei, activați View > On-Screen View Options > Wall and Beam Reference Lines).
Fig. 10.73
10.6.4. Roof Tool
Acoperișurile flexibile din programul ArchiCAD pot fi utilizate pentru crearea de forme 3D standard sau abstracte, care să răspundă unei largi game de cerințe.
Poziția pe înălțime a acoperișului este măsurată de poziția liniei de referință (Pivot Line), o linie orizontală care nu este vizibilă la imprimarea proiectului, pe care o desenați în momentul în care creați acoperișul.
În majoritatea cazurilor, veți dori ca linia de referință a acoperișului să coincidă cu linia de referință a unui perete sau cu muchia unui planșeu.
Înălțimea liniei de referință (Pivot Line) este indicată în Info Box a acoperișului (valoarea „B”). Această valoare coincide cu valoarea înălțimii relative a bazei acoperișului (Roof ’s Relative Base Height) din Roof Settings.
Unghiul de înclinare al acoperișului (Roof Slope Angle) este măsurat de la linia de referință.
Valoarea pantei acoperișului (Roof Pitch) este indicată în Info Box (valoarea „T”).
Pentru a amplasa elementul cât mai precis, puteți activa comanda „Gravitate to Roof”. Aceasta vă va permite să amplasați elemente suplimentare pe suprafața acoperișului.
Caracteristicile corespunzătoare fiecărei părți a reprezentării (de exemplu, secțiuni, linii de tip overhead) sunt configurate cu ajutorul opțiunilor derulante din tabloul Floor Plan & Section.
Utilizați setările planului de secțiune al planului de nivel, împreună cu preferințele de proiectare a elementului pentru a stabili părțile din acoperișul amplasat care vor fi afișate.
În cazul acoperișurilor, opțiunea standard de afișare în planul de nivel este „Projected with Overhead”.
Fig. 10.74
Caseta de informații a instrumentului Roof Tool oferă două metode geometrice care permit crearea de forme de acoperiș simple și complexe: Single-Plane și Multi-Plane, fiecare cu câte trei metode de construcție: Complex Roof, Rectangular, Rotated Rectangular.
Fig. 10.75
Fig. 10.76
Fig. 10.77
În momentul în care ați finalizat efectuarea setărilor în fereastra de dialog Roof Settings, puteți începe să desenați acoperișurile. Pot fi create noi acoperișuri atât în planul de nivel, cât și în fereastra 3D, deși anumite opțiuni diferă sau nu sunt disponibile.
Pentru a facilita desenarea liniei de referință cursorul se va modifica într-o bifă groasă sau în sigla Mercedes groasă în momentul în care atinge linia de referință a unui perete sau a unei grinzi, respectiv se va modifica într-o bifă subțire sau în sigla Mercedes subțire în momentul în care atinge o muchie care nu reprezintă linia de referință a unui perete sau a unei grinzi.
– desenați linia de referință a acoperișului;
– va apărea un cursor în formă de ochi. Utilizați acest cursor pentru a da clic pe partea liniei de referință unde vreți ca planul acoperișului să se ridice (sau, în cazul unei pante de acoperiș negative, unde doriți să se afle direcția de coborâre a pantei).
Selectați una din primele trei metode geometrice din Info box, apoi definiți înclinarea planului acoperișului dând clic în trei puncte. Programul ArchiCAD va genera linia de referință.
Desenați conturul acoperișului. În momentul în care reveniți la primul nod apare cursorul ciocan. Dați clic pentru a închide poligonul. ArchiCAD va genera acoperișul.
Selectarea metodei geometrice Multiple-Plane vă permite crearea de acoperișuri cu pante egale, având o bază poligonală sau curbă. Va fi generat un set de planuri de acoperiș individuale. Dacă funcția Autogroup este activă, când sunt create, acestea sunt grupate automat.
Procesul de desenare a unui Multi-Plane este identic în planul de nivel și în fereastra 3D.
Mai întâi desenați un poligon format numai din segmente drepte. Acesta definește liniile de referință ale elementelor poli-acoperișului. Când ați terminat, apare fereastra de dialog Polyroof Settings.
Conturul final va fi definit de dimensiunea streșinii (Eave Overhang) care va fi adăugată ca distanță suplimentară față de poligonul liniei de referință.
10.6.5. Slab Tool
Planșeele sunt principalele blocuri de construcție orizontale din programul ArchiCAD. Acestea sunt utilizate în general pentru modelarea planșeelor clădirii sau pentru a despărți nivelurile.
Caracteristicile fiecărei părți a reprezentării planșeului (de exemplu, hașuri de acoperire, hașuri de secționare din secțiuni) sunt configurate cu ajutorul opțiunilor derulante din tabloul Floor Plan and Section din Info Box.
Pentru planșee și mesh-uri, contururile acestora de la alte nivele în planul de nivel (dacă sunt afișate și la alte nivele decât în cel care au fost amplasate – etajele lor origine) sunt afișate cu ajutorul tipurilor de linii setate în Project Preferences > Legacy. Selectați un tip separat de linii pentru afișarea planșeelor și mesh-urilor de la alte nivele de deasupra și de dedesubt de nivelul lor origine.
Planșeele standard sunt planșee compozite. Grosimea planșeelor compozite este definită în Options > Element Attributes > Composites și este egală cu suma grosimii tuturor straturilor de material din care este realizat planșeul compozit. Grosimea planșeelor compozite nu poate fi editată în Slab Settings. Dacă doriți să editați grosimea planșeului în Slab Settings, selectați o structură necompozită sau modificați grosimea materialelor compozite în in Options > Element Attributes > Composites.
Fig. 10.78
Fig. 10.79
După ce ați finalizat setările în fereastra de dialog Slab Settings puteți începe să desenați planșeele, folosind una din metodele geometrice din Info Box.
Noile planșee pot fi create fie în planul de nivel, fie în fereastra 3D.
În Info Box sunt disponibile trei metode geometrice pentru crearea planșeelor: Polygonal, Rectangular, Rotated Rectangular.
Fig. 10.80
Cu ajutorul primului icon din stânga puteți crea un planșeu poligonal. La fel ca în cazul pereților, apare paleta Pet Palette care vă permite să desenați segmente drepte și curbe pentru conturul planșeului. Dacă poligonul planșeului se autointersectează, se afișează un mesaj de avertizare, planșeul fiind însă desenat. Un planșeu poligonal care se intersectează pe sine va fi remediat automat dacă editați poligonul ulterior, folosind oricare din metodele de editare din paleta Pet Palette.
Fig. 10.81
Cu ajutorul celui de al doilea și de al treilea icon puteți crea un planșeu rectangular sau un planșeu rectangular obținut prin rotație. Dreptunghiul este definit prin amplasarea a două noduri de colț opuse. Planșeele rectangulare sunt întotdeauna aliniate ortogonal la grila normală. Metoda planșeu rectangular obținut prin rotație necesită ca mai întâi să definiți un vector de rotație, apoi să deplasați cursorul perpendicular pe acesta pentru a desena planșeul.
Poate fi necesar să creați goluri în planșee pentru a amplasa diverse obiecte, cum ar fi scările sau pentru a crea o curte interioară.
Selectați un planșeu și activați instrumentul planșeu, apoi desenați un nou contur în interiorul planșeului. Noul contur va fi interpretat drept un gol în planșeu.
Dacă ați uitat să selectați un planșeu înainte de a începe să creați golul în el, noul contur va fi interpretat drept un nou planșeu, chiar dacă acesta se află în interiorul planșeului existent În 3D acest lucru nu este evident până când nu selectați unul dintre cele două planșee. Puteți șterge planșeul creat din greșeală.
În cazul în care creați un gol al cărui contur intersectează conturul planșeului sau conturul altor goluri din același poligon, ArchiCAD va afișa un mesaj de avertizare, dar va permite crearea conturului golului.
10.6.6. Mesh Tool
Mesh-urile sunt suprafețe cu formă liberă create prin definirea elevației punctelor lor caracteristice și prin interpolarea punctelor intermediare acestora.
În planul de nivel sunt afișate numai conturul și muchiile mesh-ului.
În 3D, în funcție de metoda de construcție selectată în Info Box și în fereastra de dialog Mesh Settings veți obține mesh-uri create ca suprafețe, mesh-uri create cu laturi verticale (skirt) și mesh-uri create sub formă de corpuri solide.
Pentru a crea un mesh este necesar să folosiți planul de referință al mesh-ului și muchiile mesh-ului.
Desenați proiecția principalelor contururi ale mesh-ului în planul de referință. Puteți apoi ridica punctele caracteristice de pe suprafețele mesh-ului în afara acestui plan.
Pentru a amplasa elemente cât mai precis, puteți activa comanda „Gravity to Mesh”. Aceasta vă va permite să amplasați elemente suplimentare pe suprafața mesh-ului.
Caracteristicile fiecărei părți a reprezentării (de exemplu, suprafețe secționate, linii nesecționate) sunt configurate cu ajutorul opțiunilor derulante din tabloul Floor Plan and Section.
În momentul în care ați finalizat configurarea parametrilor în fereastra de dialog Mesh Settings, puteți începe să desenați mesh-urile.
Pentru planșee și mesh-uri, contururile acestora de la alte nivele în planul de nivel (dacă sunt afișate și la alte nivele decât în cel care au fost amplasate – etajele lor origine) sunt afișate cu ajutorul tipurilor de linii setate în Project Preferences > Legacy. Selectați un tip separat de linii pentru afișarea planșeelor și mesh-urilor de la alte nivele de deasupra și de dedesubt de nivelul lor origine.
Mesh-urile au două feluri de muchii: muchii definite de utilizator și muchii generate de program. Puteți opta între afișarea tuturor muchiilor sau doar a celor definite de utilizator.
Muchiile definite de către utilizator sunt întotdeauna afișate. Dacă este selectată opțiunea Show All Ridges (afișează toate muchiile), programul ArchiCAD va afișa de asemenea muchiile generate prin conectarea nodurilor mesh-urilor. Fiecare muchie generată conectează două puncte de pe mesh aflate la înălțimi diferite care nu sunt deja conectate printr-o muchie definită de utilizator. Muchiile generate sunt afișate numai dacă acestea conectează puncte având cote de înălțime diferite.
Fig. 10.82
Noile mesh-uri pot fi create fie în Floor Plan, fie în fereastra 3D.
În Info Box sunt disponibile patru metode geometrice de creare a mesh-urilor. Puteți crea mesh-uri poligonale, rectangulare, obținute prin rotația unei forme rectangulare sau mesh-uri cu pantă regulată.
Indiferent de metoda aleasă, veți desena poligonul mesh-ului la înălțimea față de planul bazei definită în Info Box.
Metodele geometrice Polygonal and Rectangular/Rotated Rectangular pentru generarea mesh-urilor funcționează similar cu comenzile instrumentului pentru planșee.
Dacă este necesar, selectați mesh-ul și editați punctele acestuia, adăugați noi puncte sau creați un gol.
Fig. 10.83
Fig. 10.84
Fig. 10.85
Metoda Regular Sloped Mesh (a patra din Info Box) vă permite să creați rapid mesh-uri regulate cu suprafețe plane. După definirea conturului rectangular al mesh-ului, se deschide automat fereastra de dialog Regular Sloped Mesh.
Fig. 10.86
În prima parte a ferestrei de dialog puteți configura numărul de diviziuni pe ambele axe de coordonate. Apoi trebuie să configurați înălțimea a trei colțuri ale mesh-ului. Al patrulea va fi generat automat. După confirmarea setărilor, ArchiCAD va desena mesh-ul. Dacă este necesar, selectați Mesh-ul și editați punctele acestuia, adăugați noi puncte sau creați un gol.
Dacă dorim editarea înălțimii unui punct al mesh-ului:
– selectați mesh-ul;
– cu instrumentul mesh activ, dați clic pe un punct al mesh-ului pentru a se afișa paleta Pet Palette;
– selectați comanda Elevate Mesh Point din paleta Pet Palette. Se va deschide fereastra de dialog Mesh Point Height;
– introduceți o nouă valoare a înălțimii în câmpul pentru text.
Fig. 10.87
Dacă bifați caseta Apply to All toate punctele mesh-ului vor fi aduse la această înălțime.
Dacă modificați înălțimea unui singur punct, acest lucru nu va afecta înălțimea punctelor din vecinătatea acestuia.
Apăsați săgeata de sub câmpul care permite introducerea textului pentru a deschide un meniu derulant în care puteți selecta un nivel de referință pentru înălțimea modificată.
Dacă dorim să adăugăm noi puncte pe un mesh:
– cu instrumentul pentru mesh-uri activ, selectați mesh-ul;
– desenați un poligon închis sau un segment de dreaptă în interiorul poligonului mesh-ului. Dacă desenați în afara conturului primului poligon, numai punctele din interiorul conturului vor forma mesh-ul;
– se deschide fereastra de dialog New Mesh Points;
– bifați butonul radio „Add New Points”. Dacă desenați un segment de dreaptă, cu două puncte și nu un poligon, aceasta va fi opțiunea standard unică.
– selectați o opțiune din meniul derulant pentru a defini relația dintre punctele nou create și punctele existente.
10.7. Biblioteci de obiecte ArchiCAD
Din procesul de proiectare în ArchiCAD, o etapă importantă este amplasarea de obiecte în plan. De exemplu, ușile și ferestrele introduse în pereți sunt obiecte, la fel precum sunt scările și corpurile de iluminat. Indicatorii, etichetele și mărcile de zonă sunt, de asemenea, obiecte.
Multe dintre aceste obiecte pot fi accesate cu ajutorul instrumentelor aferente. Puteți accesa multe alte obiecte folosind instrumentul Obiect (Object Tool), printre acestea numărându-se arbori și vehicule, echipamente de birou și obiecte sanitare.
Obiectele sunt parametrice. Acest lucru înseamnă că puteți configura starea obiectelor amplasate, folosind Object Settings sau ferestrele de dialog ale instrumentelor pentru obiectele respective, fără a modifica fișierul extern.
Atunci când amplasați un obiect (spre deosebire de alte elemente din ArchiCAD), amplasați o variantă a unui fișier extern aflat într-o bibliotecă de obiecte. ArchiCAD este dotat cu o bibliotecă standard de obiecte care conține multe obiecte preconfigurate, editabile (cunoscute sub denumirea de obiecte GDL sau componente de bibliotecă).
10.7.1. Object Tool
Vă permite accesul la o mare varietate de obiecte care nu fac parte dintr-un anume subtip. Aceste obiecte sunt repartizate în trei directoare principale: Basic Library (biblioteca de bază), Visualization Objects (obiecte pentru vizualizare) și Add-On Library (biblioteca suplimentară). După cum puteți observa din denumirile fișierelor, biblioteca de bază conține diverse tipuri de obiecte de mobilier (paturi, scaune, echipament de birou), decorațiuni (ceasuri și vaze), obiecte pentru întreținere sănătate/recreere (pian, masă de biliard, un televizor).
Directoarele suplimentare conțin structuri de construcție (cum ar fi garduri), construcții speciale (șeminee și storuri), elemente mecanice (aparate de aer condiționat și ascensoare) și elemente 2D (simboluri grafice și simboluri pentru instalațiile electrice.)
Fig. 10.88
Fereastra de dialog a setărilor obiectului pentru componentele bibliotecii are două părți:
– în partea stângă, zona de navigare vă permite să identificați în bibliotecile încărcate componentele aferente instrumentului activ, prin navigare sau prin introducerea unui termen, pentru căutarea după denumire în bibliotecă.
Dați dublu clic pe bara dintre cele două tablouri pentru a deschide/închide zona de navigare (sau dați clic pe săgeata neagră din partea de sus a barei despărțitoare). Dacă ați extins orizontal fereastra de dialog, puteți glisa bara despărțitoare orizontal pentru a rearanja fereastra de dialog. Dacă selectați un obiect în zona de navigare, setările acestuia apar în partea dreaptă a ferestrei de dialog. Setările obiectului vor rămâne în partea dreaptă a ferestrei de dialog, chiar dacă utilizați funcția de navigare în partea stângă. Pentru reafișarea poziției obiectului selectat în ierarhia bibliotecii, în zona de navigare, dați clic pe comanda Show in library pe care o puteți accesa dând clic pe săgeata neagră din dreptul denumirii obiectului în tabloul Preview and Positioning.
– în partea dreaptă a ferestrei de dialog se află tablouri cu setări.
În tabloul Preview and Positioning sunt disponibile comenzi simple de navigare care vă permit să accesați elementul anterior sau elementul următor din biblioteca activă, fără a fi necesar să utilizați zona de navigare.
Fig. 10.89
În general, pentru amplasarea unui obiect sunt necesare următoarele operațiuni:
– selectați instrumentul corespunzător în caseta de instrumente și deschideți fereastra de dialog a setărilor dând clic pe iconul instrumentului;
– căutați elementul potrivit de care aveți nevoie în directoarele bibliotecii;
– modificați setările standard, astfel încât acestea să corespundă situației sau scopului avut în vedere. Fișierul extern nu este afectat în niciun mod de modificările pe care le aduceți obiectului (corp de iluminat, ușă, etc.) în fereastra de dialog a setărilor;
– dați clic în locația dorită și amplasați versiunea personalizată a obiectului.
Puteți amplasa obiecte atât în Floor Plan, cât și în fereastra 3D. Este posibil să amplasați simbolul 2D al obiectelor în fereastra de secțiune/elevație/elevație interioară sau de detaliu.
Multe elemente 2D au simboluri 2D specifice care pot fi utilizate în Floor Plan și în elevație.
Multe obiecte pot avea aspecte diferite în vederile 2D și 3D. În Floor Plan gradul de detaliere depinde de scară și de configurarea parametrilor din Document > Floor Plan Scale.
Selectați vederea corespunzătoare în tabloul Preview and Positioning înainte de a amplasa obiectul. În cazul anumitor elemente complexe afișarea completă și detaliată în 3D poate dura mai mult. Un exemplu bun în acest sens îl constituie arborii, formați dintr-un număr foarte mare de poligoane și care sunt reprezentați într-un mod foarte realist.
Comanda „Show on Story” (dacă este disponibilă) din tabloul Object Settings Floor Plan and Section vă permite să configurați nivelul unde vor fi amplasate obiectele. Doar pe etajul origine sau de asemenea sub formă de contur și pe alte etaje.
Fig. 10.90
Puteți găsi plante, oameni și vehicule atât în directorul cu elemente 2D, cât și în cel de vizualizare. Oamenii și plantele din directorul cu elemente 2D sunt afișați în vederea elevației, putând fi amplasate în fereastra de secțiune/elevație/elevație interioară. Utilizarea acestor reprezentări simple vă permite să economisiți timp. Vehiculele sunt, de asemenea, elemente 2D, dar pentru acestea sunt disponibile două sau mai multe reprezentări, o vedere de sus pentru planul de nivel și vederi laterale, din față și/sau din spate pentru secțiuni/elevații. Puteți alege între acestea în lista de parametri.
O caracteristică specifică instrumentelor de tip obiect (uși, ferestre, obiecte, capete de pereți, luminatoare, corpuri de iluminat și scări) este că fereastra de dialog a setărilor conține tabloul Parameters. Înainte de a amplasa obiectul, puteți personaliza mulți parametrii ai acestuia în fereastra de dialog a setărilor. Puteți selecta obiectele amplasate și le puteți modifica parametrii. Parametrii de bază ai oricărui obiect sunt lungimea și lățimea, notate cu A și B în lista de parametri.
Deși majoritatea parametrilor produc efecte spectaculoase în vederea 3D a obiectului GDL, în anumite cazuri aceștia afectează numai vederea în plan. Bifarea casetei Minimal Space (existentă pentru multe obiecte din biblioteca ArchiCAD standard) are ca efect adăugarea unei hașuri simbolului plan al elementului. Aceasta reprezintă zona pe care doriți să o păstrați liberă.
10.7.2. Window Tool / Door Tool
Ușile și ferestrele sunt similare din punct de vedere al comportamentului și al modului de lucru.
În programul ArchiCAD, ușile și ferestrele simulează aspectul și comportamentul unor ferestre și uși reale. Ele sunt întotdeauna amplasate în pereți.
Ușile și ferestrele creează deschideri reale în pereți, prin care se poate vedea, astfel încât vizualizările 3D sunt mai realiste și mai exacte. Cu toate acestea, panourile de sticlă sunt reprezentate ca forme solide, permițând deschideri opace pentru elevațiile standard. Sticla lasă lumina să treacă, ceea ce vă permite să priviți prin ferestrele și ușile de sticlă în vederile fotorandate.
Geometria ferestrelor și ușilor este definită cu ajutorul informațiilor incluse în componenta de bibliotecă. În timp ce unele elemente mai generale permit o mare libertate de modificare a dimensiunilor și formelor ușilor și ferestrelor înainte sau după amplasarea lor în proiect, elemente cu design-ul specific unui produs de catalog al unui producător real au posibilități mai reduse de modificare, putând fi amplasate așa cum au fost definite.
În Floor Plan ușile și ferestrele sunt reprezentate prin simboluri standard.
Caracteristicile de afișare pentru uși/ferestre pot fi setate în pagina Floor Plan and Section.
Fereastra derulantă Floor Plan Display (afișare în planul de nivel) include două opțiuni pentru simboluri:
– Symbolic: acesta este simbolul standard pentru obiectul selectat;
– Overhead All: este afișat întregul contur ale elementului de deasupra planului de secțiune al planului de nivel, cu caracteristicile „overhead”.
În cazul unui perete oblic este posibil să preferați o afișare mai detaliată a ferestrei decupate. Selectați fie Projected, fie Projectes with Overhead pentru a vedea toate părțile ferestrei într-un perete înclinat.
– Projected: este afișată partea decupată a elementului, plus partea nesecționată (partea de jos) într-o formă asemănătoare 3D;
– Projected with Overhead: este afișată partea secționată a elementului, plus partea de sus a acestuia (adică partea care se află deasupra planului de secțiune al planului de nivel).
Fig. 10.91
În funcție de scriptul utilizat pentru componenta de bibliotecă, pot fi afișate diverse nivele de detaliere, în funcție de scara Floor Plan.
Setările Door Options și Window Options din Document > Set Model View > Model View Options vă permit afișarea ușilor și a ferestrelor în planul de nivel completă, sub formă de contur, ca goluri, respectiv afișarea sau ascunderea cotelor sau indicatorilor.
Utilizați pagina Preview and Positioning pentru a configura înălțimea și lățimea unei uși/ferestre.
Fereastra derulantă Anchor din pagina Preview and Positioning vă permite să optați pentru una din aceste restricționări, pentru a furniza un punct de referință pentru cota poziției ferestrei/ușii în perete.
– Sill to Wall Base (pervaz/prag relaționat cu baza peretelui): aceasta este metoda standard;
– Sill to Story 0 (Current Story) – (pervaz/prag relaționat cu etajul 0 (etajul curent)). Înălțimea pervazului/pragului este măsurată în funcție de cota etajului curent. Pentru a selecta un etaj diferit, dați clic pe opțiunea Select Story și alegeți un etaj din fereastra de dialog;
– Header to Wall Base (toc relaționat cu baza peretelui): metodă similară cu opțiunea Sill to Wall Base cu deosebirea că trebuie să introduceți poziția pe înălțime a tocului;
– Header to Story 0 (Current Story) – (toc relaționat cu Etajul 0 (etajul curent)): metodă similară cu opțiunea Sill to Story 0, cu deosebirea că trebuie să introduceți poziția pe înălțime a tocului;
– Select Story (selectarea etajului): dacă selectați această opțiune (selectați etajul din lista afișată în fereastra de dialog care apare), nivelul planșeului etajului selectat va folosi ca punct de referință (Anchor) față de care se va măsura poziția ferestrei/ușii. Această opțiune poate fi utilizată, de exemplu, atunci când este creat un perete cortină din sticlă, iar toate panourile individuale trebuie să aibă cota de înălțime configurată la o valoare comună.
Metodele de amplasare sunt definite în pagina Preview and Positioning din ferestrele de dialog Door/Window Settings. În urma stabilirii punctului de ancorare fereastra sau ușa va fi amplasată în funcție de punctul ei central sau de latura sa.
În momentul în care ați finalizat efectuarea setărilor în fereastra de dialog Window Settings/Door Settings, puteți începe să amplasați goluri.
Pentru a crea un gol simplu fără a amplasa o componentă de bibliotecă de tip ușă sau fereastră, dați clic pe butonul Empty Opening (gol liber) din tabloul Preview and Positioning din fereastra de dialog a setărilor pentru uși sau ferestre.
Apoi accesați tabloul Empty Door sau Empty Window și introduceți înălțimea și lățimea golului. Dați clic pe oricare parte a peretelui existent.
Fig. 10.92
10.8. Modalități de editare în ArchiCAD
10.8.1. Comenzile Cut, Copy, Paste, Delete
Comanda Edit > Cut șterge elementele selectate dintr-un proiect și le amplasează în Clipboard pentru a putea fi utilizate ulterior prin comanda Paste (lipire). Comanda Cut nu este disponibilă în 3D Window. Selectarea se poate face fie cu instrumentul Arrow, fie cu cel de Marquee, fie prin combinația Shift-clic. În ferestrele de tip Text comanda Cut se poate folosi la fel ca în orice procesor de text.
Comanda Edit > Copy amplasează elementul de construcție selectat în Clipboard, dar acesta nu este șters din documentul original. Modalitatea de selecție este identică cu cea de la comanda Cut.
Comenzile Copy/Paste nu se pot folosi pentru a crea noi elemente de construcție în Section/Elevation Window. În 3D Window, comanda Copy este disponibilă doar cu instrumental Marquee.
Folosind comanda Edit > Paste putem insera conținutul Clipboard-ului în proiectul current.
Comenzile Cut/Paste sau Copy/Paste nu se pot folosi pentru a crea noi elemente de construcție în fereastra Section/Elevation. Comanda Paste nu este disponibilă în fereastra 3D.
Dacă efectuăm operația de lipire cu un marcaj pe niveluri multiple, apare o fereastră de avertisment în care ni se solicită să specificăm care dintre etajele copiate să fie introdus în etajul curent.
Dacă există mai multe opțiuni posibile pentru amplasarea conținutului lipit, apare fereastra de dialog Paste Options.
Fig. 10.93
Fereastra de dialog Story Settings permite copierea elemente identice de la un etaj la altula fi nevoie să le redesenăm la fiecare etaj.
Caracteristicile elementelor sunt identificate prin denumire. Dacă elementele lipite fac referință la caracteristici care nu există în proiectul țintă, atunci caracteristicile necesare vor fi adăugate.
Dacă elementele fac referință la caracteristici care există în proiectul țintă, dar sunt diferite de cele din proiectul inițial, atunci vor prelua caracteristicile proiectului țintă.
Clipboard-ul se poate folosi nu doar pentru a memora elementele ArchiCAD în vederea lipirii, dar și pentru a importa elemente graficede tip bitmap și alte tipuri de informații. În ArchiCAD se pot lipi rânduri multiple de text provenite din aplicațiile de procesare a textelor.
Dacă elementele sunt copiate dintr-o aplicație externă, există mai multe opțiuni pentru copierea acestora în ArchiCAD – în funcție de tipul elementului copiat.
Comanda Edit > Delete șterge elementele selectate din proiect. Elementele șterse nu sunt memorate în Clipboard. Acestea pot fi recuperate cu ajutorul comenzii Undo.
Tastele echivalente comenzii Delete sunt Backspace și Delete. Dacă se șterg elemente de construcție din orice fereastră a modelului (Floor Plan, 3D sau Section/Elevation), acestea vor fi șterse din toate celelalte ferestre.
Dacă se șterg elemente suplimentare dintr-o fereastră de Section/Elevation, celelalte ferestre nu vor suferi modificări.
Comenzile Undo și Redo permit anularea/revenirea la o acțiune anterioară și refacerea unui număr mare de operații de construcție. Denumirea operației care este pe punctul de a fi anulată este afișată în meniu împreună cu comanda Undo sau Redo.
Numărul de acțiuni care pot fi anulate și refăcute, între 1 și 99, pot fi configurate în fereastra de dialog Options > Work Environment > Data Safety and Integrity (Undo Limit). Valoarea standard este de 20. După refacerea unui număr de acțiuni, comanda Undo va fi disponibilă doar după ce efectuați o nouă acțiune ce poate fi anulată.
Toate operațiile de modelare și de desen pot fi anulate una câte una, în ordine cronologică, indiferent de vederea modelului sau a desenului în care au fost efectuate.
În ferestrele de tip text nu se poate anula/reface decât ultima acțiune de editare.
Operațiile care implică elemente din Navigator/Organizer nu se adaugă în lista de anulare a operațiilor și, acestea o dată efectuate, nu mai este posibil să se revină la starea anterioară.
De fiecare dată când salvăm proiectul, lista disponibilă anterior a acțiunilor care pot fi anulate (Undo) se șterge. În cazul unei erori de sistem, funcția Autosave va salva proiectul. În urma aplicării funcției Autosave nu se șterge lista de acțiuni care pot fi anulate.
10.8.2. Comezile Move, Drag, Rotate, Mirror
Elementele pot fi mutate unul câte unul sau colectiv. Le putem modifica poziția prin funcția Nudge cu valori crescătoare, le putem glisa (Drag), roti (Rotate) sau oglindi (Mirror) de-a lungul unui plan orizontal și prin deplasare verticală, adică prin modificarea valorilor poziției lor pe înălțime.
Pentru a muta elementele, acestea trebuie selectate și să alegem comanda corespunzătoare din meniul Edit > Move sau dintre comenzile Move din meniul contextual al elementului selectat.
Având un instrument activ, putem da clic pe un nod și apoi să selectăm scurtătura dorită în paleta Pet Palette care apare.
Fig. 10.94
Pentru a glisa un element, există mai multe variante:
– cu funcția Quick Selection: dați clic pe suprafața elementului și glisați-l în noua sa poziție;
– selectăm elementul, comanda Edit > Move > Drag și desenăm un vector temporar oriunde în fereastra activă. Elementul va fi glisat în noua sa poziție în funcție de lungimea și direcția acestui vector;
– selectăm elementul, dăm clic pe iconul Drag din paleta Pet Palette și apoi glisăm elemental;
– selectăm elementul, apoi folosim scurtătura Ctrl+D.
Pentru a muta un perete, îl selectăm, punem cursorul oriunde pe suprafața lui și îl glisăm cu cursorul în noua sa locație.
În 3D Window operația de glisare poate modifica și înălțimea elementelor selectate.
Pentru a restricționa mișcarea elementelor în planul orizontal, activăm perechea de unghiuri orizontale-verticale în Options > Work Environment > Input Constraints and Guides.
Fig. 10.95
Pentru a roti un element, avem următoarele posibilități:
– selectăm elementul respective, selectăm comanda Edit > Move > Rotate. Putem da din nou clic pe un nod sau o muchie a elementului selectat pentru a afișa paleta Pet Palette și apoi selectăm comanda de rotire. Se mai poate utiliza scurtătura Ctrl + E;
– dăm clic pentru a defini centrul de rotație al elementelor selectate;
– dăm clic pentru a defini punctul de pornire al arcului de rotație și raza acestuia;
– mișcăm cursorul și dăm clic pentru a închide arcul de rotație.
Fig. 10.96
Funcția Mirror creează o imagine oglindită a elementelor selectate în Floor Plan sau în 3D Window.
Pentru a oglindi un element:
– selectăm elementul pe care vrem să-l oglindim;
– selectăm comanda Edit > Move > Mirror sau selectăm comanda Mirror din meniul contextual sau paleta Pet Palette;
– definim axa de oglindire prin două clicuri, ca și cum am desena o linie.
Elementele oglindite vor fi amplasate după cel de-al doilea clic.
Se pot oglindi simultan oricâte uși și ferestre. Ușa sau fereastra oglindită va fi întotdeauna aliniată cu peretele care conține elementul original. Selectăm ușa sau fereastra și dăm clic o dată. Acest clic reprezintă axa pentru operația de oglindire.
Fig. 10.97
10.8.3. Comenzile Stretch, Resize, Split, Adjust
Elementele de construcție din ArchiCAD au dimensiuni caracteristice diferite: lungime, lățime, înălțime, grosime etc. Unele dintre acestea pot fi ușor de modificat numeric prin selectarea elementului respectiv, deschiderea ferestrei de dialog aferente și ajustarea valorilor relevante.
Altele însă, nu pot fi modificate numeric (de exemplu, lungimea elementelor lineare sau a muchiilor).
ArchiCAD ne permite să modificăm dimensiunile elementelor folosind operațiile de divizare, întindere (Stretch) și scurtare.
Majoritatea operațiilor pot fi efectuate în trei moduri:
– printr-o comandă din meniul Edit;
– folosind scurtături cu taste;
– utilizând comenzile din paleta Pet Palette.
În unele cazuri, doar paleta Pet Palette este disponibilă.
Nu se pot întinde punctele sensibile (Hotspots), camerele de filmat (Cameras) sau indicatorii de detalii (Detail Markers).
Funcția Stretch este disponibilă pentru majoritatea tipurilor de elemente selectate atât în Floor Plan, cât și în 3D Window.
În fereastra Section/Elevation doar elementele de desen pot fi întinse.
Comanda Stretch nu poate fi utilizată pentru elementele poligonale, dar se pot întinde muchiile sau deplasa oricare dintre noduri în mod grafic.
Pentru a întinde/micșora pereți drepți, etapele de realizare sunt următoarele:
– selectăm un perete;
– selectăm comanda Edit > Reshape > Stretch sau comanda Stretch din paleta Pet Palette;
– clic pe punctul de capăt al liniei de referință și îl mutăm;
– încă o dată clic, fie pentru a defini un nou punct de capăt mărind (sau reducând) lungimea anterioară, fie pentru a defini o cu totul altă locație. Peretele va fi mărit sau micșorat și, dacă este necesar, rotit în funcție de noul punct de capăt. Celălalt punct de capăt va rămâne în poziția sa inițială.
Dacă folosim paleta Pet Palette:
– selectăm un perete;
– clic pe unul din punctele de capăt ale liniei de referință a peretelui. Paleta Pet Palette se afișează și selectăm iconul Stretch;
– clic pentru a defini noul punct de capăt.
Fig. 10.98
Comanda Edit > Reshape > Resize ne permite să mărim sau să micșorăm elementele selectate prin metodă numerică sau grafică.
Această funcție este disponibilă doar în Floor Plan și în 3D Window.
Pentru a face operațiunea de redimesionare procedăm astfel:
– selectăm elementele pe care vrem să le modificăm și selectăm Resize.
– introducem o valoare în oricare din câmpurile Resize ratio (raport de modificare a dimensiunii), din fereastra de dialog care apare (opțiunea Define graphically nu este bifată).
La Resize ratio, folosim una dintre cele trei metode pentru a defini raportul dorit de modificare a dimensiunii (dacă introducem o valoare într-unul din câmpuri, celelalte două vor fi completate în mod automat).
– dăm clic pe OK.
– dăm clic în fereastră pentru a defini punctul sau muchia elementelor care doriți să rămână în poziția inițială. Se efectuează transformarea.
Pentru a realiza această operație în mod grafic:
– deschidem fereastra de dialog Resize;
– bifăm caseta Define Graphically;
– desenăm un vector de transformare pentru a defini atât raportul de modificare a dimensiunii, cât și locația elementelor redimensionate.
Operația de redimensionare nu influențează elementele grupate. Dacă doriți să redimensionați elemente grupate, mai întâi dezactivați grupul sau selectați Suspend Groups.
Fig. 10.99
Un element selectat (perete, grindă, planșeu, acoperiș, mesh, hașură, zonă, linie, arc, polilinie, spline) poate fi divizat de-a lungul unui segment, unui arc sau unei muchii a elementului.
Comanda Split este disponibilă în Floor Plan și în 3D Window.
Nu putem diviza un poligon – exemplu, un acoperiș – cu ajutorul unui arc.
– selectăm elementele pe care vrem să le divizăm;
– selectăm comanda Edit > Reshape > Split;
– desenăm o linie de diviziune temporară sau dăm clic pe o linie, un arc, un perete sau muchia unui poligon care au fost deja create;
– dăm clic pe ambele părți ale liniei/arcului/muchiei de secțiune cu cursorul ochi.
– elementele din partea în care am dat clic rămân selectate, în timp ce elementele de pe cealaltă parte se vor deselecta. În grupul de elemente selectate se pot aplica operațiile obișnuite de editare.
Dacă un element selectat este intersectat de un alt element în mai multe puncte, comanda Split va diviza elementul selectat în toate punctele de intersecție.
Divizarea este disponibilă și în 3D Window. Putem diviza elementul selectat cu un plan vertical, împărțindu-l în două segmente. Această funcție se aplică în același mod ca în Floor Plan.
Fig. 10.100
Folosim comanda Adjust pentru a prelungi sau scurta punctele de capăt ale pereților, grinzilor, arcelor și liniilor selectate până la o linie, un arc sau muchia unui element.
– selectăm elementele pe care vrem să le ajustăm;
– selectăm comanda Edit > Reshape > Adjust;
– desenăm un segment sau dăm clic pe o linie, un perete, o muchie a unui poligon sau un arc/cerc deja existent. Punctele de capăt ale pereților și liniilor selectate vor fi ajustate până ating linia sau curba desenată sau selectată cu un clic. Vor fi afectate doar elementele care se intersectează (sau ar urma să se intersecteze) cu linia/arcul/muchia selectată.
Comanda Adjust este disponibilă în Floor Plan și în fereastra 3D.
În vederea 3D putem ajusta peretele sau grinda selectată în funcție de un plan vertical.
O scurtătura simplă ne permite să ajustăm elementele scurte și să le divizăm pe cele lungi la aceeași muchie.
– selectăm toate elementele pe care vrem să le divizăm sau să le ajustăm. Instrumentul activ trebuie să fie unul din cele utilizate pentru crearea elementelor selectate.
– apăsăm tasta Ctrl și dăm clic pe muchia pe care vrem să o utilizăm pentru divizare/ajustare.
– operația se efectuează imediat. Toate elementele care au fost transformate rămân selectate.
Fig. 10.101
10.8.4. Comenzile Intersect, Fillet/Chamfer, Trim
Putem intersecta două elemente (linie, perete, arce eliptice sau circulare între ele), pe care le-am selectat în prealabil, făcându-le să se întâlnească în punctele lor de capăt situate cel mai aproape.
– selectăm cele două elemente (acestea trebuie să fie de același tip);
– selectăm comanda Edit > Reshape > Intersect.
Fig. 10.102
Folosim comanda Edit > Reshape > Fillet/Chamfer pentru a teși sau racorda punctul de intersecție a două linii sau a doi pereți drepți sau colțurile unui poligon.
Pentru a deschide fereastra de dialog Fillet/Chamfer
– selectăm cele două linii, sau elementul polygonal;
– selectăm comanda Edit > Reshape > Fillet/Chamfer sau în cazul în care elementul selectat este un poligon, selectați iconul Fillet/Chamfer din paleta Pet Palette;
– selectăm fie Fillet, fie Chamfer.
Funcția Fillet îmbină punctele de capăt a două segmente drepte cu un arc.
Funcția Chamfer îmbină punctele de capăt a două segmente drepte cu un segment drept, colțul fiind eliminat.
– introducem o rază pentru operația de teșire/racordare (racordarea nu presupune o rază, dar ea se va desena ca și coarda arcelor cu raza specificată.)
– dăm clic pe OK.
Comenzile Fillet, Chamfer și Intersect nu pot fi aplicate elementelor grupate, cu excepția cazului în care activați opțiunea Suspend Groups.
Fig. 10.103
Dacă vrem să teșim sau să recordăm toate colțurile poligonului selectat, bifăm caseta Apply to All Corners.
Această opțiune se poate aplica doar dacă elementul selectat este un poligon și nu se poate utiliza dacă au fost selectate două elemente separate.
Putem ajusta (Trim) un element prin eliminarea părții care depășește punctul de intersecție al acestuia cu un alt element sau prin decuparea părții elementului care se situează între două puncte de intersecție. Elementele care pot fi ajustate sunt: pereții, grinzile, liniile, cercurile, arcele, poliliniile și curbele spline.
Pentru a ajusta un element, etapelele sunt următoarele:
– comanda Edit > Reshape > Trim sau tasta Ctrl;
– apare cursorul foarfecă;
– se poziționează pe un element care poate fi ajustat și dăm clic pe segmentul pe care vrem să-l decupăm.
În 3D Window putem da clic pe un perete sau o grindă în vederea ajustării.
– se va șterge acea parte a elementului situată între cele mai apropiate două puncte de intersecție pe care am dat clic.
Fig. 10.104
Putem adăuga noduri noi elementelor folosind paleta Pet Palette. Prin adăugarea unui nod unui element liniar drept se creează un element suplimentar. Prin adăugarea unui nod unui element poligonal se mărește numărul de muchii ale acestuia.
În 3D Window putem adăuga noduri doar elementelor poligonale. Pentru a adăuga un nod unui element:
– selectăm elementul;
– dăm clic pe o muchie a elementului și apare paleta Pet Palette;
– selectăm iconul Insert new nod;
– dăm clic pentru a defini locația noului nod.
Dacă vrem să introducem un nou nod fără să îl mutăm, dăm dublu clic pe o muchie a poligonului.
Nu putem adăuga un nod nou unui element sau segment curb. Dacă dăm clic pe un element curb selectat, având funcția Insert new node activată, curbura va fi aplatizată.
Fig. 10.105
Folosind iconul Move node din paleta Pet Palette, putem repoziționa un nod al unui element poligonal. Muchiile adiacente vor fi și ele deplasate.
Putem elimina un nod suprapunându-l pe unul din nodurile învecinate.
Dacă suprapunem un nod pe un alt nod decât cele două învecinate, partea mai mică a poligonului va fi ștearsă.
Dacă prin repoziționarea unui nod se elimină una din muchiile adiacente, celălalt nod al muchiei respective va fi șters, împreună cu partea corespunzătoare din cealaltă muchie adiacentă acestuia.
Dacă prin mutarea unui nod muchiile unui poligon se intersectează (fără să fie eliminată însă nicio muchie adiacentă), poligonul va fi divizat.
Folosind funcția Curve edge, din paleta Pet Palette, putem curba un segment al unui element drept, glisându-i muchia sau linia de referință. Arcul rezultat va traversa prin cele două puncte de capăt ale muchiei pe care ați dat clic și prin punctul care a fost glisat.
Pentru a îndrepta o muchie curbă a unui element, selectăm elementul curb și apoi selectăm comanda Insert New Node din Pet Palette.
Fig. 10.106
Dacă selectăm Edit > Reshape > Explode into Current View, elementele selectate în Floor Plan vor fi transformate în elemente de bază (linii, cercuri, arce, spline, hașuri, text).
Avem posibilitatea de a alege între ștergerea sau păstrarea elementelor inițiale.
Dacă descompunem un element de construcție cu prima opțiune (Keep drawing primitives only), elementul respectiv nu va mai exista ca element de construcție și va dispărea din celelalte vederi ale modelului.
Fig. 10.107
10.8.5. Crearea de copii ale elementelor
Metoda cea mai simplă constă adeseori în utilizarea funcțiilor Copy și Paste.
De asemenea, este foarte ușor de utilizat editarea grafică pentru glisarea, rotirea sau oglindirea uneia sau a mai multor copii ale unui element selectat, precum și de utilizat funcția de multiplicare.
Putem crea copii exacte ale unui element în cadrul aceluiași proiect glisând una sau mai multe copii ale elementului selectat. Selectarea poate fi efectuată fie cu instrumentul Arrow tool, fie cu Marquee tool.
Dacă vrem să glisăm, să rotim sau să oglindim o copie a unui element, selectăm elementul respectiv și selectăm comanda dorită din meniul Edit > Move sau din meniul contextual (Drag/Rotate/Mirror a Copy).
O altă cale este de a selecta comanda simplă Drag/Rotate/Mirror din paleta Pet Palette și de a apăsa apoi Ctrl. (Se va adăuga un mic semn + la forma cursorului; apăsăm din nou Ctrl pentru a anula funcția Copy). Copia elementului selectat va fi glisată, rotită sau oglindită. Dați clic pentru a amplasa copia, care va fi acum selectată în locul elementului original.
Dacă vrem să glisăm sau să rotim copii multiple ale unui element, selectați elementul respectiv și selectați comanda dorită din meniul Edit > Move sau din meniul contextual (Drag/Rotate Multiple Copy) sau utilizați scurtătura Ctrl + Alt. Veți vedea că va apărea semnul „++”. Dăm clic pe element pentru a glisa sau roti copia acestuia în noua sa poziție. Putem amplasa oricât de multe copii. Dăm dublu clic pentru a finaliza operația de amplasare a copiilor.
Atunci când rotim copiile, acestea vor fi amplasate de-a lungul aceleiași axe de rotație.
Această funcție se aplică atât în Floor Plan, cât și în 3D Window.
10.8.6. Multiplicarea elementelor
Dacă vrem să creăm mai multe elemente identice în cadrul aceluiași proiect, folosim comanda Edit > Move > Multiply sau comanda Multiply din paleta Pet Palette.
În jumătatea inferioară a ferestrei de dialog, opțiunile de distribuție determină modul în care vor fi interpretate punctele de pornire și de terminare ale liniei de referință.
– Increment : între copii se păstrează o distanță de creștere constantă egală cu lungimea liniei de referință sau a arcului de referință.
– Distribute : copiile sunt spațiate în mod egal între punctele de pornire și de capăt ale liniei de referință sau ale arcului de referință.
– Distribute-1 : copiile vor fi, de asemenea, spațiate în mod egal între punctul de pornire și punctul de capăt ale liniei sau arcului de referință, dar distanța va fi împărțită la Numărul de copii + 1 și nicio copie nu va fi amplasată la punctul de capăt.
– Spread : copiile elementului multiplicat vor fi amplasate la distanțe egale unele de celelalte, de-a lungul liniei sau arcului de referință, până la capătul liniei sau arcului de referință. În acest caz, în loc să definiți numărul de copii, veți configura distanța dintre două copii alăturate în unități de lungime sau în grade.
– Vertical displacement va defini valoarea care se adaugă înălțimii fiecărei copii ulterioare a obiectului multiplicat, chiar și în timpul glisării, rotirii sau dispunere în matrice a copiilor.
Fig. 10.108
Glisarea și fixarea (Drag and Drop)
Tehnica de glisare și fixare se folosește ca scurtătură pentru deschiderea fișierelor sau pentru copierea și lipirea elementelor de diferite tipuri în ferestre ale aceleiași aplicații sau de la o aplicație la alta.
ArchiCAD conține diverse tipuri de ferestre, iar implementarea inteligentă a tehnicii de glisare și fixare ne permite să copiem elemente din diferite ferestre și să lipim datele într-o altă fereastră.
10.8.7. Gruparea elementelor
Grupurile sunt create prin selectarea unui set de elemente și utilizarea comenzilor Edit > Grouping sau a butoanelor corespunzătoare de pe bara de instrumente Arrange Element.
Elementele grupate pot fi apoi selectate și modificate ca grup, cu excepția cazurilor în care suspendați temporar grupul pentru a permite editarea elementelor individuale. Elementele grupate se diferențiază prin punctele de selectare mari și goale. Dacă selectați simultan mai multe grupuri, punctele de selectare ale fiecărui grup vor avea culori diferite. Mai multe grupuri pot fi, la rândul lor, grupate împreună într-un grup de nivel superior.
Următoarele tipuri de elemente nu pot fi grupate: toate tipurile de cote, zonele, etichetele, liniile de secțiune/elevație/elevație interioară, camerele de filmat. Ușile și ferestrele pot fi grupate doar ca parte din peretele în care sunt amplasate. Doar elementele de pe același nivel curent pot fi grupate împreună.
Comanda Edit > Grouping > Autogroup ne permite să grupăm elementele din momentul în care le creăm.
Gruparea și anularea grupurilor sunt disponibile în toate tipurile de ferestre editabile.
Operații asupra elementelor grupate
Următoarele operații pot fi efectuate simultan pentru toate elementele care compun grupul:
– selecția;
– următoarele funcții din meniul Edit: Glisarea, Rotirea, Oglindirea, Multiplicarea;
– atribuirea de caracteristici (layer-e).
Alte operații (precum unificarea (Unify) și teșirea/racordarea (Fillet/Chamfer)) pot fi efectuate doar la nivelul elementelor individuale, după anularea sau suspendarea grupului.
Suspendarea grupurilor
Se face în cazul în care trebuie să efectuăm operații doar asupra unui anumit element din cadrul grupului. Anularea totală a grupului nu este cea mai bună soluție, deoarece, după finalizarea operației, va trebui să selectăm din nou toate elementele pentru a recrea grupul.
Alternativa este de suspendare temporară a grupului, selectând iconul Suspend Group de pe bara de instrumente standard sau selectând Edit > Grouping > Suspend Groups.
Dacă activăm comanda Suspend Groups (ON), elementele care au fost atribuite unui grup pot fi selectate și modificate separat.
Toate grupurile sunt dezactivate temporar: elementele singulare pot fi selectate și editate separat chiar dacă fac parte dintr-un grup cu ierarhie complexă.
Dacă comanda Suspend Groups este dezactivată (OFF), grupurile sunt activate din nou.
– dacă selectăm Edit > Grouping > Ungroup atunci când Suspend Groups este activată, orice element selectat va fi detașat de grupul la care aparține și toate grupurile vor fi scindate în elemente independente, indiferent de cât de complexă este structura grupurilor respective.
– dacă Suspend Groups este dezactivată și vrem să anulăm grupul format din două sau mai multe grupuri de nivel inferior, acesta va fi mai întâi împărțit în grupurile pe care le conține.
10.8.8. Ordinea afișării
Atunci când facem un proiect în ArchiCAD, elementele care se suprapun sunt desenate în funcție de o anumită ordine.
Clasele de elemente, în ordinea descrescătoare a claselor, sunt următoarele:
– adnotări (text, etichete, toate tipurile de cote, mărci ale zonei);
– elemente 2D (linii, cercuri, curbe spline, puncte sensibile);
– componente de bibliotecă (obiecte, corpuri de iluminat, scări);
– structuri 3D (pereți, grinzi, planșee, uși, ferestre, stâlpi, acoperișuri, mesh-uri);
– poligoane 2D (hașuri, zone poligonale);
– figures.
În cazul elementelor suprapuse care aparțin aceleiași clase, ordinea este determinată de ordinea de amplasare a elementelor, în vreme ce pereții cu aceleași hașuri vor afișa corect intersecțiile.
Ordinea de suprapunere standard din ArchiCAD este una adecvată pentru majoritatea cazurilor, dar putem amplasa elementele suprapuse și în alte poziții. De exemplu, pentru ca o hașură să se suprapună peste un element 2D sau un obiect, există un set de comenzi în meniul ierarhic Edit > Display Order sau butoane corespunzătoare pe bara de instrumente Arrange Elements care vă permit să modificați ordinea de suprapunere standard element cu element.
Comenzile au următoarele efecte asupra elementelor nou amplasate:
– Bring Forward: elementul selectat se va suprapune peste toate elementele nemodificate din clasa sa și din cele inferioare, dar va rămâne sub elementele din clasele superioare.
– Bring to Front : elemental selectat se va suprapune peste toate celelalte elemente existente.
– Send Backward : peste elementul selectat se vor suprapune toate elementele nemodificate din clasa sa și din cele superioare, dar elementul selectat se va suprapune peste elementele din clasele inferioare.
– Send to Back: peste elementul selectat se vor suprapune toate celelalte elemente existente.
– Reset Default Order: re-afișează ordinea standard descrisă anterior.
Fig. 10.109
10.8.9. Bagheta magică (Magic Wand)
Bagheta magică ne ușurează munca, putând identifica și trasa o formă liniară sau poligonală dintre elementele existente și apoi genera un nou element pe baza poligonului. Bagheta Magică ne permite să creăm forme speciale care nu sunt disponibile pentru tipul respectiv de instrument sau care sunt mai greu de construit segment cu segment. Deoarece este specializată în crearea formelor poligonale, bagheta magică nu ia în considerare setările metodei geometrice pentru instrumentul curent.
Bagheta Magică poate fi folosită atât în 2D, cât și în 3D și recunoaște următoarele tipuri de elemente: perete, grindă, planșeu, acoperiș, perete cortină, hașură, mesh, linie, arc, polilinie și curbă spline.
Crearea unui element folosind bagheta magică
– din Tool box, selectăm noul tip de element pe care vrem să-l creăm.
– apăsăm Space sau dăm clic pe iconul Magic Wand din Control box pentru ca să apară bagheta magică.
– dăm clic cu bagheta magică pentru a identifica și trasa o formă poligonală.
– dacă dăm clic pe o muchie sau un nod, bagheta magică va crea un poligon urmărind forma elementului respectiv și/sau identificând un șir de elemente înlănțuite (deplasându-se de-a lungul muchiei și urmărind șirul de elemente înlănțuite ale căror capete se află pe muchia respectivă).
– dacă dăm clic într-un spațiu gol sau pe o suprafață, bagheta magică va căuta și va trasa aria geometrică închisă formată de elementele cele mai apropiate (indiferent dacă sunt înlănțuite sau doar se intersectează) și va genera poligonul rezultat.
– se generează noile elemente. Acestea nu sunt legate de cele originale și pot fi manipulate independent de acestea.
– dacă nu mai avem nevoie de formele inițiale, le putem șterge.
10.9. Elemente de adnotare în ArchiCAD
Elementele de adnotare permit afișarea de date numerice sau sub formă de text în vederile 2D. Aceste informații pot face referire la elemente sau pot fi independente.
Elementele de cotare sunt adăugate elementelor de construcție și elementelor de desenare în Floor Plan și în fereastra de Secțiune/Elevație/Elevație Interioară, cu ajutorul instrumentelor de cotare.
Instrumentul grilă ne permite să amplasăm elementele grilei individual sau în cadrul unui sistem de grile. Elementele grilei fac parte din model și reprezintă un cadru editabil de amplasare a diverselor elemente, respectiv de identificare a locațiilor din model.
Textul este introdus cu ajutorul instrumentului text sub forma blocurilor de text pentru care sunt disponibile multiple opțiuni de formatare.
Autotextul este un element text care conține o definiție inserată automat de program. Autotextul poate fi inserat atât în vederile model, cât și în Layout book.
Etichetele ne permit să atașăm informații în format text sau simboluri pentru elementele de construcție și hașurile 2D. Există și etichete independente.
10.9.1. Dimension Tool
Instrumentele de cotare din ArchiCAD ne oferă o mare flexibilitate de adnotare, putând folosi unitățile de măsură și standardele pe care le dorim. Cotele sunt asociative, ceea ce înseamnă că valorile cotelor vor fi actualizate automat dacă elementul cu care sunt asociate este modificat. ArchiCAD ne permite utilizarea de diverse standarde de cotare și putem aplica un standard de cotare în Options > Project Preferences > Dimensions.
Pentru a schimba rapid unitățile de cotare ale proiectului, putem folosi fereastra derulantă Sunt disponibile următoarele opțiuni de cotare:
– cotele liniare : afișează lungimea elementelor, atât pentru cele curbe, cât și pentru cele drepte;
– cotele de înălțime (elevație) : afișează valorile înălțimii în vederea de Secțiune/Elevație/Elevație Interioară și Document 3D;
– cotele de nivel : afișează valorile înălțimii în fiecare plan de nivel;
– cotele radiale : afișează raza elementelor curbe;
– cotele unghiulare : afișează unghiul dintre două linii sau muchii, în grade.
Fig. 10.110
Procesul de amplasare a cotelor se desfășoară astfel:
– selectăm instrumentul de cotare, facem setările necesare, selectăm metoda de construcție și metoda geometrică.
– dăm clic pe elementul pe care vrem să îl cotăm. Cu aceste clicuri creăm puncte de referință temporare care indică exact unde trebuie să înceapă și unde trebuie să se sfârșească unitățile de cotă. În momentul în care dăm clic pe elementul care urmează a fi cotat, acesta va fi evidențiat, pentru a ne ajuta să identifiăm elementul asupra căruia lucrăm.
– dăm dublu clic după amplasarea punctului de referință final.
Punctele de referință sunt temporare și dispar după ce dăm clic pentru a amplasa șirul de cote.
– dăm clic cu cursorul ciocan negru în locul unde vrem să apară șirul de cote.
Putem anula orice punct de referință marcat dând clic din nou.
Fig. 10.111
Cote liniare
Sunt disponibile patru metode de construcție:
– folosim metoda liniară, pentru a măsura și afișa distanțele dintre două puncte de referință alăturate.
– metoda cumulativă, primul punct de referință este considerat punctul zero al șirului de cote. Toate valorile cotelor din șirul de cote vor indica distanța dintre oricare punct de referință și punctul zero.
– metoda liniei de bază , măsurarea distanțelor se realizează la fel ca în cazul metodei cumulative, dar punctul zero nu este marcat.
– al patrulea icon ne permite crearea de cote de înălțime (elevație).
Metodele geometrice de construcție pentru cotele liniare trebuie configurate în Info box:
– metoda standard orice direcție : ne permite să creăm șiruri de cote în diverse poziții față de element: paralele cu primele două puncte de referință amplasate sau orizontale/verticale sau paralele cu altă muchie/suprafață pe care o alegem;
– metoda numai X-Y : restricționează poziționarea zonelor liniilor de cotă, acestea putând fi numai orizontale sau verticale, relativ la ecran.
– metoda lungimii arcului : ne permite să cotăm elementele curbe.
Metoda geometrică selectată se aplică întregului șir de cote, neputând fi configurată pentru fiecare unitate în parte.
Cotarea elementelor curbe
Metoda geometrică lungime de arc ne permite măsurarea lungimii unei linii curbe sau a unui perete curb. Cu instrumentul cotă liniară activ, selectăm metoda geometrică lungime de arc din Info Box.
– dăm clic cu cursorul sub forma siglei Mercedes pe un arc de cerc sau pe o muchie curbă – nu este necesar să identificăm capetele, putem da clic oriunde pe curbă.
– ArchiCAD marchează automat capetele arcului sau muchiei.
Aceasta este muchia pe care va fi măsurată lungimea arcului. Putem da clic în orice alte puncte pe care vrem să le adăugăm șirului de cote.
– dăm dublu clic oriunde în spațiul de lucru cu cursorul creion gol sau dăm clic pe butonul OK din Control Box pentru a finaliza selectarea punctelor de pe arc în care se efectuează cotarea.
– apare cursorul ciocan și ni se cere să amplasăm șirul de cote.
– dăm clic pentru a amplasa șirul de cote.
Cote radiale
Cotele radiale afișează raza elementelor curbe. Cotele radiale au două componente principale: linia de cotă și eticheta.
– dăm clic într-un punct de pe elementul curb;
– desenăm linia de cotă, fie către centrul curbei, fie în direcția opusă. Cota radială trebuie să fie generată pornind întotdeauna de la un element curb;
– dăm clic din nou pentru a amplasa eticheta care indică valoarea razei.
Cote unghiulare
Cotele de unghi afișează valoarea unghiului dintre două linii sau muchii. Cotele de unghi pot fi ascuțite sau obtuze. Selectăm metoda geometrică din fereastra de dialog a setărilor cotelor de unghi sau din Info Box.
Pentru a cota un unghi, definim cele două linii sau muchii, prin selectarea a patru puncte de referință. Cele patru puncte vor determina două linii infinite pe care ArchiCAD le va utiliza pentru calcularea cotelor unghiulare.
10.10. Catalogul de planșe (Layout Book)
Una din cele mai importante contribuții ale instrumentelor de proiectare asistată de computer constă în facilitarea derulării paralele a proceselor de proiectare și realizare a documentației. Utilizarea programului ArchiCAD face posibil lucrul pe mai multe faze ale proiectului în mod simultan, atât pe partea de proiectare, cât și pe partea de realizare a documentației.
Tipărirea desenelor de arhitectură sub forma unor planșe plotate în vederea transmiterii către clienți, antreprenori și autorități este considerată, în mod tradițional, etapa finală a lucrărilor. În ArchiCAD, crearea documentației de construcție devine parte integrantă a proiectării.
Planșele conțin toate desenele și imaginile care formează documentația de proiect – vederi, desene externe, vederi ale listelor, tabele inventar de elemente, indexuri ale proiectului.
Planșele pe care le creăm pot include vederi atât din proiectul ArchiCAD curent, cât și din alte proiecte, precum și desene externe și fișiere cu imagini.
Fiecare planșă (Layout) este asociată cu un format principal (Master Layout) care îi definește mărimea și alte caracteristici. Acest lucru permite automatizarea anumitor operațiuni, cum ar fi includerea siglei companiei.
În ArchiCAD planșele fac parte din proiect. Fiecare fișier de proiect din ArchiCAD include un catalog de planșe (Layout Book) al cărui conținut este afișat în Navigator.
10.10.1. Componentele catalogului de planșe (Layout Book)
Layout Book reprezintă esența conceptului de realizare a planșelor în ArchiCAD. Acesta include toate planșele definite pentru proiect, care pot fi grupate opțional în subseturi (reprezentate de directoare). Structura de tip arbore poate fi accesată în Navigator și în Organizer.
Deși este posibil să folosim o structură liniară pentru organizarea catalogului de planșe, se recomandă gruparea planșelor „pe capitole”, adică în directoare, care în ArchiCAD se numesc subseturi. Organizarea în acest mod a planșelor este utilă mai ales în cazul proiectelor mari unde este nevoie de multe desene.
Butonul derulant din partea stângă sus a hărții catalogului de planșe ne permite să vizualizăm componentele catalogului de planșe, în funcție de vederea curentă, adică de opțiunea, Tree by Subsets sau Tree by Masters.
– selectarea opțiunii Tree by Subsets (structurare pe subseturi) are ca efect gruparea planșelor pe subseturi și afișarea denumirilor planșelor care aparțin fiecărui subset. Aici, desenele sunt însoțite de iconuri care indică tipul de fișier;
– selectarea opțiunii Tree by Masters (structurare după formatele principale) are ca efect gruparea planșelor după formatele principale de care aparțin.
10.10.2. Planșe
Pentru a deschide o anumită planșă în fereastra planșă, dăm dublu-clic pe denumirea acesteia în catalogul sau în editorul de planșe din Navigator. Putem selecta denumirea planșei respective din meniul ferestrei sau putem folosi fereastra de dialog Open Layout. Aici putem activa fereastra planșei. Pentru a deschide o planșă într-o fereastră nouă separată, o selectăm în Navigator și apoi activăm comanda Open in New Window din meniul contextual.
Pentru a naviga printre planșe în interiorul catalogului de planșe, dăm clic pe săgețile de navigare din partea de jos a ferestrei pentru a accesa una dintre planșe. Dăm clic pe butonul care indică numărul planșei curente pentru a accesa comanda Go to Layout.
Conținutul ferestrei planșei este salvat odată cu proiectul.
– zona albă în cadru albastru reprezintă partea colii de hârtie care poate fi utilizată pentru imprimare;
– zona gri reprezintă partea care nu poate fi utilizată pentru imprimare (marginile colii).
Mărimea și marginile planșei sunt definite de formatul principal. Planșa poate fi ajustată în funcție de dimensiunile hârtiei utilizate în vederea imprimării, cu ajutorul comenzii Fit to Page din fereastra de dialog Print.
În fereastra planșei putem amplasa, aranja și transforma desene.
10.10.3. Crearea unei noi planșe
Pentru a crea o nouă planșă selectăm comanda Document > Layout Book > New Layout, putem da clic pe iconul New Layout (planșă nouă) din Navigator sau din Organizer sau utilizăm comanda New Layout din meniul contextul al oricărui element din catalogul de planșe din Navigator.
După ce am creat o nouă planșă sau un nou subset, aceasta va fi afișată în vederea Tree by Subsets din Navigator, sub elementul evidențiat în mod curent. Dacă fereastra planșei este deschisă, conținutul acesteia va fi înlocuit în mod standard de noua planșă.
Dacă în paleta Navigator este evidențiat un subset, activarea comenzii New Layout va avea ca efect amplasarea noii planșe pe ultima poziție din directorul subsetului.
Fig. 10.112
Fig. 10.113
10.10.4. Formate principale
Formatele principale definesc mărimea planșelor din catalogul de planșe. Elementele grafice și de tip text pe care le amplasăm în formatul principal vor apărea în fiecare planșă care utilizează formatul principal ca șablon.
Puteți opta pentru ascunderea acestor elemente în toate planșele, prin dezactivarea opțiunii View > On-Screen View Options > Master Items on Layout. Această opțiune este valabilă și pentru elementele provenite din formatul principal, utilizate ca elemente de referință.
În general, într-un catalog de planșe există mai multe formate principale, dar fiecărei planșe îi poate corespunde un singur format principal.
Șabloanele pentru formate principale cuprind în general blocuri de titlu formate din elemente de desen 2D și elemente de tip text, inclusiv autotext. Elementele autotext sunt o categorie de text special, predefinit, generate automat de program.
Putem accesa formatul principal dând dublu clic pe denumirea acesteia în catalogul de planșe. Formatul principal se va deschide sau va fi activat. În mod standard, toate planșele și formatele principale se deschid în aceeași fereastră, dar putem opta pentru deschiderea fiecăreia într-o fereastră nouă.
Formatele principale se găsesc în fișierul Masters din catalogul de planșe și avem posibilitatea de a le aloca denumiri distincte.
Unul din formatele principale va fi utilizat, în mod standard, pentru toate planșele nou create. Formatul principal standard are ca marcaj distinctiv un colț „îndoit”.
Pentru a selecta un alt format principal care să fie utilizat în mod standard, îl selectăm în paleta Navigator sau Organizer și utilizăm meniul contextual sau bifăm caseta Set as Default for New Layouts din fereastra de dialog Master Layout Settings. Pentru a utiliza un Master Layout (format principal) pentru o planșă:
– glisăm și fixăm formatul principal în planșa selectată;
– glisăm și fixăm planșa în formatul principal;
– selectăm o planșă, apoi selectăm un alt format principal din meniul derulant din partea de jos a paletei Navigator sau din fereastra de dialog a setărilor planșei selectate.
Putem utiliza aceleași opțiuni pentru a crea atât formate principale, cât și planșe simple.
Fig. 10.114
10.10.5. Desenele din catalogul de planșe (Layout Book)
Desenele sunt vederi ArchiCAD și fișiere externe care au fost introduse într-o planșă. Planșa poate include vederi din proiectul curent, ca și din alte proiecte ArchiCAD. În planșă pot fi incluse, de asemenea, desene și fișiere de imagini externe, ca și fișiere în format PDF. Din punctul de vedere al creării de planșe, toate acestea sunt denumite colectiv „desene”.
Desenele pot fi aranjate în planșă conform cerințelor proiectului. Putem personaliza mărimea, scara, titlul și încadrarea desenelor în fereastra de dialog a setărilor pentru desene.
Desenele importate pot fi actualizate automat, astfel încât să preia toate modificările din fișierul sursă sau pot fi actualizate manual.
10.10.6. Amplasarea desenelor în planșă
Desenele pot fi amplasate în planșe separat sau împreună în modul următor.
Dacă fereastra vederii modelului este activă:
– selectăm Document > Save view and place on Layout sau dăm clic dreapta oriunde în fereastră și selectăm comanda similară din meniul contextual.
Se va activa fereastra planșei și va apărea un simbol cu două săgeți reprezentând desenul. Îl glisăm cu cursorul și dăm clic pentru a-l amplasa. În vederea amplasării desenului, ArchiCAD va utiliza punctul de ancorare a desenului setat în Drawing Default Settings. Același punct de ancorare va fi utilizat pentru ancorarea desenului în cazul în care vederea sursă este modificată ulterior, iar desenul este actualizat.
Cu o fereastră a planșei activă:
– accesăm paleta Navigator sau Organizer, glisăm și fixăm unul sau mai multe elemente (puncte de vedere, vederi sau vederi ArchiCAD externe) direct în planșă. Când sunt introduse într-o planșă, punctele de vedere sunt transformate în vederi, păstrându-și setările curente. Vederea nou creată este adăugată în harta vederilor (View Map) și în catalogul de planșe.
10.10.7. Importarea fișierelor .pdf ca desene
La fel ca atunci când importăm un fișier extern, utilizăm comanda File > External Content > Place External Drawing. Dacă fișierul .pdf importat este protejat cu o parolă, va trebui să introducem parola respectivă. Dacă importăm un fișier .pdf cu mai multe pagini, se afișează o fereastră de dialog în care ni se cere să alegem paginile pe care vrem să le amplasăm.
De asemenea, puteți amplasa fișiere .pdf în ferestrele 2D din ArchiCAD folosind opțiunea de glisare și fixare. În cazul în care fișierele .pdf au mai multe pagini, va apărea o fereastră de dialog în care vi se va cere să selectați o pagină. Ca orice alte elemente, fișierele .pdf amplasate în planșe devin desene. Denumirea desenului coincide cu denumirea fișierului .pdf. Numerotarea paginilor este afișată în câmpul Source View (vederea sursă) al desenului.
La fel ca orice alte desene externe conectate, fișierele .pdf amplasate pot fi actualizate manual sau automat în ArchiCAD.
Fig. 10.115
10.11. Publicarea documentelor în ArchiCAD
Publicarea documentelor reprezintă etapa finală a procesului de proiectare. ArchiCAD ne oferă un mare grad de flexibilitate în ceea ce privește imprimarea, plotarea și publicarea electronică. Pentru imprimarea rapidă a vederii curente, afișate pe ecran, folosim comenzile Print și Plot, accesibile direct din meniul File al fișierului ArchiCAD Aceste comenzi conțin opțiuni cu care suntem familiarizați.
10.11.1. Imprimarea în ArchiCAD
Executarea comenzii File > Print va avea ca efect apariția ferestrei de dialog Print, care prezintă mici diferențe în funcție de vederea pe care o imprimăm: planșă, 2D sau 3D. Comanda Print ne permite să imprimăm vederea curentă sau doar o anumită zonă din aceasta (Print Area), conform setărilor din fereastra de dialog Print. Din fereastra planșei putem imprima doar planșele selectate în Navigator. Printre elementele care pot fi imprimate se numără punctele sensibile, punctele de selectare, linii de adâncime ale secțiunii, liniile de referință ale acoperișurilor, camerele de filmat și traseele acestora.
Fig. 10.116
10.11.2. Plotarea în ArchiCAD
Accesând omanda File > Plot se va afișa fereastra de dialog Plot 2D document. Toate driver-ele de plotter livrate împreună cu ArchiCAD utilizează limbajul grafic vectorial HPGL. Termenul „plotter” se referă la orice echipament de imprimare compatibil cu limbajul HPGL. Graphisoft ne pune la dispoziție driver-e specializate compatibile cu majoritatea plotterelor. Pentru imprimare trebuie să utilizăm aplicațiile de imprimare comercializate de distribuitor.
Fig. 10.117
Fig. 10.118
Fig. 10.119
11.4.8. Salvarea documentelor în format .pdf
Pentru a înregistra conținutul ferestrei active ca fișier .pdf, accesăm File > Save As și selectăm pdf pentru formatul fișierului. Dăm clic pe Page Options pentru a configura dimensiunea hârtiei și orientarea ei pentru documentul pdf rezultat. Dăm clic pe Document Options pentru a defini setările preferate pentru documentul pdf rezultat. La salvarea în format .pdf, putem salva documentul în culori, alb&negru sau în nuanțe de gri.
BIBLIOGRAFIE
Băduț Mircea, 2006, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale, Editura Polirom
Berar Cristian, 2010, ArchiCAD – manual de utilizare partea 1, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara;
Berar Cristian, 2012, ArchiCAD – manual de utilizare partea 2, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara;
Berar Cristian, 2019, Proiectarea asistată de calculator, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara;
www.consoft.ro;
www.graphisoft.com.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Manual de utilizare ArchiCAD [310538] (ID: 310538)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.