Manipularea Prin Mass Media

Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” București

MANIPULAREA PRIN MASS-MEDIA

Lucrare de seminar

Student: Niță Șerban

An IV, Teologie Pastorală

Grupa 7

2016

MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. (DEX 2009)

MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. ♦ Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. (DEX 2009)

În general, oamenii nu cred despre ei că sunt ușor de manipulat și controlat. Exact din această cauză sunt atât de ușor de manipulat și controlat.

Wilson B. Key – „Epoca manipulării” (1989)

"Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informațiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea.", spunea Părintele Iustin Pârvu, descriind perfect fenomenul care a pus stăpânire pe mințile oamenilor, începând de la cele mai fragede vârste.

Salvador Dali concretizează și mai plastic fenomenul TV: "Televiziunea este o pubelă de lux."

Iar medicul psiholog Dmitri Avdeev vine cu o completare: "Mass-media este dotată tehnologic pentru conducerea societății. Aceasta acționează asupra sentimentelor oamenilor, formează valori, gusturi și gânduri."

Așadar, teologi, artiști sau medici, toți formează o voce a conștiinței care încearcă să ia vălul ce acoperă din ce în ce mai mult mentalul colectiv, angrenându-l într-o horă bine calculată, cu pași exacți, dictați surd de interese meschine, ce subjugă liberul arbitru al oamenilor, transformându-i, după caz, în votanți, cumpărători sau masă de manevră.

Conform Dicționarului de Sociologie, manipularea este definită ca “o acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune, care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și de decizie” (Zamfir, C., Vlăsceanu,L.,1998).

"Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și opiniilor maselor sunt un element important într-o societate democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil, care este adevărata putere conducătoare a țării. În mare măsură, mințile noastre sunt modelate și gusturile noastre sunt formate de către oameni de care noi n-am auzit niciodată. Acesta este un rezultat logic al modului în care este organizată societatea noastră democratică.", spunea Edward Bernays în „Propaganda” (1928).

În anul 1908, psihiatrul Hans Berger descoperea un lucru extrem de interesant: creierul uman sau animal emite în continuu și semnale electrice slabe, dar perfect măsurabile. Într-un experiment din 1969, mai mulți subiecți au fost monitorizați și s-a observat că, după doar 1 minut de privit la televizor, creierele lor trec de la undele beta (asociate cu gândirea logica și observațiile critice) la undele alfa, asociate unei stări în care informațiile sunt receptate fără analiză, producând răspunsuri emoționale stricte. Concluzia experimentului a fost că televizorul induce o stare hipnotică în care accesul la subconștientul celor angrenați în acest proces devine mult mai facil.

Încă din 1907, în Petersburg se înființa Institutul de Psihoneurologie sub conducerea unui mare savant, Vladimir Mihailovich Behterev. Depășind cu mult capacitatea de înțelegere holistică a generației sale, Behterev a postulat teoria biomodalării, care susține că orice subiect uman poate fi influențat de la distanță, prin manipularea diferitelor plaje herztiale, omul comportându-se asemeni unui post de radio cu mai multe frecvențe: conștient: 16-20 Hz; subconștient: 7-13 Hz și inconștient: 0,5-7 Hz.

Experimentele din laboratorul Institutului de Psihoneurologie constau în inducerea stării de hipnoză asupra unui subiect, iar când acesta era anesteziat bine, vizau modalitățile de influențare ale unor regiuni diferite din creier. Dacă până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, asemenea experimente erau puse în slujba sănătății și progresului științific, imediat după începerea impunerii Noii Ordini Mondiale, precedată de invazia Europei de către Hitler și apoi de declanșarea Războiului Rece între URSS și SUA, scopul și obiectivele au fost preluate exclusiv de militari și servicii secrete.  Începând cu 1948, Institutul de Radiotehnică și Electronică V.A. Kotelnikov al Academiei de Științe a URSS a impus studiul potențialului psihicului uman. Miza era crearea unui individ perfect, capabil să îndeplinească eficient sarcinile militare, dar și obiective cu caracter industrial, social, științific. Acest tip de cercetare necovențională asupra psihicului uman a continuat până la destrămarea URSS, în 1991, când Comitetul pe Probleme de Știință și Tehnologie de pe lângă Consiliul Suprem al URSS s-a exprimat împotriva finanțării cercetărilor psihotronice.

Bryant Welch, în State of Confusion: Political Manipulation and the Assault on the American Mind, (Ed.Macmillan, Londra, 2008) și William H. Riker în The Art of Political Manipulation, (Ed.Yale University Press, New Haven, 1986), ne detaliază principalele modalități folosite, pe care le redau, mai jos:

Strategia de distragere a atenției

Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenția de la chestiunile importante și schimbările decise de elite politice și economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informații insignifiante. Această strategie care poate fi numită și de distragere a atenției are și rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaștere precum știința, economia sau psihologia.  Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.

Chiar și scurgerile de informații în presa de investigații pot fi niște manevre strategice în favoarea celor care au poziții de putere.

Strategia problema-reacție-soluție

O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea probleme cărora să li se ofere apoi soluții. Metoda are schema: problema – reacție – soluție.

Se creează o problemă care să producă o reacție în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui și să intensifici violența urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să aplici măsuri de securitate care limitează  libertățile cetățenești. Un alt exemplu, de această dată de proporții mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune retragerea drepturilor sociale și dezmembrarea serviciilor sociale. Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar.

Strategia graduală

A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală.  Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.

Prin această strategie au impus neoliberalii condițiile socioeconomice radicale în anii ‘80 și ‘90 :

· statul minimal;

· privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei (resurse minerale, energie, transporturi ș.a.);

· nesiguranța socio-economică;

· flexibilitatea;

· șomajul enorm;

· salarii care să nu garanteze o viață decentă;

Toate aceste condiții care la prima vedere par inacceptabile și care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluție, au ajuns să fie aplicate gradual și în final acceptate de cetățeni.

Strategia amânării

Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare.  De foarte multe ori politicieni își motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câștiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat, ci  să fie amânate pentru un anumit moment în viitor.  Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinația de a crede că totul va fi bine în viitor, iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu ideea de schimbare și să se resemneze atunci când aceasta vine.

Strategia infantilizării

A poza în copil nevinovat în fața publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piață  folosesc discursuri, argumentări, imaginea unor oameni și în mod special intonația copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune, de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi și el un copil mic sau un individ cu o deficiență mintală. Această infantilizare e menită să schimbe imaginea manipulatorilor în ochii societății. Un bun exemplu în acest sens este  clipul electoral cu care președintele Johnson a câștigat alegerile prezidențiale din 1964. În această reclamă electorală (considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiță de doi ani poreclită Daisy (pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoțional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.

Strategia emoțională

O altă strategie de manipulare a publicului este să afișezi mai mult partea emoțională decât reflecțiile.

A face uz de aspectul emoțional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză rațională, pentru a afecta simțul critic al individului. Mai mult, folosirea registrului emoțional deschide calea subconștientului în scopul inducerii de idei, dorințe, temeri sau neliniști, constrângeri și comportamente induse.

Strategia păstrării publicului în ignoranță și mediocritate

Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ții publicul în ignoranță și mediocritate. Strategia constă în menținerea unui public incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite în controlul minții, o  formă de “sclavie modernă”. Un rol critic în aplicarea acestei strategii o are calitatea educației primite de indivizi. Cu cât sistemul educațional este mai prost, cu atât indivizii sunt mai ușor de manipulat.

Strategia de promovare a mediocrității în rândul populației

O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populației.  Publicul este făcut să creadă că a fi  prost, vulgar și needucat este ceva la modă.

Strategia de autoînvinovățire

Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze și strategia de autoînvinovățire. Indivizii trebuie lăsați să  se autoînvinovățească pentru propriile nereușite din cauza lipsei de inteligență, a abilităților sau  a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază și se autoînvinovățește, căzând într-o stare de depresie care îl face să-și inhibe acțiunile. 

Strategia de cunoaștere a personalității individului

Strategia de manipulare cea ma complexă este să cunoști individul mai bine decât se cunoaște el pe sine. Progresul științific din ultimii 50 de ani a adâncit și prăpastia dintre cunoștințele pe care le posedă indivizii obișnuiți și cele pe care le au elitele conducătoare. Mulțumită biologiei, neurobiologie și a psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns să înțeleagă mult mai bine ființa umană, ajungând să dețină un control și o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înșiși.

Evitarea manipulării

Conștientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor.  Educația este un factor esențial pentru ca indivizii să discearnă ce-i bine și ce-i rău.  Persoanele ce refuză să fie manipulate au încredere în propriile crezuri și idei, identifică tentativele de manipulare și combat punctele de vedere ale  grupurilor  de manipulatori.