Mântuitorul- Icoană împărătească din catapetesma bisericii [307217]

ICOANELE VECHIULUI ICONOSTAS DE LA BISERICA MANASTIRII PARMA

Între înfaptuirile artistice de seamǎ [anonimizat], un loc aparte îl ocupǎ [anonimizat]-se astǎ[anonimizat].

Ele constituie o [anonimizat]. [anonimizat] N. Iorga considerǎ că aceste monumente sunt “averea neamului românesc”, ilustrul savant arǎtand că “ceea ce s-a păstrat împotriva răutății vremurilor și a lipsei de înțelegere a oamenilor este de așa mare preț încât rostul nostru în istoria civilizației se fixează mai mult de jumătate prin aceasta. Restul, vitejia, [anonimizat], literatura, alcătuiește cealaltă jumătate. Dar nu oricine citește o [anonimizat], pe când lucrurile acestea se înfățișează imperativ în fața oricui are puțin simț…”

[anonimizat]-[anonimizat]. În aceastǎ perioadǎ , românilor din aceastǎ parte a Transilvaniei, [anonimizat], [anonimizat] a satelor din zonă erau aservite de străini care încercau prin diverse metode atragerea la catolicism. Satele au continuat însǎ [anonimizat]-[anonimizat], și în tehnicile cunoscute și practicate de veacuri.

Biserica de lemn a vechii mǎnǎstiri de la Parva

Între bisericile de lemn din aceastǎ zonǎ se numara si biserica de lemn cu hramul "Buna Vestire", construitǎ [anonimizat] 15 [anonimizat] a existat, după unele documente ale vremii dinaintea anului 1500 , o [anonimizat], care nu au fost distruse din ordinul Mariei Tereza de armata imperialǎ condusǎ de generalul Bukow în sec. [anonimizat], [anonimizat] a rezistenței pe care românii ortodocși din Ardeal o opuneau catolicizării forțate. Aceasta s-a întamplat deoarece în 1761 ea a [anonimizat]. In anii 1761 și 1762 [anonimizat], refuzând uniația.

Mănăstierea și-a continuat încă o [anonimizat] 1774, când este semnalată ca mănăstire fără viețuitori. Ea a mai fost locuită temporar de călugări până în ultimul deceniu al sec. [anonimizat], adică până în prejma anului 1800, când bisericuța ei a [anonimizat], și reconstruită în cimitirul mare. Apoi, în 1822 ea a [anonimizat]ǎ [anonimizat]-a îndeplinit rolul de bisericǎ de parohie încă 100 de ani. Apoi, din cauza faptului cǎ [anonimizat] o demoleze în 1963. [anonimizat]ȋnființarea vechii mănăstiri de la Parva ȋn anul 1993 , a fost construită o nouă biserică cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel", terminată ȋn anul 2009.

Obiectele de patrimoniu păstrate în parohia Parva au fost readuse la locul lor de proveniențǎ în anul 2005, la Mănăstirea cu hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, -actuala mănăstire- de pe locul celei vechi de la Parva, în prezența Preasfințitului Vasile Someșanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Pentru a ne forma o imagine și a putea determina prin analogie planul și forma bisericii de la vechea Mănăstire Parva, care acum, din păcate, nu se mai păstrează, a fost necesarǎ cercetarea bisericilor de lemn din aceeași perioadă din împrejurimi, pornind de la unitatea constructivă a locașurilor de cult, planimetria, decorul interior, compartimentarea spațiului liturgic, insistând asupra icoanelor care dau viață unei biserici.

Bisericile de lemn păstrate în zona Bistriței conservă tehnici și soluții constructive arhaice, transmise de-a lungul a zeci de generații.Ele au fost edificate din aceleași materiale care erau întrebuințate și la construirea caselor țărănești din zonă: pământul, lemnul(în special stejarul și bradul) și piatra. Aceste biserici au o subconstrucție formată din piatră de carieră si uneori chiar o fundație nu prea adâncă de zid sec, din același material. Bolovanii care alcătuiesc fundația se așezau la colțurile edificiilor și la mijlocul laturilor lungi. Baza bisericilor de lemn o formează talpa așezată pe stratul de pietre care alcătuiește fundația construcției. Uneori talpa este atât de masivă, încât devine un adevărat soclu de lemn al edificiilor. La colțurile edificiilor se fixau bolovani ceva mai mari, iar sub tălpi piatră măruntă legată cu „ciamur” de lut amestecat cu ”pleavă”. Piatra era colectată din albiile râurilor. Pentru satele din zona montană a Bistriței, piatra era la îndemâna oricui.

Cele mai vechi biserici bistrițene au fost ridicate din bârne aparente de gorun, cioplite din bardă pe patru fețe, «în patru dungi», așezate în cununi orizontale una peste alta.

Al doilea sistem constructiv folosit pentru edificarea bisericilor bistrițene este cunoscut sub numele de sistem „în paiantă” sau în limbaj popular sistemul „în căței”. Bisericile construite după acest sistem, au pereții interiori acoperiți cu ciamur (obținut prin amestecul pământului cu apă și paie tocate). În câteva cazuri pereții au fost tencuiți cu pământ și la exterior. Pământul a constituit un strat termoizolator potrivit; rolul său era de a proteja spațiul interior al acestor monumente împotriva frigului, mai ales în sezonul rece.

Bisericile de lemn din Bistrița întrunesc elementele spațial-arhitecturale specifice cultului creștin ortodox, dispuse pe axa vest-est: pronaosul (tinda), naosul (nava) și absida altarului. Altarul este dominat de sacru, fiind inaccesibil oamenilor pentru care sunt rezervate celelalte două spații: naosul și pronaosul. Pronaosurile bisericilor de lemn bistrițene au un plan rectangular. De obicei, pardoseala pronaosului este mai înăltată decât cea a naosului. Un perete de scânduri traforat a cărui înălțime variază între 0,80-1,20 m separă pronaosul de naos. Partea superioară a acestui perete este prevăzută cu o poliță îngustă pe care se înșiră icoanele prăznicare. La unele biserici, accesul din tindă în navă se face pe un prag de trecere flancat de doi stâlpi de lemn care sprijină tavanul pronaosului. Naosul (nava), de formă dreptunghiulară, este încăperea destinată exclusiv bărbatilor.

Aceste modeste locașuri de cult, ctitorite în mare parte de către obștea satului, conferă un spațiu de cult tainic și înmiresmat de tămâie, echilibrat, cu icoane ale sfinților, cu lăicere și scoarțe bistrițene ce „trădează” prezența dumnezeirii, împletită cu istoria

Concluzia desprinsǎ ȋn baza cercetarilor efectuate și a douǎ fotografii (fig.1) din 1952 și 1963 cu biserica Mănăstirii Parva este aceea cǎ biserica de lemn a vechii mǎnǎstiri era construită pe un fundament de piatră, din bârne masive de stejar, îmbinate sub formă de coadă de rândunică, peste care s-a ridicat acoperișul în pante repezi cu învelitoare de șindrilă, unitară peste navă și absidă.

Fig.1

Planul construcției avea o formă des întâlnită la bisericile de lemn năsăudene: formă de navă, cu absida altarului pentagonală și decroșată, cu pronaosul decroșat și cu un pridvor pe latura de sud, pe unde se fǎcea intrarea ȋn bisericǎ. Lăcașul de cult era prevăzut cu mai multe ferestre.

Luând ȋn calcul dimensiunile icoanelor existente, rǎmase din aceastǎ bisericǎ și fǎcând un calcul aproximativ, am ajuns la presupunerea că biserica Mănăstirii Parva ar fi putut avea înălțimea aproximativă de 5-6 m, lățimea de aproximativ 4–5 m, iar lungimea de aproximativ 10–12 m.

Asemenea celorlalte biserici de lemn nǎsǎudene ‚biserica de lemn a vechii mǎnǎstiri de la Parva, impresioneazǎ prin echilibrul și armonia proporțiilor, fapt ce ȋi conferă o unitate arhitectonică remarcabilă în care știința folosirii spațiului se manifestă în linii ce exprima deopotrivă grație și putere, îndrăzneală și măsură, iar dacă ar fi dăinuit ar fi fost un monument tulburător de expresiv în simplitatea sa, dovadă a unei tradiții constructive îndelung exersate și a unei virtuozități desăvârșite a meșterilor locali.

Iconostasul vechii biserici de lemn a mǎnǎstirii Parva

Cunoscută fiind înclinarea țăranului român pentru înflorituri sau crestături în lemn, desigur că vechile biserici și mănăstiri vor fi avut numeroase piese sculptate în lemn, ȋntre care și catapetesmele, fapt pe care ȋl presupunem ca fiind valabil și în cazul Mănăstirii Parva.

Pe pereții de bârne ai pronaosului, naosului și altarului din bisericile de lemn, sunt așezate spre cinstire, numeroase icoane pe lemn, sau pe pânză, a căror vechime depășește secolul al XVIII-lea. Multe dintre ele provin de la alte locașuri de cult mai vechi, care au dispărut în timp din cauza vitregiilor vremurilor. Majoritatea icoanelor sunt fixate ȋnsa pe catapeteasmă (iconostas). În unele biserici de lemn se păstrează un număr considerabil de icoane pictate pe sticlă . Pe lângă importanța lor documentară, pătrunzând înțelesul limbajului dădător de viață al icoanelor din bisericile de lemn, vom descoperi inestimabila valoare culturală și spirituală a acestora. Icoanele reprezintă tezaurul acestor biserici.

Ele nu pot fi reduse la nivelul unor opere de artă și apreciate doar pentru valoarea estetică. Icoanele au frumusețea lor, însă aceasta nu stă în finețea desenului, ci în armonia care se degajă din întreg.În realitate, studiul icoanelor este o activitate care te duce către transcendent. Icoana nu reprezintă deci o realitate a lumii noastre de aici, pământești,ci imaginea pe care o vedem pictată aici e o realitate care vine de sus.

Iconostasul, prin dubla sa prezență, ca zid structural și zid simbolic, separă și unește în același timp altarul de corpul bisericii. El separă, închizând înspre răsărit marele dreptunghi al naosului prin peretele străpuns numai de ușile împărătești și diaconești. El adăpostește de ochii credincioșilor taina care are loc în timpul fiecărei liturghii. Pe de o parte, închide două spații, pe de o alta le face să comunice. Fizic le separă, le delimitează, dar la nivel imagistic le multiplică, oferă continuitate spațiului pictural.

Prin icoanele ce se află pictate sau adaugate pe fața dinspre naos, iconostasul oferă o imagine mult mai amplă asupra întregii lumi pe care o reprezintă iconografia creștină, sintetizată în cele câteva registre simbolice dispuse pe întreaga sa suprafață.

La iconostasele bisericilor de lemn, repartiția iconografică se face prin separarea registrelor prin fașe roșii, ca la pictura murală în frescă, sau prin bandouri decorative mai complexe, care preiau, de asemenea, elemente din repertoriul decorativ al marii picturi murale. Aceleași ornamente se repetă și pe alte elemnte structurale ale bisericii: pe grinzi, pe capete de elemnte structurale aparente, precum și în jurul ferestrelor și al ușilor.

Două curente artistice au influențat ornamentica și sculptură decorativă a catapetesmelor în secolul al XVIII-lea: barocul și rococo-ul. Tot în secolul al XVIII-lea apar o serie de motive venite dinafară, ca urmare a exercitării influentei stilului geometric al Renașterii și a ornamentelor naturiste de sorginte orientală. Ponderea cea mai mare în decorarea catapetesmelor o dețin imaginile vegetale.

De regulă, catapetesmele sunt diferite de la biserică la biserică și se deosebesc prin numărul registrelor, care pot avea de la două pînă la patru rînduri de icoane.

Randurile de icoane, care decorează o catapeteasmă formează, de jos în sus, următoarele registre: icoane împărătești, la nivelul ușilor, cinul praznicelor cu cele douăsprezece sărbători, cinul Deisis cu icoanele Apostolilor , cinul Profetilor și se termină cu Sf Crucea de iconostas cu molenele reprezentând scena Răstignirii.

Prin comparare și asemănare cu celelalte catapetesme cercetate, prin care am urmărit identificarea unui posibil autor care să fi pictat și în împrejurimile Parvei, presupunem că si catapeteasma vechii biserici de lemn a manastirii Parva ar fi avut pe lăngă cele trei registre, (respectiv icoanele împărătești, Prăznicare și Apostolii), Profeții, Sfănta Cruce și molenele-în partea terminala. Pe pereții laterali ai bisericii se aflau alte câteva icoane diferite, ale Maicii Domnului sau ale unor sfinți.

O lista cu obiectele de patrimoniu ale vechii mănăstiri , aflată în Cartea de Aur a Parohiei Parva, intocmita in anul 1958 de catre preotul paroh de atunci , Emil Ciocârlă, mentioneaza existenta la acea data, in custodia parohiei , a unui numar de 40 de icoane pictate pe lemn și sticlă în stil românesc, datând din secolele XVII-XIX , toate având o valoare istorică, artistică și documentară inestimabilă.

Din acest inventar,astăzi mai există la nou inființata mǎnǎstire de la Parma doar 15 icoane pe lemn și o pânză pictată, celelalte fiind răspândite prin diferite locuri din țară, în care s-au adunat până astăzi mai multe icoane și cărți provenite de la mănăstirile și schiturile din ținutul năsăudean, cum sunt Depozitul Protopopiatului Bistrița și Depozitul Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului.

Din icoanele ce au compus iconostasul realizat din lemn de gorun al bisericii de lemn de la Parva,disparuta in 1963, se mai pastreaza ȋn prezent treisprezece icoane, toate pictate în aceeași tehnică, tempera pe suport de lemn : trei icoane impăratești (Sfântul Ierarh Nicolae, Iisus Hristos și Sfântul Arhanghel Mihail) , Sfânta Mahramă si șase prăznicare: (Înălțarea Domnului, Nașterea Mântuitorului, Intrarea în Ierusalim, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului si Soborul Sfinților Îngeri), două icoane duble ale Sfinților militari- Dimitrie și Teodor Tiron, Nestor si Teodor Stratilat- și o icoană prăznicar cu Botezul Domnului(aceasta din urmă cu mențiunea că pare să fie dintr-o altă școală de pictură), precum si o pictura pe pânza ,de trei metri lungime, care forma în catapeteasmă registrul Apostolilor având ȋn centru Deisis. Praznicarele se caracterizează prin dimensiuni mai mici, blat din lemn mai subțire și rame aplicate cu profil dublu sau triplu, colorate cu roșu și verde sau cu roșu și brun sau auriu.

Pe langǎ acestea, am mai avut în studiu și două icoane ale Maicii Domnului- diferite ca stil , avand deci un alt autor și fiind încadrate într-o școală de pictură diferită; acestea nefăcând parte din catapeteasmă.

Cinci dintre icoanele ce aparțin vechiului iconostas de la Parva au fost realizate pe lemn de rașinoase, cu ramă aplicată din lemn de tei, iar restul au fost făcute din lemn de tei integral.

În ansamblu, prin ordonarea tematică și conținutul de idei, pictura păstrată în bisericile de lemn din zona Bistritei , deci și pe vechiul iconostas de la biserica de lemn a manastirii Parva, se dovedește a fi atașată de tradiția artei bizantine. Atitudinea solemnǎ a personajelor din icoane și costumele purtate de acestea aparțin ambianței bizantine.

Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania (1718), ȋn arta transilvǎneanǎ se manifestǎ tot mai puternic influența apuseanǎ, pictura bisericilor de lemn bistrițene asimiland și ea treptat tipurile iconografice și limbajul stilistic, specifice artei barocului și neoclasicismului apusean, ceea ce realizeazǎ o adevaratǎ reformă a imaginii resimțită în conținutul de idei și în morfologia acesteia, în timp ce ordonarea tematică a rămas cea tradițională.

Prezența tipurilor iconografice occidentale și a limbajului stilistic apusean în cadrul creației picturale păstrate în bisericile de lemn ar putea fi privită ca un reflex al inițiativelor de reformare a ortodoxiei, promovate de către biserică și a politicii de reforme inițiată de Casa de Austria. Aceste influențe occidentale ca și modul ȋn care sunt redate aureolele sfinților și coroanele princiare sau mitrele ce acoperǎ capetele unora dintre chipurile redate in icoane, fac probabilă datarea icoanelor în sec. al XVIll-lea.

Abundența de ornamente, ȋn special de naturǎ vegetalǎ, precum și asocierea culorilor complementare, dau acestor icoane un pronunțat caracter decorativ. Însăși fauna locală este prezentă alături de unele scene biblice, iar flora- respectiv frunza de gorun sau de stejar- ori apare incizată ori pictată pe fundal și ramă- cum e și cazul icoanelor studiate.

În urma cercetărilor efectuate asupra icoanelor de la Mănăstirea Parva, luând ȋn considerare particularitățile comune ale acestora și specificul fiecǎreia ȋn parte, și fǎcând analogia cu catapetesmele bisericilor din apropiere, am încercat să identific autorul icoanelor, sau cel puțin centrele de pictură la care posibilul autor al icoanelor ar fi aderat.

Din lipsa unor dovezi concrete asupra autorului iconar, prin analogie stilistică am ajuns la concluzia că cel mai probabil autorul icoanelor de la Mănăstirea Parva veche ar fi unul dintre pictorii care s-au perfecționat la centrul de pictură din Abrud, argumente care ne fac să presupunem acest fapt fiind și tratarea în detaliu a fețelor, deși ele sunt diferite din punct de vedere compozițional, cu un oval perfect, în trăsături fine, cu ochii rotunzi, expresivi și mari, având sprâncene arcuite în același chip.

Cromatica picturii este vie și plină de pitoresc, izbucnind adesea în contraste decorative. Caracteristica principalǎ a participanților la acest centru de la Abrud, a fost redactarea temelor sub influență occidentala, fără însă ca aceasta să devină definitorie.

Cromatica identică a veșmintelor, drapajul pictat în aceeași manieră, duc la concluzia firească a apartenenței comune a acestor icoane, la bogata activitate artistică pe care bănuim că a avut-o autorul lor. Trebuie să subliniem faptul că toate icoanele cercetate în acest studiu– cu excepția celor trei : Maica Domnului cu Pruncul (două) și Botezul Domnului (care au alți autori)- fac parte din vechea catapeteasmă, aparțin neîndoielnic aceluiași meșter, fapt ce se remarcă imediat prin compararea cromaticii și tehnicii, precum și a unor detalii de desen.

Analiza stilistică a acestor icoane scoate ȋn evidențǎ faptul cǎ autorul lor a fost un bun cunoscător al tehnicii picturii tempera, activ în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX- lea , posibil chiar pictorul Simion Silaghi, care a avut o amplă activitate artistică în zona Ardealului și nu numai, sau pictorul TeodorGherlanu, ori Gheorghe Iacov.

Icoanele catapetesmei vechii mănăstiri Parva au fost încredințate spre restaurare doamnei lect. universitar dr. Annamaria Baciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca, restaurarea având loc în Laboratorul de resaturare al facultății.`

Ȋnainte de restaurare , suprafațele picturale prezintau murdărie aderentă și ancrasată pe întreaga suprafață a icoanelor, aceasta lipindu-se pe suprafața fețelor și a micilor scene compoziționale, depuneri de praf, fum și resturi organice, urme de clei colagenic, coroziuni chimice, lacune în stratul de culoare, fisuri, orificii de zbor, deshidratări ale stratului pictural, exfolieri, cracheluri de vechime, opacizări ale filmului de vernis, repictări, urme de bronz și urme de lovituri mecanice.

În vederea alegerii intervențiilor de restaurare, s-au efectuat teste pe o suprafață limitată a picturii. Acestea au avut ca scop observarea rezistenței și reacțiilor materialelor originale.

Ȋn procesul de restaurare a icoanelor, pentru stabilirea cât mai exactă a materialelor prezente în structura icoanei (atât a icoanelor constitutive ale catapetesmei de la Parva, cât și a altor icoane de la aceeași mănăstire), pentru stabilirea stării reale de conservare a pieselor și a cauzelor degradărilor, s-a recurs la o amplă și complexă investigare fizico-chimicǎ, cu ajutorul căreia s-au descoperit câteva repictǎri ulterioare și alte caracteristici structurale, invizibile cu ochiul liber,cu lupa și la microscop.

Fiecare piesă restaurată sau conservată constituie un caz aparte atât prin starea de conservare cât și prin intervențiile specifice fiecărui caz în parte.

Organizarea unei expoziții cu aceste icoane restaurate, este o activitate mult mai complexă, decat ar pǎrea. Departe de a însemna o simplă așezare de obiecte într-o anumită ordine, într-o anumită sală, expoziția impune un număr destul de mare de activități care cunosc o succesiune riguroasă, fiecare impunând soluționări care se fac prin analiză și studiu de către o echipă cu structură multidisciplinară.

Pentru amenajarea muzeului la Mănăstirea Parva, părintele stareț protosinghel Chiril Zăgreanu a amenajat o sală destul de spațioasă, dotată cu trei ferestre mari, care asigură suficientă lumină naturală. Icoanele expuse corespund cu ieșirea pe scenă a actorului care vorbește și provoacă emoții publicului, însă nu prin cuvinte și gesturi, ci prin imaginea formată din linii și culori.

Concluzii:

Scopul principal al acestui studiu a fost determinat de importanța includerii în circuitul de valori al patrimoniului național și european al unor opere puțin cunoscute și cercetate, cum sunt biserica de lemn și icoanele care s-au pastrat pânǎ ȋn zilele noastre, aflate ȋn componența iconostasului bisericii de lemn de la Mănătirea Parva veche, care prezintă un interes deosebit prin certa lor valoare artistică.

Chiar dacă există o literatură de specialitate relativ bogată, referitoare la monumentele de arhitectură religioasă din Bistrița, toate aceste lucrări au abordat doar descriptiv problema; noutatea pe care doresc să o aduc prin această lucrare ȋnsa, constă în faptul că am încercat să fac un pas mai departe în cercetarea bisericilor de lemn, prin ”readucerea la viață” a bisericii Mănăstirii Parva, propunând un plan arhitectural al ei.

Caracterul inovator al lucrării este determinat și de punerea în circuitul de valori românești a icoanelor de la mănăstirea Parva, care, în pofida circumstanțelor istorice, și-au menținut originalitatea și calitățile artistice într-o perioadă de declin a artelor.

Referitor la planul bisericii, folosind pe lângă modelul architectural al bisericilor învecinate și o fotografie mai veche, s-ar putea trage concluzia că meșterii bisericilor din împrejurimi, rămași anonimi, ar putea fi meșterii care au construit și biserica Mănăstirii Parva. Referitor la autorul icoanelor, situația e puțin diferită. În urma analogiilor stilistice care s-au făcut e foarte puțin probabil ca autorul să fie identic cu vreunul din cei care au pictat bisericile din împrejurimi. În susținerea acestei concluzii vin argumentele analizei stilistice.

Icoanele din aceastǎ mănăstire, constituie dovezi de creativitate, statornicie și continuitate, mărturii ale credinței și spiritualității noastre și valori de duhovnicie și sensibilitate creștină, fiind păstrătoare ale unor elemente constructive și decorative ce se regăsesc pe întreg spațiul românesc.

Anexa cu icoanele pǎstrate de la biserica de lemn a vechii mǎnǎstiri Parma , ȋnainte, ȋn timpul și dupǎ momentul restaurǎrii lor:

a) ȋnaintea restaurǎrii

b) ȋn timpul restaurǎrii

c) icoanele restaurate

Titlu: Mântuitorul- Icoană împărătească din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița
Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea
Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei
Dimensiune: 111 x 73 cm
Descriere:Icoana prezintă pe Mântuitorul. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, persojul fiind proiectat pe fondul auriu, pictat cu motive vegetale în partea superioară, iar în partea inferioară predomină nuanța de verde olive.Panoul are rama pictată cu motive vegetale de influențǎ barocă.
Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb, verde;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Sf. Arhanghel Mihail- Icoană împarateasca din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 105 x 73 cm,

Descriere:Icoana prezintă pe Sf. Arhanghel Mihail. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, persojul prezentat înaripat, fiind proiectat pe fondul auriu pictat cu motive vegetale în partea superioară , iar în partea inferioară a fundalului predomină culoarea albastru și puțin roșu.Panoul are rama pictată cu motive vegetale.

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Sfântul Ierarh Nicolae- Icoana împărăteascǎ din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 105 x 73 cm,

Descriere:Icoana prezintă pe Sf. Arhanghel Mihail. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, personajul fiind proiectat pe fondul auriu pictat cu motive vegetale Pe epitrahil se observă aceleași motive vegetale , fiind în armonie cu fundalul și rama icoanei. Panoul are rama pictată cu motive vegetale.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde, alb;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Sfânta Mahramă- Icoanǎ din catapetesma bisericii

Provenienta:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 136 x 57 cm

Descriere:Icoana prezintă chipul Mântuitorului. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, personajul fiind proiectat pe fondul albastru.,alături de cei doi ȋngeri. Rândul al doilea: icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana Cinei de Taină sau Mahrama Domnului (Mandylion); acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și instituirea Legii harului, care înlocuiește Legea veche.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Nașterea Mântuitorului- Icoană prăznicar din catapetesma bisericii;

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere: Icoana se concentrează, desigur, pe nașterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria; ea este reprezentată mai mare decât celelalte personaje, întinsă pe un covoraș și uitându-se nu la nou-născutul său Fiu, ci mai degrabă cu iubire și înduioșare către logodnicul ei, Bătrânul Iosif . Deasupra compoziției centrale, ȋn chiar centrul icoanei este steaua minunată venită din rai, care i-a condus pe magi.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde, negru;

Stare de conservare: relativ bună.

Icoane prăznicare : Înalțarea Domnului;

Prăznicarele realizate în tempera și ulei. Luminile sunt realizate în ulei (alb de plumb si ulei)

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere: Icoana este împărțită în două planuri, superior și inferior, cerul și pământul. Partea superioară este organizată, în timp ce partea inferioară este în confuzie, cu excepția Maicii Domnului. Participanții privesc către peisajul deluros, pe care sunt răspândiți măslini și care reprezintă Muntele măslinilor. Scena este pictată în culori deschise și strălucitoare, fiind o icoană a bucuriei. Hristos este reprezentat în mandorlă, binecuvându-i pe toți cu mâna dreaptă în timp ce în mâna stângă ține un manuscris;

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Intrarea Mântuitorului în Ierusalim- Icoanǎ prăznicar din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere:  Icoana se concentrează, desigur, pe intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos . În icoană sunt pictate zidurile cetății (Ierusalimul). Hristos e zugrăvit stând pe un mânz de asin, binecuvântând. În spatele Său sunt pictați Sfinții Apostoli. Copiii Îl întâmpină pe Mântuitor, unii țin în mâini ramuri de finic, alții își aștern pe jos veșmintele în calea Lui, alții se trântesc ei înșiși pe jos.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde, negru;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Schimbarea la Fațǎ- Icoanǎ prăznicar din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere:  Icoana se concentrează, desigur, pe schimbarea la Fațǎ a Domnului nostru Iisus Hristos . În icoană sunt pictați Iisus Hristos împreună cu cei trei ucenici, Apostolii Petru, Iacov și Ioan au mers pe Muntele Tabor unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit Ilie șiMoise și au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde, negru;

Stare de conservare: relativ bună

Titlu: Soborul Sfinților Îngeri- Icoana prăznicar din catapetesma bisericii

Proveniența:Biserica de lemn Mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere:  Icoana îi prezintă pe Sfinții Arhangheli, aici sunt reprezentați împreună, plutind pe nori. Ei sunt zugrăviți cu chip de oameni tineri, „cu capul gol, cu părul strâns”( Dionisie de Furna), , țin în mâini Biserica lui Hristos.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb, negru;

Stare de conservare: relativ bună

Titlu: Adormirea Maicii Domnului- Icoană prăznicar din catapetesma bisericii;

Provenienta:Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 57 x 41 cm.

Descriere:  Icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanității ei depline. Prezența lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea și ea nevoie de mântuire, ca și ceilalți oameni, cât și faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul ei. Prezența tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea ei deosebită atât de către Domnul, cât și de către întreaga Biserică, reprezentată și prin grupul de femei care apar în icoană. Cerul și pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea Celei care ȋși încredința sufletul în mâinile Fiului ei. Faptul că icoana și întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul "mutării" Maicii Domnului cu trupul la cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de față la moartea ei, momentul mutării ei și cu trupul la Cer rămâne o taină.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb, negru;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Sfinții Militari Nestor și Teodor Stratilat – Icoana dubla din catapetesma bisericii;

Provenienta:Biserica de lemn Mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 90 x 57 cm.

Descriere:  Icoana dublă prezintă pe cei doi Sfinți militari, Nestor și Teodor. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, persojele fiind proiectate pe un fundal albastru.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb, negru;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Sfinții Militari Teodor Tiron si Dimitrie – Icoanǎ dublǎ din catapetesma bisericii;

Proveniența: Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: sec.al XVIII-lea/ sec. al XIX-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 90 x 57 cm.

Descriere: Icoana dublă prezintă pe cei doi Sfinți militari, Teodor Tiron și Dimitrie. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, persojele fiind proiectate pe un fundal albastru .

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb, negru;

Stare de conservare: relativ bună.

Titlu: Maica Domnului cu Pruncul- Icoanǎ din biserica Mănăstirii Parva

Proveniența: Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: jumatatea sec.al XVIII-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn;

Dimensiune: 85 x 63 cm,

Descriere: Icoana prezintă pe Fecioara Maria ținând în brațe pe Pruncul Iisus. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, persojele fiind proiectate pe fondul auriu, incizat. Câmpul icoanei este incizat cu puncte și linii fine care marchează volutele. Fundalul aurit , bogat ornamentat prin incizații ornamentele florale de pe ramă sunt preluate din vocabularul stilistic renascentist. Panoul are rama pictată.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb ,verde;

Stare de conservare: relativ bună

Titlu: Maica Domnului cu Pruncul, având de-o parte pe cei doi Arhangheli

Proveniența: Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: 1/2sec.al XVIII-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn;

Dimensiune: 40 x 35 cm,

Descriere: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, (cea de-a doua), este compusă destul de simplu, având cele două personaje în prim-plan. Cele două chipuri se conturează pe un fond de argint. Compoziția are un fond argintiu ornat cu o rețea fină presărată cu vrejuri și ușoare puncte incizate. Aureolele sunt delimitate de o linie cu o tentă mai închisă decât fondul, în ele fiind înglobate mitrele filigranate. Icoana prezintă pe Fecioara Maria ținând în brațe pe Pruncul Iisus. Icoana se caracterizează printr-un accentuat grafism și cromatică vie, numeroase elemente decorative, persojele fiind proiectate pe fondul auriu. În dreapta și stânga Maicii Domului și a Pruncului se află cei doi Arhangheli.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, alb ,verde;

Stare de conservare: relativ bună

Titlu: Botezul Mântuitorului- Icoanǎ de la mănăstirea Parva

Proveniența: Biserica de lemn a mănăstirii Parva, Bistrița

Datare: jumatatea sec.al XVIII-lea

Material/Tehnica:tempera pe lemn / ulei

Dimensiune: 32 x 42 cm,

Descriere: Sfântul Ioan Botezatorul și Ȋnaintemergătorul Domnului stă drept pe malul Iordanului – aproape întotdeauna în partea dreaptă a lui Hristos. În mijloc curge râul Iordan cu revărsare mare. În mijlocul Iordanului stă Hristos, fie cu totul dezbrăcat, fie doar cu o pânză alba în dreptul șoldurilor. Binecuvântează apele cu mâna dreaptă sau cu amândouă mâinile. Chipul Său are o expresie de sobrietate și de concentrare.

Colorit: roșu, galben, alb, carmin, albastru, verde, negru;

Stare de conservare: relativ bună;